EA CHIPER -

RALUCA ANDREEA CHIPER

,1

@ntre Phmhrut i qd

Cuprins

Capitolul 1 7

47Capitolul2. .

Capitolul 3....Capitolul 4.... """1I7Capitolul5..... .."' 153

Capitolul 6....Capitolul7....Capitolul 8.

Capitolul9. .. ..Capitolul 10.....Epilog

191

217

251

285317

349

Intre pdmant ti apd

Capitolul I

CAnd egti inconjurat de ingeri, o gtii pentru ci le simli prezen

la. Curentul provocat de vesmintele lor vaporoase ili mAngAie fafagi te aduc intr-o stare de purd fericire 9i de adAnci melancolie. Lesimli prezenfa ce emani parfumuri, hrani pentru suflet, ai vrea siii atingi, insl nu po!i...

ingerii cdntd cu glasuri tandre, fird sd gtie ei ci aceste glasuri neaduc noud, ca ascultltori, o grea povari pe umeri. Degi le dorim,totugi ne fac rdu ascultAndu-le, ne adAncesc in doruri aplsitoare,in tulburiri demenfiale, fhcAnd in aga feI, incAt si ne diferenfiemde restul oamenilor, si pirem venili din alte lumi, sd avem alt scopin aceastd viali.

Ce ciudat este si te gtii singur in lume, mai ales atunci cAnd aibeneficiat de atingerea gi proteclia unui inger! Iar cAnd acesta tepdrisegte brusc, lumea se sfArgegte pentru tine, pigegti neputinciosinapoi, vezi cuproprii ochi cum marele tiu castel de nisip clidit cuatAta ambilie si diruire, se destrami suflat doar de un vAnt, imprig-tiindu-l ca pe o pulbere oarecare in zeci de zdri diferite, de unde numai poate fi recuperat, adunat in pumnii til, ieri puternici gi calzi,azi tremurdtori 9i reci.

Doamne! Acum, mai mult ca niciodatd, imi intorc fap spreTine gi i1i vorbesc incet, dar ap[sat, de glasul meu interior atdrnAndo tristele fird margini, tragedia aleasi de un crud destin gi singu-r[tatea atAt de nemiloasi care izoleazd, respinge gi ingroapd in p6-mAntul umed gi intunecos orice victimi prinsi in lanprile sclaviei.

Raluca Andreea Ctriper

Victimi am devenit gi eu, intemnilatl acum intre patru ziduriintunecoase, mucede, grav degradate, care par se se apropie tot maimult, se reduci spafiul, si absoarbi aerul prin c1ndmizile incinsede un soare neobignuit in stare s[ m[ sufoce, se me desfiinfeze din-tre oameni. Stau in intunericul amdr[ciunii mele, nu md mai recu-nosc, nu vreau nici micar si incerc si mi ridic pentru a schimbaceva, pentru a-mi recipdta forfele gi personalitatea anterioari. Osinguri fereastri existi in aceasti temnifi, una atAt de mici, lncAtsunt nevoitd si md ridic pe vdrfuri ca si ajung la ea. Culmea este c[nu pot, nu vreau, nu md intereseazi sd ajung la ea qi si privesc afari.Tot prin aceaste ferestruici str[bate un fir de lumini vdnjos. Parecaldi, aducdtoare de linigte aceasti lumind. Mi duce cu g6ndul ciacceptdnd-o ca si imi mAngAie pielea, carnea impietritd, imunl laatingeri gi sirutiri, m-ar vindec a, m-ar intoarce spre visare, veselie,uitare gi iertare. Mi feresc de ea insd, ca de un blestem asupritor decare, recunosc, imi este foarte frici. Glasul ei pare vdntul etern ce se

incolicegte in jurul meu, cAntAndu-mi cu voce gravi c[ ieqind dinlumea mea, imi revin, m[ inalf majestuos, dar dau totul uitirii,lastotul in urmi, renunf la ceea ce a fost al meu.

