Interactivitate digitala

MASTERAT

Comunicare audio-video

Antonie Ioana-Iulia

Televiziunea şi Internetul

Interactivitate digitală

Abstract

Lucrarea prezintă câteva trăsături ale televiziunii interactive, de la definiţie la moduri

avansate de utilizare. În paralel sunt evidenţiate aspectele interacţiunii in cadrul mediului

online şi sunt puse în oglindă cele două medii, prin prisma posibilităţilor pe care le oferă

utilizatorului.

Televiziunea şi Internetul. Interactivitate digitală 2

CUPRINS pag.

Introducere …………………………………..……………….. 2

Definirea televiziunii interactive …………………………………..……………….. 3

Interactivitatea pe internet …………………………………..……………….. 5

Diferenţe între TV şi Internet …………………………………..……………….. 6

Convergenţa tehnologiilor …………………………………..……………….. 7

Bibliografie …………………………………..……………….. 7

Introducere

În urmă cu câţiva ani, putem spune că nu exista tentaţia de a confunda ecranul

televizorului cu ecranul monitorului, însă în momentul de faţă, această afirmaţie tinde să

îşi piardă din acurateţe. Fiecare tehnologie nou aparută şi tendinţă aferentă, naşte întrebări

în mintea utilizatorilor amatori, dar mai ales pasionaţi, iar previziunile, cu privire la

posibilul succes, apar imediat. Răspunsurile, pe care le caut prin acest eseu, vin în

completarea câtorva întrebări, şi anume: în ce măsură televiziunea poate fi interactivă şi

cât de dezvoltat este acest concept în prezent, dar şi cât de posibilă este recâştigarea

succesului televiziunii asupra internetului, ca tehnologie interactivă.

Producţia de opere audiovizuale difuzate de reţelele de televiziune s-a dezvoltat şi

diversificat, comunicarea externă a organizaţiilor utilizează din ce în ce mai mult

imaginea de televiziune, paginile de web ale organizaţiilor folosesc intens imaginile de

televiziune, imaginile virtuale sau tehnologia flash ceea duce la apariţia unor secvenţe

animate.1 Pornind de la ideea generală de comunicare, unul dintre scopurile pimare ale

celor două medii digitale, vom încerca să ne formăm o părere cu privire la limita pe care

a atins-o opera audiovizuală, ca secvenţă animată implicată in interacţiunea interfaţă-

utilizator.

1 STAVRE, Ion, Reconstrucţia societăţii româneşti prin audiovizual, Editura Nemira, Bucureşti, 2004


Definirea televiziunii interactive

Televiziune interactivă este un termen umbrelă, care acoperă toate modurile în care

tehnologia permite o interacţiune între utilizator şi continutul difuzat la televizor.

Definiţia este atât de largă, încât nu deserveşte un scop propriu-zis, termenul fiind pus în

legătură cu orice implicare a utilizatorului în programul difuzat la TV, un exemplu banal

fiind schimbarea canalelor.2

Televiziunea interactivă are o istorie care se întinde pe câteva decade. Primul program

interactiv de televiziune, "Winky Dink and You", a fost transmis între anii 1953 şi 1957,

de către CBS, în prezent unul dintre marile trusturi americane de televiziune. În această

perioadă au fost vândute peste 2 milioane de truse Winky Dink. Elementul interactiv al

emisiunii era creat prin folosirea instrumentelor din trusa respectivă, şi anume: o plăcuţă

specială de plastic, pe care copiii o puteau ataşa pe ecranul televizorului şi o utilizau

pentru a trasa linii creionul, o mănuşă de ştergere şi culorile sub formă de creioane,

adaptate plăcuţei respective. Pe toată durata spectacolului copiii puteau fi intrebaţi de

lucrurile desenate, precum şi de caracterele pe care doresc să le vadă în urma trasărilor.3

CBS a anulat seriile în urma plângerilor făcute de părinţi, deoarece copiii nu foloseau

acele plăcuţe speciale din plastic, ei desenând direct pe ecranul televizorului. În 1969

însă, emisiunea a fost redifuzată, pe parcursul a 64 de episoade, şi a întampinat micii

telespectatori cu o nouă trusă de desenat.

