MARGARETA ACHITEI

INTOARCE,-TE LA

COPILUL DINTINElJn jo. al vindecarii

Dezvoltare personali

i{WWCORESJ.NET

m#{mL.*r. -!t! t t-tl*S;&ft&3-r4ry41r

8trtr4t im/c crr6i stil"

I ivtRRGnRETAACHITEI tq

au disponibilitatea, puterea sau credinta sa priveasci in interiorul lor pcntrua gisi rispunsul. Putini aleg si inteleagi faptul ci aceste probleme ffzice sau

emotionale cu care se confrunti sunt doar nigte ,,lectii de via15." venitcpentru a-i ajuta si se ,,trezeasci". Lecgii ce igi propun sa ii opreasci dinaceasti goani nebuni spre nic5ieri Ei si le intoarci privirea spre ei gi ln qi.

Acel moment,,zero", in care ingelegem ci adevS.rata purere sti in noi gi incare ne redescoperim frumusetea nemS.surati a propriului suflet. Acclmoment ,,zero" care, prin relevarea acestui simplu adevir, ne reaprinde lnsuflet flacira sperantei. ingelegAndu-ne adevirara esenEi gi intorcAndu-ne lnea, ne transformi.m in propriii nogtri vindecitori.

Ne vindecim sufletul, ne vindecim trupul, ne vindeci.m viata.

Mi rog din toati inima, dragii mei prieteni, ca aceasti carte si fie,

pentru voi, o CHEIE. $i mi mai rog ca ea si. va ajute si descuiati uga

sufletului vostru, pentru a descoperi in el ,,impiritia lui Dumn ezeu!", acea

iubire necondiponati carc rcprezintdadeviratul vostru Sine. ManifestAndulin toati miretia lui, vegi reugi s5. deveni! sinitogi, fericigi 9i liberi.

Ca toatd iubirea,

Margo

lMfl,"b,a .€El,i :c"eN,$EHr n:ffi,f;Nx'''::'

CUPRINS

CUVANT INEINTT,

INTRODUCE,RE

DRUMETIA

JOCUL

DACA EU POT POTI $I TU

JOCUL - REGASIREA COPILULUI INTERIOR

Maodafongrafei-copil

S.O.S. MAME

REGASIREA

VACANTA O SEARA iN pAVtrtE

(V'indecarea copilului interior)

SEARA CU OASPETI

Vinde carea re laTii lor emoyio na le

SEARA MAGICA (ELIBERAREA DE VINA)

EXCURSTE iN nryrEnn MAGICA (REMEDIEREA

coNSECTNTELOR)

5

7

9

58

63

79

128

102

109

122

t34

138

174 175

lllttfiiii:ii:":jlii llffiia:!'q,,4,#Jl,ii,i W"F,l,t.l![il[!:/rra

INTEGRAREA iN IUSIRE

intoarcerea acasd

PARTENERIATUL

Proiecyii spre uiitor

ra o nna;rTURA... PENTRU CA Vp,rutaVr

iNrnpnAnr;r nAsnuNsuru

iNonuiraAroR PENTRU Nor roTruanrTt sA FrM DrN Nou copil!

MESAJ cArne rINE sAU, oecA vREt, cuvANt oEittcHp,tnRE

Wffi,iitwffii; ffiSPi,ss,l7j.Si 'i:"'t:

t4t

144

148

r52

158

174

176

h4ARGARETA ACHITEI

Manifesti-te ata cum simli gi a";a cum egti.

Fii tu insuli, frri si te striduiegti a ft perfect.

Simte-te liber, renungi la cligee.

Sufletul tiu este frurhos, iubegte-l!

E;ti unic, deii ai incredere in tine!

,rTir esti singura persoani cu care vei trii pentru totdeauna!"r

Ei, ce cretr, egti curios? Am reusit cAt de cAt s5. te conving? Atunci,

hai si ne pregitim de drum! incet-incet, vom umple rucsacul. Cu ce? Vei

vedea pe parcursul calatoriei. Deocamdatl, cu permisiunea ta, in acest

minunat joc, imi voi lua rolul de ghid. Agadar, si ne urim ,,drum bun!"