Noaptea pentru mine e asprl. Se lasd repede gi se ridicd prealent, pdrdnd cd trec veacuri grele gi obositoare in care umbrelestrlvezii ale amintirilor md sfAgie, rup carnea de pe mine precumbestiile flimAnde, mi tortureazd ca pe cel mai josnic gi nefolositorom de pe pdmAnt. Noaptea aduce cu ea fantasmele trecutului, ace-lea care odinioard lmi aduceau tulburarea dulceagi ce imi provocaemofiile bucuriei, nu ca acum, aducAndu-mi o tulburare infricoqi-toare care, degi o resping, se addncegte in trup, pitrunde in oase,

mi scuturi, mi sufoc6, md ucide incetul cu incetul.Fantasmele sunt menite si ne bAntuie pentru a nu-gi afla uita-

rea din partea noastr6. Ele se infSliqeazdpale ca lumina ce stribatenorii grei de ploaie, au ochi pdtrunzitori, nostalgici, demni de du-iogie. Buzele le sunt aspre, invinefite din cauza torturii chemdrilor,rugiminfilor, insistenlelor ca si le menfinem vegnic vii, proaspetein memoria noastri:. Ele nu gtiu cd ne sperie, ne consumi, ne obo-

lntre pdmdnt gi apd

$esc atat de tare, incdt ajungem se ne dorim moartea. Ele gtiu doarc[ intr-o altl viafe am avut nevoie de ele, aga cum ele au acumnevoie de noi ca si invingi veqnicia, si treaci prin aceast[ lume gi

prin oricare alta.

De un singur lucru imi este frici, acela ce atunci cAnd vAntulva fogni printre crengile arborilor chemAndu-md, atunci fantas-ma ce imi bAntuie existenla umild, va rdmAne a niminui. Nimenivreodatl nu va gti sl o iubeascl gi sd igi aduci aminte de ea la fel defrumos, de profund cum o fac eu, pentru ci nimeni nu gtie gi nupoate simli in locul meu.

Dorul este o lupti continui intre inlelepciune gi demenfi, intrevisare gi realitate. Este scopul acelor oameni sensibili si dezvolte, sd

lSrgeasci pe intinderi necuprinse funclia acelei pirfi a inimii careodati atinsl, provoaci schimbdri drastice, face dintr-o persoanicunoscuti, una striini ce pare veniti din alte pir1i, alte lumi, altetimpuri.

- Dragog, i-am cAntat numele cu zAmbetul pe buze, admirdn,du-l cu ochii mari, nesifio;i.

- Hmm, cAntd gi el, lirgind un zdmbet parcd gi mai cald pebuzele subliri, pline de viafi.

I-am cuprins fap in palmele mele umezite de sudoarea emo-

fiilor. Lui ii plScea si gtie daci palmele imi transpiri atunci cAndvorbesc cu el, dacd degetele imi tremuri frem[tate de prezenfa luiatAt in fala, cdt gi in gdndurile mele. Inima lmi bitea frenetic din ca-uza bucuriei gi odati cu ea, trupul imi tremura necontrolat. Eramfurioasl pe firea mea nestipAnitl, dar totodatl, din cale afard defericitd, de mulpmiti ci Dragog e aici cu mine, cd il pot atinge gi iipot simli rlsuflarea rdcorindu-mi fafa.

- Dragog, am goptit eu din nou, azi te-ai adAncit intr-o beati-tudine neobignuiti!

- Da! Sunt beat, rispunse elrdzdnd.El se credea amefit din cauza alcoolului, eu il credeam cuprins

de vrajd, de visare. Poate ci avea dreptate. Era prima datd cdnd il

Raluca Andreea Chiper

vezusem bdnd doui cupe de vin intr-o singurl zi, chiar gi el recu-nogtea asta, doar cd nu ii l6sam loc de regrete, nu voiam si creaddcd mi deranjeazd.

- Din cauza asta pot se i{i spun orice. Mdine nu i1i vei maiaduce aminte de nimic...

- Egti lagd, ingiimd el, inchizAnd ochii.StAnd aga cu pleoapele impreunate gi cu capul lipit de clddirea

din spatele lui, imi pdrea divin, imi pirea ci asupra lui, in jurul lui,chiar gi sub el, plutegte o auri sfAnti care md ficea s[ cred c5. e uninger, unul venit pe pimAnt anume ca sd aibi grijd de mine.

