PLAN DE DESFASURARE A INSTRUCTAJULUI INTRODUCTIV

GENERAL PENTRU SANATATEA ŞI SECURITATEA MUNCII

RISCURILE DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNĂVIRE

PROFESIONALĂ

Căderea lucrătorului la acelaşi nivel, datorită căilor de acces

alunecoase, din cauza umezelii sau nepăstrării în condiţii de curăţenie,

îndeosebi în jurul silozurilor;

Căderea lucrătorului de la înălţime atunci când se urcă pe

autovehiculele de transport (automalaxoare, etc), benzi sau silozuri şi

efectuează manevre greşite sau bruşte;

Căderea, prăbuşirea de materiale şi obiecte de pe benzile

transportoare;

Prinderea, lovirea sau strivirea de maşini, utilaje în funcţiune, din

cauza neatenţiei sau poziţionării greşite a executantului faţă de acestea;

Prinderea, lovirea sau strivirea de mijloace de transport a lucrătorilor;

Prinderea, lovirea sau strivirea cu obiecte şi materiale transportate;

Contact cu curent electric (atingere directă a instalaţiei de alimentare

cu curent electric, sau indirectă la părţile dezizolate ori deteriorate ale

benzilor).

LEGISLAŢIA DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ.

Legea securităţii şi sănătăţii în muncă (Legea nr. 319/2006):

Art. 5. - În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au

următorul înţeles:

a) lucrător - persoană angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv

studenţii, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum şi

ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă, cu excepţia persoanelor

care prestează activităţi casnice;

b) angajator - persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori

de serviciu cu lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii

şi/sau unităţii;

c) alţi participanţi la procesul de muncă - persoane aflate în întreprindere

şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare

prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoane care

prestează activităţi în folosul comunităţii sau activităţi în regim de

voluntariat, precum şi şomeri pe durata participării la o formă de pregătire

profesională şi persoane care nu au contract individual de muncă încheiat în

formă scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale şi

a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă;

d) reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii

şi sănătăţii lucrătorilor - persoană aleasă, selectată sau desemnată de

lucrători, în conformitate cu prevederile legale, să îi reprezinte pe aceştia în

ceea ce priveşte problemele referitoare la protecţia securităţii şi sănătăţii

lucrătorilor în muncă;

e) prevenire - ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute în toate

etapele procesului de muncă, în scopul evitării sau diminuării riscurilor

profesionale;

f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale

organismului, produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea

îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoană dată dispărută sau accidentul de

traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane

angajate, incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de boală

profesională sau legată de profesiune;

g) accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum şi

intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau

în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate

temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;

h) boală profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării

unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori

biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea

diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă;

i) echipament de muncă - orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită

în muncă;

j) echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat

sau mânuit de un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor

riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de

muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini

acest obiectiv;

k) loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în

clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria

întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării

activităţii;

l) pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuală

căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în

orice moment;

m) stagiu de practică - instruirea cu caracter aplicativ, specifică meseriei sau

specialităţii în care se pregătesc elevii, studenţii, ucenicii, precum şi şomerii

în perioada de reconversie profesională;

n) securitate şi sănătate în muncă - ansamblul de activităţi instituţionalizate

având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului

de muncă, apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi

a altor persoane participante la procesul de muncă;

o) incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia,

incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din

disfuncţionalitatea unei activităţi sau a unui echipament de muncă sau/şi din

comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar

ar fi fost posibil să aibă asemenea urmări şi/sau a cauzat ori ar fi fost posibil

să producă pagube materiale;

p) servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara

întreprinderii/unităţii, abilitate să presteze servicii de protecţie şi prevenire în

domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, conform legii;

q) accident uşor - eveniment care are drept consecinţă leziuni superficiale

care necesită numai acordarea primelor îngrijiri medicale şi a antrenat

incapacitate de muncă cu o durată mai mică de 3 zile;

r) boală legată de profesiune - boala cu determinare multifactorială, la care

unii factori determinanţi sunt de natură profesională.

Art. 16. - (1) Ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau a unităţii,

angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare, astfel încât lucrătorii şi/sau

reprezentanţii acestora să primească, în conformitate cu prevederile legale,

toate informaţiile necesare privind:

a) riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi

activităţile de prevenire şi protecţie atât la nivelul întreprinderii şi/sau

unităţii, în general, cât şi la nivelul fiecărui post de lucru şi/sau fiecărei

funcţii;

b) măsurile luate în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) şi (3).

(2) Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare astfel încât angajatorii

lucrătorilor din orice întreprindere şi/sau unitate exterioară, care desfăşoară

activităţi în întreprinderea şi/sau în unitatea sa, să primească informaţii

adecvate privind aspectele la care s-a făcut referire la alin. (1), care privesc

aceşti lucrători.

Art. 22. - Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în

conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite

din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare

sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care

pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de

muncă.

Art. 23. - (1) În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor

prevăzute la art. 22, lucrătorii au următoarele obligaţii:

a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase,

echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie;

b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după

utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;

c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau

înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale

maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să

utilizeze corect aceste dispozitive;

d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice

situaţie de muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol

pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a

sistemelor de protecţie;

e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau

angajatorului accidentele suferite de propria persoană;

f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât

este necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe

dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia

sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;

g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii

desemnaţi, pentru a permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă

şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate,

în domeniul său de activitate;

h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul

securităţii şi sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a acestora;

i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii

sanitari.

(2) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) se aplică, după caz, şi celorlalţi

participanţi la procesul de muncă, potrivit activităţilor pe care aceştia le

desfăşoară.

Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 319/2006 aprobată

de H.G. nr. 1425/2006:

Art. 56. - Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în

domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă sunt consultaţi şi participă, în

conformitate cu art. 18 din lege, şi pot desfăşura următoarele activităţi:

a) colaborează cu angajatorul pentru îmbunătăţirea condiţiilor de

securitate şi sănătate în muncă;

b) însoţesc echipa/persoana care efectuează evaluarea riscurilor;

c) ajută lucrătorii să conştientizeze necesitatea aplicării măsurilor de

securitate şi sănătate în muncă;

d) aduc la cunoştinţă angajatorului sau comitetului de securitate şi

sănătate în muncă propunerile lucrătorilor referitoare la îmbunătăţirea

condiţiilor de muncă;

e) urmăresc realizarea măsurilor din planul de prevenire şi protecţie;

f) informează autorităţile competente asupra nerespectării prevederilor

legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Codul Muncii (Legea nr. 53/2003):

Art. 257. Regulamentul intern se întocmeşte de către angajator, cu

consultarea sindicatului sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz.

Art. 258. Regulamentul intern cuprinde cel puţin următoarele

categorii de dispoziţii:

a) reguli privind protecţia, igiena şi securitatea în munca în cadrul unităţii;

b) reguli privind respectarea principiului nediscriminarii şi al inlaturarii

oricărei forme de încălcare a demnităţii;

c) drepturile şi obligaţiile angajatorului şi al salariaţilor;

d) procedura de soluţionare a cererilor sau reclamatiilor individuale ale

salariaţilor;

e) reguli concrete privind disciplina muncii în unitate;

f) abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile;

g) reguli referitoare la procedura disciplinară;

h) modalităţile de aplicare a altor dispoziţii legale sau contractuale

specifice.

Art. 259. (1) Regulamentul intern se aduce la cunostinta salariaţilor

prin grija angajatorului şi isi produce efectele fata de salariaţi din momentul

incunostintarii acestora.

(2) Obligaţia de informare a salariaţilor cu privire la conţinutul

regulamentului intern trebuie îndeplinită de angajator.

(3) Modul concret de informare a fiecărui salariat cu privire la conţinutul

regulamentului intern se stabileşte prin contractul colectiv de munca

aplicabil sau, după caz, prin conţinutul regulamentului intern.

(4) Regulamentul intern se afişează la sediul angajatorului.

Art. 260. Orice modificare ce intervine în conţinutul regulamentului

intern este supusă procedurilor de informare prevăzute la art. 259.

Art. 261. (1) Orice salariat interesat poate sesiza angajatorul cu

privire la dispoziţiile regulamentului intern, în măsura în care face dovada

încălcării unui drept al sau.

(2) Controlul legalităţii dispoziţiilor cuprinse în regulamentul intern este

de competenta instanţelor judecătoreşti, care pot fi sesizate în termen de 30

de zile de la data comunicării de către angajator a modului de soluţionare a

sesizării formulate potrivit alin. (1).

Răspunderea disciplinară

Art. 263. (1) Angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având

dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de

câte ori constata ca aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.

(2) Abaterea disciplinară este o fapta în legatura cu munca şi care consta

într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care

acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual

de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele şi dispoziţiile

legale ale conducătorilor ierarhici.

H.G. nr. 1091/2006:Anexa nr. 2

Cerinţe minime de securitate şi sănătate pentru locurile de muncă aflate

deja în folosinţă

1. Observaţie preliminară

Obligaţiile menţionate în prezenta anexă se aplică ori de câte ori

caracteristicile locului de muncă, activitatea, împrejurările sau un risc impun

acest lucru.

2. Stabilitate şi rezistenţă

Clădirile care adăpostesc locuri de muncă trebuie să aibă o structură şi o

rezistenţă corespunzătoare naturii utilizării lor.

3. Instalaţii electrice

Instalaţiile electrice trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât să nu

prezinte pericol de incendiu sau explozie; lucrătorii trebuie să fie protejaţi în

mod adecvat împotriva riscului de accidentare prin atingere directă şi/sau

atingere indirectă.

Instalaţiile electrice şi dispozitivele de proiecţie trebuie să corespundă

tensiunii nominale, condiţiilor exterioare şi competenţei persoanelor care au

acces la părţi ale instalaţiei.

4. Căi şi ieşiri de urgenţă

4.1. Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să rămână în permanenţă libere şi să

conducă în mod cât mai direct posibil în aer liber sau în spaţii sigure.

4.2. În caz de pericol, trebuie să fie posibilă evacuarea rapidă şi în condiţii

cât mai sigure a lucrătorilor de la toate posturile de lucru.

4.3. Trebuie să existe un număr corespunzător de căi de salvare şi ieşiri de

urgenţă.

4.4. Uşile de ieşire în caz de urgenţă trebuie să se deschidă spre exterior.

Uşile glisante sau turnante nu sunt permise în cazul în care acestea au

destinaţia de ieşiri de urgenţă.

Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate sau fixate astfel încât

să nu poată fi deschise imediat şi cu uşurinţă de către orice lucrător care ar

avea nevoie să le utilizeze în caz de urgenţă.

4.5. Căile şi ieşirile de urgenţă speciale trebuie semnalizate în conformitate

cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006.

Această semnalizare trebuie să fie suficient de rezistentă şi să fie

amplasată în locurile corespunzătoare.

4.6. Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate.

Căile şi ieşirile de urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces

spre acestea trebuie să fie eliberate de orice obstacole, astfel încât să poată fi

utilizate în orice moment fără dificultate.

4.7. Căile şi ieşirile de urgenţă care necesită iluminare trebuie prevăzute cu

iluminat de siguranţă/urgenţă de intensitate suficientă în cazul în care se

întrerupe alimentarea cu energie electrică.

5. Detectarea şi prevenirea incendiilor

5.1. În funcţie de dimensiunile şi destinaţia clădirilor, de echipamentele pe

care acestea le conţin, de proprietăţile fizice şi chimice ale substanţelor

prezente şi de numărul maxim potenţial de persoane prezente, locurile de

muncă trebuie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare pentru stingerea

incendiilor şi, dacă este necesar, cu detectoare de incendii şi sisteme de

alarmă.

5.2. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie să fie

uşor accesibile şi uşor de manevrat.

Acestea trebuie să fie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii

Guvernului nr. 971/2006.

Aceste semnalizări trebuie să fie suficient de rezistente şi amplasate în

locuri corespunzătoare.

6. Ventilaţia locurilor de muncă în spaţii închise

Trebuie luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt la locurile de

muncă în spaţii închise, avându-se în vedere metodele de lucru utilizate şi

cerinţele fizice impuse lucrătorilor.

În cazul utilizării unui sistem de ventilare forţată, acesta trebuie să fie

menţinut în stare de funcţionare.

Orice avarie trebuie semnalizată de un sistem de control, dacă acest lucru

este necesar pentru sănătatea lucrătorilor.

7. Temperatura în încăperi

7.1. În timpul programului de lucru, temperatura din încăperile ce conţin

posturi de lucru trebuie să fie adecvată organismului uman, ţinându-se seama

de metodele de lucru utilizate şi de cerinţele fizice impuse lucrătorilor.

7.2. Temperatura în camerele de odihnă, încăperile pentru personalul de

serviciu permanent, în încăperile sanitare, în cantine şi în încăperile pentru

acordarea primului ajutor trebuie să corespundă destinaţiei specifice a

acestor încăperi.

8. Iluminatul natural şi artificial

8.1. În măsura în care este posibil, locurile de muncă trebuie să aibă

iluminat natural suficient şi să fie prevăzut un iluminat artificial adecvat

pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor.

8.2. Locurile de muncă în care lucrătorii sunt în mod deosebit expuşi

riscurilor în caz de defecţiune la iluminatul artificial trebuie să fie prevăzute

cu iluminat de siguranţă/urgenţă de intensitate suficientă.

9. Uşi şi porţi

9.1. Uşile transparente trebuie să fie marcate corespunzător, la înălţimea

vederii.

9.2. Uşile şi porţile batante trebuie să fie transparente sau să aibă un panou

transparent.

10. Zone periculoase

Dacă locurile de muncă includ zone periculoase în care, dată fiind natura

activităţii, există riscul căderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste zone

trebuie să fie prevăzute, în măsura în care este posibil, cu dispozitive care să

evite pătrunderea lucrătorilor neautorizaţi în aceste zone.

Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii care sunt

autorizaţi să pătrundă în zonele periculoase.

Zonele periculoase trebuie marcate clar.

11. Încăperi şi zone pentru odihnă

11.1. Dacă securitatea sau sănătatea lucrătorilor, în special datorită tipului

activităţii sau prezenţei unui număr mai mare de angajaţi decât cel prevăzut,

impun acest lucru, lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie încăperi

pentru odihnă uşor accesibile sau zone pentru odihnă corespunzătoare.

Această prevedere nu se aplică dacă lucrătorii sunt angajaţi în birouri sau

în încăperi de lucru similare care oferă posibilităţi echivalente de relaxare în

timpul pauzelor.

11.2. Încăperile şi zonele pentru odihnă trebuie prevăzute cu mese şi

scaune cu spătar.

11.3. În încăperile şi zonele pentru odihnă trebuie luate măsuri

corespunzătoare pentru proiecţia nefumătorilor împotriva disconfortului

cauzal de fumul de tutun.

12. Femei gravide şi mame care alăptează

Femeile gravide şi mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a

se odihni în poziţie culcat în condiţii corespunzătoare.

13. Instalaţii sanitare

13.1. Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte

13.1.1. Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie vestiare

corespunzătoare dacă aceştia trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru

specială şi dacă, din motive de sănătate sau de decenţă, nu li se poate cere să

se schimbe într-un alt spaţiu.

Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile şi să aibă capacitate suficientă.

13.1.2. Vestiarele trebuie să aibă dotări care să permită fiecărui lucrător să

îşi încuie îmbrăcămintea personală în timpul programului de lucru.

Dacă este cazul (de exemplu, existenţa substanţelor periculoase,

umiditate, murdărie), vestiarele pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie să fie

separate de vestiarele pentru vestimentaţia şi efectele personale.

13.1.3. Trebuie să existe vestiare separate sau o utilizare separată a

vestiarelor pentru bărbaţi şi pentru femei.

13.2. Duşuri, cabine de WC-uri şi chiuvete

13.2.1. Locurile de muncă trebuie dotate astfel încât lucrătorii să aibă în

apropierea lor:

- duşuri, dacă natura activităţii lor impune acest lucru;

- locuri speciale prevăzute cu un număr corespunzător de cabine de WC-

uri şi chiuvete.

13.2.2. Duşurile şi chiuvetele trebuie prevăzute cu apă curentă rece (şi apă

caldă, dacă este necesar).

13.2.3. Trebuie prevăzute duşuri separate sau trebuie asigurată utilizarea

separată a duşurilor pentru bărbaţi şi pentru femei.

Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate sau trebuie asigurată

utilizarea separată a cabinelor de WC-uri pentru bărbaţi şi pentru femei.

14. Echipamente de prim ajutor

Locurile de muncă trebuie dotate cu echipamente de prim ajutor.

Echipamentele trebuie să fie marcate corespunzător şi să fie uşor

accesibile.

15. Lucrători cu dizabilităţi

La organizarea locurilor de muncă trebuie să se ţină seama de lucrătorii cu

dizabilităţi, dacă este necesar.

Această prevedere se aplică în special în ceea ce priveşte uşile, căile de

comunicaţie, scările, duşurile, chiuvetele, WC-urile şi posturile de lucru

utilizate sau ocupate direct de lucrătorii cu dizabilităţi.

16. Circulaţia pietonilor şi vehiculelor

Locurile de muncă în spaţii închise sau în aer liber trebuie organizate

astfel încât pietonii şi vehiculele să poată circula în condiţii de securitate.

17. Locuri de muncă în aer liber (dispoziţii speciale)

Când lucrătorii sunt angajaţi la posturi de lucru în aer liber, astfel de

posturi de lucru trebuie să fie amenajate pe cât posibil astfel încât aceştia:

a) să fie protejaţi împotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă

este necesar, împotriva căderii obiectelor;

b) să nu fie expuşi unui nivel de zgomot dăunător, nici unor influenţe

exterioare vătămătoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf;

c) să îşi poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea unui pericol

sau să poată primi rapid asistenţă;

d) să nu poată aluneca sau cădea.

18. Locuri de muncă în condiţii de izolare (dispoziţii speciale)

18.1. Angajatorul va numi prin decizie o persoană cu atribuţii concrete

care să supravegheze lucrătorii care lucrează în condiţii de izolare.

18.2. Pentru a se putea interveni în timp util în caz de accident sau avarie

la locurile de muncă în condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace

tehnice care permit legătura cu persoana care asigură supravegherea:

a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin

unde radio);

b) periodic automat (radio-telefon, telefon);

c) periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio-

telefon, cameră de luat vederi şi monitor).

19. Principii ergonomice

19.1. Dimensionarea locului de muncă se realizează în funcţie de

particularităţile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman,

precum şi de dimensiunile şi caracteristicile echipamentului de muncă, ale

mobilierului de lucru, de mişcările şi deplasările lucrătorului în timpul

activităţii, de distanţele de securitate, de dispozitivele ajutătoare pentru

manipularea maselor, ca şi de necesitatea asigurării confortului psihofizic.

19.2. Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale, ale corpului lucrătorului şi

asigurarea posibilităţilor de modificare a poziţiei în timpul lucrului se

realizează prin amenajarea locului de muncă, prin optimizarea fluxului

tehnologic şi prin utilizarea echipamentelor de muncă care respectă

prevederile reglementărilor în vigoare.

19.3. Locurile de muncă la care se lucrează în poziţie aşezat se dotează cu

scaune concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi

funcţionale ale organismului uman, precum şi activităţii care se desfăşoară,

corelându-se înălţimea scaunului cu cea a planului de lucru.

19.4. La locurile de muncă unde se lucrează în poziţie ortostatică trebuie

asigurate, de regulă, mijloace pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru

perioade scurte de timp (de exemplu, scaune, bănci).

19.5. Echipamentele de muncă, mesele şi bancurile de lucru trebuie să

asigure spaţiu suficient pentru sprijinirea comodă şi stabilă a membrelor

inferioare în timpul activităţii, cu posibilitatea mişcării acestora.

19.6. Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatică se

stabileşte în funcţie de distanţa optimă de vedere, de precizia lucrării, de

caracteristicile antropometrice ale lucrătorului şi de mărimea efortului

membrelor superioare.

19.7. Pentru evitarea mişcărilor de răsucire şi aplecare ale corpului,

precum şi a mişcărilor foarte ample ale braţelor, trebuie luate măsuri de

organizare corespunzătoare a fluxului tehnologic, de manipulare corectă a

materiilor prime şi a produselor la echipamentele de muncă la care lucrătorul

intervine direct.

H.G. nr.1048/2006:Anexa 3

LISTA

orientativă şi neexhaustivă a activităţilor şi sectoarelor de activitate care

pot necesita utilizarea de echipament individual de protecţie

1. Protecţia capului (protecţia craniului)

Căşti de protecţie:

- lucrări de construcţii, în special activitate pe, sub sau în apropierea

schelelor şi locurilor de muncă la înălţime, la operaţii de montare şi

demontare a cofrajelor, de asamblare şi instalare, activitate desfăşurată pe

schele şi de demolări;

- lucrări în şanţuri;

- terasamente şi lucrări în piatră;

- lucrări în cariere, excavări la suprafaţă, halde;

- lucrări în vecinătatea dispozitivelor de ridicare, macaralelor şi a

transportoarelor;

- lucrări la instalaţii de concasare fină;

- lucrări la silozuri, buncăre şi conducte;

2. Protecţia picioarelor

Încălţăminte de securitate cu talpă antiperforaţie:

- lucrări de construcţii, civile şi rutiere;

- lucrări pe schele;

- lucrări de demolare;

- lucrări de construcţii în beton şi plăci prefabricate, care presupun

montarea şi demontarea cofrajelor;

- lucrări pe şantiere şi în spaţii de depozitare;

- lucrări pe acoperişuri.

- lucrări cu furnale, instalaţii de concasare fină, oţelării, laminoare, ateliere

metalurgice, forjare, matriţare la cald, presări la cald şi trefilare;

- lucrări în cariere şi în exploatări de suprafaţă şi halde;

Încălţăminte de securitate cu toc sau talpă ortopedică şi inserţie

antiperforaţie:

- lucrări pe acoperişuri.

3. Protecţia ochilor sau a feţei

Ochelari de protecţie, viziere şi ecrane faciale:

- lucrări de sudură, polizare şi debitare;

- lucrări de găurire.

4. Protecţia respiratorie

Semimăşti/Aparate de protecţie respiratorie:

- vopsirea prin pulverizare fără ventilaţie corespunzătoare;

5. Protecţia auzului

Antifoane:

- lucrări în locuri cu zgomot peste limita admisă;

la prese de metale;

- lucrări cu dispozitive pneumatice;

- lucrări ale personalului de la sol în aeroporturi;

- lucrări de treierat;

- lucrări în industria lemnului şi textilă.

6. Protecţia corpului, braţelor şi mâinilor

Îmbrăcăminte de protecţie:

- lucrări cu acizi şi soluţii caustice, dezinfectanţi şi substanţe de curăţare

corozive;

Îmbrăcămite de protecţie greu inflamabilă:

- lucrări de sudură în spaţii înguste.

Şorţuri din piele:

- lucrări de sudură;

Mănuşi:

- lucrări de sudură;

- manipularea de obiecte cu muchii ascuţite, dar nu la utilizarea maşinilor

care prezintă riscul ca mănuşa să fie prinsă;

7. Îmbrăcăminte de protecţie împotriva intemperiilor:

- lucrări în aer liber pe ploaie şi vreme rece.

8. Îmbrăcăminte reflectorizantă:

- lucrări în locuri în care lucrătorii trebuie să poată fi observaţi la timp.

9. Centuri de securitate:

- lucrări pe schele;

- asamblarea de piese prefabricate;

- lucrări pe stâlpi.

H.G. nr. 971/2006: Anexa nr. 1

CERINŢE MINIME GENERALE

privind semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de

muncă

1. Observaţii preliminare

1.1. În cazul în care este necesară semnalizarea de securitate şi/sau de

sănătate, în conformitate cu obligaţiile generale prevăzute la art. 6 din

hotărâre, aceasta trebuie să fie în conformitate cu cerinţele specifice

prevăzute în anexele nr. 2-9 la hotărâre.

1.2. Prezenta anexă introduce cerinţe specifice privind semnalizările de

securitate şi/sau de sănătate, descrie diferitele utilizări şi stabileşte regulile

generale privind interşanjabilitatea şi complementaritatea acestora.

1.3. Semnalizările de securitate şi/sau de sănătate trebuie să fie utilizate

numai pentru a transmite mesajul sau informaţiile prevăzute în prezenta

hotărâre.

2. Modalităţi de semnalizare

2.1. Semnalizare permanentă

2.1.1. Semnalizarea referitoare la o interdicţie, un avertisment sau o

obligaţie, precum şi semnalizarea privind localizarea şi identificarea

mijloacelor de salvare ori prim ajutor trebuie să se realizeze prin utilizarea

panourilor permanente. Trebuie să se folosească panouri şi/sau o culoare de

securitate pentru semnalizarea permanentă destinată localizării şi

identificării materialelor şi echipamentelor de prevenire şi stingere a

incendiilor.

2.1.2. Semnalizarea de pe recipiente şi de pe conducte trebuie să se facă

conform prevederilor anexei nr. 3.

2.1.3. Locurile în care există risc de coliziune cu obstacole şi de cădere a

persoanelor trebuie să fie semnalizate permanent cu o culoare de securitate

şi/sau cu panouri.

2.1.4. Căile de circulaţie trebuie să fie marcate permanent cu o culoare de

securitate.

2.2. Semnalizarea ocazională

2.2.1. Când împrejurările o impun, trebuie să se folosească semnale

luminoase, semnale acustice şi/sau comunicare verbală, ţinându-se seama de

interşanjabilitatea şi combinaţiile prevăzute la pct. 3, pentru semnalizarea

pericolelor, mobilizarea persoanelor pentru o acţiune specifică, precum şi

pentru evacuarea de urgenţă a persoanelor.

2.2.2. Orientarea persoanelor care efectuează manevre ce presupun un risc

sau un pericol trebuie să se realizeze, în funcţie de împrejurări, printr-un

gest-semnal şi/sau prin comunicare verbală.

3. Interşanjabilitatea şi combinarea semnalizărilor

3.1. Dacă eficienţa este aceeaşi, se poate alege între următoarele:

a) o culoare de securitate sau un panou, pentru a marca locurile cu

obstacole ori denivelări;

b) semnale luminoase, semnale acustice sau comunicare verbală;

c) gesturi-semnal sau comunicare verbală.

3.2. Pot fi utilizate împreună următoarele modalităţi de semnalizare:

a) semnal luminos şi semnal acustic;

b) semnal luminos şi comunicare verbală;

c) gest-semnal şi comunicare verbală.

4. Instrucţiunile din tabelul de mai jos se aplică tuturor mijloacelor de

semnalizare care conţin o culoare de securitate:

Culoare Semnificaţie sau scop Indicaţii şi precizări

Roşu

Semnal de interdicţie Atitudini periculoase

Pericol-alarmă

Stop, oprire, dispozitiv de

oprire de urgenţă

Evacuare

Materiale şi echipamente de

prevenire şi stingere a

incendiilor

Identificare şi localizare

Galben sau

galben-oranj Semnal de avertizare

Atenţie, precauţie

Verificare

Albastru Semnal de obligaţie

Comportament sau acţiune

specifică

Obligaţia purtării

echipamentului individual de

protecţie

Verde

Semnal de salvare sau de

prim ajutor

Uşi, ieşiri, căi de acces,

echipamente, posturi,

încăperi

Situaţie de securitate Revenire la normal

CONSECINŢELE POSIBILE ALE NECUNOAŞTERII ŞI

NERESPECTĂRII LEGISLAŢIEI DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE

ÎN MUNCĂ.

Accidentele de muncă afectează negativ toate elementele sistemului

de muncă – executant, sarcina de muncă, mijloacele de muncă şi mediul

de muncă.

Consecinţe asupra executantului. În contextul procesului de muncă,

omul poate fi considerat în două ipostaze: de fiinţă umană şi de executant al

unei sarcini de muncă. Fiecăruia îi sunt asociate o serie de valori şi

caracteristici specifice, cum ar fi: viaţa, sănătatea, capacitatea creativă,

respectiv capacitatea de muncă, aptitudinile şi cunoştinţele.

Accidentele de muncă au repercusiuni asupra ambelor categorii de

valori: psiho-fiziologice, economice, financiare etc.

Consecinţe asupra sarcinii de muncă. Consecinţa directă o constituie

neîndeplinirea sarcinii de muncă sau neîndeplinirea la timp.

Consecinţe asupra mijloacelor de muncă . În urma accidentelor de

muncă, în mod deosebit, se pot produce deteriorări sau distrugeri, atât ale

mijloacelor propriu-zise de muncă, dar şi ale obiectelor muncii (cazul

exploziilor, incendiilor etc.).

Consecinţe asupra mediului de muncă. Ambele categorii de mediu,

fizic şi social, pot fi afectate de producerea accidentelor de muncă. Mediul

fizic prezintă repercusiuni sub forma elementelor materiale degradate, iar

mediul social sub forma stressului suportat de cei aflaţi la locurile de muncă

apropiate de cel al victimei, cu toate manifestările specifice.

Un alt criteriu de clasificare – nivelul la care se produc – împarte

consecinţele accidentelor de muncă, în:

a). consecinţe la nivelul individului, respectiv:

a.1. al victimei – suferinţă fizică datorată agresiunii suportate, a incapacităţii

temporare sau permanente de muncă, a pierderii încrederii în capacitatea de

a reacţiona corespunzător la sarcinile de muncă, diminuarea veniturilor etc.

a.2. al celor apropiaţi victimei – durere, suferinţă, stress psihic, diminuarea

veniturilor familiale etc.

b). consecinţe la nivelul angajatorului (microeconomic):

b.1. pierderi de producţie , pierderi de capacităţi de producţie potenţiale,

deteriorări şi distrugeri de mijloace fixe, cheltuieli de reinvestire în forţa de

muncă, utilaje, deteriorarea mediului social de muncă etc.

c). consecinţe la nivelul societăţii (macroeconomic):

c.1. cheltuieli de asigurări sociale, de asistenţă medicală, diminuarea

potenţialului creator.

MĂSURILE LA NIVELUL UNITĂŢII PRIVIND ACORDAREA

PRIMULUI AJUTOR,

STINGEREA INCENDIILOR ŞI EVACUAREA LUCRĂTORILOR.

Riscurile de accidentare a lucrătorilor de la acest loc de muncă pot

cauza plăgi, fracturi, electrocutări sau arsuri.

PRIMUL AJUTOR

A. În caz de hemoragie (plăgi):

Hemoragie – este numită scurgerea sângelui din vasele sangvine la lezarea

integrităţii pereţilor lor.

În dependenţă de ce vas este afectat diferenţiem hemoragia: arterială,

venoasă, capilară si mixtă.

În caz de hemoragie externă, sângele se revarsă în mediul extern. În caz de

hemoragie internă – se revarsă în cavităţile organismului. Hemoragia

arteriala se caracterizează prin sânge de culoare roşu aprins, pulsativ, în

ritmul bătăilor cardiace. Hemoragia venoasă – sângele are o culoare vişinie

întunecată, se prelinge lent, fără semne de stopare desinestătătoare. In caz de

hemoragie dintr-o vena magistrala este posibila pulsatia in ritmul respiratiei.

In caz de hemoragie capilara sangele se elimina egal de pe toata suprafata

plagii.

Primul ajutor in caz de hemoragie depinde de caracterul ei si consta in

oprirea provizorie si transportarea sinistratului la cea mai apropiata institutie

medicala. In majoritatea cazurilor hemoragia poate fi oprita prin pansament

obisnuit sau compresiv. Garoul se aplica numai in caz de hemoragie arteriala

masiva, atunci, cind prin alte metode nu este posibila stoparea. In caz de

hemoragie masiva, pentru prevenirea pierderii mari de sange, pina la

aplicarea garoului sau pansamentului este necesar de fixat artera la locurile

prestabilite ale scheletului osos, acolo unde se palpeaza bine pulsul.

B. În fracturi:

Transportarea pacientilor nu se face pina nu s-a acordat ajutorul minimal

necesar: efectuarea reanimarii cardio-respiratorii, oprirea hemoragiei,

imobilizarea de transport, bandajarea ranilor si a arsurilor, administrarea

preparatelor analgetice.

Transportarea pacientilor nu se face pina nu s-a facut triajul (clasificarea)

sinistratilor, pentru a stabili ordinea – cine si cind, cu ce transport va fi

evacuat.

Daca la transportarea pacientilor va avea loc un haos, cineva ar putea

castiga putin, iar majoritatea sinistratilor ar putea sa-si piarda viata,

neajungind pina la spital !

Ceea ce se pare a fi un lucru simplu si de o importanta mica – are din

contra importanta destul de mare.

In folosul pacientului este ca acordarea ajutorului, cit si transportarea, sau

imbarcarea in transport sa fie facuta de catre 3-4 sau mai multi salvatori; in

timp ce triajul trebuie sa fie facut de cit mai putine persoane – 1-2 specialisti

bine pregatiti in acest domeniu. De aceasta depinde mult viata si soarta

sinistratilor.

Pentru transportare trebuie folosite brancarde si scuturi (scinduri lungi)

standarde, iar in caz de lipsa sau insuficienta a lor – pe brancarde

improvizate. Sinistratii cei mai gravi se vor transporta pe brancardele

(scuturile) standarde, iar cei mai usori – pe cele improvizate! Targile

improvizate pot fi facute din diferite mijloace: bete, scinduri, haine de iarna

sau de vara, schiuri si betele de la ele, cearsafuri mari sau alte bucati de

panza, plapume, etc.

In unele cazuri, la distante scurte, la extragerea din masinile accidentate,

din gropi, sinistratii pot fi transportati si pe mini de 1 sau 2 salvatori.

Schimbarea sinistratului de pe pamint pe o targa sau scut, mai ales atunci

cind se presupun (sau la sigur sunt prezente) fracturi ale coloanei vertebrale,

oaselor bazinului si a oaselor mari, se va face obligator de 4-5 salvatori (4

din ei vor schimba pacientul iar unul va manipula cu targa sau scutul sau va

coordona miscarile concomitente ale celor 4 colegi).

Este deosebit de important de a limita sau evita deplin miscarile in locul

fracturii !

Pozitia sinistratului pe targa trebuie sa fie crutatoare, sa previna aparitia

complicatiilor posibile, asfixia cu mase vomitive sau sufocarea. In unele

cazuri ii vom permite sinistratului sa ocupe singur pozitia confortabila

pentru el.

Pacientii cu traume cerebrale se vor transporta cu capul (sau si tot corpul)

pe o parte pentru a evita asfixia cu mase vomitive.

Pacientii cu traume abdominale se transporta cu fata in sus si picioarele

indoite in genunchi.

Pacientii cu traume ale spatelui se transporta culcati pe o parte sau cu fata

in jos – cum le este mai usor sa se afle.

Pacientii cu traume ale cutiei toracice, cu pneumotorax, emfizem, rupturi

de coaste, se vor transporta in pozitie semisezinda, la spate li se pune un val

mare din haine sau alte obiecte.

Pacientii cu fracturi ale coloanei vertebrale sau o oaselor bazinului se

transporta pe scut (scandura), brancarda fiind folosita doar in cazurile cind

real nu poate fi gasit nici un scut.

C. În electrocutări.

1. De intrerupt imediat accesul curentului electric catre victima !

2. Daca este posibil - de folosit in acest scop intrerupatoarele respective.

Daca nu sunt intrerupatoare in apropiere – sarma de curent electric trebuie

indepartata de la victima cu orice obiect uscat nemetalic (lemn, plastic,

cauciuc) sau cu orice obiect metalic, dar folosind manusi de cauciuc pentru

auto-protejare.

3. Daca suprafata electrica de contact nu este o sarma – incercati sa departati

victima de la sursa de curent – tragand de haina uscata sau folosind aceleasi

obiecte nemetalice.

4. Nu se permite atingerea de victima sau de sursa de curent cu minile goale

5. Nu se permite apropierea de victima, fara de mijloacele necesare de auto-

protectie, in caz de ploaie, glod, zapada !

6. Daca victima este expusa unui curent electric de inalta tensiune –

apropierea de ea se face cu pasi cit mai mici, tarand picioarele de pamint

(este posibila electrocutarea salvatorului prin formarea unui arc electric).

7. Daca victima se afla la inaltime – se vor lua masurile necesare de a evita

traumatismul in caz de cadere.

Dupa eliberarea victimei de sub curentul electric:

1. Se verifica imediat prezenta respiratiei si a batailor inimii. In caz de

necesitate se incepe imediat reanimarea. Tipic pentru reanimarea pacientilor

cu electrotraume este faptul, ca ei au mai multe sanse de supravietuire,

deoarece organismul este practic sanatos, neafectat de boli acute. In aceste

cazuri se permite prelungirea duratei de reanimare pina la 45 minute – 1 ora.

2. Daca respiratia si pulsul sunt prezente – se examineaza locurile de intrare

si de iesire a curentului electric (minile, picioarele, corpul) – acolo pot fi

prezente arsuri de diferita adancime si suprafata. In caz de depistare a

arsurilor – tactica este aceeasi ca la arsurile termice cu flacara, se aplica

pansamente sterile.

