INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

of 99 /99
LECTOR DR. DAN OCTAVIAN RUSU INTEGRAREA SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

description

INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI. LECTOR DR. DAN OCTAVIAN RUSU. Repere principale î n recuperarea si integrarea persoanelor cu nevoi speciale. 2. Trăsături generale specifice profilului psihologic al persoanelor cu nevoi speciale. - PowerPoint PPT Presentation

Transcript of INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Page 1: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

LECTOR DR. DAN OCTAVIAN RUSU

INTEGRAREA SOCIALĂ A PERSOANELOR CU

DIZABILITĂȚI

Page 2: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

1. Repere principale în recuperarea si integrarea persoanelor cu nevoi speciale.

2. Trăsături generale specifice profilului psihologic al persoanelor cu nevoi speciale.

3. Linii generale ale organizării procesului instructiv-educativ pentru persoanele cu nevoi speciale.

Page 3: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

4. Tipuri de nevoi speciale. Clasificare. Etiologie. Particularități diferențiatoare ale Persoanelor aparținând variatelor categorii de nevoi speciale.

5. Specificul diagnosticului persoanelor cu nevoi speciale.

6. Particularități diferențiatoare în abordarea terapeutică a persoanelor cu nevoi speciale. Direcții clasice versus abordări alternative.

Page 4: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

7. Învățarea, predarea și împărtășirea modalităților de muncă în lucrul cu deficiențe. Dificultăți de învățare și nevoi speciale.

8. Tipuri de programe de asistență pentru copiii cu nevoi speciale.

9. Tipuri de programe de asistență pentru adolescenții cu nevoi speciale.

Page 5: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

10. Tipuri de programe de asistență pentru adulții si vârstnicii cu nevoi speciale.

11. Gestionarea eficientă a nevoilor speciale.

12. Nevoi speciale controversate.

Page 6: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Cursul își propune să asigure:

•înțelegerea de către studenți a principiilor

fundamentale în abordarea persoanelor cu nevoi

speciale,

•cunoașterea modelelor de organizare și de

desfășurare a activității în relațiile cu persoanele cu

nevoi speciale,

Page 7: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

•aprofundarea specificului metodelor de cercetare și de

terapie în domeniul persoanelor cu nevoi speciale și

• înțelegerea problemelor psihosociale implicate de

specificul profilului psihologic al persoanelor cu nevoi

speciale

Page 8: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Se vizează:

•prezentarea recuperarii și integrarii persoanelor cu

nevoi speciale,

•inventarierea trasăturilor generale specifice profilului

psihologic,

•trasarea liniilor generale ale organizării procesului

instructiv-educativ,

Page 9: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

•evidențierea tipurilor de nevoi speciale, cu scoaterea în

evidență a particularităților diferențiatoare ale persoanelor

aparținând variatelor categorii de nevoi speciale,

•specificul diagnosticului persoanelor cu nevoi speciale,

precum și

•particularitățile diferențiatoare în abordarea terapeutică a

persoanelor cu nevoi speciale (direcții clasice vs. abordări

alternative).

Page 10: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Pentru cunoașterea și înțelegerea funcționării instituțiilor care

se ocupă cu monitorizarea și sprijinul persoanelor cu

handicap trebuie avută în vedere Autoritatea Națională pentru

Persoanele cu Handicap (ANPH) de la care se poate realiza

informarea asupra problemelor stringente pentru cei cu nevoi

speciale, autoritate care promovează orice ințiativă legată de

integrarea socială, profesională și culturală a persoanelor cu

dizabilități.

Page 11: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Autoritatea Natională pentru Persoanele cu Handicap

(ANPH) este un organ de specialitate al administrației

publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea

Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.

Page 12: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Organizații non-guvernamentale:

•Organizația Națională a Persoanelor cu Handicap din

România, Handicap International in Romania,

•Societatea Handicapațlor Locomotor din Romania,

•ASETH – Asistența Educațională a Tinerilor cu

Handicap,

•Asociatia persoanelor cu handicap neuromotor din

Romania,

•Federația Română a Sportului pentru Persoanele cu

Handicap,

Page 13: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

•Romanian Blind Site (site-ul nevazatorilor din

Romania), proiect lansat de Fundația Cartea Călătoare

(Fundatia pentru o Societate Deschisa), care îsi propune sa

faca cunoscuta activitatea nevazatorilor din România și

problemele lor specifice,

•Asociația nevăzătorilor din România, și Organizația

„Autism românia-Asociația părinților copiilor cu

autism” .

Page 14: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Cursul urmărește să răspundă și necesităților crescânde de

pregătire a specialiștilor în domeniul educației speciale

inclusive, exprimate în Strategia Națională privind protecția,

integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap din

România în perioada 2006-2013 (HG 1175 – 14 X 2005).

Page 15: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Conform cu aceasta strategie, destinată să asigure

compatibilizarea educației speciale și protecției sociale cu

standardele UE, școlile speciale urmează, treptat, să se

transforme în centre de resurse, iar educația elevilor cu

dizabilități se va realiza, pe cat mai mult posibil, în școlile

obișnuite, alaturi de elevii normali. Din aceasta perspectivă

este necesara pregatirea unui numar cat mai mare de

specialisti care sa lucreze in scolile inclusive, unde vor fi

educați elevii cu nevoi speciale.

