Intoxicatia cu ivermectina la caini si pisici

Ivermectina este o substanta utilizata ca medicatie in tratamentul bolilor parazitare. Aceasta face parte din grupa lactonelor macrociclice, subgrupa avermectinelor, produse prin fermentatie, din genul Streptomyces (S. avermitilis). Aceasta substanta prezinta un spectru larg asupra numeroaselor specii de paraziti din clasele ectoparazitilor (artropode) si endoparazitilor (nematozi). Ivermectina se comercializeaza sub forma injectabila, sub forma de pasta pentru administrare orala si sub forma de pour–on.

Farmacocinetica ivermectinelor este diferita in functie de specie, individ , formula si modul de administrare. Farmacocinetica acestor produse este caracterizata in special de cantitatile mari de administrare si de remaneta indelugata in corpul animalelor in special la nivel hepatic, in bila si in tesutul adipos.

Ivermectinele sunt metabolizate la nivel hepatic, in alcool metilic si monozaharide, principal cale de eliminare fiind prin fecal si doar 0.5% prin urina. Studiile arata prezenta ivermectinelor si in lapte, insa mai putin important in ceea ce priveste animalele de companie.

In organism, ivermectinele se leagra de canalele de clor ale acidului gama amino butitic (GABA) producand efet toxic prin cresterea eliberarii acestui neuro transmitator. Acest efect duce la cresterea permeabilitatii membranare la ionii de calciu rezultand o hiperpolarizare a nervilor si a celulelor musculare. Acesta hiperpolarizare a celulelor va duce la paralizia si moartea parazitilor, fie in mod direct, fie prin infometarea lor.

In general mamiferele nu sunt afectate de o doza adecvata de invermectine datorita barierei hepato –encefalice care exclude aceste substante. Insa exsta cateva rase de caini, precum Collis au Ciobanescul Australia, care prezinta o mutatie genetica care permite trecerea invermectinelor de aceasta bariera. Cu toate aceste sisteme de regare din organism, toate speciile pot sa se intoxice cu ivermectine daca doza normala stabilita pe specie este depasita.

In ceea ce priveste intoxicatia cu ivermectine la caini si pisici este destul de des intalnita (dozele recomandate dupa Plumb’s vetenary drug handbook – vezi anexa).

Intoxicatia cu aceste substante la caini si pisici se manifesta sub forma acuta in decurs de o ora pana la 10 ore. Manifestarile clinice ale cainilor apar ca depresiune sistemului nervos central, tremuraturi musculare, pedalare, mitriaza (la caini), slabiciune, emeza, ptialism cu hipersalivatie, hiporefexivitate. In intoxicatii massive apar manifestari specific soculuin precum cianoza mucoaselor, convulsii, colaps, extremitati reci la palpare, timpul de reumplere a capilarelor este prelungit, edem pulmonar, dispnee si tahicardie. Toata aceasta simptomatologie terminadu-se fie cu coma fie cu moartea animalului.

La pisici semnele clinice include ataxi, vocalize, dezorientare, tremuraturi musculare, midriaza, orbire (perderea mentinerii refexului pupilar), mersul in manej, bradicardie, hypotensiune, coma si moarte.

Post mortem nu exista leziuni patognomonice care indica moartea animalului datorita intoxicatiei cu ivermectine. Pot aparea organe congestionate precum congestia pulmonul, edemul cerebral sau hemoragii circumscrise cerebrale.

Diagnosticul clinic se face be baza semnelor si evaluarii clinice, istoria expunerii la aceste substante precum si a doza ingerate. Ca si teste speciale se pot face din fecale, bopsii ale ficatului , continut gastrointestinal sau grasimi prin analize cromatografice lichide completate cu UV detectori fuorescenti .

Prognoisticul este in general rezervat sau grav.

Tratamentul