- $tiu cd sunt lagd. Nu am curaj si ifi spun cAt de mult te iu-besc. Cici intr-adevir, nici nu ifi poli da seama ce sentimente dulcigi totodatd crude ai presdrat in sufletul meu. M-ai blestemat si teiubesc tot mai mult pe zi ce trece, slfii in gdndurile mele zigi noap-te, sd nu mai am linigte... Ce fel de vrdjitor egti tu? Unul fir[ inimd?Fdrd mill?

- Egoist... gelos... invidios... gi lacom...Rdse parcd amuzat. Deschise ochii sdi negri gi md privi lung,

pdtrunzdtor, sigetAndu-mi inima ca mii de sulile cu tiiguri extremde ascufite, foarte reci, ca orice metal de altfel.

- Te iubesc, Dragos,, am repetat aproape de urechea lui, agi-fAndu-mi in acea imbrifigare caldd. Te iubesc, dar asta nu o vei gti,pentru cd mdine nu i1i vei mai aduce aminte de nimic.

ii strAngeam in pumni cimaga ce-i purta arorrta atAt de doriti,atAt de rAvniti, ascultdnd atentl risuflarea inmiresmati a iubituluimeu. Pentru cdtdcea, iar ticerea lui se extindea, devenind molip-sitoare, oprind timpul in loc, intorcAnd lumea invers, am indriznitsi imi apropii fala de a lui ca s[ il mai sorb din priviri inci o datl.in ochi ii sclipea feeric viafa in care plutea calm, dar amefitor, ebri-etatea aceea nemaiintAlnitd la el.

- $tii de ce m-am imbitat? mi intrebi, schimbAndu-se la faf6.Deveni serios. Oftd apisat, buzele lui schimonosind supdrare

in loc de acelzitmbet atAt de rar pe figura lui. Atunci m-am incrun-tat. Veselia i se stinse brusc din irisurile de abanos. Parc| eravorba

Intre pArrrant ti apd

de stele prinse de zorliprea repezi arzilei. in adAncimea lor se scdl-da feeric intr-o baie fierbinte hotirArea, acea tristefe molipsitoarepe care vegnic o regiseam la el, fhcAndu-mi si mi pierd in privirealui, sd nu imi mai doresc calea de intoarcere, si rimAn blocatd aco-lo pentru totdeauna.

Am scuturat din cap, agteptdnd rdspunsul lui. A oftat. Mi-amAngAiat obrazul cu doul degete calde qi s-a aplecat spre mine,continuAnd:

- Ca si uit de tine.Am treslrit.

- Ca s[ trezesc demonii mizerabili din mine. Acegtia si nisco-ceascd rele despre tine, si afle un motiv pentru care si te urdsc, iardaci nu se poate intAmpla a9a, micar sd il nlscoceascd... Si mintidespre tine ca si incep si te detest, sd te resping 9i si fug de tine ca

un nebun...* Chiar vrei sd faci aga ceva? l-am intrebat, suspinAnd din ca-

uza loviturilor primite in adAncul pieptului.VAntul cinta intre noi, lesAnd priceput o gravi melancolie ce-

mi aducea lacrimi in ochi.

- Ag vrea... Dar crezi cd se poate? Crezi cd. un nebun poatefugi de propria lui nebunie? Tu crezi?

Md prinse in brafe gi, oftAnd apisat de parci o greutate imensii-ar rtlrnape umeri, mi strdnse Ia pieptul sdu cu atAta putere, incdtm-am temut ca nu cumva aceea slfie ultima noastri imbrifigare,ca nu cumva si prevadi un viitor in care nu vom mai fi impreun[,in care ne vom pierde indiferent de deciziile gi dorinfele noastre.