Tehnologia a continuat să se dezvolte după succesul avut de Winky Dink, iar proliferarea

tehnologiilor digitale, a avansurilor în bandă largă, a tehnologiilor mobile şi wireless au

dus la transformarea obiceiurilor de consum ale utilizatorilor şi au deschis calea

televiziunii digitale pornind din Statele Unite ale Americii. În 1979 guvernul englez

oferea teletextul fiecărui abonat al BBC-ului. Modelul de teletext englez a fost adoptat de

mai multe ţări decât se preconizase.4

2 COLLIE, Craig, The Business of TV Production, Cambridge University Press, Melbourne, 2007 3 THOMASSON, Michael, Winky Dink, the History of Interactive Television, and You, disponibil la adresa http://www.gooddealgames.com/articles/Winky_Dink.html, accesat pe 3 august 2011 4 BARTOLOMEU, Irina, Convergenţa noilor tehnologii. Televiziunea interactivă, disponibil la adresa http://er.adrianmoisei.com/internet/Televiziunea_interactiva.html, accesat pe 3 august 2011


Dar primul serviciu iTV5 major din SUA a fost Warner Communication's Qube, care a

început în Ohio, în 1977 şi oferea 30 de canale de televiziune. Dirijarea de la distanţă a

fost folosită pentru a selecta programele şi pentru a putea interacţiona. Butoanele folosite

pentru a răspunde la programele interactive puteau fi alocate pentru mai multe destinaţii.

De exemplu, acestea puteau fi folosite pentru sondarea opiniei publice, pentru întrebări,

pentru jocuri, pentru a cumpăra bunuri sau servicii etc. În ciuda dovezilor de popularitate

în rândul consumatorilor, industria a decis ca televiziunea interactivă nu era la îndemână

încă, din punct de vedere economic, din cauza costurilor foarte ridicate. Însă

popularitatea televiziunii digitale va fi regăsită aproape 20 de ani mai târziu, odată cu

renaşterea tehnologiilor ce comunică în ambele sensuri,6 adică acceptă răspunsul

utilizatorului. Exemplul Qube arată cum regulile economice sunt prioritare celor

tehnologice.

O metodă de reducere a costurilor, abordată de producătorii de televiziune din vremurile

moderne, este reducerea opţiunilor de modificare a traseului interactiv, prin restabilirea

continuă a acestora la un punct iniţial, fără a întrerupe cursul firesc al serviciului.7

Corespondentul din ziua de azi a lui Qube, poate fi considerat Google TV. Utilizatorii

Google TV vor avea la dispoziţie, pe lângă tastaturile deja cunoscute, posibilitatea de a

controla experienţa multi-media cu ajutorul telefonului mobil.8 Acesta urmează să fie

lansat în Europa la începutul anului 2012, el fiind deja disponibil pentru utilizatorii din

Statele Unite. Google TV va oferi o gamă largă de produse, de la canalele clasice de

televiziune în sistem HD, la internet, jocuri şi interactivitate online. Se va putea astfel, în

acelaşi timp, să fie urmărit un film, căutat ceva pe google, vizionate informaţiile de pe

bursă sau cele din sport, rezervate bilete la un spectacol sau cumpărate produse online şi

folosit chat-ul cu prietenii. Totul pe ecranul televizorului. Prima versiune a Google TV nu

a avut impactul dorit, majoritatea recenziilor de început fiind negative. Un defect major al

platformei este lipsa de suport din partea providerilor de conţinuturi, care au blocat

5 abreviere a termenului din limba engleză Interactive Television 6 FREED, Ken, When Cable Went Qubist, disponibil la adresa http://www.media-visions.com/itv-qube.html, accesat pe 4 august 2011 7 FORRESTER, Chris, The Business of Digital Television, Focal Press, Oxford, 2000 8 HOLLY, Russel, Google TV 2.0 – a look into the Android 3.1 “Fishtank”, disponibil la adresa http://www.geek.com/articles/gadgets/google-tv-2-0-a-look-into-the-android-3-1-fishtank-20110622/, accesat pe 4 august 2011


acccesul la serialele şi filmele lor.9 Din aceste fapte rezultă că istoria celor de la Qube se

repetă, însă problemele devin de altă natură.

Interactivitatea pe internet

Interactivitatea a fost de multă vreme un aspect major al utilizării calculatorului. În cazul

internetului, aceasta funcţionează în baza comunicării cu dublu sens, între interfaţă şi

utilizator. Începuturile anilor ’90 au adus fascinaţie, prin controlul redat utilizatorului în

aceste interacţiuni simulate şi au promis revoluţia sau dispariţia televiziunii

convenţionale.10 Unul dintre pionierii realităţii virtuale, Jaron Lanier, a susţinut că cel

mai bun aspect al realităţii virtuale este că va omorî televizorul.11 Dar au existat şi

sceptici ai acestei declaraţii.

