NVATAREA-NOTIUNI INTRODUCTIVEAbordarea unei activitati att de complexe si de o deosebita importanta pentru evolutiasocietatii cum este nvatarea presupune cautarea unor raspunsuri pertinente la o suita dentrebari, ca: 1. Ce este nvatarea (care sunt notele sale definitorii)? 2. Ce se nvata? 3. Cum nvata individul? (ce moduri, forme si tipuri mbraca ea?) 4. Care sunt mecanismele nvatarii?Definitiile nvatarii: nvatarea este o activitate preparatorie a individului, de structurare si asimilare a unor comportamente si operatii noi n vederea stapnirii diferitelor modalitati de interventie activa si transformatoare asupra mediului, ca si asupra propriei persoane; nvatarea este o activitate prin care se obtin achizitii, progrese n adaptare, care vizeaza cunostinte, operatii intelectuale si nsusiri de personalitate, achizitii ce apar la nivelul individului ca "bunuri" personale, obtinndu-se predominant pe baza de exercitiu; nvatarea este un proces fundamental de reglare si formare prin care omul si transforma comportamentul, creeaza noi forme de activitate, si dezvolta si realizeaza capacitatile; nvatarea este un proces repetat de autocontrol si autoreglare, care se valideaza si respectiv se finalizeaza pe baza concordantei dintre modelul (planul) anterior elaborat de catre subiect si rezultatul obtinut; nvatarea este un fenomen plurinivelar, de al carui studiu se intereseaza nu numai pedagogia si psihologia, dar si o serie de alte discipline ca: biologia, fiziologia a.n.s., gnoseologia, logica, sociologia, psihologia sociala, cibernetica.n sens larg ca fenomen universal n viata organismelor nvatarea este procesul dedobndire (de catre fiinta vie) a experientei individuale de comportare. La acest nivel de analiza,care este unul biofiziologic, mecanismul nvatarii coincide cu mecanismul adaptarii individuale, bazat pe formarea legaturii conditionate, gratie careia stimulul indiferent dobndeste, prin ntarire, o anumita valoare semnalizatoare, devenind semnificativ. El se nscrie, astfel, nexperienta organismului, determinnd organizarea unei anumite reactii. Prin aceasta animalul "nvata", adica dobndeste o noua experienta n raport cu stimulul si-si modifica n mod corespunzator conduita.n sens psihopedagogic ca proces existent numai la om nvatarea este o activitate(pe care o desfasoara elevul n scoala si orice om n situatie similara) pentru nsusirea de cunostinte si dobndirea de deprinderi n toate sectoarele vietii psihice cunoastere, emotivitate, vointa. nvatarea, deci, este o activitate de nsemnatate fundamentala pentru adaptarea la mediu si dezvoltarea psihocomportamentala. Rezultatul nvatarii trebuie privit sub un dublu aspect: unul informativ, care consta n extragerea si stocarea unui continut informational util, luarea n stapnire (nsusirea) procedeelor, normelor si metodelor de gndire fixate n cunostinte: reguli, teoreme, definitii, legi, principii etc. Si altul formativ, care consta n formarea si transformarea continua a aparatului cognitiv (operational actional) al elevului. Prin caracterul ei formativ, nvatarea se leaga de un alt eveniment fundamental dezvoltarea devenind sursa cea mai apropiata a unor asemenea "produsi psihici" cum sunt priceperile, deprinderile, aptitudinile, atitudinile, interesele de cunoastere etc. Sub raport functional conteaza valoarea adaptativa a modificarilor de comportament schimbarile de performanta rezultate din exercitiu. Iata de ce trebuie facuta precizarea ca nu orice achizitie, nu orice modificare poate fi considerata a fi nvatare. Oboseala, de pilda, este o modificare n comportamentul subiectului (cauzata de o achizitie: acumularea acidului lactic n snge); aceasta stare temporara a organismului nu se confunda cu nvatarea. De asemenea, nu intra n categoria nvatarii schimbarile ce pot fi