Pîinea cea de toate zilele Domnul este Păstorul meu;nu voi duce lipsă de nimic.El mă paste în păşuni verzi,si mă duce la ape de odihnă;îmi înviorează sufletul,si mă povăţuieste pe cărări drepte,din pricina Numelui Său.Chiar dacă ar fi să umbluprin valea umbrei morţii,nu mă tem de nici un rău,căci Tu eşti cu mine.Toiagul si nuiaua Ta mă mîngîie.Tu îmi întinzi masaîn faţa potrivnicilor mei;îmi ungi capul cu untdelemnşi paharul meu este plin de dă peste el.Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţiîn toate zilele vieţii mele,si voi locui în Casa Domnuluipînă la sfîrşitul zilelor mele.Psalmul 23

Clasa de Biblie prin radioStr. Simion Bărnutiu 313700 Oradea , ROMÂNIA

 PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Ce este si cum se foloseşte„PÎINEA CEA DE TOATE ZILELE"

Domnul nostru Isus Hristos ne-a învăţat să ne rugăm lui Dum-nezeu aşa: „Pîinea noastră cea de toate zilele dăne-o nouă astăzi". Dar tot Domnul Isus a spus că „omul nu trăieşte numai cu pîine, ci şi cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu". Adică, omului, ca să trăiască cu adevărat, nu-i trebuie numai pîinea fizică, ci-i este necesară şi hrana spirituală. Şi hrana spirituală esteCuvîntul lui Dumnezeu, scris pentru noi în Sfînta Scriptură.Aşa cum trupului nostru îi este necesară hrana în fiecare zi, aşatrebuie să ne alimentăm şi spiritul în fiecare zi. Unii credincioşi fac lucrul acesta citind regulat, zilnic, Sfînta Scriptură, fie la rînd, din Geneza pînă în Apocalipsa, fie deschizînd Biblia şi citind unde se nimereşte (deşi metoda aceasta nu este recomandabilă).Ei meditează apoi la ceea ce au citit şi apoi se roagă şi aplică în viaţa lor ce au citit.Alţii au nevoie de călăuzire şi explicare a Cuvântului lui Dumnezeu.Pentru aceştia se produc cărţi ajutătoare pentru citirea Bibliei, aşa cum este cartea de faţă, care combină citirea zilnică a unui pasaj din Biblie cu cîteva gînduri pe marginea acelui pasaj, care să ne ajute să-1 aplicăm în viaţa noastră şi ne ajută să ne rugăm lui Dumnezeu.Această carte se poate folosi individual sau cu toată familia. Este de un extraordinar folos în formarea unei familii bune să se introducă regula ca, fie la micul dejun, fie la masa de amiază, fie la cină, de obicei după ce toată lumea termină de mîncat, să se ia Biblia şi această carte, să se deschidă această carte la data respectivă, să se vadă textul din Biblie indicat, să se citească din Biblie acest text, apoi să se citească din această carte pagina explicativă. Citirea o face tata sau mama. Uneori se poate da şi unui copil mai mare să citească.Apoi tata poate adăuga cîteva gînduri ale sale şi încheie cu rugăciune, în care să aplice la viaţa familiei cele citite în Biblie şi în cartea de meditaţii.O asemenea practică regulată va aduce mari binecuvântări în viaţa fiecărui membru al familiei. Aceste lecturi se vor imprima în minţile copiilor şi vor rămîne în fiinţa lor toată viaţa.acă această carte ajunge în mîinile cuiva care nu şi-a predat încă propria lui viaţă lui Dumnezeu, la sfirşitul cărţii găseşte o îndrumare despre calea mîntuirii. începe citind „Scurtă prezentare a Evangheliei" şi fă ce scrie acolo. Numai după aceea îţi va fi de folos citirea zilnică a Bibliei şi a cărţii acesteia.Cartea aceasta vă cheamă zilnic la masa lui Dumnezeu, şi noi vă spunem: „Poftă bună".

Dunnezeu să vă binecuvinteze!

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea lepăzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor

Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.Psalmul 119:129, 130

1 ianuarie Text: 1 Timotei 4:11-16CITEŞTE BIBLIA ÎNTR-UN SINGUR ANPînă voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare fi laînvăţătura pe care o dai altora. 1 Timotei 4:13

Într-o zi am vizitat pe un bătrîn de 92 de ani ce trăia într-o casăde pensionari. L-am găsit îmbrăcat în cel mai bun costum, stîndpe pat şi citind Biblia. După ce am intrat, a continuat să citeascăfără a întoarce capul, ca şi cum n-ar fi fost nimeni de faţă. Dupăcîteva clipe, am spus: „Cartea ce-o citeşti este o carte bună." „Ceamai bună", a răspuns el. Apoi, recunoscîndu-mi vocea, a lăsatBiblia în jos şi mi-a spus: „Frate Pavel, o citesc acum a paisprezeceaoară, şi e mai bună ca oricînd!"Martin Luther a spus: „De cîţiva ani citesc Biblia în întregime de două ori în 12 luni. Este ca un copac uriaş, fiecare cuvînt al ei este o ramură puternică. Am scuturat fiecare din aceste ramuri, atît de dornic am fost să văd ce poartă în ele şi ce îmi vor dărui. Niciodată scuturatul lor nu m-a dezamăgit."Cînd citim Cuvîntul lui Dumnezeu cu dorinţa şi nesaţul celor doi oameni, vom experimenta şi noi aceleaşi măreţe rezultate. Vom petrece ore minunate meditînd la această hrană săţioasă pentru suflet. Eforturile vor fi răsplătite în timp ce Duhul Sfînt va face ca acest Cuvînt sâ devină o parte din noi - întărindu-ne fiinţa interioară.Pentru a vă ajuta să începeţi, am inclus în „Pîinea noastră cea de toate zilele" o programare pentru citirea Bibliei într-un an de zile.De ce să nu începeţi chiar acum citirea Cărţii Cărţilor într-un singur an. Acest lucru va face din tine un creştin mai matur. Şi, la fel ca şi prietenul meu, vei descoperi că „este mai bună ca oricînd."-P.R.V.

Biblia-i bogată, sfîntă visterieŞi-alături de comoara de cuvinteScot zilnic bogăţii nepieritoarePentru suflet, inimă şi minte. -Anonim

O Biblie uzată de mult cititeste semnul unui suflet bine hrănit.

2 ianuarieText: Genesa 2:15-17; 3:1-6

ATRACŢIA LUCRULUI INTERZISFemeia a văzut că pomul era bun de mîncat şi plăcut deprivit... A luat deci din rodul lui şi a mîncat...Genesa 3:6Se povesteşte că un băieţel era în îngrijirea unei fete de casă.Cînd acesta a văzut o vază frumoasă expusă în vitrina din cameră, a cerut-o. Fiind refuzat, a început să plîngă, să strige şi să lovească cu piciorul. Mama, care se afla alături, auzind gălăgia, a intrat în cameră să vadă care este problema. Luînd copilul în braţe,i-a spus: „Ce doreşti, dragul mamei?" Copilul a arătat spre vaza din vitrină şi mama i-a dat-o. Dar acest lucru nu l-a satisfăcut şi curînd a început să plîngă din nou. „Ce mai doreşte acum scumpul meu băieţel?" a întrebat mama. „Vreau -Vreau!" a spus băieţelul printre sughiţuri, „Vreau tot ce nu am voie să am!"Dorinţa lucrurilor de dincolo de posibilităţile noastre nu este numai a copiilor rău crescuţi. Ea reflectă o tendinţă a noastră, a tuturor, ce-şi are originea la începuturile istoriei umane. Fructele „pomului cunoaşterii binelui şi răului" au fost interzise, şi este posibil că tocmai faptul acesta i-a intensificat atracţia.Cînd, în calitate de creştini, încercăm să trăim în acord cu principiile biblice, ne dăm seama că multe dintre practicile şi atitudinile obişnuite ale societăţii de azi trebuie respinse. Dar tocmai acest lucru alimentează flacăra dorinţelor. Iată de ce este important să cunoaştem voia lui Dumnezeu, să identificăm momeala diavolului şi să ne împotrivim ispitei. Aşa că „întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Imbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept uneltirilor diavolului". (Efeseni 6:10, 11).Atenţie la atracţia lucrurilor ntrezise!R.W.D.Cu viciul plăcerilor de moarteîncearcă lumea să mă amăgească,Şi cu sordidele-i comori deşarteVrea sufletul să-mi otrăvească. - MontgomeryNu te uita cu coada ochiului la ispită,

în timp ce te rogi să nu cazi în ea.

3 ianuarieText: 1 Corinteni 12:12-20BISERICA STĂ ÎNCĂ ÎN PICIOARE...pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile

locuinţei morţilor nu o vor birui.Matei 16:18Biserica, adesea numită şi Trupul lui Cristos, este formată din toţi aceia care L-au primit pe Isus Cristos ca Domn şi Mîntuitor. Astfel, ea nu este nici o capelă nici o catedrală. Ea este un trup viu, un organism.Adevărul acesta îl ilustrează atît de bine cele ce se petrec în România. Oficialităţile de stat încearcă să distrugă Biserica Baptistă numărul 2 din Oradea. Au dat ordin oamenilor să evacueze proprietatea şi le-au interzis să se mai adune acolo. Apoi au întrerupt curentul electric, reţeaua de apă şi canalizarea. Să presupunem că guvernul decide să demoleze clădirea pentru „sistematizarea zonei", aşa cum se spune. Înseamnă, oare, acest lucru că

Biserica nu va mai exista? Absolut nu! Si de ce? Simplu, pentru că Biserica o formează oamenii şi nu clădirea unde se adună ei. De fapt, cuvîntul BISERICĂ în Noul Testament nu se foloseşte niciodată pentru a descrie o clădire. El se referă întotdeauna la credincioşi, indiferent unde se adună aceştia.Istoria ne arată că în ciuda celor mai mari şi hotărîte eforturi,duşmanii Bisericii n-au reuşit s-o distrugă. Am văzut lucrul acestademonstrat în secolul nostru, în propria generaţie. Deşi persecutaţi, oamenii lui Dumnezeu au continuat să se închine lui Cristos în tot felul de locaşuri. El a promis că Biserica va dura,deoarece El însuşi este piatra El din capul unghiului (Matei 21:42).Astfel, chiar dacă va fi distrusă clădirea bisericii, Biserica stă încăîn picioare. Porţile locuinţei morţilor nu o pot birui.D.C.E.

