3Cuvântul Adevãrului

Invierea Domnului

C el mai comentat ºiglorios evenimentdin istoria lumii a fost,

este ºi va fi învierea din morþi aDomnului Isus Hristos.

Înainte de acest mare eveni-ment, comentat de apostolulPavel în I Corinteni 15 (învierealui Isus Hristos), Biblia ne spunecã au mai avut loc ºi alte învieridin morþi, dar total diferite:

a) fiul vãduvei din SareptaSidonului (I Regi 17:17-24) aînviat, dar a murit iarãºi;

b) fiul Sunamitei (II Regi4:32-37) a înviat, dar a muritiarãºi;

c) mortul care a fost îngropatîn mormântul lui Elisei, când s-aatins de oasele profetului a înviat,dar a murit iarãºi (II Regi 13:21);

d) Fiica lui Iair (Marcu 5:22-43) a înviat, dar a murit iarãºi;

e) Fiul vãduvei din Nain(Luca 7:11-17) a înviat, dar amurit iarãºi;

f) Lazãr din Betania (Ioan11:43-45) a înviat, dar a muritiarãºi;

g) Tabita (Fapte 9:36-43) aînviat, dar a murit iarãºi;

h) Eutih (Fapte 20:7-12) aînviat, dar a murit iarãºi;

i) Multe trupuri ale sfinþilor,la moartea Domnului Isus au în-viat ºi s-au arãtat în sfânta cetate,dar au murit iarãºi (Matei 27:53);

DOAR „HRISTOSULÎNVIAT DIN MORÞI, NUMAI MOARE: MOARTEA

NU MAI ARE NICI OSTÃPÂNIRE ASUPRA LUI ”

(Romani 6.9).Negreºit, învierea Domnului

Isus Hristos are o mare impor-tanþã. El este, fãrã îndoialã, oFiinþã unicã, chiar ºi prin mareleeveniment al Învierii Sale. Ceeace este deosebit de important prinacest eveniment, alãturi de supra-vieþuirea Lui trupeascã ºi spiri-tualã, rãmâne ºi strãluceºte biruin-þa Sa asupra morþii, asupradiavolului ºi un început nou, într-ocomponentã nouã a vieþii, ca„DOMN ªI MÂNTUITOR”(Fapte 5:31).

Pentru foarte mulþi oamenimoderni ai zilelor noastre, eve-nimentul Învierii nu poate fiacceptat ºi mai degrabã ei seposteazã pe poziþia atenienilor dinvremea lui Pavel, care atuncicând au auzit de învierea morþilorîºi bãteau joc … (Fapte 17:31).

O persoanã supranaturalã aºacum este Hristosul nostru, secaracterizeazã prin intrarea ºiieºirea din viaþa trupeascã în mod

O înviereglorioasãO înviereglorioasã

PAVEL RIVIª TIPEI

Preºedintele Cultului Creºtin Penticostal

Hristos aînviat din

morþi,pârga celoradormiþi.1 Corinteni 15.20

Hristos aînviat din

morþi,pârga celoradormiþi.1 Corinteni 15.20

(continuare în pag. 4)

„În locul unde„În locul unde„În locul unde„În locul unde„În locul undefusesefusesefusesefusesefusese

rãstignit Isus,rãstignit Isus,rãstignit Isus,rãstignit Isus,rãstignit Isus,era o grãdinã;era o grãdinã;era o grãdinã;era o grãdinã;era o grãdinã;ºi în grãdinãºi în grãdinãºi în grãdinãºi în grãdinãºi în grãdinã

era unera unera unera unera unmormânt nou,mormânt nou,mormânt nou,mormânt nou,mormânt nou,în care nu maiîn care nu maiîn care nu maiîn care nu maiîn care nu mai

fusese pusfusese pusfusese pusfusese pusfusese pusnimeninimeninimeninimeninimeni.....”””””