Page 16: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Directii de activitate in integrarea persoanelor cu dizabilitati

•Perfectionarea interventiei recuperatorii, vizand integrarea

sociala si educationala a persoanelor aflate in dificultate si a

elevilor cu cerinte educative speciale,

•imbunatatirea activitatii de cercetare in domeniul

psihopedagogiei integrarii si normalizarii persoanelor

handicapate

Page 17: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

•consolidarea potentialului de colaborare in domeniul integrarii

cu diverse categorii de institutii guvernamentale si

neguvernamentale

•- necesitatea organizarii unor forme de educatie integrata in

tara noastra, in acord cu recomandarile din domeniu:

Conferinta UNESCO-Educatie pentru toti, Jomtien-1990,

Recomandarile Consiliului Europei R-92, Regulile standard

privind egalizarea sanselor persoanelor cu handicap –ONU –

1993 si Declaratia de la Salamanca si Directiile de actiune in

domeniul educatiei speciale, adoptate la Conferinta mondiala

asupra educatiei speciale „Acces si calitate” – Salamanca,

Spania, 1994;

Page 18: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

– obligativitatea respectarii principiului egalitatii sanselor, aceasta insemnand liberul acces la invatamantul general si profesional pentru elevii cu dizabilitati alaturi de colegii lor;

– elaborarea unor modele autohtone de integrare pentru respectarea reglementarilor din proiectul legii invatamantului (devenit ulterior Legea Invatamantului Nr. 84/1995, cap.6) cu privire la organizarea unor forme alternative de educatie integrata in invatamantul public;

– diminuarea numarului de copii cu cerinte speciale aflati in institutiile de ocrotire si cresterea proportionala a celor integrati in comunitate;

Page 19: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

– sprijinirea programelor pilot pentru educatie integrata aflate in derulare in diverse orase din tara, precum si a celor care vor fi organizate in viitor;

– accelerarea pregatirii studentilor si persoanelor din domeniul educatiei integrate pentru a se putea suplini lipsa personalului de specialitate din prezent;

– realizarea unui parteneriat cu Ministerul Educatiei Nationale, UNICEF, UNESCO si ONG-uri, in vederea elaborarii unei strategii nationale pentru integrare, element esential al reformei sistemului de invatamant contemporan.

Page 20: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

TERMINOLOGIA FOLOSITA IN CARACTERIZAREA GENERALA A

PERSOANELOR CU NEVOI SPECIALE

Handicap=Termenul este o noţiune vagă, ambiguă, confuză,

fiind introdus în literatură pentru a înlocui expresii traumatizante

de genul: anormal, deficient, inadaptat, sau pentru a îngloba,

într-un termen mai general, toate dificultăţile întâmpinate de o

persoană cu consecinţe directe pe plan social.

Page 21: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Copil handicapat=persoana ale cărei aptitudini fizice, psihice,

fie ele înnăscute, fie dobândite, sunt net inferioare copiilor de

aceeaşi vârstă cronologică, el neputând fi recuperat în totalitate,

ci doar într-un anumit grad, prin compensare sau ameliorare, în

funcţie de posibilităţile sale reale.

Page 22: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Termeni consideraţi de baza (clasici): deficienţă, incapacitate,

handicap.

Deficienţa=situaţia intrinsecă ce se defineşte în termeni anatomici

ca lipsa de integritate anatomica si functionala a unui organ

(aspectul medical),

Incapacitatea=aspectul funcţional (lipsa de capacitate,

functionalitate limitata a activitatii fizice si/sau psihice a

individului), iar

handicapul vizează aspectul social (consecinţele concretizate în

dificultăţi de adaptare personală şi socială, fiind o defavorizare a

individului la cerintele mediului fizic si social).

Page 23: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Noua terminologie:

•persoane in dificultate,

•persoane cu nevoi speciale,

•persoane cu cerinte educative speciale,

•persoane cu dizabilitati etc.,

termeni considerati mai putin traumatizanti, mai putin

stigmatizanti pentru persoanele in cauza; in plus aceasta

terminologie induce cumva si ideea de posibilitate de interventie

externa de tip recuperator, care sa faciliteze dobandirea

autonomiei si insertiei, integrarii sociale a persoanelor in cauza.

Page 24: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Categorii de persoane cu nevoi speciale:

- persoanele cu diferite deficiente (mintale, senzoriale – vizuala, auditiva, fizice,

comportamentale, de limbaj, polideficiente)

- copiii abandonati, copiii strazii

- persoanele abuzate (fizic, psihic, emotional si sexual), indiferent de varsta si

sex

- femeile gravide si lauzele

- persoanele cu disfunctii psihice

- persoanele traumatizate emotional/psihic

- dependentii de diferite substante (alcoolicii, drogatii, fumatorii)

- persoanele eliberate din detentie

- batranii

- copiii apartinand diferitelor etnii (rroma de ex.)

