Tulburarea de dezvoltare a limbajului

Copilul dezvoltat normal, în primul an de viaţă ar trebui să dobândească

achiziţiile cele mai sugestive de limbaj:

1. Gânguritul (lalaţiunea) (0-1an)

2. Exprimarea printr-un singur cuvânt (1-2 ani)

3. Primele propoziţii (2-3 ani)

4. Apariţia propoziţiilor complexe (3-4 ani)

5. Apariţia limbajului conversaţional (4-5 ani)

6. Însuşirea totală a limbajului şi a pronunţiei corecte a acestuia (5-6 ani)

Cei mai importanţi îndrumători dar şi observatori ai dezvoltării copilului sunt

părinţii!

Ei trebuie să cunoască comportamentele tipice pentru fiecare vârstă, dar şi

semnalele care arată că ceva nu e în regulă!

Un copil cu retard de limbaj(= întârziere în dezvoltarea limbajului), până la

vârsta de 3 ani foloseşte un număr redus de cuvinte, pe care le pronunţă alterat şi nu

poate forma propoziţii simple, deşi nu prezintă:

- deficienţă mentală, senzorială sau motorie;

- malformaţii ale organelor fonatoare;

- leziuni cerebrale dobândite;

- probleme de dezvoltare generală specifice;

- carenţe educative grave

Un copil care are un vocabular limitat la sfârşitul celui de -al doilea an, dar este

capabil să îşi comunice nevoile prin gesturi, să arate în cărţi spre obiectele numite de

adult şi să urmeze indicaţii simple, cel mai probabil că NU are o întârziere

semnificativă în dezvoltare (tip-autism), dar are totuşi o întârziere de limbaj , care nu

este deloc de neglijat, fiindcă o întârziere de limbaj netratată va afecta copilul mai

târziu-la școală, la nivel social, EMOȚIONAL, chiar dacă are un coeficient de

inteligență ridicat, una din consecințele grave după vârsta de 7 ani poate fi chiar o

1

întârziere psiho-cognitivă ușoară dobândită, dificultăți de învățare (dislexo-

disgrafia)!!!

Însă în cazul în care nu a reuşit să îşi însuşească nici măcar cuvintele elementare şi

înţelegerea mesajelor limbajului, atunci ne putem gândi la tulburări de limbaj

patologice!

În literatura de specialitate sunt descrise 2 tipuri de tulburări de dezvoltare:

tulburarea limbajului expresiv (de exprimare) şi tulburarea mixtă a limbajului

receptiv şi expresiv (de înţelegere şi exprimare). Tulburarea mixtă a limbajului

receptiv şi expresiv este o problemă specifică dezvoltării limbajului la nivelul căruia

se manifestă perturbări semnificative de înţelegere şi producere a limbajului.

Există semne de alarmă care ne arată că dezvoltarea copilului este anormală:

 0-2 ani:

- interes redus pentru mediu şi pentru cei care au grija de el;

- contact al ochilor şi zâmbet redus;

- absenţa răspunsului la sunete;

- absența gânguritului la sfârşitul primului an; 

- eşecul în încercările de a merge la 15 luni;

- eşecul în a folosi mâinile pentru a manipula şi explora obiectele.

2-3 ani:

- interes redus faţă de alţi copii;

- folosire limitată a cuvintelor şi gesturilor pentru a-şi comunica nevoile; 

- vorbirea repetitivă non-comunicativă sau ca un papagal;

- joc fără scop, foarte des repetat (exp. Se concentrează doar asupra unor părţi

ale unor obiecte, cum ar fi roţi, mânere, întoarcere obsesivă a paginilor unei

cărţi fără a încerca să recunoască şi să privească conţinutul).

3-5 ani:

- vorbire dificil de înţeles;

- joc puţin sau deloc imaginativ; 

- interes redus în interacţiunile sociale; 

- dificultăţi în alergat sau în păstrarea echilibrului; 

2

- dificultăţi în folosirea creioanelor sau foarfecelor, în manipularea obiectelor

mici.