Cristos, temelie neclintită.Cristos Capul şi Piatra unghiulară

De Tatăl aleasă, preţuită,Ce ţine Biserica unitară. Neale

Biserica - înrădăcinată în Dumnezeu nu va putea fi niciodată dezrădăcinată de om!

4 ianuarieText:Psalmul 25 CE POATE SPUNE UN OM VINOVAT?

Pentru Numele Tău, Doamne,iartă-mi fărădelegea, căci mare este!Psalmul 25:11

În anul 1986, soldaţii din Nicaragua au doborît un avion ce transporta arme pentru forţele antiguvernamentale. Unul din mitraliorii avionului militar a supravieţuit sărind cu paraşuta, a fost prins şi închis. Cînd a fost judecat de către tribunalul revoluţionar, învinuit că aproviziona forţele antiguvernamentale rebele, nu era nici o îndoială asupra vinovăţiei sale. Fusese prins asupra faptului. Drept rezultat, mercenarul capturat nu a avut altă alternativă decît să apeleze la mila tribunalului. De dragul repu-taţiei guvernului şi în interesul stabilităţii naţionale, pledoaria sa a fost onorată şi a fost lăsat liber, nu ca un act al justiţiei ci ca un act al milei.Autorul Psalmului 25 s-a văzut fără apărare atunci cînd a fostconfruntat cu faptele lui rele (versetele 7, 11, 18). Drept rezultat,nu a avut nevoie de un avocat pentru a-şi disputa nevinovăţia. Ceeace avea el nevoie era mila pentru păcate grave ca adulter, crimăpremeditată şi tăinuire. David a primit iertarea. A găsit-o deoarecea cerut-o de la Dumnezeu, care a avut motivele Lui să fie milos(versetele 7, 11).Şi noi stăm vinovaţi în faţa lui Dumnezeu. Poate că nu am făcut păcatele groaznice pe care le-a făcut David, dar sîntem totuşivinovaţi. Avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu, dacă dorim săavem bucuria părtăşiei cu El. Doamne, ajută-ne să fim înţelepţi ca David. Ajută-ne să nu ne scuzăm niciodată ci să căutăm mila Ta. M.R.D. II.Pentru c-am ales calea păcatului mereu,Ne este sufletul şi inima amară.

Dar de-am striga umili spre DumnezeuNe-ar da din pacea Sa interioară. - D.J.D.

Vinovăţia este o povară pe care Dumnezeun-a intenţionat niciodată s-o poarte copiii Săi.

5 ianuarie Text: Evrei 4:9-16EL SIMTE CU NOI ŞI NE ÎNŢELEGE

Căci noi n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă deslăbiciunile noastre... Evrei 4:15

Cineva pus o pancartă în faţa casei anunţînd că are căţeluşi de vînzare. Printre cei ce i-au bătut la uşă a fost şi un băieţel.„Vă rog, domnule, a spus el, aş dori să cumpăr unul din căţeluşi dacă nu costă prea mult." „Ei bine, fiule, unul costă 25 de dolari".Copilul arăta copleşit de-a binelea. „Am numai doi dolari şi cinci cenţi. Aş putea totuşi să-i văd măcar?" Desigur. Poate aranjăm noi ceva", a spus omul. Ochii copilului sclipeau de bucurie urmărind ghemotoacele de blană jucăuşe. „Am auzit că unul dintre căţeluşi este şchiop", a spus el. „Da, mă tem că va şchiopăta toată viaţa".„Acesta este căţeluşul pe care-1 vreau. Aş putea să-l plătesc puţin cîte puţin?" Omul i-a răspuns: „Dar va şchiopăta totdeauna". Zîmbind curajos, copilul şi-a ridicat unul din turecii pantalonilor dezgolind o proteză de lemn. „Nici eu nu umblu prea bine." Apoi,uitîndu-se cu drag la căţeluşul şchiop, a continuat: „Cred că are nevoie de multă dragoste şi ajutor. Şi eu am avut. Nu este aşa de uşor să fii şchiop". „Poftim, ia-l. E al tăul" a spus omul. „Ştiu că îl vei îngriji bine. Şi să nu mai discutăm de bani."Aceasta este o ilustraţie mişcătoare a înţelegerii pline de dragoste a Mîntuitorului nostru faţă de condiţia noastră umană. Cristos ştie totul despre ea, deoarece El însuşi a trăit pe acest pămînt ca om.Suferind El însuşi, El Se poate identifica cu noi. Compasiunea Lui este dincolo de orice măsură omenească.Credinciosule, Isus este mişcat de nefericirea şi durerea ta. Increde-te în purtarea Lui de grijă. Braţele dragostei Lui te vor cuprinde şi te vor purta prin fiecare frîngere a inimii şi orice încercare. H.G.B.

Nu-i prieten lui Isus asemenea.Nimenea, nimenea.Nimeni nu poate ca El vindeca.Nimenea, nimenea.

Inima lui Dumnezeu este mişcatăori de cîte ori inima copiilor Săi e încercată.

6 ianuarieText: Iosua 1:1-9 UMBLĂ CĂLĂUZIT DE BIBLIECartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta;

cugetă asupra ei zi şi noapte... Iosua 1:8

Procedeul era simplu. Am deconectat toate furtunurile, cablurile electrice, am luat jos radiatorul, am scos şuruburile de fixare şi urma să ridic motorul cu o mică macara. Am crezut că am făcut totul corect, dar micul motor în patru cilindri nu voia să iasă. In final, după cîteva încercări nereuşite, m-am dus la un atelier mecanic pentru a cere ajutor. Mi-au dat imediat manualul pentru întreţinerea automobilului marca Opel. Intorcînd paginile la secţiunea care descria demontarea motorului, am descoperit că motorul trebuia coborît şi scos pe sub maşină şi nu ridicat. Urmărind atentfiecare pas descris de manual, am obţinut rezultatul dorit.Respectarea instrucţiunilor cărţii m-a făcut să am succes în loc de faliment.Biblia este manualul pentru întreţinerea vieţii. A fost scris de Creatorul şi Mîntuitorul nostru prin oamenii inspiraţi de El. Cunoscîndu-ne în întregime, El ne arată cum să reuşim în viaţă nu urmărind standardele lumii ci pe ale Sale. Manualul Său defineşte păcatul ca fiind problema noastră fundamentală, dîndu-ne, în acelaşi timp, soluţia lui Dumnezeu , credinţa în Isus, Domnul şi Mîntuitorul nostru. Acest manual ne spune că El a murit şi a înviatpentru a plăti vina păcatului nostru. El ne asigură că Duhul Sfînt care locuieşte în noi, ne umple şi ne va transforma după chipul lui Cristos, în măsura în care ne vom lăsa prelucraţi de El. El ne dă principii generale ca şi porunci specifice care, aplicate, ne vor ajuta să trăim cu înţelepciune. Oh, mai avem încă mîini murdare şi încheieturi juliţe. Va mai trebui să cugetăm la acest manual pentru a-i înţelege termenii neobişnuiţi. Dar Duhul Sfînt ne va învăţa.Consulţi Manualul lui Dumnezeu destul de des? D.J.D.

Cuvîntul Tău e Adevăr eternCurate slove-n pagini se aştern.Cartea Sfîntă-i călăuza tinereţiiŞi sprijin tare-n anii bătrîneţii. WattsValoarea Bibliei nu constă In simplul fapt al

cunoaşterii ei, ci în ascultarea ei.

7 ianuarieText: Matei 6:25-34NEBUNIA ÎNGRIJORĂRII

De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră...Matei 6:25

Ca şi creştini, nu trebuie să ne îngrijorăm. Cu toate acestea,îngrijorarea este unul dintre acele lucruri de care ne facem cu toţii vinovaţi. Adeseori ne interesăm de probleme care n-ar trebui să ne preocupe. Am citit undeva că există două lucruri de care n-ar trebui să ne îngrijorăm niciodată. In primul rînd, nu trebuie să ne îngrijorăm de lucrurile pe care nu putem să le dominăm. Incredinţîndu-le în mîna Domnului în rugăciune, ar trebui să le lăsăm pe seama Lui. In al doilea rînd, n-ar trebui să ne îngrijorăm de lucrurile pe care le putem domina. Ar trebui să încetăm a ne

mai îngrijora şi ar trebui să începem să facem ce trebuie cu ele.Hudson Taylor, misionarul în China şi fondatorul organizaţiei misionare Overseas Missionary Fellowship, a dat un sfat înţelept:„Să renunţăm la munca noastră, Ia planurile noastre, la noi înşine,la vieţile noastre, la cei dragi, la influenta pe care o avem, la totul şi să le lăsăm în mîna lui Dumnezeu; şi apoi, după ce l-am dat totul Lui, nu ne va mai rămîne nimic pentru care să ne îngrijorăm".Ar trebui să evităm îngrijorarea, nu numai pentru suferinţele pe care le provoacă, dar mai ales pentru că supără pe Domnul. Se spune că Charles Wesley a zis că pentru el este tot la fel denepotrivit să înjure ca şi să se îngrijoreze. Fără îndoială că el s-agîndit că amîndouă sînt păcate. Pentru un copil al lui Dumnezeu,a se îngrijora înseamnă că el se îndoieşte de Tatăl său Cel cerescşi aceasta este o insultă la adresa Sa. El merită toată încredereanoastră.Punîndu-ne încrederea fermă în Dumnezeu şi în promisiunileSale, ne va ajuta să nu cădem în nebunia îngrijorării. R.W.D.

