Ioan Holban Omul Mlastina

3
Lecturi critice: Omul-mlaştină de Ioan Holban În Dezordinea preventivă (Editura Cartea Românească, 2011), Matei Vişniec continuă ierarhizarea ororilor din lumea de azi pe care o începuse în romanele Sindromul de Panică în Oraşul Luminilor (2009) şi Domnul K. eliberat (2010); construit pe două etaje – unul informaţional, dezvăluind strategiile de manipulare care se structurează în jocul faptelor diverse în redacţia de ştiri a unui post de radio din Paris şi celălalt, metafizic, al exploră rii fiinţei interioare cu cele patru componente ale sale –, romanul vorbeşte despre o vastă operaţiune de spălare a creierelor, dar şi despre speranţa care ne rămîne, totuşi, într-o lume a manipulă rii şi a omului suprainformat, paralizat, în fond, de fluxul neîntrerupt, agresiv, al „ştirilor rele”. La primul său etaj, romanul documentează strategiile manipulării folosind „documentele interne” ale „Agenţiei DP” furnizate de „Sursa Sicklyleaks”, replica din lumea nouă a „vechii” Wikileaks; viitorul apropiat, spune protagonistul romanului e chiar acum: „Ceea ce spun scursurile lumii interesează presa şi publicul în cel mai înalt grad. Publicul soarbe cu fascina- ţie cuvintele asasinilor şi ale fanaticilor, ale nebunilor şi iluminaţilor. O bună parte din cuvintele pe care le auzim la radio şi la televiziune sunt pronunţate de oameni care ar trebui în mod normal să se afle fie în închisori, fie în spitale psihiatrice”. O uriaşă maşinărie mediatică alege, pentru consumatorii de cuvinte şi imagini, vocea răului, insistă şi cultivă întîlnirile brutale cu adversitatea într-o lume complicată, organizează întîmplări şi catastrofe -dezordine, în fapt -, pentru că, iată, o lume cu ştiri bune e moartea presei; scursurile şi asasinii sînt promotorii de imagine pe care îi foloseşte noua maşină mediatică: „Asasinii care ies din puşcării după 20 sau 25 sau 30 de ani de detenţie sunt adevărate mine de aur pentru maşina mediatică [...] O carte cu titlul Cum mi-am masacrat familia are toate şansele unui mare succes de public, cu condiţia ca materia ei să fie bine concepută, să devină o mărturie reflexivă a ucigaşului, dar făcută sub supravegherea narativă a unui jurnalist”. Ne aflăm, aşadar, în estuarul răului creat de fluviul ştirilor rele, într-o orînduire mediatică, cu mari şantiere ale dezordinii distribuite planetar, preventiv, alimentată mereu cu secrete diplomatice, economice, politice, ştiinţifice, medicale, tehnologice şi financiare, dar şi cu altele, de natură sexuală şi personală, pregătind era unei noi forme de totalitarism, anume totalitarismul transparenţei care îşi identifică duşmanul în omul ce îl citeşte pe Thomas Mann, de exemplu, şi care face frontiera dintre informaţie şi ficţiune „extrem de fragilă”. Totalitarismul comunist ţintea crearea omului „nou”; totalitarismul transparenţei din distopia lui Matei Vişniec creează omul-mlaştină: „Omul-mlaştină este îmbîcsit de informaţii inutile. Omul-mlaştină culege informaţii de peste tot, de pe stradă, din vitrine, de la televizor, de la radio, de pe telefonul său mobil sau de pe Ipod-ul său, de pe computer şi de pe Internet, de pe Facebook şi din ziare... în fiecare secundă aproape omul- mlaştină se află în faţa unui ecran. El devine o sugativă informaţională, înghite tot, aspiră tot, se hrăneşte cu inutilitatea imaginilor şi a mesajelor primite. Creierele noastre devin nişte mlaştini, acesta este adevărul”; omului-mlaştină ororile i se par banale, micul său dejun e cu ştirile rele (întrun singur buletin de ştiri, servit la prima oră a dimineţii, i se comunică despre noul tsunami din Indonezia, epidemia de holeră din Haiti, noul mesaj de ameninţare formulat de organizaţia teroristă Al Qaeda, „războiul monetar” al Chinei cu ţările din Asia, în fine, acumularea de gunoaie în centrul oraşului Neapole), pentru că

description

vi

Transcript of Ioan Holban Omul Mlastina

  • Lecturi critice:

