Intrebarile 31-40

31. Agenţia relaţii funciare şi cadastru şi rolul lui în activitatea de evaluare - Agenţia de

Relaţii Funciare şi Cadastru (denumită în continuare Agenţie) este autoritate a administraţiei

publice centrale, care asigură realizarea politicii statului în domeniul administrării fondului

funciar şi reglementării relaţiilor funciare, cadastrului, geodeziei, cartografiei şi cercetărilor

inginereşti. Agenţia a fost înfiinţată în 27.06.1994, ca Agenţie Naţională pentru Geodezie,

Cartografie şi Cadastru şi, după reorganizarea ei în anul 2001, ea a căpătat actuala denumire.

Evaluarea bunurilor imobiliare se bazează pe informaţia cadastrului bunurilor imobiliare şi a

cadastrului financiar, utilizează informaţia despre dezvoltarea bunurilor imobiliare. La rîndul

său, utilizarea raţională a terenurilor nu este posibilă fără analiza celei mai bune şi celei mai

eficiente utilizări, determinarea valorii sectoarelor de teren în domeniul evaluării bunurilor

imobiliare, Agenţia exercită următoarele atribuţii:

• reglementează activitatea în domeniul evaluării bunurilor imobiliare;

• elaborează acte normative ce reglementează organizarea şi dezvoltarea activităţii de

evaluare;

• creează baza metodologică pentru evaluarea bunurilor imobiliare, inclusiv în scopul

impozitării;

• elaborează şi aprobă instrucţiuni şi indicaţii metodice privind evaluarea bunurilor

imobiliare;

• asigură crearea şi ţinerea bazei de date privind preţurile tranzacţiilor curente cu bunurile

imobiliare;

• elaborează şi aplică o metodologie unică în cadrul inventarierii tehnice;

• participă la elaborarea, în comun cu asociaţiile obşteşti ale evalua-torilor, a standardelor

naţionale de evaluare;

32. Întreprindere de stat „Cadastru” (nivelul central) şi rolul lui în evaluarea b.i. - a fost

creată la data de 01.04.2006 prin fuzionarea oficiilor cadastrale teritoriale, avînd ca fondator

Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru. Întreprinderea de Stat „Cadastru” are drept scop crearea şi

ţinerea cadastrului bunurilor imobile, altor sisteme informaţionale şi registre de domeniu,

executarea lucrărilor cadastrale şi celor de evaluare a bunurilor imobile, administrarea băncii

centrale de date centrale a cadastrului bunurilor imobile. În prezent Întreprinderea de Stat

„Cadastru” dispune de o reţea de 39 de filiale amplasate în majoritatea localităţilor urbane. Prin

intermediul filialelor sale Întreprinderea prestează o gamă largă de servicii de înregistrare a

bunurilor imobile (terenuri clădiri şi construcţii, apartamente, alte încăperi izolate, porţiuni de

subsol, obiecte acvatice separate), drepturilor de creanţă, faptelor sau rapoartelor juridice

aferente.Concomitent cu înregistrarea drepturilor asupra proprietăţilor imobiliare, Întreprinderea

prin intermediul filialelor sale furnizează informație din Cadastru persoanelor fizice şi juridice.

Întreprinderea prestează servicii de evaluare utilizînd metode de evaluare stabilite de legislaţia

naţională şi standardele internaţionale de evaluare. Totodată Întreprinderea realizează programul

de stat de evaluare a tuturor tipurilor de bunuri imobile în scopul impozitării şi reevaluarea

periodică. Rezultatele evaluării masive pot fi utilizate nu numai în scopuri fiscale, ci şi drept

informaţie pentru ipotecare sau alt tip de tranzacţii.

33. Standarde de evaluare. Scopurile lor, tipurile standardelor, obligativitatea aplicării.

Scopul standartelor - pe măsura constituirii şi dezvoltării activităţii de evaluare devenea tot mai

evidentă necesitatea stabilirii principiilor de bază şi a metodelor de evaluare, a regulilor de

formalizare a relaţiilor dintre evaluator şi client, dintre evaluator şi parteneri.

Standarte Internationale - Comitetul Internaţional pentru Standarde Internaţionale

(International Valuation Standards Committee - IVSC), care reuneşte principalele

organizaţii ale evaluatorilor din America, Europa Occidentală, Australia şi Noua Zelandă -

organizaţiile a 35 de ţări în calitate de membri activi şi a 14 ţări cu titlul de membri asociaţi

şi observatori.