atribuite maturizarii sau tendintelor reactionale nnascute.nvatarea scolara spre deosebire de nvatarea n sens larg, care se refera ladobndirea experientei individuale de comportare este un proces care se conduce dupa un model, adica dupa un plan sau program concret de instruire si verificare, folosit de profesor. Acest model asigura, de asemenea, dirijarea si controlul actiunilor elevului. Din acest punct de vedere, se poatespune ca nvatarea (activitatea de nsusire a cunostintelor si de dobndire a deprinderilor) este un fenomen psihologic a carui "soarta" se afla esentialmente "n mna profesorului", reproducnd att structural, ct si functional, parametrii obiectivi ai actiunii pedagogice. Sub acest aspect, nvatarea, ca si actiunea care depinde de ea instruirea poate fi considerata ca un model clasic de comunicatie, comanda si control, ca un proces care se desfasoara pe baza de feedback. Elaborarea strategiilor de nvatare clasice sau moderne -a depins si depinde de conceptia psihologica asupra functiilor implicate n nvatare.Asociationismul, potrivit caruia planul intelectual, mental al copilului ar reprezenta ooglindire directa si fidela a lucrurilor din afara, vede nvatarea ca un fapt natural, spontan, care armerge "de la sine" pe baza nlantuirilor externe a stimulilor care formeaza materialul de nvatat. Un loc aparte n cadrul acestei conceptii l ocupa exercitiul.Behaviorismul un fel de prelungire a asociationismului pune la baza conduiteimecanismul conditionarii instrumentale. Materialul de nvatat apare doar ca un ansamblu de stimuli vizuali, acustici si verbali, iar nvatarea ca antrenare discriminatorie n sistemul acestor stimuli antrenare ce se desfasoara sub semnul ntaririi actiunii de nvatare doar dupa rezultat. Potrivit acestei conceptii nvatarea consta n dobndirea de noi comportamente n urma actiunii repetate a unor stimuli asupra organismului si a fixarii unor reactii. Ea este n esenta o asimilare activa de informatie nsotita de achizitionarea de noi operatii si deprinderi.Jean Piaget pentru care motorul dezvoltarii intelectuale a copilului rezida dinmaturizarea spontana a diverselor sale functii considera nvatarea ca un proces de adecvare amaterialului de instruire la acel nivel de functionare pentru care sunt "coapte" diversele structuri ale inteligentei ntrun stadiu sau altul de vrsta. Jean Piaget deschide o linie de interpretare fecunda a proceselor de nvatare, considernd ca operatiile intelectuale rezulta din interiorizarea actiunilor fizice si verbale. Odata cu centrarea pe acte sau operatii intelectuale, accentul trece pe latura formativa a nvatarii, deci pe structurarea gndirii n raport cu cunostintele iar nu doar pe volumul de cunostinte memorate. ntr-un sens general, J. Piaget ntelege nvatarea ca asimilare informationala succedata de acomodare sau restructurare operationala, ceea ce duce la un act de echilibrare (adaptare la mediu). n sens restrns spune Piaget "noi vorbim de nvatare numai n masura n care un rezultat (cunostinta sau performanta) este achizitionat n functie de experienta, aceasta experienta putnd fi de tip fizic sau de tip logico-matematic". si: "n opozitie cu perceptia si comprehensiunea imediata, trebuie sa rezervam termenul de nvatare acelor achizitii ce sunt n functie de experienta, dar se desfasoara n timp, sunt deci mijlocite iar nu imediate ca perceptia sau ntelegerea instantanee". n sensul cel mai general, ca nsusire de informatii si formare de operatii, nvatarea seprezinta sub mai multe forme: perceptiva, senzoriomotorie, motorie, verbala, cognitiva, afectiva etc. n raport cu procesele psihice, nvatarea este att premisa ct si produs. Toate procesele sunt formate prin nvatare (n sensul cel mai larg al acesteia, incluznd si educatia) si totodata n activitatea de nvatare fiecare