Nu te-ndoi, ci crede că după orice norE-un soare şi mai dulce şi mai strălucitor.Nu norul este veşnic, ci soarele-i acelCe-nvinge şi rămîne stăpîn în urmă, el.Ctnd ne îngrijoram,credem mai mult in problemele noastredecit credem în promisiunile lui Dumnezeu.

8 ianuarie Text: Genesa 23ÎNTRISTAREA DUPĂ VOIA LUI DUMNEZEUAvraam a venit s-o jelească pe Sara şi s-o plîngă. Gen.

23:2Mângâiaţi-vă unii pe alţii... 1 Tesaloniceni 4:18

Poate că citind titlul meditaţiei de astăzi, ne vom întreba dacăexistă într-adevăr aşa ceva. Răspunsul este afirmativ. întristarea este sănătoasă şi este un răspuns normal la moartea celor dragi sau la alte pierderi şi dezamăgiri teribile.Experienţa lui Avraam este un exemplu de întristare după voia lui Dumnezeu. Cînd a murit Sara, a jelit-o ca pe fiinţa iubită pe care a pierdut-o. Apoi, printr-un act al credinţei în promisiunea lui Dumnezeu, a cumpărat un loc de înmormîntare în Hebron în loc să ducă corpul neînsufleţit al Sarei în ţara lui de baştină. După ce-a înmormîntat-o, s-a întors la responsabilităţile sale.Din moment ce întristarea este naturală şi sănătoasă, nu trebuie să ne simţim vinovaţi în urma ei. Oamenii binevoitori poate ne spun în aceste momente: „ Nu te întrista. Cel iubit al tău este într-un loc mai bun, în cer". Ori: „încearcă să vezi şi partea luminoasă a lucrurilor. Situaţia ta nu este mai rea ca a altora". Toate acestea pot fi adevărate, dar vom simţi în continuare foarte acut pierderea noastră. Si trebuie să ne întristăm. Totuşi, în calitate de copil al lui Dumnezeu, trebuie să ne păstrăm întristările sub control, spunînd Domnului ceea ce simţim, cerîndu-I ajutorul, concentrîndu-ne asupra

nevoilor vieţii, reluîndu-ne responsabilităţile. Amintirile dureroase se vor reîntoarce din cînd în cînd, şi poate ne vor îndemna să ne retragem de la cerinţele vieţii. In vremuri ca acestea ar trebui să ne aducem aminte că Dumnezeu ne-a lăsat aici cu un scop: să ne închinăm Lui, să-I servim, şi să-I ajutăm pe alţii.Cu ajutorul lui Dumnezeu, întristările noastre pot deveni întristări după voia lui Dumnezeu. H.V.L.

Întristarea se schimbă-n bucurie deplină.Văd printre lacrimi mereu tot mai clarCum rana-i amară puţin o să ţină.Cu Isus trăi-voi eternitatea de har. D.J.D.Sufletul n-ar avea curcubeuldacă ochii n-ar avea lacrimi.

9 ianuarieText: 1 Corinteni 15:20-28„RĂSĂRITUL DE SOARE" AL ÎNVIERIIIn ziua dinţii a săptămînii, s-au dus la mormânt dis de

dimineaţă, pe cînd răsărea soarele. Marcu 16:2Pentru mine, răsăritul soarelui este un simbol al speranţeicreştinului. In fiecare dimineaţă, primele raze ale soarelui nereamintesc că lunga noapte a păcatului va face loc zilei eterne.Răsăritul soarelui este o imagine a timpului cînd trupurile noastrevor fi înviate din morţi, unite cu sufletele noastre, transformate,pregătite pentru viaţa cerească.Să ne gîndim cum ar fi dacă în timp ce mergem la culcare într-o seară să ştim că soarele nu va mai răsări din nou în dimineaţa următoare. Să ne gîndim la frigul, la întunericul fără sfîrşit, ladegetele reci ale morţii, de care nu poţi scăpa, cum treptat seîncleştează în jurul pământului. Plantele s-ar usca, florile s-arveşteji, copacii ar muri şi întreaga viaţă ar pieri, din lipsa luminiisoarelui.Dar, slăvit să fie Domnul, soarele răsare în fiecare dimineaţă.Căldura şi lumina dătătoare de viaţă inundă pămîntul. „Moartea"fiecărui apus de soare este urmată de „învierea" noului răsărit , şisperanţele se reînnoiesc.Chiar mai sigură ca răsăritul soarelui în fiecare dimineaţă este certitudinea învierii noastre cu Isus Cristos. Noaptea neagră a morţii a căzut peste El, şi trupul Său lipsit de viaţă a fost aşezat în mormînt. Dar a înviat! Si în învierea Lui stă promisiunea proprieinoastre învieri la viaţă. Apostolul Pavel a declarat: „...toţi vor înviaîn Cristos..." (1 Corinteni 15:22).Data viitoare cînd vei vedea soarele răsărind şi vei urmări razele lui strălucind pe cerul dimineţii, lasă ca nădejdea să-ţi umple inima. Este un semn care-ţi reaminteşte propria înviere! D.C.E.

Toţi vor trece ca iarba de pe cîmpDin lumea păcatelor şi a durerii,Dar cel ce-adoarme astăzi în CristosSe va trezi la trîmbiţa-nvierii. Benson

Învierea lui Cristos este mugurul promisiunii -învierea noastră este floarea împlinirii ei

10 ianuarieText: 2 Corinteni 12:7-10SE MERITĂ SĂ SUFERI?...suferim cu adevărat împreună cu EL ca să fim si

proslăviţi împreună cu EL.Romani 8:17

Potrivit unui articol publicat în ziarul Detroit News, jucătorul de baseball (joc asemănător cu oină de la noi n.tr.), Kirk Gibson, este descris ca un om ce ştie să sufere. În anul 1980 şi-a rupt cartilajul de la încheietura mîinii. Doi ani mai tîrziu i s-a inflamat genunchiul stîng, o întindere a muşchiului gambei stîngi şi o luxaţie serioasă a încheieturii mîinii stîngi. În anul 1983 a suferit o operaţie la genunchi, iar în anul 1985 a avut nevoie de 17 copci după ce a fost lovit direct în gură cu mingea. Pe lîngăaceasta şi-a contuzionat muşchiul tendonului de la genunchi, şi-a rănit călcîiul drept şi a suferit o luxaţie a gleznei la piciorul stîng.Cea mai gravă rană a implicat distrugerea parţială a cîtorva ligamente ale gleznei în anul 1986, an prezis a fi cel mai bun din cariera sa sportivă. Cînd a fost întrebat despre dureri, se spune că el a zis: „Viaţa are plusurile şi minusurile ei... Dar pentru plusurile carierei mele, ale mele personale şi ale familiei mele, merită să sufăr. Este calea pe care mi-am ales-o".Faptul că nu există biruinţă fără suferinţă este un adevăr valabil şi în alte domenii ale vieţii. Niciodată răsplătirile ei nu vor fi atît de mari ca atunci cînd omul hotărăşte să sufere împreună cu Cristos pentru a-i ajuta pe alţii şi pentru gloria lui Dumnezeu.Apostolul Pavel este un exemplu de prima mînă. El a acceptat suferinţa ca pe o parte necesară a ceea ce dorea el cel mai mult să facă în viaţă. N-a văzut în adversităţi o problemă. A considerat că aprobarea lui Dumnezeu şi binele altora erau cu mult mai importante decît orice suferinţă şi necaz pe care le-a experimentat întimp ce-şi împlinea chemarea. Atît în cuvintele lui, cît şi prinexemplul său, apostolul ne arată că suferinţele cu Cristos nu potsta alături de slava viitoare. Să învăţăm de la el. M.R.D. II

Nu contează mult în astă viaţăPloi şi soare, nori şi vînt.Dacă Domnul Isus e de faţă,Orice pierderi doar cîştiguri sînt. - BeersNu există biruinţă fără suferinţă.

11 ianuarieText: Psalmul 23REVENDICĂ-TI FĂGĂDUINŢELE DIVINE

Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele

voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Cristos Filipeni 4:19

Cităm adesea versete familiare din Bibile, scoţîndu-le parcădintr-un talisman legat la gît, numai în cazuri de urgenţă.Aceasta este o perspectivă greşită. In schimb, ar trebui să folosimpromisiunile Cuvîntului lui Dumnezeu în fiecare zi, pentru a nehrăni şi a ne întări în orice situaţie prin care trecem.In perioada de explorare şi populare a Americii (numită şi erapionierilor n.t.), un bătrîn lovit de sărăcie, s-a strecurat într-oaşezare de la frontiera de vest, I se epuizaseră toate resursele şicăuta ceva de mîncare. In timp ce umbla prin tabără, cineva care1-a oprit ca să stea de vorbă cu el, a observat că purta la gît, legatcu o panglică, un mic săculeţ. Bătrînul i-a explicat că era untalisman oferit de cineva cu mulţi ani în urmă. După ce a deschissăculeţul, bătrînul a scos din el o hîrtie împăturită de mai multeori şi i-a înmînat-o. Examinînd hîrtia, omul a constatat că era unact ce se dădea celor ce terminau serviciul militar în armatafederală. Era semnată de însuşi generalul George Washington şi îidădea dreptul purtătorului la o pensie pe viaţă. Ce mare surprizăa avut bătrînul soldat să afle că era deţinătorul unei promisiuni debună credinţă că nevoile sale vor fi satisfăcute. Dar pentru că nua revendicat nimic, trăia sărac, flămînd şi rătăcitor prin lume.Adeseori şi noi rătăcim prin pustiul unei sărăcii spirituale, în timpce bogăţia promisiunilor divine zace nefolosită. Uităm că Dum-nezeu ne-a dăruit „bogăţia Sa în slavă", prin lucrarea şi meritul luiIsus Cristos.Este vremea să ne oprim din rătăcirea noastră şi să începem să cerem cele făgăduite. P.R.V.Tu totdeauna, Doamne, eşti cu mineŞi nici o clipă singur nu mă laşi.Puterea Ta e taina ce mă ţineDin cel dintîi la cei din urmă paşi. C. Ioanid.

