Intelligence în era informaţionala:

Tradiţie şi modernitate în activitatea de informaţii

Coordonator:

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx Realizat:

Masterand

xxxxxxxxxxxxxxx

2014

Cuprins:Introducere;

1.Obstacole în activitatea de informaţii;2.Joint intelligence;3.Securitatea; 4.Relaţia bi-direcţională cu beneficiarii;5.OSINT Intelligence:

5.1 Obstacole în validarea surselor;5.2 Proiecţii pentru viitor;5.3Memoria instituţională;

Concluzii;Bibliografie;Infografie.

Introducere

Avansul tehnologic, globalizarea şi efervescenţa versiunii deschise a modului de obţinere a informaţiilor au transformat profund procesul de intelligence.Într-un univers dual, online - offline, caracterizat de conectivitate şi, totodată, atomizare, de circulaţie largă, rapidă, în reţele extrem de eterogene, s-au amplificat incertitudinile atât în ceea ce priveşte procesele actuale, dar mai ales predictibilitatea celor viitoare.

În contextul semnalelor insistente ale unor organizaţii internaţionale pentru apărarea drepturilor omului şi ale mass-media cu privire la utilizarea torturii în scopul obţinerii de informaţii de la presupuşi terorişti, Consiliul Europei şi Parlamentul European au lansat apeluri insistente serviciilor secrete de a adopta reglementări etice.

În 2005, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei/ APCE a votat o rezoluţie privind stabilirea unui cod european de etică în domeniul informaţiilor, care să fie aplicat în toate statele membre1.În societatea cunoaşterii, securitatea a devenit, mai mult decât oricând, un bun comun, iar principal caracteristică a noilor realităţi este „transparenţa determinată de multiple interdependenţe”.

Pentru a face faţă acestor provocări, administraţiile moderne implementează strategii de securitate în care rolul serviciilor specializate se transformă radical, devin parte a unui efort naţional care implică deopotrivăinstituţiile guvernamentale şi civile, mergând până la responsabilizarea individuală a cetăţeanului.

În lupta împotriva terorismului, serviciile de informaţii au fost implicate într-o serie de controverse puternic mediatizate, ce au creat o dilemă majoră intelligence-ului în societăţile deschise: cum pot să apere societăţile democratice, în condiţiile în care cea mai mare parte a activităţii lor este clasificată şi pot apărea situaţii de încălcare a drepturilor omului, în numele siguranţei şi securităţii naţionale2.

În perspectivă, serviciile de intelligence tind să devină furnizoare de cunoaştere, în cadrul unei reţele interdisciplinare, în care rolurile de beneficiar şi furnizor sunt complementare, interşanjabile perpetuu. Pentru ca această concepţie să-şi găsească un corespondent în realitate, este necesară transformareaculturii secretului, cea mai bună cale de exersare a deschiderii şi a beneficiilor pe care le aduce cooperarea fiind oferită de sursele deschise, alături de „informaţiile de încredere”.

Activităţile agenţiilor de informaţii sunt reglementate prin legi naţionale şi internaţionale. Întrucât responsabilii din acest domeniu au de rezolvat sarcini complexe, situaţii neprevăzute şi de luat decizii dificile, legile nu pot fi proiectate astfel încât să reglementeze orice situaţie imaginabilă. Una din principalele caracteristici ale activităţii de intelligence este discreţia, care este definită ca „alegere permisă explicit de lege sau care există prin ambiguitatea inerentă legii”3.