,,tt$yo&RcEi;:T#i$Mlii€.ffi :'iti,Lar,17";:l/;fltf #iE

DRUMETIA

Ei, acum, odata pornif in aceasta interesanti. aventurS., intrebarea ta

este pe deplin justificati. Cine sunt eu? Dac5. ai avut generozitatea si-mioferi increderea ta si nobilul titlu de prieten, sigur ca esri pe deplinindreptatit si vrei si mi si cunosti. La urma urmei, asa am fost lnvatati cinderam mici - si. nu plecam la drum cu persoane necunoscute.

Ai dreptate! De aceea, voi incerca si nu re dezamigesc;i si fiu la fel

de sinceri si de deschisi asa cum re-am rugar si fii gi TU cu TINE. Sunr un

om ca tine si ca toli ceilalf. Cu vise, sperante, dezamigiri gi realiziri. M-amniscut intr-o mici localitate rurali, in mijlocul unei familii modeste. Eram

mezina familiei. Mai aveam un frate gi o sori. Penru ci mama (care era o

femeie extrem de frumoasi.) pierduse o fetigi, si-a dorit foarte mult ca

pruncul pe care urma si-l nasci (adici eu) si fie tot o fedta. Si asa a fost.

Numai ci aceasta era cu totul diferiti de ceea ce sperase mama. Cea carc

plecase era blondi, cArlionlati, cu ochi albagtri si obraji bucilaf. intr-uncuvAnt, copia ei fideli. Cea care venise era sl5"bugi, bruneti. gi bolnS.vicioasi..

Chiar daca nu mi-a spus-o niciodati, binuiesc ca dezami.girea ei a fost mare.

A incercat si-mi puni numele fetiEei pierdute, dar a fost opritS. de bunica

trl.". l.rtr-u.r final, s-a ajuns la un compromis gi am primit unul asemi.nitor.

Primii ani ai copiliriei mi-au fost marcati de lipsuri si multe boli.

M-am niscut in anul 1961, anul marii colectiviziri. PS.rintilor mei li se

confiscase totul (piminturile, animalele). Erau nevoigi si o ia de la zero.

Mlma, care mi purta in pAntece in acea perioad5, dificili penuu ea, s-aI Citat din Louise Hay.

naxudl x€Hnr,nr

imbolnavit de supirare gi a zacut gase luni, hranindu-se numai miere de

albine qi lapte. Cu toate acestea, a ignorat sfatul medicilor. Nu a vrut si

renunte la sarcini. Dorea cu disperare un inlocuitor Pentru fetiga mult iubitipe care o pierduse. lqa ci nu pot si spun ci au fost niste ani ugori nici

pentru ea, dar nici pentru mine. Eram fragili, mi imbolniveam des, iar

mama stitea mai mult prin spitale. Bunica mi ingrijea aga cum putea. De

multe ori, in loc de sAn Ei binecuvdntatul lapte matern, primeam o ,,;oagca"

tocmai ca si nu mai pling.

Ce este aceea? O, dragul meu prieten, acesta este un termen regional

pentru un fel de tetini improvizati. Adica o bucati de p3.nzi, legati

ghemotoc si inmuiati in api cu zahilr. Lapte nu mai avea mama, biata de

ea. Animalele fuseseri confiscate, iar cu banii pirinfi mei se descurcau foarte

greu. Tata plecase la orag si-;i caute de lucru. lga ci bunica incerca si miajute cum put.". ii era greu, c5.ci era in virsti, nu avea prea mult ajutor gi

nici alte posibilitili. Eu aveam cAteva luni si o constitulie fragili. De multe

ori, din cauza febrei, ma inftgura in scutece umede. Noaptea, ;inea palmele

pe peregii reci ai casei gi apoi mi le punea pe frunte penru a mi ricori. incet,

incet, a reugit.