din procese (perceptie, gndire, memorie, vointa) sunt antrenate ca mijloace. De aceea, nvatarea nu poate fi redusa la unul din procese (de exemplu, memorie), dar nici procesele nu pot fi confundate cu nvatarea care priveste mai degraba latura lor genetica dect cea functionala. n linii mari, nvatarea este responsabila pentru asimilarea de catre subiect a experientei sociale si pentru constituirea personalitatii (G. Allport).Cum nvata individul? Modurile, formele si tipurile de nvatare umana sunt foarte variate, taxonomia lor presupunnd stabilirea, n prealabil, a unor criterii clare. Dintre modalitatile de nvatare, cel mai des mentionate n literatura de specialitate sunt NVATAREA prin: repetitie (repetitio est mater studiorum), descoperire inteligenta, ncercare si eroare (o modalitate elementara, nerationala si cel mai putin productiva), generalizarea reactiei dobndite, discriminarea stimulilor (si a situatiilor) cu diferentierea raspunsului elaborat, prin asocierea stimulilor (asociere care poate fi simultana, succesiva, prin asemanare sau prin contrast).Cele mai timpurii forme de autonvatare sunt: nvatarea perceptuala, nvatarea motrica, nvatarea verbala (o nvatare de interactiune umana) si nvatarea de abilitati, ntre care: agilitatea mintala, fluenta ideativa si verbala, exprimarea coerenta, scrierea rapida, sesizarea facila a dependentelor n fenomene, manipularea adecvata a obiectelor, utilizarea speciala a obiectelor si multe altele. Unul dintre criteriile de baza n clasificarea tipurilor de nvatare este cadrul social n care se desfasoara aceasta activitate, precum si obiectul si finalitatea ei sociala. Din acest punct de vedere, se disting patru tipuri de nvatare: nvatarea scolara, instruirea militara, socializarea individului si nvatarea sociala. Care sunt mecanismele nvatarii? Fiind o activitate fundamentala n complexul procesal adaptarii, nvatarea s-a bucurat de o atentie deosebita din partea cercetatorilor procesului instructiveducativ. Este si firesc sa fie asa deoarece majoritatea comportamentelor omenesti nu sunt altceva dect rezultate ale nvatarii.

TIPURI DE NVTARE

Tipologia nvtrii potrivit conceptiei lui R.Gagne

n conceptia lui R. Gagne dezvoltarea uman apare ca efect, ca schimbare de lung durat, pe care subiectul o datoreaz att nvtrii ct sI cresterii. nvtarea nu se face oricum, ci se bazeaz pe o serie ordonat sI aditiv de capacitti. Ierarhizarea acestor capacitti de face n baza criteriului trecerii succesive de la nvtarea capacittilor simple, la cele complexe, generale. ntreg ansamblul de capacitti pe care-l posed subiectul pentru R.Gagne reprezint conditiile interne. Acestea se deosebesc de conditiile externe a cror actiune este independent de subiect. Avnd n vedere varietatea conditiilor externe, R.Gagne consider c exist tot attea forme sau tipuri de nvtare.Principalele tipuri de nvtare sunt:1. nvtarea de semnale; 2. nvtarea stimul-rspuns;3. nvtare prin discriminare;4. nvtarea asociativ-verbal;5. nvtare de tipul nlntuirilor;6. nvtarea notiunilor;7. nvtarea de reguli sau de principii;8. nvtarea social.

1. nvtarea de semnale este larg rspndit att la animalele domestice ct si la om (cinele fuge din mijlocul soselelor atunci cnd aude semnale ce avertizeaz apropierea unui automobil).Conditia esential pentru ca nvtarea semnalului s aib loc este s se asigure o prezentare aproape simultan a 2 forme de stimulare:stimulul produce o reactie general, asa cum vrem s obtinem sistimulul semnal.nvtarea are un caracter involuntar si se concretizeaz n rspunsuri care nu se afl sub control voluntar. Este cunoscut sub denumirea de conditionare clasic si a fost descris pentru prima dat la sfrsitul secolului al XIX lea de I.V.Pavlov. n pedagogie acest model a fost aplicat de J.B. Watson, fondatorul behaviorismului.