Standarte Europene - Grupul European al Asociaţiilor Evaluatorilor TEGoVA (The

European Group of Valuers’ Association), care a reunit circa 40 de organizaţii obşteşti ale

evaluatorilor din ţările europene.

Standardele Americane de Evaluare - Standardele unice ale practicii de evaluare

profesionistă (USPAP) sînt obligatorii pentru aplicare în ţările Americii de Nord (SUA,

Canada, Mexic).

“Cartea Roşie” a evaluatorilor din Marea Britanie -În Marea Britanie, activitatea

evaluatorilor profesionişti nu este reglementată de stat. Activitatea de elaborare a

standardelor, de certificare a evaluatorilor o efectuează organizaţia profesională obştească

RICS (Royal Institute of Chartered Surveyors) Institutul Regal al Evaluatorilor Certificaţi.

34. Standardele europene si internationale de evaluare. Istoria elaborării. Structura.

Caracteristica generală. Domeniul de aplicare:

1. Standarte Europene - Una din principalele particularităţi ale Standardelor Europene de

Evaluare este orientarea lor spre evaluări pentru situaţii financiar-contabile. Pentru

evaluatorii practicanţi este important să asigure respectarea celor mai bune metode şi

practici de evaluare. Standardele Europene sînt un reper, care stabileşte un nivel minim

admisibil de calitate a evaluării, în baza căruia evaluatorii trebuie să evalueze bunurile

imobiliare. Important este faptul că Standardele Europene au un caracter de recomandaţie

pentru membrii organizaţiei şi reprezintă cea mai bună experienţă, elaborată pentru a fi

inclusă în actele normative corespunzătoare ale Uniunii Europene. În conformitate cu

Articolul 110 al Tratatului de la Roma din anul 1957 şi cu tratate ulterioare, TEGoVA s-a

angajat să elaboreze standarde care să fie compatibile cu internaţionalizarea activităţilor

economice şi a comerţului. GATT (Acordul General pentru Tarife şi Comerţ) recomandă

în mod precis ca Standardele Internaţionale să fie respectate ori de cîte ori este posibil,

astfel încît să existe transparenţă şi nediscriminare, respectiv cele două aspecte-cheie ale

liberalizării comerţului.

2. Standardele Internaţionale de Evaluare - în prezent, în lume are loc o dezvoltare

furtunoasă a teoriei şi practicii evaluării profesionale, îndeosebi în ţările Europei Centrale

şi de Est. Aceste schimbări au determinat creşterea importanţei Comitetului Internaţional

pentru Standarde de Evaluare (IVSC). IVSC a fost înfiinţat în 1981 prin eforturile şi sub

conducerea nemijlocită a dlui Indris Pirs. Imboldul pentru apariţia IVSC l-a constituit

activitatea intensă a evaluatorilor din Marea Britanie privind crearea standardelor de

evaluare în Europa. În 1977 şi TIAVSC (Comitetul Internaţional pentru Standardele de

Evaluare), din 1995 denumit IVSC. Prima redacţie a Standardelor Internaţionale de

Evaluare a fost publicată în 1985, însă aria de aplicare a standardelor era foarte îngustă -

evaluarea cîtorva categorii de active. Activitatea de elaborare a Standardelor

Internaţionale şi Europene a condus la înţelegerea caracteristicilor distinctive ale

standardizării la nivel internaţional distincte de procesul creării standardelor la nivel

naţional. Spre deosebire de standardele Internaţionale, standardele naţionale trebuie să

reflecte politica internă în domeniul evaluării, principiile îndeplinirii lucrărilor de

evaluare ce s-au stabilit; priorităţile politice şi economice naţionale; influenţa tradiţiilor,

obiceiurilor şi specificului naţional de efectuare a evaluării.

36. Licenţa pentru efectuare lucrărilor de evaluare a b.i. Conţinut. Cerinţe de licenţiere.

Formularele de licenţă sînt documente de strictă evidenţă. Formularele tipizate au serie şi

numerotare continuă. Tipul formularului de licenţă şi al anexei la aceasta se aprobă de Guvern.