Chiar gi in asdel de conditii vitrege, spiritul meu a hotirAt ci doregte

si parcurgi aceastS. minunati cilitorie a viegii. Cind aveam doar doi anigori,

bunica mea s-a stins. Ultimele cuvinte pe care i le-a spus mamei au fost:

- Nu-mi pare riu ci mor, ci ci ramine fetila mica! Nu am apucat si

o cresc gi pe ea! Tu ai s-o bagi!

De ce-a spus oare asta?

Nu gtiu, dragul meu prieten, din picate, aici nu am un rispuns. Poate,

cu ingelepciunea caracteristici bitrinilor, intuise deztmlg,ireamamei. Aceea

ci nu sunt aidoma Marianei, fetiga ei preferati pe care o pierduse gi pe care

eu, culmea, nici m5.car sub aspect fizic nu o puteam inlocui. Probabil eram

perceputi a fi o copie nereusiti... Un surogat... Frica bunicii nu s-a adeverit

ifulLlrillltf$tpan€E#:illeffitiyui:itbWEiiE :

insa, iar mama nu m-a bitut cAt am fost mici. A fost insL mereu o fire rece,

distanti. imi amintesc ci la inceputul clasei intii, scriam urit. Atunci mi-a

dat cu caietul peste cap gi mi-a spus:

- Tu vei fi proasta de la urmi!

Mi intrebi daci m-a durut ce mi-a spus? Cred ci da, din moment ce,

pini gi acum, cind scriu, imi transpiri palmele. Probabil cI acele cuvinte

usturitoare m-au tndirjit si m-au ficut sa ma angrenez intr-o lupta cu mine

insimi si cu viata.

Fratele meu, fiind primul niscut, era preferatul familiei si, mai ales,

al tatalui. Normal. Urma si-i duci numele mai departe. Sora mea, fiindblondi gi cu ochi alba;tri (la fel ca toati familia mamei), era, din start,

avantajatl.. Si atunci, la ce m-am gindit eu, cu mintea mea de copil?

Tiebuie s5. demonstrez c5, merit si eu si fiu iubiti!

Da, acum ;tiu cAt gre$eam gindind aga, dar cine si-mi spuni acest

lucru la virsta aceea? Eram o feti15. negricioasi, slibugi, cu ni;te cozi bogate,

castanii gi ochi speriaEi, care isi dorea afectiune. Cu aceasti infitisare, mai

in glumi, mai in serios, m-am trezit cimi se spune ,,Jiganul".Din cauza lipsurilor financiare, eram nevoiti si imbrac hainele care

li ramineau mici surorii mele. Tot timpul lmi erau scurte la mineci! La

qcoali, ghinion. Am nirnerit in clasi tocmai cu nepoata inv5.gitoarei mele.

$i, ca si fie ironia si mai mare, ea era blondi, eleganti gi cu ochi albagui!

Ce mai, preferata profesorilor! Cam grea misiune pentru cei sapte anisori ai

mei, nu crezi? M5" intrebi dac5. toate aceste lucruri m-au dezarmat? Nicivorbi.! Numai ci m-au f).cut si vid aceasti frumoasi cS.litorie care este

VIAIA ca pe o lupti continui. O amprenti asupra gAndirii mele care avea

si mi coste insi destul de scump mai ti.rziu.

Fiind o fire sensibili si bolnivicioasi nu puteam s5. mi. bucur de

privilegiile copiliriei, sa particip, de exemplu, la jocurile specifice: saniug,

nlergiri etc. lga ci mi-am gisit refugiul in carti. Citeam gi studiam mai tot

lo

M .AeHl$.$Il

timpul. Performantele nu au intirziatsi apari. Luam mereu locul I la clasi,

la concursuri gcolare sau olimpiade. Degi nu imi propuneam acest lucru (cel

puEin nu in mod congtient), eram mereu un lider. Odati mi s-a intAmplat

chiar un lucru hazliu: bibliotecara comunei m-a rugat si nu mai particip la

concursurile de literaturi organizate de ei. Bineingeles ci am intrebat,

panicati., cu ce am gregit. De ce s-a supirat pe mine? Mi-a rispuns:

- Nu sunt supirati, dar ai cigtigat tot ce se putea cagtiga la concur-

surile anterioare! CAnd aud ci vii tu, copiii nu se mai inscriu gi nu mai ai cu

cine concura!