3. In caz de necesitate se dau medicamente analgetice, calmante (valeriana)

si cardiace (validol).

4. Acordarea ajutorului in caz de traumare prin fulger este aceeasi ca la

electrocutare. Starea generala a victimei este mai grava, mai des are poc

oprirea respiratiei si inimii.

Orice persoana care a suferit in urma electrotraumei, necesita internare la

spital pentru observare, indiferent de starea victimei, acceptarea sau refuzul

internarii – exista riscul de oprire brusca a inimii si respiratiei peste un

anumit timp dupa electrotrauma !!!

D. În arsuri.

a) În arsura cu flacără:

1. De stins urgent flacara cu apa, zapada, sau prin acoperirea cu o plapuma

sau haina, fara invelirea capului, pentru evitarea intoxicatiei cu oxid de

carbon si evitarea arsurilor cailor respiratorii.

2. Dupa posibilitate, de scos hainele arzinde sau de taiat. O metoda de a

stinge hainele arzinde este culcarea victimei pe pamint. Nu se permite

stingerea flacarilor cu minile goale, cu palmele sau alergand.

Suprafata arsa poate fi stropita timp de 15-20 minute cu apa curata,

rece sau acoperirea cu zapada, pentru micsorarea durerii si prevenirea

edemelor.

3. Pe suprafetele mari de arsura se aplica o fasa sterila si urgent se

interneaza.

4. Victimei i se administreaza preparate analgetice si sedative (valeriana).

5. In nici un caz nu se vor sparge bulele formate. Pe suprafetele arse nu se

aplica unguente, grasimi, uleiuri, lactate sau alte lichide, nu se presara cu

soda de bucatarie sau amidon. Toate aceste substante pot serios dauna

pacientului, infecteaza rana, formeaza o pelicula densa, ce duce la

supraincalzirea locului dat si la agravarea arsurii si urmarilor ei. Nu se

permite prelucrarea arsurii cu iod, cu verde de briliant, cu permanganat de

kaliu sau alte medicamente cu coloranti. Se permite numai udarea cu apa

curata si rece si aplicarea medicamentelor destinate special pentru arsuri (de

regula - aerosol). In cazuri aparte se permite aplicarea unor servetele sterile,

udate cu solutie slaba de alcool (pina la 30), care are efect analgezic si

dezinfectant.

b) În arsura cu lichide fierbinţi:

1. Se stropeste cu apa rece locul arsurii sau se scufunda in apa rece.

2. Haina nu se scoate in mod obisnuit. Este preferabila taierea ei. Suprafata

arsurii este foarte sensibila si usor poate fi distrusa pielea sau bulele formate.

3. Nu se aplica pe arsuri nici o substanta la intamplare, deoarece prin pielea

traumata de arsura absorbtia oricaror substante are loc cu o viteza de multe

ori mai mare decit prin pielea sanatoasa. In acest caz pot aparea alergii,

intoxicatii sau alte efecte nedorite.

c) În arsura cu substanţe chimice:

1. Se scoate sau se taie hainele imbibate cu aceasta substanta chimica.

2. Suprafata afectata se spala bine 15-20 minute sub apa curgatoare, pina la

disparitia mirosului specific al chimicatului. Suvoiul de apa trebuie indreptat

perpendicular suprafetei arse si nu de-a lungul ei, in asa mod ca suprafata de

prelingere a apei sa fie cit mai mica posibil, pentru a evita raspandirea

arsurii.

3. In caz de arsura cu acid sulfuric – suprafata nu se spala cu apa curata,

deoarece usor duce la largirea suprafetei arse. Spalarea se face cu solutie de

sapun, cu solutie de soda de mancare (1 lingurita la 1 pahar de apa).

4. In caz de arsura cu acizi - dupa efectuarea spalaturii, pe suprafata arsurii

se pot aplica servetele udate cu solutii bazice – de soda de mancare.

5. In caz de arsuri cu baze – dupa spalare se aplica servetele udate cu solutii

acide – otet de masa (1 la 1 cu apa), sare de lamaie sau suc natural de lamaie.

6. Solutiile neutralizante nu se aplica inainte de a face spalatura cu apa,

deoarece poate avea loc o reactie chimica puternica, ce poate duce la

agravarea arsurii.

7. In caz de arsura cu var nestins, suprafata se absoarbe cu tifon uscat si nu

se spala cu apa, deoarece la contactarea apei cu varul nestins are loc o reactie

chimica cu eliminarea unei cantitati mari de energie termica, ceea ce poate

duce la agravarea arsurii. Spalarea se va face dupa eliminarea resturilor de

var de pe piele. Dupa spalare – se permite aplicarea unui strat subtire de ulei

vegetal.

8. La nimerirea pe piele a amestecurilor de smoala – ele se curata cu un

tampon imbibat cu gaz, petrol sau benzina. In acest caz trebuie de respectat

tehnica securitatii antiincendiare.

Dupa orice arsura, indiferent de adancimea si suprafata lor, sau starea

pacientului, pacientul trebuie examinat de un medic si de urmat toate

prescriptiile primite !

Pentru acordarea primului ajutor se recomanda pregătirea unor lucrători din

cadrul societăţii, care sa fie prezenţi aproape în permanenţă la locul de

muncă.

STINGEREA INCENDIILOR ŞI EVACUAREA PERSONALULUI

Stingerea incendiilor se va face conform Planului de acţiune în

situaţii de urgenţă, iar evacuarea personalului în cazuri de forţă majoră

(incendii, inundaţii, cutremure, etc.) se va face pe la ieşirea spre strada

Constructorilor, faţă de care se situează mai aproape. Pentru a evita

busculadele, căile de acces spre uşile de ieşire vor fi în permanenţă libere şi

curate, iar poarta se va verifica periodic privind modul de deschidere

manuală atunci când se întrerupe curentul electric.

LEGISLATIE P.S.I.

INSTRUIREA GENERALA / LA LOCUL DE MUNCA / PERIODICA

Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor

Art. 1. -

(1) Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini

organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar şi de informare publică, planificate, organizate şi

realizate potrivit prezentei legi, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a incendiilor şi

asigurării intervenţiei operative pentru limitarea şi stingerea incendiilor, în vederea evacuării, salvării şi

protecţiei persoanelor periclitate, protejării bunurilor şi mediului împotriva efectelor situaţiilor de urgenţă

determinate de incendii.

Art. 2. – Apărarea împotriva incendiilor constituie o activitate de interes public, naţional, cu caracter

permanent, la care sunt obligate să participe, în condiţiile prezentei legi, autorităţile administraţiei publice

centrale şi locale, precum şi toate persoanele fizice şi juridice aflate pe teritoriul României.

Art. 3. -

(1) Coordonarea, controlul şi acordarea asistenţei tehnice de specialitate în domeniul apărării împotriva

incendiilor se asigură de Ministerul Administraţiei şi Internelor, la nivel central prin Inspectoratul General

pentru Situaţii de Urgenţă, iar la nivel local prin inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al

municipiului Bucureşti.

(2) Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în continuare Inspectoratul General,

elaborează strategia naţională de apărare împotriva incendiilor, care se prezintă Guvernului spre aprobare de

către ministrul administraţiei şi internelor.

(3) Inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti, denumite în continuare

inspectorate, îşi exercită atribuţiile specifice în zone de competenţă stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(4) Managementul situaţiilor de urgenţă determinate de incendii se asigură prin componentele Sistemului

Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă.

Art. 6. -

(1) Persoanele fizice şi juridice sunt obligate să respecte reglementările tehnice şi dispoziţiile de apărare

împotriva incendiilor şi să nu primejduiască, prin deciziile şi faptele lor, viaţa, bunurile şi mediul.

(2) Persoana care observă un incendiu are obligaţia să anunţe prin orice mijloc serviciile de urgenţă,

primarul sau poliţia şi să ia măsuri, după posibilităţile sale, pentru limitarea şi stingerea incendiului.

(3) În cazul în care anunţul de incendiu s-a făcut cu rea-credinţă, fără motiv întemeiat, autorul răspunde

contravenţional sau penal, potrivit legii, şi suportă cheltuielile ocazionate de deplasarea forţelor de

intervenţie.

Art. 7. -

(1) În caz de incendiu, orice persoană trebuie să acorde ajutor, când şi cât este raţional posibil, semenilor

aflaţi în pericol sau în dificultate, din proprie iniţiativă ori la solicitarea victimei, a reprezentanţilor

autorităţilor administraţiei publice, precum şi a personalului serviciilor de urgenţă.

Art. 19. – Administratorul sau conducătorul instituţiei, după caz, are următoarele obligaţii principale:

a) să stabilească, prin dispoziţii scrise, responsabilităţile şi modul de organizare pentru apărarea împotriva

incendiilor în unitatea sa, să le actualizeze ori de câte ori apar modificări şi să le aducă la cunoştinţă

salariaţilor, utilizatorilor şi oricăror persoane interesate;

b) să asigure identificarea şi evaluarea riscurilor de incendiu din unitatea sa şi să asigure corelarea

măsurilor de apărare împotriva incendiilor cu natura şi nivelul riscurilor;

c) să solicite şi să obţină avizele şi autorizaţiile de securitate la incendiu, prevăzute de lege, şi să asigure

respectarea condiţiilor care au stat la baza eliberării acestora; în cazul anulării avizelor ori a autorizaţiilor, să

dispună imediat sistarea lucrărilor de construcţii sau oprirea funcţionării ori utilizării construcţiilor sau

amenajărilor respective;

d) să permită, în condiţiile legii, executarea controalelor şi a inspecţiilor de prevenire împotriva incendiilor,

să prezinte documentele şi informaţiile solicitate şi să nu îngreuneze sau să obstrucţioneze în niciun fel

efectuarea acestora;

e) să permită alimentarea cu apă a autospecialelor de intervenţie în situaţii de urgenţă;

f) să întocmească, să actualizeze permanent şi să transmită inspectoratului lista cu substanţele periculoase,

clasificate potrivit legii, utilizate în activitatea sa sub orice formă, cu menţiuni privind: proprietăţile fizico-

1

chimice, codurile de identificare, riscurile pe care le prezintă pentru sănătate şi mediu, mijloacele de

protecţie recomandate, metodele de intervenţie şi prim ajutor, substanţele pentru stingere, neutralizare sau

decontaminare;

g) să elaboreze instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor şi să stabilească atribuţiile ce revin

salariaţilor la locurile de muncă;

h) să verifice dacă salariaţii cunosc şi respectă instrucţiunile necesare privind măsurile de apărare

împotriva incendiilor şi să verifice respectarea acestor măsuri semnalate corespunzător prin indicatoare de

avertizare de către persoanele din exterior care au acces în unitatea sa;

i) să asigure constituirea, conform art. 12 alin. (2), cu avizul inspectoratului, a serviciului de urgenţă privat,

precum şi funcţionarea acestuia conform reglementărilor în vigoare ori să încheie contract cu un alt serviciu

de urgenţă voluntar sau privat, capabil să intervină operativ şi eficace pentru stingerea incendiilor;

j) să asigure întocmirea şi actualizarea planurilor de intervenţie şi condiţiile pentru aplicarea acestora în

orice moment;

k) să permită, la solicitare, accesul forţelor inspectoratului în unitatea sa în scop de recunoaştere, instruire

sau de antrenament şi să participe la exerciţiile şi aplicaţiile tactice de intervenţie organizate de acesta;

l) să asigure utilizarea, verificarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor de apărare împotriva incendiilor cu

personal atestat, conform instrucţiunilor furnizate de proiectant;

m) să asigure pregătirea şi antrenarea serviciului de urgenţă privat pentru intervenţie;

n) să asigure şi să pună în mod gratuit la dispoziţie forţelor chemate în ajutor mijloacele tehnice pentru

apărare împotriva incendiilor şi echipamentele de protecţie specifice riscurilor care decurg din existenţa şi

funcţionarea unităţii sale, precum şi antidotul şi medicamentele pentru acordarea primului ajutor;

o) să stabilească şi să transmită către transportatorii, distribuitorii şi utilizatorii produselor sale regulile şi

măsurile de apărare împotriva incendiilor, specifice acestora, corelate cu riscurile la utilizarea, manipularea,

transportul şi depozitarea produselor respective;

p) să informeze de îndată, prin orice mijloc, inspectoratul despre izbucnirea şi stingerea cu forţe şi mijloace

proprii a oricărui incendiu, iar în termen de 3 zile lucrătoare să completeze şi să trimită acestuia raportul de

intervenţie;

q) să utilizeze în unitatea sa numai mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, certificate conform

legii;

r) să îndeplinească orice alte atribuţii prevăzute de lege privind apărarea împotriva incendiilor.

Art. 22. – Fiecare salariat are, la locul de muncă, următoarele obligaţii principale:

a) să respecte regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, aduse la cunoştinţă, sub orice formă, de

administrator sau de conducătorul instituţiei, după caz;

b) să utilizeze substanţele periculoase, instalaţiile, utilajele, maşinile, aparatura şi echipamentele, potrivit

instrucţiunilor tehnice, precum şi celor date de administrator sau de conducătorul instituţiei, după caz;

c) să nu efectueze manevre nepermise sau modificări neautorizate ale sistemelor şi instalaţiilor de apărare

împotriva incendiilor;

d) să comunice, imediat după constatare, conducătorului locului de muncă orice încălcare a normelor de

apărare împotriva incendiilor sau a oricărei situaţii stabilite de acesta ca fiind un pericol de incendiu, precum

şi orice defecţiune sesizată la sistemele şi instalaţiile de apărare împotriva incendiilor;

e) să coopereze cu salariaţii desemnaţi de administrator, după caz, respectiv cu cadrul tehnic specializat,

care are atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, în vederea realizării măsurilor de apărare

împotriva incendiilor;

f) să acţioneze, în conformitate cu procedurile stabilite la locul de muncă, în cazul apariţiei oricărui pericol

iminent de incendiu;

g) să furnizeze persoanelor abilitate toate datele şi informaţiile de care are cunoştinţă, referitoare la

producerea incendiilor.

Art. 47. -

(1) Organizarea, conducerea, îndrumarea şi controlul activităţii de apărare împotriva incendiilor în unităţile

structurilor de apărare şi securitate naţională se realizează potrivit prevederilor prezentei legi, pe baza

normelor aprobate de conducătorii structurilor respective, cu avizul Inspectoratului General.

2

Ordinul Nr. 163. publicat in MO 216/29.03.2007

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1. – Normele generale de apărare împotriva incendiilor, denumite în continuare norme generale,

stabilesc principiile, criteriile de performanţă şi condiţiile tehnice generale privind asigurarea cerinţei

esenţiale “securitate la incendiu” pentru construcţii, instalaţii şi amenajări, precum şi regulile şi măsurile

generale de prevenire şi stingere a incendiilor.

Art. 2. – Scopul prezentelor norme generale este prevenirea şi reducerea riscurilor de incendii şi asigurarea

condiţiilor pentru limitarea propagării şi dezvoltării incendiilor, prin măsuri tehnice şi organizatorice, pentru

protecţia utilizatorilor, a forţelor care acţionează la intervenţie, a bunurilor şi mediului împotriva efectelor

situaţiilor de urgenţă determinate de incendii.

Art. 23. – Organizarea apărării împotriva incendiilor la locul de muncă constă în:

a) prevenirea incendiilor, prin luarea în evidenţă a materialelor şi dotărilor tehnologice care prezintă pericol

de incendiu, a surselor posibile de aprindere ce pot apărea şi a mijloacelor care le pot genera, precum şi prin

stabilirea şi aplicarea măsurilor specifice de prevenire a incendiilor;

b) organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor;

c) afişarea instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor;

d) organizarea salvării utilizatorilor şi a evacuării bunurilor, prin întocmirea şi afişarea planurilor de

protecţie specifice şi prin menţinerea condiţiilor de evacuare pe traseele stabilite;

e) elaborarea documentelor specifice de instruire la locul de muncă, desfăşurarea propriu-zisă şi verificarea

efectuării acesteia;

f) marcarea pericolului de incendiu prin montarea indicatoarelor de securitate sau a altor inscripţii ori

mijloace de atenţionare.

Art. 24. – La stabilirea măsurilor specifice de prevenire a incendiilor se au în vedere:

a) prevenirea manifestării surselor specifice de aprindere;

b) gestionarea materialelor şi a deşeurilor combustibile susceptibile a se aprinde, cu respectarea normelor

specifice de prevenire a incendiilor;

c) dotarea cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, prevăzute în documentaţia tehnică de

proiectare;

d) verificarea spaţiilor la terminarea programului de lucru;

e) menţinerea parametrilor tehnologici în limitele normate, pe timpul exploatării diferitelor instalaţii,

echipamente şi utilaje tehnologice.

Art. 25. -

(1) Organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor la locul de muncă cuprinde:

a) stabilirea mijloacelor tehnice de alarmare şi de alertare în caz de incendiu a personalului de la locul de

muncă, a serviciilor profesioniste/voluntare/private pentru situaţii de urgenţă, a conducătorului locului de

muncă, proprietarului/patronului/administratorului, precum şi a specialiştilor şi a altor forţe stabilite să

participe la stingerea incendiilor;

b) stabilirea sistemelor, instalaţiilor şi a dispozitivelor de limitare a propagării şi de stingere a incendiilor, a

stingătoarelor şi a altor aparate de stins incendii, a mijloacelor de salvare şi de protecţie a personalului,

precizându-se numărul de mijloace tehnice care trebuie să existe la fiecare loc de muncă;

c) stabilirea componenţei echipelor care trebuie să asigure salvarea şi evacuarea persoanelor/bunurilor, pe

schimburi de lucru şi în afara programului;

d) organizarea efectivă a intervenţiei, prin nominalizarea celor care trebuie să utilizeze sau să pună în

funcţiune mijloacele tehnice din dotare de stingere şi de limitare a propagării arderii ori să efectueze manevre

sau alte operaţiuni la instalaţiile utilitare şi, după caz, la echipamente şi utilaje tehnologice.

Art. 26. -

(1) Intervenţia la locul de muncă presupune:

a) alarmarea imediată a personalului de la locul de muncă sau a utilizatorilor prin mijloace specifice,

anunţarea incendiului la forţele de intervenţie, precum şi la dispecerat, acolo unde acesta este constituit;

b) salvarea rapidă şi în siguranţă a personalului, conform planurilor stabilite;

3

c) întreruperea alimentării cu energie electrică, gaze şi fluide combustibile a consumatorilor şi efectuarea

altor intervenţii specifice la instalaţii şi utilaje de către persoanele anume desemnate;

d) acţionarea asupra focarului de incendiu cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor din dotare

şi verificarea intrării în funcţiune a instalaţiilor şi a sistemelor automate şi, după caz, acţionarea lor manuală;

e) evacuarea bunurilor periclitate de incendiu şi protejarea echipamentelor care pot fi deteriorate în timpul

intervenţiei;

f) protecţia personalului de intervenţie împotriva efectelor negative ale incendiului: temperatură, fum, gaze

toxice;

g) verificarea amănunţită a locurilor în care se poate propaga incendiul şi unde pot apărea focare noi,

acţionându-se pentru stingerea acestora.

Art. 29. -

(1) Planurile de evacuare a persoanelor în caz de incendiu cuprind elemente diferenţiate în funcţie de tipul şi

destinaţia construcţiei şi de numărul persoanelor care se pot afla simultan în aceasta şi se întocmesc astfel:

a) pe nivel, dacă se află simultan mai mult de 30 de persoane;

b) pe încăperi, dacă în ele se află cel puţin 50 de persoane;

c) pentru încăperile destinate cazării, indiferent de numărul de locuri.

(2) Planurile de evacuare se afişează pe fiecare nivel, pe căile de acces şi în locurile vizibile, astfel încât să

poată fi cunoscute de către toate persoanele, iar în încăperi, pe partea interioară a uşilor.

Art. 108. -

(1) Căile de evacuare, inclusiv cele care duc pe terase, în refugii sau în alte locuri special amenajate pentru

evacuare, se marchează cu indicatoare standardizate, conform reglementărilor tehnice specifice, astfel încât

traseele acestora să fie recunoscute cu uşurinţă, atât ziua cât şi noaptea, de persoanele care le utilizează în caz

de incendiu.

(2) Se montează indicatoare corespunzătoare la rampele scărilor care duc la demisol sau subsol ori la uşile

de acces către alte spaţii şi încăperi din care evacuarea nu poate fi continuată.

Art. 110. -

(1) Este interzisă blocarea căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie cu materiale care reduc lăţimea sau

înălţimea liberă de circulaţie stabilită ori care prezintă pericol de incendiu sau explozie, precum şi efectuarea

unor modificări la acestea, prin care se înrăutăţeşte situaţia iniţială.

(2) În casele scărilor, pe coridoare sau pe alte căi de evacuare ale clădirilor se interzic amenajarea de boxe

ori locuri de lucru, depozitarea de materiale, mobilier sau obiecte, amplasarea de maşini de fotocopiat,

dozatoare pentru sucuri/cafea etc., care ar putea împiedica evacuarea persoanelor şi bunurilor, precum şi

accesul personalului de intervenţie.

Legea nr. 481/2004 privind protectia civila, republicata 2008

Legea nr. 481/2004 privind protectia civila, republicata 2008

Art. 1 CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Art. 1. -

(1) Protectia civila este o componenta a sistemului securitatii nationale si reprezinta un

ansamblu integrat de activitati specifice, masuri si sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter

umanitar si de informare publica, planificate, organizate si realizate potrivit prezentei legi, in

scopul prevenirii si reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejarii populatiei,

bunurilor si mediului impotriva efectelor negative ale situatiilor de urgenta, conflictelor

armate si inlaturarii operative a urmarilor acestora si asigurarii conditiilor necesare supravietuirii

persoanelor afectate.

(2) Activitatea de protectie civila este de interes national, are caracter permanent si se bazeaza pe

indeplinirea obligatiilor ce revin, potrivit prezentei legi, autoritatilor administratiei publice

centrale si locale, celorlalte persoane juridice de drept public si privat romane, precum si persoanelor fizice.

4

Art. 2. - Conceptia, organizarea, desfasurarea si managementul activitatilor de protectie civila

se stabilesc si se realizeaza la nivel local si national pe principiile autonomiei, subsidiaritatii,

legalitatii, responsabilitatii, corelarii obiectivelor si resurselor, cooperarii si solidaritatii.

Art. 3. -

(1) Atributiile protectiei civile sunt urmatoarele:

a) identificarea si gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale si tehnologice de pe

teritoriul Romaniei;

b) culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea si analizarea datelor si informatiilor

referitoare la protectia civila;

c) informarea si pregatirea preventiva a populatiei cu privire la pericolele la care este expusa, masurile

de autoprotectie ce trebuie indeplinite, mijloacele de protectie puse la dispozitie, obligatiile ce ii revin si

modul de actiune pe timpul situatiei de urgenta;

d) organizarea si asigurarea starii de operativitate si a capacitatii de interventie optime a

serviciilor pentru situatii de urgenta si a celorlalte organisme specializate cu atributii in domeniu;

e) instiintarea autoritatilor publice si alarmarea populatiei in situatiile de urgenta;

f) protectia populatiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale si arhivistice, precum si a

mediului impotriva efectelor dezastrelor si ale conflictelor armate;

g) asigurarea conditiilor minime de supravietuire a populatiei in situatii de urgenta sau de

conflict armat;

h) organizarea si executarea interventiei operative pentru reducerea pierderilor de vieti

omenesti, limitarea si inlaturarea efectelor situatiilor de urgenta civila si pentru reabilitarea

utilitatilor publice afectate;

i) limitarea si inlaturarea efectelor dezastrelor si a efectelor atacurilor din aer pe timpul

conflictelor armate;

j) asanarea si neutralizarea teritoriului de munitia ramasa neexplodata din timpul conflictelor militare;

k) participarea la misiuni internationale specifice;

l) constituirea rezervelor de resurse financiare si tehnico-materiale specifice in situatii de urgenta sau

de conflict armat.

(2) Atributiile prevazute la alin. (1) se completeaza cu cele cuprinse in alte acte normative incidente

sau conexe, precum si cu prevederile actelor internationale in domeniu, la care Romania este parte.

(3) Pentru indeplinirea atributiilor specifice de protectie civila sunt constituite, potrivit legii, servicii de

urgenta profesioniste si voluntare.

(4) In conditiile legii se pot constitui si alte structuri de urgenta publice sau private.

Art. 4. -

(1) Unitatile administrativ-teritoriale, localitatile componente, institutiile publice, agentii

economici si obiectivele se clasifica, din punct de vedere al protectiei civile, in functie de tipurile de

riscuri specifice.

(2) Criteriile de clasificare din punct de vedere al protectiei civile se elaboreaza de catre Inspectoratul

General pentru Situatii de Urgenta si se aproba prin hotarare a Guvernului.

(3) La nivelul centrelor operationale pentru situatii de urgenta judetene si al municipiului Bucuresti se

infiinteaza catalogul local cuprinzand clasificarea localitatilor, a institutiilor, a agentilor

economici si a obiectivelor din punct de vedere al protectiei civile.

(4) Datele din catalogul local prevazut la alin. (3) se actualizeaza permanent si se transmit la Centrul

Operational National pentru Situatii de Urgenta din structura Inspectoratului General pentru Situatii de

Urgenta, care le centralizeaza in cuprinsul catalogului national.

Art. 5. -

(1) Autoritatile administratiei publice centrale si locale, institutiile publice, organizatiile neguvernamentale

si agentii economici, indiferent de forma de proprietate, raspund de aplicarea masurilor de

protectie civila stabilite prin prezenta lege si prin planurile proprii, potrivit domeniului lor de competenta.

(2) Persoanelor fizice si persoanelor juridice romane sau celor straine care au filiale sau sucursale in

tara ori desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei li se aplica prevederile prezentei legi.

(3) Persoanele prevazute la alin. (2) sunt obligate sa respecte normele specifice de protectie civila, sa

5

participe la activitatile de pregatire specifice si sa contribuie la ducerea la indeplinire a masurilor si a

actiunilor prevazute in planurile si programele de protectie civila sau a celor dispuse de

autoritatile abilitate pe timpul actiunilor de interventie si de restabilire a starii de normalitate.

Art. 6. -

(1) Autoritatile administratiei publice centrale si locale sunt obligate sa asigure capacitati de interventie

specializate, corespunzator tipurilor de riscuri la care sunt expuse teritoriul si populatia, in

timpi de raspuns optimi, indiferent de locul si momentul in care se produce situatia de urgenta.

(2) Masurile organizatorice si de pregatire pe linia protectiei civile au caracter permanent

si se intensifica la instituirea starilor exceptionale si la declararea mobilizarii sau pe timp de razboi.

(3) Masurile de protectie civila se aplica gradual, in functie de amploarea si intensitatea situatiei de

urgenta.

Art. 7. - Coordonarea, controlul si acordarea asistentei tehnice de specialitate in domeniul protectiei

civile se asigura, la nivel central, de catre Ministerul Administratiei si Internelor, prin

Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, iar la nivel local, de catre inspectoratele

judetene si Inspectoratul Municipiului Bucuresti pentru Situatii de Urgenta.

Art. 8. -

(1) Activitatile si masurile de protectie civila se planifica, se organizeaza si se aplica in concordanta cu

prevederile prezentei legi si ale actelor normative de aplicare subsecvente, ale strategiei de securitate

nationala, cu planurile si programele adoptate de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii,

precum si cu programele si procedurile elaborate de organismele specializate ale

Organizatiei Natiunilor Unite, Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord si Uniunii Europene.

(2) La elaborarea strategiei nationale a protectiei civile se au in vedere principiile,

scopurile si obiectivele prevazute in Strategia Internationala pentru Prevenirea Catastrofelor, adoptata de

Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite, precum si cele stabilite de mecanismele Uniunii

Europene in domeniu.

Art. 9. -

(1) In sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele intelesuri:

a) dezastru - evenimentul datorat declansarii unor tipuri de riscuri, din cauze naturale sau provocate de

om, generator de pierderi umane, materiale sau modificari ale mediului si care, prin amploare, intensitate

si consecinte, atinge ori depaseste nivelurile specifice de gravitate stabilite prin regulamentele privind

gestionarea situatiilor de urgenta, elaborate si aprobate potrivit legii;

b) situatie de protectie civila - situatia generata de iminenta producerii sau de producerea dezastrelor,

a conflictelor militare si/sau a altor situatii neconventionale care, prin nivelul de gravitate, pun in pericol

sau afecteaza viata, mediul, bunurile si valorile culturale si de patrimoniu;

c) instiintare - activitatea de transmitere a informatiilor autorizate despre iminenta producerii

sau producerea dezastrelor si/sau a conflictelor armate catre autoritatile administratiei publice centrale sau

locale, dupa caz, in scopul evitarii surprinderii si al realizarii masurilor de protectie;

d) avertizare - aducerea la cunostinta populatiei a informatiilor necesare despre iminenta

producerii sau producerea unor dezastre;

e) prealarmare - transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare catre autoritati despre probabilitatea

producerii unor dezastre sau a unui atac aerian;

f) alarmare - transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare a populatiei despre iminenta producerii

unor dezastre sau a unui atac aerian;

g) adapostire - masura specifica de protectie a populatiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale si

de patrimoniu, pe timpul ostilitatilor militare, impotriva efectelor atacurilor aeriene ale

adversarului.

Adaposturile de protectie civila sunt spatii special amenajate pentru protectia personalului in situatii de

urgenta, proiectate, executate, dotate si echipate potrivit normelor si instructiunilor tehnice elaborate de

Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si aprobate de ministrul administratiei si internelor;

h) asanare - ansamblul de lucrari si operatiuni executate pentru inlaturarea sau distrugerea munitiei

neexplodate si dezafectarea terenurilor, altele decat poligoanele de trageri ale structurilor de aparare,

ordine publica si securitate nationala.

6

(2) Termenii si expresiile referitoare la situatii de urgenta, factori si tipuri de riscuri, stare

de alerta, interventie operativa si evacuare au intelesurile prevazute la art. 2 din

Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul National de Management al

Situatiilor de Urgenta.

CAPITOLUL II

Organizarea protectiei civile

Art. 10. - Organizarea protectiei civile la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale, al institutiilor publice,

al agentilor economici si al organizatiilor neguvernamentale se realizeaza in raport cu

clasificarea acestora din punct de vedere al protectiei civile si consta in:

a) constituirea organismelor si structurilor pentru managementul situatiilor de urgenta;

b) constituirea serviciilor pentru situatii de urgenta;

c) incadrarea inspectorilor si/sau a personalului de specialitate in domeniul protectiei civile;

d) intocmirea planurilor de analiza si de acoperire a tipurilor de riscuri in teritoriul de competenta sau in

domeniul de activitate;

e) planificarea si organizarea activitatilor de pregatire a populatiei si a salariatilor privind

protectia civila;

f) organizarea evacuarii in caz de urgenta civila;

g) organizarea cooperarii si a colaborarii privind protectia civila;

h) planificarea resurselor pentru functionarea structurilor prevazute la lit. a)-c), precum si

pentru realizarea masurilor stabilite in planurile prevazute la lit. d).

Art. 11. - Managementul protectiei civile se asigura de catre componentele Sistemului

National de Management al Situatiilor de Urgenta, potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta

a Guvernului nr. 21/2004.

Art. 12. -

(1) Activitatea de protectie civila din Romania este coordonata de primul-ministru, care conduce aceasta

activitate prin ministrul administratiei si internelor, in calitate de presedinte al Comitetului National pentru

Situatii de Urgenta.

(2) La nivelul institutiilor publice centrale si locale, activitatea de protectie civila este condusa de catre

presedintii comitetelor pentru situatii de urgenta, constituite potrivit legii, iar la nivelul

agentilor

economici, de catre conducatorii acestora.

Art. 13. -

(1) La toate nivelurile de competenta, in structurile cu activitate permanenta sau temporara din Sistemul

National de Management al Situatiilor de Urgenta se constituie structuri specializate

in domeniul

protectiei civile.

(2) La nivelul municipiilor, al oraselor, al comunelor, al institutiilor publice si al agentilor

economici

cuprinsi in clasificarea din punct de vedere al protectiei civile, se incadreaza personal de specialitate cu

atributii in domeniul protectiei civile.

(3) Personalul de specialitate cu atributii in domeniul protectiei civile se incadreaza la:

a) ministerele si institutiile publice centrale la care, potrivit legii, nu se constituie centre

operative

pentru situatii de urgenta cu activitate permanenta;

b) serviciile publice deconcentrate la nivel judetean, la nivelul municipiului Bucuresti si

sectoarelor

acestuia, din subordinea ministerelor care, potrivit legii, constituie centre operative pentru

situatii de

urgenta cu activitate permanenta;

c) regiile autonome, companiile nationale si societatile comerciale care, prin specificul activitatii lor, pot

crea stari potential generatoare de situatii de urgenta civila sau sunt expuse unor riscuri majore;

7

d) consiliile locale ale unitatilor administrativ-teritoriale in care, potrivit schemelor cu riscuri teritoriale

intocmite conform legii de catre inspectoratele pentru situatii de urgenta, exista pericolul

potential de

producere a dezastrelor naturale provocate de cutremure, inundatii si incendii de padure.

(4) Personalul de specialitate prevazut la alin. (2) asigura permanent coordonarea planificarii

si a

realizarii activitatilor si masurilor de protectie civila, participa la pregatirea serviciilor de

urgenta, a

salariatilor si/sau a populatiei si asigura coordonarea secretariatelor tehnice ale comitetelor

pentru

situatii de urgenta, respectiv a celulelor de urgenta.

(5) Persoanele prevazute la alin. (3), cu exceptia celor incadrate la societati comerciale si

regii

autonome, sunt functionari publici si, pe timpul indeplinirii atributiilor de serviciu, sunt investite, in calitate

de inspectori de protectie civila, cu exercitiul autoritatii publice. Calitatea de inspector de protectie civila

se atribuie prin ordin sau prin dispozitie scrisa a angajatorului.

(6) Personalul de specialitate poate fi incadrat in munca sau in serviciu, dupa caz, numai

dupa

obtinerea unui certificat de competente profesionale in conditiile stabilite prin metodologia

emisa de

Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta.

(7) In functie de complexitatea si volumul atributiilor de serviciu, personalul de specialitate prevazut la

alin. (2) poate indeplini, prin cumul, si atributiile cadrului tehnic in domeniul apararii impotriva incendiilor.

Art. 14. - La instituirea masurilor exceptionale, precum si in situatii de conflict armat,

structurile

existente pe timp de pace, ca si cele care se completeaza sau se infiinteaza la mobilizare, indeplinesc

functiile si atributiile pe linia protectiei civile prevazute de lege.

Art. 15. -

(1) Activitatea de prevenire in domeniul protectiei civile si/sau al interventiei operative se

asigura de

catre serviciile de urgenta, prin structuri specializate, in conformitate cu competentele si

atributiile

stabilite potrivit legii.

(2) Serviciile de urgenta profesioniste sau voluntare si celelalte structuri specializate pentru interventie

si actiune in situatii de urgenta, constituite de catre autoritatile abilitate in conditiile legii, cuprind personal

si formatiuni instruite in specialitati necesare protectiei civile.

(3) Prevederile alin. (2) se aplica si serviciilor de urgenta private, constituite potrivit dispozitiilor legale.

(4) Criteriile de performanta pentru formatiunile prevazute la alin. (2) si (3) se

elaboreaza de

Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si se aproba prin ordin al ministrului

administratiei si

internelor.

Art. 16. - Coordonarea de specialitate a activitatilor de protectie civila prevazute la art. 15 alin. (1) se

realizeaza de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, prin Centrul Operational National pentru

Situatii de Urgenta, si la nivel local, prin centrele operationale din structura inspectoratelor pentru situatii

de urgenta judetene si al municipiului Bucuresti ori, pe timpul starilor exceptionale de mobilizare sau la

razboi, prin punctele de comanda care se asigura din timp de pace la nivelul autoritatilor administratiei

publice centrale, la cele judetene, municipale, de sectoare, orasenesti, al altor localitati

importante,

precum si la unele institutii publice si agenti economici.

CAPITOLUL III

Drepturile si obligatiile cetatenilor

8

SECTIUNEA 1

Drepturi

Art. 17. - Cetatenii au dreptul sa incheie contracte de voluntariat pentru incadrarea in

serviciile de

urgenta voluntare cu reprezentantii autoritatilor administratiei publice locale. Statutul

personalului

voluntar din serviciile de urgenta voluntare se aproba prin hotarare a Guvernului, la

propunerea

Ministerului Administratiei si Internelor.

Art. 18. -

(1) Cetatenii care au suferit pagube ca urmare a efectelor unui dezastru sau ale unui conflict armat ori ca

urmare a executarii interventiei de catre serviciile de urgenta au dreptul la ajutoare de

urgenta si la

despagubiri, dupa caz.

(2) Despagubirile se acorda in urma solicitarii scrise a celui prejudiciat, adresata primarului, pe baza

actului de constatare intocmit de organele competente si a hotararii consiliului local, din

fondurile

prevazute in bugetul local cu aceasta destinatie sau din cele aprobate prin hotarare a Guvernului.