Licenţa conţine:

a) denumirea autorităţii de licenţiere;

b) seria, numărul şi data eliberării/prelungirii licenţei;

c) denumirea, forma juridică de organizare, adresa juridică a titularului de licenţă întreprindere

sau organizaţie, persoană juridică sau fizică ori numele, prenumele şi adresa titularului de licenţă

persoană fizică;

d) data adoptării deciziei de înregistrare a întreprinderii sau organizaţiei, IDNO al

întreprinderii sau al organizaţiei ori seria şi numărul buletinului de identitate, IDNP al persoanei

fizice;

e) genul de activitate, integral sau parţial, pentru a cărui desfăşurare se eliberează licenţa;

f) termenul de valabilitate a licenţei;

g) semnătura conducătorului autorităţii de licenţiere sau a adjunctului acestuia autentificată

prin aplicarea ştampilei acestei autorităţi.

Cerintele de bază ale licenţierii sînt:

a) asigurarea egalităţii în drepturi şi a intereselor legitime ale tuturor întreprinderilor,

organizaţiilor, persoanelor fizice;

b) transparenţa actelor necesare iniţierii şi/sau desfăşurării afacerii;

c) stabilirea unui mod unic de licenţiere pe teritoriul Republicii Moldova;

d) transparenţa decizională în domeniul licenţierii;

e) previzibilitatea procesului de licenţiere;

f) reglementarea materială şi procedurală prin acte legislative a condiţiilor şi procedurilor de

licenţiere;

g) declararea de către solicitantul de licenţă a răspunderii sale pentru respectarea condiţiilor

de licenţiere la desfăşurarea genului de activitate pentru care se solicită licenţa;

h) neimplicarea de către autoritatea de licenţiere a solicitantului/titularului de licenţă în

procesul de verificare, aprobare a actelor, stabilite de lege spre recepţionare, verificare sau

aprobare, conform principiului ghişeului unic;

i) aprobarea tacită în cazul depăşirii de către autoritatea de licenţiere a termenului stabilit

pentru eliberarea, reperfectarea licenţei şi în lipsa unei comunicări scrise din partea acesteia, cu

excepţiile prevăzute de prezenta lege sau de legile ce reglementează expres activităţile licenţiate;

j) echitabilitatea (proporţionalitatea) dintre interesele societăţii şi drepturile

întreprinzătorilor la efectuarea controlului asupra respectării condiţiilor de licenţiere, precum şi

la suspendarea/retragerea licenţelor

37. Atestarea de stat a evaluatorilor b.i. Scopul atestării. Comisia de atestare şi funcţiile ei.

Atestarea se efectuează în scopul aprecierii pregătirii profesionale şi a experienţei practice a

evaluatorilor ce prestează individual servicii de evaluare a bunurilor imobile, precum şi pentru

îmbunătăţirea calităţii şi eficientizării activităţii de evaluare.

Sînt supuşi atestării evaluatorii şi stagiarii ce activează sau au activat în întreprinderile de

evaluare cu orice tip de proprietate şi formă juridică de organizare.

Atestarea evaluatorilor bunurilor imobile este efectuată de Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi

Cadastru (în continuare - Agenţia).

Modul de instituire a comisiei pentru atestarea evaluatorilor bunurilor imobile este stabilit printr-

un regulament aprobat de Agenţie.

Modul de desfăşurare a examenului de calificare este stabilit printr-un regulament aprobat prin

ordinul directorului general al Agenţiei.

38. Modul de organizare a examenului de atestare. Cerinţe fată de solicitant al

certificatului de calificare.

Certificatul de calificare este eliberat de Agenţie, în baza deciziei Comisiei de atestare, persoanei

ce întruneşte următoarele cerinţe:

a) are studii superioare în evaluare, studii superioare economice sau studii superioare tehnice

şi pregătirea profesională adecvată;

b) are experienţă profesională în domeniul evaluării bunurilor imobile de cel puţin un an;

c) nu are antecedente penale nestinse;

d) a susţinut examenul de calificare.

39. Certificat de calificare a evaluatorului b.i. Conţinut. Modul de obţinere. Actele necesare

pentru prezentare Comisiei de atestare.

Pentru obţinerea certificatului de calificare, solicitanţii prezintă Comisiei de atestare următoarele

documente:

a) cererea de acordare a certificatului de calificare (anexa nr. 4);

b) copia de pe actul de identitate al solicitantului;

c) actul ce confirmă plata pentru serviciile prestate de Comisia de atestare;

d) copia de pe diploma de studii superioare şi copia de pe actul ce confirmă pregătirea

profesională;

e) copia de pe actul ce confirmă experienţa de muncă de cel puţin un an în calitate de

evaluator sau stagiar;

f) certificatul ce atestă lipsa cazierului judiciar;

g) raportul/rapoartele de evaluare, care se referă la unu sau la mai multe tipuri de bunuri

imobile (rezidenţiale, comerciale, industriale, agricole sau altele), elaborate de solicitant sau

cu participarea lui. Raportul/rapoartele se prezintă în mod depersonificat, fără indicarea

numelui (denumirii) beneficiarului şi datelor lui de identificare, adresei şi numărului

cadastral al obiectului evaluării.