1. Obstacole în activitatea de informaţii1 Andregg, Michael (2007) — „Intelligence Ethics”, în „Strategic Intelligence”, p. 52 22 Andregg, Michael (2007) - „Intelligence Ethics”, în „Strategic Intelligence”3 Gill, Peter (2007) - „Security Intelligence and Human Rights: illuminating the heart of darkness”, lucrare prezentată la seminarul ESRC cu tema „The New Economy of Security: Policy-Military Security Interfaces”, King’s College London, din 4 Mai 2007, p. 12-13

Ultimii 20 de ani au însemnat, pentru serviciile de informaţii, o continuă reinventare, pentru a gestiona probleme de securitate tot mai complexe. Proliferarea formelor asimetrice, neconvenţionale de conflict, şi caracterul transnaţional al ameninţărilor s-au suprapus apariţiei de noi medii de comunicare, în care transmiterea şi schimbul de informaţii pot avea loc neîngrădit, la adăpost de intervenţia forţelor de securitate, prin eliminarea treptată a barierelor „tehnice”, dar în care intenţiile şi identitatea emitentului sunt dificil de stabilit. Ameninţări precum spionajul şi criminalitatea organizată, considerate „tradiţionale” în structurile de intelligence, au dobândit dimensiuni suplimentare, legate de dezvoltarea tehnologică. În plus, au apărut pericole noi, precum cele cibernetice, a căror natură difuză, anarhică şi interconexată, le face extrem de greu de identificat şi gestionat.

Vechile paradigme de explicare a cadrului internaţional sunt tot mai contestate sau insuficiente, iar o nouă teorie unanim acceptată se lasă aşteptată. Statele sunt mai vulnerabile (în cel mai bun caz, mai nepregătite) că oricând la aceste provocări. Accesul la tehnologie, la mijloace de comunicare şi propagandă, la diferite alte resurse de putere, care s-au aflat în mod tradiţional în monopolul statului, este acum la îndemâna a ceea ce generic s-a numit „nonstat”, care a profitat de propagarea inovaţiilor, şi-a modificat metodele de acţiune şi le-a folosit în detrimentul intereselor globale de securitate. În acest univers dual, online - offline, caracterizat de circulaţie largă, rapidă, în reţele extrem de eterogene, s-au amplificat incertitudinile atât în ceea ce priveşte procesele actuale, dar mai ales predictibilitatea celor viitoare.

A devenit evident că lumea se află într-o criză de adaptare care, comparativ cu alte etape în evoluţia societăţii umane, prin rapiditatea şi spaţiile pe care le acoperă, demonstrează că, pentru o înţelegere reală, nu mai este suficientă calea reducţionistă. Toate aceste evoluţii au transformat profund procesul de intelligence, obligând structurile informative să adapteze permanent şi în timp foarte scurt strategii, planuri, tactici şi forme de management.

2. Joint intelligence

Administraţiile moderne implementează strategii de securitate în care rolul serviciilor specializate se transformă radical, acestea devenind parte a unui efort naţional care implică, deopotrivă, instituţiile guvernamentale şi civile, mergând până la responsabilizarea individuală a cetăţeanului. Din această perspectivă, un principiu fundamental este „cultura de securitate”, ce presupune promovarea şi consolidarea valorilor democratice prin dezvoltarea unei înţelegeri comune a provocărilor şi oportunităţilor în domeniul securităţii naţionale, la nivelul statului şi al societăţii.

Abordarea mai profundă a conceptului a condus la o redimensionare a joint intelligence-ului, care presupune cooperare, comandă şi direcţie integrată, precum şi folosirea resurselor şi a informaţiilor din toate sursele disponibile pentru realizarea analizei şi informarea decidenţilor. Colaborarea, pe verticală şi orizontală, specifică joint intelligence-ului, deţine un rol covârşitor în formarea acelei gândiri strategice necesare pentru a rezista prezentului imprevizibil şi surprizelor viitorului.

3. Securitatea – rezultat al unui efort al întregii societăţi

În societatea cunoaşterii, securitatea a devenit, mai mult decât oricând, un bun comun, iar principala caracteristică a noilor realităţi este „transparenţa determinată de multiple interdependenţe”. Astfel, serviciile de intelligence tind să devină furnizoare de cunoaştere, în cadrul unei reţele interdisciplinare, în care rolurile de beneficiar şi furnizor sunt complementare, interşanjabile perpetuu. Din acest punct de vedere, este vitală relaţia pe care structurile de securitate o stabilesc cu opinia publică. Mass-media, prin funcţia sa de filtrare şi traducere a mesajului organizaţiilor, se dovedeşte a fi extrem de importantă. Similar, colaborarea public-privat, consilierea şi influenţa exercitate de organizaţii neguvernamentale au un efect important asupra eficienţei deciziilor politice adoptate de stat pentru asigurarea securităţii.

