• Lecţia la tema : Intoxicaţii cu clor şi Lecţia la tema : Intoxicaţii cu clor şi amoniac.amoniac.

• Planul lecţiei :Planul lecţiei :

1.1. Toxicitatea.Toxicitatea.

2. Simptomatologie.

3. Tratamentul.

• Clorul.

• Clorul molecular este un gaz galben-verzui, când se găseşte la temperatura şi presiunea obişnuită.

• La presiunea de o atmosferă, clorul se lichifiează, având punctul de fierbere la 340 . clorul lichid se transportă în cilindri de oţel, cu care nu reacţionează.

• Este uşor solubil în apă.

• Toxicitatea.• Clorul gazos este un toxic de contact,

care reacţionând cu ţesuturile le lezează; produce leziuni pulmonare, edem la nivelul bronhiilor, alveolită catarală edimatoasă şi hemoragică.

• Contactul clorului cu căile respiratorii provoacă apnee, bradicardie şi vasoconstricţie refrexă.

• În prezenţa apei tisulare clorul se transformă în acid clorhidric, care are acţiune caustică directă asupra ţesuturilor.

• Simptomatologie.• Primele simptoame care apar după expunerea

la clor sunt cele provocate de iritaţia mucoaselor nazală, faringiană şi trahiobronşică.

• Bolnavul are acces la tuse şi arsuri cu atât mai intense, cu cât concentraţia clorului în atmosferă e mai mare.

• Tusea poate fi însoţită de vomă, în care pot să apară striaţii sangvine.

• Bolnavul are senzaţia de sufocare, cefalee şi stare de slăbiciune.

• În formele uşoare simptomatologia constă din accese de tuse persistente şi dureri retrosternale.

• În formele grave evoluţia se produce în 3 faze.

• La contactul cu clorul, bolnavul are senzaţia de sufocare, slăbiciune musculară, tuse violentă şi lacrimare.

• După ieşirea din mediul toxic se instalează starea de acalmie timp de 24 ore.

• În faza a treia se instalează edemul pulmonar acut, cu expectoraţie spumoasă.

• În formele foarte grave, provocate de concentraţii toxice mari, evoluţia este rapidă, mortală, prin oprirea bruscă a respiraţiei sau prin edem pulmonar acut foarte grav.

• Tratamentul.• În formele uşoare, tratamentul constă în

scoaterea bolnavului din mediul toxic, administrarea de oxigen prin mască, timp de câteva ore cu un debit de 6-8 litri/min şi supraveghere medicală în condiţii de spital.

• În formele grave şi medii se recomandă repaus la pat, oxigenoterapie.

• Antibioticoterapia şi corticoterapia parentală durează 10-15 zile sau până la vindecarea completă a bolnavului.

• Amoniacul.• Este un gaz cu miros înţepător şi sufocant,

foarte solubil în apă, cu care formează hidroxidul de amoniu.

• Se lichifiază uşor. • În natură, ia naştere din putrefacţia substanţelor

care conţin azot.• Amoniacul se foloseşte în agregatele frigorifice,

în industria chimică, textilă, industria petrolului, de prelucrare a hârtiei, în cosmetică etc.

• CMA (concentraţia maximă admisă) – 30 mg/mc.

• Toxicitatea.• Amoniacul e un toxic ce reacţionează direct cu

ţesuturile pe care le lezează. • Gazul se dizolvă în ţesuturile cu care vine în

contact, dând naştere hidroxidului de amoniu. • Contactul amoniacului cu corneea şi

conjunctivitele provoacă leziuni ulcerative; contactul cu mucoasa căilor respiratorii provoacă leziuni de diferite grade, de la simpla hiperemie şi edem până la necroza acesteia; iar contactul cu membrana alveolară provoacă edem pulmonar acut.

• Au fost depistate leziuni ulceronecrotice acute la 3 niveluri: laringelui, traheii şi bronhiilor, survenite pe un fond al mucoasei – edem pulmonar, caracterizat prin rezistenţa în alveole şi în bronhii a unui exsudat fibrinos, leziuni, hemoragie a traheii şi a alveolelor.

• Simptomatologie.

• Intoxicaţia acută cu amoniac reprezintă un tablou clinic, ce începe de la o simplă iritaţie a mucoaselor până la moartea subită.

• În formele uşoare predomină semne de intoxicaţie şi de afectare a globilor oculari, a tractului digestiv, pielii şi mucoasei faringelui, esofagului şi a stomacului.

• Simptomele oculare reprezintă semne ale unei conjunctivite acute: dureri şi lacrimaţie.

• Semnele respiratorii se manifestă prin tuse uscată, arsură retrosternală, dispnee.

• În cazurile unei leziuni a traheii şi a bronhiilor se poate instala edemul pulmonar acut toxic.

• După câteva zile de la expunere pot să apară semnele unei pneumopatii acute: dureri toracice, dispnee, tuse, astenie.

• Evoluţia intoxicaţiei cu amoniac este favorabilă, simptomele şi semnele dispar peste 2-3 săptămâni.

• Leziunile cutanate sunt marcate în cazurile de contact al amoniacului lichid cu pielea.

• Tratamentul se efectuează ca la intoxicaţiile cu sufocante.