Termenul de examinare a cererii de acordare a certificatului de calificare de către Comisia de

atestare nu va depăşi 30 de zile din data prezentării documentelor specificate la punctul 24 al

prezentului regulament. Comisia de atestare are dreptul să respingă cererea de eliberare a

certificatului de calificare.

Temeiuri pentru respingerea cererii de acordare a certificatului de calificare sînt:

a) nu au fost prezentate toate documentele solicitate;

b) cererea sau documentele prezentate conţin date eronate sau falsificate;

c) expirarea termenului de un an de la retragerea certificatului de calificare eliberat

anterior.

Respingerea cererii de acordare a certificatului de calificare se aduce la cunoştinţa solicitantului,

indicîndu-se în scris temeiul respingerii, în termen de 30 de zile din data prezentării

documentelor specificate la punctul 24 al prezentului regulament. Retragerea certificatului de

calificare se efectuează în temeiul deciziei Comisiei de atestare, pentru care au votat cel puţin 2/3

din membrii ei. Drept temei pentru retragerea certificatului de calificare serveşte:

a) încălcarea repetată de către evaluator a cerinţelor privind executarea lucrărilor de

evaluare;

b) cauzarea unui prejudiciu considerabil beneficiarului evaluării ca urmare a executării

lucrărilor de evaluare;

c) depistarea unor erori, a datelor falsificate sau inexacte în actele prezentate pentru

acordarea certificatului de calificare, indicate în punctul 14;

d) prezentarea unor rapoarte de evaluare care conţin informaţii falsificate;

e) hotărîrea rămasă definitivă a instanţei de judecată privind efectuarea neconştiincioasă a

evaluării.

Decizia Comisiei de atestare privind respingerea cererii sau retragerea certificatului de calificare

poate fi atacată în instanţa de judecată.

40. Condiţiile de obţinere a certificatului de calificare a evaluatorului b.i. Temeiuri de

retragere a certificatului de calificare.

Certificatul de calificare va fi eliberat specialistului în termen de 15 zile din data luării deciziei

corespunzătoare de către Comisia de atestare.

Certificatul de calificare se acordă pe termen de 5 ani.

Pentru evidenţa eliberării certificatelor de calificare se întocmeşte un registru special, care se

păstrează permanent la secretarul Comisiei de atestare.

În registru se indică toate datele despre specialist, precum şi rezultatele examenului de atestare,

şi anume:

a) numele şi prenumele specialistului;

b) datele din buletinul de identitate (seria, numărul, data şi oficiul care l-a eliberat, domiciliul);

c) denumirea întreprinderii în cadrul căreia specialistul activează sau a activat în calitate de

evaluator sau stagiar;

d) numărul certificatului, nota de la examenul de calificare;

e) data eliberării şi termenul valabilităţii certificatului;

f) semnătura specialistului de primire a certificatului de calificare.

Secretarul Comisiei de atestare va transmite lunar Camerei de Licenţiere lista specialiştilor care

au trecut examenul de atestare, cu indicarea numărului certificatului eliberat, pentru evitarea

falsificării certificatelor, şi lista specialiştilor cărora li s-a retras certificatul de calificare.

Informaţia ce se conţine în registru este transparentă.

41. Etica de afaceri şi etica profesională.

Etica afacerilor include fenomenele de diferit ordin: estimarea etică atât a politicii interne a

organizaţiei, cât şi a celei externe; valorile morale ale membrilor organizaţiei; climatul moral din

colectiv; normele etichetei în afaceri (norme externe ritualizate de comportament).Domeniile la

care se referă responsabilităţile etice ale firmei şi aspectele implicate sunt următoarele:

clienţii (calitatea produselor şi serviciilor; informaţii asupra conţinutului produselor;

preţul; responsabilităţi şi servicii după vânzare; rezolvarea reclamaţiilor);

salariaţi (tratarea echitabilă în probleme de angajare, promovare, concediere, salarii,

premii, sancţiuni);

proprietari (profituri, riscuri, promovarea intereselor acestora; informarea lor corectă

privind situaţia existentă);

furnizori (condiţiile de achitare, schimb de informaţii, calitatea produselor);

concurenţi (metode de competiţie, stima reciprocă);

comunitate (protejarea mediului, sprijin bănesc şi material pentru servicii de sănătate,

educaţie, învăţământ, cultură).