Prea mulţi creştini trăiesc purtaţi de împrejurăriîn loc să se încreadă în făgăduinţele divine.

12 ianuarieText: Psalmul 121

DUMNEZEUL NOSTRU CARE NE PĂZEŞTEDomnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum

şi până în veac.Iată un psalm plin de promisiuni, pe care ne putem bizui cînd greutăţile vieţii devin greu de purtat şi cărările ei greu de urcat.Cînd greutatea poverilor ne clatină, avem nevoie de siguranţa că Dumnezeu nu ne va da mai mult decît putem purta şi că ne va păzi de cădere.Există o ilustraţie deosebit de frumoasă, dată de un calendar creştin, care ne îmbărbătează să începem orice zi cu deplină încredere în Tatăl nostru cel ceresc. Se spune: „Cămila îşi începe şi sfîrşeşte ziua în genunchi. La sfîrşitul zilei îngenunchează în faţa stăpînului ei şi i se ridică povara. Răsăritul soarelui o găseşte din nou îngenuncheată şi stăpînul ei îi aşează şi potriveşte

povara de purtat în ziua aceea, pentru drumurile deşertului sau prin cîmpiile roditoare".Fiecare dintre noi purtăm o anumită povară (Galateni 6:5). Poate fi o legătură de griji ale datoriilor noastre zilnice, dar pentru unii cu o sensibilitate mai mare, ele pot constitui o sarcină insuportabilă de dus. Unii au povara sufletelor nemîntuite ale celor dragi sau ale celor ce nu trăiesc pentru Cristos. Apoi sînt acei ce se zbat sub poverile bolilor, a infirmităţilor, a slăbiciunilor sau a vreunui handicap. Asemenea poveri pot transforma simplele datorii gospodăreşti în sarcini grele şi în anumite zile i se pot prezenta ca un urcuş greu şi prăpăstios.Oh, ce mîngîiere şi încurajare să ştim că Domnul ne „va păzi atît la plecare cît şi la venire" toţi paşii de la răsăritul pînă la apusul soarelui. Ne va păzi piciorul de alunecare şi ne va proteja de-a lungul cărării vieţii. D.J.D.

Dumnezeu susţine pasul şovăielnic.Pe slab îl face să stea neclătinat.

Ca să-i ridice sarcini şi durere,întinde mîna celui împovărat.- PsalterCu Dumnezeu alături si sprijinindu-te

pe braţul Lui, poţi înfrunta orice îţi stă în cale.

13 ianuarieText: Faptele 24:10-16

PĂSTRAREA UNUI CUGET CURATDe aceea, mă silesc să am totdeauna un cuget curatînaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. Fapte

24:16Cuvântul cuget sau conştiinţă apare mai mult de 30 de ori înNoul Testament. Conştiinţa este monitorul interior al sufle-tului care judecă tot ce facem, spunem sau gîndim. Dar conştiinţanu este întotdeauna demnă de încredere. În timp ce vocea aceastainterioară emite judecăţi, fie pentru a ne găsi nevinovaţi saupentru a ne condamna, factorul critic este standardul după care seiau aceste decizii.Un scriitor englez subliniază faptul că orice conştiinţă seamănă cu un ceas solar. In timpul zilei cînd soarele străluceşte pe boltă,cadranul solar arată orele cu destulă acurateţe. Dar cînd luminalunii sau lumina altor surse cade pe el, citirile nu mai sînt demnede încredere. Acelaşi lucru este adevărat în ceea ce priveşte con-ştiinţa omului. Deoarece a fost întunecată de păcat, ea trebuie săfie expusă luminii Cuvântului lui Dumnezeu înainte ca ea să nepoată spune ce este bine şi ce este rău. Fără standardul adevăruluiobiectiv al Bibliei, conştiinţa noastră poate chiar să se simtă bineatunci cînd săvîrşim răul.Apostolul Pavel a trăit aproape de Domnul şi a fost influenţat de această relaţie divină putînd să mărturisească în Fapte 23:1: „Fraţilor, eu am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea luiDumnezeu, pînă în ziua aceasta...".Creştinii se pot bucura de pacea sufletească numai dacă monitorul sufletului este mereu sensibilizat de Cuvîntul lui Dumnzeu.Trebuie să avem grijă să nu lăsăm conştiinţa să ne fie omorîtă. Să nu ne permitem să ne angajăm în practici rele şi nici să

acceptăm standardele scăzute ale moralităţii din lume.Ai o conştiinţă bună şi curată? H.G.B.

Exist-o comoară pe care-o poţi aveaMai vastă decît tronul unui mare regat.

Ce sfîntă pace şi dulce bucurieSă ai întotdeauna tot cugetul curat. Isenhour

O conştiinţă sfinţităeste şoapta lui Dumnzeu în 'sufletul nostru.

14 ianuarieText: Proverbe 7:6-27LECŢIA VEVERIŢEI

Este un mare rău, pe care l-am văzut sub soare: avuţiipăstrate spre nefericirea stâpînului lor.

Eclesiastul 5:13Lucrurile pe care ni le dorim cel mai mult pot fi uneori cele maidăunătoare. Acest principiu se aplică uneori posesiunilor materiale. Odată ce le obţinem, ele pot cu uşurinţă să pună stăpînire pe noi. Principiul însă, se aplică întotdeauna atunci cînd dorim ceea ce este interzis să avem ca de pildă, soţia altuia sau banii obţinuţi prin fraudă. Poate vom reuşi să obţinem ceea ce dorim,dar va fi spre răul nostru.Cîinele nostru, Dusty, a învăţat acest principiu într-un mod destul de costisitor. Îi plăcea să alunge veveriţele care intrau în curtea casei. Cînd apărea una, sărea asupra ei într-o clipeală de ochi,ridicîndu-se în două labe pe arţarul din curte, lătrînd furios. Cu toate că alerga după ele de şase ani, niciodată n-a prins niciuna.Dar totul s-a schimbat într-o zi de iarnă. O veveriţă încălzită desoare, se afla în curtea casei şi Dusty a pornit după ea. Zăpada maredin curte a împiedicat veveriţa să sară ca de obicei cu vioiciunea eicaracteristică şi Dusty a prins-o. În final avea ceea ce-şi dorise atîtde mult, dar a regretat curînd. Veveriţa speriată s-a încolăcit dupăbotul cîinelui, lovindu-l furios cu ghearele în gît şi muscîndu-l desub bărbie. Dusty n-a putut să-i dea drumul destul de repede. S-aîntors din luptă cu o rană adîncă şi cîteva zgîrîieturi urîte. Amobservat că deşi şi azi alungă veveriţele, are totuşi grijă să le lasesă plece.Cred că vă daţi seama unde vreau să ajung. Dacă insistăm săobţinem ceea ce dorim - bogăţie, faimă, dragoste, sau orice altceva- acestea ne pot răni. Dacă acestea sînt nelegitime, acest lucru vaavea loc cu siguranţă. Să învăţăm lecţia veveriţei. D.C.E.Nu e bucurie nici pace deplinăDecît cînd alergi spre cer, în lumină,Dar cînd rîvni-vom a lumii plăcereAlegem cărarea de-amar şi durere. - D.J.D.

Cei mai dezamăgiţi oameni din lumesînt aceia care iau tot ce le iese în cale.

15 ianuarieText: Isaia 54:1 -10

„URMEAZĂ MAI MULT"Mă voi îndura de tine cu o dragoste veşnică, zice

Domnul,Răscumpărătorul tău.Isaia 54:8

Rowland Hill a primit o sumă foarte mare de bani pentru a-i da unui pastor foarte sărac. Gîndindu-se că suma era prea mare pentru a fi trimisă toată odată, Hill a trimis numai o mică parte cu o notiţă: „Urmează mai mult!". După cîteva zile omul a primit un alt plic cu aceeaşi sumă de bani şi cu acelaşi mesaj: „Urmează mai mult!" La intervale regulate, a sosit al treilea, apoi al patrulea plic şi aşa mai departe. De fapt, plicurile au continuat să sosească cu aceeaşi notă, pînă întreaga sumă a fost primită.C.H. Spurgeon a folosit această povestire pentru a ilustra că lucrurile minunate pe care le primim de la Dumnezeu, vin întotdeauna cu acelaşi anunţ că urmează ceva mai mult decît am primit. El a spus:Cînd Dumnezeu ne-a iertat păcatele, există mai multă iertare care urmează.El ne-a justificat în neprihănirea lui Cristos, dar urmează mai mult.El ne-a adoptat în Familia Sa, dar urmează mai mult.El ne pregăteşte pentru cer, dar urmează mai mult.El ne dă har, dar urmează mai mult.El ne ajută la bătrîneţe, dar încă mai este mult ceea ce urmează.Spurgeon a concluzionat: „Chiar cînd vom ajunge în lumea viitoare, există încă multe cele ce urmează".Da, binecuvîntările lui Dumnezeu nu au sfîrşit. În eternitate nevom bucura de beneficiile bunătăţii Sale nemărginite. Va fi întotdeauna „ceva mai mult care urmează". R.W.D.