1. nvtarea stimul-rspunsEste un alt tip fundamental de nvtare care face posibil ca individul s realizeze o actiune atunci cnd doreste s dea un rspuns precis la un stimul discriminat. Ed. Thorndike l-a denumit nvtarea prin incercare si eroare, Skinner, nvtarea operant, Kimble, nvtarea instrumental.Asa cum arat si denumirea acestui tip de nvtare se desprind 2 caracteristici:o astfel de nvtare se refer la o singur legtur ntre stimul si rspuns nu la legturi multiple;stimulul si rspunsul apar total legate ntr-un mod care nu se ntlneste la tipul de nvtare anterior.nvtarea sub form de asociere a rspunsului a reactiei la stimul depinde de ceea ce se ntmpl dup o reactie, anume dac are loc recompensa sau ntrirea. ntrirea, recompensa faciliteaz nvtarea fie c este esential sau nu ntruct face ca o manifestare de comportament deja caracteristic individului s apar mai frecvent. Tehnicile de ntrire stau la baza instruirii programate. Vrsta ca si mediul din care provine elevul influenteaz aplicabilitatea si semnificatia tipurilor de ntrire. Acest tip de nvtare genereaz, guverneaz formarea deprinderilor de pronuntie la copilul mic, de pronuntare ntr-o limb strin la adulti (pentru adulti, ntrirea fiind compararea propriei pronuntii cu cea a unui specialist). Mai mult chiar, o activitate preferat poate servi ca ntrire pentru una mai putin preferat cu conditia s o facem pe prima dependent de svrsirea celei de a doua.2. nvtare de tipul nlntuirilor

nlntuirea este un tip special de nvtare larg aplicat la toate vrstele. Are la baz legarea a dou sau mai multe reactii de tipul stimul-rspuns nvtate anterior. Actiunea care urmeaz s fie nvtat reprezint o succesiune de acte. Fiecare din aceste acte a fost nvtat anterior dar n acest caz al nlntuirii esentialul este respectarea ordinii lor, asigurarea ntririi ntregului lant si a reusitei ultimei verigi. Aceasta trebuie s conduc la satisfactie, s fie ntrit. Pentru dirijarea succesiunii executiei se apeleaz la indicii ajuttoare exterioare, necesare mai ales n selectia verigilor exacte ale lantului si la instructiuni verbale. Atunci cnd instructiunea verbal este autoadministrat devine parte integrant a nlntuirii ce trebuie nsusit. O alt conditie este contiguitatea adic executarea actelor ntr-o succesiune temporal strict fr ntreruperi, ezitri, ntrzieri.3. nvtarea asociativ-verbalCu toate c sunetele pe care le produce omul sunt n numr limitat, modelele obtinute prin combinarea lor sunt de o diversitate practic nelimitat. Asociatia verbal reprezint nvtarea de lanturi verbale. Cele mai simple nlntuiri verbale sunt reprezentate de activitatea de denumire a unui obiect. n acest caz se constituie un lant cu cel putin 2 verigi: prima este o relatie care leag aparitia obiectului de un rspuns rezultat din observarea unor aspecte ale obiectelor, iar a doua este o conexiune care face ca individul s se autostimuleze si s denumeasc obiectul. nvtarea eficient a asociatiilor vebale necesit folosirea unor verigi intermediare care au rol de mediere sau de codificare. Aceste verigi se produc n intimitatea celui care nvat, sunt implcite su nu se manifest n comportamentul exterior, explicit.4. nvtarea prin discriminareAcest tip de nvtare este impus de faptul c indivul nca din primii ani ai vietii trebuie s stie s dea n rspunsuri de identificare diferite la tot att de multi stimuli care prezint ntr-o msur mai mic sau mai mare similitudini din punct de vedere fizic.Cu toate c nvtarea fiecrei conexiuni stimul-rspuns este un eveniment simplu, conexiunile au tendinta de a se interfera cu orice alt retinere. Ni se cere s distingem de-a lungul ntregii vieti de la culori, forme geometrice, texturi, distante la tesuturi anatomice, mrimea stelelor, modele de structuri moleculare. nvtarea discriminrii sprijin modelele perceptive privind: obiectele, spatiul, evenimentele, imaginile si simbolurile. n acest cadru trebuie s se opereze cu trsturi distinctive ale obiectelor. nvtarea literelor, a numerelor reprezint o nvtare de discriminare multipl pe msur ce se avanseaz n nvtare, probabilittile de confuzie provocate de dificultti n discriminare sporesc. De o important major este dezvoltarea preciziei de discriminare a stimulilor prin nvtarea lor prealabil.