Pentru a elimina suspiciunile și diagnosticul patologic este foarte indicat a face cel

puțin 2 vizite la medicul specialist în neuropsihiatrie infantilă (prima vizită se va face

cât mai curând posibil- la 2/3 ani; iar cea de-a doua vizită, chiar dacă la prima vizită

NU s-a pus un diagnostic patologic, ci doar unul de întârziere în dezvoltarea

limbajului - după maxim 2 ani- la 4/5ani pentru a fi urmărită evoluția și dezvoltarea

limbajului copilului din această perioadă)!!!

La vizita medicală este importantă pentru medic observarea copilului, dar cea mai

importantă este descrierea cât mai amănunțite făcută de părinte (deorece timpul

necesar acordat observației, de obicei este mai mic, ideal ar fi o urmărire îndelungată

a copilului –cel puțin o săptămână și în diverse medii!)

Pentru o evaluare cât mai eficientă și pentru un diagnostic cât mai corect este

recomandat să faceți o listă de acasă cu TOT ceea ce vă deranjează și v-a pus semne

de întrebare, dar și filmulețe surprinzând copilul în acele momente care vă ridică

semnele de întrebare, și în momentele bune ale copilului- când dansează, când se

joacă în casă, afară/în parc cu copiii,în conversațiile cu adulții...etc!!!

La recomadarea medicului specialist, importante sunt și investigațiile neurologice

specifice (EEG/encefalograma)!!!

http://www.ted.com/talks/lang/ro/aditi_shankardass_a_second_opinion_on_learning_disorders.html

O dată cu apariția și diagnosticarea întârzierii în limbaj, se va începe cât mai

curând posibil terapia limbajului specifică, care va fi realizată/sub îndrumarea unui

logoped/psihopedagog!!!

Mai jos este prezentat un plan de terapiei specific acestei tulburări:

3

Planul de terapie pentru înţelegerea şi exprimarea limbajului, va urmări

dezvoltarea limbajului pe 3 niveluri :

I. Pronunţia

II. Formarea vocabularului

III. Formarea propoziţiilor şi frazelor

Într-o şedinţă de terapie care durează de regulă de la 1 oră până la 1h.30min/zi

(în funcție de caz) se vor atinge toate cele 3 niveluri, în funcţie de nivelul de

dezvoltare al fiecărui copil.

I. Pronunţia.

Pentru învăţarea pronunţiei sunetelor se va începe cu vocalele, apoi cu sunetele

cele mai uşor de pronunţat la cele grele şi se încheie cu grupurile consonantice.

Se va urmări ordinea sunetelor, în fucție de regiunea de articulare:

VOCALELE : A, E, I, O, U, Ă, Â.

PRIMA REGIUNE DE ARTICULARE :

- P, B, M

- F,V

A-II-A REGIUNE DE ARTICULARE :

- T, D, N

- L, R

- S, Z, Ţ

- Ş, J

- CE, CI, GE, GI

A-III-A REGIUNE DE ARTICULARE :

- C,G,H

- CHE, CHI, GHE, GHI

GRUPURILE DE VOCALE : OU, AI, EI, AE,EA,EU...etc

GRUPURILE CONSONANTICE : PR, BR, FR, VR, TR, DR, CR, GR, SC, ST, FL, CL, PL,

etc.

Mod de lucru:

-se depistează sunetele „problemă” și se lucrează, de obicei, în ordinea prezentată mai sus, astfel:

-se alătură câte o vocală sunetului -se formează silaba simplă (PA-PE-PI-PO-PU-PĂ-PÂ)- se

formează silaba dublă (PAPA-BABA...etc)- se formează cuvinte

monosilabice/bisilabice/polisilabice în poziție inițială/mediană/finală( PAT-APĂ-CAP)- se lucrează

4

cuvintele bisilabice și polisilabice după modelul anterior- se formează structuri simple/propoziții

simple (PE PAT, ÎN PAT, DUPĂ...PE PAT E O PATĂ...etc)- poezioare/rime simple (PIC-PIC-PIC,

M-A UDAT UN PIC)!