Art. 19. - Personalul serviciilor de urgenta voluntare si cetatenii care participa la actiuni preventive si

de interventie pentru limitare, recuperare si reabilitare pe timpul situatiilor de urgenta

beneficiaza de

compensatii banesti, drepturi sociale si alte facilitati stabilite in Statutul personalului voluntar prevazut la

art. 17.

SECTIUNEA a 2-a

Obligatii

Art. 20. -

(1) Cetatenii sunt obligati:

Art. 31 Salariatii au urmatoarele drepturi si obligatii:

a) sa beneficieze, in mod gratuit, de echipament de protectie individuala, de tratament medical si antidoturi,

daca sunt incadrati la agenti economici sau institutii cu surse de risc nuclear, chimic sau biologic;

b) sa beneficieze de masurile de protectie sociala prevazute prin lege pentru perioadele de intrerupere a

activitatii, impuse de situatiile de protectie civila;

c) sa respecte normele, regulile si masurile de protectie civila stabilite;

d) sa participe la instruiri, exercitii, aplicatii si la alte forme de pregatire specifica.

ORDIN nr. 712 din 23 iunie 2005

pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de

urgenta

Instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta este componenta a pregatirii

profesionale si are ca scop insusirea cunostintelor si formarea deprinderilor necesare in

vederea prevenirii si reducerii efectelor negative ale situatiilor de urgenta sau ale dezastrelor

la locul de munca si in incinta institutiilor si operatorilor economici.

ART. 6

(1) Instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta se realizeaza prin instructaje si

prin participarea la cursuri, aplicatii, exercitii practice si antrenamente, in functie de tipurile

de risc specifice.

9

(2) Periodicitatea aplicatiilor, exercitiilor si a antrenamentelor este stabilita de Instructiunile

privind organizarea si desfasurarea pregatirii in domeniul situatiilor de urgenta, aprobate prin

ordin al ministrului administratiei si internelor.

ART. 7

Instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta este obligatorie si trebuie sa aiba un

caracter permanent si sustinut in timpul desfasurarii procesului de productie si la locul de

munca.

ART. 8

(1) Conducatorii institutiilor publice, patronii si managerii agentilor economici au obligatia

sa asigure instruirea intregului personal angajat in munca, in raport cu nivelul de pregatire al

salariatilor si in functie de specificul activitatii desfasurate de fiecare unitate.

(2) Operatorii economici care desfasoara activitati ce prezinta pericole de accidente majore

in care sunt implicate substante periculoase se supun si prevederilor legislatiei specifice.

ART. 9

Instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta se face la angajare si periodic si se

realizeaza prin urmatoarele categorii de instructaje:

a) instructajul introductiv general;

b) instructajul specific locului de munca;

c) instructajul periodic;

d) instructajul pe schimb, acolo unde situatia o impune;

e) instructajul special pentru lucrari periculoase;

f) instructajul la recalificarea profesionala;

g) instructajul pentru personalul din afara operatorului economic sau a institutiei.

SECTIUNEA 1

Instructajul introductiv general

ART. 10

Instructajul introductiv general vizeaza dobandirea de cunostinte cu privire la:

a) sistemul de acte normative care reglementeaza managementul situatiilor de urgenta si

actele normative specifice profilului operatorului economic sau institutiei;

b) managementul situatiilor de urgenta la nivelul operatorului economic sau al institutiei;

c) mijloacele tehnice existente si planificarea resurselor pentru realizarea masurilor de

protectie civila si de aparare impotriva incendiilor;

e) modul de actiune in cazul producerii unei situatii de urgenta ca urmare a manifestarii

unui tip de risc existent;

f) actiunile ce trebuie intreprinse pentru limitarea si inlaturarea urmarilor situatiilor de

urgenta.

ART. 11

La instructajul introductiv general participa urmatoarele categorii de persoane:

a) nou-angajatii in munca, indiferent de durata sau de forma contractului de munca;

b) salariatii transferati de la o unitate la alta sau detasati in unitatea respectiva;

c) lucratorii sezonieri, temporari sau zilieri;

d) studentii si elevii din scoli si licee aflati in practica de specialitate.

ART. 12

Instructajul introductiv general se desfasoara cu grupe compuse din cel mult 20 de

persoane.

ART. 13

Durata instructajului introductiv general se stabileste prin reglementari interne, in functie

de specificul activitatii desfasurate, complexitatea procesului tehnologic, nivelul de risc

rezultat din clasificarea unitatilor din punct de vedere al protectiei civile, precum si de nivelul

de pregatire al participantilor, dar nu poate fi mai mica de 8 ore.

ART. 14

Pentru fiecare categorie de personal participant se stabileste un nivel minim de cunostinte

necesare, iar la terminarea instructajului introductiv general persoanele instruite vor fi

10

verificate pe baza de teste asupra cunostintelor acumulate.

ART. 15

Persoanele care nu si-au insusit nivelul minim de cunostinte stabilit pentru instructajul

introductiv general nu vor fi admise la locurile de munca.

SECTIUNEA a 2-a

Instructajul specific locului de munca

ART. 16

Instructajul specific locului de munca se executa individual, dupa instructajul introductiv

general, de catre seful locului de munca respectiv.

ART. 17

La efectuarea instructajului specific locului de munca se urmareste sa se asigure

participantilor cunostinte referitoare la:

a) caracteristicile fizico-chimice ale substantelor, materialelor si produselor utilizate la

locul de munca;

b) conditiile care determina ori favorizeaza producerea accidentelor si avariilor tehnologice

si cauzele potentiale de incendiu si/sau explozie specifice locului de munca;

c) descrierea, functionarea, monitorizarea si modul de interventie la instalatiile si sistemele

de siguranta ale masinilor si utilajelor de la locurile de munca, inclusiv cele de prevenire a

avariilor tehnologice;

d) descrierea, functionarea, amplasarea si modul de actionare a instalatiilor, utilajelor,

aparatelor, dispozitivelor si mijloacelor de protectie impotriva incendiilor;

e) conceptia de interventie in cazul producerii unei situatii de urgenta si continutul

documentelor operative de raspuns;

f) sarcini specifice pentru prevenirea situatiilor de urgenta si realizarea masurilor de

protectie civila.

ART. 18

Durata instructajului specific locului de munca este stabilita in functie de complexitatea

activitatii desfasurate (constructii, instalatii si utilaje tehnologice) si nu poate fi mai mica de 8

ore.

ART. 19

Problemele cu caracter teoretic prezentate pe timpul instructajului specific locului de

munca sunt urmate in mod obligatoriu de demonstratii practice.

ART. 20

Admiterea definitiva la lucru a persoanelor instruite se face numai dupa verificarea acestora

pe baza de teste cu privire la nivelul de insusire a cunostintelor necesare.

SECTIUNEA a 3-a

Instructajul periodic

ART. 21

Instructajul periodic se executa cu toate categoriile de salariati pe o durata de cel putin doua

ore si are ca scop improspatarea, completarea si detalierea cunostintelor dobandite prin

instructajul introductiv general si prin instructajul specific locului de munca.

ART. 22

Instructajul periodic se executa pe baza tematicii anuale si a graficului de instruire,

aprobate de conducatorii institutiilor, manageri sau patroni.

ART. 23

Tematica orientativa anuala de instruire, adaptata fiecarei categorii de salariati, se

structureaza de regula astfel:

a) actele normative care reglementeaza managementul situatiilor de urgenta;

b) obligatiile generale si specifice care revin fiecarei categorii de salariati pentru realizarea

managementului situatiilor de urgenta in cadrul unitatii;

c) conditiile care determina ori favorizeaza producerea accidentelor si avariilor tehnologice

si cauzele potentiale (riscurile) de incendiu si/sau explozie specifice; normele, regulile si

11

masurile de prevenire a acestora;

d) descrierea, functionarea, intretinerea si modul de utilizare a instalatiilor si sistemelor de

protectie destinate prevenirii avariilor tehnologice si incendiilor;

e) modul de actiune a salariatilor in cadrul serviciilor de urgenta si in sprijinul acestora

pentru realizarea interventiei operative si pentru limitarea si inlaturarea urmarilor situatiilor de

urgenta

ART. 26

Intervalul de timp intre doua instructaje periodice se stabileste de conducerea agentului

economic sau a institutiei publice in functie de specificul conditiilor de munca din unitatea

respectiva, cu respectarea urmatoarelor termene:

- cel mult o luna (30 de zile), pentru personalul cu functii de executie sau operative, care

sprijina serviciile de urgenta (structurile de raspuns) in cazul producerii situatiilor de urgenta;

- 1-3 luni, pentru personalul care lucreaza nemijlocit cu aparate, masini, utilaje si instalatii

tehnologice (tehnicieni, maistri, subingineri, ingineri), precum si pentru analisti, cercetatori si

personalul din laboratoare;

- 3-6 luni, pentru personalul auxiliar din sectiile si sectoarele de productie, control tehnic,

cercetare, proiectare, de intretinere si reparatii, investitii, transporturi, precum si pentru cel

care lucreaza in institutii publice;

- 1-6 luni, pentru personalul auxiliar care are atributii de organizare, conducere si control

(sefi de sectii, ateliere, instalatii, depozite etc.), pentru cel din conducerea agentului economic

sau a institutiei, precum si pentru cel din structura autoritatilor publice locale, a administratiei

publice centrale si a institutiilor statului.

ART. 27

Instructajul periodic se face obligatoriu in urmatoarele cazuri:

a) cand un salariat a lipsit mai mult de 30 de zile calendaristice de la locul de munca;

b) cand s-au adus modificari procesului tehnologic sau au fost introduse noi tehnologii;

c) la reluarea activitatii dupa producerea unei situatii de urgenta;

d) cand au aparut modificari ale legislatiei specifice in domeniul situatiilor de urgenta sau

modificari ale normelor si instructiunilor de protectie a muncii

Ordin nr. 786 din 02/09/2005 (Ordin 786/2005)

privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 712/2005 pentru

aprobarea Dispoziţiilor generale privind instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă

Art. I. - Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 712/2005 pentru aprobarea

Dispoziţiilor generale privind

instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,

nr. 599 din 12

iulie 2005, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Preambulul va avea următorul cuprins:

"Având în vedere prevederile art. 19 lit. a), e) şi f) din Ordonanţa Guvernului nr. 60/1997 privind apărarea

împotriva

incendiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 212/1997, cu modificările şi

completările ulterioare,

precum şi ale art. 37 alin. (1) din Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă,

în temeiul art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2003 privind

organizarea şi funcţionarea

Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 604/2003, cu

modificările şi

completările ulterioare,

ministrul administraţiei şi internelor emite următorul ordin:".

2. Articolul 3 din anexă va avea următorul cuprins:

"Art. 3. - Conducătorii instituţiilor publice, patronii şi managerii operatorilor economici sunt obligaţi,

potrivit prevederilor

12

art. 19 lit. a), e) şi f) din Ordonanţa Guvernului nr. 60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor, aprobată

cu modificări

şi completări prin Legea nr. 212/1997, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 28 alin. (1) lit. f)

din Legea nr.

481/2004 privind protecţia civilă, să organizeze şi să execute instruirea în domeniul situaţiilor

de urgenţă pe baza

prezentelor dispoziţii generale şi a reglementărilor specifice."

3. Articolul 10 din anexă va avea următorul cuprins:

"Art. 10. - Instructajul introductiv general vizează dobândirea de cunoştinţe cu privire la:

a) conţinutul actelor normative care reglementează managementul situaţiilor de urgenţă şi

activitatea de apărare

împotriva incendiilor, precum şi actele normative specifice profilului operatorului economic sau instituţiei;

b) managementul situaţiilor de urgenţă şi modul de organizare a activităţii de apărare împotriva incendiilor

la nivelul

operatorului economic sau al instituţiei;

c) mijloacele tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor cu care sunt echipate construcţiile, instalaţiile,

amenajările ş i

modul de utilizare a acestora, precum şi mijloacele tehnice existente şi planificarea resurselor

pentru realizarea

măsurilor de protecţie civilă;

d) formele şi metodele specifice de prevenire şi stingere a incendiilor;

e) modul de acţiune în cazul producerii unei situaţii de urgenţă şi în cazul observării şi anunţării unui

incendiu;

f) acţiunile ce trebuie întreprinse pentru limitarea şi înlăturarea urmărilor situaţiilor de urgenţă."

4. Articolul 13 din anexă va avea următorul cuprins:

"Art. 13. - Durata instructajului introductiv general se stabileşte prin reglementări interne, în

funcţie de specificul

activităţii desfăşurate, complexitatea procesului tehnologic, riscul de incendiu şi/sau de explozie, nivelul de

risc rezultat

din clasificarea unităţilor din punct de vedere al protecţiei civile, precum şi de nivelul de pregătire al

participanţilor, dar nu

poate fi mai mică de 8 ore."

5. Litera b) a articolului 17 din anexă va avea următorul cuprins:

"b) condiţiile care determină ori favorizează producerea accidentelor şi avariilor tehnologice şi cauzele

potenţiale de

incendiu şi/sau de explozie specifice locului de muncă, măsurile de prevenire a acestora;".

6. Litera f) a articolului 17 din anexă va avea următorul cuprins:

"f) sarcini specifice pentru prevenirea situaţiilor de urgenţă, cauzelor potenţiale de incendiu

şi realizarea măsurilor

specifice de protecţie civilă."

7. După articolul 17 din anexă se introduce articolul 171 cu următorul cuprins:

1

"Art. 17 . - Instructajul specific locului de muncă se efectuează şi în următoarele cazuri:

a) când un salariat a lipsit mai mult de 30 de zile calendaristice de la locul de muncă;

b) când s-au adus modificări procesului tehnologic sau au fost introduse noi tehnologii;

c) la reluarea activităţii după producerea unui incendiu, explozii sau situaţii de urgenţă;".

8. Literele a) şi b) ale articolului 23 din anexă vor avea următorul cuprins:

"a) actele normative care reglementează managementul situaţiilor de urgenţă, activitatea de

apărare împotriva

incendiilor şi activitatea de protecţie civilă;

b) obligaţiile generale şi specifice ce revin fiecărei categorii de salariaţi;".

9. Articolul 24 din anexă va avea următorul cuprins:

13

"Art. 24. - Tematica orientativă se adaptează şi se completează pe parcursul anului, dacă este cazul, de către

cei care

execută instruirea, cu concluziile şi învăţămintele rezultate din:

a) controalele efectuate privind respectarea prevederilor legale şi îndeplinirea sarcinilor stabilite;

b) natura, frecvenţa şi amploarea incendiilor, exploziilor şi altor situaţii de urgenţă produse pe raza

teritorială a unităţii

sau în sectoare de activitate similare;

c) modificări ale legislaţiei specifice."

10. La articolul 26, articolul 31 alineatul (2), articolul 39 litera b) şi la articolele 40 şi 41 din anexă,

sintagma "agent

economic" se va înlocui cu sintagma "operator economic".

11. Articolul 27 din anexă se abrogă.

12. Articolul 35 din anexă va avea următorul cuprins:

"Art. 35. - Instructajul special pentru lucrări periculoase se execută înainte de începerea unor lucrări în

timpul cărora

pot apărea situaţii generatoare de incendiu din cauza manifestării unor surse specifice de aprindere sau a

creării unor

atmosfere potenţial explozive ori se poate favoriza producerea unor situaţii de urgenţă."

13. Litera a) a articolului 36 din anexă va avea următorul cuprins:

"a) executarea unor operaţiuni de manevră ori de comandă a unor instalaţii sau utilaje tehnologice de

importanţă ori

intervenţia asupra acestora, a căror operare greşită poate determina sau favoriza producerea unor incendii de

amploare,

explozii, calamităţi naturale ori a altor situaţii de urgenţă;".

14. La articolul 36 din anexă, după litera c) se introduc douăsprezece noi litere cu următorul cuprins:

"d) lucrări de sudare;

e) lucrări de tăiere sau lipire cu flacără;

f) lucrări care pot provoca scântei mecanice;

g) lucrări care pot provoca scântei şi arcuri electrice sau scurtcircuite;

h) lucrări de topire a bitumului sau asfaltului;

i) lucrări de curăţare prin ardere a unor utilaje, aparate, conducte tehnologice sau conductoare electrice;

j) lucrări la care se utilizează foc deschis (dezgheţări, decongelări, aprinderea cuptoarelor tehnologice,

cazanelor etc.);

k) punerea ori repunerea în funcţiune a instalaţiilor şi utilajelor tehnologice care prezintă risc foarte mare

de incendiu

sau oprirea acestora;

l) aplicarea unor materiale de protecţie din care se pot degaja cu uşurinţă vapori şi gaze inflamabile şi/sau

explozive;

m) curăţarea interioară a unor vase, rezervoare, recipiente sau sisteme de evacuare în care au fost stocate,

prelucrate

ori vehiculate produse combustibile etc.;

n) depozitarea, manipularea şi transportul de substanţe/materiale periculoase;

o) spectacole cu foc deschis/jocuri de artificii."

15. Articolul 42 din anexă va avea următorul cuprins:

"Art. 42. - Instructajul pentru personalul din afara operatorului economic sau a instituţiei, care se află

pentru o durată

determinată în incinta acesteia în scopul îndeplinirii unor activităţi solicitate de conducerea operatorului

economic ori a

instituţiei, se efectuează, după caz, de cadrul tehnic cu atribuţii în domeniul prevenirii şi

stingerii incendiilor sau de

personalul de specialitate în domeniul protecţiei civile ori de şeful locului de muncă

respectiv, în cadrul căruia este

prevăzut un asemenea instructaj."

14

16. Articolul 51 din anexă va avea următorul cuprins:

"Art. 51. - Organizarea activităţii de instruire a personalului angajat în muncă se va face

avându-se în vedere

următoarele:

a) responsabilitatea conducătorului instituţiei, managerului sau patronului privind informarea şi instruirea

salariaţilor cu

privire la actele normative, normele, regulile şi măsurile specifice instituţiei ori operatorului

economic respectiv, care

reglementează managementul situaţiilor de urgenţă, precum şi asupra sarcinilor ce le sunt stabilite potrivit

prevederilor

art. 19 lit. a), e) şi f) din Ordonanţa Guvernului nr. 60/1997, aprobată cu modificări şi completări prin Legea

nr. 212/1997,

cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 481/2004, cu

modificările şi completările

ulterioare;

b) respectarea principiului responsabilităţii conducătorului instituţiei, managerului sau patronului

privind verificarea

însuşirii de către salariaţi a obligaţiilor ce le revin în cazul producerii incendiilor, exploziilor şi situaţiilor de

urgenţă;

c) asigurarea măsurilor tehnice şi organizatorice necesare pentru instruirea eficientă a

salariaţilor în domeniul

incendiilor, exploziilor şi situaţiilor de urgenţă."

17. Literele b) şi c) ale articolului 54 din anexă vor avea următorul cuprins:

"b) cadrele tehnice din domeniul apărării împotriva incendiilor sau personalul de specialitate

în domeniul protecţiei

civile (inspectori de protecţie civilă);

c) şefii serviciilor voluntare/private de urgenţă".

18. Litera d) a articolului 54 din anexă se abrogă.

19. Punctul I al articolului 58 din anexă va avea următorul cuprins:

"I. Cerinţe generale:

a) conţinutul materialelor va fi în concordanţă cu bazele teoretice ale activităţii de apărare

împotriva incendiilor şi

management al situaţiilor de urgenţă, corelate cu legislaţia specifică în vigoare;

b) realizarea materialelor se va baza pe principiile pedagogiei moderne;

c) conţinutul şi realizarea materialelor vor fi adecvate nivelului de pregătire al subiecţilor cărora li se

adresează."

20. Articolul 65 din anexă va avea următorul cuprins:

"Art. 65. - Persoanele fizice sau juridice care realizează în scopul comercializării materiale pentru instruire

în domeniul

situaţiilor de urgenţă trebuie să obţină avizul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă - Inspecţia de

prevenire."

21. În titlul ordinului, în cuprinsul acestuia şi al anexei la acesta, prin sintagma "instruirea în domeniul

situaţiilor de

urgenţă" se înţelege "instruirea în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor şi instruirea în domeniul

protecţiei civile".

15

ORDIN nr. 166 din 27 iulie 2010 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind apărarea împotriva incendiilor la construcţii şi instalaţiile

aferente

CAP. II

Reguli şi măsuri specifice de prevenire a incendiilor

SECŢIUNEA 1

Construcţii şi spaţii administrative

ART. 4

Pe timpul exploatării încăperilor, compartimentelor şi spaţiilor aferente construcţiilor şi spaţiilor

administrative trebuie luate măsuri de reducere la minim a riscului de incendiu, prin limitarea la strictul

necesar a cantităţilor de materiale combustibile şi a eventualelor surse cu potenţial de aprindere a acestora.

ART. 5

Se interzice amenajarea de boxe sau depozitarea de materiale cu pericol de incendiu în casele scărilor, sub

rampele scărilor, în poduri şi subsoluri.

ART. 6

În construcţiile şi în spaţiile administrative pot fi păstrate lichide inflamabile în cantitate totală de

maximum 25 l, în bidoane metalice închise şi în locuri special amenajate, pentru curăţenie, igienizare,

deparazitare sau dezinsecţie.

ART. 7

(1) Curăţarea pardoselii cu benzină, neofalină sau alte lichide inflamabile este interzisă.

(2) Operaţiunea de curăţare se poate face numai cu materiale special destinate, la lumina zilei şi cu

respectarea instrucţiunilor precizate de producător, precum şi a următoarelor reguli şi măsuri:

a) interzicerea fumatului şi a oricăror lucrări cu foc deschis pe toată perioada desfăşurării activităţii;

b) scoaterea de sub tensiune a tuturor aparatelor electrice şi întreruperea iluminatului electric, precum şi a

utilizării gazelor naturale ori lichefiate;

c) asigurarea ventilării necesare.

ART. 8

Se interzice folosirea cu defecţiuni şi improvizaţii a aparatelor electrocasnice de tipul radiatoarelor,

reşourilor, fiarelor de călcat în birouri, oficii şi în alte încăperi aferente construcţiilor şi spaţiilor

administrative.

ART. 9

Se interzic fumatul şi utilizarea focului deschis, precum şi utilizarea mijloacelor de iluminat cu flacără

deschisă în spaţiile în care se desfăşoară activităţi administrative, în podurile, subsolurile şi în alte locuri cu

risc de incendiu din construcţiile în care acestea sunt amplasate.

ART. 10

(1) În construcţiile şi spaţiile administrative activitatea se organizează astfel încât să nu se creeze

aglomerări ale persoanelor şi supraîncărcare cu mobilier şi echipamente specifice care să îngreuneze sau să

blocheze evacuarea în caz de incendiu.

(2) Deşeurile de hârtie din birouri se colectează în coşuri şi se evacuează la terminarea programului.

ART. 11

La terminarea programului de lucru, aparatele electrocasnice şi mijloacele de

încălzire/ventilaţie/climatizare locală se deconectează, iar iluminatul artificial şi alimentarea cu energie

electrică a calculatoarelor şi a altor aparate cu alimentare electrică care nu necesită funcţionare permanentă

se întrerup.

16

SECŢIUNEA a 2-a

Săli multifuncţionale, biblioteci şi ateliere de proiectare

ART. 12

În sălile multifuncţionale, în biblioteci şi atelierele de proiectare nu se admite accesul unui număr mai

mare de utilizatori decât cel stabilit prin proiectul tehnic al construcţiei.

ART. 13

Se interzic fumatul în alte locuri decât cele special amenajate şi utilizarea focului deschis în sălile

multifuncţionale, în biblioteci şi atelierele de proiectare, precum şi iluminarea cu flacără deschisă.

ART. 14

În sălile şi în încăperile în care încălzirea se face cu sobe, alimentarea cu combustibil a acestora se

întrerupe, de regulă, înainte de a se permite accesul utilizatorilor în interiorul lor.

ART. 15

În locurile pentru fumat special amenajate în sălile multifuncţionale, în biblioteci şi atelierele de proiectare

se asigură scrumiere pentru colectarea resturilor de ţigări şi chibrituri, care se amplasează la o distanţă de

minimum 1,5 m faţă de draperii şi perdele.

ART. 16

Covoarele, mochetele, preşurile utilizate în sălile multifuncţionale, în biblioteci şi atelierele de proiectare,

pe holuri, coridoare, culoare şi scări se fixează în pardoseală, pentru a nu împiedica evacuarea utilizatorilor

în caz de incendiu.

ART. 17

La amplasarea mobilierului în sălile multifuncţionale, în biblioteci şi atelierele de proiectare se asigură

culoare de circulaţie corespunzător dimensionate, potrivit cerinţelor normativului de proiectare şi prezentelor

dispoziţii generale.

ART. 18

În sălile multifuncţionale se asigură următoarele măsuri:

a) scaunele şi băncile se fixează, de regulă, de pardoseală;

b) când suprafaţa utilă care revine utilizatorului este mai mare de 2,5 mp/loc şi numărul utilizatorilor nu

depăşeşte 20 de persoane, se admit scaune nefixate de pardoseală;

c) în sălile care se încadrează în categoria sălilor aglomerate, iar suprafaţa care revine utilizatorului este

mai mică de 1,5 mp/loc, scaunele şi băncile se fixează obligatoriu de pardoseală;

d) în sălile a căror capacitate nu depăşeşte 200 de locuri, scaunele şi băncile pot fi nefixate de

pardoseală, cu condiţia consolidării lor pe transversale în pachete de 5 scaune.

ART. 19

În biblioteci se au în vedere următoarele măsuri:

a) mesele pentru maximum 8 locuri se amplasează cu cel puţin o latură lângă un culoar de evacuare;

b) mesele dreptunghiulare amplasate cu latura lungă perpendiculară pe culoarele de evacuare au pe fiecare

latură cel mult 8 locuri, dacă există acces la un singur culoar, şi, respectiv, 16 locuri, dacă există acces la

două culoare de evacuare; în capetele acestor mese nu se amplasează scaune pe culoarele de evacuare;

c) dacă numărul de locuri pe o latură este mai mare de 3, între un culoar de evacuare şi perete, sau de 6,

între două culoare de evacuare, se prevăd treceri de acces la culoarele de evacuare cu lăţimea de minimum

0,45 m;

d) lăţimea liberă a culoarelor de evacuare se stabileşte în raport cu numărul utilizatorilor, conform

numărului de fluxuri determinat prin calcul, fără a fi mai mică de 0,90 m, respectiv 0,80 m în cazul utilizării

scaunelor rabatabile;

e) la stabilirea lăţimilor libere de trecere se au în vedere şi dimensiunile scaunelor, considerându-se retrase

la o distanţă de 0,15 m de marginea mesei.

ART. 20

Cărţile, registrele, dosarele, manuscrisele, fişele şi alte documente similare se depozitează în rafturi sau

stive, în încăperi cu parametri de mediu şi nivele de performanţă adecvate, astfel încât să fie ferite de surse

de aprindere.

ART. 21

17

Între rafturile sau stivele de depozitare se asigură spaţii libere pentru accesul şi evacuarea cu uşurinţă în

caz de necesitate.

ART. 22

Pentru protecţia bunurilor de valoare, bibliotecile trebuie echipate şi dotate şi cu sistemele, instalaţiile şi

mijloacele corespunzătoare de protecţie împotriva incendiilor, potrivit reglementărilor tehnice.

ART. 23

Atunci când sălile multifuncţionale se încadrează în categoria sălilor aglomerate sau a încăperilor cu

aglomerări de persoane, se respectă în exploatare şi măsurile specifice acestora.

SECŢIUNEA a 3-a

Spaţii de arhivare şi magazii din clădiri civile

ART. 24

În spaţiile de arhivare şi în magazii trebuie respectate următoarele reguli:

a) la amplasarea materialelor periculoase se ţine seama de comportarea lor specifică în caz de incendiu, în

privinţa atât a posibilităţilor de reacţie reciprocă, cât şi a compatibilităţii faţă de produsele de stingere;

b) se asigură menţinerea compartimentărilor precizate prin proiectul tehnic al construcţiei; orice modificări

se pot face numai pe baza unor documentaţii tehnice elaborate potrivit reglementărilor specifice;

c) produsele inflamabile se etichetează şi se depozitează în locuri special amenajate, marcate

corespunzător, şi în cantităţile precizate prin proiectul tehnic al construcţiei;

d) produsele textile şi alte materiale combustibile se depozitează la distanţe de cel puţin 1,00 m faţă de

sursele de căldură, atunci când acestea există şi sunt stabilite prin proiectul tehnic al construcţiei;

e) hârtia, cărţile şi documentele de arhivă se depozitează în stive sau rafturi, asigurându-se spaţii sau

culoare pentru intervenţie în caz de incendiu;

f) la depozitarea hârtiei, cărţilor şi a documentelor de arhivă în rafturi sau stive se asigură distanţe faţă de

corpurile de iluminat şi alte instalaţii, potrivit reglementărilor tehnice;

g) deşeurile de hârtie, ambalajele rezultate în urma despachetărilor, sortărilor şi livrărilor se colectează şi

se îndepărtează zilnic din spaţiile de depozitare;

h) amplasarea rafturilor şi a mobilierului specific se realizează fără a reduce gabaritele căilor de acces şi

evacuare în caz de incendiu;

i) se interzice blocarea sau îngreunarea accesului la mijloacele de primă intervenţie;

j) se interzice blocarea uşilor de pe traseele de evacuare.

ART. 25

Se interzice accesul persoanelor străine neînsoţite în spaţiile de arhivare şi în magazii.

ART. 26

Se interzice depozitarea în spaţiile de arhivare şi în magazii a buteliilor de gaze petroliere lichefiate, a

recipientelor cu gaze sub presiune sau a oricăror alte materiale care pot produce explozii sau incendii.

ART. 27

(1) Vopselurile şi lacurile inflamabile se păstrează în încăperi separate, cu respectarea cerinţelor din fişele

tehnice de securitate, ferite de umezeală, razele solare, acizi şi emanaţii de gaze.

(2) La depozitare se respectă instrucţiunile stabilite de producător şi reglementările tehnice.

ART. 28

Corpurile de iluminat incandescente din spaţiile de arhivare şi din magazii se protejează cu globuri de

protecţie, iar atunci când prin natura activităţii există posibilitatea de a fi lovite, se montează şi apărători de

protecţie.

ART. 29

Este interzisă executarea în spaţiile de arhivare şi în magazii a lucrărilor care utilizează focul deschis.

Atunci când nu pot fi evitate, aceste lucrări se execută numai pe baza permisului de lucru cu foc, emis

conform Normelor generale de apărare împotriva incendiilor, aprobate prin Ordinul ministrului

administraţiei şi internelor nr. 163/2007.

ART. 30

18

Spaţiile de siguranţă, precum şi cele destinate circulaţiei, intervenţiei şi evacuării în caz de incendiu

se menţin permanent libere, conform planului de depozitare şi de evacuare a materialelor periculoase.

ART. 31

Se interzice fumatul în spaţiile de arhivare şi în magazii.

ART. 32

La terminarea programului de lucru, instalaţia electrică din spaţiile de arhivare şi din magazii se

deconectează de la sursele de alimentare, cu excepţia iluminatului de siguranţă şi a celui care

alimentează sistemele şi instalaţiile de semnalizare şi stingere a incendiilor.

ART. 33

În interiorul spaţiilor de arhivare şi al magaziilor se păstrează în permanenţă ordine şi curăţenie.

ART. 34

Se interzice folosirea în spaţiile de arhivare şi în magazii a reşourilor şi radiatoarelor electrice,

precum şi a lămpilor electrice defecte, cu improvizaţii sau neasigurate cu globuri de sticlă şi grătare de

protecţie.

ART. 35

În spaţiile de arhivare şi în magazii este interzisă păstrarea unor lichide inflamabile care nu constituie

obiect al activităţii.

ART. 36

Este interzis a se păstra în spaţiile de arhivare şi în magazii, chiar şi numai temporar, obiecte

străine de inventarul acestora.

ART. 37

Personalul spaţiilor de arhivare şi al magaziilor trebuie să supravegheze, conform instrucţiunilor

furnizorului, materialele periculoase care prezintă sensibilitate la încălzire sau la reacţii în contact cu alte

materiale.

ART. 38

Depozitarea şi manipularea materialelor şi substanţelor combustibile se fac în ambalaje adecvate, realizate

şi inscripţionate corespunzător, în vederea identificării naturii riscurilor de incendiu şi a stabilirii procedeelor

şi produselor de stingere ori de neutralizare adecvate.

ART. 39

Dispunerea materialelor şi substanţelor periculoase în spaţiile de arhivare şi în magazii se face potrivit

planului de depozitare.

ART. 40

Se interzice depăşirea densităţii sarcinii termice stabilite prin reglementările tehnice sau prin

documentaţiile tehnice de proiectare a construcţiei.

ART. 41

Este interzisă depozitarea materialelor combustibile şi explozive fără fişe tehnice de securitate.

ART. 42

(1) În spaţiile de arhivare şi în magazii trebuie respectate distanţele de siguranţă dintre elementele de

încălzire neizolate şi materialele combustibile depozitate.

(2) Faţă de corpurile de iluminat se respectă distanţele prevăzute în reglementările tehnice.

(3) Faţă de duzele de debitare a apei ale instalaţiilor sprinkler şi drencer se asigură distanţele necesare

funcţionării eficiente a acestora, potrivit reglementării tehnice specifice.

ART. 43

Rafturile se realizează, pe cât posibil, din materiale incombustibile, clasele de reacţie la foc minimum A2,

şi se asigură împotriva răsturnării sau căderii materialelor depozitate.

ART. 44

Este interzisă amenajarea arhivelor în subsoluri, poduri şi mansarde, cu excepţia cazurilor în care aceste

spaţii au fost prevăzute prin proiectul tehnic al construcţiei.

ART. 45

Pentru fiecare spaţiu de arhivare şi magazie trebuie să fie întocmite planuri de depozitare şi de intervenţie

în caz de incendiu, precum şi instrucţiuni specifice de apărare împotriva incendiilor.

SECŢIUNEA a 4-a

19

Parcaje şi garaje din clădiri civile cu cel mult 10 locuri de parcare

ART. 46

Parcarea autovehiculelor în parcaje şi garaje se face astfel încât să se asigure evacuarea rapidă a acestora

în caz de incendiu.

ART. 47

În spaţiile destinate parcării şi garării autovehiculelor se interzic următoarele:

a) alimentarea cu combustibil a autovehiculelor, completarea sau scoaterea de carburant din rezervoare ori

transvazarea lichidelor combustibile;

b) încărcarea acumulatoarelor, cu excepţia locurilor special amenajate;

c) fumatul şi utilizarea focului deschis sub orice formă;

d) utilizarea flăcării deschise sau a altor surse de foc pentru pornirea motoarelor ori în alte scopuri;

e) amenajarea de încăperi şi spaţii cu altă destinaţie sau utilizarea în alte scopuri a spaţiilor destinate

parcării subterane;

f) parcarea autovehiculelor în afara spaţiilor special destinate şi marcate în acest scop;

g) executarea operaţiilor şi lucrărilor de întreţinere sau de reparare a autovehiculelor, indiferent de natura,

durata sau complexitatea acestora, cu excepţia necesităţii înlocuirii roţilor şi a desfăşurării activităţilor

conexe admise;

h) accesul în parcajul subteran al autovehiculelor şi remorcilor acestora cu substanţe inflamabile,

explozive, radioactive, corozive ori care pot iniţia incendii, în afara carburanţilor şi lubrifianţilor

autovehiculelor.

ART. 48

Se interzice depozitarea, chiar şi temporară, de carburanţi, lubrifianţi, uleiuri şi alte materiale combustibile

şi inflamabile în aceste spaţii.

SECŢIUNEA a 5-a

Spaţii pentru prepararea şi servirea mesei din clădiri civile

ART. 49

Amenajarea sălilor pentru servirea mesei se face cu menţinerea spaţiilor de siguranţă între elementele de

mobilier, astfel încât să fie asigurate căile de evacuare, iar pentru uşile amplasate pe căile de evacuare se

asigură sensul de deschidere spre exterior, potrivit reglementărilor tehnice specifice, precum şi menţinerea

descuiată a acestora, pe întreaga durată cât sunt prezente persoane în sală.

ART. 50

(1) În spaţiile de preparare a hranei se asigură realizarea următoarelor măsuri:

a) menţinerea permanentă a curăţeniei şi ordinii, ca de exemplu: curăţarea petelor/scurgerilor de

grăsimi/ulei, amenajarea de cutii pentru cârpele îmbibate cu grăsimi, separat de cele pentru resturi de ţigări,

păstrarea cârpelor de lucru departe de sursele de aprindere;

b) amenajarea şi marcarea locurilor speciale în care se depozitează materiale combustibile provenite din

ambalaje, precum: material lemnos, cartoane, hârtii, talaş, paie, polistiren, textile şi altele asemenea;

c) amenajarea, organizarea şi întreţinerea în bune condiţii a căilor de acces şi evacuare şi evitarea blocării

acestora;

d) aparatele electrocasnice de tipul cafetierelor, friteuzelor, cuptoarelor cu microunde şi altele similare se

utilizează conform instrucţiunilor producătorilor şi se deconectează întotdeauna de la priză, atunci când nu

sunt folosite.