Internet-ul a intrat deja în al treilea stadiu de dezvoltare, iar noţiuni şi facilităţi precum

site-uri web dinamice şi interactive au devenit atributele esenţiale ale oricărei afaceri

online de succes implicând comerţ electronic (dar nu numai).

Internetul prezintă, de fapt, particularitatea de a nu putea fi calificat, în sensul strict, nici

ca reţea, nici ca serviciu. Dacă am face totuşi apel la noţiunea de reţea pentru a califica

Internetul, vom vedea că ne referim de fapt la modalităţile de transport a informaţiei şi nu

pentru a desemna un tip particular de suport. Practic, datele accesibile via Internet trec

prin toate tipurile de suporturi (retele telefonice, cablu, satelit etc.). Internetul nu

constituie un serviciu, dar permite accesul la o mare varietate de servicii. Anumite

servicii sunt specifice acestuia: mesageria (e-mail); forumuri de discutii etc. Alte servicii

oferite sunt cele clasice: vanzarea prin corespondenţă, accesul la bazele de date, presa

online, radio, imagini animate, telefonie etc.12 Internetul nu constituie nici un nou

serviciu, nici o noua retea, ci, din contră, o noua modalitate de a accede la servicii care

folosesc toate tipurile de suporturi pentru a ajunge până la terminalul utilizatorului.

9 KRAZIT, Tom, CES: TV makers not yet tuning in to Google TV, disponibil la adresa http://ces.cnet.com/8301-32254_1-20027919-283.html, accesat pe 4 august 2011 10 BODDY, William, New Media and Popular Imagination: Launching Radio, Television, and Digital

Media in the United States, Oxford University Press, Oxford, 2004 11 LANIER, Jaron, You Are Not a Gadget: A Manifesto, Alfred A. Knopf, New York, 2010 12 BARTOLOMEU, Irina, Convergenţa noilor tehnologii. Televiziunea interactivă, disponibil la adresa http://er.adrianmoisei.com/internet/Televiziunea_interactiva.html, accesat pe 3 august 2011


Imposibilitatea de a include internetul în categoriile existente (reţea sau serviciu)

poate conduce la prezentarea acestuia ca un arhetip al unui fenomen nou, şi anume

convergenţa între lumile, până atunci separate de reţelele informatice, de audiovizual şi

telecomunicaţii. Internetul reprezintă, într-adevar, inima unei mutaţii care conduce la

distanţarea de legătura tradiţională dintre servicii şi suporturi. Convergenţa poate, deci, să

conducă la o revizie a schemelor tradiţionale depăşite acum de evoluţia tehnologiilor.13

Diferenţe între TV şi internet

Televiziunea a întâlnit dificultăţi în a găsi un format interactiv viabil, asemeni

internetului. S-a încercat imitarea sistemului interactiv al acestuia, însă succesul a fost

limitat, datorită faptului că televiziunea prezintă o tehnologie ce livrează conţinut

utilizatorului, iar internetul este o tehnologie ce permite accesul utilizatorului la un

conţinut de informaţii nerestricţionat. Televiziunea se apropie de utilizator, pe când în

cazul internetului, utilizatorul se apropie de sursa de informaţii.14 Există diferenţe

fundamentale şi în modul de utilizare al celor două medii. Televiziunea este construită pe

scenariul prestabilit al producătorului şi primită pasiv de către telespectator. În formatul

de joc al internetului, nu există naraţiune în spatele scenariului propus. Dacă

interactivitatea, reprezintă capacitatea de a alege rezultatul de pe ecran dintr-un meniu cu

diverşi itemi, televiziunea poate imita internetul. Dacă, însă, este o interacţiune al cărei

dinamism este dat de implicarea activă a utilizatorului ca sursă de informaţie şi comandă,

tehnologia este în curs de dezvoltare.