- copiii „genii”.

Page 25: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Deficienta mintala=lipsa totala a discernamantului (anticiparea

consecintelor actelor personale si diferentierea intre bine si rau), se

caracterizează în planul vieţii psihice printr-o serie de trăsături

generale specifice:

Page 26: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

•vâscozitate genetică,

•heterocronie,

•rigiditate psihică,

•rigiditate a conduitei,

•deficienţe de comunicare, heterogenitate,

•heterodezvoltare intelectuală.

Page 27: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Vâscozitatea genetică=presupune existenta la copilul

deficient mintal a unei dezvoltari anevoioase şi neterminate.

Dacă la normal, mai devreme sau mai târziu, construcţia

mintală se desăvârşeşte la nivelul operaţiilor formale, la

deficientul mintal - îndeosebi debilul mintal – această

construcţie se împotmoleşte, stagnează, se opreşte undeva în

zona operaţiilor concrete.

Page 28: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Heterocronia dezvoltării (R. Zazzo)

Reprezintă o caracteristică a structurării dizarmonice a

personalităţii deficientului mintal, paralel cu încetinirea în

dezvoltare, ceea ce înseamnă că întârzierea în dezvoltare se

manifestă inegal la nivelul diferitelor paliere.

Page 29: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Anumite diferenţe între ritmurile de dezvoltare a diferitelor

elemente care intră în componenţa profilului psihologic pot fi

constatate şi la normali. În acest scop, vorbim de o heterocronie

normală, care afectează esenţial echilibrul personalităţii, spre

deosebire de heterocronia deficienţilor mintal, generatoare de

dizarmonie, numită de R. Zazzo, heterocronie oligofrenică.

Page 30: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Rigiditate (psihica, conduita)= la deficientul mintal „regiunile

psihologice" nu permit schimbul funcţional între ele, schimb

corespunzător vârstei cronologice.

Page 31: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Dificultăţi de ordin general:

▪ dificultăţi de deplasare şi mişcare, pentru cei cu deficienţe

fizice;

▪ dificultăţi de exprimare şi comunicare, pentru cei cu

deficienţe senzoriale;

▪ dificultăţi de adaptare la modul de viaţă cotidian şi la

rigorile vieţii sociale, pentru cei cu deficienţe mintale şi

intelectuale;

▪ dificultăţi de întreţinere pentru persoanele lipsite de

resurse şi venituri sau care au venituri mici.

Page 32: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

b. Dificultăţi de ordin profesional:

▪ dificultăţi legate de instruirea şi pregătirea profesională a

persoanelor cu diferite forme şi grade de deficienţă;

▪ dificultăţi de plasare în locuri de muncă corespunzătoare

profesiei sau absenţa unor locuri de muncă în condiţii

protejate (ateliere protejate, secţii speciale de producţie pentru

persoane cu handicap etc.).

Page 33: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

c. Dificultăţi de ordin psihologic şi social:

▪ bariere psihologice care apar între persoanele cu şi fără handicap

ca urmare a dificultăţilor întâmpinate în activităţile cotidiene,

profesionale sau sociale, precum şi datorită unor prejudecăţi sau a

unor reprezentări deformate cu privire la posibilităţile şi

activitatea persoanelor cu deficienţe.

Page 34: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

PROFILUL PSIHOLOGIC AL DEFICIENTULUI MINTAL

Ponderea ocupata de deficienţa mintală în cadrul populaţiei

infantile este apreciată de unii autori (Arcan şi Ciumăgeanu,

1980 şi I. Druţu, 1995) ca fiind 4%, iar de alţii (I. Străchinaru,

1994) de 5%.

Deficienţii mintal reprezintă 50% din totalul deficienţilor, de 15

ori mai numeroşi decât surdomuţii şi de 35 de ori mai numeroşi

decât nevăzătorii.

Page 35: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Răspândirea pe etape de dezvoltare:

•este inegal răspândită de-a lungul anilor de şcolarizare,

existând o dinamică ascendentă dinspre clasele mici spre cele

mari.

•La nivelul preşcolarităţii, proporţia este redusă, evidente fiind

doar cazurile de deficienţă severă/ profundă.

•În debutul şcolarităţii, apar vizibile şi cazurile de deficienţă

mintală medie.

•În clasele primare este decelată deficienţa mintală uşoară, iar

intelectul liminar se reliefează în momentul trecerii în ciclul

gimnazial.

Page 36: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

•Senzaţiile=proces psihic prin intermediul căruia se reflectă

nemijlocit, direct, sub formă de imagini, realizate prin legăturile

temporare primare, efectuate prin intermediul activităţii

nervoase superioare, în timpul acţiunii acestora asupra organelor

de simţ

Page 37: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

•este dependentă de integritatea şi maturitatea căilor nervoase.

•La copii cu deficienţă mintală există probabilitatea mai mare de

diminuare a sensibilităţii, fapt confirmat de dificultăţile

senzoriale frecvente pe care aceşti copii le manifestă.