Fiecare silabă-cuvânt-propoziție se va emite de către copil de minim 3 ori consecutiv (exp: PA-PA-

PA, PAT-PAT-PAT, DUPĂ PAT-DUPĂ PAT-DUPĂ PAT...etc)

II. Formarea vocabularului

Pentru dezvoltarea vocabularului se porneşte de la a învăța/recunoaște

denumirea de:

- obiecte: uşă, masă, scaun, dulap, fereastră, pat, canapea, telefon, aragaz, frigider,

aspirator, păpușă, mașină...........etc - se învață prin arătarea de obiecte concrete sau imagini și

folosirea întrebărilor simple: pas1: ARATĂ ușa! (cu degetul), pas 2: DĂ-MI păpușa! pas3: CE

ESTE ASTA/ CE VEZI AICI?

- persoane din jurul copilului: mama, tata, bunicii – se învață la masa de lucru prin poze cu

aceștia folosind pas1: ARATĂ mama!, pas2:CINE ESTE AICI?

- părţile corpului uman – se învață cu imaginile acestora și alternativ cu realiatea – pas 1: ARATĂ

nas! pas 2: CE ESTE ACESTA?

- categorii: culori, fructe, legume, animale sălbatice/domestice, instrumente muzicale,

îmbrăcăminte, plante, mobilier...etc – se învață cu ajutorul imaginilor și prezentatului în

formă concretă: pas1: ARATĂ măr! pas2: DĂ-MI măr! pas3: CE ESTE mărul? pas 4: după

învățarea tutror fructelor/legumelor...etc- se explică în cuvinte puține și clare grupele și denumirea

lor apoi se vor potrivi: POTRIVEȘTE mărul la grupa lui!

- acţiuni: bea, mănâncă, doarme, merge, se joacă, se spală pe mâini/pe dinți/pe

față....................etc – se învață arătându-i imagini cu acestea : pas 1: ARATĂ bea! sau ARATĂ

bea apă/suc..etc! pas2: CE FACE? (răspuns:BEA apă, SE SPALĂ pe mâini...etc)

- stările sufleteşti (imagini cu feţe care exprimă bucuria, plânsul, supărarea) - se învață

arătându-i imagini cu aceste expresii sau imitând noi expresiile: pas1: ARATĂ „ se bucură”/bucuria

pas2: CE FACE băiatul? (răspuns: RÂDE/PLÂNGE...etc)

- însuşirea locaţiilor: prin joc se vor învăţa mai întâi conceptul AICI/ACOLO - exp:se

pun două obiecte de același fel (2 mașinuțe) în cameră unul aproape și unul departe și se trimite să

arate sau să aducă: ARATĂ mașinuța de AICI!/DĂ mașinuța de ACOLO dar și prin corectarea în

vorbirea curentă!

5

apoi locaţii din locuinţă (în baie, în dormitor, etc), din afara locuinţei (pe stradă, la

grădiniţă, la magazin, etc)- imagini: pas1 : ARATĂ (unde este) în baie! pas 2: UNDE ESTE

AICI?

-conceptele MARE/MIC, GROS/SUBȚIRE, LUNG/SCURT,

ÎMBRĂCAT/DEZBRĂCAT.....etc - se învaţă prin comparaţie, parcurgându-se mai multe

etape:

mai întâi se începe cu 2 obiecte de aceeaşi formă, culoare, textură cu alte 2 obiecte ce se

diferenţiază doar prin mărime, pentru a înţelege exact comparaţia mare-mic

(lung/subțire...etc) şi nu diferenţa de culoare, formă;

Cerințe: ARATĂ creionul mic,mare!- DĂ-MI creionul mic, creionul mare!- CUM ESTE creionul

acesta?