Totodată, think tank-urile, universităţile şi institutele de cercetare contribuie la procesul de intelligence, expertiza mediului academic prezentând avantajul cercetării ştiinţifice aprofundate, al dezbaterilor critice şi al perspectivelor culturale variate. Educarea cetăţenilor într-un spirit participativ, în propriul beneficiu, reprezintă însă cea mai mare provocare, mai ales în societăţile care s-au confruntat cu regimuri autoritare.

Beneficiile unei abordări bazate pe comunicare activă sunt majore: consolidarea încrederii între părţi; responsabilizarea societăţii, precum şi întărirea convingerii cetăţenilor că aceştia

nu sunt doar beneficiari, ci şi contributori la satisfacerea propriilor nevoi de securitate.

4. Relaţia bi-direcţională cu beneficiarii

În ultimul deceniu, s-a accentuat progresiv preocuparea serviciilor de informaţii de a se apropia de destinatarul final al produselor lor şi de a revizui, permanent, raporturile bilaterale. Comunitatea de informaţii a înţeles că trebuie să asigure nu numai informaţii, ci şi „judecăţi” şi „ipoteze asupra sensului” acelor date şi posibilele lor efecte asupra direcţiei politice. În aceste condiţii, accentul se deplasează de la „încredere în date” la „încredere în furnizorul de servicii”. Astfel, se produce o reinventare a intelligence-ului ca interlocutor axat pe implicarea în dialoguri cu beneficiarul, centrate pe scop, altfel spus, acesta tinde să devină mai degrabă furnizor de servicii (prin şedinţe de informare) decât producător de informaţii. O relaţie strânsă conduce la următoarele situaţii:

când factorul de decizie cunoaşte capacitatea/ posibilităţile/ aptitudinile furnizorului de informaţii, poate schimba dimensiunea cerinţelor/ solicitărilor sale;

când furnizorul cunoaşte cerinţele, îşi poate desfăşura resursele astfel încât să îşi optimizeze capacitatea de reacţie.

Într-o relaţie furnizor - client, acesta din urmă nu îşi concentrează încrederea în produsele analitice sau platforme de colectare, ci în abilitatea primului de a plasa datele în context, de a înţelege modul în care acţiunile, evenimentele şi actorii ar putea interacţiona şi influenţa rezultate.

5. OSINT Intelligence

Un nou rol pentru OSINT Intelligence nu înseamnă numai culegerea de informaţii şi transmiterea acestora către beneficiari, ci cunoaştere în sensul cel mai înalt al termenului, un mod de a înţelege lumea utilizând toate sursele.

Similar celorlalte componente ale arhitecturii procesului de intelligence, OSINT reprezintă, în esenţă, mai multă informaţie filtrată cu atenţie, selectată, analizată şi prezentată beneficiarilor la momentul oportun.

Rolul şi potenţialul său în cadrul intelligence a trecut de etapa de dezbatere, cel puţin la nivel teoretic statuându-se că acest domeniu reprezintă răspunsul la multe din provocările actuale cărora trebuie să le facă faţă serviciile de informaţii şi, mai departe, factorii de decizie naţionali cărora li se adresează produsele informaţionale.

Din această perspectivă, Open Source Intelligence/ OSINT reprezintă un concept vital în strategia de intelligence a NATO şi nu numai, majoritatea serviciilor de informaţii dezvoltând departamente special destinate exploatării surselor deschise. Creşterea importanţei OSINT este direct legată de deschiderea analiştilor comunităţii de informaţii către schimbul de experienţă şi cunoştinţe cu experţi din mediul academic, de afaceri şi din centrele de cercetare.

Cel mai des, valoarea OSINT se evidenţiază în cadrul fundamentului cooperării între mediile civile şi militare, dar şi al celui de împărtăşire a informaţiilor clasificate, chiar dacă aşa-numita „cultură a secretului” încă mai guvernează activitatea majorităţii serviciilor de informaţii.