(2) În aceste spaţii se interzic:

a) folosirea mijloacelor şi dispozitivelor termice de preparare a hranei, cu defecţiuni, improvizaţii ori fără

supravegherea şi respectarea instrucţiunilor specifice de apărare împotriva incendiilor;

b) depozitarea buteliilor de GPL, altele decât cele aflate în uz;

c) pregătirea diverselor preparate în aşa fel încât să prezinte pericol de incendiu;

d) umplerea vaselor cu uleiuri şi grăsimi comestibile peste limită sau manipularea necorespunzătoare a

acestora;

20

e) lăsarea produselor alimentare/culinare, precum ulei/grăsime, alcool, care prezintă pericol de incendiu, în

apropierea/pe sursele de aprindere;

f) lăsarea nesupravegheată a mijloacelor şi a dispozitivelor termice de preparare a hranei.

ART. 51

Maşinile de gătit, grătarele pentru fript, aragazurile, cuptoarele şi celelalte utilaje care degajă temperaturi

ridicate se amplasează la o distanţă de cel puţin un m de elementele combustibile ale construcţiilor sau de

materialele combustibile din încăperi.

ART. 52

(1) Sunt obligatorii efectuarea verificării periodice a mijloacelor de preparat şi încălzit hrană şi remedierea

de îndată a deficienţelor sesizate, în aşa fel încât acestea să nu constituie surse de producere a incendiilor.

(2) Se interzice verificarea scăpărilor de gaze cu flacără deschisă.

(3) Verificarea scăpărilor de gaze se face doar cu emulsie de apă şi săpun.

ART. 53

(1) Maşinile de gătit şi grătarele pentru fript se echipează cu hote şi tubulaturi de ventilaţie prevăzute cu

site de protecţie sau clapete şi, după caz, cu instalaţii de stingere specifice.

(2) Hotele şi tubulaturile de ventilaţie ce deservesc maşinile de gătit, grătarele pentru fript, cuptoarele

pentru copt se curăţă şi se degresează săptămânal şi ori de câte ori este nevoie.

(3) Se interzice curăţarea hotelor prin ardere.

ART. 54

În imediata apropiere a fiecărei maşini de gătit cu gaze naturale/lichefiate se afişează instrucţiuni de

exploatare a gazelor, iar manipularea robinetelor se face numai cu chei speciale.

ART. 55

(1) Instrucţiunile de exploatare recomandate de producător se afişează în dreptul fiecărui echipament din

dotarea încăperii pentru prepararea hranei.

(2) În cadrul instrucţiunilor de exploatare se prevăd reguli specifice de intervenţie în caz de incendiu.

ART. 56

La terminarea programului de lucru în aceste spaţii se efectuează următoarele operaţiuni obligatorii:

a) întreruperea alimentării cu energie a maşinilor, utilajelor, aparatelor, dispozitivelor pentru preparat şi

încălzit hrană;

b) verificarea închiderii tuturor robinetelor de gaz de pe conducte şi recipiente;

c) evacuarea deşeurilor rezultate în urma desfăşurării activităţii şi efectuarea curăţeniei la locul de muncă;

d) întreruperea iluminatului artificial, încuierea şi, după caz, predarea cheilor la locurile stabilite de

persoanele cu atribuţii de conducere.

SECŢIUNEA a 6-a

Căi de acces şi intervenţie, ascensoare de pompieri

ART. 57

(1) Intrările în incinte şi circulaţiile carosabile din interiorul acestora, prin care se asigură accesul la clădiri

şi instalaţii, la racordurile de alimentare cu apă, reţele, bazine, râuri, lacuri, rampe, traversările de cale ferată,

trebuie întreţinute, indiferent de sezon, practicabile, curate şi libere de orice obstacole care ar putea

împiedica intervenţia operativă pentru stingerea incendiilor.

(2) Căile de acces şi intervenţie se marchează în mod corespunzător ori, după caz, se prevăd cu circulaţii

ocolitoare.

ART. 58

Accesul mijloacelor şi al persoanelor pentru intervenţii operative în caz de incendiu în vederea salvării şi

acordării ajutorului persoanelor aflate în pericol, a stingerii incendiilor şi limitării efectelor acestora trebuie

să fie asigurat în permanenţă la:

a) toate construcţiile administrative;

b) toate mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, precum şi la punctele de comandă ale

acestora, cum sunt: centrale şi butoane de semnalizare manuală a incendiilor, staţii de pompare a apei,

hidranţi de incendiu, stingătoare, panouri de incendiu, bazine, rezervoare şi castele de apă, rampe ale surselor

de apă naturale;

21

c) toate dispozitivele de acţionare a unor mijloace cu rol de protecţie în caz de incendiu, cortine de

siguranţă, trape de evacuare a fumului, sisteme de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, clapete de pe

tubulatura de ventilare, uşi şi obloane de închidere a golurilor din elementele de compartimentare împotriva

incendiilor;

d) toate tablourile de distribuţie şi întrerupătoarele instalaţiilor electrice de iluminat, de forţă şi de

siguranţă, precum şi la sursele de alimentare de rezervă care sunt destinate alimentării receptoarelor electrice

cu rol în caz de incendiu;

e) alte mijloace utilizate pentru intervenţie în caz de incendiu, ca de exemplu vehicule pentru tractare sau

transport, cisterne ori autocisterne pentru apă.

ART. 59

Persoanele juridice sau persoanele fizice care deţin ori administrează construcţiile, instalaţiile, sistemele,

dispozitivele sau mijloacele prevăzute la art. 58 trebuie să semnaleze prin indicatoare, potrivit prevederilor

legale în vigoare, SR ISO 3864-1, SR ISO 3864-2, SR ISO 3864-3 şi SR ISO 6309, poziţionarea acestora şi

să atenţioneze asupra regulilor care trebuie respectate.

ART. 60

Peste şanţurile şi săpăturile executate pe căile de circulaţie, în cazul efectuării unor lucrări, se realizează

treceri, podeţe provizorii bine consolidate sau se asigură căi de acces şi circulaţie ocolitoare, semnalizate

corespunzător.

ART. 61

(1) Liniile de cale ferată de pe teritoriul incintelor nu trebuie să împiedice accesul liber şi rapid al

maşinilor şi utilajelor pentru stingerea incendiilor, iar eventualele intersecţii se menţin libere.

(2) Staţionarea locomotivelor şi a vagoanelor de cale ferată în intersecţiile cu alte drumuri sau căile de

acces rutiere este interzisă.

ART. 62

Accesul la hidranţi, mijloace speciale de stingere, stingătoare de incendiu, vane principale ale conductelor

de apă, gaze, combustibil lichid sau lichide inflamabile, tablouri electrice de distribuţie trebuie lăsat liber

pentru ca în caz de pericol să se poată interveni nestânjenit.

ART. 63

Sunt interzise blocarea căilor de acces şi intervenţie cu materiale care să reducă lăţimea sau înălţimea

liberă de circulaţie stabilită ori care prezintă pericol de incendiu sau explozie, precum şi efectuarea unor

modificări la acestea prin care să se înrăutăţească situaţia iniţială.

ART. 64

Platformele de acces şi de amplasare a autospecialelor de intervenţie şi salvare de la înălţimi, prevăzute în

imediata vecinătate a construcţiilor, trebuie marcate corespunzător şi menţinute libere.

ART. 65

Ascensoarele de pompieri se menţin permanent în stare de funcţionare pentru a putea fi utilizate operativ

în caz de necesitate.

ART. 66

La ascensoarele de pompieri cu care sunt echipate clădirile înalte şi foarte înalte şi parcajele subterane

pentru autovehicule se respectă prevederile Directivei 95/16/CE a Parlamentului European şi a Consiliului

din 29 iunie 1995 de apropiere a legislaţiilor statelor membre referitoare la ascensoare, transpusă în legislaţia

naţională prin Hotărârea Guvernului nr. 439/2003 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a

ascensoarelor, cu modificările şi completările ulterioare.

ART. 67

(1) Salariaţii operatorilor economici şi ai instituţiilor care desfăşoară activităţi în construcţiile ori în

spaţiile prevăzute în secţiunile 1-5 trebuie instruiţi asupra modului de îndeplinire a sarcinilor ce le

revin din planurile de evacuare şi a celor de intervenţie, atât la angajare, la schimbarea locului de

muncă şi periodic.

(2) Salariaţii operatorilor economici şi ai instituţiilor care desfăşoară activităţi în construcţiile ori în

spaţiile prevăzute în secţiunile 1-5 au obligaţia de a participa la instruiri, exerciţii şi aplicaţii tactice de

prevenire şi stingere a incendiilor, organizate potrivit dispoziţiilor legale.

ART. 68

22

Planurile de evacuare şi cele de intervenţie trebuie actualizate şi afişate conform reglementărilor

specifice.

SECŢIUNEA a 7-a

Instalaţii utilitare aferente construcţiilor

ART. 69

(1) Instalaţiile utilitare aferente construcţiilor, cum sunt cele de gaze, electrice, de apă, de încălzire, de

ventilare, de climatizare, de canalizare şi altele asemenea, precum şi instalaţiile tehnologice se exploatează

potrivit reglementărilor tehnice şi măsurilor specifice de apărare împotriva incendiilor, astfel încât acestea să

nu constituie surse de iniţiere şi/sau de propagare a incendiilor.

(2) Pentru buna exploatare a instalaţiilor utilitare aferente construcţiilor este obligatorie respectarea

întocmai a proiectului tehnic al construcţiei, a prevederilor instrucţiunilor de exploatare, întreţinere şi

reparaţii cuprinse în proiect şi a reglementărilor tehnice specifice de exploatare şi de urmărire a comportării

în timp a construcţiilor.

ART. 70

Instalaţiile utilitare aferente construcţiilor trebuie să corespundă destinaţiei, tipului şi categoriei de

importanţă a construcţiei, precum şi nivelului de risc de incendiu, să aibă nivelul de protecţie corespunzător

mediului în care sunt amplasate şi să respecte prevederile din reglementările specifice de apărare împotriva

incendiilor.

ART. 71

Pe timpul exploatării instalaţiilor utilitare aferente construcţiilor se interzic:

a) neasigurarea supravegherii conform instrucţiunilor de funcţionare;

b) funcţionarea fără sistemele, aparatele şi echipamentele necesare conform instrucţiunilor de funcţionare

pentru controlul şi menţinerea parametrilor privind siguranţa în funcţionare sau înlocuirea acestora cu altele

supradimensionate;

c) întreţinerea necorespunzătoare a elementelor prevăzute pentru izolare termică sau electrică ori pentru

separare;

d) depăşirea termenelor stabilite pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau executarea

necorespunzătoare a acestora;

e) executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau a unor modificări de către personal neautorizat;

f) utilizarea de improvizaţii care să prezinte risc de incendiu şi/sau de explozie;

g) neasigurarea protecţiei la foc corespunzătoare faţă de materialele şi substanţele combustibile existente

în spaţiul în care sunt utilizate;

h) lăsarea în funcţiune a instalaţiilor utilitare aferente construcţiilor peste programul stabilit, în cazurile în

care instrucţiunile specifice interzic acest lucru.

ART. 72

Menţinerea în bună stare a instalaţiilor şi sistemelor de captare şi scurgere la pământ a descărcărilor

electrice atmosferice este obligatorie la construcţii şi instalaţii, utilaje şi echipamente tehnologice, conform

reglementărilor tehnice specifice.

ART. 73

Utilizarea sistemelor de captare şi scurgere la pământ a electricităţii statice, conform instrucţiunilor

specifice şi reglementărilor tehnice, este obligatorie.

ART. 74

La exploatarea instalaţiilor electrice se interzic:

a) înlocuirea siguranţelor, releelor de protecţie şi a întrerupătoarelor automate cu altele necalibrate;

b) racordarea unor consumatori care depăşesc puterea nominală a circuitelor;

c) supraîncărcarea instalaţiei electrice, respectiv a conductoarelor, cablurilor, întrerupătoarelor,

comutatoarelor, prizelor şi transformatoarelor;

d) lăsarea neizolată a capetelor conductoarelor electrice, în cazul demontării parţiale a unei instalaţii;

e) folosirea legăturilor provizorii prin introducerea conductoarelor electrice, fără ştecher, direct în prize;

23

f) utilizarea prizelor fără prevederea dispozitivului de protecţie diferenţială şi de limitare a puterii,

amplasate la distanţă mai mică de 1,00 m de materiale combustibile ori în incinta depozitelor şi a magaziilor

cu materiale combustibile;

g) utilizarea receptorilor de energie electrică de tipul radiatoarelor, reşourilor, fiarelor de călcat,

aerotermelor etc. improvizaţi şi fără asigurarea măsurilor de izolare faţă de materialele şi elementele

combustibile din spaţiul sau din încăperea respectivă;

h) utilizarea lămpilor mobile ori portative, alimentate prin cordoane improvizate şi/sau uzate;

i) folosirea la corpurile de iluminat a filtrelor de lumină ori a abajururilor improvizate, din carton, hârtie

sau din alte materiale combustibile;

j) aşezarea pe motoarele electrice a unor materiale combustibile precum cârpe, hârtii, folii de mase plastice

sau altele similare;

k) folosirea în stare defectă, uzată şi/sau cu improvizaţii a instalaţiei electrice şi/sau a receptorilor electrici;

l) suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductoarele de alimentare, dacă aceasta nu este prevăzută

din fabricaţie;

m) introducerea în interiorul panourilor, nişelor, tablourilor, canalelor sau al tunelelor electrice a

obiectelor de orice fel;

n) depozitarea de obiecte şi/sau de materiale combustibile în posturile de transformare şi/sau în încăperile

tablourilor generale de distribuţie electrică;

o) depozitarea sau păstrarea materialelor combustibile în apropierea posturilor de transformare şi/sau în

încăperile tablourilor generale de distribuţie, precum şi blocarea accesului la aceste încăperi cu astfel de

materiale;

p) efectuarea lucrărilor de întreţinere, revizii şi reparaţii de către personal necalificat şi neautorizat.

ART. 75

La exploatarea instalaţiilor de gaze se respectă următoarele reguli principale:

a) verificarea şi menţinerea în bună stare de funcţionare a instalaţiei şi a elementelor componente, pentru

înlăturarea oricărei posibilităţi de scurgere a gazelor;

b) în cazul în care se constată miros de gaze, înainte de a se aprinde focul, se aeriseşte încăperea respectivă

şi se depistează şi se înlătură de către personal autorizat defectele care au provocat scăpările de gaze;

c) aprinderea şi stingerea focului se execută numai de către personal instruit în acest scop, lângă fiecare

sobă afişându-se câte o etichetă pe care se menţionează, pe lângă ora de aprindere şi stingere, următorul text:

"Pentru aprinderea şi stingerea focului răspunde (numele şi prenumele persoanei)";

d) înainte de aprinderea arzătorului de gaze, robinetul trebuie să fie închis, iar când arzătorul este în

funcţiune, uşa cenuşarului se deschide;

e) atât la aprinderea, cât şi la stingerea focului, gazele se menţin închise şi se deschid mai întâi de la

robinetul principal, de siguranţă, apoi de la robinetul de manevră al arzătorului ori aparatului;

f) se interzice folosirea gazelor în sobele sau în aparatele defecte şi a căror etanşeitate nu este asigurată;

g) depistarea scăpărilor de gaze se va face numai cu emulsie de apă şi săpun.

ART. 76

(1) La exploatarea instalaţiilor de încălzire centrală se respectă prevederile reglementării tehnice specifice

şi următoarele reguli principale:

a) exploatarea centralelor termice, precum şi a instalaţiilor de cazane aferente se efectuează numai de către

personal instruit în domeniu sau, după caz, autorizat potrivit legii;

b) se interzice depozitarea în centrala termică a unor utilaje sau materiale care nu au legătură cu

exploatarea efectivă a acesteia;

c) aparatele pentru controlul temperaturii şi presiunii din cazane şi conducte, indicatoarele de nivel pentru

combustibil, supapele de siguranţă etc. se menţin în perfectă stare de funcţionare;

d) cazanele alimentate cu combustibil lichid se prevăd, în faţa focarelor, sub injectoare, cu tăvi metalice

umplute cu nisip, pentru colectarea eventualelor scurgeri provenite din instalaţii, iar scurgerile accidentale de

combustibil se colectează şi se înlătură imediat ce se constată;

e) rezervoarele pentru consum zilnic se prevăd cu conducte de preaplin, conducte de aerisire, indicatoare

de nivel şi se întreţin corespunzător, iar la acestea nu se instalează indicatoare de nivel din sticlă;

f) se interzice folosirea focului deschis pentru fluidizarea combustibilului din rezervoare, prin încălzire;

24

g) înainte de aprinderea combustibilului la injectoare se verifică focarul şi se îndepărtează eventualele

scurgeri de combustibil;

h) focarele şi canalele de fum se ventilează timp de 10 minute folosindu-se instalaţia prevăzută pentru

aceasta, respectiv pentru evacuarea gazelor arse;

i) aprinderea combustibilului pulverizat în focarele cazanelor se efectuează fie electric, fie cu ajutorul unei

torţe fixate pe o vergea metalică lungă de circa 80 cm, nefiind admise improvizaţiile;

j) se interzice reaprinderea focului de la zidăria incandescentă a focarului sau de la flacăra altui arzător;

k) centralele termice care folosesc combustibil gazos se pun în funcţiune numai după verificarea

arzătoarelor şi numai dacă acestea corespund presiunii din conductele de gaze, în limitele prevăzute de

norme;

l) controlul etanşeităţii conductelor, instalaţiilor şi echipamentelor cu gaz se face cu emulsie de apă şi

săpun sau prin altă metodă indicată de specificaţiile tehnice; se interzice controlul etanşeităţii la gaze cu

flacără;

m) la instalaţiile cu combustibil gazos neautomatizate, aprinderea arzătoarelor cu gaze în focarele

cazanelor de la centralele termice se face respectând principiul gaz pe flacără;

n) pentru fiecare cazan se asigură efectuarea periodică a reviziei şi a lucrărilor de reparaţii, potrivit

termenelor prevăzute de reglementările specifice;

o) la canale şi la coşul de fum se asigură desfundarea şi curăţarea periodică, conform instrucţiunilor de

exploatare, etanşeitatea, funcţionarea accesoriilor pentru reglare şi siguranţă, clapete de explozie, şibăre,

integritatea izolaţiei termice;

p) la instalaţiile de alimentare, depozitare, ardere cu combustibil lichid, gazos se asigură funcţionarea

pompelor de alimentare cu combustibil, arzătoarelor, corespunzător cărţii tehnice şi parametrilor proiectaţi,

oprirea automată a arzătoarelor cazanelor în cazul întreruperii alimentării cu gaze, aer sau energie electrică şi

în cazul atingerii temperaturii ori presiunii maxim admise a agentului termic, evacuarea prin preaplin a

excesului de combustibil lichid din rezervoare la depăşirea nivelului maxim, trecerea de la un combustibil la

altul, la agregatele mixte cu ardere: gaze sau combustibil lichid, decuplarea pompei la trecerea pe gaze şi

etanşeitatea conductelor, pompelor, armăturilor rezervoarelor şi îndeosebi a racordurilor la arzătoare;

q) la instalaţiile de ardere a cărbunelui se asigură funcţionarea automată a sistemelor de alimentare cu

cărbune şi de evacuare a zgurii şi cenuşii, reducerea intensităţii arderii în cazul întreruperii alimentării cu aer

sau energie electrică şi oprirea automată a alimentării în cazul atingerii temperaturii ori presiunii-limită a

agentului termic. Evacuarea zgurii şi cenuşii se face în locuri amenajate, utilizând mijloace realizate din

materiale incombustibile. Cenuşa şi zgura se stropesc cu apă;

r) instalaţiile de încălzire cu aer cald, conductele, aerotermele şi bateriile de încălzire se curăţă periodic de

depunerile de praf combustibil şi nu se depozitează lichide inflamabile, materiale combustibile şi recipienţi

cu gaze sub presiune în jurul bateriilor de încălzire sau al aerotermelor;

s) este interzisă depunerea pe radiatoare şi pe conductele termice a vaselor cu lichide inflamabile, a

articolelor de îmbrăcăminte şi a altor materiale combustibile;

t) oprirea funcţionării cazanelor este obligatorie atunci când se constată creşterea sau scăderea nivelului

apei în afara limitelor admise, fără a putea fi readus la nivelul normal, defectarea unor aparate de control sau

a dispozitivelor de siguranţă, spargerea unor ţevi în interiorul cazanului, aprinderea depunerilor de funingine

şi cocs în canalele de fum etc.

(2) La punctele de descărcare a carburanţilor lichizi se aplică următoarele măsuri:

a) autocisterna se leagă mai întâi la borna de împământare, în vederea descărcării electricităţii statice;

b) operaţiile de racordare şi deracordare, precum şi descărcarea carburanţilor se realizează numai cu

motorul oprit;

c) şoferul supraveghează permanent descărcarea şi începe operaţia numai după ce se asigură că starea

mijlocului de transport este corespunzătoare din punctul de vedere al siguranţei la foc;

d) pe timpul descărcării autocisternei, în zona gurii de descărcare este interzisă circulaţia altor vehicule,

accesul persoanelor neautorizate, precum şi focul deschis sau fumatul;

e) la terminarea operaţiei de descărcare a combustibilului, racordul conductei de umplere a rezervorului se

închide etanş, cu dispozitivul special prevăzut în acest scop.

(3) La exploatarea sobelor cu sau fără acumulare de căldură şi a maşinilor şi aparatelor de încălzit şi de

gătit se au în vedere următoarele măsuri:

25

a) materialele sau elementele combustibile situate în faţa focarelor şi cenuşarelor se aşază la distanţă de

minimum 1,25 m faţă de acestea, iar cele greu combustibile pot fi la 1,00 m;

b) în încăperile în care sunt amplasate sobele se interzice depozitarea materialului combustibil peste

consumul necesar pentru 24 de ore;

c) depozitarea materialelor combustibile se face la o distanţă mai mare de 1,00 m faţă de sobele fără

acumulare de căldură şi de 0,50 m la sobele cu acumulare de căldură;

d) maşinile şi aparatele de gătit cu combustibili solizi sau gaze, precum şi rezervoarele de consum ale

sobelor care utilizează combustibili lichizi, a căror protecţie termică a fost asigurată de producător pe baza

încercărilor efectuate şi acceptată la omologarea produsului, pot fi amplasate la distanţe mai mici decât cele

prevăzute mai sus doar dacă acest lucru este precizat în instrucţiunile de folosire;

e) se interzice depozitarea materialului combustibil, a cărţilor, hainelor, lumânărilor etc. deasupra sobelor;

f) în faţa uşiţei de alimentare a sobei, pardoseala combustibilă se protejează cu tablă metalică având

dimensiunile de 0,70 x 0,50 m;

g) înainte de utilizare, sobele şi coşurile de fum trebuie verificate amănunţit, reparate, curăţate şi date în

exploatare în perfectă stare de funcţionare;

h) nu se admite utilizarea sobelor fără uşiţe la focare şi cenuşare, defecte sau izolate necorespunzător faţă

de elementele combustibile ale clădirilor;

i) în timpul funcţionării sobelor care utilizează combustibil solid, uşiţele focarului şi cenuşarului trebuie

menţinute închise şi nezăvorâte;

j) este strict interzisă aprinderea focului în sobe prin stropire cu benzină, petrol sau alte lichide

combustibile;

k) se interzice uscarea hainelor sau a altor materiale combustibile pe sobe ori în imediata apropiere a lor;

l) nu se admite folosirea lemnelor mai lungi decât vatra focarului sobei sau a cărbunilor cu o putere

calorifică mai mare decât cea stabilită de producătorul echipamentului de încălzire;

m) se desemnează persoane care să răspundă de aprinderea şi stingerea focului corespunzător fiecărui

spaţiu ori construcţie la care încălzirea se realizează astfel;

n) cenuşa rezultată se evacuează periodic într-un loc stabilit şi amenajat în acest scop, fără pericol de

incendiu şi numai după ce se sting complet resturile de jar;

o) se interzice funcţionarea sobelor supraîncălzite.

(4) La exploatarea sobelor fără acumulare de căldură se au în vedere, suplimentar, şi următoarele măsuri:

a) distanţa dintre sobe sau burlane şi materialele combustibile învecinate trebuie să fie de cel puţin 1,00 m,

iar faţă de cele greu combustibile de 0,70 m;

b) la sobele cu înălţimea picioarelor de cel puţin 0,25 m, pardoseala de sub acestea se protejează printr-un

strat izolator de cărămidă plină având grosimea de 6 cm cu mortar de argilă sau prin două straturi de pâslă

îmbibată cu soluţie de argilă ori cu alt material incombustibil din clasa A1(FL) de reacţie la foc cu aceeaşi

capacitate termoizolatoare, peste care se pune tablă;

c) postamentul termoizolator trebuie să depăşească perimetrul sobei cu 0,25 m, iar în faţa focarului cu 0,50

m;

d) când sobele nu au picioare sau picioarele sunt mai scurte de 0,25 m, pentru a se izola faţă de pardoselile

combustibile, se protejează printr-un postament format din două rânduri de cărămidă (pe lat) cu mortar de

argilă sau alcătuit din alte materiale incombustibile termoizolatoare, minim clasa A1(FL) de reacţie la foc.

(5) La exploatarea centralelor termice mici cu putere maximă de cel mult 0,3 MW se respectă prevederile

reglementării tehnice specifice şi se interzice:

a) inexistenţa documentaţiei tehnice aprobate;

b) neasigurarea sau obturarea orificiilor dimensionate potrivit reglementărilor specifice pentru admisia

aerului de combustie, cu excepţia centralei termice prevăzute cu cazane cu introducerea aerului şi evacuarea

forţată a gazelor de ardere, agrementate tehnic în acest sens;

c) neasigurarea sau obturarea suprafeţelor vitrate, dimensionate conform reglementărilor tehnice specifice;

d) dezafectarea senzorului pentru evacuarea gazelor de ardere pentru funcţionarea în siguranţă a

microcentralei termice;

e) neasigurarea cerinţelor de amplasare şi de montare;

f) amplasarea centralelor termice alimentate cu gaz petrolier lichefiat (GPL) în subsolul clădirilor;

g) alimentarea arzătoarelor cazanelor de la butelii individuale de gaze petroliere lichefiate;

26

h) neasigurarea cerinţelor de evacuare a gazelor de ardere;

i) neasigurarea, funcţionarea necorespunzătoare sau dezafectarea dispozitivelor de protecţie minime care

să realizeze blocarea alimentării la nerealizarea aprinderii, stingerea flăcării, existenţa flăcării înaintea

admisiei combustibilului, presiuni ale gazului sub limita admisă, întreruperea alimentării cu energie electrică;

j) neasigurarea, funcţionarea necorespunzătoare sau dezafectarea dispozitivelor de blocare a admisiei

combustibilului, la întreruperea alimentării cu energie electrică şi la întreruperea alimentării cu gaze sau

reducerea presiunii sub valoarea indicată de fabricantul arzătorului.

(6) În cazul utilizării buteliilor cu gaze combustibile lichefiate se interzice:

a) folosirea buteliilor defecte sau improvizate şi neomologate;

b) amplasarea buteliilor în apropierea surselor care radiază intens căldură;

c) activarea scurgerii gazului lichefiat din butelie, prin agitarea sau încălzirea acesteia;

d) racordarea buteliei la mijloacele de încălzire direct, fără reductor de presiune;

e) utilizarea furtunului de racordare neomologat pentru gaze, fixat necorespunzător, uzat, în stare defectă

sau cu lungime mai mare de 1,00 m.

ART. 77

La exploatarea instalaţiilor de ventilare se respectă următoarele reguli principale:

a) sistemele de ventilare natural organizată şi sistemele de ventilare mecanică a încăperilor în care se

degajă gaze, vapori, praf sau pulberi combustibile se întreţin şi se utilizează astfel încât, în exploatarea

normală, să se evite posibilitatea acumulării acestor substanţe în cantităţi ce pot prezenta pericol de incendiu

sau explozie;

b) la prizele de ventilare se menţin plasele de sârmă sau grătarele de protecţie în bună stare, astfel încât să

se împiedice pătrunderea diferitelor corpuri străine în canalele de ventilare;

c) amplasarea în încăperi a gurilor de absorbţie se face în raport cu greutatea specifică a gazelor sau a

vaporilor ce se evacuează, iar la ventilările locale acestea trebuie să se afle cât mai aproape de locul de

formare a vaporilor, a gazelor sau a pulberilor combustibile;

d) ventilatoarele montate în încăperile/zonele cu degajări de substanţe combustibile precum gaze, vapori

sau praf, care pot forma cu aerul amestecuri explozive sau care vehiculează astfel de substanţe se menţin în

stare de funcţionare şi se prevăd cu protecţii corespunzătoare mediului;

e) se interzice evacuarea substanţelor combustibile şi a celor inflamabile prin aceeaşi instalaţie de

ventilare, precum şi a substanţelor care în amestec pot provoca aprindere sau explozie;

f) menţinerea unei exhaustări continue şi a unei viteze constante de circulaţie a aerului în canale, pentru

înlăturarea posibilităţilor de formare a amestecurilor explozive;

g) interzicerea utilizării surselor de căldură sau scântei la instalaţiile amplasate în medii în care există praf,

vapori ori gaze combustibile sau inflamabile;

h) întreţinerea, verificarea şi curăţarea periodică a canalelor, tubulaturii şi a ventilatoarelor de depunerile

combustibile;

i) limitarea posibilităţilor de propagare a incendiilor prin canalele sistemului de ventilare, prin întreţinerea

în bune condiţii a clapetelor antifoc prevăzute;

j) în încăperile în care sunt prevăzute instalaţii de ventilare numai pentru degajări accidentale de gaze,

vapori combustibili ori inflamabili, instalaţia de ventilare se pune şi se menţine în funcţiune din momentul

producerii degajării respective şi până în momentul în care au fost înlăturate cauzele care le produc,

asigurându-se evacuarea completă a gazelor sau a vaporilor din aceste încăperi;

k) dacă degajările au loc numai în cursul unor anumite operaţii sau faze ale procesului de producţie,

instalaţia de ventilare se pune în funcţiune cu 10 minute înainte de începerea operaţiei sau procesului

respectiv şi va fi oprită după degajarea completă a încăperii, după 10 minute de la terminarea operaţiei sau a

procesului respectiv.

ART. 78

La instalaţiile de ventilare care prezintă pericol de incendiu sau explozie se respectă şi următoarele măsuri

specifice: a) tubulatura de aspiraţie trebuie să asigure posibilitatea curăţării ei fără dificultate; b) conductele

de ventilare să fie bine întreţinute, pentru a se preveni scăpările de particule şi de vapori inflamabili; c)

grătarele care se află deasupra canalelor de aspiraţie ce sunt dispuse sub podea trebuie executate din

materiale ce nu produc scântei la lovire.

ART. 79

27

La exploatarea instalaţiilor de protecţie împotriva trăsnetului se respectă următoarele reguli principale:

a) instalaţiile de protecţie împotriva trăsnetului se menţin şi se exploatează în bună stare de funcţionare, cu

menţinerea integrităţii tuturor elementelor componente şi a continuităţii între acestea;

b) verificarea şi întreţinerea se efectuează numai de personal specializat şi conform cerinţelor

reglementărilor tehnice în vigoare;

c) instalaţiile de protecţie contra trăsnetului se verifică periodic, conform unui grafic stabilit, urmărindu-se

integritatea fizică, continuitatea şi buna funcţionare a tuturor elementelor componente.

CAP. III

Echiparea şi dotarea cu mijloace de protecţie împotriva incendiilor

ART. 84

(1) Echiparea şi dotarea construcţiilor cu instalaţii de protecţie împotriva incendiilor şi alte mijloace

tehnice de apărare împotriva incendiilor, stabilirea categoriilor, tipurilor şi parametrilor specifici, precum şi

dimensionarea şi amplasarea acestora se asigură conform reglementărilor tehnice şi documentaţiilor tehnice

de proiectare.

ART. 85

În construcţiile şi spaţiile administrative se utilizează numai mijloace tehnice de apărare împotriva

incendiilor certificate sau agrementate, potrivit legii.

ART. 86

Dotarea cu stingătoare de incendiu se asigură astfel: un stingător la o suprafaţă de 200 mp, dar

minimum două pe nivel.

ART. 87

(1) Pentru stingătoarele portative, documentele de referinţă sunt Directiva 97/23/CE a Parlamentului

European şi a Consiliului din 29 mai 1997 de apropiere a legislaţiilor statelor membre referitoare la

echipamentele sub presiune, SR EN 3 cu părţile sale, precum şi reglementările tehnice echivalente ale

statelor membre ale Uniunii Europene sau Turcia ori ale statelor EFTA parte la acordul privind Spaţiul

Economic European.

(2) Referitor la performanţele de stingere, acestea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) stingătoarele cu pulbere trebuie să aibă capacitatea/încărcătura de minimum 6 kg;

b) stingătoarele cu apă pulverizată/spumă trebuie să aibă capacitatea/încărcătura de minimum 6 litri.

(3) Pentru stingătoarele mobile cu încărcătura nominală de 50 kg/l, documentele de referinţă sunt SR EN

1866-1 şi reglementările tehnice echivalente ale statelor membre ale Uniunii Europene sau Turcia ori ale

statelor EFTA parte la acordul privind Spaţiul Economic European.

(4) Prevederile alin. (2) şi (3) nu se aplică stingătoarelor care sunt fabricate şi/sau comercializate legal

într-un stat membru al Uniunii Europene sau în Turcia ori sunt fabricate legal într-un stat EFTA parte la

acordul privind Spaţiul Economic European, în conformitate cu specificaţiile normative în vigoare în aceste

ţări.

ART. 88

(1) Stingătoarele de incendiu portative se întreţin în stare de funcţionare.

(2) Stingătoarele de incendiu portative se amplasează vizibil, în locurile prevăzute prin

reglementările tehnice, astfel încât să se asigure accesul uşor atunci când se impune folosirea acestora

în scopul pentru care sunt destinate.

(3) Amplasarea se poate face pe pardoseala încăperii sau pe pereţi, în suporturi speciale, în funcţie

de instrucţiunile producătorului.

ART. 89

Se recomandă respectarea următoarelor valori ale distanţelor şi înălţimii de montare a

stingătoarelor în perimetrul suprafeţei protejate: a) maximum 15 m, respectiv 20 m faţă de cele mai

importante focare de incendiu din clasele A şi B; b) maximum 1,4 m înălţime faţă de pardoseală.

CAP. IV

Dispoziţii finale

28

ART. 90

(1) Proprietarul construcţiilor şi instalaţiilor aferente sau, după caz, persoana desemnată de acesta să le

administreze, denumită în continuare administrator, conducătorul instituţiei/operatorului economic ori

persoana care le utilizează în baza unui contract, a unei convenţii sau a unui act juridic similar încheiat în

acest sens, denumită în continuare locatar, este obligată să asigure organizarea şi desfăşurarea activităţii de

apărare împotriva incendiilor în domeniul propriu de activitate, potrivit legii şi prevederilor prezentei

dispoziţii.

(2) În construcţii şi instalaţii aferente este obligatorie organizarea, în condiţiile legii, a activităţii de control

intern al respectării normelor, dispoziţiilor şi măsurilor de apărare împotriva incendiilor.

(3) Controlul intern privind respectarea normelor, dispoziţiilor şi măsurilor de apărare împotriva

incendiilor se execută, după caz, potrivit legii, de proprietar/administrator/locator, conducătorul

instituţiei/operatorului economic, de structurile cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor, constituite în

cadrul operatorului economic/instituţiei, de conducătorii locurilor de muncă, de cadrele tehnice sau

personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, de personalul din serviciul

pentru situaţii de urgenţă din structurile locatorului ori locatarului, de persoane fizice sau juridice autorizate

pentru desfăşurarea activităţii de apărare împotriva incendiilor, pe bază de contract.

ART. 91

Rezultatele controlului desfăşurat de către inspectorii de prevenire din inspectoratele pentru situaţii de

urgenţă judeţene/al municipiului Bucureşti şi de către personalul cu atribuţii de control în domeniul apărării

împotriva incendiilor, se menţionează în procesele-verbale de control, se consemnează în registrul de control

şi se analizează de persoanele enumerate la art. 90 şi de personalul cu atribuţii în domeniul apărării împotriva

incendiilor.

ART. 92

(1) În baza concluziilor rezultate din controalele autorităţii de stat sau din controalele proprii, proprietarul/

conducătorul instituţiei/operatorului economic/administratorul/ locatarul este obligat să ia măsuri imediate de

remediere a tuturor neregulilor constatate în domeniul apărării împotriva incendiilor.

(2) Constatările, măsurile şi deciziile adoptate în urma controalelor se aduc la cunoştinţă, prin documente

scrise, tuturor persoanelor implicate.