Ce zici de asta? Probabil te agtepli si-1i spun ci orgoliul meu era

satisficut? in niciun cazlEu nu eram intr-o competigie cu ceilalf, ci doar

cu mine insami! Mi simleam aceeasi fetigi gtearsa care nu merita sa fie

remarcati. $tiam pe de rost toate poeziile marilor scriitori ai vremii, toate

cAntecele auzite la radio. in serile de sarbatoare, cind aveam musafiri,

sustineam adevirate spectacole. Cintam gi recitam. Primeam cite un binutcu care imi cumpiram a doua zi opt biscuigi simpli. Ce mAndri eram!

Pentru ci nu aveam curent electric, citeam noaptea la o lampi cu gaz.

De multe ori, eram certati de mama din aceasti cauzl. Nu gtiu cine (cred

c5. un profesor) mi-a flcut cadou odati o lanterni cu baterii. Ooolll Ce

bucurie! Venise solutia salvatoare. Dup5. ce adormeau togi, mi ascundeam

sub pitur5. si, cu ajutorul pregiosului dar, evadam in universul meu. Fratii

mei cei mari erau pleca;i la orag ca si-gi continue studiile. Niciunul dintret.

ei nu a reuEit sa-i implineasci insi mamei marele vis. Acela ca unul dintre

copii si devina invigitor. Nici nu gtiu daci gi-a propus vreunul dintre ei

vreodatS. acest lucru. Habar nu am! Dar ghici ce: eu m-am gAndit s5. i-limplinesc. Mi intrebi daci eu imi doream cu adevirat si fiu invilitoare?

Dar cine si se gAndeasci la asta? Era suficient ci i;i dorea mama, iar eu

voiam si" o fac fericiti.Zici cirli cergeam aprecierea? Posibil. in subcon-

stientul meu, gindeam, probabil, ci, in felul acesta, o si-i cigtig afecliunea.

insi. nu-mi alesesem o misiune prea usoar5.. Era un liceu de eliti, unde

urma si mi confrunt cu cei mai buni elevi venili din toati regiunea

Moldovei. Eu veneam dintr-un mic s5.tuc dintr-un colg de tar5., de la o scoali

general5", ft.ra meditato ri, lara sustinere. Numai cu forgele proprii. $i atunci

am decis ci trebuie si.-mi triplez eforturile. invilam non-stop, mAncind si

dormind foarte putin.

in acea perioadi familia mea era ocupat;., intrucd"t fratele meu se

cisitorea. Nunta urma si aibi loc cu citeva zile lnainte de examenul meu.

ln acele vremuri, nun$le la gari se flceau in casa mirelui, in corturi, cu

bucate pregi.tite acas5.. lqa ci iti inchipui, dragi prierene, ce agitatie. De

eceea, m-am gnndit ci este cazul s5. dau si eu o mini de ajutor, ca totul siiasi perfect. Am muncit din nou cu toati diruirea. Mi intrebi daci mai

puteam? Pii... de unde s5" stiu? Nu-mi puneam niciodati intrebarea asta,

deoarece EU nu contarn in fala MEA. A venit si ziua mult agteptati, cea a

nungii, cAnd toati" lumea era fericiti. Mi invArteam ca un spiridus cirAnd

farfurii, alergind de colo-colo, cu tot felul de sarcini, incercind si ajut ci"t

mai mult.

Dar sufletul meu nu se putea bucura. Era chinuit de frica esecului.

Ce-o sa fac daca nu iau examenul? Daci ii dezamagesc? Mi ascundeam incasi gi plingeam pe ascuns. Aga cI, in momentul cel mai imporrant al

evenimentului, am clacat. Pirintii mei li felicitau pe miri, dupi datini,Iumea aplauda, iar eu lesinam in casa. Nu ingelegea mama de ce unele femei

crre aduceau prijiturile la mese plS.ngeau. Se gindea ci e de vini. emotia

tnomentului. Sigur ci nimeni nu le-a spus nimic, am fost scoasi pe o ugilaterala gi dusi la punctul sanitar. Dupi ce am primit ingrijiri, am revenir

ftri ca nimeni s5. binuiascS, ceva.