Page 38: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

•afectarea difuza a cortexului, deci a segmentului central al

analizatorilor, sensibilitatea lor, îndeosebi cea diferenţială rămâne

scăzută, pe fondul unor praguri senzoriale ridicate.

•se constată frecvent o creştere a tipului de latenţă sau,

•dimpotrivă, o precipitare în relaţiile lor la stimuli senzoriali.

Page 39: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Afectarea sensibilităţii este una din trăsăturile ce pot fi

constatate de timpuriu la deficienţii mintal şi care va exercita

o influenţă negativă asupra activităţii senzorial-perceptive şi a

formării capacităţii cognitive a acestor deficienţi.

Page 40: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Percepţiile= caracterul fragmentar, incomplet, limitat, sărăcia

imaginilor mintale.

Sunt consecinta unei activităţi perceptive rigide, lente,

dezorganizate, a sensibilităţii scăzute, a dificultăţilor de analiză

şi sinteză.

Page 41: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

•copiii cu deficienţă mintală desprind din imagini mai puţine

detalii, ceea ce face ca percepţiile să fie insuficient de

specifice şi să apară confuziile.

•îngustimea câmpului perceptiv, capacitatea redusă de a

stabili în plan intuitiv relaţia dintre obiecte fac ca orientarea

în spaţiu să fie dificilă.

Page 42: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

•o disociere între percepţia imaginii şi verbalizare. Astfel,

se poate ca, arătând o parte a unei imagini, să denumească

altă parte sau să indice o caracteristică absentă.

•dificultăţi mai pronunţate privind capacitatea de a

recunoaşte obiectele într-o poziţie diferită de cea

obişnuită.

Page 43: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Reprezentările

Reprezentările sunt imagini mintale secundare ale realităţii, pe

care o reflectă cu un anumit grad de generalitate şi

selectivitate. Caracterul mai mult sau mai puţin cuprinzător al

reprezentărilor, bogăţia sau sărăcia lor depind de calităţile

activităţii perceptive în contextul în care s-au format.

Page 44: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Caracteristici:

•slaba diferenţiere între reprezentări de aceeaşi categorie,

asemănătoare între ele;

•caracterul îngust şi unilateral, sărăcia bagajului de

reprezentări;

Page 45: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

•rigiditatea, lipsa de dinamism, de flexibilitate a

reprezentărilor, insuficienta corelare cu experienţa;

•pierderea treptată a specificului reprezentărilor formate,

în legătură cu lipsa accentuată a fidelităţii memoriei;

Page 46: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Gândirea zona proximei dezvoltări (Vîgotski)= în condiţiile

activităţii de grup sau cu ajutorul adultului, orice copil este

capabil să rezolve o serie de sarcini, inclusiv cognitive, pe

care nu le poate rezolva singur.

Page 47: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Diferenţa dintre nivelul rezolvării unei sarcini cu ajutorul

adultului şi nivelul rezolvării aceleiaşi sarcini independent,

defineşte zona proximei dezvoltări a copilului respectiv şi

pune în evidenţă perspectivele de dezvoltare în etapa imediat

următoare.

Page 48: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Caracteristici

•zona proximei dezvoltări este limitată, lipsită de dinamism

operaţional şi puţin eficientă sub aspectul achiziţiilor posibile, cu

atât mai îngustă , cu cât gravitatea deficitului mintal este mai mare.

Page 49: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

•nu se descurcă singur în rezolvarea unei sarcini de învăţare,

•nu solicită ajutorul adultului,

•nu resimte nevoia de feedback,

•participă mecanic, stereotip, fără o raportare conştientă şi

permanentă la obiectivul urmărit.

Page 50: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Memoria

Memoria interacţionează mai ales cu reprezentarea, gândirea,

imaginaţia, deprinderile, adică cu acele funcţii şi procese psihice

evident afectate la deficienţii mintal.

Caracteristici:

•ritmul încetinit de însuşire a noilor informaţii;

• instabilitatea păstrării noilor informaţii,

• inexactitatea reproducerii.

Page 51: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Eficienţa memoriei deficientului mintal e diminuată, el

reduce învăţarea la asimilarea auditivă a informaţiilor,

fără prelucrarea activă, într-un proces de asimilare

mecanică.

Page 52: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

•Dificultăţile în întipărirea şi fixarea informaţiei duc la un volum

redus al memoriei.

•Memoria, ca şi gândirea, sunt dominate de inerţie şi viscozitate, cu

consecinţe negative în realizarea transferului de informaţii.

•Memoria mecanică e mai dezvoltată decât cea logică, iar uitarea se

instalează rapid.

•Rar apare hipermnezia, numai pe anumite paliere, reprezintă doar

manifestări patologice.

Page 53: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Atenţia

Funcţia de pregătire şi orientare a subiectului pentru activitate

este puternic diminuată, mai ales în debutul şcolar al deficientului

mintal.

Funcţia de detectare şi selectare a obiectului acţiunii este afectată,

deoarece deficientul mintal întâmpină dificultăţi în distingerea

obiectului de fond, a obiectivului activităţii.