ORDIN 3946/2000 NORME DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR

SPECIFICE UNITĂŢILOR CU PROFIL DE ÎNVĂŢĂMÂNT ŞI EDUCAŢIE

CAPITOLUL 1

PREVEDERI GENERALE

Obiect şi domeniu de aplicare

Art. 1.1. Prezentele norme sunt obligatorii la organizarea şi desfăşurarea activitaţii de prevenire şi

stingere a incendiilor în construcţiile şi instalaţiile existente în unitaţile din sistemul Ministerului Educaţiei

Naţionale şi cuprind obligaţii, răspunderi, reguli si măsuri organizatorice, tehnice şi de dotare cu mijloace

tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor.

Prevederile normei trebuie asigurate, aplicate şi respectate în scopul reducerii riscului de incendiu şi

a preîntâmpinării izbucnirii, propagării si dezvoltarii incendiilor, a reducerii efectelor negative şi asigurării

protecţiei utilizatorilor şi a forţelor care intervin în caz de nevoie, precum şi a stingerii incendiilor în

condiţii corespunzătoare de operativitate si eficienţă.

Art. 1.2. Prevederile prezentelor norme se aplică la exploatarea construcţiilor si instalaţiilor aferente

acestora, a utilajelor, echipamentelor şi amenajărilor, precum si activitatilor specifice din unitatile si

obiectivele administrate sau aflate sub autoritatea Ministerului Educatiei Nationale, precum şi celor cu profil

de educatie şi învăţământ deţinute sau administrate de alte persoane fizice ori juridice.

Normele sunt obligatorii, indiferent de titularul dreptului de proprietate.

29

Art. 1.3. Prin exploatarea construcţiilor şi instalaţiilor aferente acestora trebuie să se asigure

menţinerea nivelurilor minime de performanţă prevăzute pentru siguranţa la foc, in conformitate cu

prevederile Legii nr. 10 / 1995 şi a reglementărilor tehnice.

Art. 1.4. Regulile şi măsurile specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi cele de dotare

cu mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor din prezentele norme nu au caracter limitativ,

putând fi suplimentate şi completate în funcţie de conditiile stabilite în scenariile de siguranţa la foc şi

concluziile desprinse din determinarea capacităţii de apărare împotriva incendiilor elaborate potrivit actelor

normative şi reglementărilor în vigoare.

Art.1.5. Prevederile prezentelor norme se aplică cumulativ pentru fiecare situaţie în parte, indiferent de

capitolele în care sunt înscrise regulile şi măsurile de prevenire şi stingere a incendiilor, ţinând seama şi de

prevederile actelor normative şi reglementărilor cu aplicabilitate republicană din domeniul apărării

împotriva incendiilor sau cu referiri la acest domeniu.

Art. 1.6. Pentru activităţile desfăşurate în unităţi cu profil de educaţie şi învăţământ,

care însă sunt specifice altor ramuri sau sectoare de activitate si nu se regăsesc în conţinutul

prezentelor norme, se aplică prevederile reglementărilor emise de respectivele ministere sau

autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, potrivit domeniilor de competenţă ale

acestora.

Art.1.7. La utilizarea unor noi activităţi sau noi instalaţii, maşini, utilaje, tehnologii, echipamente,

aparate, produse etc. se stabilesc reguli şi măsuri specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, pe baza

documentaţiilor puse la dispoziţie de producătorii acestora şi alţi factori implicaţi, în conformitate cu

prevederile legislaţiei în vigoare.

Art. 1.8. La construcţiile monumente istorice sau de arhitectură, prevederile prezentelor norme se

aplică, după caz, numai în condiţiile neafectării caracterului monumentului.

Organizarea şi desfăşurarea activităţii de

apărare împotriva incendiilor

Art.1.9. Activităţile desfăşurate pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentelor norme de

prevenire şi stingere a incendiilor în exploatare constituie sarcini de serviciu, care se înscriu ca atribuţiuni în

fişele posturilor.

Persoanele cu atribuţii de conducere trebuie să asigure salariaţilor din subordine care au

stabilite prin fişele posturilor sarcini şi responsabilităţi de apărare împotriva incendiilor, timpul si condiţiile

necesare desfăşurării activităţilor aferente îndeplinirii obligaţiilor ce le revin.

Delegarea de competenţă pentru îndeplinirea prevederilor normelor nu absolvă factorii

decizionali de răspunderile ce le revin potrivit legii.

Art.1.10. Cadrele tehnice cu atribuţiuni de prevenire şi stingere a incendiilor şi persoanele desemnate

pentru punerea în aplicare, controlul şi supravegherea măsurilor de apărare împotriva incendiilor,

îndeplinesc următoarele sarcini principale:

îndrumă şi controlează modul de organizare şi desfăşurare a activităţii de prevenire şi stingere a

incendiilor;

verifică documentaţiile tehnice de proiectare şi execuţie pentru lucrările de investiţii noi, reparaţii

capitale, modernizări, extinderi ori schimbări de destinaţie ale construcţiilor şi instalaţiilor existente şi

propune, după caz, completarea acestora cu măsuri şi sisteme de protecţie la foc necesare conform

30

prevederilor reglementărilor tehnice în vigoare şi a scenariilor de siguranţă la foc elaborate potrivit

prevederilor legale;

coordonează efectuarea studiilor privind identificarea, evaluarea şi controlul riscului de incendiu,

precum şi de determinare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor la obiectivele aflate în exploatare

şi propune conducerii respective măsurile de creştere a nivelului de protecţie împotriva incendiilor;

urmăresc permanent modul şi stadiul de realizare a măsurilor de apărare împotriva incendiilor cuprinse în

documentaţiile tehnice de execuţie sau stabilite de autorităţile abilitate potrivit legii;

propun conducerilor respective să convoace specialiştii pompieri militari în cadrul comisiilor de recepţie

a lucrărilor de investiţii, în condiţiile legii;

elaborează pe baza planurilor tematice aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale, proiectele planurilor

tematice detaliate de pregătire a salariaţilor şi personalului serviciilor de pompieri civili, pe care le supun

aprobării conducerii, desfăşurând nemijlocit activităţi de pregătire a acestora prin lecţii teoretice şi

aplicaţii practice;

întocmesc şi reactualizează permanent listele cu substanţele periculoase utilizate, stabilesc măsurile de

identificare a pericolului de prevenire, stingere a incendiilor şi de protecţie a personalului, corelate cu

natura şi riscurile prezentate şi le supun aprobării conducerii;

coordonează întocmirea planurilor de protecţie împotriva incendiilor şi după caz, întreprind demersurile

de avizare a acestora de către pompierii militari;

evaluează şi supun conducerii spre aprobare sumele necesare pentru achiziţionarea, repararea,

întreţinerea şi funcţionarea mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi pentru

efectuarea celorlalte activităţi specifice de apărare împotriva incendiilor;

acordă sprijin la elaborarea regulamentului de organizare şi funcţionare a serviciilor de pompieri civili,

pe care îl supun aprobării conducerii;

întocmesc şi reactualizează permanent evidenţa cantitativă şi calitativă a mijloacelor tehnice de

prevenire şi stingere a incendiilor din dotare şi acţionează pentru completarea acestora conform

prevederilor normei;

participă la cercetarea incendiilor produse, ţin evidenţa acestora şi propun măsuri de preîntâmpinare a

producerii unor evenimente similare;

întocmesc materialele şi sintezele pe baza cărora se desfăşoară analizele semestriale de apărare

împotriva incendiilor.

Art.1.11. Organizarea apărării împotriva incendiilor în unităţile de educaţie naţională se realizează

printr-un ansamblu de măsuri tehnico-organizatorice, constând în principal din:

a. desemnarea cadrelor tehnice sau a specialiştilor cu atribuţii de coordonare, control şi constatare a

încălcării legii în domeniul apărării împotriva incendiilor şi stabilirea sarcinilor concrete ce le revin

astfel încât să fie îndeplinite obligaţiile prevăzute de lege pentru organele de conducere, privind

organizarea, dotarea, încadrarea şi instruirea specifică;

b. instruirea periodică a salariaţilor privind cunoaşterea şi respectarea instrucţiunilor de lucru, a

regulilor şi măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor specifice activităţllor curente, precum şi a

celor care trebuie respectate pe timpul executării lucrărilor periculoase;

c. organizarea echipelor de intervenţie în caz de incendiu, pe toată durata desfăşurării activităţilor

didactice, cu precizarea nominală a sarcinilor ce revin membrilor acestora în legatură cu:

alarmarea şi anunţarea incendiilor;

alertarea forţelor de intervenţie proprii;

alertarea forţelor cu care cooperează;

alertarea pompierilor militari;

efectuarea operaţiilor şi manevrelor de acţionare a funcţionării sau întreruperii,

după caz, a alimentării cu electricitate, gaze sau energie termică aferente şi de

punere în funcţiune a instalaţiilor de prevenire şi stingere a incendiilor;

evacuarea şi salvarea persoanelor şi a bunurilor materiale;

executarea intervenţiei de stingere;

31

d. dotarea şi echiparea locurilor de muncă cu mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor

şi menţinerea acestora în stare de funcţionare la parametrii proiectaţi;

e. asigurarea mijloacelor financiare necesare desfăşurării activităţii.

Obligaţii şi răspunderi

Ministerul Educaţiei Naţionale

Art. 1.12. Ministerul Educaţiei Naţionale elaborează şi emite ordine, dispoziţii, instrucţiuni, reguli,

măsuri şi reglementări obligatorii cu caracter intern, destinate punerii în aplicare a strategiei de apărare

împotriva incendiilor în domeniul de competenţă şi asigură verificarea modului de respectare a acestora.

Art. 1.13. Strategia de apărare împotriva incendiilor a unităţilor cu profil de educaţie şi învăţământ,

trebuie să urmărească în principal:

îndeplinirea nivelelor de performanţă privind siguranţa la foc la realizarea noilor investiţii

şi menţinerea acestora pe toata durata exploatării:

reabilitarea şi conformarea la foc corespunzatoare a construcţiilor, instalaţiilor utilitare

aferente şi a amenajărilor, precum şi realizarea lucrărilor de reparaţii;

îmbunătăţirea condiţiilor de prevenire şi stingere a incendiilor la construcţiile şi

instalaţiile ce le utilizează;

formarea, perfecţionarea şi specializarea personalului propriu cu atribuţii în domeniul

apărării împotriva incendiilor;

prevederea mijloacelor financiare necesare asigurării corespunzatoare a activităţii de

apărare împotriva incendiilor.

Totodată, strategia de apărare împotriva incendiilor va cuprinde ansamblul de măsuri şi acţiuni

tehnico-organizatorice destinate educării civice a participanţilor la învaţământul preşcolar, primar, gimnazial

şi secundar pentru formarea caracterului preventiv şi cunoaşterea regulilor de comportament în caz de

incendiu.

Art. 1.14. Prin compartimentele de specialitate, Ministerul Educaţiei Naţionale întocmeşte studii

documentare privind riscurile de incendiu specifice activităţilor din domeniul de competenţă, elaborează

proceduri şi metode de identificare si evaluare a riscurilor de incendiu şi acordă asistenţă tehnică şi după

caz, financiară instituţiilor de educaţie şi învăţământ subordonate, pentru stabilirea şi realizarea măsurilor

necesare creşterii nivelului de protecţie împotriva incendiilor.

Art. 1.15. Propune Agenţiei Naţionale pentru Ştiinţă, Tehnologie şi Informare, precum şi altor organe

abilitate potrivit legii, înscrierea în programele anuale şi de perspectivă a unor teme de cercetare-proiectare

privind noi metode şi mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor specifice domeniului de competenţă.

Art. 1.16. Acordă asistenţă tehnică de specialitate unităţilor de educaţie şi învăţământ administrate, pentru

elaborarea documentaţiilor necesare întocmirii planurilor de intervenţie în caz de incendiu.

Art. 1.17. Asigură includerea în planurile de învăţământ şi programele de pregătire aferente cursurilor

de formare, specializare şi perfecţionare a personalului din domeniul educaţiei şi învăţământului, a temelor şi

aplicaţiilor practice de prevenire şi stingere a incendiilor specifice domeniului propriu de responsabilitate.

Elaborează planurile tematice cadru de instruire a salariaţilor şi a personalului serviciilor de

pompieri civili din unităţile şi obiectivele subordonate sau aflate sub autoritatea Ministerului Educaţiei

Naţionale.

32

Art. 1.18. Verifică periodic şi analizează anual modul de organizare şi desfăşurare a activităţii de

apărare împotriva incendiilor în unităţile subordonate, cercetează incendiile produse, constituind băncile

de date necesare, iar pe baza concluziilor desprinse asigură reactualizarea şi completarea normelor

specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, ori emiterea unor ordine sau instrucţiuni privind activitatea

de apărare împotriva incendiilor.

Art. 1.19. Asigură elaborarea, tipizarea şi difuzarea în unităţile de educaţie şi învăţământ a

temelor şi acţiunilor practic aplicative de educaţie civică privind apărarea împotriva incendiilor, precum şi

cuprinderea acestora în programele de învaţământ preşcolar, primar, gimnazial, secundar şi în planurile de

activităţi extraşcolare.

Art. 1.20. Prin specialiştii proprii sau ai inspectoratelor şcolare asigură verificarea modului de

organizare şi desfăşurare a activităţii de apărare împotriva incendiilor în unităţile de învăţământ,

elaborând în acest scop tematici de control adecvate. Tematicile de control vor cuprinde şi obiectivele

specifice activităţilor de educaţie civică pentru formele de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial şi

secundar.

Consiliile de conducere

Art. 1.21. Asigură înscrierea în fişele posturilor a atribuţiilor şi responabilităţilor persoanelor

desemnate prin dispoziţii scrise să îndeplinească sarcini de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi

luarea la cunoştinţă de către acestea a obligaţiilor ce le revin.

Art. 1.22. Verifică, prin cadrele tehnice sau persoanele cu atribuţiuni de prevenire şi stingere a

incendiilor, cuprinderea în documentaţiile tehnice de proiectare si execuţie a obiectivelor de investiţii noi şi a

lucrărilor de modernizare, dezvoltare ori schimbare de destinaţie a celor existente, a măsurilor, instalaţiilor şi

sistemelor de prevenire şi stingere a incendiilor necesare conform reglementărilor tehnice, urmărind periodic

stadiul şi modul de realizare a acestora pentru finalizarea lor înaintea punerii in functiune a lucrărilor de

construcţii şi instalaţii.

Art. 1.23. Asigură întocmirea documentaţiilor tehnice necesare pentru solicitarea şi obţinerea

avizelor şi a autorizaţiilor de prevenire şi stingere a incendiilor, prevăzute de lege.

Art. 1.24. Aprobă planurile de apărare împotriva incendiilor şi verifică prin sondaj modul de

cunoaştere şi capacitatea de punere în aplicare a acestora de către persoanele care au stabilite sarcini privind

evacuarea persoanelor şi a bunurilor, depozitarea valorilor materiale sau de realizare a intervenţiei de

stingere a incendiilor.

Aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare al serviciului propriu de pompieri civili, in cazul in

care este constituit.

Art. 1.25. Supraveghează elaborarea instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor şi le aprobă,

asigurând însuşirea şi respectarea acestora de către salariaţi.

Art.1.26. Aprobă planurile tematice detaliate de instruire teoretică şi practică a salariatilor, precum

şi cele de pregătire şi perfecţionare a serviciilor de pompieri civili.

Verifică trimestrial, direct ori prin cadrele tehnice cu atribuţii de prevenire şi stingere a incendiilor

sau specialistii desemnaţi, modul de cunoaştere şi de respectare a normelor specifice de prevenire şi stingere

a incendiilor.

33

Art. 1.27. Urmăreşte cuprinderea în contractele de închiriere, dare în locaţie sau concesionare a

obligaţiilor şi răspunderilor care revin locatorilor şi locatarilor privind apărarea împotriva incendiilor şi

modul de respectare a acestora de către părţile contractante.

Art. 1.28. Asigură alocarea distinctă în planurile anuale de venituri şi cheltuieli a mijloacelor

financiare necesare achiziţionării, reparării, întreţinerii şi funcţionării mijloacelor tehnice de prevenire şi

stingere a incendiilor, precum şi pentru susţinerea celorlalte activităţi specifice apărării împotriva

incendiilor ( atestări, certificări, avizări, autorizări etc).

Proprietari şi administratori

Art. 1.29. Asigură cunoaşterea şi punerea în aplicare, în părţile care le revin, a planurilor de protectie

împotriva incendiilor întocmite, aprobate şi puse la dispoziţie de titularul dreptului de proprietate şi/sau

utilizare.

Art. 1.30. Asigură măsurile necesare pentru determinarea împrejurărilor care au favorizat producerea

incendiilor, ţine evidenţa acestora şi stabileşte, după caz, măsuri de preîntâmpinare a producerii unor

evenimente similare.

Analizează semestrial modul de organizare şi desfăşurare a activităţii de apărare împotriva

incendiilor.

Art. 1.31. Verifică periodic, direct sau prin persoane desemnate, modul de respectare a obligaţiilor şi

răspunderilor ce îi revin privind apărarea împotriva incendiilor, cuprinse în contractele de închiriere,

concesionare sau dare în locaţie şi după caz, dispune măsuri de îndeplinire a cerinţelor şi măsurilor prevăzute

în acestea.

Art. 1.32. Asigură instruirea salariaţilor proprii şi a colaboratorilor externi, verificând personal sau

prin persoane desemnate, modul de cunoaştere şi respectare a regulilor şi măsurilor de prevenire şi stingere a

incendiilor specifice activităţilor pe care le desfăşoară.

Art. 1.33. Numeşte prin dispoziţie scrisă, una sau mai multe persoane cu atribuţii privind punerea în

aplicare, controlul şi supravegherea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, corelat cu natura,

complexitatea, volumul şi riscurile de incendiu prezentate de activităţile desfăşurate.

Art. 1.34. Stabileşte cadrul organizatoric de informare a persoanelor fizice beneficiare ale procesului

de educaţie şi învăţământ asupra riscului de incendiu prezentat de activităţile desfăşurate, a măsurilor şi

regulilor de prevenire a incendiilor, precum şi asupra modului de comportare şi a posibilităţilor de orientare

şi evacuare în caz de incendiu.

Art. 1.35. Pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii privind apărarea împotriva incendiilor

conducătorul unitatii este obligat :

să stabilească prin dispoziţii scrise responsabilităţile şi modul de organizare privind

apărarea împotriva incendiilor în unitatea pe care o conduce;

să reactualizeze dispoziţiile date, ori de câte ori apar modificări de natură să înrăutăţească

siguranţa la foc;

să aducă la cunostinţa salariaţilor, utilizatorilor şi a oricărei persoane implicate, a

dispoziţiilor reactualizate;

34

să justifice autorităţilor abilitate, că măsurile de apărare împotriva incendiilor asigurate

sunt corelate cu natura şi nivelul riscurilor de incendiu, potrivit normelor şi

reglementărilor tehnice.

Utilizatori

Art. 1.36. Utilizatorii trebuie să participe la activităţile de pregătire teoretică şi practică, să cunoască

şi să aplice întocmai instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor specifice locului de activitate şi după caz,

atribuţiile stabilite prin planurile de intervenţie în caz de incendiu.

Art. 1.37. Să respecte instrucţiunile de lucru privind utilizarea substanţelor şi materialelor

periculoase, precum şi a tehnologiilor, instalaţiilor, utilajelor, maşinilor, aparatelor şi echipamentelor

aferente activităţii.

Art. 1.38. Să informeze imediat şefii nemijlociţi sau persoanele cu atribuţii de conducere şi

supraveghere a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, despre defecţiunile sesizate la mijloacele tehnice

de prevenire şi stingere a incendiilor din dotarea locurilor de munca, precum şi asupra defecţiunilor şi

avariilor tehnice care pot constitui cauze potenţiale de incendiu.

Cadre didactice, studenti si elevi

Art. 1.39. Elevii, studenţii şi cadrele didactice sunt obligaţi să cunoască şi să respecte regulile şi

măsurile de prevenire şi stingere a incendiilor din unitatea respectivă (de învăţământ şi după caz, cămin).

Art. 1.40. În cazul în care iau cunoştiinţă de nereguli privind apărarea împotriva incendiilor în

unitate, vor anunţa imediat conducerea.

Art. 1.41. Să cunoască semnalul de incendiu şi modul de evacuare în condiţii de ordine în caz de

incendiu sau calamităţi naturale.

35

CAPITOLUL 2

MĂSURI COMUNE DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR

Construcţii, instalaţii, echipamente, utilaje şi amenajări

Art. 2.1. În unităţile subordonate ori aflate sub autoritatea Ministerului Educaţiei Naţionale sau

în care se desfăşoară activităţi cu profil specific se respectă regulile şi măsurile de prevenire şi stingere a

incendiilor stabilite prin reglementările cu caracter republican (norme, normative, prescriptii, dispoziţii etc.)

emise potrivit legii, precum şi măsurile comune precizate în prezentul capitol.

În incinta unităţilor şi în interiorul construcţiilor se organizează şi asigură controlul şi

supravegherea măsurilor comune şi specifice de prevenire şi stingere a incendiilor stabilite în normă, în

scopul preîntâmpinării apariţiei incendiilor şi limitării consecinţelor acestora.

Este interzisă depăşirea nivelului riscului de incendiu şi al densităţii sarcinii termice stabilite

prin documentaţiile tehnice de realizare a construcţiilor

şi / sau scenariile de siguranţă la foc, aprobate. Fac excepţie cazurile prevăzute de lege, când se asigură

măsuri compensatorii de apărare împotriva incendiilor.

Art. 2.2. Instalaţiile utilitare aferente construcţiilor ( electrice, gaze, încălzire, ventilare, condiţionare,

de apă, canalizare, paratrăznet, curenţi slabi, etc.) se exploatează potrivit reglementărilor tehnice şi a

măsurilor specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, astfel încât acestea să nu constituie surse de

izbucnire a incendiilor şi/sau de propagare a focului.

Art. 2.3. Periodic se verifică, reface şi menţine în bună stare etanşarea corespunzătoare a golurilor din

jurul canalelor, conductelor sau cablurilor, la trecerea acestora prin elementele de construcţie ( pereţi şi

planşee ) care au rol de protecţie la foc.

Art. 2.4. La termenele stabilite prin agrementele tehnice ale produselor si/sau prin reglementările

tehnice, se verifică integritatea şi după caz, eficacitatea lucrărilor de protecţie la foc a elementelor şi

materialelor de construcţie prin placare, tencuire, ignifugare sau tratare cu substanţe termospumante.

Executarea lucrărilor de ignifugare sau tratare cu substanţe termospumante se realizează

numai de către persoane corespunzător instruite şi atestate, utilizând produse avizate de organele abilitate şi

după caz, agrementate tehnic conform legii.

Art.2.5. Pentru reducerea riscului de incendiu, sistemele, instalaţiile, dispozitivele, aparatele, maşinile

şi utilajele cu care sunt echipate si dotate construcţiile se vor utiliza, exploata şi întreţine în conformitate cu

prevederile instrucţiunilor de funcţionare şi a măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor specifice

acestora.

Art. 2.6. Exploatarea sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor, maşinilor şi

utilajelor, de orice categorie cu defecţiuni, improvizaţii sau fără protecţia corespunzătoare faţă de materialele

sau substanţele combustibile din spaţiul în care sunt utilizate, este interzisă.

36

Art. 2.7. Pe timpul exploatării instalaţiilor aferente construcţiilor şi instalaţiilor tehnologice sunt

interzise:

a.utilizarea necorespunzătoare a sistemelor, instalaţilor, aparatelor şi a echipamentelor sau

solicitarea acestora peste limita admisă;

b.funcţionarea peste programul stabilit sau neasigurarea supravegherii conform

instrucţiunilor de funcţionare;

c.funcţionarea fără sisteme, aparate şi echipamente necesare controlului şi menţinerii

parametrilor privind siguranţa în funcţionare sau înlocuirea acestora cu altele

necorespunzatoare ori supradimensionate;

d.neîntreţinerea corespunzătoare a elementelor prevăzute pentru izolarea termică sau

electrică, ori pentru separare;

e.depăşirea termenelor stabilite pentru efectuarea lucrărilor de verificare, întreţinere şi

reparaţii, precum şi executarea necorespunzătoare a acestora;

f.executarea oricăror lucrări de verificare, întreţinere şi reparaţii de către personal necalificat

sau neatestat pentru lucrările respective.

Art. 2.8. Este obligatorie menţinerea în bună stare de funcţionare a sistemelor şi instalaţiilor de captare şi

scurgere la pământ a curenţilor de descărcare atmosferică (paratrăznet), conform prevederilor normativului

şi instrucţiunilor specifice.

Art. 2.9. Recipientele ( buteliile ) cu gaze petroliere lichefiate sau comprimate utilizate pentru necesităţi

funcţionale, se amplasează, păstrează şi utilizează numai în condiţiile stabilite prin instrucţiunile tehnice

specifice.

Se interzice utilizarea recipientelor (buteliilor) neomologate, neverificate sau cu defecţiuni.

Art. 2.10. La lipirea covoarelor din PVC, a tapetelor sau a altor materiale plastice la care se folosesc adezivi

inflamabili, este obligatorie respectarea următoarelor reguli:

a. interzicerea efectuării oricăror lucrări cu flacără deschisă sau care pot produce scântei;

b. supravegherea permanentă a efectuarii lucrărilor şi limitarea accesului persoanelor

neautorizate în zona de lucru;

c. limitarea cantităţilor de adezivi aduse în încăperea respectivă numai la strictul necesar

desfăşurării operaţiunilor din spaţiul unde se lucrează;

d. montarea de indicatoare şi afişarea de inscripţii la intrarea în încăperi privind interzicerea

fumatului şi a focului deschis;

e. asigurarea ventilării corespunzătoare a spaţiilor de lucru pentru împiedicarea acumularilor

periculoase de vapori şi gaze.

Art. 2.11. Curăţarea pardoselilor ( parchet, duşumea lemn, mozaic etc. ) cu benzină ori alte lichide

inflamabile nu este admisă decât în cazuri justificate.

Atunci când este strict necesară, această operaţie se poate face utilizând materiale adecvate, numai

la lumina zilei şi cu respectarea următoarelor reguli principale:

a. scoaterea de sub tensiune a tuturor instalaţiilor, utilajelor, maşinilor, dispozitivelor şi

aparatelor electrice din zona de lucru;

b. stingerea tuturor surselor de foc deschis (lămpi, felinare, sobe, etc.);

c. asigurarea bunei ventilări a încăperilor respective prin deschiderea ferestrelor şi uşilor care

dau în exterior;

d. interzicerea folosirii sculelor şi ustensilelor ( găleată, lighean, perie etc. ) din materiale

plastice, precum si a cârpelor din fibre sintetice;

e. interzicerea fumatului şi a focului deschis în zonă.

37

Art. 2.12. Pulverizarea insecticidelor inflamabile se efectuează la lumina zilei şi numai după

întreruperea de la tabloul de alimentare a reţelei electrice existente în încăperile respective şi după

înlăturarea altor surse de foc sau scântei.

Art. 2.13. Păstrarea materialelor inflamabile, a cârpelor de şters din bumbac îmbibate cu ulei, lac,

ceară şi altele similare, se face în încăperi special destinate şi amenajate corespunzător.

Materialele textile folosite pentru curăţenie care sunt îmbibate cu substanţe combustibile (

ulei, ceară, lacuri etc. ), se colecteaza în cutii metalice prevăzute cu capace şi se evacuează la sfârşitul zilei

de lucru în locuri stabilite pentru aceasta, fără pericol de incendiu.

Art. 2.14. În clădirile administrative lichidele combustibile necesare pentru curăţenie nu vor depăşi

cantitatea de 25 l. Acestea vor fi păstrate în bidoane metalice ermetic închise şI amplasate la distanţă faţă de

surse de căldură şi foc.

Art. 2.15. În sălile aglomerate, în amfiteatre, săli de clasă, biblioteci, săli de festivităţi şi în general, în

incintele amenajate pentru activităţi cu public, se interzic:

accesul cu produse şi/sau substanţe inflamabile ori cu alte mijloace care pot

produce incendii sau explozii;

accesul persoanelor în număr mai mare decât capacitatea maximă simultană

stabilită şi declarată.

Art. 2.16. Dispozitivele pentru evacuarea fumului (desfumare) şi cele pentru evacuarea fumului şi a

gazelor fierbinţi existente în construcţii, se menţin în stare de funcţionare la parametrii proiectaţi.

Reguli privind fumatul

Art. 2.17. Reglementarea fumatului este obligatorie în cadrul fiecărei unităţi şi se realizează prin

dispoziţia scrisă a persoanei fizice cu atribuţii de conducere.

Art. 2.18. Pentru situaţiile în care o clădire sau amenajare este folosită de mai mulţi utilizatori,

reglementarea fumatului se face prin dispoziţie emisă de proprietarul clădirii sau amenajării respective,

însuşită de utilizatorii în cauză.

În dispoziţie se menţionează:

locurile (zonele) cu pericol de incendiu sau explozie în care este interzis fumatul

sau, după caz, accesul cu ţigări, chibrituri sau brichete;

locurile amenajate pentru fumat;

persoanele desemnate să răspundă de supravegherea respectării reglementării pe

locuri şi sectoare de activitate;

alte date şi informaţii necesare a fi precizate pentru a diminua pericolul de

incendiu.

Art. 2.19. Fumatul este, de regulă, interzis în locurile, zonele, încăperile şi clădirile în care nu se

admite utilizarea focului deschis, precum şi următoarele spaţii:

amfiteatre, săli de festivităţi, săli de curs;

biblioteci;

muzee, expoziţii;

săli aglomerate şi încăperi cu aglomerări de persoane;

amenajări temporare pentru spectacole sau întruniri;

săli de spectacole, întruniri, cinematografe, săli de lectură şi de conferinţe;

depozite, arhive, magazii şi poduri;

38

ateliere, laboratoare, etc. cu risc mare de incendiu;

spaţii de cazare în comun din cămine pentru copii preşcolari, elevi şi case de copii, etc.

încăperi cu echipament electronic de calcul, măsura, control şi automatizare;

încăperi ale centralelor termice;

locuri cu schele, cofraje şi esafodaje realizate din materiale combustibile;

lanuri de cereale în faza de coacere şi zone împădurite.

Art. 2.20. Locurile şi zonele în care este interzis fumatul se marchează prin indicatoare - FUMATUL

INTERZIS - realizate conform prevederilor standardelor în vigoare.

Art. 2.21. Locurile pentru fumat stabilite în exteriorul clădirilor nu vor fi amplasate la o distanţă mai

mică de 40,00 m faţă de locurile în care există pericol de explozie (gaze şi lichide combustibile, explozivi,

vapori inflamabili etc.), 10,00 m faţă de locurile în care există materiale solide combustibile (lemn, textile,

hârtie, carton asfaltat, bitum etc.) şi 50,00 m faţă de culturile de cereale păioase în perioada coacerii şi

recoltării, sau zone împădurite.

Scrumierele şi vasele din interiorul clădirilor (pe coridoare, în holuri etc.) se amplasează astfel

încât să nu fie posibilă aprinderea materialelor combustibile din apropiere (draperii, perdele, jaluzele etc.).

În locurile de activitate în care este permis fumatul se asigură scrumiere care se amplasează

astfel încât să nu facă posibilă aprinderea materialelor combustibile din apropiere (cum sunt cele de birotică

şi altele).

Art. 2.22. Prin instrucţiunile specifice de prevenire şi stingere a incendiilor se vor stabili locurile

special amenajate în care fumatul este permis. Aceste locuri vor fi delimitate, marcate prin indicatoare cu

inscripţia “ LOC PENTRU FUMAT “ şi vor fi dotate, după caz, cu scrumiere, vase cu apă, nisip sau

amenajate gropi în pământ pentru stingerea ţigărilor şi a beţelor de chibrit.

Art. 2.23. Se interzice:

depunerea în scrumiere, vase sau gropi a altor deşeuri de materiale combustibile (hârtie,

carton, textile etc.);

golirea scrumierelor şi vaselor în coşurile de hârtie sau în alte locuri în care există

materiale combustibile;

aruncarea la întâmplare a resturilor de ţigară sau chibrituri aprinse.

Se recomandă a se evita fumatul pe timpul perioadelor de relaxare sau odihnă în paturi, canapele etc.

Art. 2.24. Zilnic, la terminarea activităţii, locurile în care fumatul este permis vor fi verificate, iar

resturile de ţigări şi chibrituri vor fi evacuate.

Lucrări cu foc deschis

Art. 2.25. Focul deschis se foloseşte, de regulă, în scopuri utilitare, pentru gătit, încălzit sau în scop

distractiv, cum ar fi: focul de tabară, focul pentru arderea gunoaielor şi deşeurilor etc.

Art. 2.26. Persoana fizică cu atribuţii de conducere a unităţii va reglementa prin document scris

(decizie, dispoziţie etc.) modul de executare a lucrărilor cu foc deschis, activitate care presupune:

stabilirea, dacă este cazul, a locurilor unde, periodic sau permanent, se pot efectua lucrări

cu foc deschis (topire bitum, ardere reziduuri combustibile, curăţiri prin ardere etc.) şi a

persoanelor care le supraveghează;

stabilirea locurilor (zonelor) cu pericol de incendiu în care este interzisă utilizarea focului

deschis;

39

nominalizarea persoanelor care au dreptul să emită permis de lucru cu foc;

descrierea procedurii de emitere, semnare, aducere la cunoştinţă şi păstrare a permisului

de lucru cu foc;

întocmirea unei instrucţiuni specifice de prevenire şi stingere a incendiilor pentru astfel de

lucrări, care să fie ţinută asupra sa de către executant şi prelucrată cu acesta înainte de

începerea lucrării.

Art. 2.27. Este interzisă folosirea focului deschis în locurile (încăperile, zonele, instalaţiile,

echipamentele, mijloacele de transport etc.) în care se prelucrează, se utilizează, se depozitează, se

vehiculează, se manipulează materiale şi substanţe combustibile sau care, în prezenţa focului deschis,

prezintă pericol de incendiu sau explozie, precum şi în apropierea acestora, cum sunt:

construcţiile civile (publice), pe timpul programului cu publicul şi alte locuri stabilite prin

instrucţiuni specifice de prevenire şi stingere a incendiilor.

instalaţiile de producere, prelucrare, pompare, transport şi distribuţie a lichidelor

combustibile (gaz metan, gaz de sondă, gaz de furnal, acetilenă, hidrogen etc.) şi a

oxigenului;

instalaţiile de producere, prelucrare, pompare, transport si distribuţie a lichidelor

combustibile (produse petroliere, vopsele, lacuri etc.);

gospodăriile de ungere şi acţionări hidraulice cu ulei sau alte lichide combustibile;

secţiile şi atelierele de vopsitorie, prelucrare a lemnului, de modelării, de acoperiri

metalice, de întreţinere şi reparaţii autovehicule şi utilaje de ridicat şi stivuit, de

vulcanizare, tapiţerie, croitorie etc.;

depozitele de lichide combustibile (benzină, benzen, vopsele, lacuri, solvenţi, uleiuri,

motorină etc.), material lemnos şi produse din lemn, produse textile şi de hârtie, carbid,

materiale plastice, recipiente transportabile cu gaze comprimate, explozivi etc.;

încăperile în care se execută operaţii de spălare sau curăţire cu produse petroliere

(benzină, neofalină, parchetin, petrosin etc.), precum şi de vopsire în care s-au folosit

solvenţi inflamabili;

încăperile unde se execută lucrări de finisaj cu substanţe combustibile;

încăperile şi podurile clădirilor ale căror elemente de construcţie sunt realizate din

materiale combustibile;

laboratoarele şi staţiile pilot în care se utilizează substanţe combustibile;

încăperile de încărcat acumulatoare;

încăperile cu echipament electric de calcul, măsură, control, automatizare, semnalizare,

control trafic;

încăperile speciale de cabluri electrice;

Art. 2.28. Este strict interzisă utilizarea focului deschis în locurile şi zonele cu risc de incendiu şi/sau

explozie din clădiri.

Locurile şi zonele în care se aplică această interdicţie se stabilesc şi se marchează potrivit

instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor aprobate de conducerea fiecărei unităţi.

Art. 2.29. Focurile în aer liber, în incinta unităţilor, sunt permise numai în locurile stabilite de

conducerea unităţii şi vor fi supravegheate permanent.

Utilizarea focului deschis este admisă numai în locuri amenajate, în condiţii şi la distanţe care

să nu permită propagarea focului la construcţii, depozite, culturi agricole, păduri, plantaţii sau alte vecinătăţi.

Utilizarea focului deschis nu se admite la distanţe mai mici de 40 m faţă de locurile cu pericol

de explozie (gaze şi lichide combustibile, vapori inflamabili, explozivi etc.), respectiv 10 m faţă de materiale

sau substanţe combustibile (lemn, hârtie, textile, carton asfaltat, bitum, ulei etc.) fără a fi asigurate măsuri

corespunzătoare.