Crezi, prietene, ci m-am invi.gat minte? Nu. Tot eu mi certam: ,,Cumilm putut sd fac aga ceva? Dacl le srricam cheful?"

Yezi cigi de,,DACA" gi de ,,TREBUIE" erau in viala mea? Prea multi

l)cr)tru o fetili fragillde paisprezece ani. Vrei si gtii de ce lmi ficeam asta?

llispunsul aveam s5.-l aflu insa mult mai tdrziu...

l2

MARL4&ETA ACHITEI

Dar iati ci a venit gi ziua mult asteptati, cea a afigirii rezultatelor.

impreuni cu fratele meu, Vali, am mers la liceu. EmoEii mari, mulf copii,

mulgi piringi. Eram I25O de candidali care concuram pe 210 locuri. Nu

are rost si-gi mai spun ce simgeam. Cind au venit rezultatele, toati lumea

s-a bulucit. Eu, cu genunchii tremurind, am inceput si citesc de la sfirgitul

listei in sus. Nu mI giseam gi am inceput si plAng cu disperare:

- Nu am reusit!!! $tiam eu ci nu sunt in stare!

Fratele meu, care era mai in fa1i, imi strigi:

- Uiti-te, degteapto, sus, pe prima pagini, esri a 29-al

Fericirea mea era nemarginitS.! Aaa... nu-mi trecea prin cap si fiumindri de mine, nu... Mi g6.ndeam intr-una: ,,Ce fericiti va fi mama. insI).rsit va avea o fatl invilS.toare! in sfirgit ii voi implini visul!" Abia atteptam

sa-i dau vestea cea mare gi si-mi incep viala de liceani!

Primii doi ani i-am petrecut stind in chirie la o bitrini, impreuni

cu sora mea. Din pulinii bani pe care ii primeam, eram nevoite si ne asigu-

rim rechizitele, transportul 9i mincarea. Era greu, dar nu mi plAngeam.

Din cXnd in cind, mai mergeam la tatal meu la serviciu. Ne aducea clteva

borcS.nele cu mincare trimise de mama, cu ce avea qi ea prin bucatirie.

invigam pe rupte. Materiile erau multe;i grele, iar profesorii, deosebit

de exigenti. Pedagogie, psihologie, metodici, dictie, vioari etc. Cerinlele

erau destul de mari gi, de buni seami, indreptitite. Urma s5. devenim

dascali, modelatori de caractere, nu puteau si-gi permiti si faca rabat. imiamintesc prima ori de vioar5.. Eram singura din clasi care nu avea instru-

ment din lipsa banilor. Profesorul m-a dat afari gi mi-a spus:

- Si nu mai vii niciodati Ia rizboi firi puqci!

Tofl colegii au ris, dar mie imi venea si intru in pi.mint de rqine!

YLzitnd asta, mama a vindut ceva de prin cas5. si mi-a cumpirat o vioari. la

mina a doua. Eram atit de mAndri! imi doream si ajung si cint ,,Balada"

de Ciprian Porumbescu.

CAnd totul pirea c5. intri" pe un figag normal, visul meu a inceput si

se clatine din nou. intr-o seari umeda si rece de martie, sdnd la televizor,

fffi. nqE, UC,#|biAWlAllWi{NtttIi'#-.