OSINT oferă factorilor de decizie acces la informaţii care nu necesită aplicarea unor măsuri de securitate atât de stricte precum în cazul surselor umane, fiind extrem de utile atunci când trebuie să fie realizate documente menite a fi diseminate în medii din afara cadrului securizat (parteneri, conferinţe, întâlniri internaţionale, organizaţii globale sau mass media).

Pentru ca această concepţie să-şi găsească un corespondent în realitate, s-a impus transformarea culturii tradiţionale a secretului, iar după momentul 11 Septembrie 2001 a devenit imperativă realizarea binomului secret - deschis, altfel spus reunirea eforturilor tuturor zonelor de analiză în scopul protejării de agresiuni. Pentru soluţionarea acestei probleme, cercetătorul american William Lahneman a propus promovarea unui nou concept al procesului de intelligence, în care între “informaţia secretă” şi “informaţia deschisă” este plasată “informaţia de încredere” (trusted information), care circulă într-o “reţea a încrederii” (trusted networks).

Internetul, mass media clasice, instituţiile publice, bibliotecile, centrele de cercetare, think-tank-urile, universităţile, ONG-urile sau sateliţii comerciali - toate constituie surse deschise care oferă informaţii în domenii nu foarte bine acoperite de mijloacele de culegere şi analiză tradiţionale (cultural, demografic, infrastructură, condiţiile economice curente).

Sistemul creat pe această bază ar fi utilizat în mod responsabil, contributorii urmând să alimenteze, după nişte reguli prestabilite, numai informaţii validate. Printre membri pot fi agenţii guvernamentale, companii private, ONG-uri, comunităţi de interese şi chiar indivizi în mod particular.

Alături de „informaţiile de încredere”, o cale eficientă de exersare a deschiderii şi a beneficiilor pe care le aduce cooperarea este oferită de sursele deschise. OSINT nu se limitează la Internet mining sau monitorizarea presei, aşa cum consideră unii teoreticieni în domeniu, ci solicită de la cei implicaţi cunoştinţe sociale şi culturale ridicate, având potenţial ca resursă tactică, operaţională şi strategică şi deţinând un rol substanţial în reducerea imprevizibilului, a incertitudinii ce caracterizează mediul de securitate. Exploatarea surselor deschise de informare este cu atât mai mult necesară în societatea actuală cu cât dezvoltarea exponenţială a acestora, cantitativă şi calitativă, constituie una dintre caracteristicile modernităţii.

5.1 Obstacole în validarea surselorUnul dintre impedimente majore constă în verificarea gradului de certitudine pe

care îl oferă informaţia.Cel mai vulnerabil rămâne Internetul, percepţia asupra acestuia modificându-se

pe măsură ce accesul la acest instrument a devenit mai facil. Astfel, opinia că „pe Internet poţi găsi orice” a fost, treptat, corectată, ajungându-se la concluzia că mediul virtual „nu este nici internaţional, nici cu o capacitate gigantică”, este dificil de utilizat şi nu se rezumă doar la Google.

Dar, cel mai important, Internetul este un instrument facil de manipulare, iar exemplul cel mai elocvent îl constituie blogurile, unde anonimitatea sau capacitatea de disimulare a autorului sunt extrem de ridicate.

Cu toate acestea, excluderea fluxului de date vehiculat de mediul virtual ar însemna scoaterea din calcul a celei mai mari surse de date curente aflată la dispoziţie, chiar dacă acestea trebuie evaluate şi analizate pentru a fi eliminate erorile de judecată şi dezinformările.

5.2 Proiecţii pentru viitorAvansul tehnologic, dezvoltarea fulminantă a OSINT şi emergenţa, în ultimii ani,

a versiunii deschise a modului până nu demult exclusiv acoperit de obţinere a informaţiilor, prin HUMINT, SIGINT şi IMINT, au transformat lumea intelligence-ului.