Atenţia se caracterizează prin insuficientă concentrare şi

stabilitate, sau fixare rigidă pe anumite aspecte.

Page 54: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

•lipsă de rezistenţă în faţa solicitărilor intense, fuga instinctivă

de efort.

•dezechilibre între memoria involuntară şi cea voluntară, mai

ales la nivelul claselor mici.

•o lipsă de concentrare a atenţiei, o stabilitate redusă în timp,

distributivitatea şi flexibilitatea atenţiei sunt foarte dificil,

adesea dificil de atins.

•volumul atenţiei, adică numărul de elemente asupra cărora se

poate concentra simultan, este foarte redus.

Page 55: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

DREPTURILE PERSOANELOR CU

DIZABILITATI DIN ROMANIA.

Page 56: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Orice persoana care apartine unei anumite categorii de deficienta

are asadar o serie de drepturi recunoscute prin lege, de care trebuie

sa fie constienta si de care poate beneficia, aparandu-si-le, pe baza

cunoasterii lor detaliate, atunci cand este cazul.

Page 57: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

In primul rand orice persoane cu deficienta (indiferent de

varsta, sex, etnie etc.) are dreptul la un certificat de handicap,

in baza caruia primeste o serie de indemnizatii, de facilitati

sau de gratuitati. Un alt exemplu din legislatie, de data

aceasta din legislatia muncii este acela care arata existenta

mentionarii exprese in lege a unor categorii de

persoane/salariati care pot beneficia de un regim special de

munca (minorii, persoanele cu diferite dizabilitati, gravidele).

Page 58: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

De asemenea, pentru incurajarea sanselor la munca si a

persoanelor cu dizabilitati, legislatia romaneasca prevede ca, in

cazul in care o companie depaseste 75 de salariati, cel putin 4%

din personalul acesteia sa fie reprezentat de angajati cu

dizabilitati.

Page 59: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

La noi in tara pe langa o serie intrega de asociatii, fundatii si

organizatii nonguvernamentale (ONG –uri) de sprijin pentru

persoanele cu dizabilitati si institutii ale statului care urmaresc

acelasi obiectiv. Principala institutie de stat care urmareste

monitorizarea si intra-jutorarea persoanelor cu cerinte speciale din

Romania este Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu

Handicap (ANPH) care functioneaza in subordinea Ministerului

Muncii, Familiei Si Egalitatii de Sanse.

Page 60: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Tot in scopul sprijinirii integrarii sociale reale a persoanelor

cu deficienta s-a stabilit o Zi Nationala de Solidaritate cu

persoanele cu dizabilitati – 3 decembrie. La fel de adevarat

este si faptul ca drepturi, recunoscute si ele prin legi, au si

apartinatorii persoanelor cu deficienta (familii, asistenti

maternali etc.). Astfel, de ex. persoana care are in ingrijire

un copil cu un handicap accentuat sau grav beneficiaza de

concediu medical pana la implinirea de catre copil a varstei

de 18 ani.

Page 61: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Interesul pentru drepturile copilului a apărut în a doua jumătate

a secolului al XIXlea, când a luat naştere prima mişcare

preocupată de aspecte referitoare la DEZVOLTAREA copilului,

care pleda pentru PROTECŢIA copilului împotriva neglijării,

exploatării şi a violenţei. În Europa, această perioadă s-a

caracterizat prin deschiderea unui număr considerabil de

instituţii publice de ocrotire, şcoli şi instituţii separate pentru

copii delincvenţi, precum şi de tribunale pentru minori.

Page 62: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

După Primul Război Mondial, ideea drepturilor copilului a

captat pentru prima dată atenţia lumii, in 1924 Liga

Naţiunilor

adoptand astfel Declaraţia de la Geneva. În 1959, Organizaţia

Naţiunilor Unite a adoptat Declaraţia drepturilor copilului.

Spre sfârşitul anilor ‘60, s-a pus accentul pe ideea drepturilor

de PARTICIPARE ale copilului. Mai mulţi lideri de opinie au

susţinut că şi copiii au competenţele necesare pentru a lua

decizii în privinţa problemelor importante din viaţa lor şi că

ar trebui lăsaţi să participe la luarea acestor decizii .

Page 63: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Pe 20 noiembrie 1989, s-a adoptat Convenţia ONU cu privire la

drepturile copilului. Aceasta a intrat în vigoare în septembrie

1991 şi a fost ratificată de majoritatea ţărilor din lume, cu

excepţia Statelor Unite ale Americii şi a Somaliei. România a

ratificat Convenţia pe 28 septembrie 1990 prin Legea nr.18/1990

şi s-a inspirat din aceasta atunci când a elaborat Legea nr.

272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor

copilului.

Page 64: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Tipurile de drepturi ale copilului

Copiii trebuie să beneficieze de drepturile generale ale

omului, la care suntem toţi îndreptăţiţi încă din momentul

naşterii. Drepturile omului înseamnă să îi tratezi pe ceilalţi

aşa cum ţi-ar plăcea ţie să fii tratat, şi anume cu demnitate,

respect, egalitate şi dreptate, şi se aplică fără deosebire de

cetăţenie, naţionalitate, rasă, etnie, limbă, sex, orientare

sexuală, abilităţi sau orice alt statut.

