Introducere in metod (canto)

Un studiu complet de canto trebuie sa contina urmatoarele capitole:

1. Initierea elevului in anatomie si fiziologie

2. Pregatirea prin gimnastica:

a. a intregului corp pentru conditia fizicab. a presei abdominalec. a respiratieid. a limbii

3. Practica exercitiilor:

- emisiunea- impostatia- studiul consonantelor- vocalizatia- acoperirea acutelor (pasajul)- interpretarea

n canto, pozitia limbii este cea mai importanta. Atat vocalele cat si consoanele (afara de cele labiale) depind de forma si pozitia limbii.

Gimnastica este cea care ne ajuta sa dobandim o buna deschidere a gurii; gimnastica este cea care ne ajuta sa capatam o pozitie corecta a limbii. Tot gimnastica ne da posibilitatea sa tinem sub control presa abdominala. Se poate si fara gimnastica; "functia creeaza organul" este valabila si aici, dar rezultatele nu se obtin decat foarte greu si stau sub semnul incertitudinii. Prin gimnastica realizam in cateva luni (depinde de sarguinta elevului) deschiderea corecta a gurii si pozitia ideala a limbii, precum si controlul asupra respiratiei.Structura metodei

1) Gimnastica (abdominala, respiratorie, linguala)

2) Tehnica exercitiilor - ncalzirea vocii

ni ninim nimmnn mnnbitte bittetub tublinge lngelinge lnge lango longo lungo

3) Consoanele

bi po bi

4) Vocalizatia

uni de, uni deuni de, uni da, uni de de da da dau o au o a ne nini e a o u

5) Pasajul

6) Interpretare (traire) cap inima gura.

Respiratia

In metoda noastra folosim respiratia diafragmatica activa, zisa si abdominala datorita faptului ca actionam presa abdominala in timpul respiratiei. De aceea, gimnastica abdominala este strans legata de cea respiratorie.

Gimnastica respiratorie cuprinde doua parti:

I. Intarirea muschilor ce formeaza presa abdominala

a. Intins pe spate cu mainile pe langa corp, din pozitia de repaus, se ridica un picior, bine intins si apasand pe varf circa 10-15 cm. Se coboara piciorul. Se ridica celalalt. Miscarea se face altemativ. Nu se ridica celalalt picior pana cand primul nu a ajuns in stare de repaus. Miscarea se face foarte lent! Circa cinci secunde pentru ridicare, circa zece secunde pentru coborare. Se executa de cinci ori, cu ambele picioare.

b. Idem, pana la un unghi drept, de cinci ori, cu ambele picioare.

c. Se face bicicleta. Se imita miscarea picioarelor la pedalare.

II. Controlul muschilor abdominali in timpul cantului.

Are ca scop sa dobandim controlul asupra respiratiei, respectiv asupra presei abdominale, visul dintotdeauna al cantaretilor.Intins pe spate, se inspira adanc. Printr-un pfff! se elimina o parte din aerul inspirat, obtinandu-se astfel o presiune inferioara celei atmosferice. Se continua expirarea printr-un ssss! aidoma celui pe care-l folosim cand vrem sa obtinem liniste intr-o sala galagioasa. Se continua expirarea, pana la senzatia lipsei de aer, actionand pe muschii abdominali. Se decontracteaza muschii abdominali, permitand inspiratia. Se inspira in continuare, actionand muschii abdomenului in sens invers decat la respiratie.Gimnastica limbii

Limba este unul din factorii principali in canto. Nu putem insista cat am dori asupra acestei chestiuni. Pentru a stapani acest muschi este nevoie de multa munca, de multa gimnastica. Amintiti-va ca sportivii fac mii de exercitii pentru a dezvolta o fascicula musculara, spre a o putea scoate in relief. Aceeasi munca ne asteapta si pe noi!

Urmatoarele exercitii, efectuate cu regularitate, vor duce la o buna stapanire a organului:

Exercitiul 1

In fata unei oglinzi, pentru control, se scoate limba afara, asa cum se procedeaza la un examen medical (timpul unu); se retrage limba in gura (timpul doi).