Si vrei si ajungi pAni la nori, e o dorinfl infeleapti, pentru ciacolo pofi gdsi ceea ce nu gisegti aici, pe pimAntul bititorit, mAn-gAiat de umbre fantasmagorice care adesea ingeali. Fac din noi,oameni veseli gi curiogi, doar nigte umpluturi cu ochi plAnqi, pesi-migti, fricogi. Acolo lumina e sfAnil, nu se stinge niciodat[, cildu-ra dezmiardi, nu sufocd,, pisirile ingdni preludii induiogitoare ce

stribat vdzduhuri Ei inconjoari pdmAntul, glasul nu le este frAnt de

Raluca Andreea Cl. iper

arme. Acolo fluturii te ricoresc ca un evantai de puf ugor, nu star-nesc melancolia muti, teama incitugati gi pericolul ascuns dupd omasce falsd, in stare sd r[stoarne lumea. poli obline fericirea depli-ni, lucru care aici, pe pdmAnt, nici nu indrlznes,ti si fi-l imaginezi,pentru ci de fapt, nu existd.

- Mie imi place cAnd ploui, mirturisi in acea zi de toamniposomordtd in care ne-am intAlnit pe plaj6.

Eu nu indrdzneam sd imi iau ochii de la el, ca si admir peisajul.Marea devenise tulbure 9i se contopea cu norii de plumb rece, diniubirea lor pitimagi ndscdndu-se aburi nisipogi ce cilitoreau dinlarg pdnd la picioarele noastre pe aripile vesnice ale brizei transfor-mati in curenli dezorientafi. Atmosfera mi se pdrea tristi, aqa cumera ea sub toropeala fini gi molcomi. Stropii de ploaie cideau asu-pra mea, imi udau pdrul, obrajii, imi invineleau buzele gi imi ajun-geau pdni la piele, infiorAndu-mi. Lui insi, ii aduceau zAmbetul pebuze gi ii limpezeau ochii de parcd ar fi chiar el domnul ploilor detoamnd. Nu mi sdturam si il admir, captivati de acel moment, deaspectul lui senin, totodati extrem de matur.

- Tie nu? mi intrebd la un moment dat, sdtul de atAta tdcereagternutd intre noi.

- Mie?Abia atunci am ridicat ochii spre cer. Greutatea lui absurdI se

lisa incet, dar sigur peste mine, simfind in puterea lui, sfbrgitulmeu. Am tresirit speriati. GSldgia din jur mi transportd in altetimpuri, probabil cele prezente, adevirul este ce nici nu mai qtiu.Totul imi pare amestecat, surghiunit in vdltori turbate ce mi silescsi mi indoiesc de existenla mea, de personalitatea mea, de timpul9i spafiul care mi-au fost ddruite la nagtere.

- Iar te-ai inlepat? intrebd Mario, intinzAndu-mi un gervefel.Firi si il privesc, am ridicat din umeri. Eram obignuitd cu acea

privire serioasd a colegului meu, care pirea sd imi reprogeze fap-tul ci eram neindemAnatici. Preferam sd urmiresc punctul rogugi umed, atAt de viu, care imi demonstra, in sfArgit, ci prezentul e

fnlre pamAnt Fi apa

rlcun) $i aici. $i totugi, aceasti inlepiturd mi s-a pirut neinsemnatdpi\rtil cAnd mi-am vizut sAngele prelingAndu-se pe lAngd unghie.A rrr aruncat acul, am aruncat gi poantele de balerind pe care incer-r. lnr si le cos inainte de antrenament, privind cu uri gi respingereilln'lrl metalicl rostogoliti pe podea. Pirea at6t de minusculi, stri-Irrcirrcl demonic la atingerea razelor limpilor aprinse, ameninfAn-rlrr-nri crud, nemilos, intr-o ticere atAt de absurdi gi de discreti.

Mario adund lucrurile aruncate pe podea 9i ofti. incerci si ter-rrrine munca inceputd de mine. M-am uitat lung la el, obignuiti cuprivirea lui serioasl care pare sd imi reprogeze faptul cd am devenitprca neindemAnatic6. il recunogteam ugor intre sute de persoane,rrliit de mult l-am privit in ochi. Ag vrea sd. ii reproqez faptul cd,

tlcgi eu m-am schimbat mult in ultima perioadi, el nu s-a schimbattlclclc. A rimas acelaqi incd din primul moment in care l-am vizutintrAnd grabnic in sala de balet.