am inceput si simt furnici.turi puternice in zona gitului. M-am ridicat

repede si am mers la oglindi. Am constatat cu stupoare ci aveam acolo o

umflitur5. de mirimea unui mir. A doua zi, la medic, diagnosticul a fost

necrutitor: ,,chist tiroidian * suspect cancer". M-au internat de urgenl5. gi

au demarat investigatiile. Aveam $aptesprezece ani si nu inEelegeam de ce

trebuia si stau in spital cAnd pe mine nu mi durea nimic? Ce era toatiagitagia aceea din jurul meu? Eu vreau acasi, la vara am de susginut examenul

de treapti si e greu, suntem gapte clase, din care numai doui vor intra la

invigitori. Cei cu mediile cele mai mari! Ori eu imi doream neapirat acest

lucru. Tiebuia si cfutig aceasti bitalie! Dar cum si o cigtig daci pierdeam

din materia predati? Ce oameni neintelegi.tori;i doctorii istia... Mi tineau

acolo inchisi! Dac5. pierdeam lupta? Ceea ce nu inEelegeam eu insl atunci

- gi nimeni nu=mi spunea - era ca, de fapt, chiar in acele momente, im-

preuni cu ei, dideam cea mai importanti lupti - cea cu viata.

Am stat ln spital trei luni. Abia mai tdrziu, am realizat gravitatea

situatiei, in momentul in care mi-au spus ci au renuntat si mi opereze.

Motivul l-am aflat de la o colegi de salon. Pacienta care fusese operati

inaintea mea cu un diagnostic aseminitor murise dupl o luni,. Avea 27 de

ani. Ooo...!

Nu fi trist, dragi prietene, ci nu m-am speriat (poate asta a fost gi

gansa mea). Oscilam intre doui sentimente contradictorii: primul, iegtetul

ci nu o si ajung sa-i implinesc mamei visul de a avea o fata invagatoare, iar

al doilea era de mnndrie... Da, nu rAde, asa era! Era-m bucuroasi la gindulci, daci va fi si plec ln lumea ingerilor, mama va pl5.nge in sfirsit dupirnine. Iari ci acum devenisem ;i eu personajul principal al familiei. Asta

fi-o spun ca si ingelegi cAt de disperati poate fi uneori nevoia unui copil

dupi iubirea materni. Desigur ci aceasti naivitate copilireasci m-a ajutat

irr evolulia bolii mele. Nu am luat-o in tragic, ceea ce a fost un avantaj. De

rnulte ori, frica ne poate fi un mare dugman. Acest joc ,,de-a eroina" m-a

llcut si trec usor peste acele momente.

14 r5

Dupi trei luni, doctorii m-au externat sub supraveghere, cu tratament

gi recomandirile necesare in asemenea cazui. Mi-au subliniat foarte seriogi

ci am gansa si tri.iesc chiar gi pAni la virsta de douizeci 9i cinci de ani, daca

voi respecta toate indicatiile primite. insi gAndurile mele erau in alti parte

- si-mi urmez calea si si devin invaEatoare. lqa ci mi-am dublat din nou

eforturile pentru a putea recupera materia pierduti.

Am luat examenul de treapta cu brio, iar in vacanta de vari a ulti-mului an de liceu, mi pregiteam si plec pe litoral cu prietena mea, Teodora,

colega mea de banci din gcoala generali, o fetili bondoaci, pistruiati gi

foarte veseli. Abia agteptam si depanam amintiri. lga ci am ales si ignor

toate restrictiile medicilor si si m5. bucur de via1i, alituri de ea. Acolo am

fost doar noi doui, marea si soarele. Lumea intreagi era a noastri! Am uitat

de toate grijile, am ris, am glumit, am retriit momentele copillriei. Am ales

si fim fericite gi lipsite de griji. A fost unul dintre putinele momente din

viata mea cind conram doar eu gi CAND M-AM iNfOnS, cu atata

naturalete, lA COPILUL DIN MINE!Teodora, prin firea ei veseli gi optimisti, m-a ajutat din plin, ofe-

rindu-ne una alteia o minunati vacanti de doui luni, plini de veselie,

relaxare si purtiri copilaregti. CAnd m-am intors acasi. gi am fost la control

medical, surpriza a fost uriagi atet pentru mine, dar mai ales pentru medici.

Chistul se retrS.sese, ajungind la dimensiunea de doi centimetri si intrase in

stare latenti. Bineingeles, m-au intrebat, nedumerili, ce am frcut. Le-am

spus ci am fost doui luni la mare, lucru care imi era, de altfel, pe deplin

interzis. intr-,rn final, au admis ci este o revenire spectaculoasi gi inexpli-

cabili din punctul lor de vedere. Mi-au oprit tratamentul si m-au chemat

de nenumirate ori drept ,,material didactic" pentru ^

prezenta cazul stu-

dengilor. VId cI etti foarte mirat. $i eu am fost la fel, crede-mi!