Exercitiul 2

Se scoate limba din gura, lata, necontractata (timpul unu). contractam limba pentru a o intari (timpul doi).

Exercitiul 3

Limba afara din gura, intarita. Ridicam varful ei catre dintii de sus (timpul unu). idem, catre dintii de jos (timpul doi).

Exercitiul 4

Gura deschisa. Ducem zvacnit varful limbii catre coltul din stanga al gurii. Retragem limba in gura. (timpul unu). idem, catre coltul drept (timpul doi).Tehnica exercitiilor

Prin exercitiile ce urmeaza, incercam sa obtinem impostarea vocii si calitatea superioara a cantecului.Spre deosebire de linia clasica, a imitarii maestrului, exercitiile sunt alese in mod special si fixate cu ajutorul consonantelor sonore, calea spre impostarea glasului, normal si fara eforturi.

ortografia este germana, deci fonemele vor trebui pronuntate ca in limba germana: nimm-nimm, mnn-mnn, bitte-bitte, tuba-tuba, linge-lnge-lango-longo-lungo, Luft, Duft, Gruft, Kluft, Schuft. se foloseste numai respiratia diafragmatica activa si minimal Luft.

n articulare se va urmari cu grija, ca:

la ni-ni varful limbii loveste radacina dintilor. la nimm-nimm varful limbii loveste varful dintilor. la mnn-mnn varful limbii se afla in spatele dintilor de sus. la bitte-bitte, bi este formata prin actiunea buzelor; in partea a doua, la te, limba atinge dintii. la linge (linghe) varful limbii atinge dintii pentru li, trece spre cerul gurii pentru n si se retrage pentru ge (ghe).Consoanele

Consoanele sunt sunetele produse de aparatul vocal prin vibratia coloanei de aer care intalneste in traiectul vocal diferite obstacole (buze, dinti, palatul fonator) cu participarea limbii ca organ mobil ce modifica traiectul vocal.

Vocalele

Vocalele sunt sunetele produse de aparatul vocal prin vibratia coloanei de aer ce trece nestingherit si continuu prin traiectul vocal, acestea diferentiindu-se datorita modificarii formei rezonatorilor bucal sau labial.

Pasajul

Vocile au doua emisii (doua rezonante, doua registre): una pectorala, in care vocea suna in piept si cealalta vocea de cap cand vocea isi gaseste rezonantele in oasele capului. Cand lipseste pregatirea necesara, cele doua sunt distincte si dau o impresie foarte neplacuta. Se fac studii pentru unificarea lor in regiunea unde se despart. Trecerea vocii de la o emisie la alta se numeste pasaj si acest studiu este foarte dificil si cere vreme indelungata.

In metoda noastra se face o apropiere intre vocea de cap si pianisissimul din vocea de piept. Folosim un grup de sunete, care, datorita rezonantelor, ne ajuta in acest demers.

Sunetul

Sunetul este perceput sub forma unor vibratii ale aerului, pe care urechea le receptioneaza (le transmite din cea externa in cea interna), le transforma in impulsuri nervoase pe care le transmite mai departe spre creier, acolo unde ia nastere senzatia de auz.Vibratiile sunt unde acustice care se propaga in aer si ajung, dupa ce sufera transformarile de care am amintit mai sus, in receptorul auditiv formnd sunetul.Sunetele pot fi simple sau complexe, cele complexe fiind formate dintr-un sunet simplu, numit fundamental, care este mbracat cu un numar de armonice care variaza in functie de aparatul fonator.Aparatul fonator

Aparatul fonator este format dintr-un ansamblu de organe, muschi, oase ale corpului uman care, prin punerea lor n functiune si n conditii optime, determina calitatea vocii (att vorbite ct si cntate).

Cele mai importante dintre acestea sunt plamnii, diafragma, traheea, laringele, faringele bucal, faringele nazal (cavumul), fosele nazale, cavitatea bucala, dintii, limba, buzele, oasele fetei si care sunt indispensabile unul de celalalt n crearea actului fonator si a emisiei celor doua elemente fonetice care sunt consoanele si vocalele. Altfel spus, la crearea actului fonator participa intr-o stransa colaborare sistemul respirator si rezonatorii.