În ceea ce priveşte publicitatea, abonatul la un serviciu interactiv care priveşte o reclamă

pentru o maşină, va vedea afişându-se pe ecranul televizorului, o propoziţie ce îl va

îndemna să o testeze. Apăsând pe butonul OK al telecomenzii, el va fi localizat cu

ajutorul decodorului şi i se va propune adresa celui mai apropiat dealer de lângă locuinţa

sa. Prin aceste acţiuni, se prevede că publicitatea interactivă va lua locul publicităţii pe

Internet.15

13 COLLIE, Craig, The Business of TV Production, Cambridge University Press, Melbourne, 2007 14 CUNNINGHAM, Ben, InteractingWith Your Television: Key Lessons From TheUK, AFTRS, Sydney, 2003 15 IONESCU, C., Kelsey Group: Publicitatea interactiva va atinge 147 miliarde de dolari global in 2012, disponibil la adresa http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-2441547-kelsey-group-publicitatea-interactiva-atinge-147-miliarde-dolari-global-2012.htm, accesat pe 5 august 2011


Convergenţa tehnologiilor

Practic, fenomenul de convergenţă s-ar putea traduce prin capacitatea diferitelor

platforme (suporturi) de a transporta servicii similare şi în acelaşi mod, marelui public,

cum ar fi telefonul, televiziunea şi calculatoarele personale. Convergenţa reţelelor şi a

servciilor deja a avansat: operatorii de telecomunicaţii oferă servicii audiovizuale pe

reţelele lor şi invers, operatorii din audiovizual (mai ales operatorii de cablu) oferă

servicii de telecomunicaţii.16 În concluzie, prin convergenţa tehnologiilor s-ar putea

înţelege că tehnologiile, care ni se par diferite, tehnic sau conceptual vorbind, se

realizează, practic, într-un singur mod: digital. De exemplu, comunicaţiile telefonice, ca

şi comunicaţiile între calculatoare, difuzarea televizuală sau radio, tranzacţiile comerciale

şi bancare beneficiază de acelaşi suport: mediul digital.

Marile companii investesc sume imense de bani pentru dezvoltarea terminalelor

polivalente. Astfel a fost posibilă şi apariţia televiziunii interactive, care încununează

toate aşteptările. Aici se poate vorbi într-adevăr de convergenţă.

Bibliografie

1. BARTOLOMEU, Irina, Convergenţa noilor tehnologii. Televiziunea interactivă,

disponibil la adresa http://er.adrianmoisei.com/internet/Televiziunea_interactiva.html,

accesat pe 3 august 2011

2. BODDY, William, New Media and Popular Imagination: Launching Radio,

Television, and Digital Media in the United States, Oxford University Press, Oxford,

2004

3. COLLIE, Craig, The Business of TV Production, Cambridge University Press,

Melbourne, 2007

4. CUNNINGHAM, Ben, InteractingWith Your Television: Key Lessons From TheUK,

AFTRS, Sydney, 2003

5. FORRESTER, Chris, The Business of Digital Television, Focal Press, Oxford, 2000

16 COLLIE, Craig, The Business of TV Production, Cambridge University Press, Melbourne, 2007


6. FREED, Ken, When Cable Went Qubist, disponibil la adresa http://www.media-

visions.com/itv-qube.html, accesat pe 4 august 2011

7. HOLLY, Russel, Google TV 2.0 – a look into the Android 3.1 “Fishtank”, disponibil

la adresa http://www.geek.com/articles/gadgets/google-tv-2-0-a-look-into-the-

android-3-1-fishtank-20110622/, accesat pe 4 august 2011

8. IONESCU, C., Kelsey Group: Publicitatea interactiva va atinge 147 miliarde de

dolari global in 2012, disponibil la adresa http://economie.hotnews.ro/stiri-

media_publicitate-2441547-kelsey-group-publicitatea-interactiva-atinge-147-

miliarde-dolari-global-2012.htm, accesat pe 5 august 2011

9. KRAZIT, Tom, CES: TV makers not yet tuning in to Google TV, disponibil la adresa

http://ces.cnet.com/8301-32254_1-20027919-283.html, accesat pe 4 august 2011

10. LANIER, Jaron, You Are Not a Gadget: A Manifesto, Alfred A. Knopf, New York,

2010

11. STAVRE, Ion, Recostrucţia societăţii româneşti prin audiovizual, Editura Nemira,

Bucureşti, 2004

12. THOMASSON, Michael, Winky Dink, the History of Interactive Television, and You,

disponibil la adresa http://www.gooddealgames.com/articles/Winky_Dink.html,

accesat pe 3 august 2011

Interactivitate digitala

Documents

Transcript of Interactivitate digitala