Aaa... Mi intrebi cum de a fost posibil aga ceva? Norocul meu ciaceasti intrebare vine abia acum, cici mi-au trebuit multi ani ca si inteleg.

Datoriti dorintei mele de a fi fericiti cu prietena mea, am ales cu sufletul qi

nu cu mintea. lga ci m-am comportat ca un om perfect sinatos, am fost

{tu.r.dhl#. rE' tri jni.#fi,1i&$

fericita, oferindu-mi un dar de iubire prin acea vacanti minunati. in .on-

secingi, am ales si mI intorc la copilirie, la acea stare lipsiti de griji. Chiar

daci am {icut-o din reflex, atitudinea 9i bucuria au fost cele care m-au

vindecat. Instinctiv, m-am intors la copilul meu interior, iubinduJ, apro-

binduJ, risfllAndu-I. Am experimentat, f)"ri. si-mi dau seama, cea mai

minunatl stare din ultimii ani, si anume IUBIREA DE SINE, CHEIEfermecati pe care am pierdut-o ins5. pentru mulp ani, tocmai acolo, in

valurile inspumate ale mirii.

IUBIREA DE SINE? Ce urei sd spui cu asta? Nu am auzit niciodatd

uorbindu-se desPre aceasta! Poyi si-mi exPlici, te rog?

Cu plicere, mai ales c5. intrebarea ta imi arati ci suntem pe drumul

cel bun in cilitoria noastri. Ei, dragul meu, afll ci aceasta este una dintre

cele mai importante chei pe care trebuie si o pistrezi in rucsacul tiu. Te rog

mult, ia-o cu tine si, la momentul porivit, daci o si-gi doregti, te voi invitasi o folosegti. Va fi unul dintre momentele care i1i vor schimba definitiv

viaga. $i nu exagerez cu nimic atunci cAnd fac aceasti afirmatie.

intre timp, asa cum i1i spuneam, visul mamei devenise gi visul meu.

ln..p,m.- si-mi iubesc si eu viitoarea mea meserie. A;a ci abia atteptam

si ajung la catedri, in faga primilor mei elevi.

in urmatorul an, eram deja alituri de ei, intr-un mic satuc saracicios,

rritat de lume gi civilizatie. Au urmat cigiva ani grei, dar plini de satisfacgii.

I)cgi trebuia si fac o naveti istovitoare, am redescoperit lAngi elevii mei

rrniversul minunat al copiliriei. Fara sa-mi dau seama, am devenit una de-a

lor. lnvilam, ne jucam, rideam gi cre,steam irnpreuni. Eu ii ajutam sidcscopere lumea fascinanti a clrgiloa ei imi impirtigeau experientele,

jocurile gi clntecele lor. M5. intorsesem intr-o lume in care fricile, orgoliile,

invidiile gi riutatea nu-si aveau locul. O lume de basm cu fe;i-frumo;i gi

z,ffnc in care toate visele erau realizabile.

r6 t7

li.{A$d#ffi*':AfrIlllxli;.,,:t;i';:,;,1,1i,i,;

Ce frumos! Chiar c,i mi s-a ficut dor dr copildrie! Mi-ar pLicea sa fudin nou copil!

$i cine te impiedici?

Nu inpebg! Cum adicd? Nu te uiTi la mine cLti ani am?

Ba da, dragul meu prieten, vid foarte bine, dar asta nu e relevant.

Po$ si o faci oricind. Nu uita ci acum, in rucsacul t5.u, ai o cheie valoroasi.

Vdd ci esti plini de surprize. Hai s'd nnergem mai departe! Sunt din ce in

ce mai curios.