în a-II-a etapă se trece la două grupuri de obiecte- mari şi mici- de aceeaşi formă şi culoare

(exp: cercuri mari şi mici, mingi mari şi mici, etc)

Cerințe: Încercuiește obiectele mari sau Colorează obiectele mari și taie cu o linie pe cele mici

în a- III-a etapă se folosesc obiecte mari şi mici, care de data asta diferă ca formă, culoare,

grosime (exp: un cerc mic galben şi un pătrat mare roşu; o pisică şi un elefantant)

Cerințe: Colorează obiectele mici!

III. Formarea propoziţiilor şi a frazelor

Când copilul a achiziţionat suficiente cuvinte şi se poate exprima printr-un

singur cuvânt e necesar să se treacă la nivelul următor:

- la formarea propoziţiilor simple (PISICA BEA LAPTE, AFARĂ ESTE

ZIUĂ), apoi complexe, formarea structurilor gramaticale (timpuri

verbale,gen/nr...etc) realizarea dialogului- interacţiune socială, purtarea

unei conversaţii.

- Povestitul după imagini/cărți povești atractive cu ilustrații mari, ghidându-l

cu întrebări ajutătoare (exp: CE POVESTE ESTE? (Scufița Roșie); CINE ERA S.R?

(R: S.R. era o fetiță îmbrăcată în roșu); CU CINE VORBEȘTE S.R.?(R: Cu mama ei);

UNDE O TRIMITE MAMA EI? (R: Mama o trimite la bunică pentru că este bolnavă ca

să-i ducă mâncare); CE-I SPUNE MAMA EI? (R: Să nu vorbească cu nimeni pe drum);

UNDE AVEA BUNICUȚA CASA? (R: În pădure) CINE TRĂIA ÎN PĂDURE? (R:

Lupul)........etc).

6

De preferat este să ne alcătuim noi întrebările pas cu pas și răspunsurile

anterior, apoi lucrăm povestea cu copilul pentru a-l putea îndruma în

răspunsuri clare și scurte!

La toate acestea, mai sus prezentate, se va adăuga de către părinți stimularea

continuă a copilului în mediul în care trăiește, prin jocuri specifice vârstei

nivelului de dezvoltare (puzzel-uri 2/4/6/9/12/24 piese...etc, incastre lemn,

cărticele cu imagini mari și clare, jocuri de construcție- lego, colorarea

desenelor mari, ușoare-apoi treptat a celor mai grele – de preferat cu creione

colorate triunghiulare groase- nu hexagonale de o calitate bună, pictură, sport-

dans, înnot............etc).

NOTĂ: Atitudinea, intonația vocii în timpul terapiei va fi FERMĂ, TON ușor

ridicat! Întrebările se vor adresa de 2 ori consecutiv, așteptând maxim 10 secunde

răspunsul, a-3-a oară dacă răspunsul nu va veni vom arăta/da noi răspunsul și vom

relua a-4-a oară întrebarea- imitând copilul răspunsul.

Dacă terapia va fi timpurie și pașii prezentați mai sus vor fi lucrați în această

manieră, intervenția copilului va fi una de succes!!!

PROGNOSTICUL este în general bun! Întârzierile de limbaj se lichidează cu vârsta,

în cele mai multe cazuri fără simptomatologie reziduală.

Durata lichidării întârzierii este determinată de etiologia şi forma clinică.

Formele sechelare au o evoluţie diferită în funcţie de profunzimea și sediul leziunii.

Până în jurul vârstei de 6-7 ani, dacă nu există alte cauze medicale, copilul ar

trebui să recupereze întreg limbajul-receptiv/expresiv-conform copiilor de vârsta lui!

Prof.logoped, Daniela Iacob

7