Idei de neacceptat până acum câţiva ani, precum accesul la baze de date secrete pe Internet, cu parolă, sau realizarea de analize comune care să exploateze informaţiile oferite de imaginile obţinute din satelit cu cele provenind din surse deschise sunt puse în practică astăzi datorită înţelegerii nevoii de coroborare, încă din fază incipientă, a datelor relevante pentru securitatea naţională.

5.3 Memoria instituţionalăCreşterea capacităţii de reacţie şi a calităţii produselor informaţionale fac parte

din obiectivele pe care se construieşte managementul OSINT. Acesta se înscrie în

cadrul mai larg al dezvoltării managementului cunoaşterii, ce presupune dobândirea, fixarea, răspândirea şi folosirea cunoaşterii printr-o fromulă agreată tot mai mult de mediile de securitate - cea a memoriei instituţionale.

Cu o largă aplicabilitate în domeniul afacerilor, memoria instituţională se referă în cazul acestora la organizarea şi arhivarea informaţiilor privind clienţii pentru realizarea unui profil al acestora şi cunoaşterea nevoilor lor. Practic, compania urmăreşte vânzarea produselor sale pe piaţă, prin asigurarea plajei clientelare.

Chiar dacă ar putea părea exagerată asocierea cu activitatea de intelligence, într-o „economie de piaţă” a surselor deschise, în care, în faţa beneficiarilor consumatori de reţele4, buletinele şi rapoartele serviciilor de informaţii concurează cu cele ale centrelor şi institutelor de analiză din cadrul universităţilor sau al organizaţiilor non-guvernamentale, apelul la memoria instituţională se poate dovedi eficientă.

În cazul informaţiilor de securitate naţională, accentul este pus nu numai pe beneficiari, dar şi pe problematica avută în atenţie.

Analiza secolului 21 se deosebeşte de vechea analiză prin latura colaborativă - opusă ierarhizării, secretizării şi compartimentării excesive -, necesară transformării produsului analitic într-unul mult mai bine adaptat cerinţelor beneficiarului5.

Concluzii

4 Gannon, John C., Managing Analysis in the Information Age in „Analyzing Intelligence. Origins, Obstacles, and Innovations”, George, Roger Z., Bruce, James B. (Editors), 20085 Medina, Carmen A., The Coming Revolution in Intelligence Analysis. What To Do When Traditional Models Fail, 2007

Viitorul va fi mai complex decât prezentul, iar schimbările mediului de securitate se vor produce cu o şi mai mare rapiditate. De aici, nevoia de a anticipa posibile evoluţii şi apariţia unor noi ameninţări la adresa securităţii.

Pe de altă parte, volumul datelor vehiculate prin intermediul surselor deschise, îndeosebi al mass media digitale şi al reţelelor de socializare, se află pe un trend ascendent, crescând, astfel, riscul dezinformării şi făcând tot mai dificilă validarea surselor.

Deşi a fost un proces dificil, serviciile de informaţii au înţeles că, pentru a fi eficiente, trebuie să fie capabile să se reinventeze, să genereze reţele colaborative care să ofere produse informaţionale anticipative, oportune, complete, obiective, care să sprijine procesul decizional în sfera securităţii şi să sporească încrederea în capacitatea statului de a-şi proteja cetăţenii. Efectele benefice ale acestei schimbări de paradigmă nu sunt, neapărat, vizibile publicului larg, dar constituie un fundament esenţial pentru crearea unui parteneriat real între intelligence şi cetăţeni, al cărui scop final este asigurarea condiţiilor pentru obţinerea de bunăstare socială, în condiţii de siguranţă. În acest proces, de conectare a nodurilor – instituţii publice, organizaţii neguvernamentale, companii private şi indivizi - OSINT reprezintă un liant, reuşind să aducă la un loc cea mai bună expertiză – cea a întregii societăţi şi a celor mai capabili membri ai săi.

Pe lângă provocările determinate de mecanismele psihologice de percepţie şi procesare a informaţiei, analistul OSINT trebuie să facă faţă aplicării unui instrumentar cât mai variat, care să ia în considerare cât mai multe alternative - ca măsură de protecţie împotriva surprizelor/ şocurilor strategice şi a incertitudinii, în general.