Da, din picate, a trebuit s5. intrerup, la un moment dat, aceasti fru-

moasi experienti. Din cauza condigiilor grele de naveti, a frigului si oboselii'

starea mea de sinitate didea semne de inriutilire. Am fost nevoiti si miindrept spre un alt serviciu care sa-mi permiti si am mai multi griji de

sinitatea mea. Aga ci, de atunci, mi-am des{isurat activitatea in multe alte

domenii, insa niciunul dintre acestea nu mi-a mai oferit aceeagi sadsfaclie.

Eram ambitioasi, constiincioasi, imi indeplineam cu seriozitate sarcinile la

locul de munci, dar vraja se rupsese. Devenisem din nou un adult plini de

griji gi complexe, torturat de frica de a nu dezamigi.

in acegti ani, am cunoscut un om minunat, Pe nume Liviu' cu care'

dupi multe greutigi gi obstacole, m-am cisitorit. Credeam ci viaga mea va

intra pe un figa; normal.

Dar se pare ci destinul imi rezervase altceva. La citeva luni dupicisitorie, am aflat ci sunt insircinati. Bucuria Ei emogia au fost imense.

Urma si. ne mutim in casi noui", cu planuri si sperante mari, ca orice cuplu

aflat la inceput de drum. insi, ca o ironie a sorfii, nu am apucat si ne

bucurim de prima seari impreunS. in noul nostru cimin. So;ul meu, care

era ofiger de profesie, a primit ordin de detagare intr-un alt ora;, la 300 de

"'fffitrnaf,ex'a,l ffi1l1fi.pl IiItt!b,:{;N Tll,EE

kilometri depirtare. M-a ajutat si mut si ultimele lucruri, apoi, seara, cu

inima strAnsi de durere, m-a slrutat gi a plecat la gari". Am plins pinldimineala, singuri gi speriati. Gindul la noua viag5. ce se infiripa, la copilagul

ce urma sI vina m-a flcut sa-mi ridic insa capul, hotirAndu-mi si fiuputernici. A urmat o iarni cumplitS., cu geruri mari gi viscole aspre. Asta

nu ne-a oprit nici pe mine, nici pe sotul meu si ne continui-m frumoasa

poveste de iubire. Siptlminal, el infrunta vitregia iernii, venind sa ma vadi.

De ziua lui, am hotirit si ii fac ;i eu o surprizi gi, incircati cu tort gi

bagaje, am plecat la el. Nu are rost si-gi povestesc cit de greu a fost drumul!

l)ar iubirea noasri era mai presus de toate, iar gAndul ci vom fi impreuni

lmi didea puteri. Dupi citeva zile minunate, am decis ci., indiferent ce s-ar

int6.mpla, nu mai stim despirgiti. Sogul meu a mers la unitatea unde era

detagat gi a depus cerere pentru concediu de odihni. Am plecat acasi cu

fericirea ci, in sfb.rsit, suntem impreuna in noul nostru ci.min! ins5. bucuria

ne era umbriti de gindul ci acele siptimini vor trece ca un vis gi noi vom

fi nevoigi si ne despargim din nou.

Oooh! Acum cdnd incepusem $ eu sd md bucur pentru tine! $i ce-aificut?

Cum ai ie;it din aceastd situalie?

Ce puteam face? Am hotirit ci era cazulsi continui lupta. De data

nceasta, pentru mine, pentru sogul meu si pentru viitorul nostru copil.

Mi-am adunat toate actele medicale si am lnceput si scriu petigii: la minister,

la pregedingie. ". Era greu ln acea vreme, cici rigorile militare erau deosebit

cle stricte, insi eu aveam speranta. Iubirea imi didea aripi si, pi'n5. la urmi,

m-a ajutat s5. reusesc. La scurt timp, am primit o adresi prin care eram

anungali c5. Liviu era detagat la unitatea din ora;ul nostru. Citi fericire!

SimEeam ci, de acum, lumea ne aparfine, iar soarele a iegit iarasi pe strada

noastri!

insi" bucuria avea si fie de scurti durat5.. Dupi ci.teva luni, cind

llrrltica mea crescuse, iar pruncul dadea semne ci abia agteapti si ne

IR r9