40

Art. 2.30. Cenuşa şi zgura din sobe şi cuptoare, precum şi cea rezultată din crematoriile pentru

arderea deşeurilor combustibile, nu vor fi aruncate la întâmplare, ci vor fi depozitate în locuri special

amenajate, controlându-se în prealabil dacă sunt complet stinse.

Art. 2.31. Dezgheţarea ţevilor de apă şi canalizare situate în medii cu pericol de explozie şi în

apropierea materialelor combustibile se face numai cu apă caldă, abur sau nisip fierbinte.

Art. 2.32. În încăperile unde iluminatul se asigură (permanent sau ocazional) cu lămpi cu petrol, se va

avea grijă ca acestea să nu fie defecte, alimentarea să fie făcută numai cu petrol, iar sticla de lampă să fie în

perfectă stare.

Locul de aşezare a lămpii trebuie să fie protejat cu materiale incombustibile rezistente la

temperatură şi care nu sunt bune conducătoare de căldură (faianţă, piatră, cărămidă etc.) şi care să asigure

stabilitatea necesară, iar în apropierea lămpii să nu existe materiale sau substanţe combustibile (lemn,

hârtii, perdele, îmbrăcăminte, stuf, lichide combustibile etc.) pe care să le aprindă.

Art. 2.33. Se interzice iluminatul cu chibrituri, lămpi cu petrol, facle, bucăţi de hârtie aprinse şi

lumânări în magazii, poduri şi în orice alt loc unde există pericol de incendiu sau explozie.

Art. 2.34. Este interzisă efectuarea oricăror lucrări de sudură, tăiere, lipire ori folosirea aparatelor sau

dispozitivelor care prezintă pericol de incendiu în clădiri civile (publice) pe timpul programului la care

participă copii preşcolari, elevi, studenţi sau public, precum şi în spaţiile cu risc de incendiu şi/sau pericol de

explozie, în depozite, arhive, biblioteci ori alte spaţii cu pericol de aprindere a materialelor, produselor sau

substanţelor combustibile.

Lucrările de sudură, tăiere sau lipire se execută numai de către personal calificat, experimentat şi instruit

corespunzător.

Art. 2.35. În cazuri justificate, lucrările cu foc deschis se pot executa în locurile, zonele şi clădirile în

care, în exploatare normală acestea sunt interzise, numai pe baza “PERMISULUI DE LUCRU CU FOC “ şi

numai după ce sunt luate măsuri de protecţie corespunzătoare, cum sunt:

evacuarea copiilor preşcolari, a elevilor, studenţilor şi publicului;

îndepărtarea sau protejarea materialelor combustibile din apropierea locului de muncă cu

foc deschis;

golirea, spălarea, blindarea traseelor de conducte sau a utilajelor;

aerisirea sau ventilarea spaţiilor respective;

dotarea locului de muncă cu mijloacele necesare de limitare şi stingere a incendiilor;

verificarea şi asigurarea bunei funcţionări a aparatelor ce se utilizează;

asigurarea şi instruirea personalului de execuţie, intervenţie control şi supraveghere,

asupra măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor specifice;

informarea serviciului de pompieri , dacă există, înaintea efectuării lucrărilor.

Art. 2. 36. Pentru lucrările cu foc deschis ce se execută în locuri sau zone cu risc ridicat de incendiu

şi/sau pericol de explozie, locuri ce se precizeaza obligatoriu în instrucţiunile de apărare împotriva

incendiilor, este obligatorie “AUTORIZAŢIA DE LUCRU CU FOC “ .

Art. 2.37. Şeful sectorului de activitate (unitate şcolară, cămin, creşă, laborator, atelier, depozit,

instalaţie etc.) în care se execută operaţiuni cu foc deschis, are obligaţia de a asigura măsuri pentru:

41

pregătirea locului, conform prevederilor normei;

instruirea personalului;

controlul după terminarea lucrării.

În cazul lucrărilor cu foc deschis ce se execută în instalaţii şi în alte locuri (zone) cu risc ridicat de

incendiu sau explozie, persoana cu atribuţii de conducere va dispune luarea şi a altor măsuri de protecţie

specifice.

Art. 2. 38. Permisul de lucru cu foc (autorizaţia de lucru) se întocmeşte în două exemplare, din care

unul se înmânează şefului formaţiei de lucru şi persoanei care execută operaţiile cu foc deschis, iar celalălt

rămâne la emitent (şeful sectorului de activitate unde se execută lucrarea).

Art. 2.39. Permisul de lucru cu foc este valabil o singura zi. La terminarea lucrului, permisul de lucru

cu foc se predă de către executant, emitentului. Similar se procedează şi în cazul autorizaţiei de lucru.

În toate cazurile unde este constituit şi funcţionează un serviciu de pompieri se va asigura

înregistrarea la acesta a permisului de lucru cu foc (autorizaţiei de lucru) înainte de începerea efectivă a

lucrării.

Art. 2.40. Echipamentele şi aparatele utilizate pentru executarea lucrarilor cu foc deschis trebuie să

fie în buna stare de funcţionare. De îndeplinirea acestei cerinţe răspunde executantul.

Art. 2.41. Toate echipamentele şi aparatele de sudare se întreţin şi verifică în conformitate cu

instrucţiunile furnizorului. Proprietarul lor trebuie să facă dovada efectuării acestora la termen şi de către

personal sau persoane fizice de specialitate.

Art. 2.42. Lucrările de sudură la instalaţii, rezervoare, recipienţi şi conducte prin care s-au vehiculat

şi în care s-au depozitat substanţe combustibile sau vapori inflamabili, se vor efectua numai după golirea,

aerisirea, spălarea, umplerea cu apă sau gaz inert, izolarea acestora prin flanşe oarbe de restul instalaţiei şi

după efectuarea analizelor de laborator.

Piesele, instalaţiile şi materialele la care se vor executa operaţiuni de sudare sau tăiere se vor

curăţa în prealabil de materiale combustibile, cum sunt uleiurile, textilele etc.

Art. 2.43. Pe timpul executării operaţiei de sudură trebuie să se asigure:

supravegherea permanentă şi cu atenţie a flăcării, dispersia (răspândirea) şi traiectoriile

scânteilor sau particulelor de materiale incandescente şi intensitatea fluxului de căldură;

strângerea şi depozitarea resturilor de electrozi în vase speciale cu nisip sau apă;

închiderea robinetelor buteliei de oxigen şi a generatorului de acetilenă, dacă durata

întreruperii executării lucrării depăşeşte 10 minute;

interzicerea agăţării arzătoarelor (chiar stinse) de buteliile de oxigen sau generatoarele de

acetilenă;

neefectuarea de deplasări cu arzătoarele aprinse în afara zonei de lucru sau urcări pe scări,

schele etc.;

evacuarea carbidului din generator în cazul întreruperii lucrului pe o perioadă mai

îndelungată;

recipienţii (buteliile) de oxigen sau acetilenă vor fi asezaţi în poziţie verticală, feriţi de

lovire, izbire sau şoc.

Art. 2.44. Se vor lua măsuri preventive pentru a se evita incendierea materialelor şi substanţelor

combustibile, pregătindu-se locul.

42

Art. 2.45. Pregătirea locului unde urmează să se execute operaţiunea de sudare sau de tăiere cu

flacără oxiacetilenică presupune:

înconjurarea acestuia cu panouri incombustibile cu înălţimea de minimum 2,00 m şi bine

ancorate de podea;

protecţia pardoselii din material combustibil cu un strat de nisip cu grosimea de 2 cm, cu

tablă sau cu plăci din materiale incombustibile;

îndepărtarea materialelor şi substanţelor combustibile transportabile la o distanţă de cel

putin 10,00 m de locul sudării sau tăierii;

curăţirea pieselor vopsite pe o porţiune de cel puţin 10 cm de o parte şi de alta în jurul

punctului de lucru;

umezirea cu apă sau protejarea cu panouri incombustibile a materialelor şi elementelor de

construcţie combustibile fixe pentru a fi ferite de contactul cu scânteile sau brocurile de

sudură, flacără sau alte particule de materiale incandescente;

înlăturarea posibilităţilor ca sursele de foc (scântei, particule incandescente etc.) să intre în

contact cu materialele combustibile care se află în încăperile adiacente, în canale, sau la

cotele inferioare ale clădirii, prin acoperirea sau obturarea golurilor ori orificiilor din

pardoseală şi pereţi, cu dopuri incombustibile;

amplasarea la distanţe de siguranţă a generatorului de acetilena transportabil şi a buteliei

de oxigen, respectiv la cel putin 10,00 m între acestea şi locul de sudură sau orice sursă

de foc deschis şi respectiv, cel puţin 5,00 m între ele;

dotarea cu mijloace de primă intervenţie corespunzătoare;

asigurarea prezenţei persoanei desemnate să supravegheze executarea lucrărilor cu foc

deschis.

Art. 2.46. Generatoarele de acetilena transportabile, vor fi de regulă, se instalează în aer liber, în afară

încăperii unde se sudează şi vor fi ferite de razele solare ori sursele cu foc deschis.

În mod excepţional, se admite instalarea unui singur generator de acetilena transportabil numai în

încăperi în care se executa lucrări de reparaţii, montaj sau de întreţinere cu caracter temporar, cu respectarea

următoarelor condiţii:

debitul maxim de acetilena să nu depăşească 3,2 mc/h;

generatorul să fie verificat şi să posede placă de timbru;

încărcătura de carbid să nu fie mai mare de 4 kg;

încăperea să aibă un volum de minimum 350 mc şi să fie bine ventilată;

să fie posibilă asigurarea distanţelor de siguranţă;

să se realizeze, pe toata durata amplasării generatorului, oprirea funcţionării eventualelor

utilaje care lucrează cu flacără sau produc scântei;

Art. 2.47. În cazul în care sudarea se face electric, pe lângă măsurile indicate, se va acorda cea mai

mare atenţie efectuării conexiunilor şi se va controla ca tensiunea la care lucrează agregatul să fie

corespunzătoare, iar cablurile bine izolate, protejate cu apărători sau punţi de trecere când sunt întinse peste

drumuri sau locuri circulate.

De asemenea, la sudarea oxigaz se va urmări starea de funcţionare a aparaturii şi instalaţiei,

verificându-se conductele, robinetele şi garniturile de etanşare, pentru a se evita eventualele scurgeri de gaze.

Art. 2.48. După terminarea lucrărilor cu foc deschis, locul de muncă va fi curăţat, asigurându-se de

regulă următoarele:

verificarea minuţioasă a locului în care s-a executat lucrarea, precum şi a spaţiilor

adiacente şi a celor situate la cotele inferioare sau superioare, pentru a constata dacă nu s-

au creat focare de incendiu (zone incandescente, miros de ars sau degajări de fum etc.);

43

descoperirea tuturor zonelor care au fost prealabil protejate, verificându-se dacă starea lor

este intactă, luarea de măsuri în consecinţă;

verificarea, la anumite intervale de timp, pe parcursul mai multor ore şi noaptea, a situaţiei

existente la locul în care s-a efectuat lucrarea şi în imediata apropiere a acestuia;

depozitarea în condiţii de siguranţă a echipamentelor folosite la lucrare;

reamplasarea pe poziţiile iniţiale a elementelor şi materialelor combustibile, la cel puţin 6

ore după terminarea lucrării;

colectarea nămolului (şlamului) de carbid în containere destinate acestui scop şi

depozitarea acestora într-un loc special amenajat.

Art. 2.49. La efectuarea operaţiunilor de sudare de orice fel ( autogenă, electrică sau cu gaze), sunt

interzise:

folosirea aparaturii şi a instalaţiei defecte;

agăţarea aparatului aprins de butelia cu gaze, de generator sau de materiale combustibile;

executarea lucrărilor de sudare la construcţii proaspăt vopsite;

sudarea conductelor şi aparatelor aflate sub presiune de gaze,

vapori, lichid şi aer, precum şi a celor sub tensiune electrică;

împingerea carbidului în generatorul de acetilenă cu ajutorul

vergelelor de fier;

demontarea, curăţirea şi asamblarea generatoarelor mobile de

acetilenă direct în ateliere, precum şi folosirea acestora fără filtre epuratoare şi

supape hidraulice de siguranţă umplute cu apă la nivelul corespunzător;

deplasarea generatorului de acetilenă atunci când este încărcat;

dezgheţarea generatorului de acetilenă cu ajutorul flăcării deschise sau a obiectelor

incandescente;

aşezarea cablurilor electrice pentru sudură electrică împreună cu

furtunurile şi conductele pentru sudură cu gaze;

contactul buteliilor, conductelor şi furtunurilor de oxigen cu uleiuri,

vaseline sau alte grăsimi, precum şi cu mâna sau obiecte îmbibate cu asemenea materiale;

descărcarea generatorului de acetilenă şi curăţirea furtunurilor in

încăperi;

aşezarea aparatului de sudură electrică aflat sub tensiune, pe elemente şi materiale bune

conducătoare de electricitate;

reînceperea sudării după o întrerupere, fără ca în prealabil să se fi aerisit complet

încăperea în care se sudează.

Art. 2.50. La folosirea lămpilor cu flacără pentru executarea lipiturilor la mase plastice, conducte de

plumb, zinc, etc., trebuie respectate următoarele reguli principale:

lampa trebuie să fie în bună stare de funcţionare şi prevăzută cu dispozitiv de reglare

corespunzător;

presiunea combustibilului să nu depăşească rezistenţa garniturilor supapelor de siguranţă;

alimentarea se face numai după ce arzătorul s-a răcit complet, iar rezervorul se umple

numai cu 3/4 din volumul său;

dopul oficiului de alimentare va fi bine înşurubat, fiind prevăzut cu o garnitură

corespunzătoare;

aprinderea lămpii se face la cel puţin 5,00 m de orice material combustibil;

44

lămpile de lipit vor fi prevăzute cu un sistem de siguranţă reglat la

presiunea de lucru, iar cele cu rezervor de combustibil lichid mai mare de 3 litri trebuie să

fie prevazute cu manometru;

este interzisă reducerea presiunii prin şurubul pentru aer sau prin orificiul de alimentare

atunci când lampa cu combustibil lichid este aprinsă;

lămpile nu trebuie demontate ori reparate lângă surse de foc deschis; se interzice golirea

combustibilului din rezervor lângă surse de foc;

la întreruperea operaţiunilor de lipit se va reduce presiunea, iar

lampa va fi în aşa fel orientată încât flacăra să nu fie îndreptată spre obiecte combustibile;

când se foloseşte lampa la lucrări pe schele, scări, acoperişuri etc., se va asigura susţinerea

şi stabilitatea lămpii pentru evitarea căderii acesteia (care poate produce explozie urmată

de incendiu);

Art. 2.51. Se interzice folosirea lămpii cu flacără în încăperi unde se află materiale inflamabile,

explozive sau surse de gaze combustibile, in cele destinate păstrării bidoanelor cu lichide combustibile din

care se alimentează lampa, precum şi lăsarea lămpii aprinse fără supraveghere.

Art. 2.52. La utilizarea becurilor de gaze (pentru încălzire, brunare, călire, lipirea pieselor metalice, in

laboratoare etc.), se respectă următoarele măsuri principale:

becul se amplasează pe o masă acoperită cu tablă sau faianţă, la distanţă de minimum 0,50

m faţă de materiale combustibile;

înainte de aprindere se verifică dacă furtunul de conexiune este bine fixat la ţeava de gaze

şi la ştuţul de conectare a becului;

în timpul arderii, becul va fi în permanenţă supravegheat de persoana care îl utilizează, iar

după folosire becul se stinge imediat prin închiderea ambelor robinete;

se interzice aşezarea de materiale combustibile sau inflamabile pe mesele de lucru unde

sunt montate becurile de gaz.

Instalaţii tehnologice

Art. 2.53. Instalaţiile tehnologice, maşinile-unelte, utilajele şi aparatura tehnologică din unităţile

Ministerului Educaţiei Naţionale vor fi întreţinute şi exploatate conform prevederilor instrucţiunilor

producătorilor respectivi, cărţilor tehnice şi ale regulamentelor de fabricaţie. Se vor controla şi revizui în

termenele stabilite, înlăturând defecţiunile.

Art. 2.54. La exploatarea maşinilor şi utilajelor se respectă următoarele reguli principale:

trebuie întocmite şi respectate graficele de ungere şi curăţare periodică de praf, scamă etc.

a acestora, utilizând pentru ungere lubrifianţii indicaţi şi numai în stare de repaus a

maşinilor;

sistemele de ungere ale agregatelor tehnologice şi ale liniilor automate de producţie vor fi

permanent supravegheate pentru evitarea pierderilor de lubrifianţi din lagăre, cuzineţi,

angrenaje, transmisii etc. şi a supraîncălzirii lor. Orice defecţiune va fi remediată de

personal calificat, iar eventualele scurgeri accidentale se vor înlătura prin folosirea unor

materiale absorbante ( rumeguş, nisip etc.), care se vor colecta imediat în vase metalice

cu capac ce vor fi evacuate în locuri stabilite pentru aceasta;

se interzice introducerea în secţii a lubrifianţilor destinaţi ungerii în cantităţi mai mari

decât necesarul pentru maximum trei zile de lucru, dar nu mai mult de 25 litri. Păstrarea

acestora se asigura în locuri special amenajate, ferite de surse de foc şi marcate

corespunzator;

nu se admite introducerea în secţii a lichidelor combustibile utilizate în procesul

tehnologic, în cantităţi mai mari decât necesarul unui schimb de lucru;

45

în timpul funcţionării, utilajele şi maşinile din secţii vor fi supravegheate pentru a se

înlătura orice defecţiune care ar putea produce scântei sau flame (frecări, deformări, ruperi

etc.);

periodic se va verifica izolaţia conductelor termice pentru a se împiedica contactul

acestora cu materialele combustibile, pe porţiunile deteriorate;

la executarea operaţiilor de curăţare cu motorină sau cu petrol a utilajelor sau a unor piese

componente ale acestora, se va întrerupe curentul electric şi înlătura orice sursă de foc

deschis din încăpere, asigurându-se totodată şi mijloacele necesare intervenţiei rapide în

caz de incendiu. Acolo unde se efectuează asemenea operaţii se va folosi inscripţia: “

Atenţie ! Se lucrează cu substanţe inflamabile ”;

dacă se utilizează cârpe sau câlţi la curăţarea pieselor sau a utilajelor, acestea trebuie

colectate în cutii metalice cu capac şi evacuate zilnic la terminarea lucrului;

utilajele acţionate de electromotoare vor fi exploatate în limita sarcinilor admise, fără

suprasolicitarea lor;

maşinile-unelte şi utilajele fixe de orice fel, vor fi prevăzute cu instalaţii de legare la

pământ, pentru scurgerea sarcinilor electrostatice;

se va asigura menţinerea în bună stare a sistemelor de captare şi scurgere la pământ a

electricităţii statice, precum şi a instalaţiilor de protecţie la trăsnet ale construcţiei,

instalaţiilor, utilajelor şi echipamentelor tehnologice.

Art. 2.55. În spaţiile cu risc ridicat de incendiu sau pericol de explozie, se interzice accesul

salariaţilor şi altor persoane fără echipament de protecţie adecvat condiţiilor de lucru.

Art. 2.56. În spaţiile cu pericol de explozie este interzisă folosirea îmbrăcămintei, lenjeriei şi a altor

obiecte din fire sintetice sau materiale sintetice ori plastice, precum şi a încălţămintei care (prin lovire sau

frecare) poate să producă scântei capabile să aprindă gazele, vaporii sau pulberile inflamabile in amestec

cu aerul.

Deasemenea, este interzisă folosirea dispozitivelor, aparatelor, uneltelor şi sculelor

neprotejate corespunzător şi care prin lovire sau frecare pot produce scântei capabile să aprindă amestecurile

explozive.

Art. 2.57. La terminarea programului, conducătorii formaţiilor de lucru vor verifica şi lua măsuri

pentru:

oprirea tuturor maşinilor, utilajelor şi aparatelor;

curăţarea locului de muncă si în special a motoarelor electrice;

evacuarea tuturor deşeurilor;

scoaterea de sub tensiune a tuturor aparatelor electrice portabile racordate cu cabluri

flexibile;

întreruperea alimentării instalaţiei electrice de forţă şi lumină, de la tabloul electric;

stingerea focurilor din sobe (acolo unde există);

închiderea încăperilor respective, şi lăsarea cheilor la poartă.

Spaţii de depozitare

46

Art. 2.58. Spaţiile de depozitare (încăperi, compartimente, clădiri) vor avea precizată categoria de

pericol de incendiu, determinată conform prevederilor reglementărilor tehnice precum şi clasa de

periculozitate a materialelor şi substanţelor depozitate.

Art. 2.59. Pe timpul transportului, depozitării şi manipulării materialelor şi/sau a substanţelor

combustibile se ţine seama de proprietăţile lor fizico-chimice şi de compatibilitatea acestora cu produsele de

stingere, astfel încât la contactul dintre ele să nu se producă ori să se propage incendiul.

Art. 2.60. Depozitarea şi manipularea materialelor şi substanţelor combustibile se face în ambalaje

adecvate , realizate şi inscripţionate corespunzător, în vederea identificării naturii riscurilor de incendiu şi a

stabilirii procedeelor şi produselor de stingere ori de neutralizare adecvate.

Art. 2.61. Dispunerea materialelor şi substanţelor periculoase în depozite se face potrivit planului de

depozitare.

Art. 2.62. Materialele şi substanţele care prezintă pericol de autoaprindere se păstreaza în condiţii

adecvate naturii lor, bine ventilate şi cu măsuri de control şi preîntâmpinare a fenomenului de autoîncălzire.

Art. 2.63. Materialele, substanţele, produsele şi obiectele, de valoare sau cu risc mare de incendiu se

depozitează, pe cât posibil, în încăperi compartimentate faţă de restul construcţiei prin elemente rezistente la

foc.

Art. 2.64. Cantitatea de materiale şi de substanţe combustibile utilizate în construcţiile civile

(publice) de învăţământ, activităţi practice şi de producţie nu trebuie să conducă la depăşirea densităţii

termice stabilite prin reglementările tehnice sau prin documentaţiile tehnice de proiectare a construcţiei.

Art. 2.65. Este interzisă depozitarea materialelor combustibile şi explozive ale căror proprietăţi nu

sunt cunoscute.

Art. 2.66. În încăperile închise, se respectă distanţele de siguranţă între elementele de încălzire,

neizolate şi materialele combustibile depozitate astfel:

- 0,35 m pentru agenţi încălzitori cu temperatura peste 150oC;

- 0,10 m pentru agenţi încălzitori cu temperatura între 95oC şi 150

oC.

- 0,05 m pentru agenţi încălzitori cu temperatura sub 95oC.

Faţă de corpurile de iluminat se respectă distanţele prevăzute în normativul I7, iar faţă de

duzele de debitare a apei ale instalaţiilor sprinkler şi drencer, se asigura distanţele necesare funcţionării

eficiente a acestora.

Art. 2.67. Pentru asigurarea căilor de acces şi de evacuare, spaţiile de depozitare vor fi marcate cu

bandă de vopsea albă pe pardoseala, corespunzător prevederilor planului de depozitare.

Art. 2.68. Stivuirea materialelor se realizează fără deteriorarea ambalajului (prin manipularea

necorespunzătoare sau depăşirea rezistenţei lui), iar stivele vor fi constituite din materiale cu aceleaşi forme

şi dimensiuni şi cu ambalaje de acelaşi tip şi dimensiuni.

Art. 2.69. Rafturile pe care se depozitează ,vor fi, pe cât posibil, din materiale incombustibile şi se

vor asigura împotriva răsturnării sau căderii materialelor depozitate.

Art. 2.70. Personalul depozitului va supraveghea permanent, conform instrucţiunilor furnizorului,

materialele periculoase care prezintă sensibilitate la încălzire sau la reacţii cu alte substanţe.

47

Art. 2.71. Personalul din depozite şi magazii este obligat să menţină în permanenţă curăţenia la locul

de muncă.

Art. 2.72. Materialele provenite din ambalaje ( lăzi, capace, paleti, talaş, paie, hârtii, etc. ) vor fi

evacuate zilnic din magazii şi depozite în locurile stabilite în acest scop.

Art. 2.73. La terminarea lucrului, şeful depozitului sau magaziei va lua măsuri pentru deconectarea

instalaţiilor electrice existente de la reţeaua de alimentare cu energie electrică.

Art. 2.74. Este interzisă depozitarea mărfurilor pe rampele de încărcare-descărcare mai mult decât

timpul necesar efectuării operaţiilor de tranzit.

Art. 2.75. Fiecare magazie sau depozit trebuie să aibă întocmite planuri de depozitare şi de

intervenţie în caz de incendiu, precum şi instrucţiuni specifice de prevenire şi stingere a incendiilor.

Art. 2.76. La depozite şi magazii de hârtie, se respectă şi următoarele prevederi:

hârtia va fi depozitată în stive de baloţi sau suluri, ori pe rastele;

la depozitarea hârtiei pe rastele, acestea se vor consolida asigurându-se şi posibilitatea

accesului în fiecare punct al magaziei sau depozitului.

Art. 2.77. La depozitele şi magaziile de lichide combustibile se aplică următoarele reguli:

se interzice folosirea ambalajelor din material plastic care nu sunt omologate pentru

păstrarea, manipularea sau transportarea produselor petroliere;

depozitarea pe platforme sau in magazii a ambalajelor cu lichide combustibile se face pe

sorturi de produse în stive şi etichetate, asigurându-se spaţii de circulaţie între ele;

este interzisă executarea la ambalajele metalice pentru produse petroliere a oricărui fel de

reparaţii cu foc sau cu scule care produc scântei prin lovire;

ambalajele goale vor fi evacuate din depozite, magazii, platforme etc., iar repararea

acestora se execută în atelierele stabilite în acest scop;

înainte de reparare, ambalajele vor fi complet golite, bine spălate şi aerisite;

este interzisă păstrarea în depozitele şi magaziile pentru produse petroliere a obiectelor de

îmbrăcăminte şi a altor materiale, precum şi spălarea obiectelor de orice fel;

se interzice executarea oricărei lucrări la instalaţiile electrice în timpul manevrării

ambalajelor sau vehiculării lichidelor combustibile în încăperi, la rezervoare, rampe etc;

deschiderea şi închiderea ambalajelor ce conţin lichide combustibile se face numai cu

scule neferoase, pentru a evita producerea unor scântei capabile să producă aprinderea

vaporilor.

Art. 2.78. Este interzisă folosirea sculelor care pot produce scântei (prin frecare sau lovire), la

executarea lucrărilor de demontări, montări sau reparaţii în locurile unde există pericolul aprinderii

produselor inflamabile.

În locurile care vin în contact cu acetilena, este interzisă folosirea sculelor cu un conţinut mai

mare de 70% cupru.

Art. 2.79. În locurile unde există emanaţii sau concentraţii de vapori şi gaze inflamabile este interzisă

folosirea îmbrăcămintei şi lenjeriei confecţionate din fibre sintetice care se încarcă electrostatic. Se interzice,

de asemenea, utilizarea pieptenilor din material plastic sau purtarea încălţămintei cu blacheuri sau potcoave

din materiale care pot produce scântei prin lovire sau frecare.

Art. 2.80. Pentru depozitarea vopselelor, lacurilor şi a altor materiale inflamabile este obligatorie

respectarea instrucţiunilor furnizorului, precum şi următoarele reguli:

48

vopselele şi lacurile pe bază de nitroceluloză se depozitează în compartimente separate

faţă de lacurile poliesterice. Nitrolacul se poate depozita împreună cu diluanţi şi white-

spirt;

lacul poliesteric se poate depozita împreună cu bidoanele (de tablă) în care vine ambalat

lichidul de spălare, iar întăritorul, grundul activ şi acceleratorul de poliesteri se

depozitează separat;

lacurile poliesterice, grundul activ, întăritorul şi acceleratorul se păstrează la întuneric şi la

o temperatură redusă a mediului ambiant, iar lichidele inflamabile, în general, trebuie

ferite de acţiunea razelor solare;

dacă la un butoi se constată că poliesterul s-a gelifiat, lacul va fi evacuat imediat în

exterior şi distrus prin ardere, într-un loc anume stabilit pentru aceasta;

pentru a se evita gelifierea lacului poliesteric, bidoanele sau butoaiele se folosesc în

ordinea intrării lor în depozit;

ambalajele golite de vopsele, lacuri, tiner etc. vor fi bine scurse, acoperite cu capace şi

evacuate imediat din depozit. După spălare, ambalajele se depoziteaza la un loc ferit de

razele solare, având marcat pericolul de explozie. Aceste locuri vor fi amplasate la cel

puţin 5,00 m distanţă de drumurile sau clădirile din incinta unităţii.

Art. 2.81. Orice scurgere de lichid combustibil pe pardoseală sau orice prelingere pe rastel, ambalaj

etc. va fi îndepărtată imediat, prin acoperire cu nisip sau prin ştergere cu cârpe ( care se vor depozita imediat

în locuri bine stabilite ).

Scurgerile de produse sau nisipul şi pământul îmbibat cu produse rezultate din curăţiri, vor fi

colectate şi depozitate în gropi de pământ.

Se interzice distribuirea oricăror produse petroliere în vase la care

nu se poate asigura etanşeitatea perfectă.

Colectarea şi/sau distrugerea deşeurilor, reziduurilor şi a ambalajelor combustibile

Art. 2.82. Deşeurile şi reziduurile combustibile, utilizate ori rezultate din procesul tehnologic, se

colecteaza ritmic, dar obligatoriu la terminarea programului şi se depun în locurile destinate depozitării sau

distrugerii lor, astfel încât pe locurile de activitate să fie în permanenţă , curăţenie.

Se colectează:

pulberile, rumeguşul şi talaşul, scamele sau resturile textile şi alte deseuri combustibile

depuse (acumulate) pe pardoseli, pereţi, instalaţii, maşini, utilaje, aparatură, canale sau

alte locuri, precum şi maculatura de birotică;

scurgerile de lichide combustibile de pe sol, pardoseli, instalaţii, maşini şi utilaje, canale

sau din alte locuri;

ambalajele care prezintă pericol de incendiu sau explozie (lemn, carton, metalice pentru

produse inflamabile, carbid etc.);

depunerile de grăsimi, vopsele, lacuri etc. de pe elementele instalaţiilor de evacuare.

Art. 2.83. Pentru orice tip de activitate se stabileşte modul de gestionare a deşeurilor, reziduurilor şi

ambalajelor.

Gestionarea acestora presupune:

nominalizarea, după caz, a deşeurilor, reziduurilor şi ambalajelor specifice activităţii;

indicarea regimului de colectare şi curăţire;

locurile de depozitare şi modul de distrugere sau valorificare;

desemnarea personalului responsabil cu gestionarea lor;

completarea datelor noi la apariţia oricăror modificări de situaţii.

49

Art. 2.84. Deşeurile şi reziduurile de lichide combustibile sau cele din materiale solide (cârpe, câlţi,

bumbac, rumeguş etc.) care conţin astfel de produse se colectează în cutii sau vase metalice ori cu căptuşala

metalică interioară, prevăzute cu capac, amplasate în locuri fără risc de incendiu şi marcate.

Art. 2.85. Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile care se reutilizează se vor depozita cu

asigurarea distanţelor de siguranţă faţă de clădiri, instalaţii, culturi agricole, suprafeţe împădurite şi materiale

combustibile, în raport de natura şi proprietăţile fizico-chimice ale acestora.

Art. 2.86. Ambalajele metalice, din materiale plastice sau sticlă reutilizabile, se curaţă, se spală sau

neutralizează de restul de conţinut cu materiale adecvate şi se depozitează în locuri special destinate.

Art. 2.87. Deşeurile,reziduurile şi ambalajele combustibile care nu se mai reutilizează, se vor distruge

prin ardere în crematorii amenajate şi amplasate astfel încât să nu pună în pericol viaţa oamenilor, clădirile,

instalaţiile, culturile agricole, suprafeţele împădurite şi materiale combustibile. Aceste crematorii trebuie să

posede autorizaţiile prevăzute de lege.

Art. 2.88. Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile care degajă prin ardere substanţe sau

compuşi periculoşi pentru viaţă sau mediu pot fi distruse prin foc deschis sub supraveghere, cu respectarea

prevederilor în vigoare şi ale prezentelor norme.

Căi de evacuare, acces şi intervenţie

Căi de evacuare

Art. 2.89. Pe toată durata timpului de exploatare a construcţiilor căile de evacuare a utilizatorilor şi

de acces a forţelor de intervenţie vor fi menţinute libere şi întreţinute corespunzător, astfel încât prin acestea,

în caz de incendiu persoanele să poată ajunge la nivelul terenului sau al carosabilului în timpul cel mai scurt

şi în condiţii de siguranţă, direct în exterior sau prin scări de evacuare.

Căile de acces, evacuare şi intervenţie se menţin în stare de utilizare pe toată durata zilei şi în orice

anotimp la parametrii la care au fost proiectate şi realizate; cunoaşterea operativă a oricăror situaţii ce pot

împiedica din motive obiective folosirea acestora în condiţii de siguranţă, reprezintă cerinţa fundamentală

referitoare la aceste căi.

Art. 2.90. Traseele căilor de evacuare (trecerile prin uşi, coridoare, degajamente, holuri, vestibuluri,

încăperi tempon, scări, atriumuri etc.) vor fi marcate cu indicatoare standardizate, astfel încât să asigure atât

posibilitatea recunoşterii cu uşurinţă a traseului de urmat spre exterior, cât si circulaţia lesnicioasă, atât ziua

cât şi noaptea, a persoanelor care le utilizeaza în caz de incendiu.

Art. 2.91. Când este cazul, vor fi marcate şi căile de circulaţie care duc pe terase, în refugii sau în

alte locuri special amenajate pentru evacuare.

Se vor monta indicatoare corespunzatoare la rampele scărilor care duc la demisol sau subsol, ori la

uşile de acces către alte spaţii şi încăperi din care evacuarea nu poate fi continuată.

Art. 2.92. Sistemele de autoînchidere sau închidere automată a uşilor de acces în casele de scări

închise se vor menţine în bună stare de funcţionare.

Se interzice blocarea în poziţie deschisă a uşilor caselor de scări, de pe coridoare, a celor cu

dispozitive de autoînchidere sau a altor uşi care, în caz de incendiu au rolul de a opri pătrunderea fumului,

gazelor fierbinţi şi propagarea incendiilor pe verticală sau orizontală.

Art. 2.93. Dispozitivele care asigură autoînchiderea sau închiderea automată a uşilor vor fi verificate

periodic şi intreţinute în stare de funcţionare.

50

În cazul defectării lor, înlocuirea sau repararea se vor face în cel mai scurt timp şi în condiţii

de calitate corespunzătoare, neadmiţându-se improvizaţiile.

Sistemul de închidere a uşilor de pe traseele de evacuare trebuie să permită deschiderea

uşoară a acestora în caz de incendiu.

Este interzisă utilizarea, la uşile de pe căile de evacuare, a unor mecanisme care se pot bloca

în timpul funcţionării.

Art. 2.94. De regulă, deschiderea uşilor de pe traseul de evacuare a mai mult de 30 de persoane valide

trebuie să se facă în sensul deplasării oamenilor spre exterior.

Art. 2.95. Pentru realizarea evacuării rapide şi evitarea unor posibile accidente la care poate fi supus

publicul din sălile aglomerate sau unităţile pentru preşcolari , se vor respecta riguros şi măsurile specifice

acestora.

Art. 2.96. În casele scărilor, pe coridoare sau pe alte căi de evacuare ale clădirilor nu se admite

amenajarea de încăperi ori locuri de lucru, depozitare etc. care ar putea împiedica evacuarea persoanelor şi

bunurilor, precum şi accesul personalului de intevenţie.

Art. 2.97. Uşile de evacuare precum şi celelalte dispozitive destinate evacuării persoanelor trebuie să

fie prevăzute cu indicatoare si inscripţii corespunzătoare, menţinându-se descuiate pe toată durata

programului de activitate.

Cheile uşilor de acces în clădiri şi cele ale încăperilor încuiate se păstrează în locuri sau de

persoane desemnate, astfel încât aceste chei să poată fi identificate şi folosite în caz de necesitate

(intervenţie, control, verificări etc.).

La încetarea programului de activitate toate cheile incăperilor se predau la poartă sau la locul

de acces în clădire, unde se depun în ordine pe panoul prevăzut în acest scop.

Cheile vor fi prevăzute cu marcă de recunoaştere uşoară.

Panourile de geam securizat prevăzute pentru asigurarea evacuării în caz de incendiu

(neutilizate în circulaţia funcţională curentă) vor avea plasate în apropiere dispozitive de spargere a

geamului.