Normele etice diferă de la o unitate economică la alta, de la o ţară la alta, la fel, există diferenţe

în diferite ramuri ale economiei naţionale. Complexitatea normelor ce reglementează

comportamentul etic, precum şi rolul diferit pe care îl joacă, impune necesitatea clasificării lor.

1. Nivelul mondial (hipernorme)

Aceste norme se bazează pe valori umane şi sunt fixate în „Principiile businessului internaţional”

– cod de etică internaţional, primit în anul 1994 în Elveţia de către reprezentanţii companiilor de

vază şi consultanţi în business din S.U.A., Japonia şi Europa de Vest. În acest cod sunt

reglementate diverse aspecte ale eticii businessului. Hipernormele sunt superioare faţă de

codurile de etică corporative şi naţionale.

2. Nivel macro (la nivel de ramură sau economie naţională)

Acestea sunt macronorme sau principii etice, realizate în codurile de etică ramurale şi naţionale.

Este vorba despre respectul faţă de proprietatea privată şi relaţiile de piaţă, corectitudinea

informaţiei, omiterea discriminării pe piaţa muncii etc.

3. Nivel micro (la nivel de întreprindere concretă şi clienţii săi)

Etica profesională a evaluatorului

În practica lor profesională, evaluatorii trebuie să respecte normele morale general acceptate şi

să se conducă de următoarele principii ale eticii profesionale: independenţă, onestitate,

competenţă profesională, confidenţialitatea informaţiei, comportament profesional.

Documentele care cuprind principiile eticii profesionale a evaluatorilor sînt codurile eticii

profesionale, regulile practicii de evaluare elaborate de asociaţiile profesionale ale evaluatorilor.

Pentru a controla respectarea normelor etice şi a regulilor de conduită profesională a

evaluatorilor, în asociaţiile obşteşti ale evaluatorilor se înfiinţează comisii şi comitete pentru

etică. În Standardele Internaţionale de Evaluare-2001 este inclus Codul de conduită al

evaluatorilor, care tratează următoarele aspecte: stabilirea obiectivelor Codului de conduită,

noţiunile de bază; condiţiile restrictive, noţiunea de “evaluator”; etica evaluării; competenţa;

deschiderea; raportul de evaluare.

Codul de conduită nu are putere juridică formală şi poate fi considerat doar ca o

completare la regulile şi prevederile organizaţiilor profesionale naţionale care controlează

calitatea lucrului evaluatorilor.

În secţiunea “noţiuni de bază” sînt definite noţiunile principale ale activităţii de evaluare,

sînt enumerate cerinţele faţă de evaluator, specificul activităţii evaluatorilor interni, externi şi

independenţi. Esenţa acestor noţiuni este expusă în aceleaşi aspecte ca şi în Standardele

Europene de Evaluare. Tot în această secţiune se dă esenţa condiţiilor limitative, ipotezelor şi

presupunerilor evaluatorilor.

O secţiune aparte a Codului de conduită este consacrată noţiunii de “etică”. Etica

evaluatorului este prezentată ca totalitatea cerinţelor de bază ce se înaintează faţă de evaluator:

onestitate; conduită în cazurile de apariţie a conflictelor de interese; confidenţialitatea

informaţiei; echitabilitate şi nepărtinire.

Codul Etic European este una din anexele la EVS-2000. În ediţiile anterioare ale

standardelor el se numea Codul de conduită european. Codul Etic a fost elaborat de Grupul

European al Asociaţiilor Evaluatorilor în conformitate cu statutul şi obiectivele acestei

organizaţii şi este unul din criteriile de bază ale activităţii de evaluare, adoptat de toate asociaţiile

profesionale europene. Codul Etic nu are o autoritate oficială legală, ci este doar un complement

la reglementările, normele legale şi la practica corectă a evaluatorilor din diferite ţări europene,

în majoritatea asociaţiilor profesionale din Europa el fiind adoptat ca bază pentru elaborarea

codurilor naţionale de conduită profesională a evaluatorilor.