Exploatarea memoriei instituţionale în sensul aprofundării, cu ajutorul sistemelor informatice, a legăturii cu experienţa organizaţiei şi expertiza celorlalţi este soluţia pe care o propun cercetătorii în domeniul intelligence.

Viitorul în intelligence duce OSINT în avangarda comunităţii de informaţii, într-o reţea din care nu lipseşte aportul sectorului privat, respectiv al polilor de cunoaştere din societate - mediul academic, think tank-uri şi chiar analişti freelancer.

Bibliografie1. Andregg, Michael (2007) - „Intelligence Ethics”, în „Strategic Intelligence”

2. Andregg, Michael (2010) - ”Ethics and Professional Intelligence”, în „The Oxford Handbook of Naţional

3. Andrus, D. Calvin, The Wiki and the Blog: Toward A Complex Adaptive Intelligence Community, iulie 2005,

4. Bean, Hamilton, Tradecraft versus Science: Intelligence Analysis and Outsourcing Research, Institute for European and American Studies, 2006

5. Bodnar, John W., Warning Analysis for the Information Age: Rethinking the Intelligence Process, Joint Military Intelligence College, decembrie 2003.

6. Butler, Lord (2004) - “Review of Intelligence on Weapons of Mass Destruction”, London, Stationery

7. Carter, David et al. (2004) – “Law Enforcement Intelligence”, School of Criminal Justice, Michigan State

8. Chirot, Daniel, Societăţi în schimbare, Editura Athena, Bucureşti, 1996.9. Cooper, Robert, Destrămarea naţiunilor, Ed. Univers Enciclopedic, 2007.10.Dyson, John (1986) - „Sink the Rainbow Warrior! An enquiry into the

Greenpeace Affair”, Victor 11.Fingar, Thomas, Reducing Uncertainty: Intelligence and Naţional Security. Using

Intelligence to Anticipate Opportunities and Shape the Future, Stanford University, octombrie 2009.

12.Gannon, John C., Managing Analysis în the Information Age în „Analyzing Intelligence. Origins, Obstacles, and Innovations”, George, Roger Z., Bruce, James B. (Editors), 2008

13.Gathering”, Intelligence and Naţional Security 14.Gendron, Angela (2005) – „Just War, Just Intelligence: An Ethical Framework

for Foreign Espionage”, 15.Godfrey, Drexel (1978) – „Ethics and Intelligence”, în „Foreign Affairs”

Gollancz, London 16.Herman, Michael (2004) – „Ethics and Intelligence After September 2001”, în

„Intelligence and Naţional în „Internaţional Journal of Intelligence” 17.Lahneman, William J., The Need for a New Intelligence Paradigm, în

„Internaţional Journal of Intelligence and CounterIntelligence”, vol. 23, nr. 2, 25 februarie 2010.

18.Maior, George Cristian, Incertitudine. Gândire strategică şi relaţii internaţionale în secolul XXI, Editura RAO, Bucureşti, 2009.

19.Maior, George Cristian, Intelligence eficient: de la control la cooperare, în „22”, 23-29.12.2008,

20.Pfaff, Tony; Tiel, Jeffrey (2004) - „The Ethics of Espionage”, în „The Journal of Military Ethics 3”

Resurse virtuale http://www.amnesty.org.nz/ http://ethics.iit.edu/codes/coe/uş.gov.cia.conduct.html

http://intelligence-ethics.org/ https://www.cia.gov/library http://www.globalpolitician.com/26255-israel http://www.sri.ro/fisiere/studii/TendinteInIntelligence.pdf http://www.ingepo.ro/articole/298/serviciul-de-informatii-al-armatei-romane-

traditii-si-continuitate http://www.sie.ro/Arhiva/es4.html http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/serviciile-secrete-timpul-

celui-al-ii-lea-razboi-mondial http://intellibriefs.blogspot.com/2010/04/osint-report-12010.html. http://www.einiras.org/conf/conferences/documents/CPallaris_EINIRAS09.pdf.