De te-apasă grijuri multe şi cruceaSi ti-e teamă că nu li-i putea purta;

Ia în seamă binecuvîntările,Si-atunci ţi s-or însenina zilele. - Anonim

Dragostea omului e limitată;dragostea Domnului nelimitată.

16 ianuarieText: Apocalipsa 3:14-22ORI RECE ORI ÎN CLOCOTO, dacă ai fi rece sau in clocot. Apocalipsa 3:15Îmi place supa foarte fierbinte şi băuturile răcoritoare reci ca gheaţa. Nu suport nici una nici alta să fie călduţe. Isus a avut aceeaşi atitudine faţă de un grup de oameni care treceau drept copiii Săi. El detestă faptul că ei sînt căldicei. I-ar prefera ori fierbinţi, ori reci.De ce oare îi preferă Isus reci mai degrabă decît căldicei? Dacă înţelegem termenul de rece ca fiind ostilitate faţă de Evanghelie,ajungem la concluzia că Isus preferă ca o persoană să fie un împotrivitor al Evangheliei decît să fie un urmaş al Său numai cu jumătate de inimă. Explicaţia, se pare totuşi, îndoielnică.Eu nu cred că Isus preferă ostilitatea în locul unei jumătăţi de inimă. Unii dintre cercetători sugerează că El s-a referit la două izvoare din apropierea Laodicei

izvoarele minerale fierbinţi de la Hierapolis şi izvoarele reci şi cristaline de la Colosse. Se considera că izvoarele fierbinţi aveau putere vindecătoare. Izvoarele reci aduceau înviorarea celui ostenit. Cei din Laodicea erau căldicei şi de aceea nu erau de nici un folos nimănui.Tu şi cu mine trebuie să ne punem aceste întrebări: „Aduc eu înviorarea celor osteniţi spiritual, prin încurajare, bucurie şi speranţă? Aduc eu vindecare prin alungarea nepăsării, prin corectarea greşelilor şi prin trezirea celor indiferenţi?" Nu uitaţi, nu putem ajuta pe nimeni dacă sîntem căldicei. Domnul ne vrea ori reci ori în clocot - după cum o cere nevoia. H.V.L.

Mi-ai dat putere inimii şi minţiiVoinţa roabă doar Ţie Ţi-o închinSă-mi fac eu partea, alăturea de sfinţii,Pe sfintele-Ti ogoare a planului divin. - Anonim.

Problema pe care o constituie creştinul de rândeste că e numai un creştin de rînd.

17 ianuarieText: Proverbe 2:1-9CĂUTĂTORUL DE COMORI...dacă vei cere înţelepciune... şi vei umbla după ea ca după o comoară..., atunci vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.Proverbe 2:4, 5.Mei Fisher este un căutător de comori care a căutat aur şi a găsit. în primul rînd, a localizat o anumită porţiune de pe fundul oceanului unde se credea că sînt monede de aur. Din acel moment, Mei a devenit ceea ce alţii numesc „un adevărat visător".Dar visele nu erau totul. După 16 ani de căutări a unei epave spaniole, pe nume: Nuestra Senora de Atocha, a găsit-o în apele oceanului, la sud de Florida. Scafandrii lui au scos la lumină din nava scufundată monede de aur în valoare de milioane de dolari -,dar n-a fost uşor. Echipaţi cu detectoare de metale, ei au identificat toate „ţintele" metalice posibile, după care s-a pornit investigaţia.Visele şi munca s-au meritat, şi azi Fisher este un om bogat.Succesul acestui căutător de comori îmi aminteşte de o altfel de comoară, despre care Biblia spune „că e mai de preţ ca mărgăritarele" (Prov. 3:15). Este capacitatea de a putea spune care este diferenţa dintre bine şi rău şi să aplici această cunoştinţă la viaţa de toate zilele. Solomon, care a cerut de la Dumnezeu o inimă înţelegătoare şi înţeleaptă, ne spune în Proverbe 2, că trebuie să căutăm înţelepciunea cu aceeaşi insistenţă şi intensitate cu care un căutător de comori caută argintul (v. 4). Trebuie să cerem înţelegere şi să strigăm după puterea de discernămînt (v. 3), să ne aplecam inima la pricepere (v. 2) şi să primim comoara Cuvîntului lui Dumnezeu în inimile noastre (v. 1).Preţuim noi înţelepciunea? O căutăm cu stăruinţă ca şi cum ar fi aur curat? Dacă este aşa, atunci vom fi răsplătiţi cu cea mai mare comoară a vieţii - comoara cunoaşterii lui Dumnezeu. M.R.D. II

La ce folos, cînd viaţa mi se gataDe toată-nţelepciunea lumii adunată,De n-am ştiut, căutînd în astă lumeSă am înţelepciunea Domnului, curată? - P.L.Pop. aduna multă cunoştinţă prin efortul propriu,dar adevărata înţelepciune vinenumai de la'Dumnezeu.

18 ianuarieText: 1 Ioan 4:7-21CERCUL DRAGOSTEI LUI DUMNEZEU

Prea iubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii. 1 Ioan 4:11Înainte ca să fie dăruită, dragostea trebuie să fie primită. Permiteţi-mi să ilustrez aceasta. Ioan şi Maria sînt creştini născuţi din nou. Rareori poţi găsi membri ai Bisericii atît de dedicaţi ca ei. Îşi pun toate energiile în slujba ce o fac. Dar servesc mai mult din datorie decît din dragoste. Ei nu au înţeles dragostea necondiţionată a lui Dumnezeu şi că ea nu depinde de realizările lor.Poate fi adevărat? Nu putem da ceea ce nu avem. De aceea trebuie să învăţăm cum să luăm gratuit iertarea lui Dumnezeuasigurată prin moartea Domnului Cristos pentru noi. Justificareanoastră (Romani 5:1) şi statutul de copii ai lui Dumnezeu adoptaţi(Efeseni 1:5) sînt realităţi binecuvîntate de care trebuie să nebucurăm. Ele alimentează o evaluare de sine corectă. De aceea, nutrebuie să ne dovedim valoarea supunîndu-ne la standarde rigidesau prin performanţe. Dumnezeu nu ne iubeşte mai mult dacă-Islujim decît ar face-o dacă falimentăm - deşi, păcatul nostru Îlîntristează, iar credincioşia noastră Îl bucură. Dumnezeu ne iubeşte, pentru că Dumnezeu este dragoste!Trebuie să devenim vulnerabili faţă de ceilalţi din Trupul lui Cristos, ca să ne poată încuraja cu dragostea Sa manifestată prin ei. Trebuie să învăţăm să primim. Dar nu înseamnă aceasta să fii indulgent cu tine însuţi? Nicidecum! Cînd simţim cu adevărat că sîntem iubiţi de Dumnezeu, dorim să ne exprimăm dragostea pen-tru El şi cei din jurul nostru. Slujirea din dragoste devine atuncisingura noastră dorinţă. Aceasta închide cercul din 1 Ioan 4:11,un cerc al primirii şi dăruirii dragostei, fără de care nu-I vom putea sluji lui Dumnezeu. D.J.D.

Invaţă-ne, Doamne, secretul iubiriiŞi unul altuia ca Tine s-o dăm.Ajută-ne Tată, Părinte-al zidiriiCu sfintă ardoare, acum Te rugăm!- AnonimSe cere o experienţă adecvată a dragosteipentru a ne pregăti pentru o adecvată expresiea dragostei.

19 ianuarieText: Efeseni 6:5-9SLUJIŢI CU BUCURIE, CA DOMNULUIRobilor, ascultaţi de stăptnii voştri... ca nişte robi ai lui Cristos.Efeseni 6:5, 6Stăteam într-o dimineaţă foarte devreme, în faţa unui hotel din New York, aşteptînd autobuzul pentru a merge la aeroport. Strada era pustie. Atenţia mi-a fost atrasă de un bărbat singuratic ce curăţa uşa de sticlă a intrării hotelului. Cu mare grijă, ştergea orice pată. A şters uşa chiar şi pe cantul ei de sus ca să nu fie nici o urmă de praf sau păianjeni. Ceea ce făcea ca această muncă să-mi atragă atenţia era că nimeni nu o inspecta, că în timpul zilei multă lume va deschide aceste uşi murdărindu-le şi lăsîndu-şi amprentele pe panourile ei de sticlă. Cu toate acestea, el lucra harnic şi cu credincioşie, cu mare grijă ca să fie sigur că panourile de sticlă nu au nici o pată.Ce lecţie, mi-am zis, pentru creştini! Toată munca noastră ar trebui să se caracterizeze printr-o asemenea hărnicie şi migală. Chiar şi atunci cînd nici un ochi omenesc nu se uită, cînd nimeni nu apreciază eforturile noastre, ar trebui să ne străduim să facem totul cît mai bine, pentru Domnul. Voinţa noastră de-a lucra din greu nu trebuie să rezulte din dorinţa de-a cîştiga aprecierile altora, ci dintr-o conştientă adîncă a faptului că sîntem „robi ai lui Cristos". Putem vedea asemenea exemple la unii din slujitorii aleşi de Dumnezeu, care au trăit, au lucrat şi au slujit în locuri ascunse. Ei s-au dăruit pe ei înşişi unei slujiri conştiente, zi cu zi, ştiind că numai Cristos vede credincioşia şi devotamentul lor.Doamne, ajută-ne să trăim fiecare moment al vieţii cu sentimentul unei chemări divine, ştiind că eşti mulţumit cînd Iţi facem din inimă voia Ta (Efeseni 6:6). P.R.V.

Chiar dacă alţii n-or să vadăJertfa mea, credincioşie, zel,Slujba mea de rob al lui CristosE să-I fiu plăcut în orice fel. - BranonLumea încoronează succesul; Dumnezeu încoronează credincioşia.