    Omul-mlatin de Ioan Holban

    n Dezordinea preventiv (Editura Cartea Romneasc, 2011), Matei Viniec continu ierarhizarea ororilor din lumea de azi pe care o ncepuse n romanele Sindromul de Panic n Oraul Luminilor (2009) i Domnul K. eliberat (2010); construit pe dou etaje unul informaional, dezvluind strategiile de manipulare care se structureaz n jocul faptelor diverse n redacia de tiri a unui post de radio din Paris i cellalt, metafizic, al explor rii fiinei interioare cu cele patru componente ale sale , romanul vorbete despre o vast operaiune de splare a creierelor, dar i despre sperana care ne rmne, totui, ntr-o lume a manipul rii i a omului suprainformat, paralizat, n fond, de fluxul nentrerupt, agresiv, al tirilor rele.

    La primul su etaj, romanul documenteaz strategiile manipulrii folosind documentele interne ale Ageniei DP furnizate de Sursa Sicklyleaks, replica din lumea nou a vechii Wikileaks; viitorul apropiat, spune protagonistul romanului e chiar acum: Ceea ce spun scursurile lumii intereseaz presa i publicul n cel mai nalt grad. Publicul soarbe cu fascina- ie cuvintele asasinilor i ale fanaticilor, ale nebunilor i iluminailor. O bun parte din cuvintele pe care le auzim la radio i la televiziune sunt pronunate de oameni care ar trebui n mod normal s se afle fie n nchisori, fie n spitale psihiatrice. O uria mainrie mediatic alege, pentru consumatorii de cuvinte i imagini, vocea rului, insist i cultiv ntlnirile brutale cu adversitatea ntr-o lume complicat, organizeaz ntmplri i catastrofe -dezordine, n fapt -, pentru c, iat, o lume cu tiri bune e moartea presei; scursurile i asasinii snt promotorii de imagine pe care i folosete noua main mediatic: Asasinii care ies din pucrii dup 20 sau 25 sau 30 de ani de detenie sunt adevrate mine de aur pentru maina mediatic [...] O carte cu titlul Cum mi-am masacrat familia are toate ansele unui mare succes de public, cu condiia ca materia ei s fie bine conceput, s devin o mrturie reflexiv a ucigaului, dar fcut sub supravegherea narativ a unui jurnalist. Ne aflm, aadar, n estuarul rului creat de fluviul tirilor rele, ntr-o ornduire mediatic, cu mari antiere ale dezordinii distribuite planetar, preventiv, alimentat mereu cu secrete diplomatice, economice, politice, tiinifice, medicale, tehnologice i financiare, dar i cu altele, de natur sexual i personal, pregtind era unei noi forme de totalitarism, anume totalitarismul transparenei care i identific dumanul n omul ce l citete pe Thomas Mann, de exemplu, i care face frontiera dintre informaie i ficiune extrem de fragil. Totalitarismul comunist intea crearea omului nou; totalitarismul transparenei din distopia lui Matei Viniec creeaz omul-mlatin: Omul-mlatin este mbcsit de informaii inutile. Omul-mlatin culege informaii de peste tot, de pe strad, din vitrine, de la televizor, de la radio, de pe telefonul su mobil sau de pe Ipod-ul su, de pe computer i de pe Internet, de pe Facebook i din ziare... n fiecare secund aproape omul-mlatin se afl n faa unui ecran. El devine o sugativ informaional, nghite tot, aspir tot, se hrnete cu inutilitatea imaginilor i a mesajelor primite. Creierele noastre devin nite mlatini, acesta este adevrul; omului-mlatin ororile i se par banale, micul su dejun e cu tirile rele (ntrun singur buletin de tiri, servit la prima or a dimineii, i se comunic despre noul tsunami din Indonezia, epidemia de holer din Haiti, noul mesaj de ameninare formulat de organizaia terorist Al Qaeda, rzboiul monetar al Chinei cu rile din Asia, n fine, acumularea de gunoaie n centrul oraului Neapole), pentru c