Are obiceiul si intdrzie la antrenamente gi, pe deasupra, sd de-ranjeze cu aparilia lui atAt de aqteptati. intotdeauna trAntegte ugile,cnlci apisat, fbcAnd si vibreze atdt podelele, cAt gi ferestrele siliicle dans. Reugegte sd atragi atenfia tuturor asupra lui, si infurieinstructorii gi si piardd concentralia colegilor. Greu m-am obignuitcr.r felul lui brutal de a-gi arunca rucsacul sub banci. Chiar gi acum,tlLrpi douisprezece luni de gedere aici, in preajma lui Mario, incirnai am obiceiul si clipesc pripit la auzul rucsacului trdntit pe po-clea, ecoul acestuia ridicAndu-se departe, pAni in inaltul tavanului,tunde se transformi in pustiu $i in cele din urmd, alunecl rapid spreuitare. Azi, mi-ar fi foarte greu si triiesc fdri trosnetele lui, fhriagitafia iegiti din comun, firi glumele venite uneori in momenter-reagteptate. Azi nu i-ag putea ierta absenla sub nicio forml.

Aga mi-am cunoscut partenerul, acest Mario caraghios, balerintalentat, dar iresponsabil, qi cred cd aga mi voi despirli de el, atuncicAnd va veni momentul, dacd acesta intr-adevdr va veni. Ceea ce

Etiu sigur este faptul ci momentele sunt ca stelele. Apar, sclipesc,apoi pier. Nici unul nu rS.mAne pe veci, nu e nemuritor, numai inmemoria noastrd, acolo unde nimeni nu ajunge, unde devin pro-

Raluca Andreea Chiper

prietatea noastre valoroasi. Momentele fac adesea din noi, oamenimai buni sau mai rdi, dar intotdeauna mai inlelepfi. Momentelesunt clddite qi pizite de acei ingeri care au tendinfa se pluteasce injurul nostru cu vesmintele vaporoase de lumini, incercAnd si neindrume pe ci:rarea bitltoriti, cdrare pe care eu de mult am devi-at-o, rdtdcind in intuneric, pierdutd in beznd, retrasi. in colpl acelaintunecos unde ferestruica nu poate arunca asupra mea sfrnta sarazd, caldd, care mi-ar rdpi identitatea, m-ar transforma, m-ar facealtcineva decdt cine sunt.

- $tii, Mario? incd mai cred cl dansez doar pentru ci nu suntin stare de altceva. Sunt o lasi, iar asta mi s-a mai spus cAndva.

- Oh, haide! Te vaifi prea mult, se risti el, incruntAndu-se. i1icos poantele fird si mi pricep, vezl? O fac numai ca si i1i dau omAni de ajutor. Am prins megtegugul acesta necioplit de la tine.Tu nu gtii, dar eu mi simt ridicol, pentru cl sunt congtient ci numi se potriveqte, nu cos asa cum ar trebui. Tu chiar nu gtii cd misimt inutil... eu sunt un bun dansator, in rest sunt un inutil... unnepriceput...

i-am zAmbit, fermecati. de vorbele lui. Voia doar sd mi linig-teascd, insl eu am renuntat, de data aceasta, sd li reprogezintenliabinevoitoare.

- i1i sunt recunoscitoare cd, ai stat mereu atAt de aproape demine, incAt si inveli sd coqi.

- Karina... egti ciudati! Chiar nu mai vrei si ili revii?L-am privit lung, de parci n-ag gti despre ce vorbeqte, fdri sd

descopere el ci noaptea fbri stele gi ticerea adAnci ce siligluiegtein jurul meu sunt semnele morlii care vine cu aviditate precisd,promifdnd sfbrgitul intr-un fel temdtor. Parci ar fi incisivi ascufilice ameninld prada incollitd, firi scdpare.

- Erai altfel inainte, insisti Mario, strAngAnd poanta intr-omAnd gi acul in cealaltd, ridicAnd din cAnd in cAnd ochii profunzila mine ca si md priveasci scurt, hotirAt, ca apoi sd gi-i lase dinnou asupra lucrului.