Ioan 19.41Ioan 19.41Ioan 19.41Ioan 19.41Ioan 19.41

„În locul unde„În locul unde„În locul unde„În locul unde„În locul undefusesefusesefusesefusesefusese

rãstignit Isus,rãstignit Isus,rãstignit Isus,rãstignit Isus,rãstignit Isus,era o grãdinã;era o grãdinã;era o grãdinã;era o grãdinã;era o grãdinã;ºi în grãdinãºi în grãdinãºi în grãdinãºi în grãdinãºi în grãdinã

era unera unera unera unera unmormânt nou,mormânt nou,mormânt nou,mormânt nou,mormânt nou,în care nu maiîn care nu maiîn care nu maiîn care nu maiîn care nu mai

fusese pusfusese pusfusese pusfusese pusfusese pusnimeninimeninimeninimeninimeni.....”””””

Ioan 19.41Ioan 19.41Ioan 19.41Ioan 19.41Ioan 19.41

4 Cuvântul Adevãrului

miraculos.- Naºterea Domnului Isus

Hristos a fost naturalã, dar El afost conceput supranatural.

- Moartea Lui a fost naturalã,dar învierea Lui a fost supra-naturalã. Atât conceperea Lui, câtºi învierea Lui, Îi susþin alãturi detoate lucrãrile fãcute Divinitateaºi Dumnezeirea. Apostolul Pavella începutul epistolei cãtreRomani subliniazã cã dovadafaptului cã Isus este Fiul luiDumnezeu stã în mod deosebit înÎnvierea Sa (Romani 1:4).

Aºa cum spuneam laînceput, marele evenimental Învierii a fost cercetat ºidisputat de foarte mulþiistorici ºi cercetãtori. Laînceputul secolului trecut încartea intitulatã „Adevãrultemeinic”, un celebru avo-cat englez cu numele Ed-ward Clarke scria: „ca omal legii am cercetat înprofunzime dovezile careconfirmã evenimentele dinziua de Paºte. Pentru mineaceste dovezi sunt evidente.Adeseori la înalta Curte deApel am reuºit sã obþin unverdict bazat pe probe maipuþin convingãtoare. Evi-denþa se bazeazã pe mãrtu-rie. Un martor sincer nu arenevoie sã foloseascã arti-ficii pentru a obþine unanume efect. La fel sunt ºidovezile învierii prezentatede evangheliºti, iar eu caavocat, le admit fãrã nici unfel de rezervã, ca mãrturia unoroameni sinceri, care erau în staresã dovedeascã ce spuneau”.

Iatã câteva dovezi aleglorioasei învieri:

1. Mormântul gol

Evangheliºtii încep istorisireaînvierii cu vizita dis-de-dimineaþãa câtorva femei la mormânt, înziua de Paºti. Când ele au sosit la

mormânt, au rãmas încremenitedescoperind cã trupul neînsufleþital Domnului Isus nu mai eraacolo. Acelaºi lucru aveau sã-lconstate ºi doi din ucenicii Dom-nului, Petru ºi Ioan.

La un timp scurt dupã eveni-ment, ucenicii îndrãznesc sãpredice în mod uluitor cã Isus aînviat ºi aceastã înviere devinepunctul principal al propovã-duirii lor. Dacã trupul lui Isus arfi rãmas în mormântul care se afladoar la câteva minute distanþã de

Ierusalim, cum ar fi putut ei vorbicu atâta îndrãznealã?