Art. 2.98. Sunt interzise în exploatare:

înlocuiri ale finisajelor incombustibile de pe traseele căilor de evacuare cu unele din

materiale combustibile ce se aprind uşor, propagă rapid flacăra sau emană mult fum ori

gaze şi care nu sunt admise prin reglementările tehnice;

prevederea pe căile de evacuare a oglinzilor, pragurilor sau a altor elemente (covoare,

mochete etc.) care pot crea dificultăţi în timpul evacuării (împiedicare, alunecare,

contactul sau coliziunea cu diverse obiecte, busculadă, panică etc.);

amenajarea unor locuri de muncă sau activităţi pe căile de evacuare;

depozitarea de materiale sau obiecte pe coridoare, podestele sau rampele scărilor;

aşezarea pe căile orizontale de evacuare (coridoare) a dulapurilor, fişetelor, mobilierului

etc., dacă se reduce lăţimea acestora sub dimensiunile minime de trecere necesare

conform reglementărilor tehnice;

blocarea sau reducerea în orice fel a gabaritelor căilor de evacuare;

încuierea sau blocarea uşilor sau a altor dispozitive destinate evacuării persoanelor;

scoaterea din funcţiune a iluminatului de siguranţă pentru evacuare.

Art. 2.99. Iluminatului de siguranţă pentru evacuare cu care este echipată construcţia, va fi verificat,

întreţinut şi menţinut permanent în bună stare de funcţionare.

Art. 2.90. Pentru asigurarea evacuării rapide şi sigure a persoanelor şi a bunurilor din clădire se

întocmesc planuri şi/sau schiţe de evacuare în caz de incendiu.

51

Acestea se aprobă de conducerea unităţii şi se afişează în locuri vizibile în spaţiile pentru care

au fost întocmite.

Art. 2.91. Planurile de evacuare în caz de incendiu trebuie să cuprindă:

mijloacele prin care se realizează anunţarea (alertarea) persoanelor ce răspund de

executarea şi dirijarea evacuării in caz de incendiu;

numele şi prenumele, precum şi locul de activitate al persoanelor care răspund de

evacuare;

ordinea în care urmează să se facă evacuarea persoanelor şi a bunurilor, funcţie de

valoarea lor şi de vulnerabilitatea la incendiu;

traseele pe care se face evacuarea persoanelor, pe cât posibil, urmărindu-se ca aceasta să

se facă pe alte căi decât cele destinate evacuării materialelor şi astfel stabilite încât să nu

îngreuneze intervenţia pompierilor la stingere;

locurile în care urmează să fie evacuate persoanele şi adăpostite bunurile, precum şi

persoanele însărcinate cu paza acestora;

măsurile de siguranţă care trebuie luate la efectuarea evacuării persoanelor şi a

materialelor care prezintă pericol deosebit

(explozivi, recipiente pentru gaze sau lichide sub presiune), ori a materialelor cu

deosebită valoare sau care se deteriorează uşor sub efectele temperaturii (aparate de

precizie etc.);

numărul şi locul în care se află mijloacele de iluminat mobile, de transport, precum şi alte

materiale auxiliare necesare pentru efectuarea evacuării.

Art. 2.92. Planurile (schiţele) de evacuare vor fi însuşite de persoanele stabilite, prin grija şefilor

respectivi, iar conducătorii unităţilor şi cadrele tehnice vor controla modul în care planul de evacuare este

însuşit şi cunoscut de către cei responsabili cu evacuarea persoanelor şi a bunurilor.

Periodic se efectuează exerciţii practice, astfel încât în permanenţă să fie asigurat succesul operaţiilor

de evacuare.

Căi de acces şi intervenţie

Art. 2.93. Intrările în incintele unităţilor şi circulaţiile carosabile din interiorul acestora prin care se

asigură accesul la clădiri şi instalaţii, la racordurile de alimentare cu apă (reţele, bazine, râuri, lacuri etc.),

traversările de cale ferată etc., vor fi bine întreţinute, indiferent de sezon, practicabile, curate şi libere de

orice obstacole (materiale, utilaje, ambalaje, zăpadă etc.), care ar putea împiedica intervenţia operativă

pentru stingerea incendiilor sau se vor asigura şi marca în mod corespunzător căi de acces şi circulaţii

ocolitoare.

Art. 2.94. Accesul mijloacelor şi persoanelor pentru intervenţiile operative în caz de urgenţă publică

de incendiu în vederea salvării şi acordării ajutorului persoanelor aflate în pericol, stingerii incendiilor şi

limitării efectelor acestora trebuie să fie asigurat în permanenţă la toate:

construcţiile de orice fel (creşe, grădiniţe, şcoli, licee, facultăţi, institute, cămine, sedii

administrative etc.) şi încăperile acestora;

instalaţiile tehnologice şi anexe;

depozitele închise şi deschise de materii prime, semifabricate, produse finite şi auxiliare;

instalaţiile, aparatele şi mijloacele de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi la

punctele de comandă ale acestora (centrale şi butoane de semnalizare a incendiilor,

aparate de control şi semnalizare ale instalaţiilor sprinkler, staţii de pompare a apei,

claviaturi şi vane ale reţelelor de apă, abur, drencer, gaze inerte şi spumă, hidranţi de

52

incendiu, stingătoare, pichete (panouri) de incendiu, bazine ,rezervoare şi castele de apă,

rampe ale surselor de apă naturale, posturi telefonice de anunţare a incendiilor etc.);

dispozitivele de acţionare a unor mijloace cu rol de protecţie în caz de incendiu (cortine de

siguranţă, trape de evacuare a fumului, sisteme de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi,

clapete de pe tubulatura de ventilare, uşi şi obloane de închidere a golurilor din elementele

de compartimentare împotriva incendiilor);

tablourile de distribuţie şi întrerupătoarele instalaţiilor electrice de iluminat, de forţă şi de

siguranţă, precum şi la sursele de alimentare de rezervă care sunt destinate alimentării

receptoarelor electrice cu rol în caz de incendiu;

claviaturile şi vanele instalaţiilor tehnologice sau auxiliare care trebuie manevrate în caz

de incendiu şi punctele de comandă ale acestora (gaze şi lichide combustibile, benzi

transportoare etc.);

celelalte mijloace utilizate pentru intervenţie în caz de incendiu (vehicule pentru tractare

sau transport, cisterne ori autocisterne pentru apă etc.);

Persoanele juridice sau fizice care deţin sau administrează construcţiile, instalaţiile, sistemele,

dispozitivele sau mijloacele respective vor semnala prin indicatoare, potrivit prevederilor legale în vigoare,

prezenţa unor asemenea mijloace şi vor atenţiona asupra regulilor care trebuie respectate.

Art. 2.95. Peste şanţurile şi săpăturile făcute pe căile de circulaţie (în cazul efectuării unor lucrări), se

vor executa treceri (podeţe provizorii bine consolidate), sau se vor asigura căi de acces şi circulaţie

ocolitoare, semnalizate corespunzător.

Art. 2.96. Liniile de cale ferată de pe teritoriul unităţilor nu trebuie să împiedice accesul liber şi rapid

al maşinilor şi utilajelor pentru stingerea incendiilor, iar eventualele intersecţii se vor menţine libere.

Gararea locomotivelor şi vagoanelor de cale ferată în intersecţiile cu drumurile uzinale sau

căile de acces rutiere este interzisă.

Art. 2.97. Căile de acces şi de evacuare din clădiri, limitele zonelor periculoase (incendiu, explozie,

electrocutare, radiaţii etc.), locurile în care sunt amplasate utilajele şi instalaţiile pentru stingerea incendiilor

şi orice alte instalaţii care, în caz de incendiu presupun manevre obligatorii, vor fi marcate vizibil, cu

indicatoare standardizate.

Art. 2.98. Accesul la hidranţi, mijloace speciale de stingere, stingătoare de incendiu, vane principale

ale conductelor de apă, gaze, combustibil lichid sau lichide inflamabile, tablouri electrice de distribuţie etc.,

trebuie lăsat liber pentru ca în caz de pericol să se poată interveni nestânjenit.

Art. 2.99. Pe coridoarele de evacuare în caz de incendiu, pe căile de acces şi scările de evacuare, este

obligatorie marcarea prin inscripţii şi plăci indicatoare a locurilor unde se găsesc dispozitive de alarmare,

direcţia spre uşile de evacuare etc.

Art. 2.100. Sunt interzise blocarea căilor de acces, evacuare şi intervenţie cu materiale care să reducă

lăţimea sau înălţimea liberă de circulaţie stabilită ori care prezintă pericol de incendiu sau explozie, precum

şi efectuarea unor modificări la acestea prin care să se înrăutăţească situaţia iniţială.

Art. 2.101. În imediata vecinătate a elementelor de protecţie a golurilor din pereţii antifoc, nu se

admite prezenţa materialelor combustibile şi a lichidelor combustibile. Fac excepţie cantităţile strict necesare

fluxului tehnologic (pe benzi transportoare sau în utilaje).

Dispozitivele care asigură închiderea automată în caz de incendiu a elementelor de protecţie a

golurilor (uşi, obloane etc.), cele de acţionare a trapelor şi clapetelor, precum şi cele care menţin în poziţie

închisă uşile încăperilor tampon, vor fi în permanenţă în stare de funcţionare.

Art. 2.102. Atunci când necesităţile funcţionale sau tehnice au impus practicarea unor goluri în pereţii

antifoc prin care trec conducte, tubulaturi sau conductoare ale instalaţiilor (sanitare, de încălzire, ventilare,

53

electrice), se iau măsuri de întreţinere corespunzătoare a etanşărilor în scopul împiedicării propagării

incendiului prin perete (etanşarea golurilor dintre conducte şi zidărie, împiedicarea dislocărilor ce ar putea fi

provocate de dilatarea conductelor etc.).

Art. 2.103. Platformele de acces şi de amplasare a autospecialelor de intervenţie şi salvare de la

înălţimi, prevăzute în imediata vecinătate a construcţiilor, vor fi marcate corespunzător şi menţinute libere.

Art. 2.104. Ascensoarele de intervenţie în caz de incendiu vor fi menţinute permanent în bună stare

de funcţionare pentru a putea fi utilizate operativ în caz de necesitate.

Art. 2.105. Personalul unităţilor va fi instruit asupra modului de îndeplinire a sarcinilor ce îi revin

din planurile de evacuare şi a celor de intervenţie, atât la angajare si la schimbarea locului de muncă, cât şi

periodic.

Salariaţii au obligaţia de a participa la instruiri, exerciţii şi aplicaţii tactice de prevenire şi

stingere a incendiilor organizate potrivit dispoziţiile legale.

Art. 2.106. Planurile de evacuare şi cele de intervenţie vor fi reactualizate şi reafişate, conform

reglementărilor specifice.

Sisteme şi instalaţii de protecţie împotriva incendiilor

Art. 2.107. Toate sistemele, instalaţiile şi dispozitivele de prevenire şi stingere a incendiilor cu care

sunt echipate construcţiile şi incintele obiectivelor, vor avea întocmite scheme şi instrucţiuni de funcţionare

la parametrii proiectaţi, precum şi reguli de verificare şi întreţinere în exploatare a acestora.

Art. 2.108. Sistemele şi instalaţiile, dispozitivele, aparatele şi alte mijloace de prevenire şi stingere a

incendiilor cu care sunt echipate şi dotate construcţiile, vor fi bine întreţinute şi menţinute în stare de

funcţionare la parametrii necesari operării acestora.

Art. 2.109. Fiecare instalaţie de detecţie, semnalizare şi stingere va avea un registru de exploatare-

întreţinere în care se înscriu datat şi sub semnătură: întreţinerile executate, evenimentele şi defecţiunile

produse, precum şi data remedierii acestora, executanţii lucrărilor respective şi măsurile luate pe timpul

scoaterii din funcţiune.

Art. 2.110. Este strict interzisă:

scoaterea din funcţiune sau dezafectarea instalaţiilor, aparatelor, dispozitivelor şi - în

general - a mijloacelor de prevenire si stingere a incendiilor, în alte situaţii decât cele

permise de reglementările tehnice;

neasigurarea parametrilor necesari operării acestora în condiţii de eficienţă.

Art. 2.111. Verificările, reviziile şi reparaţiile care impun scoaterea temporară din funcţiune a

mijloacelor tehnice de prevenire si stingere a incendiilor, se planifică şi se realizează în termene cât mai

scurte, asigurându-se în perioada respectivă măsuri compensatorii de prevenire şi stingere a incendiilor.

Art. 2.112. Schemele şi instrucţiunile de funcţionare precum şi regulile de verificare şi întreţinere a

mijloacelor tehnice de prevenire si stingere a incendiilor (sisteme, instalaţii, dispozitive, aparate etc.)

actualizate, vor fi afişate la locurile de operare.

Art. 2.113. Conducătorii de unităţi vor asigura condiţiile care să permită efectuarea operaţiilor şi

lucrărilor de verificare, întreţinere şi reparare, conform instrucţiunilor specifice.

54

Pentru înlocuirea şi/sau repararea elementelor defecte sau uzate ale mijloacelor tehnice de

prevenire şi stingere a incendiilor se vor utiliza numai echipamente omologate, avizate şI, după caz,

agrementate tehnic şi care îndeplinesc condiţiile de calitate potrivit legii. Se vor asigura piesele şi

echipamentele de rezervă necesare.

Art. 2.114. Spaţiile şi locurile în care sunt amplasate mijloacele tehnice de prevenire şi stingere a

incendiilor ( staţii de pompare a apei de incendiu, grupuri electrogene, încăperi pentru centrale de

semnalizare, spaţii ale serviciilor de pompieri, dispecerate etc.), vor avea asigurată funcţionarea iluminatului

de siguranţă pentru intervenţie şi de continuare a lucrului pe timpul teoretic de funcţionare a acestora,

conform reglementarilor tehnice şi a instrucţiunilor specifice.

Alarmarea şi alertarea în caz de incendiu

Art. 2.115. Pentru alarmarea în caz de incendiu se vor asigura mijloace corespunzătoare de

semnalizare ( acustice şi optice) care să asigure anunţarea (alarmarea) personalului şi alertarea serviciului de

pompieri civili (atunci când există).

Totodată, se va asigura posibilitatea de alertare în cel mai scurt timp şi a forţelor de

intervenţie prevăzute în planurile de intervenţie (prin telefon, radiotelefon, curier etc.).

Art. 2.116. Personalul va fi instruit pentru a cunoaşte mijloacele de alarmare şi alertare în caz de

incendiu, precum şi codul de semnale stabilit.

Art. 2.117. Unităţile importante şi vulnerabile la incendiu vor avea menţinută legătura directă cu

subunitatea de pompieri militari cea mai apropiată, sistemul de alertare respectiv stabilindu-se de comun

acord (telefon, radiotelefon, alertare automată de la instalaţia de semnalizare a incendiilor etc.).

Art. 2.118. În încăperile serviciilor de pompieri civili, în centralele şi posturile telefonice ale

unităţilor se va afişa, la loc vizibil, numărul de telefon al subunităţii de pompieri militari, precum şi numerele

de telefon ale personalului de conducere din unitatea respectivă.

Art. 2.119. Se va asigura alertarea în prima urgenţă a serviciului de pompieri civili, a conducerii

unităţii şi a subunităţii de pompieri militari care are în raionul de intervenţie obiectivul respectiv.

Art. 2.120. Se interzice ca posturile telefonice de la care se alarmează pompierii în caz de incendiu

să fie închise sau încuiate, astfel încât să nu se poată realiza legătura cu aceştia.

Instalaţii de semnalizare a incendiilor

Art. 2.121. Instalaţiile de semnalizare a incendiilor se vor menţine în permanenţă în stare de

funcţionare. Exploatarea, întreţinerea, revizia şi repararea acestora se asigură de către personal atestat în

condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 60/1997, aprobată şi modificată prin Legea nr.212/1997, respectându-se

prevederile proiectelor de execuţie, instrucţiunilor tehnice ale producătorului şi reglementărilor de prevenire

şi stingere a incendiilor.

Art. 2.122. La fiecare centrală de semnalizare a incendiilor se va afişa schema circuitelor

detectoarelor automate şi a butoanelor manuale, precum şi instrucţiunile de folosire.

55

Art. 2.123. Centralele de semnalizare a incendiilor vor fi în permanenţă supravegheate direct (local)

sau indirect (de la distanţă) de către personal competent, capabil să ia măsurile necesare în caz de incendiu.

La centrală se va asigura posibilitatea de alertare a pompierilor.

Art. 2.124. Pentru fiecare tip de instalaţie de semnalizare este obligatorie asigurarea, după caz, a

butoanelor şi a detectoarelor de rezervă, conform normei.

Art. 2.125. Este interzisă blocarea accesului la butoanele de acţionare a semnalizării în caz de

incendiu, precum şi a zonelor de acţiune a detectoarelor.

Art. 2.126. În cazul unor defecţiuni (semnalizări intempestive, accidentale, scurtcircuite, lipsă de

alimentare cu energie etc.) se iau imediat măsuri pentru înlăturarea urgentă a acestora şi a cauzelor care le-au

generat. Pe timpul cât din cauza unor defecţiuni instalaţia este scoasă parţial din funcţiune, se vor lua măsuri

compensatorii de siguranţă (supraveghere, ronduri, posturi fixe etc.).

Art. 2.127. Toate instalaţiile de semnalizare a incendiilor vor fi luate în primire de cadre tehnice de

specialitate ( energeticieni, automatişti etc.) care vor executa verificările, întreţinerile, reviziile şi reparaţiile

pe baza unui grafic întocmit şi aprobat, sau se încheie contracte cu societăţi de specialitate atestate.

Responsabilii cu execuţia lucrărilor de verificare, întreţinere şi reparare a acestora trebuie să

fie atestaţi în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 60/1997, aprobată şi modificată prin Legea nr.212/1997.

Art. 2.128.Toate constatările şi măsurile luate se menţionează în registrul instalaţiei de semnalizare a

incendiilor, care se numerotează şi înregistrează, păstrându-se permanent la locul de amplasare al centralei

de semnalizare.

Art. 2.129. Punctele de concentrare a circuitelor ( firide, cutii terminale etc.), vor fi marcate

corespunzător, asigurate împotriva accesului persoanelor neautorizate şi uşor accesibile personalului de

întreţinere.

Cablurile, conectoarele, bornele etc. trebuie marcate astfel încât să poată fi uşor identificate.

Instalaţii de stingere a incendiilor

Art. 2.130. Toate instalaţiile fixe, semifixe sau mobile pentru stingerea incendiilor (cu apă, spumă,

pulberi, dioxid de carbon, alte gaze etc.) vor fi întreţinute în bună stare de funcţionare, asigurându-se în mod

permanent debitele şi presiunile necesare pentru stingerea incendiilor, precum şi dotarea corespunzătoare a

acestora cu accesorii de intervenţie în caz de incendiu.

Art. 2.131. Pentru întreţinerea în bune condiţii a instalaţiilor de stingere a incendiilor, se constituie

echipe de revizie care vor executa verificări periodice, pe baza unui plan aprobat, consemnând în registru

toate defecţiunile ivite şi remedierile efectuate. Personalul de întreţinere (verificare, revizie, reparare),

trebuie să fie atestat în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 60/1997, aprobată şi modificată prin Legea

nr.212/1997.

Art. 2.132. Este interzisă utilizarea în alte scopuri a instalaţiilor, utilajelor, mijloacelor şi materialelor

pentru stingerea incendiilor din echiparea si dotarea construcţiilor şi instalaţiilor.

Art. 2.133. Se va asigura în permanenţă accesul la sursele de alimentare cu apă ( rezervoare, bazine,

hidranţi interiori şi exteriori, staţii de pompe, rampe de alimentare etc.), precum şi la celelalte instalaţii şi

mijloace pentru stingerea incendiilor. Locul acestora va fi marcat cu indicatoare corespunzătoare.

56

Art. 2.134. Dacă în apropiere există surse naturale de apă ( râuri, lacuri, iazuri etc.), la acestea se vor

amenaja rampe de acces pentru alimentarea maşinilor de intervenţie în caz de incendiu.

Art. 2.135. În timpul iernii, la punctele de alimentare cu apă din râuri, lacuri, iazuri si bazine

descoperite, se vor amenaja copci. Ele vor fi verificate periodic şi menţinute în stare corespunzătoare.

Art. 2.136. Rezerva de apă pentru stingerea incendiilor care se păstrează în rezervoare şi/sau castele

de apă nu va fi utilizată în alte scopuri.

Art. 2.137. Sursele şi reţelele de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor trebuie astfel

întreţinute şi exploatate încât să fie ferite de îngheţ, iar reviziile şi eventualele reparaţii să se poată face cu

uşurinţă şi în cel mai scurt timp, fără a se scoate din funcţiune întreaga instalaţie.

Art. 2.138. Pe conductele instalaţiilor de stingere a incendiilor nu se vor suspenda sau rezema diverse

obiecte, materiale, elemente sau dispozitive. De asemenea, în apropierea acestor instalaţii nu se vor monta

conductoare de cabluri electrice care pot veni în contact cu conductele instalaţiilor.

Art. 2.139. Pompele şi hidrofoarele de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor, precum şi

agregatele de acţionare a acestora ( electromotoare, motoare cu ardere internă etc.) vor fi întreţinute în

perfectă stare de funcţionare, având asigurată atât alimentarea continuă cu energie sau carburanţi, cât şi

încălzirea pe timp de iarna a încăperilor în care sunt amplasate.

Art. 2.140. Echipamentul hidranţilor interiori trebuie să fie corespunzător debitului şi presiunii din

instalaţia respectivă, conform anexei nr.18.

Art. 2.141. Accesul la hidranţi nu va fi blocat cu materiale, mobilier sau utilaje, iar uşile cutiilor

hidranţilor trebuie să se deschidă uşor. Ele vor fi marcate conform STAS 297.

Art. 2.142. Persoanele care activează în spaţiile prevăzute cu hidranţi interiori trebuie să cunoască

poziţia şi modul de folosire al acestora.

Art. 2.143. Instalaţiile electrice pentru iluminatul de siguranţă pentru marcarea hidranţilor interiori de

incendiu vor fi menţinute în bună stare de funcţionare.

Art. 2.144. Hidranţii exteriori de incendiu vor avea menţinută dotarea cu furtunuri cu lungimea

necesară, care să permită acţionarea în punctele stabilite, cu racorduri şi garnituri de asamblare, ţevi de

refulare, chei pentru hidranţi şi hidranţi portativi corespunzători.

Aceste materiale de intervenţie vor fi protejate de intemperii şi păstrate în cutii montate la cel

puţin 0,50 m de sol, pe cărucioare mobile sau în încăperi situate în apropierea hidranţilor.

Art. 2.145. Hidranţii de incendiu trebuie să fie întreţinuţi curaţi, feriţi de lovituri şi vopsiţi

corespunzător.

Art. 2.146. Înainte de începerea perioadei de îngheţ şi periodic se va controla buna funcţionare a

ventilului interior şi a orificiului de golire de la baza hidranţilor exteriori şi se va goli corpul acestora de apă.

Nu este permisă folosirea soluţiei de apă sărată pentru a împiedica îngheţul la hidranţi.

Art. 2.147. Vanele (robinetele ) de pe conductele care alimentează hidranţii de incendiu vor fi

sigilate în poziţie deschisă, pentru asigurarea în permanenţă a debitului de apă şi a presiunii necesare în caz

57

de incendiu. În caz de avarii, când este necesară închiderea acestor vane, nu se vor scoate din circuit un

număr mai mare de 5 hidranţi de incendiu.

Art. 2.148. Instalaţiile automate de stingere tip sprinkler, drencer şi apă pulverizată, precum şi

echipamentele lor aferente trebuie minuţios controlate,

săptămânal, de personalul competent desemnat de conducere, care să cunoască întreg sistemul, defecţiunile

curente şi să fie în măsură să stabilească fără întârziere cauza acestora, luând în consecinţă, măsurile

corespunzătoare de remediere. Constatările şi măsurile luate se consemnează în registrul instalaţiei.

Art. 2.149. Vanele instalaţiilor automate de stingere tip sprinkler vor fi sigilate in poziţia normală de

funcţionare, iar vana principală de alimentare a instalaţiei se va bloca şi sigila în poziţie deschisă (prin curea

cu lacăt).

Art. 2.150. În caz că sigiliul este rupt, vana trebuie să fie controlată şi resigilată în poziţie normală de

funcţionare. Pentru sigilare,

Art. 2.151. Vanele aparente vor avea marcat clar sensul în care se deschid, iar la vanele subterane

acest sens trebuie marcat în căminul de vizitare sau pe placă indicatoare.

Art. 2.152. Toate vanele trebuie să fie numerotate pentru identificare şi pentru facilitarea inspectării,

având totodată un semn distinctiv care să indice ramura de sprinklere sau alimentarea pe care o controlează.

Art. 2.153. Vanele instalaţiilor trebuie să fie accesibile în orice moment, iar dacă vanele sunt montate

la înălţime trebuie asigurate scări permanente de acces.

Art. 2.154. Căminele vanelor subterane vor fi ferite de inundaţii, iar capacele trebuie să fie degajate

de pământ, zăpadă, gheaţă şi alte materiale.

Art. 2.155. Acolo unde există pericol de blocare a vanelor prin depozitarea de materiale etc., ele vor

fi protejate prin balustrade sau accesul spre ele va fi marcat pe pardoseală, spre a fi lăsat liber.

Art. 2.156. Funcţionarea dispozitivelor şi aparatelor de control şi semnalizare ale instalaţiilor

sprinkler, precum şi vanele principale vor fi verificate cel puţin o dată pe lună.

Personalul de serviciu pe fiecare schimb va verifica starea echipamentelor principale ale

instalaţiilor speciale de stingere şi semnalizare a incendiilor şi va face menţiuni în registrul instalaţiei.

Art. 2.157. Lunar, la instalaţiile de stingere tip sprinkler se verifică:

temperatura din apropierea capetelor sprinkler, mai ales în jurul unor utilaje tehnologice,

vitrări exterioare, instalaţii de ventilare şi încălzire (aeroterme, canale de aer cald,

radiatoare, registre montate sus etc.);

posibilităţile de îngheţare a conductelor pe timp de ger;

acţiunea corozivă a mediului ambiant;

posibilitatea producerii unor avarii mecanice (în cazul producerii unor avarii se va

schimba imediat capul sprinkler avariat);

depunerile de praf, scame etc. pe capetele sprinkler, luându-se măsuri de curăţare a

acestora;

funcţionarea sistemului de evacuare a apei (atunci când este prevăzut).

58

Art. 2.158. Este interzisă efectuarea oricăror modificări în construcţia instalaţiilor automate de

stingere tip sprinkler, drencer sau apa pulverizată fără documentaţie tehnică aprobată şi fără acordul

proiectantului.

Art. 2.159. Capetele de sprinkler declanşate sau deteriorate vor fi imediat înlocuite cu altele noi de

acelaşi tip (în funcţie de diametru şi temperatură). Pentru aceasta, se asigură şi menţine rezerva de capete

(sprinklere, drencere, pulverizatoare), calculată separat pentru fiecare tip din cele montate.

Art. 2.160. Cel puţin o dată pe săptămână se verifică etanşeitatea vanei de închidere de pe conductele

de alimentare a instalaţiei de drencere cu acţionare manuală (prin deschiderea robinetului de golire).

Art. 2.161. Personalul de serviciu trebuie să verifice la fiecare schimb poziţia normală de funcţionare

a robinetelor de acţionare şi să împiedice blocarea accesului la acestea.

Art. 2.162. În fiecare schimb se verifică, după caz, starea fizică sau de funcţionare a sistemului

(robinete, fuzibile, resorturi, mufe şi cabluri de întindere) şi a supapei de acţionare în grup.

Art. 2.163. Instalaţiile de drencere cu acţionare automată se verifică în fiecare săptămână, prin

deschiderea robinetelor de acţionare manuală. Astfel de verificări se fac numai cu aprobarea conducerii

unităţii şi în conformitate cu instrucţiunile de funcţionare ale instalaţiei.

Art. 2.164. La rezervoarele de înmagazinare a rezervei de apă de incendiu se asigură:

sigilarea vanelor în poziţie normală de lucru;

buna funcţionare a vanelor de incendiu;

manevrarea vanelor numai de către personalul special destinat pentru aceasta şi cu

respectarea instrucţiunilor specifice;

controlul calităţii apei (în cazul rezervoarelor ce conţin numai apă pentru stingerea

incendiilor se vor lua măsuri de primenire a ei în cazul apariţiei de microfloră,

microfaună sau mirosuri neplăcute);

controlul anual al etanşeităţii şi curăţirea cuvei rezervoarelor;

protecţia împotriva accesului persoanelor străine de exploatare;

măsurile de funcţionare corespunzatoare pe timp de iarnă, stabilite în instrucţiunile

specifice;

funcţionarea instalaţiei de semnalizare (optică şi acustică) a nivelului rezervei de incendiu

astfel încât în caz de necesitate să permită luarea măsurilor de utilizare a instalaţiilor hidro

în regim de avarii stabilite prin instrucţiunile de exploatare (restrângerea sau suprimarea

unor consumuri, înlăturarea operativă a avariei, întărirea regimului de control şi

supraveghere p.s.i. etc.). Se verifică atât indicatoarele locale de nivel ale rezervoarelor şi

castelelor de apă (care trebuie să fie vizibile de la nivelul solului), cât şi sistemele

prevăzute pentru transmiterea nivelurilor caracteristice de apă de incendiu în staţiile de

pompare şi la serviciul de pompieri civili, sau la punctul central de supraveghere al

unităţii (care are asigurat personal de serviciu permanent);

accesul autovehicolelor de intervenţie la punctul de alimentare cu apă direct din

rezervor.Racordurile fixe ale conductei de aspiraţie vor avea garnituri de absorbţie, racord

înfundat (prevăzut cu lanţ şi asamblat la racordul fix pentru a se evita pătrunderea

corpurilor străine în conducta de aspiraţie şi înfundarea acesteia). Punctele de staţionare şi

alimentare a pompelor mobile de incendiu direct din rezervoare, vor fi marcate cu

indicatoare conform STAS şi menţinute libere.

Art. 2.165. La staţiile de pompare a apei de incendiu se respectă şi următoarele măsuri specifice:

59

pornirea pompelor de incendiu se realizează conform prevederilor proiectului şi/sau a

instrucţiunilor de funcţionare ale instalaţiei, în unul din următoarele moduri:

- manual, din staţia de pompare şi de la distanţă prin acţionarea butoanelor de

pornire amplasate în acest scop lângă fiecare hidrant interior de incendiu - în

cazurile pompelor de incendiu prevăzute să lucreze independent de presiunea din

hidrofor, precum şi prin comandă din staţia de pompare, serviciul de pompieri

civili (când există) şi din diferite puncte ale construcţiilor din incintă, în cazul

pompelor de incendiu ce servesc reţelele hidranţilor de incendiu exteriori, iar

acţionarea se face in timp util, (cel mai târziu în 5 minute de la darea semnalului

de alarmă). În acelaşi interval de timp trebuie să fie manevrate vanele ce permit

utilizarea rezervei de apă pentru incendiu şi pornirea pompelor fixe de rezervă;

- automat, în mod obişnuit la scăderea presiunii din reţea, (presiunea de pornire a

pompelor de incendiu fiind mai mare decât presiunea minimă necesară pentru

funcţionarea instalaţiei de stins incendiu);

intrarea succesivă în funcţiune a pompelor ( temporizat ), in cazul staţiilor de pompare cu

mai multe agregate, pentru a se evita suprasarcinile si declanşarea aparaturii de protecţie,

conform instrucţiunilor de funcţionare;

oprirea pompelor de incendiu se realizează în toate cazurile, numai manual din staţia de

pompare (fiind prevăzută pentru protecţia agregatelor şi oprirea lor automată în cazul

lipsei de apă);

asigurarea în exploatare a funcţionării în regim de “pompă înecată” a agregatelor de

alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor sau după caz, urmărindu-se funcţionarea

corectă a sistemului de autoamorsare a pompelor prevăzute cu acest sistem (conform

indicaţiilor producătorului);

asigurarea bunei funcţionări şi întreţineri în exploatare a pompelor pilot pentru debite

mici cu care sunt echipate staţiile de pompare a apei de incendiu, pentru acoperirea

eventualelor pierderi în reţea şi menţinerea presiunii în instalaţie (in cazul pornirilor dese,

anormale, se analizează cauzele şi se iau măsuri pentru reducerea pierderilor din reţea);

menţinerea în poziţie “normal închisă” şi cu dispozitivele de autoînchidere în stare de

funcţionare, a uşilor (rezistente la foc 90 de minute) de comunicare a staţiei de pompare

cu restul clădirii civile;

utilizarea prin rotaţie a pompelor de rezervă (atunci când acestea există), astfel încât

numărul de ore de funcţionare să se repartizeze uniform;

efectuarea inspecţiei şi reviziei preventive de către personalul de serviciu al instalaţiilor

hidraulice, asigurându-se:

- verificarea etanşeităţii îmbinărilor ( presetupe, flanşe etc.);

-controlul temperaturii lagărelor pompelor şi electromotoarelor;

- detectarea unor eventuale zgomote sau vibraţii anormale;

- ungerea lagărelor şi a pieselor în mişcare;

-verificarea indicaţiilor aparatelor de măsură si control (manometre, ampermetre

etc.), pentru a se convinge că instalaţiile funcţionează corect, la parametrii prevăzuţi;

- efectuarea încercărilor periodice de funcţionare a pompelor de incendiu etc.

Art. 2.166. Electrovanele instalaţiilor de drencere sau ale reţelelor hidranţilor de incendiu apă-aer,

care delimitează reţeaua de apă de cea de aer, se menţin în bună stare de exploatare, asigurându-se:

temperatura mediului în spaţiul în care este montată, superior temperaturii de 4oC, pentru

a se evita îngheţul;

functionarea iluminatului de siguranţă;

accesul uşor în caz de incendiu;

buna funcţionare a electrovanei precum şi a robinetului de incendiu pentru acţionare

manuală (montat în paralel cu electrovană);

60

eliminarea apei din conductele de aer înainte de venirea sezonului rece, precum şi

periodic în timpul acestui sezon;

existenţa şi buna funcţionare a manometrului montat în avalul vanei (pentru confirmarea

deschiderii electrovanei) şi/sau a robinetului de incendiu montat în paralel etc.

Art.2.167. Pentru corecta întreţinere şi siguranţă în operare, la staţiile de pompare, camerele

rezervoarelor de acumulare a apei, electrovanele şi robinetele de incendiu, la aparatele de control şi

semnalizare ale instalaţiilor de sprinklere (ACS), se asigură în exploatare şi următoarele măsuri:

condiţii de identificare uşoară a elementelor componente (agregate, robinete, ventile de

reţinere, ACS, manometre etc.), prin marcare cu simboluri, etichete şi după caz, colorare,

corespunzător notaţiilor din schemele şi instrucţiunile de funcţionare ale instalaţiei

respective;

menţinerea robinetelor (vanelor) sigilate în poziţia normală de lucru “Normal deschis” sau

“ Normal închis “ - stabilită în scheme şi instrucţiuni);

marcarea (culoare rosie) pe cadranul manometrelor montate pe conducta de refulare a

fiecărei pompe de incendiu si a celor generale (montate pe distribuitoare, hidrofoare,

ramificaţii, etc., pentru controlul parametrilor funcţionali), a presiunii minime necesare

funcţionării normale, precum şi - în cazuri speciale – a presiunii maxime admise;

indicarea prin scheme şi etichete, a parametrilor funcţionali ai agregatelor de pompare,

electrovanelor, aparatelor de control şi semnalizare etc.;

recomandarea ca la staţiile de pompare fără personal de supraveghere permanent ( 24 din

24 ore ), să se asigure transmiterea semnalelor funcţionale (optice şi acustice) şi la

serviciul de pompieri civili sau punctul de comandă şi supraveghere permanentă (atunci

când există).

Art. 2.168. În încăperile grupurilor electrogene şi ale pompelor acţionate cu motoare termice, care

constituie surse de rezervă pentru alimentarea cu energie a mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a

incendiilor, se asigură şi următoarele reguli şi măsuri specifice:

asigurarea alimentării cu aer proaspăt şi a evacuării gazelor de ardere (eşapare), astfel

poziţionate şi realizate încât să nu conducă la recircularea gazelor evacuate;

menţinerea parametrilor funcţionali pentru acumulatoarele de acţionare, conform

instrucţiunilor producătorilor;

legarea corectă la priza de pământ a instalaţiei de alimentare cu combustibil lichid;

menţinerea în bună stare a rezervoarelor de alimentare cu combustibil lichid, a

conductelor de alimentare şi distribuţie, a conductelor de preaplin, a indicatoarelor de

nivel (care nu vor fi din sticlă) şi a conductelor de aerisire direct in exterior (având

opritoare de flăcări corespunzătoare);

asigurarea rezervei de combustibil pentru funcţionarea agregatelor minimum 8 ore;

menţinerea temperaturii minime în circuitul de răcire al agregatelor (când instrucţiunile

acestora o impun).

