Universitatea „Al.I.Cuza”IasiFacultatea: FilosofieSectia: SociologieAnul: IIIGrupa: a III-a

Referat

Instruirea asistată de calculator

Studentă:Dogaru Oana

1

Instruirea asistată de calculator

Societatea în care trăim, este un mediu într-o dinamică continuă, cu profunde consecinţe asupra fiecărui individ; conecinţe determinate de rata permanentă şi accelerată de schimbare. Acest aspect, atât de evident şi atât de frecvent invonvocat, aproape că s-a banalizat, ducând printr-o tot mai scăzută mediatizare la ignorarea consecinţelor pe care le poate avea supra individului.

O schimbare de primă importanţp, poate cea mai importantă, este cea a modificării naturii locurilor de muncă; trecerea către societatea informaţională implicând în primul rând mutaţii în obiectul activităţilor, cu preponderenţă în direcţia culegerii, stocării, păstrării, prelucrării şi protejării informaţiei. Informaţia prin natura sa este un obiect al muncii extrem de dinamic, iar metodele şi tehnicile de procesare a acesteia nu fac excepţie de la această regulă.

Omul contrmporan este constrâns să trăiască într-un mediu fluid, cu o dinamică ameninţătoare, care de cele mai multe ori ajunge să fie perceput ca ostil.

Dacă până nu demult un individ de-a lungul vieţii o singură slujbă, cu o dinamică de modificare suficient de scăzută pentru a-i permite formarea unui reflex natural de adaptare, astăzi locurile de muncă se schimbă în medie la fiecare 5 ani cu modificări dramatice ale domeniului de activitate, iar cei cinci ani de activitate într-un loc de muncă cunosc deasemenea o dinamică ridicată a schimbării.

În aceste condiţii, educaţia, în perioada de formare iniţială trebuie să pregătească individul pentru această rată a schimbării, să-i creeze deprinderi şi abilităţi de adaptare şi mai mult decât atât însăşi procesul de instruire trebuie să se adapteze noilor condiţii.

În urmă cu câţiva zeci de ani, educaţia primită în anii de şcoală putea fi în cele mai multe cazuri suficientă pentru tot restul vieţii unui individ, astăzi situaţia s-a schimbat în mod dramatic.

Educaţia omului modern trebuie să depăşească stadiul de educaţie orientată pe nivel ( limitată ca număr de cursanţi şi perioadă de timp ) şi să se orienteze către o educaţie continuă, capabilă să-l pregătească pe individ oriunde s-ar afla şi nelimitat în timp.

Societatea modernă, calificată ca societatea dinamicii continue a cunoştinţelor şi deprinderilor intelectuale şi profesionale, plasează instituţiile de învăţământ întro poziţie cheie de o copleşitoare responsabilitate. Aceasta este marea provocare a sistemului educaţional în prezent; greşelile de abordare în educaţia modernă putând conduce la consecinţe greu de estimat pentru intervalele de timp scurte.

Instituţiile de învăţământ trebuie să-şi adapteze modelel şi practicile clasice şi să găsească metode şi procedee didactice noi care să permită a „produce” elevi cu noi aptitudini: autonomie, flexibilitate, capacitate de cooperare şi dialog. Trebui să găsească mijloace de a stimula şi favoriza autoinstruirea şi de a păstra echilibrul între „individualism” şi „socializare”. Trebuie să pregătească individul pentru un nou stil de viaţă şi de învăţare: instruirea continuă. „Supravieţuirea omului depinde de capacitatea sa de a învăţa, de a se recalifica, de a uita ce a învăţaţ cândva şi de ase intrui cu totul altfel pe viitor.” (Horst Siebert)

2

În prijinul educaţiei intervin noile tehnologii ale societăţii informaţionle – tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor. Metodele încăţământului tradiţional nu por face faţă avalanşei de cunoştinţe şi acestei dispersii accentuare a calificărilor, meseriilor şi domeniilor de activitate, care devin tot mai specializate, dar în mod paradoxal tot mai interconectate.

Avantajele oferite de utilizarea calculatoarelor în procesul de instruire impun stabilirea cât mai exactă a modului în care, calităţile acestora ca interactivitatea, precizia operaţiilor efectuate, capacitatea de a oferii reprezentări multiple şi dinamice ale fenomenelor şi, mai ales , faptul că pot interacţiona consistent şi deferenţiat cu fiecare elev în parte, pot fi cât mai bine valorificate. Ca ştiinţă a educaţiei, pedagogia studiază fenomenul educaţional în esenţa sa; abordând deopotrivă trăsăturile scopul şi sarcinile educaţiei, conţinutul, principiile, metodele şi formele de desfăşurare a procesului educaţional, în perspectivă axiologică, valorică, urmărind perfecţionarea continuă a acesteia.