  • lumea n care triete omul-mlatin se afirm prin orori ce se cer mediatizate, morii invadeaz cotidianul, iar jurnalistul care manipuleaz trebuie s inventeze mereu o metafor a nebuniei acestei lumi: Mathieu Caradin, protagonistul romanului, jurnalist n redacia de tiri a radio-ului parizian, definete omulmla tin ntr-un portret memorabil al omului de azi, n fond, mutantul ornduirii mediatice; Aceti consumatori de informaie sunt, de fapt, mutanii unei lumi noi n care totul a devenit informaie. Mutanii nu mai pot tri fr informaie. Ei pot tri fr s citeasc n viaa lor o carte, dar nu pot tri fr informaie, i mai ales fr informaia-imagine. Creierul lor a fost treptat modelat n acest scop. Dup ce au fost carnivori, oamenii au devenit infovori (dar continu totui s mnnce i carne). Dezordinea preventiv e o radiografie crud a lumii contemporane, un manifest care avertizeaz i pune o oglind n faa mutantului acestei lumi, o distopie scris n tonurile aspre ale ironiei demolatoare i n formula parabolei care nu disimuleaz nimic, dimpotriv, face nc mai terifiant avertismentul autorului. Astfel, omul-mlatin mutantul erei totalitarismului transparenei negociaz cu obolanii mutani globalizarea la un summit desfurat la Luxembourg i ajung la un parteneriat privilegiat n urma unei Declaraii de Intenie a obolanilor ctre Specia Uman: mpreun, omul-mlatin i obolanii mutani, fac un proiect de societate : Voi, oamenii, nu vei reui niciodat globalizarea fr noi. Avei nevoie de noi, avei nevoie de priceperea noastr, avei nevoie de fora noastr. i a venit momentul s recunoatei acest lucru, a venit momentul clarificrii, e cazul s ncepem s discutm deschis despre toate acestea i mai ales s o facem prin intermediul presei. Omul are nevoie de obolan. Iat postulatul zilei. Omul i obolanul trebuie s avanseze mpreun, mn n mn, ca s spun aa, ajutndu-se reciproc. Oamenii i obolanii sunt fcui s supravieuiasc mpreun, s gestioneze mpreun aceast planet: oamenii-obolani i obolanii-oameni reprezint noua specie a noii ornduiri, consfinind astfel transferul deplin de identitate. Snt mult sarcasm, ironie coroziv, amrciune, dar i palpitul manifestului i, iat, poezie n romanul lui Matei Viniec. Etajul metafizic, acolo unde se ivete alternativa poeziei drept unic ans de salvare de sub tirania tirilor rele, se structureaz n orizontul explorrii fiinei interioare; pierzndu-i ncrederea n cuvintele care manipuleaz, trind o via muzeistic n Paris, muzeul locuit, Mathieu Caradin ncearc s contacteze cele patru fiine dinluntrul su - bebeluul de ase sau opt luni, copilul de la vrsta de cinci sau ase ani, biatul de 12-13 ani i adolescentul care ai fost nainte de a deveni brbat -, explornd cercurile vrstelor n profunzime, traversnd frontierele din sine; Tentativ de intrare n contact cu o fiin interioar, cum se numesc segmentele de pe acest etaj al romanului lui Matei Viniec, fixeaz epica textului, dar i dimensiunea sa poematic, metafizic: aici se afl povestea de dragoste cu Leily, relaia cu mama i tatl su, de care d seam psihanaliza, precum i proiectul abia schiat al evadrii din ornduirea mediatic i din garsoniera plasat undeva, la etajul unei cldiri din muzeul locuit; Mathieu Caradin se altur studenilor de la Conservatorul din Avignon care vor s nvee cum trebuie citit poezia: a nva cum trebuie citit poezia nu nseamn s deschizi doar o carte de poezie i s citeti din ea... nseamn s te deschizi pe tine poeziei, s te lai invadat de ea, dar i s o caui acolo unde se ascunde, n jurul tu dar i n fiina ta..., nseamn s nvei s priveti n jurul tu, s surprinzi licririle de poezie din universul tu uman i afectiv... da, poezia locuiete peste tot, n obiecte i n gesturile noastre..., dar din cauza faptului c suntem orbi ratm aceste perle, aceste licriri de fragilitate, aceste roiuri de semne poetice, aceast constelaie de poeme naturale.... Aceasta e ansa de salvare a omului-mla tin, mutantul de azi: s citeasc poezie, eventual, aceea din La noapte va ninge, Oraul cu un singur locuitor, neleptul de la ora de ceai. Poeme ulterioare, La mas cu Marx de Matei Viniec. Altfel, cineva omul-

  • obolan i obolanul-om va nlocui Wikileaks cu Sicklyleaks, iar jurnalistul, la microfonul buletinului de tiri, cu o parafraz dup dumanul Dante, va da tirea zilei: voi, cei care trii aici i acum, lsai orice speran.