5. nvtarea notiunilorSe refer la nsusirea clasificrilor propriettilor obiectelor si fenomenelor, evenimentelor. Notiunile sunt concrete si definite (abstracte).Notiunile concrete se refer la clase de obiecte observabile sau la calitti ale obiectelor. nsusindu-si o notiune, individul devine capabil s generalizeze aceast notiune asupra altor situatii-stimul care nu au avut rol n nvtarea propriu-zis. Efectul nvtrii notiunilor este de a elibera individul de sub controlul exercitat de stimulii specifici. n nvtarea notiunilor ca instrumente ale gndirii si comunicrii nu trebuie s se piard din vedere faptul c ele au referinte concrete. nvtarea prin actiune, nvtarea n laborator prentmpin pericolul superficialittii verbale. nvtarea corect a notiunilor este hotrtoare pentru om, ntruct acesta citeste n termeni notionali, comunic, gndeste, interrelationeaz prin notiuni.Subiectii curiosi, interesati de prestatia activittii de nvtare la nivel ridicat de analiz, comparatie sunt mai atrasi de metodele de descoperire. Conditia intern, fundamental pentru nsusirea lantului de notiuni care alctuiesc regula sau principiul este cunoasterea temeinic a notiunilor. Alte conditii sunt: instruirea verbal, reamintirea conceptelor folosirea unor puncte de sprijin verbale pentru ordonarea corect a notiunilor.6. nvtarea de reguli sau de principii;n termenii cei mai simpli, o regul este un lant de concepte care formeaz ceea ce n general denumim cunostinte. Conceptul este unitatea iar regula, principiul reprezint relationarea util a unittilor conceptuale. De aceea nvtarea regulilor este dependent de nvtarea conceptelor componente. nlntuirea conceptelor n perspectiva formulrii principiilor se poate face cel putin prin dou metode principale:se porneste de la pronuntarea principiului, desprinderea caracteristicilor si apoi specificarea posibilittilor sale aplicative n actiuni directe si implicite (metoda deductiv);fie se prezint mprejurri, experiente n care se opereaz principiul de ctre profesor iar elevii sunt solicitati s combine conceptele n ordinea adecvat (metoda inductiv sau a descopunerii dirijate).Tehnicile deductive de predare sunt adecvate pentru retinerea faptic a principiului iar tehnica de descoperire dirijat stimuleaz nvtarea independent de ctre subiect. n alegerea metodei trebuie s se ia n vedere suportul motivational al celui care nvat.7. nvtarea socialAre drept obiect asimilarea unor modele comportamentale, a noi modele comportamentale, a noi forme si scheme de interactiune interpersonal si prin aceasta a noi trsturi de personalitate.n sens larg, toat nvtarea uman este social pentru c se petrece n contexte culturale si este dirijat de modele educationale. Exist o nvtare social n sens restrns specializat n a face experienta legturii cu realitatea, cu valorile si normele interpsihologice. n nvtarea social exist si un nivel socioperceptiv, de imitare spontan, necritic a modelului bazat pe imagini, conduite interpersonale, pe impulsuri motivationale situative, nivel ntlnit mai ales va vrstele mici. El poate fi ntlnit chiar si la preadolescenti si adolescenti unde nu mai este vorba de lipsa de experient social ca la cei mici, ci de absenta cultivrii prghiilor de autocontrol din cauza unui deficit educational. Exist si un nivel sociognostic al nvtrii sociale definitorii pentru adolescenti, ghidat de modelele furnizate de educator n mod constient. n acest caz partenerii intercomunic, se interapreciaz se atrag n baza similitudinii unor calitti cu profund rezonant moral care emerg din interior.Bandura sustine c n toate tipurile de modelare de la imitarea unei simple actiuni la reproducerea comportamentului social complex sunt implicate patru deprinderi mediatoare:orientarea atentiei asupra aspectelor relevante ale comportamentului;retinerea trsturilor critice ale performantei mnezice;copierea comportamentului modelului;motivatia de a reproduce comportamentul observat si justificarea ei sub forma recompensei interne, externe sau substitutiv.8. nvtarea social este ntotdeauna o interinvtare si ea are drept continut experientele pe care si le transmit reciproc cei care intr n actiune n calitatea lor de indivizi, grupuri sau colectivitti.

Bibliografie1. Anca Dragu, Sorin Cristea Psihologie si pedagogie scolara, Editia a-IIa revizuita si adaugita, Ed. Ovidius Universitz Press, Constanta, 20032. Curs Universitatea Tehnica, Cluj Napoca Departamentul de pregatire a personalului didactic3. Oana Panagoret, C.M. Armeanu Tehnici de supernvatare, Ed. Tipoalex, 20074. Conditiile invatarii ;Robert M.Gagne