S-au gãsit destui sceptici careau încercat sã dea alte explicaþiimormântului gol:

a) Unii au spus cã femeile augreºit mormântul ºi s-au dus la altmormânt. Dacã ar fi fost aºa, înmod sigur duºmanii lui Isus le-arfi îndreptat greºeala când avea sãse vorbeascã de înviere ºi le-ar fiarãtat mormântul cu trupul

neînsufleþit al Domnului, ba chiari-ar fi declarat pe ucenici martorimincinoºi.

b) A doua teorie: un oarecareVenturini, un italian ateu, spuneacã Domnul Isus nu ar fi murit pecruce, ci doar a intrat într-o starede leºin ºi cã, depus în mormântulde piatrã rece, ºi-a revenit. Chiarºi scepticul Strauss respingeaceastã teorie iraþionalã, între-bând: „cum poate un om nemân-cat, însetat, bãtut, chinuit, cãzândsub cruce, sleit de puteri, atârnând

în cuie ore în ºir, cusângele scurs, reve-nindu-ºi, sã dea piatrala o parte de la guramormântului (piatrãcare era aºa de mareîncât câteva femei seîntrebau oare cine le-ova prãvãli) ºi sã aparãca un erou în mijloculucenicilor într-o starede-a dreptul glorioasã ºispunându-le: „Pacevouã!”? Putea un ase-menea om sã dea im-presia unui biruitorchiar ºi asupra morþii?Categoric, nu. Unde astat timp de 40 de zileascuns, arãtându-Seici ºi acolo ºi apoi sãdisparã? A crede aºaceva înseamnã a filipsit de orice spiritcritic ºi orice putere dediscernãmânt ºi jude-catã.

c) A treia teorieeste cã trupul neînsu-

fleþit a lui Isus a fost furat. Cumau reuºit sã ocoleascã hoþii strajaromanã? Ce au dorit sã facã cutrupul lui Isus cei ce L-au furat?Dacã L-au furat ucenicii, cum auputut avea un atât de mare elanºi curaj chiar în faþa morþii, avândla bazã o minciunã ºi o fraudã?Dacã L-au furat duºmanii, de ceaceºtia, atunci când s-a propo-vãduit cu atâta putere înviereaLui, nu au contracarat scoþând la

Învierea Domnului(urmare din pag. 3)

5Cuvântul Adevãrului

ivealã trupul neînsufleþit? Toateteoriile legate de furtul trupuluilui Isus Hristos nu pot sta în pi-cioare: oare este posibil ca o în-treagã strajã de oameni aleºi, fieevrei, fie romani, sã adoarmã cutoþii când aveau poruncã sã ve-gheze? Realitatea este cã MariiPreoþi i-au plãtit pe soldaþi cumulþi bani sã spunã cã: „uceniciiLui au venit noaptea, pe cânddormeam noi, ºi L-au furat… ºis-a rãspândit zvonul acestaprintre Iudei pânã în ziua deastãzi” (Matei 28:15).

Adevãrul era însã cel sus-þinut de apostolii care au fostconvinºi de învierea Domnuluiºi toate predicile lor eraubazate pe acest mare eveni-ment, suferind din greu bãtãi,închisori ºi expunându-se une-ori chiar morþii.

Niciuna din teoriile ce seopun învierii lui Isus nu suntsatisfãcãtoare, nu sunt logiceºi nu sunt adevãrate, neavândla bazã nici un adevãr istoric.

Sobra mãrturie a Evan-gheliilor scoate la ivealã mare-le Adevãr: „...Hristos a înviatdin morþi, pârga celor ador-

miþi” (I Corinteni 15:20).

2. Giulgiul neatins

Privitor la giulgiul neatins pecare Ioan l-a gãsit în mormânt, unteolog ºi exeget de seamã cunumele de John W. Stott, areurmãtoarea explicaþie: „Este deremarcat faptul cã toate relatãrilecare vorbesc despre mormântulgol, adicã fãrã trupul lui Isus,afirmã în schimb cã giulgiul arãmas acolo ºi apostolul Ioan,care a alergat la mormânt în aceadimineaþã memorabilã, împreunãcu apostolul Petru, când au sositla mormânt ºi au intrat în el, auvãzut ºi au crezut (Ioan 20:8).Întrebarea este: ce a vãzut ca sã-lfacã sã creadã? Textul ne aratãnu numai cã lipsea trupul, dar

fâºiile de pânzã ºi ºtergarul carefusese pus pe capul lui Isus erauneatinse (versiune greacã).