Page 65: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Pe de altă parte, copiii diferă de adulţi. Ei sunt vulnerabili,

trebuie să se joace, sunt în proces de dezvoltare şi au nevoie

de oarecare autonomie. De aceea ei au nevoie de drepturi

proprii, cu caracter special. Drepturile copilului pot fi

grupate in trei categorii:

Page 66: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

1. drepturile de protecţie – se referă la protectia

împotriva oricărei forme de abuz fizic sau emoţional,

precum si împotriva oricărei forme de exploatare;

Page 67: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

2. drepturile de dezvoltare – se referă la disponibilitatea şi

accesul la toate tipurile de servicii de bază, precum educaţia

şi serviciile de îngrijire medicală

Page 68: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

3. drepturile de participare – se referă la dreptul

copilului de a fi implicat în deciziile care îl privesc.

Page 69: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Pentru a putea înţelege reformele din domeniul protecţiei

copilului care se desfăşoară în prezent în România, este

important să ştim ce s-a întâmplat în trecut. Politica

pronatalistă practicată de regimul comunist - încurajarea

naşterilor nesusţinută de o politică economică adecvată şi

interzicerea contracepţiei şi a avorturilor – a dus la creşterea

masivă a numărului de copii în România într-o perioadă scurtă

de timp.

Page 70: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Statul a intervenit

în sprijinirea familiilor care nu îşi permiteau să crească un

număr mare de copii, promiţând să-şi asume responsabilitatea

legală pentru aceştia, plasându-i în instituţii special create,

denumite generic şi incorect „orfelinate”. Astfel, s-a creat o

reţea de instituţii mamut, cu personal puţin şi slab specializat în

care erau încurajate să îşi lase copiii familiile care nu aveau

posibilitatea creşterii lor. Metodele tradiţionale folosite pentru

menţinerea bunăstării copilului, precum menţinerea alături de

membrii familiei extinse, au fost subminate.

Page 71: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Peste tot în România au fost deschise "leagăne" (centre de

plasament pentru copii pânăla vârsta de 3 ani) pentru copiii ai

căror părinţi nu puteau să-i îngrijească. După vârsta de trei ani,

copiii erau plasaţi în diverse instituţii, în funcţie de grupa de

vârstă, dar fără a se lua în considerare preferinţele individuale şi

menţinerea fraţilor împreună, până când împlineau 18 ani.

Rezultatul acestui proces continuu de "dezrădăcinare" de lângă

locuri familiare şi prieteni, precum şi abuzurile atât de des

întâlnite în instituţii au traumatizat pe viaţă nenumăraţi copii.

Page 72: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Odată cu declinul economiei româneşti şi din cauza lipsei

personalului specializat în îngrijirea copiilor, condiţiile din

instituţii s-au deteriorat dramatic.

Se estimează că la începutul anului 1990, erau aproximativ

100.000 copii în instituţii.

Page 73: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Dintre drepturile concrete ale copilului cu diferite

deficiente din Romania

enumeram spre exemplificare: dreptul la alocatie dubla

(indiferent de tipul si gradul de handicap), gratuitate la

telefon si tv, gratuitate pe mijloacele de transport in comun si

pe CFR.

Page 74: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Sistemul de protecţie a copilului

După revoluţia din 1989 au avut loc schimbări în vederea

îmbunătăţirii situaţiei copiilor din instituţii dar o reformă

fundamentală nu a avut loc decât opt ani mai târziu.

1997 este anul în care a luat fiinţă sistemul de protecţie iar

responsabilitatea pentru funcţionarea acestuia a fost delegată de

la nivel central la nivel judeţean.

Page 75: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Astfel au fost înfiinţate 41 de Direcţii Judeţene pentru Protecţia

Copilului şi câte una în fiecare din cele 6 sectoare ale

Bucureştiului, responsabile financiar şi operaţional atât pentru

copiii aflaţi în dificultate cât şi pentru instituţiile de ocrotire din

raza fiecărui judeţ. Abordarea descentralizată a avut drept scop

prevenirea instituţionalizării prin acordarea de sprijin familiilor şi

închiderea instituţiilor de mari dimensiuni concomitent cu

găsirea unor soluţii alternative de protecţie a copilului.

Page 76: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

O serie de elemente au accelerat reforma sistemului de

protecţie a copilului în România: înfiinţarea Departamentului

pentru Protecţia Copilului – instituţie centrală cu rol de

coordonare şi elaborare a politicilor în domeniu – şi preluarea

(începând cu anul 2000) de către Direcţiile pentru Protecţia

Copilului a instituţiilor care adăposteau copii, aflate în

subordinea altor instituţii centrale

Page 77: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC) are responsabilitatea coordonării

procesului de reformă la nivel naţional. Rolul ANPDC este de a elabora politicile de protecţie a copilului şi de a coordona programele finanţate la nivel naţional şi internaţional.