- Vremurile bune gi momentele frumoase au apus, dragi prie-

1A

fntre pdmdnt 9i apd

iene, am goptit, simfind cum mi se incelo$eazit ochii.Aceste lacrimi stiteau agei:arc de pleoape, gata sd se destrame,

clar parci nici ele nu mai au putere sd se manifeste, sd ajungi inc.tp[tul final.

- Daci incl dansezi, inseamnd cd asta !i-e menirea in aceastd

lume. Iar daci ai motive pentru care sd dansezi, asta e gi mai bine,pentru cl ifi dn forfi gi te ambilioneazl.

I-am zAmbit. Nu vreau sd il dezamigesc, si ii explic ci acelevremuri frumoase care au apus, de fapt mi-au fost smulse cu atAta

cruzime, incAt m-au ldsat infirml, lacrimile gi suspinele mele fi-incl un pulin prea mirunt ca si m[ reintoarci de unde am plecat.l,lu vAslesc fird spor prin acest degert dezgustltor, triind inci cusperanfa, alegdnd sl cred c[ sunt intr-un vis, departe de realitate.Niminui nu-i place asta. Nici lui Mario, nici celorlalli colegi ai mei,nici lui Iustin, nici mdcar Anastasiei, care nu mi lasi si md pierdde cea pe care ea o consideri realitate, certAndu-mi aspru, izbtc-nind sever gi hotdrAt pdnd cAnd clipesc gi rdmAn cu privirea la ea.

Eu vreau sd aduc asupra mea numai torturi, numai chin in stare simd doboare, si termine cu mine, sd mi adAnceascd in farAna recegi putredi de unde si nu mai vd'd, si nu mai aud, si nu mai simt.

- Nici si nu indriznegti si ifi mugti buzele, domnigoari! Nicis[ nu indrlznesti, se rdsti Anastasia din fundul s61ii, dupi ce strigdla mine de nenum[rate ori sd-mi menlin birbia ridicatd.

O li.s[ pe Ariana cu braful suspendat in aer, venind furioaslspre mine. Ribufnea adesea in aga mdsuri, pentru c[ imi observadegetele inclegtate pe bara de sprijin din fala oglinzii. Clipeam rargi apdsat, iar ei nu ii pldcea asta. igi propuse sd mi intireascd pre-cum o statuie de marmuri duri, ca si pierd din suflet dorul apdsd-tor, gdndurile obositoare, senzaliile ce m[ tArau in alte lumi,-depar-te de realitate. Anastasia era acel om curajos gi puternic, simboluloricirui luptitor care ghicegte talentul doar cu o ugoari atenlie gi ilscoate la iveali cu forf6, cruzime gi inddrjire.

Inspirind adAnc, am urmirit-o cu coada ochiului pe instruc-toarea care se apropia tot mai mult. Deqi fipetele ei ne-au tulburat

Raluca Andreea Chiper

pdni la epuizare atat pe mine, cat gi pe ceilalp colegi, inci mai aveade gAnd sI md mustre pentru lipsa de concentrare. Nu imi pisa.imi doream sd mi se ierte comportamentul micar o dati, sd fiuinleleasd gi ldsatd in pace. Acum dispuneam de suficient curaj ca seii zic tot ce aveam de zis.

Odatl ajunsi in fafa mea, cu buzele adunate gi cu ochii mijilide supirare, intinse un deget lung gi sublire gi imi ridici birbia cuasprimea oricdrui instructor. Ca o lagi, am cedat.

- Mi-ai promis, Karina! Ai promis ci dansul va fi parte dintine, la fel ca o coastd in plus pe care trebuie si o accepli gi si teobignuiegti cu ea. Nu md dezamd*i, te rog!