Reconstituind întâmplarea,vom ajunge la câteva concluzii:Nicodim a adus o amestecãturãde smirnã ºi de aloe de aproapede o sutã de mãsuri (30 kg). Apoiîmpreunã au luat trupul lui Isusºi L-au înfãºurat în fâºii de pânzãde in, cu miresme, dupã cum auobiceiul iudeii sã îºi îngroapemorþii. Obiceiul era ca în timp ceînfãºurau trupul sã presare acestemiresme peste fâºii. Un ºtergardeosebit se punea pe cap. Acestemiresme presãrate peste fâºii în

timpul înfãºurãrii aveau un efectcoagulant care þinea trupul îmbãl-sãmat ca pe o mânã fracturatã într-unbandaj de ghips. Capul ºi gâtulnu se înfãºurau niciodatã, acesteadoar se acopereau. Apoi au culcattrupul pe o lespede de piatrã.Foarte mulþi probabil cã sunttentaþi sã creadã cã Domnul Isus,când a înviat, la început ªi-amiºcat mâinile ºi capul, iar apois-a sculat ca dintr-un somn sauºi-a revenit ca dintr-un leºin. Eucred cã învierea Domnului Isus afost o înviere deosebitã ºi mira-culoasã, la o clipealã de ochi. Elera pârga celor adormiþi, ori dacãnoi vom fi transformaþi la o

clipealã de ochi, ºi Mântuitorulnostru a avut parte de o trecere atrupului dintr-o stare de moarte,în mod fulgerãtor într-o starenouã ºi cu proprietãþi noi. A pututsã treacã prin uºile încuiate,sfidând orice bariere în nouastare, ºi cred cã tot aºa a putut sãiasã din fâºiile acelea fãrã cacineva sã trebuiascã sã le desfã-ºoare. Isus care a trecut prin uºileîncuiate, a trecut ºi prin fâºiileînfãºurate. Giulgiul acesta dincare a dispãrut la o clipealã deochi trupul, a rãmas aplatizat subgreutatea miresmelor, asemeneaunui turban gol. A rãmas ca o

crisalidã inutilã dupã cefluturele a zburat din ea.

Dacã studiem cu luareaminte ce a vãzut Ioan, vomconstata cã el subliniazãtocmai aceste trei lucruri:

- au vãzut fâºiile de pânzãjos (în greceºte textul originaleste „a vãzut fâºiile apla-tizate);

- ºtergarul sau giulgiulcare fusese pe capul lui Isusnu era cu fâºiile de pânzã, cila o parte;

- ºtergarul nu fusesemototolit, ci fãcut sul;

Þinând cont de aceste treiaspecte ale tabloului, ochiiapostolilor au fost uluiþi cândau intrat în mormânt ºi

înþelegem de ce „atunci când auvãzut, au crezut”.

Maria Magdalena, când s-aaplecat ºi s-a uitat în mormânt, avãzut doi îngeri în alb ºezând înlocul unde fusese culcat trupul luiIsus, unul la cap ºi altul la picioare(Ioan 20:11-12). Îngerii ºedeaupe piatra mormântului, fâºiile depânzã fiind între ei. Matei ºiMarcu, amândoi adaugã cã unuldintre ei a spus: „Nu este aici; aînviat, dupã cum zisese. Veniþi devedeþi locul unde zãcea Domnul”(Matei 28:6 ºi Marcu 16:6).

Hristosul înviat nu mai arenevoie de giulgiu sau fâºii.