20 ianuarieText: Iona 2„NE PUTEM RUGA ORIUNDE"Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeului său, din pintecele

peştelui. Jona 2:1Pentru a vorbi cu Dumnezeu, creştinii nu trebuie să meargă labiserică sau să îngenuncheze la altarele ei. Iona s-a rugat dinpîntecele unui peşte. Daniel s-a rugat în camera sa (Daniel 6:10).Isus S-a rugat pe cruce (Luca 23:34).Această idee a fost ilustrată foarte frumos într-un articol de

Joseph Bayly, care spune că o organizaţie creştină a primit unimobil impunător în Chicago, pe malul Lacului Michigan. Sis-tematizarea oraşului a aprobat ca această clădire să fie folositădrept cartier general al acestei organizaţii, dar unii dintre veciniau obiectat şi au dus cazul în tribunal. Directorul pentru problemede afaceri al organizaţiei, William Peterson, a fost chemat îninstanţă. „Pentru ce veţi folosi sala mare de la etajul doi?" a fostîntrebat. El le-a spus că ea va fi folosită de comitetul de conducerede cîteva ori pe an, dar că ea va fi folosită zilnic pentru rugăciunede către personalul organizaţiei. „Cum o să vă rugaţi acolo?" aîntrebat avocatul. „Veţi instala un crucifix sau un fel de altar deînchinăciune? Eu sînt evreu; şi nu cred c-o să aveţi un altar custeaua lui David". „N-avem nevoie de asemenea lucruri", a spusapărătorul. „în calitate de creştini, noi ne putem ruga în orice loc."„Chiar şi în această sală a tribunalului?" a întrebat avocatul „De-sigur," a spus Peterson. „M-am rugat aici toată dimineaţa." Tribu-nalul a aprobat decizia secţiei de sistematizare.Da, uşa rugăciunii este mereu deschisă. Ne putem ruga în şcoală,

la serviciu, în timp ce conducem maşina (cu ochii deschişi, bine-înţeles), pe marginea patului unui spital, într-un azil de bătrîni,lîngă leagănul unui copil. Ce mîngîiere este să ştim că noi, creştinii,ne putem ruga în orice loc! - D.C.E.Nu este timp din noapte sau ziSă nu poată auzi cînd ne rugăm.Nu-i celulă, sau loc, să nu putemHarul Domnului Isus să-l implorăm. - D.J.D.

Oriunde pop. schimba,orice îngrijorare în rugăciune si închinare.

Pâinea cea de toate zilele

21 ianuarieText: Exod 32:1-24NU SÎNT EU DE VINĂ!Căci îmi cunosc bine fărădelegile şi păcatul meu stă necur-

mat înaintea mea. Psalmul 51:3Nu sînt eu de vină! Este cea mai predominantă atitudine, fie ladescoperirea unui eşec guvernamental, fie a unui scandal.Este ceea ce spun copiii atunci cînd este găsit un lucru spart saurupt în casă. Este reacţia celor prinşi în ghearele drogurilor sau alealcoolului, sau a celor ce trăiesc în imoralitate. Vrem să evităm din

instinct orice responsabilitate atunci cînd sîntem în încurcătură.Un exemplu clasic în acest sens este Aron din Vechiul Testament.

A ascultat de oameni şi i-a condus în facerea unui viţel de aur cuscopul de a i se închina. Cînd a fost înfruntat de Moise, a dat vinape israeliti. Apoi a încercat să lase impresia că tot ce a făcut a fostnumai să arunce aurul în oala de topire si viţelul de aur a apărutde la sine. Cu alte cuvinte, el spunea: „Nu sînt eu de vină!"Da, se poate ca uneori cei din jur şi împrejurările să fie factorii

ce ne-au determinat să facem răul. Israeliţii au făcut presiuniasupra lui Aron, dar aceasta nu a fost nici o scuză. Ar fi putut spunenu. Si el era vinovat pentru păcatul comis. Cînd David a comispăcatul cu Batşeba, ar fi putut da jumătate din vină asupra ei. Dardupă o perioadă de tăcere si de suferinţi interioare, şi în urmaînfruntării pline de dragoste din partea profetului Natan, el arecunoscut cu umilinţă: „Am păcătuit împotriva Domnului" (2Samuel 12:13). Numai acceptînd vinovăţia a putut primi asigu-rarea plină de bucurie a iertării.Nu vom deveni nişte creştini maturi decît după ce vom accepta

responsabilitatea păcatelor noastre. Sindromul: „Nu sînt de vină!"nu reflectă maturitatea creştină. - H.V.L.Pocăinţă înseamnă să las păcatulPe care l-am iubit altă datăŞi s-arăt ce rană mi-a produsPrin a nu-l mai face niciodată. - Anonim.

Pocăinţa înseamnă că-ţi pare atît de rău pentrupăcat încît eşti gata să-l părăseşti.

Pâinea cea de toate zilele

22 ianuarieText: Psalmul 71:14-21FORMA POTRIVITĂ

De aceea, noi nu cădem, de oboseală. Ci chiar dacă omulnostru din afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se

înnoieşte din zi în zi. 2 Cor. 4:16

Un evanghelist ne-a relatat o întîmplare într-una din cam-paniile sale evanghelistice. El a spus: „Am un prieten care în

timpul depresiunii economice, şi-a pierdut slujba, averea, soţia,casa, dar s-a ţinut cu tenacitate de credinţa sa - singurul lucru

care-i mai rămăsese. Într-o zi s-a oprit să se uite la nişte oamenicare construiau o biserică de piatră. Unul dintre ei făţuia o piatră

de formă triunghiulară. „Ce faci cu piatra aceasta?" a întrebatprietenul meu. Muncitorul i-a răspuns: „Vezi deschizătura aceea

acolo sus lîngă vîrf? Ei bine, o şlefuiesc aici jos ca să se potriveascăacolo sus". Lacrimile i-au umplut ochii prietenului meu în timp cese depărta. Dumnezeu îi vorbise prin muncitorul acela, explicîn-

du-i motivul suferinţelor prin care trecuse".Poate, recent, ai suferito mare pierdere. Sau poate ai dureri fizice sau psihice. Omul din afară se

pare că „se trece". Cu toate acestea, dacă îl cunoşti pe Domnul ca Mîntuitor al tău, nu trebuie să fii descurajat. Toate aceste lucruri sînt în

mîna iubitoare a Tatălui nostru ceresc, şi El le foloseşte pentru pregătirea ta pentru cer.Trupurile noastre sînt corturi de lut care se vor reîntoarce în

ţarină. Este o binecuvîntare să ştii că în timp ce Dumnezeu lucreazăla lutul fiinţei noastre umane fragile, El întăreşte „omul dinăuntru" ca el să

fie reînnoit din zi în zi, astfel că întristările noastreuşoare şi „de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutateveşnică de slavă" (2 Cor. 4:16, 17). Presiunea mîinii Sale poate căprovoacă dureri, dar nu uitaţi, El ne aduce aici la forma potrivită

acolo sus! - H.G.B.Să fie-aceasta scopul sufletului meu:

Alegerea solemnă, fără ezitare,Să mă predau controlului divin

Si să mă bucur în orice încercare. - Anonim.Ceea ce noi numim adversitate,

Dumnezeu numeşte oportunitate.

Pâinea cea de toate zilele

23 ianuarieText: Isaia 47:1-11APROAPE NU ÎNSEAMNĂ SUFICIENT...deodată va veni peste tine prăpădul, pe neaşteptate.

Isaia 47:11O bandă de hoţi au lucrat timp de 6 săptăraîni săpînd tunele înreţeaua de canalizare a oraşului Roma, spre casa de bani apoştei unde se aflau aproximativ 68 de milioane de dolari, dar aufost prinşi la un pas de reuşită. Dacă reuşeau, furtul lor ar fi fostunul din cele mai mari jafuri din istoria Italiei. Au îndepărtatultimii centimetri de pămînt înainte de-a ataca zidul cu maşinile

lor de perforat, cînd nişte trecători au fost atraşi de zgomotul cevenea din subteran şi au dat de ştire gardienilor. Poliţia 1-a prinspe unul încă săpînd în reţeaua de canalizare. Ceilalţi au fugit, darau fost prinşi pe cînd ieşeau din subteran prin diferite guri decanal.Aceşti oameni aproape că au reuşit să fure banii, dar aceasta nu

este un lucru neobişnuit. Practica comună a făcătorilor de rele estesă dispară împreună cu faptele lor. Din această pricină unii oamenitrec prin viaţă crezînd că nu vor fi prinşi. Ei sînt o întruchipare aaroganţei Babilonului care a crezut că naţiunea sa va fi veşnică(Isaia 47:7) - Dar la fel ca şi Babilonul, toţi cei ce nu vor recunoaştepe Dumnezeu şi nu se vor depărta de răul lor, vor da de necazuri.Judecata va cădea ca un trăznet şi nimeni nu va scăpa. Dumnezeua spus prin Isaia: „...urgia va cădea peste tine, fără s-o poţi împăca"(Isaia 47:11).Poate că nu eşti creştin, şi ai crezut că poţi să dispari cu fă-

rădelegea ta. Nu fi naiv. Acceptă-L pe Cristos azi. Întoarce-te de lapăcat pînă mai este timp. Va veni ziua cu siguranţă cînd veidescoperi că nu este totuşi suficient ca să scapi de judecata divină.Atunci va fi prea tîrziu. - M.R.D. IIPe oameni poţi să-i mulţumeştiCu scuze vagi, copilăreşti.Dar ce vei spune? Nu gîndeşti?In faţa instanţelor cereşti?-Anonim

Păcatul nu este judecat după felulcum vedem noi, ci după cum vede Dumnezeu.