Page 78: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Pentru

exemplificare prezentăm o listă cu câteva tipuri de servicii

din domeniul psiho-pedagogic şi social, oferite de sistemul

public sau de către instituţiile aparţinând organizaţiilor

neguvernamentale, care să ilustreze câmpul de intervenţie şi

forma de organizare a unor astfel de activităţi din domeniul

social:

Page 79: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

▪ centre de plasament de tip familial – unităţi rezidenţiale

considerate alternative comunitare de îngrijire a copilului aflat

în dificultate, pe termen scurt/mediu, până la identificarea unei

familii de plasament sau până la reintegrarea familială, atunci

când aceasta devine posibilă;

▪ instituţii/centre şcolare specializate pentru copii cu diferite

forme de deficienţă (spre exemplu, şcoli pentru copii cu

deficienţe mintale, deficienţe senzoriale, deficienţe multiple

etc.);

Page 80: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

▪ centre de primire a copilului - oferă adăpost pe termen scurt

(zile, săptămâni) pentru copiii aflaţi în situaţii de urgenta

(inclusiv pentru copiii străzii), asigură o evaluare iniţială a

situaţiei copilului şi demarează procedurile de asigurare, în

continuare, a serviciilor de protecţie;

▪ servicii de consiliere pentru elevi – în şcoli sau în centrele

de asistenţă psihopedagogică;

▪ servicii de terapie logopedică – în centrele logopedice

interşcolare sau în cabinetele logopedice şcolare;

Page 81: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

▪ centre de zi pentru îngrijirea, educarea şi recuperarea

copiilor cu nevoi speciale - oferă servicii de îngrijire,

terapie, recuperare, reabilitare, pe timpul zilei,

pentru diferite categorii de copii care prezintă, fie

diferite tipuri de deficienţe, fie provin din medii sociale

defavorizate, din familii aflate în situaţii de risc etc., în vederea

educării şi recuperării lor sau în scopul prevenirii unor

fenomene care ar afecta dezvoltarea şi evoluţia lor normală;

consilierea familiilor pentru a-şi ajuta mai bine copiii şi, în

special, pentru a înţelege mai bine nevoile speciale ale copiilor

lor. Serviciile de îngrijire temporară sunt, de asemenea, legate

de centrele de zi;

Page 82: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

▪ centre de reeducare pentru copilul delincvent – sunt destinate

minorilor delincvenţi pentru care comisia a luat decizia unei

măsuri privative de libertate. Aceste centre vor asigura de

asemenea formare/educaţie, profesionalizare şi consiliere copiilor

şi tinerilor delincvenţi pentru a facilita reintegrarea lor sociala;

▪ centre de sprijin pentru persoanele infestate cu HIV sau SIDA;

Page 83: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Obiectivul fundamental al serviciilor sociale este centrat pe

menţinerea, refacerea şi dezvoltarea capacităţilor individuale

necesare pentru rezolvarea unor probleme sau situaţii dificile

pe care persoana nu le poate soluţiona de una singură şi

asigurarea unui suport pentru persoanele care nu au

posibilitatea să îşi dezvolte propriile capacităţi şi competenţe

necesare pentru desfăşurarea unor activităţi socialmente utile

şi care să favorizeze integrarea lor socială.

Page 84: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

PROBLEMATICA

ASISTENŢEI

PRINCIPALELOR

CATEGORII

DE PERSOANE CU NEVOI

SPECIALE/DIZABILITĂŢI

Page 85: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

În documentele editate sub egida UNESCO referitoare la

terminologia educaţiei speciale şi a disciplinelor ei conexe, cum ar

fi psihopedagogia medicală, psihopedagogia medico-socială sau

psihologia copilului, se subliniază faptul că domeniul asistenţei

persoanelor cu cerinţe nevoi speciale/dizabilităţi (în principal,

persoane cu diferite tipuri de deficienţă sau handicap) utilizează

informaţii furnizate de:

Page 86: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

•medicină (pediatrie, neuropsihiatrie, neuropatologie,

neurologie infantilă, oftalmologie, oto-rino-laringologie,

ortopedie, audiologie, igienă etc.),

•psihologie,

•pedagogie, s

•sociologie,

•asistenţă socială,

•ştiinţe juridice,

Page 87: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Toate au ca scop studiul personalităţii persoanelor cu diferite

tipuri de deficienţă (mintală, auditivă, vizuală, somatică, de

conduită, de limbaj etc.) sau a persoanelor aflate în dificultate

privind integrarea şi relaţionarea lor cu instituţiile comunităţii sau

cu semenii lor din comunitatea din care fac parte.

Page 88: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Altfel spus, domeniul asistenţei persoanelor cu nevoi

speciale împrumută termeni, concepte din alte discipline a

căror semnificaţie este utilizată într-o manieră

interdisciplinară distinctă, în funcţie de varietatea formelor

de deficienţă şi inadaptarea consecutivă tipului de

deficienţă.