Simfeam privirile colegilor indreptate asupra noastrd. Nu reu-geam si infeleg de unde atAta ribdare gi atdta compasiune din par-tea lor. Probabil ci ei erau mai realigti, pricepeau c6 toli gregim invreun fel, in egali misur6. Ei abia dacd reugiseri sd infeleag[ cuvin-tele rostite apisat, in vreme ce eu le simleam spirgAndu-mi interi-orul ln milioane de cioburi ce se imprigtiau pretutindeni, firi s[le mai pot recupera. in cele din urmi, a mai repetat o dati aceleaqicuvinte, insd pe un ton mult mai calm, cici mi-a observat tremurulbuzelor. Md {intui cu ochii sii mici gi ciprui, deloc prietenogi inacest moment, insi eu gtiam cd in adAncul sufletului ei Anastasiavoia doar sd mi corecteze, si mi lini chiar 9i peste voia mea inprezent, ca sd nu pot aluneca a mia oard in trecutul care imi aducealacrimile in ochi gi mi frcea buni de nimic.

Lucram impreuni doar de un an 9i totugi a ajuns sd md cunoas-cd atdt de bine, incAt nu mi mai puteam feri de ea. imi recunogteau;or atitudinea pierdutd gi, de cAte ori prindea ocazia, mi scutu-ra de umeri pdni imi reveneam. Imaginea ei atdt de serioasd m6speria, aga ci renunlam si md manifest, preferdnd s-o ascult. Amagteptat cu bdrbia inilfat[ in aer pAn[ s-a depdrtat, apoi privirea mis-a oprit in oglindd, acolo unde imi descopeream incruntarea frun-|ii, buzele adunate, sclipirea pupilelor rdticitd in adAncul a doi ochistingi. Era foarte ugor sd descopir lacrimile impietrite intre pleoa-pe, acele picituri de roui sdratl din ce in ce mai dorite, dar din ce

fnlre pamAnr €i qpa

irr cc mai secate. Am strdbdtut incdperea pentru a-l descoperi peMirlio. Eram obignuiti sI il vid departe, fdcAndu-gi incilzirea inPiu'tea opusd a silii, f[r[ si md scape din aten]ia lui. Am incercatsit il evit, dar el, prin gesturi grave, dansa cu gAndul la mine. $tiamr ii rniqcirile lui brugte sunt avertismente ca sl mi lini prezenti,rcolo gi si nu imi permiti si md duc cu gAndul departe. Bubuiat u cilcAiele podeaua de lemn l5,cuit, bitea din palme cu asprime,t'xccuta piruete gregite pirAnd o tornadd, toate numai ca si mi facisri tresar, sd nu mi adAncesc in gAnduri.

ln final, mi-am mugcat buzele gi am lisat ca birbia s[ mi se

irrfigd in piept. Am risuflat greoi, cu pieptul incircat de povard,rrirnicit sub presiunea amintirilor, regretelor si a tristelii abituterusLprl-mi de atAta timp. Pdnd la urmd, m-am lisat coplegitd deslirbiciunea care md bdntuia. Nu o puteam reftza. O doream, sprernirarea gi nepldcerea celorlalli. Nimeni nu imi putea fura dreptulcle a cildtori in depirtiri negtiute de al1ii, cu toate ci uneori imicloream nespus de mult si' nu fie aqa, si mi ajute, sd imi deschidicalea, nu spre linuturi indepirtate, ci spre cele cAt mai apropiate deprezent. Aici gi acum, ca intdmplirile si nu mi chinuiascd, si numd transforme intr-o persoanl bund de nimic.

- Pauzd., s-a auzit vocea profesoarei intr-unul dintre colprilesalrl.

Balerinele gi-au coborAt picioarele de pe bari. Ariana se apro-pie de Ema, discutAnd in goapti. Nu se uitau la mine, mi ignoraude parcd nici nu eram acolo, lucru pe care il frceau destul de des inultima perioadi. Eu insi nu mi supiram. Mai mereu le-am respinscAnd au incercat s[ se apropie de mine, e normal ca acum sd fiesdtule de atitudinea mea rece gi nepisitoare. in fond, stiam cd suntcele mai bune colege gi ci niciodatd nu mi-au vrut riul, nici rnicaratunci cAnd am fost aleasd prim-balerini, luAndu-le locul pe care,spuneau ele, il meritau mai mult decAt mine.

intotdeauna m-am intrebat de ce mi-a fost dat s[ pigesc anu-mite praguri in loc sd le evit, si le ocolesc...

Chiar daci ar cidea ploi reci gi dese, iar vAnturile destribilate