Pâinea cea de toate zilele

24 ianuarieText: 1 Petru 1:13-25PUTEREA CUVÎNTULUICăci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos; fiindcăea este puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruiacare crede... Romani 1:16Există o putere extraordinară în Cuvîntul lui Dumnezeu. Acestadevăr a fost ilustrat într-o istorisire de către C.H. Spurgeon.Din curiozitate, un necredincios care aparţinea unui club cunoscutsub numele de „Focul iadului", a mers la un serviciu divin undepredica George Whitefield. La următoarea întrunire a clubului aînceput să-şi bată joc de evanghelist, repetîndu-i cuvintele şi imi-tîndu-i gesturile şi inflexiunile vocii. Deodată, pe la mijlocul cu-

vântării, s-a oprit brusc şi Duhul Sfînt şi-a început lucrarea Sa deconvingere. Răspunzînd mesajului pe care tocmai îl repeta atît deobraznic, el şi-a mărturisit păcatele şi şi-a deschis inima lui Cristos,chiar atunci şi acolo,în mijlocul tuturor. Nu e nevoie să mai spunemcă întrunirea s-a anulat imediat. Tînărul a devenit un propo-văduitor deosebit de zelos şi a întors pe mulţi la Cristos.Comentînd această convertire neobişnuită, Spurgeon a spus: „Ar

fi mai bine să citeşti Biblia chiar cu scopul de a o batjocori, decîtsă n-o citeşti deloc. Este mai bine să vii să auzi Cuvîntul luiDumnezeu din ură pentru el, decît să nu vii deloc". In felul acestael recunoaşte că atunci cînd Duhul lui Dumnezeu ilumineazăCuvîntul lui Dumnezeu, inimile sînt schimbate.Textul ales pentru ziua de azi afirmă că Evanghelia este „puterea

lui Dumnezeu pentru mîntuire". Dumnezeu însuşi ne-a mărturisitacest lucru. Cuvîntul Său realizează planurile Sale (Isaia 55:11).De aceea, fie în predicarea în public, fie în mărturisirea de la omla om, putem proclama vestea bună a mîntuirii cu mare încredere.Da, este putere în Cuvînt! - R.W.D.Sfidînd cuvîntul cinicului furios,Privirea scepticului, îngustă şi vicleană,Prin secoli, Marea Carte a rămasCiudată, unică şi fără de prihană. - Wodrum

în timp ce unele cărţi informează, altele refor-mează, dar numai Biblia transformă.

Pâinea cea de toate zilele

25 ianuarieText: Apocalipsa 1:9-20BIRUIND TEMERILE VIEŢIINU te teme! Eu sînt Cel dintîi şi Cel de pe urmă, Cel viu. Am

fost mort şi iată că sînt viu în vecii vecilor.Apoc. 1:17, 18

Nu te teme! Aceste cuvinte ale Mîntuitorului au venit întot-deauna în întîmpinarea unei nevoi umane. George W. Truett,unul dintre cei mai mari predicatori din prima jumătate a secoluluial XX-lea, a spus că experienţele sale cu oamenii l-au făcut săpredice pe această temă mereu, mereu. Odată a fost rugat săpredice la un colegiu de foarte bună reputaţie. Cînd Truett aîntrebat ce temă să aibă vorbirea sa, i s-a spus că majoritateastudenţilor şi-au formulat cererea astfel: „Vrem ca vizitatorul săne spună cum să ne învingem frica".

Acesta este şi azi strigătul inimii omeneşti. Sînt timpuri cîndtuturor ne este frică. Adesea credem că cea mai mare frică anoastră este frica de moarte. Nu sînt sigur. Mulţi sînt copleşiţi defrica de a trăi. Se tem să pornească în viaţă. Se întreabă: „Voi reuşi,oare?" Adolescenta însărcinată, se întreabă: „Cum am să le spunpărinţilor?" Cei stăpîniti de droguri se întreabă: „Unde o să măducă acest viciu?" Conducători de stat şi oameni de afaceri, prinşiîn capcana propriilor lor greşeli sau înşelătorii, se întreabă: „Cumam să rabd ruşinea?" Şi, din păcate, aceşti oameni cuprinşi de fricăîncearcă să sfîrşească cu toate, deoarece nu cred că pot da faţă cuviitorul. Soluţia nu este aceasta. Isus este soluţia. El îţi spune: „Nu teteme!" El te iubeşte şi a dovedit-o murind pe cruce pentru tine,plătind pedeapsa păcatelor tale. El Şi-a demonstrat puterea înviinddin morţi.încrede-te în Isus. Vino la El cu toate îngrijorările tale. Dacă teîncrezi cu adevărat în El, te va ajuta să învingi toate temerile vieţii.Nu te pierde-n deznădejde

H.V.L.Cînd te-ncearcă vreo urgie;Domnul va preface-n tine

întristarea-n bucurie. - lloydSingura cale de-a scoate frica AFARĂ din viaţă,

este să-ţi pui credinţa ÎN Dumnezeu.

Pâinea cea de toate zilele

26 ianuarieText: Iacov 2:14-26CREDINŢA ADEVĂRATĂArată-mi credinţa ta fără fapte şi eu tţi voi arăta credinţa

mea din faptele mele. Iacov 2:18Credinţa mîntuitoare este întotdeauna aceea care se manifestăprin fapte. Ea ne face nu numai să ne încredem în Dumnezeupentru toate nevoile zilnice, dar ea este motivaţia faptelor noastrebune. Una din cele mai puternice mărturii a raportului dintrecreştinism şi suferinţa umană, şi nevoile ei este tocmai binele pecare credincioşii îl fac, datorită relaţiei lor cu Cristos.De exemplu, în secolul al 17-lea, profesorul August Francke a

fondat şi a condus un mare orfelinat în Germania. In secolul al18-lea, George Whitefield a făcut acelaşi lucru în America. Insecolul al 19-lea, George Mueller a pus bazele unui orfelinat carea devenit căminul a peste 2000 de tineri din Anglia. C. H. Spurgeona pus bazele unei misiuni de ajutorare a copiilor săraci şi ai

nimănui din Londra. Toţi aceşti bărbaţi au fost creştini devotaţi.Într-una din zile, un necredincios 1-a atacat pe Spurgeon în

credinţa sa. (Anglia anilor 1800 avea societăţi de liberi cugetătoricare nu făceau nimic pentru a-i ajuta pe cei săraci, dar denunţaucredinţa în Cristos). Spurgeon i-a amintit necredinciosului debinele ce izvorăşte din creştinismul evanghelic. Apoi, printr-o afir-maţie similară cu strigătul triumfal al lui Ilie, a declarat: „Dum-nezeul care răspunde prin (orfelinate) acela să fie adevăratulDumnezeu!" (1 Regi 18:24).Poate că nu vom ajunge în paginile istoriei ca faptele noastre ce

le facem să fie amintite, dar în sfera noastră limitată de influenţăputem fi folosiţi de Dumnezeu pentru a aduce binecuvântări oame-nilor aflaţi în nevoi. Orice faptă bună făcută altora în numele IuiIsus exprimă credinţa noastră prin fapte. - D.J.D.Nimic nu pot face, doar Domnul Cristosîmi poate salva şi sufletul meu.Dar pot ca un rob, munci bucurosDin dragostea Fiului lui Dumnezeu. - Anonim.

Acceptă harul lui Dumnezeu prin credinţăsi dovedeşte harul Lui prin fapte.

Pâinea cea de toate zilele

27 ianuarieText: Psalmul 55:16-23 VINDECAREA UNUI VEŞNIC NEMULŢUMITîncredinţează-ţi soarta in mîna Domnului si El te va sprijini.

Psalmul 55:22In loc să-şi arunce asupra Domnului toate îngrijorările lor, mulţioameni umblă recitîndu-şi necazurile altora pînă ce repetarealor neîncetată le face mult mai greu de purtat, obosindu-i pe ceice-i ascultă cu plîngerile lor.Mary Bachelor a fost o nemulţumită cronică. Era fiica unui

slujitor al Evangheliei, gospodină şi ajuta în acelaşi timp pe un altfrate care era şi el lucrător creştin. Zi de zi îşi descărca necazurileasupra lui. Într-o seară, pe cînd discutau, ea şi-a dat seama dintr-odată ce efect producea asupra lui. Intorcîndu-se cu faţa sprefereastră, cu remuşcări în suflet, a văzut cum plopii din grădinăacopereau cu crengile lor apusul de soare, aşternînd umbre lungipe pajiştea grădinii. Sînt ca aceşti plopi pentru fratele meu, s-agîndit ea. Întotdeauna fac umbre. De ce să nu scap eu de în-

grijorările mele, lăsîndu-le pe seama lui Isus? S-a dus în camera eişi şi-a găsit uşurarea în lacrimile rugăciunii, după care a scrisaceste versuri: „Du-te, îngroapă-ţi necazul de care ai parte în viaţă, Du-te îngroapă-1 adînc, cu grijă ascunde-1 sub glie,Cugetă în taină cînd vălul nopţii se lasă, Spune-I lui Isus şi totul va fi bucurie." Mai tîrziu, după ce-a devenit o creştină mai fericită, i-a

arătat versurile fratelui ei, care le-a publicat într-un ziar local.Cînd compozitorul bine cunoscut, Philip P. Bliss, le-a văzut, le-apus pe muzică.Mary Bachelor, odată o veşnic nemulţumită, şi-a găsit vindecareadepresiunii sale aruncînd îngrijorările ei asupra Domnului şi lă-sîndu-le acolo. Şi tu poţi face aceasta! - H.G.B.Du-te şi spune-I lui Isus, El durerea ţi-o ştieSpune-I lui Isus şi-ţi va da bucurie.Adună raze de soare şi-al Lui curcubeu,El îţi ridică povoara. Te roagă mereu! - Bachelor

Dumnezeu spune să-L împovărăm pe Elcu lucrurile care ne împovărează.