Învierea Domnului

(continuare în pag. 6)

„V-am învãþat înaintede toate, aºa cum am

primit ºi eu: cãHristos a muritpentru pãcatele

noastre dupãScripturi, cã a fost

îngropat ºi a înviat atreia zi, dupã

scripturi; ºi cã s-aarãtat lui Chifa, apoicelor doisprezece”

(I Corinteni 15:3-8)

„V-am învãþat înaintede toate, aºa cum am

primit ºi eu: cãHristos a muritpentru pãcatele

noastre dupãScripturi, cã a fost

îngropat ºi a înviat atreia zi, dupã

scripturi; ºi cã s-aarãtat lui Chifa, apoicelor doisprezece”

(I Corinteni 15:3-8)

6 Cuvântul Adevãrului

3. Domnul a fostvãzut

Toþi cititorii Evangheliilorrãmân surprinºi de arãtãrileextraordinare ºi spectaculoase aleDomnului Isus dupã înviere. IsusSe aratã de zece ori celor pe careapostolul Petru îi numeºte martorialeºi, ºi anume:

- Maria Magdalena- femeilor care reveneau de

la mormânt- lui Petru- celor doi ucenici pe drumul

Emausului- celor zece ucenici în odaia

de sus- celor unsprezece (când era

ºi Toma de faþã)- la peste cinci sute de fraþi

laolaltã (I Corinteni 15:6)- unor ucenici care erau

împreunã cu Petru pe malullacului Galileii

- multora pe munteleMãslinilor

-lui Pavel în drum spreDamasc.

ªi la mãrturiile celor de maisus s-au gãsit împotrivitori careau spus cã arãtãrile au fost nãsco-ciri sau halucinaþii. Este însãfoarte greu sã accepþi asemeneateorii ºi sã respingi sute de mãr-turii privitoare la Învierea Saspectaculoasã .

Se vede clar cã mãrturiile demai sus nu pot fi nãscociri,datoritã relatãrii apariþiilor: maiîntâi felul povestirilor este sobruºi neînflorit; apoi ele sunt însoþitede detalii precise care nu pot pro-veni decât de la niºte martorioculari.

Nu putem accepta nici teoriahalucinaþiei, deoarece aceastaapare pe fond nevrotic la niºteoameni dezechilibraþi mintal. Oriapostolii Domnului Isus au fostdeosebit de integri ºi convin-gãtori în expunerile lor (uniichiar foarte bine pregãtiþi - ca

Învierea Domnului(urmare din pag. 5) Luca ºi Pavel) spunând:

„ … Ce am auzit, ce am vãzut cu ochii noºtri, ce am privit ºi ampipãit cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul vieþii … aceea vãvestim ºi vouã, ca ºi voi sã aveþi pãrtãºie cu noi. ªi pãrtãºia noastrãeste cu Tatãl ºi cu Fiul Sãu, Isus Hristos” (I Ioan 1: 1ºi 3).

În concluzie, dacã aceste arãtãri nu sunt nãscociri ºi nici halu-cinaþii, ele rãmân adevãruri de netãgãduit cã: Hristos a înviat ºi afost vãzut.

4. Ucenicii au fost transformaåi

Aceasta este dovada cea mai mare a învierii Domnului IsusHristos, deoarece transformarea ºi starea nouã primitã de ucenicidupã înviere, sunt probe deosebit de convingãtoare.

Aceºti ucenici, care la moartea Învãþãtorului lorrãmân speriaþi, descurajaþi, abãtuþi ºi aproape

disperaþi, apar în cartea Faptele Apostolilorschimbaþi, transformaþi, plini de curaj, propovãduind

cu mult zel ºi putere Învierea din morþi a DomnuluiIsus Hristos, expunându-ºi viaþa ºi gata sã rãstoarne o

lume întreagã pentru Numele Domnului lor.

Întâlnirile repetate cu Domnul Isus, dupã înviere, cât ºi expe-rienþa Rusaliilor, de mai târziu, le-a dat ucenicilor bucurie, dragoste ºiputere în propovãduirea lor, unii mergând pânã la martiraj.

Privind la dovezile glorioasei Învieri: mormântul gol, fâºiile depânzã neatinse, Domnul Isus vãzut de mulþi dupã Înviere ºi uceniciitransformaþi ne dau dreptul sã spunem cu bucurie cã: „...A înviatDomnul cu adevãrat!” (Luca 24:34). AMIN