Page 89: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

De asemenea, câmpul de acţiune al acestui domeniu se

situează între studierea stării de normalitate şi a stării

patologice, parcurgând un traseu complex care include

prevenirea, depistarea, diagnoza, terapia, recuperarea,

educarea, orientarea şcolară şi profesională, integrarea socială

şi monitorizarea evoluţiei ulterioare a persoanei aflate în

dificultate.

Toate aceste etape pot fi incluse într-o formulă specifică

acestui domeniu care justifică în mare parte caracterul său

pragmatic, acţional - asistenţa psihopedagogică şi socială.

Page 90: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Asistenţa psihopedagogică şi socială a persoanelor cu cerinţe

speciale (persons with special needs) constituie un ansamblu

de măsuri de natură psihologică, pedagogică şi socială în

vederea depistării, diagnosticării, recuperării, educării,

instruirii, profesionalizării, adaptării şi integrării sociale a

persoanelor care prezintă o serie de deficienţe de natură

intelectuală, senzorială, fizică, psihică, comportamentală sau

de limbaj, precum şi a persoanelor aflate în situaţii de risc

datorită mediului în care trăiesc, resurselor insuficiente de

subzistenţă sau prezenţei unor boli cronice sau a unor

fenomene degenerative care afectează integritatea lor

biologică, fiziologică sau psihologică.

Page 91: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Asistenţa socială a persoanelor cu nevoi speciale reprezintă o

componentă fundamentală a asistenţei generale acordate

acestor persoane iar din punct de vedere al eficienţei

intervenţiei ea trebuie corelată cu intervenţia psihologică,

pedagogică, medicală etc. la nivelul unei echipe

interdisciplinare.

Componentele fundamentale ale asistenţei psihopedagogice

şi sociale:

Page 92: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

a) psihologică:

– cunoaşterea particularităţilor specifice dezvoltării psihice a

persoanei şi a tuturor componentelor

personalităţii;

– atitudinea şi reacţiile persoanei în raport cu deficienţa sau cu

incapacitatea sa şi atitudinea şi relaţiile pe care le are cu cei din

jur;

Page 93: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

– modul de manifestare a comportamentului în diferite

situaţii;

– identificarea disfuncţiilor la nivel psihic;

– identificarea căilor de terapie, recuperare, compensare a

funcţiilor şi proceselor psihice afectate;

– asigurarea unui cadru de securitate şi confort afectiv pentru

menţinerea echilibrului psihic şi

dezvoltarea armonioasă a personalităţii;

Page 94: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

b) pedagogică:

– evidenţierea problemelor specifice în educarea, instruirea

şi profesionalizarea persoanelor cu diferite tipuri de

deficienţe;

– adaptarea obiectivelor, metodelor şi mijloacelor de

învăţământ la cerinţele impuse de particularităţile

dezvoltării psihofizice a persoanelor cu cerinţe educative

speciale;

Page 95: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

– adaptarea/modificarea conţinutului învăţământului în funcţie

de nivelul evoluţiei şi dezvoltării biopsihice a subiecţilor

incluşi în procesul instructiv-educativ;

– asigurarea unui cadru optim de pregătire, astfel încât fiecare

subiect supus educaţiei şi instruirii să asimileze un minimum de

cunoştinţe şi deprinderi practice necesare integrării sociale

(diversificarea ofertelor educaţionale şi dezvoltarea instituţiilor

şcolare de tip incluziv);

Page 96: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

c) socială:

– inserţia bio-psiho-socio-culturală a persoanei în realitatea

socială actuală sau în schimbare pe

axele: familială, şcolară, profesională şi socială;

– acţiuni de prevenire şi combatere a manifestărilor de

inadaptare socială sau de marginalizare a persoanelor cu

dizabilitate;

– promovarea şi susţinerea unor politici coerente şi flexibile,

precum şi organizarea unor servicii eficiente pentru protecţia şi

asistenţa socială a persoanelor aflate în dificultate;

Page 97: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

– informarea opiniei publice cu privire la responsabilitatea

civică a membrilor comunităţii faţă de persoanele aflate în

dificultate, precum şi posibilităţile de valorificare a

potenţialului aptitudinal şi relaţional al acestor persoane în

folosul comunităţii.

Page 98: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Elementele fundamentale care orientează şi susţin

activităţile din domeniul serviciilor sociale

sunt:

▪ respectarea demnităţii umane - fiecărei persoane îi este

garantată dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii;

▪ universalitatea - fiecare persoană are dreptul la

asistenţă psiho-pedagogică şi socială, în condiţiile

prevăzute de lege;

Page 99: INTEGRAREA SOCIAL Ă A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

▪ solidaritatea socială - comunitatea participă la sprijinirea

persoanelor care nu îşi pot asigura nevoile

sociale, pentru menţinerea şi întărirea coeziunii sociale;

▪ parteneriatul - instituţiile publice şi organizaţiile societăţii

civile cooperează în vederea organizării şi

dezvoltării serviciilor sociale;

▪ subsidiaritatea - statul intervine atunci când iniţiativa locală

nu a satisfăcut sau a satisfăcut

insuficient nevoile persoanelor aflate în dificultate şi care au

nevoie de servicii din domeniul social.