Pâinea cea de toate zilele

28 ianuarieText: Ioan 4:7-15IZVOARE INTERIOARE

...apa pe care i-o voi da Eu se va preface in el într-un izvorde apă, care va ţîsni in viaţa veşnică.

Ioan 4:14In evul mediu, oamenii construiau castele şi cetăţi unde puteausă se adăpostească şi să se apere de duşmani. Dar una dinproblemele cu care erau confruntaţi, era aprovizionarea cu apă.Dacă inamicul îi împresura, nu mai aveau acces la izvoarele dă-tătoare de viaţă şi la rîurile cu ape limpezi care să le potoleascăsetea. Înfrîngerea nu era decît o problemă de timp. Totuşi, încastelul din Edinburgh, problema a fost soluţionată. A fost con-struit deasupra unor izvoare de apă dulce care puteau îndestula peasediaţi. Alimentaţi cu apă din interior, erau practic invulnerabili.Cînd a vorbit cu femeia samariteancă, Isus s-a referit la o sursăinterioară de reîmprospătare spirituală. Convorbirea lor a mersmai adînc decît simpla satisfacere a nevoii fizice de apă. Isus i-a

vorbit despre o apă vie, care stîmpără setea pentru eternitate asufletului omului însetat de Dumnezeu în căutarea lui după iertareşi viaţă. El a spus că fîntîna lui Iacov, cu apa ei, nu poate satisfacesetea doar pentru cîteva momente. Dar dacă bea din apa pe care ooferă El, ea nu va mai înseta niciodată, deoarece El va face ca însufletul ei să ţîşnească un izvor veşnic cu apa vieţii.Apa pe care o oferă Domnul Isus este o apă dătătoare de viaţă,

care ţîşneşte din inimile noastre. Ea va fi acolo veşnic, aducîndu-neînviorarea şi satisfacţia spirituală. În exterior, vieţile noastre potfi aride şi pîrjolite. Ne putem simţi ca într-un deşert nesfîrşit. Darîn Cristos putem fi întotdeauna învioraţi în duhul din izvoareleinterioare. -D.C.E.Plin de har, atotputernic Salvator,Cel ce ţine lumea laolaltă,Setea inimii mi-o stîmperi la izvorDin Apa Vie, limpede, curată.- Vinal

Numai Isus, Apa Vie,poate stîmpără setea sufletului.

Pâinea cea de toate zilele

29 ianuarieText: 2 Corinteni 4:8-18RISCUL FAPTEI BUNESîntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strîmtoare; în

grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi.2 Cor. 4:8

Un articol publicat într-un ziar din Detroit, descria ghinionulunui om care a dat de necaz vrînd să ajute pe cineva. Omulcrescuse la ţară şi avea bunul obicei să se oprească să-i ajute peşoferii care aveau probleme cu maşinile lor. Insă cînd s-a opritîntr-un oraş mare să-1 ajute pe un asemenea şofer, a fost împuşcat,jefuit şi lăsat pe moarte. Povestirea avea, totuşi, un sfîrşit bun.Omul s-a refăcut după o lungă spitalizare, şi a declarat că aveaacum mai multă încredere în Dumnezeu, în urma acestei ex-perienţe. Continua să creadă că ajutorul dat altora este cel mai bunlucru pe care trebuie să-1 facă, deşi uneori, poate fi periculos.Nu vreau să sugerez, că ar trebui să oprim la orice maşină trasă

pe dreapta. Precauţiunea înţeleaptă îşi are locul ei. Dar NoulTestament ne arată că cei care s-au alăturat lui Cristos în a-i ajutape alţii, vor da de necazuri, mai ales atunci cînd duc vestea bună

a Evangheliei. Mai devreme sau mai tîrziu, vor întîmpina rezis-tenţă. Şi aceste necazuri au un sfîrşit bun, aşa după cum vedemdin experienţele apostolului Pavel. Deşi bătut şi rănit, urît şihărţuit, el dă glas unei inimi care face exact ceea ce îşi doreşte.Lucra cu Dumnezeu pentru salvarea oamenilor care în eternitatevor avea numai cuvinte de apreciere pentru faptele lui (2 Cor.4:15). El ştia că, în final, Domnul însuşi va confirma valoareaeternă şi justeţea eforturilor sale. Şi s-a meritat tot necazul de carea avut parte ajutîndu-i pe alţii. - M.R.D. II.

Dacă pot face astăzi un bineîntr-un fel, ajutîndu-l pe cineva,S-o fac, Isuse, ca pentru Tine,Să se vadă, din faptă, dragostea Ta. -Brandt.

Răsplata mărturisirii lui Cristosmerită toate riscurile.

Pâinea cea de toate zilele

30 ianuarieText: Iov 2:7-13 TĂCEREA ÎNŢELEGĂTOARE...fără să-i spună o vorbă, căci vedeau cit de mare îi era

durerea. Iov 2:13Un pastor povestea despre vizita pe care a făcut-o unei familiidintr-un mediu rural. Sosind acasă la ei, a fost întîmpinat degospodina, care a spus: „Am ştiut c-o să treceţi azi pe la noi. Ammare nevoie de ajutor. Nu ştiu ce să fac." Apoi i-a spus ce problemeavea, lucruri care l-au făcut pe pastor să lăcrimeze, pentru că eraudincolo de orice capacitate de-a sa să le rezolve. Nu ştia ce săspună, aşa că a continuat să asculte cu răbdare pînă cînd femeia,zîmbind, printre lacrimi, a exclamat: „Vă mulţumesc mult că aţivenit! Este exact de ce aveam nevoie!" Pastorul a comentat: „Amştiut atuncea că avea nevoie de înţelegere şi nu de sfatul meuînţelept".Comentând scena din Iov 2:13, pastorul englez W.E. Adeney, a scris:„Compasiunea poate fi arătată prin tăcere. Acele şapte zile şi şapte nopţide tăcere sînt un spectacol sublim. Mîngîietorii Iui Iov au început bine.Ar fi fost bine pentru reputaţia lor ca la sfîrşitul acelei săptămîni să fiplecat acasă. Ar fi fost cunoscuţi ca modele de oameni ce încurajează şimîngîie pe alţii şi nu ar fi devenit personificarea torţionarilor morali.

Adeseori facem greşeli crezînd că „trebuie să spunem ceva". Adeneyîncheie: „In necaz nu este nevoie de sfaturi ci de simpatie, de înţelegereşi aceasta se poate arăta cel mai bine printr-o lacrimă, printr-o strîngerede mînă şi o privire cu dragoste".Cînd cineva ne împărtăşeşte o povară, este natural să vrem să-1 ajutămla rezolvarea problemei sale. Dar oamenii, adesea, doresc doar săgăsească pe cineva care să-i asculte cu compasiune. De aceea ne putemexprima simpatia cel mai bine prin tăcere. - R.W.D.- C. Ioan.Mdurerea ta

Cînd fraţii mei au răni ce dor,Să-mi fie braţul mai sfios,

Să nu apăs în rana lor,Căci nu eu vindec, ci Cristos.

Compasiunea înseamnă să simtîn inima mea.

Pâinea cea de toate zilele

31 ianuarieText: Proverbele 24:30-34SLUJIND DIN TOATĂ INIMACînd mîinile sint leneşe, se lasă grinda şi cînd se lenevesc

mîinile plouă în casă. Eclesiastul 10:18Unele din cele mai mari realizări ale umanităţii ne-au parvenitde la oameni care au considerat că nici un sacrificiu nu e preamare şi nici un efort prea greu pentru atingerea ţelului propus.Edward Gibbon a cheltuit 26 de ani din viaţă pentru a scrie „Istoriadeclinului şi căderii Imperiului Roman." Noah Webster a lucrat cumigală 36 de ani pînă a dus la faza de tipărire prima ediţie adicţionarului său. Se spune despre oratorul roman Cicero, că afăcut exerciţii de oratorie în faţa prietenilor săi zilnic timp de 30de ani, înainte de-a vorbi în public. Ce tenacitate! Ce perseverenţă!Acum să ne gîndim cîtă energie investim noi în lucrarea Dom-nului. Comparaţia va fi destul de jenantă. Ar trebui să ne determinecel puţin, să ne cercetăm inima, punîndu-ne cîteva întrebări. „Dece lucrarea noastră pentru Cristos este făcută uneori cu o jumătatede inimă? De ce unii oameni care urmăresc numai scopuri pămîn-teşti ne fac de ruşine prin răbdarea şi perseverenţa lor? Să negîndim numai ce se întîmplă atunci cînd luăm slujirea noastrăfoarte uşor. Un diacon îşi neglijează responsabilităţile, şi interesul

altora este în declin. Dascălul de la şcoala duminicală nu se pre-găteşte îndeajuns, şi Biserica nu va mai răspunde la această ac-tivitate. Un membru credincios al Bisericii nu continuă cu credin-cioşie viaţa de rugăciune, şi nu e de mirare că nu mai sînt răspun-suri la rugăciuni".Apostolul Pavel ne dă o definiţie clară a datoriei noastre, atunci

cînd spune: „Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentruDomnul, nu ca pentru oameni" (Coloseni 3:23). Slujirea lui Cristostrebuie să fie marcată de efortul perseverent, şi susţinută derugăciune. Aceasta înseamnă să slujeşti din toată inima! -P.R.V.Credincios mereu să-I fiu lui Isus.Credinţa ce-o declar s-o reînnoiesc,Şi-n orice zi să-ntreb supus:Ce-ai vrea, Doamne, să înfăptuiesc? - Pangborn

Unii creştini nu fac nimic, dar nu existănici un creştin care să n-aibă nimic de făcut,