Fireşte, instuirea asistată de calculator poate fi considerată ca o metodă oarecare din arsenalul modalităţilor de abordare a procesului de predare – învăţare. În realitate aceasta se constituie ca un domeniu distinct în sistemul disciplinelor pedagogice, îşi propune o abordare inovatoare a procesului de predare – învăţare, urmrănd dobândirea ordonată şi controlată de cunoltinşe şi formarea de aptitudini şi competenţe, în lipsa aparentă a profesorului.

Subordonat acestui obiectiv cadru, este necesar să se stabilească principalele obiective de referinţă a studiului metodei intruirii asistate de calculator:

Însuşirea metodei instruirii asistate de calculator ca alternativă la metodele clasice de predare – învăţare – evaluare;

Cunoaşterea avantajelor şi limitelor metodei instruirii asistate de calculator şi identificarea situaţiilor de aplicare a metodei, în alternanţă cu metodele clasice;

Cunoaşterea unor soft-uri educaţionale în specialiatea de formare inişială; Formarea deprinderilor de utilizare a soft-urilor educaţionale în procesul de

instruire; Cunoaşterea direcţiilor de cercetare şi a orientărilor la nivel naţional şi

internaţional privind utilizarea metodei instruirii asistate de calculator; Cunoaşterea principiilor de proiectare a soft-urilor educaţionale; Perfecţionarea competenţelor de utilizare a calculatorului în procesul de

instruire.Integrarea instruirii asistate de calculator în sistemul disciplinelor

pedagogice, fără ca aceasta să se afle în vre-un raport de subordonare faţă de celelalte disscipline, este accentuat de cerinţa interdisciplinalităţii proiectării programelor de învăţare.

În etapa de proiectare pentru integrarea cât mai amplă a realităţii şi complexităţii procesului de instruire în programele de învăţare, se recurge la concepte şi rezultate ale cercetărilor din domenii ca:

Psihologia copilului; Pedagigie; Estetică şi desing; Artă; Tehnici şi tenologii de comunicare;

3

Tehnologia informaţiei; Informatică;Experinenţa didactzică a profesorului este integrată în procesul de învăţare, prezenţa activă a profesorului fiind aici hotorâtoare; în momentul aplicării metodei prezenţa profesorului este discretă ,dar importantă prin faptul că acesta stabileşte momentul şi modaşităţile de aplicare a metodei, ca o alternativă importantă la metodele clasice. Prin urmare, metoda nu diminuează rolul profesorului în procesul de instruire, ci îi adaugă noi valenţă, îi crează noi modalităţi de exprimare profesională.

Primele realizări în domeniul instruirii asistate de calculator au fost orientatea mai mult pe învăţare prin verificarea cunoştinţelor, ulterior au început să apară soft-uri complexe, care să încurajeze construicţia ctivă a cunoştinţelor, să asigure contexte semnificative de învăţare, să promoveze reflecţia, să elibereze elevul de activităţi de rutină şi să stimuleze activitatea intelectuală asemănătoare celei depuse de adulţi în procesul de producţie. Aceste elemente au produs modificări esenţiale în sfera activităţii didactice atât sub aspect cantitativ cât şi calitativ.

Instruirea asistată de calculator impune o regândire şi o restructurare a procesului educativ, o intensificare a cercetărilor privind psihologia cognitivă; profesorul trebuie să gîndească, trebuie să înveţe altfel, să îşi formuleze altfel problemele, să îşi revizuiască conceptele, să îşi coreleze obiectivele şi să îşi orienteze arsenalul metodic în direcţia eliminării activităţilor intelectuale de rutină.

Utilizarea calculatoarelor trebuie să-l conducă pe om la accentuarea calităţilor sale unice, la implicarea şi cointeresarea lui socială prin cunoaşterea nemijlocită a realităţii socio-economice, care să-l facă mai ataşat de societate, mai uman. Educaţia trebuie regândită în raport cu evoluţia tehnologiilor pe de o parte şi în funcţie de cerinţele societăţii pe de alta. Sarcina cercetării în domeniul practicilor educaţionale este de a devansa momentul de impas şi de a intui şi formula probleme care se contureză la orizontul socio-economic, de a construi ipoteze plauzibile, de a le verifica experimental şi de a găsi soluţii viabile pentru stadiul prezent şi viitor al dezvoltării societăţii.

Cum nu putem desprinde educaţia de comunicare, inserţia tehnologiilor informatice în educaţie este o consecinţă „naturală” a progresului societăţii.

4