Art. 2.169. Instalaţiile electrice care alimenteaza receptoare cu rol de siguranţă la foc, vor fi

exploatate astfel încât să asigure alimentarea corespunzatoare cu energie electrică a tablourilor pompelor de

incendiu, a electrovanelor de incendiu, a instalaţiilor de desfumare, a ascensoarelor de intervenţie şi a altor

dispozitive de prevenire si stingere a incendiilor, în limitele parametrilor proiectaţi şi cu respectarea

prevederilor reglementărilor tehnice de specialitate, a instrucţiunilor producătorilor şi ale normelor specifice

de p.s.i., respectându-se în exploatare:

funcţionarea tabloului general din care se face racordul, să nu fie periclitată de un

incendiu declanşat în clădirea respectivă;

61

verificarea periodică şi asigurarea protecţiei la foc a traseelor pe căile de alimentare cu

energie electrică a tablourilor de distribuţie;

menţinerea legării coloanelor de alimentare a receptoarelor înaintea întreruptorului

general sau a siguranţelor generale;

existenţa dispozitivului de blocare sigilat, care să evite erorile umane şi să nu permită

întreruperea alimentării decât în caz de necesitate.

Art. 2.170. Pentru coloanele uscate, montate în interiorul construcţiilor conform prevederilor

reglementărilor tehnice se au în vedere şi următoarele:

sunt destinate utilizării numai de către forţele specializate de intervenţie;

se asigură permanent accesul maşinilor de pompieri (astfel încât distanţa de la calea de

acces şi staţionare a acestora faţă de racordul de alimentare să nu depăşească 40 m);

racordul de alimentare a coloanei uscate (tip B) amplasat pe peretele exterior al clădirii, se

menţine obturat cu racord înfundat, cu ventil de reţinere montat la baza coloanei, robinet

de golire şi garnitura racordului fix de refulare, în bună stare de funcţionare;

pentru recunoaştere usoară, racordul de alimentare de la baza coloanei va fi marcat

(conform STAS 297) cu textul “ COLOANA USCATĂ” ;

ventilul montat pe fiecare nivel construit (înaintea racordului pentru furtun tip C), va fi

menţinut cu roată de manevră şi sigilat în poziţie “NORMAL ÎNCHIS”;

racordurile fixe tip C montate la fiecare nivel vor avea garnituri de refulare

corespunzătoare şi marcaje conform STAS cu inscripţia “RACORD INCENDIU “.

Art. 2.171. La ascensoarele de intervenţie în caz de incendiu cu care sunt echipate clădirile înalte şi

foarte înalte, se respectă prevederile reglementărilor tehnice şi instrucţiunilor specifice ale producătorilor,

precum şi regulile şi măsurile specifice de prevenire şi stingere a incendiilor în exploatare menite să asigure

următoarele niveluri de performanţă necesare:

capacitatea de transport a 3-5 servanţi cu echipamentul respectiv (minimum 500 kg);

condiţii de funcţionare, cel puţin 2 ore de la izbucnirea incendiilor;

asigurarea accesului pompierilor la toate nivelurile clădirii;

echiparea cu dispozitive de apel prioritar al acestor ascensoare în caz de incendiu;

racordarea coloanei de alimentare a tabloului ascensorului de intervenţie la tabloul

general, înaintea întrerupătorului general;

alimentarea cu energie electrică pe două căi independente care să nu poată fi periclitate

simultan în caz de incendiu şi avariate, pe timpul de funcţionare normat.

Art. 2.172. Cortinele de siguranţă vor fi întreţinute corespunzător pentru a se asigura buna lor

funcţionare şi se vor verifica (prin acţionare) cel puţin înaintea fiecărui spectacol, urmărindu-se în

exploatare:

asigurarea etanşeităţii împotriva propagării fumului şi a gazelor pe toate laturile (nu

sunt admise goluri în cortine sau în pereţii de separare în care sunt montate);

interzicerea depozitării unor materiale sau montarea de decoruri sub zona de acţionare

a cortinei de siguranţă (care pot bloca închiderea acesteia), precum şi blocarea cortinei

în poziţie deschisă;

stabilirea personalului care pe timpul spectacolului şi al repetiţiilor asigură în caz de

incendiu intrarea în funcţiune a cortinei;

menţinerea în stare de funcţionare a dispozitivelor de acţionare a cortinelor (

obloanelor) de siguranţă:

- automate, la declanşarea instalaţiei de semnalizare a incendiului sau la declanşarea

unui dispozitiv termosensibil;

- manuale, conform prevederilor instrucţiunilor;

62

semnalizarea acţionării cortinelor de siguranţă (optic şi acustic), local şi la serviciul de

pompieri civili;

menţinerea în stare de funcţionare şi a posibilităţilor de acţionare manuală prevăzute

(atât de la serviciul de pompieri civili, cât şi local, de lângă cortina de siguranţă);

interzicerea utilizării cortinelor de siguranţă în alte scopuri decât cele pentru care a

fost realizată (agăţare de obiecte, folosire în locul cortinei de joc etc.);

menţinerea cortinei de siguranţă în poziţie “normal închis”, în afara perioadelor în care

există activitate în scenă.

Art. 2.173. Dispozitivele de evacuare a fumului (desfumare) în caz de incendiu vor fi menţinute şi

corespunzător întreţinute în exploatare astfel încât să asigure nivelurile de performanţă specifice, urmărindu-

se:

funcţionarea acţionării automate şi manuale a dispozitivelor de evacuare a fumului;

menţinerea dispozitivelor de evacuare a fumului (şi dupa caz a gazelor fierbinţi) în

permanenţă deblocate, pentru a se asigura intrarea lor uşoară în funcţiune (automată şi/sau

manuală);

neadmiterea următoarelor:

- depozitarea unor materiale la mai puţin de 2,00 m de

sistemele de acţionare a deschiderii dispozitivelor de desfumare, sau

executarea unor paravane sau alte obstacole care să limiteze tirajul normal;

- agăţarea unor materiale de sistemele de acţionare a deschiderii dispozitivelor

de desfumare, sau deasupra acestora şi care îngreunează acţionarea lor;

- blocarea deschiderii dispozitivelor de desfumare (cu cârlige, lacăte sau alte

sisteme de închidere, sârmă etc);

- decuplarea sistemelor de acţionare automată sau modificarea acestora pentru

a fi trecute numai pe acţionare manuală;

verificarea, cel puţin o dată pe săptămână şi înaintea fiecărei activităţi la sălile aglomerate

şi altele similare, a funcţionării dispozitivelor de desfumare, luându-se măsuri pentru

înlăturarea eventualelor defecţiuni sau avarii constatate.

Art. 2.174. La uşile rezistente la foc şi uşile etanşe la fum vor fi aplicate în exploatare următoarele

reguli şi măsuri specifice:

dispozitivele de autoînchidere sau închidere automată vor fi menţinute permanent în stare

de funcţionare;

se interzice blocarea uşilor în poziţie “ Normal deschisă “ în cazurile când instrucţiunile

nu prevăd aceasta;

de regulă, se specifică - prin indicatoare sau instrucţiuni - poziţia normală de funcţionare

(închisă sau deschisă), rezistenţa la foc asigurată (în minute), precum şi felul

dispozitivelor lor de închidere (autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu).

Art. 2.175. Pe sau în apropierea tâmplăriei speciale (uşi sau ferestre) care au asigurate măsurile de

protecţie menite să nu producă scântei (prin lovire, frecare etc.) care să poată provoca aprinderea

amestecurilor explozive de praf sau gaze şi aer, se fixează indicatoare cu textul “ UŞĂ ANTIEX “,

“FEREASTRĂ ANTIEX”, “OBLON ANTIEX “etc.

Art. 2.176. Pentru robinetele de incendiu, ale instalaţiilor de gaze sau lichide combustibile se vor

asigura:

marcarea poziţiei acestora prin indicatoare corespunzătoare (STAS 297), cu textul

“ROBINET DE INCENDIU “ şi după caz “în caz de incendiu se închide (deschide)”;

manevrabilitatea acestora (care se va verifica periodic conform instrucţiunilor specifice);

63

roata de manevră să fie astfel fixată încât să nu poată fi uşor detaşată; în cazurile când

este necesar, se asigură protecţia robinetului în nişe, dulapuri sau carcase astfel încât să

nu poată fi acţionat decât de personalul autorizat în acest scop;

pentru o uşoară identificare, robinetul de incendiu se vopseşte în culoare roşie.

Instalaţii utilitare aferente

Art. 2.177. Sistemele, instalaţiile, dispozitivele, echipamentele, aparatele, maşinile şi utilajele se

exploatează (utilizează) în condiţiile prevăzute în instrucţiunile puse la dispoziţie de producători ori furnizori

sau în instrucţiunile specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, astfel încât că nu creeze riscuri de

incendiu.

Se interzice folosirea acestora în următoarele împrejurări:

cu improvizaţii care să prezinte risc de incendiu şi/sau explozie;

fără asigurarea protecţiei la foc corespunzătoare faţă de materialele şi substanţele

combustibile existente în spaţiul în care sunt utilizate;

lăsarea lor în funcţiune peste programul stabilit sau fără supraveghere, în cazurile în care

instrucţiunile specifice interzic acest lucru.

Art. 2.178. Lucrările de întreţinere, reparaţii, verificări periodice sau a unor modificări se efectuează

numai de către personal calificat şi autorizat (certificat).

Instalaţii electrice

Art. 2. 179. Pentru a nu constitui cauze de incendiu, instalaţiile electrice vor fi întreţinute, verificate

şi utilizate în condiţiile prevăzute în reglementarile tehnice de specialitate şi documentaţiile producătorilor

de echipamente.

Pentru a se asigura protecţia utilizatorilor şi siguranţa în exploatare toate instalaţiile, materialele,

aparatele şi echipamentele electrice folosite vor îndeplini nivelele de performanţă necesare.

Art. 2.180. Se interzice exploatarea instalaţiilor, echipamentelor şi aparatelor electrice în condiţii în

care se generează curenţi de suprasarcină, datorită unor consumatori care depăşesc puterea nominală a

circuitelor.

Art. 2.181. Se interzice, în principal;

înlocuirea siguranţelor, releelor de protecţie şi a întreruptoarelor automate cu altele

necalibrate;

racordarea unor consumatori care depăşesc puterea nominală a circuitelor;

încărcarea instalaţiei electrice ( conductoare, cabluri, întreruptoare, comutatoare, prize,

transformatoare etc.) peste sarcina admisă;

nerealizarea unor contacte electrice perfecte, cu rezistenţă de trecere comparabilă cu

rezistenţa ohmică a conductoarelor legate, sigure în timp şi uşor de verificat:

neasigurarea aceluiaşi nivel de izolaţie ca şi al conductoarelor la legăturile electrice;

supunerea legăturilor electrice la eforturi de tracţiune care nu fac parte din liniile de

contact ce alimentează receptoare mobile şi conductele electrice izolate liber, pe suporturi

corespunzător alcătuite şi dimensionate;

nepregătirea suprafeţelor de contact ale conductorilor înainte de execuţia legăturilor

electrice prin mijloace adecvate;

64

nelegarea corespunzătoare a conductoarelor la aparate, echipamente, maşini, elemente

metalice etc. Legarea corectă se face prin strângere mecanică cu şuruburi, în cazul

conductoarelor cu secţiuni mai mici sau egale cu 10 mm² şi direct sau prin intermediul

papucilor sau a clemelor speciale în cazul conductoarelor cu secţiuni egale sau mai mari

de 16 mm2.La conductoarele care se leagă cu elemente mobile, legăturile se prevăd cu

elemente elastice cu suprafaţă striată;

lăsarea neizolată a capetelor conductoarelor electrice, în cazul demontării parţiale a unei

instalaţii;

folosirea legăturilor provizorii prin introducerea conductoarelor electrice, fără ştecher,

direct în prize;

utilizarea prizelor, neprevăzute cu dispozitiv de protecţie diferenţială şi de limitare a

puterii, amplasate la distanţă mai mică de 1,00 m de materiale combustibile (în

depozitele şi magaziile cu materiale combustibile);

utilizarea receptorilor de energie electrică ( radiatoare, reşouri, fiare de călcat, ciocane de

lipit etc.) fără luarea măsurilor de izolare faţă de materialele şi elementele combustibile

din spaţiul sau încăperea respectivă;

utilizarea lămpilor mobile (portative ), alimentate prin cordoane improvizate şi/sau uzate;

folosirea la corpurile de iluminat a filtrelor de lumină (abajururilor) improvizate, din

carton, hârtie sau alte materiale combustibile;

aşezarea pe motoarele electrice, a unor materiale combustibile (cârpe, hârtii, folii de mase

plastice, lemne etc);

utilizarea radiatoarelor şi a reşourilor electrice neomologate sau în alte locuri decât cele

stabilite prin instrucţiuni sau agremente tehnice;

folosirea în stare defectă, uzată şi/sau cu improvizaţii, a instalaţiei electrice şi/sau a

receptorilor electrici;

suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductoarele de alimentare, dacă aceasta nu

este prevăzută din fabricaţie;

agăţarea de, sau introducerea în interiorul panourilor, nişelor, tablourilor, canalelor sau a

tunelelor electrice, a obiectelor de orice fel;

adăpostirea de obiecte şi/sau materiale combustibile în posturile de transformare şi/sau

încăperile tablourilor generale de distribuţie electrică;

efectuarea lucrărilor de întreţinere, revizii şi reparaţii de către persoanal necalificat şi

neautorizat;

Art. 2.182. Nu este admisă folosirea instalaţiilor neprotejate corespunzător în medii cu pericol de

explozie şi/sau incendiu –(categoriile “A”,”B” şi “C” de pericol de incendiu), precum şi în sălile aglomerate.

Art. 2.183. Aparatele electrice portative (mobile ) se folosesc numai cu stecher şi conductoare

corespunzător izolate şi în bună stare de funcţionare, iar pe timpul cât sunt sub tensiune se va asigura

supravegherea lor.

Art. 2.184. Sursele de energie de rezervă pentru alimentarea consumatorilor cu rol de siguranţă la foc

(vitali), vor fi menţinute în bună stare de funcţionare şi verificate periodic.

Art. 2.185. La terminarea programului de lucru, instalaţia electrică va fi scoasă de sub tensiune cu

excepţia iluminatului de siguranţă şi a instalaţiei de alimentare a receptoarelor cu rol de siguranţă la foc.

Art. 2.186. Revizia, înlocuirea, sau repararea unor elemente ale instalaţiei electrice ( iluminat, forţă şi

curenţi slabi ) în medii cu risc de explozie – categoriile “A” şi “B” de pericol de incendiu, este admisă numai

după întreruperea alimentării electrice.

65

Art. 2.187. Tablourile electrice generale de distribuţie vor fi închise în permanenţă cu cheia, accesul

la ele fiind permis numai electricianului de serviciu, precum şi organelor de control şi verificare. Încăperea

şi elementele tabloului vor fi în perfectă stare de curăţenie ( fără praf, scame etc.). Pe partea interioară a

tabloului general de distribuţie se afişează schema cu circuitele electrice pentru ca în caz de necesitate să

poată fi identificată şi întreruptă operativ alimentarea.

Art.2.188. La toate tipurile de tablouri electrice, legăturile trebuie realizate conform reglementărilor,

iar în apropierea tablourilor se interzice păstrarea materialelor şi a substanţelor combustibile, precum şi

blocarea accesului la acestea. Se va păstra curăţenia, iar la tablourile capsulate, garniturile de etanşare vor fi

în bună stare şi bine strânse (fixate). Se interzice legarea directă la bornele tabloului de distribuţie a lămpilor

de iluminat, a motoarelor electrice sau a altor consumatori de energie electrică.

Art. 2.189 Tablourile electrice de distribuţie, releele, contactoarele etc. vor fi prevăzute cu carcase de

protecţie, iar la tablouri se vor întrebuinţa numai siguranţe calibrate conform normelor în vigoare. Se

interzice înlocuirea siguranţelor fuzibile arse cu fir de liţă, staniol sau cu alte materiale cu rezistenţă electrică

necalibrată. Clemele siguranţelor lamelare nu se fixează pe lemn, carton sau alte materiale combustibile;

Art. 2.190. Se interzice supraîncărcarea circuitelor prin racordarea mai multor consumatori decât cei

prevăzuţi pentru instalaţia respectivă. Se va urmări ca temperatura conductoarelor în sarcină să nu

depăşească temperatura admisă.

Art. 2.191. Toate utilajele şi aparatele electrice vor fi prevăzute cu plăci pe care sunt precizate

caracteristicile lor şi schema de conexiuni.

Art. 2.192. Periodic, pe baza unui grafic aprobat, se realizează revizia instalaţiilor electrice de

iluminat, de forţă sau de curenţi slabi ( tablouri de distribuţie, siguranţe, starea conductoarelor, a dozelor,

prizelor, întreruptoarelor, corpurilor de iluminat, conexiunilor, rezistenţei ohmice şi legătura la pământ etc.).

Art. 2.193. Revizia completă a instalaţiilor electrice montate în medii cu pericol de explozie se

realizează cel puţin o dată pe an, conform graficului de revizie.

Art. 2.194. Nu este admisă folosirea motoarelor şi a aparatelor electrice cu carcasele şi capacele

demontate, sau în condiţii în care să nu asigure răcirea lor printr-o bună circulaţie a aerului din jur.

Art. 2.195. Încălzirea lagărelor şi a carcaselor motoarelor va fi controlată periodic pentru a nu depăşi

temperaturile admise.

Art. 2.196. Instalaţiile şi sistemele de captare şi scurgere la pământ a sarcinilor electrostatice se

menţin în stare de bună funcţionare, la parametrii prevăzuţi.

Art. 2.197. Este interzisă exploatarea instalaţiilor cu elemente metalice nelegate la pământ sau cu

instalaţii de punere la pământ incomplete, defecte sau necorespunzătoare din punct de vedere al rezistenţei

ohmice.

Motoarele, echipamentul aferent tablourilor de distribuţie, sau tablourile de comandă vor fi

legate la pământ în mod obligatoriu.

Art. 2.198. Prin instrucţiuni specifice se precizează acele utilaje care în timpul funcţionării produc

electricitate statică şi măsurile luate pentru asigurarea descărcării la pământ a acesteia.

Verificarea instalaţiilor de punere la pământ a acestor utilaje şi, în general, a tuturor

ehipamentelor electrice, se va face periodic, conform reglementărilor în vigoare.

Art. 2.199. Instalaţiile de protecţie împotriva trăsnetului vor fi menţinute şi exploatate în bună stare

de funcţionare.

66

Verificarea şi întreţinerea acestora vor fi efectuate numai de personal specializat şi conform

reglementărilor tehnice în vigoare.

Art. 2.200. Instalaţiile de protecţie contra trăsnetului se vor controla periodic, conform unui grafic

stabilit, urmărindu-se buna funcţionare a elementelor componente (dispozitive de captare, conductoare de

coborâre, prize de pământ etc.).

Sisteme de încălzire

Art. 2.201. La exploatarea sistemelor de încălzire centrală ( cu abur, apă caldă, aer cald ) şi locală (

cu sobe, radiatoare etc.), se vor respecta prevederile reglementărilor tehnice de specialitate şi ale

normativelor de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi instrucţiunile producătorilor.

Art. 2.202. În încăperile în care există pericol de explozie sau incendiu nu se vor utiliza sisteme de

încălzire cu foc deschis, cu suprafeţe radiante sau incandescente.

Art. 2.203. Nu se admite utilizarea pentru încălzire a unor instalaţii, aparate, maşini etc.

nestandardizate, neomologate sau improvizate. Se interzice folosirea în stare defectă a sistemelor şi

instalaţiilor de încălzire ( cazane, radiatoare, sobe, aeroterme etc.).

Art. 2.204. Toate cazanele, maşinile şi aparatele cu foc deschis neautomate folosite pentru încălzire,

vor fi supravegheate pe timpul funcţionării lor, iar la terminarea programului de lucru se vor opri.

Art. 2.205. Manşoanele metalice şi protecţiile termice aferente conductelor de transport pentru agent

termic, cu temperatura peste 950C, la trecerea prin elemente de construcţie combustibile, se menţin în

perfectă stare. Distanţa de la izolaţia termică până la materialele combustibile va fi de cel puţin 0,25 m.

Încălzire centrală

Art. 2.206. Exploatarea centralelor termice precum şi a instalaţiilor de încălzire aferente, se

efectuează numai de către personal calificat şi instruit în ceea ce priveşte exploatarea acestora, respectându-

se prevederile “Normativului pentru exploatarea instalaţiilor de încălzire centrala”, indicativ I.13/1 şi ale

normelor de prevenire a incendiilor specifice, precum şi instrucţiunile producătorului.

În operaţiile de exploatare a instalaţiilor de încălzire centrală se vor asigura cel puţin

nivelurile minime de performanţă specifice siguranţei la foc stabilite prin proiectare.

Manevrele corespunzătoare exploatării se efectuează numai de către personalul de exploatare.

Art. 2.207. Instrucţiunile specifice de exploatare vor fi afişate vizibil la locul de muncă. În ele vor fi

precizate şi măsurile de prevenire şi stingere a incendiilor necesare.

Periodic, în timpul exploatării instalaţiilor se va asigura instructajul şi verificarea

cunoştinţelor personalului.

Art. 2.208. Este interzisă depozitarea în centrala termică a unor utilaje sau materiale care nu au

legătură cu exploatarea acesteia.

67

Art. 2.209. Aparatele pentru controlul temperaturii şi presiunii din cazane şi conducte, indicatoarele

de nivel pentru combustibil sau a agentului de încălzire, supapele de siguranţă etc., vor fi menţinute în

perfectă stare de funcţionare. Verificarea lor se va efectua zilnic la începerea fiecărui schimb de lucru.

Art. 2.210. Depozitarea combustibilului lichid sau solid, pentru consumul zilnic necesar alimentării

cazanelor, se va face conform reglementărilor specifice.

Art. 2.211. La cazanele alimentate cu combustibil lichid se va asigura etanşeitatea tuturor

elementelor instalaţiei, respectiv rezervoare, conducte pentru transport, pompe şi îndeosebi a racordurilor la

arzătoare.

Art. 2.212. Izolaţia conductelor pentru combustibil şi izolaţia cazanului, în special în jurul

arzătoarelor, trebuie să fie în perfectă stare şi ferită de a fi îmbibată cu combustibil.

Art. 2.213. Cazanele alimentate cu combustibil lichid vor fi prevăzute în faţa focarelor, sub

injectoare, cu tăvi metalice umplute cu nisip, pentru colectarea eventualelor scurgeri provenite din instalaţie.

Scurgerile accidentale de combustibil de pe toate utilajele, scările şi platformele cazanului se vor colecta şi

înlătura.

Art. 2.214. Pentru fluidificarea prin incălzire a combustibilului din rezervoare se va folosi numai

aburul de joasă presiune sau apă caldă. Este interzisă utilizarea focului deschis pentru această operaţie.

Art. 2.215. Înainte de aprinderea manuală a combustibilului la injectoare se va verifica focarul, se vor

îndepărta eventualele scurgeri de combustibil şi înlătura cauzele acestora.

Focarele şi canalele de fum vor fi ventilate timp de 10 minute, folosindu-se instalaţia

prevăzută pentru aceasta, respectiv pentru evacuarea gazelor arse.

Art. 2.216. Aprinderea combustibilului in focarele cazanelor se poate efectua automat sau manual

(cu ajutorul unei torţe fixate pe o vergea metalică lungă de circa 0,80 m). Nu sunt admise improvizaţiile ca:

băţ de chibrit, ziar aprins etc. Pentru stingerea torţei se prevede ladă cu nisip sau vas cu apă în apropierea

cazanului.

Art. 2.217. Se interzice reaprinderea focului de la zidăria incandescentă a focarului sau de la flacăra

altui arzător.

Art. 2.218. Centralele termice care folosesc combustibil gazos se exploatează conform “Normativului

pentru exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale”, indicativ I.6/1, numai după verificarea

arzătoarelor şi numai dacă presiunea în conductele de gaze se încadrează în limitele prevăzute de norme.

La utilizarea gazelor petroliere lichefiate se respectă prevederile normativului I. 6/1 şi instrucţiunile

specifice.

Art. 2.219. Controlul etanşeităţii instalaţiei de gaze se face zilnic folosindu-se o emulsie de apă şi

săpun. Se interzice efectuarea acestui control cu flacără.

Art. 2.220. Aprinderea arzătoarelor cu gaze la focarele cazanelor termice, se efectuează prin

respectarea strictă a principiului “ gaz pe flacără “.

Art. 2.221. Circuitul de alimentare a arzătoarelor cu gaze de la cazanele a căror instalaţie

funcţionează cu o presiune de lucru peste 5000 mm coloană apă, va fi prevăzut cu un sistem de protecţie

care să întrerupă rapid debitul de gaze atunci când presiunea scade sub limita la care flacăra poate deveni

instabilă, sau în cazul când flacăra de control se stinge.

68

Art. 2.222. Circuitul de alimentare al fiecărui arzător, va fi prevăzut cu două ventile montate în serie,

dintre care unul cu acţionare manuală. Poziţia ventilelor “închis“ sau “deschis,“ trebuie marcată vizibil.

Art. 2.223. La apariţia unei neetanşeităţi sau ruperi a unei conducte din sala cazanelor, se va închide

robinetul de pe conducta principală din exteriorul clădirii şi se vor deschide ferestrele şi uşile pentru

aerisirea intensă a sălii.

Art. 2.224. Este interzisă exploatarea centralelor termice neautomate fără supraveghere permanentă

şi încredinţarea cazanelor unor persoane fără calificare corespunzătoare.

Art. 2.225. Fiecare cazan va fi revizuit şi reparat în termenele prevăzute de prescripţiile ISCIR.

Art. 2.226. Oprirea funcţionării cazanelor este obligatorie atunci când se constată:

întreruperea curentului electric sau defectarea motoarelor electrice ce servesc arderea;

creşterea sau scăderea nivelului apei în afara limitelor admise, fără a putea fi readus la

nivelul normal;

defectarea unor aparate de control sau a dispozitivelor de siguranţă;

spargerea unor ţevi în interiorul cazanului;

aprinderea depunerilor de funingine şi cocs în canalele de fum etc.

Art. 2.227. Oprirea manuală a funcţionării cazanelor se face respectând ordinea de închidere a

circuitelor şi anume:

se închid întâi robinetele de alimentare cu combustibil;

se închid apoi robinetele de alimentare cu aer;

se închide circuitul agentului de încălzire.

Art. 2.228. Supravegherea cazanelor neautomate poate înceta numai după închiderea circuitelor de

alimentare cu combustibil şi scăderea presiunii aburului la zero.

Art. 2.229. La punctele de descărcare a carburanţilor lichizi se vor aplica următoarele măsuri;

autocisterna va fi legată mai întâi la borna de împământare, în vederea descărcării

electricităţii statice;

operaţiile de racordare şi deracordare, precum şi descărcarea carburanţilor se realizează

numai cu motorul oprit;

şoferul va supraveghea permanent descărcarea si va începe operaţia numai după ce se

asigură că starea mijlocului de transport este corespunzătoare din punctul de vedere al

siguranţei la foc;

pe timpul descărcării autocisternei, în zona gurii de descărcare este interzisă circulaţia

altor vehicule, accesul persoanelor neautorizate, precum şi focul deschis sau fumatul;

la terminarea operaţiei de descărcare a combustibilului, racordul conductei de umplere a

rezervorului va fi închis etanş, cu dispozitivul special prevăzut în acest scop;

eventualele scurgeri accidentale de carburanţi se îndepărtează imediat ( cu nisip uscat,

spălare cu apă etc., după caz).

Art. 2.230. La instalaţiile de încălzire centrală din clădirile şi încăperile cu pericol de explozie sau

incendiu, agentul termic ( abur, apă caldă sau apă supraîncălzită, aer cald ) se va alege în raport de

temperatura de aprindere a substanţelor din încăperile respective. Conductele şi corpurile de încălzire vor

avea temperatura pe feţele exterioare sub limitele care ar putea provoca aprinderea substanţelor cu care pot

veni în contact.

69

Art. 2.231. În secţiile cu degajări praf sau pulberi combustibile, se vor înlătura periodic orice

depuneri de pe conducte şi radiatoare precum şi din jurul lor.

Art. 2.232. La izolarea conductelor de abur sau de apă supraîncălzită, de regulă, se vor utiliza

materiale incombustibile.

Art. 2.233. Este interzisă depunerea pe radiatoare şi pe conductele termice a vaselor cu lichide

inflamabile, a îmbrăcămintei şi a altor materiale combustibile.

La instalaţiile de încălzire cu aer cald, conductele, aerotermele, bateriile de încălzire, vor fi

curăţate periodic de depunerile de praf combustibil.

Art. 2.234. Nu se vor depozita lichide inflamabile, materiale combustibile şi recipienţi cu gaze sub

presiune în jurul bateriilor de încălzire sau al aerotermelor.

Încălzire locală

Art. 2.235. Exploatarea mijloacelor de încălzire locală ( sobe de orice tip, cazane de spălătorie,

maşini şi aparate de gătit etc.) se realizează conform prevederilor reglementărilor tehnice şi a instrucţiunilor

de folosire emise de producător.

Art. 2.236. La exploatarea sobelor, cu sau fără acumulare de căldură şi a maşinilor şi aparatelor de

încălzit şi de gătit se respectă următoarele reguli principale:

materialele sau elementele combustibile situate în faţa focarelor şi cenuşarelor vor fi la

distanţă de minimum 1,25 m faţă de acestea, iar cele greu combustibile pot fi la 1,00 m;

în încăperile în care sunt amplasate sobele, nu se admite depozitarea materialului

combustibil care să depăşească consumul pentru 24 ore;

depozitarea ( amplasarea ) materialelor combustibile se face la o distanţă mai mare de

1,00 m faţă de sobele fără acumulare de căldură şi de 0,50 m la sobele cu acumulare de

căldură;

maşinile şi aparatele de gătit cu combustibili solizi sau gaze, precum şi rezervoarele de

consum ale sobelor care utilizează combustibili lichizi (a căror protecţie termică a fost

asigurată de producător pe baza încercărilor efectuate şi acceptată la omologarea

produsului ), pot fi amplasate la distanţe mai mici decât cele prevăzute mai sus, dacă

acest lucru este precizat în instrucţiunile de folosire;

este interzisă depozitarea materialului combustibil deasupra sobelor;

în faţa uşiţei de alimentare a sobei, pardoseala combustibilă se protejează cu tablă

metalică având dimensiunile de 0,70 x 0,50 m;

înainte de utilizare, sobele şi coşurile de fum trebuie verificate amănunţit, reparate,

curăţate şi date în exploatare în perfectă stare de funcţionare;

nu este admisă utilizarea sobelor fără uşiţe la focare şi cenuşare, defecte sau izolate

necorespunzător faţă de elementele combustibile ale clădirilor;

în timpul funcţionării sobelor, uşiţele focarului şi cenuşarului trebuie menţinute închise şi

nezăvorâte;

este strict interzisă aprinderea focului în sobe prin stropire cu benzină, petrol sau alte

lichide combustibile;

se interzice uscarea hainelor sau a altor materiale combustibile pe sobe sau în imediata

apropiere a lor;

nu se admite folosirea lemnelor mai lungi decât vatra focarului sobei sau cărbuni cu o

putere calorifică mai mare decât cea stabilită de producător ( cocs de furnal);

se vor numi persoane care să răspundă de aprinderea şi stingerea focului în clădirile civile

(publice), căminelor, creşelor, grădiniţelor, de învăţământ sau de producţie;

70

cenuşa se va evacua periodic într-un loc stabilit şi amenajat în acest scop, fără pericol de

incendiu şi numai după ce se vor stinge resturile de jar;

se interzice funcţionarea sobelor supraîncălzite;

Art. 2 .237. La utilizarea sobelor fără acumulare de căldură, se respectă şi următoarele:

distanţa dintre sobe sau burlane şi materialele combustibile învecinate va fi de cel puţin

1,00 m, iar faţă de cele greu combustibile de 0,70 m;

la sobele cu înălţimea picioarelor de cel puţin 0,25 m, pardoseala de sub acestea se

protejează printr-un strat izolator de cărămidă plină având grosimea de 6 cm cu mortar de

argilă, sau prin două straturi de pâslă îmbibată cu soluţie de argilă, ori cu alt material

incombustibil cu aceeaşi capacitate termoizolatoare, peste care se pune tablă;

postamentul termoizolator trebuie să depăşească perimetrul sobei cu 0,25 m, iar în faţa

focarului cu 0,50 m;

când sobele nu au picioare, sau picioarele sunt mai scurte de 0,25 m, pentru a se izola faţă

de pardoselile combustibile, se protejează printr-un postament format din două rânduri de

cărămidă (pe lat) cu mortar de argilă, sau alcătuit din alte materiale incombustibile

termoizolatoare echivalente termic.

Art.2.238. La utilizarea sobelor cu acumulare de căldură se au în vedere şi următoarele:

protejarea tavanelor din materiale combustibile se realizează prin tencuire sau prin

acoperire cu un strat de gips – carton, ori două straturi de pâslă îmbibată în soluţie de

argilă, protejate cu tablă, iar porţiunea de tavan protejată trebuie să depăşească în toate

direcţiile perimetrul sobei cu cel puţin 0,15 m;

în cazul sobelor din încăperile cu pereţi din materiale combustibile, porţiunea de perete de

lângă sobă se execută din zidărie executată din materiale incombustibile care să

depăşească marginile sobei, în toate direcţiile, cu minimum 0,50 m.

Art. 2.239. Construcţia, amplasarea, protecţia termică şi exploatarea coşurilor şi canalelor de fum

pentru focarele care servesc la încălziri curente, vor fi în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice

specifice în vigoare.

Art. 2.240. Coşurile de fum vor fi curăţate periodic, funcţie de calitatea şi cantitatea combustibilului

folosit, iar uşile pentru curăţare vor fi bine etanşate.

Zidăria şi tencuiala coşurilor, vor fi verificate periodic şi bine întreţinute, astfel ca să se evite orice

crăpătură ce ar permite ieşirea în încăperi sau poduri, a gazelor calde, a fumului sau a scânteilor.

Art. 2.241. Este interzisă racordarea focarelor alimentate cu gaze la canalele de fum pentru focare

alimentate cu altfel de combustibil ( lemn, păcură, cărbune etc.).

Art. 2.242. Este interzisă montarea de clapete ( şibere) sau capace de obturare în canale sau racorduri,

limitarea, respectiv reglarea tirajului urmând să fie făcută exclusiv prin uşile ( prizele) de aer, sau prin

regulatoarele de tiraj ale focarelor.

Art. 2.243. Pentru instalaţiile având alimentarea cu gaze naturale a sobelor, chemineelor sau

aparatelor se vor respecta prevederile “Normativului pentru exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze

naturale”, (indicativ I.6/1), respectandu-se şi următoarele:

verificarea şi întreţinerea în bună stare de funcţionare a instalaţiei

( conducte, robinete, arzătoare etc.), înlăturându-se orice posibilitate de scurgere a gazelor;

în cazul în care se constată miros de gaze, înainte de a se aprinde focul, se va aerisi

încăperea respectivă şi se vor depista şi înlătura defectele care au provocat scăpările de

gaze;

71

aprinderea şi stingerea focului se vor executa numai de către personal instruit în acest

scop. Pentru aceasta, la fiecare sobă se va pune câte o etichetă, pe care se va menţiona pe

lângă ora de aprindere şi stingere, următorul text: “ Pentru aprinderea şi stingerea focului

răspunde ( numele şi prenumele persoanei )”;

înainte de aprinderea arzătorului de gaze, robinetul trebuie să fie închis, iar când arzătorul

este în funcţiune uşa cenuşarului va fi deschisă;

atât la aprinderea cât şi la stingerea focului, gazele vor fi închise şi deschise mai întâi de la

robinetul principal (de siguranţă), apoi de la robinetul de manevră al arzătorului

(aparatului);

se interzice folosirea gazelor în sobele sau aparatele nereparate şi a căror etanşeitate nu

este asigurată;

depistarea scăpărilor de gaze se va face numai cu spumă de apă şi săpun.

Art. 2.244. Efectuarea lucrărilor de reparaţii, revizii sau modificări la instalaţiile de gaze, de către

persoane neautorizate şi fără avizul prealabil al întreprinderii distribuitoare, este strict interzisă.

Art. 2.245. În cazul utilizării buteliilor cu gaze combustibile lichefiate se intezice:

folosirea buteliilor defecte sau improvizate şi neomologate;

amplasarea buteliilor în apropierea surselor care radiază intens căldură;

activarea scurgerii gazului lichefiat din butelie, prin agitarea sau încălzirea acesteia ;

racordarea buteliei la mijloacele de încălzire, direct, fără reductor de presiune;

utilizarea furtunului de racordare neomologat pentru gaze, fixat necorespunzător, uzat, în

stare defectă sau cu lungime mai mare de 1,00m.

Instalaţii de ventilare

Art. 2.246. Sistemele de ventilare natural-organizată şi sistemele de ventilare mecanică ale

încăperilor în atmosfera cărora se degajă gaze, vapori, praf sau pulberi combustibile, vor fi întreţinute şi

utilizate astfel încât în exploatarea normală să se evite posibilitatea acumulării acestor substanţe în cantităţi

ce pot prezenta pericol de incendiu sau explozie.

Art. 2.247. Prizele de ventilare vor avea menţinute plasele de sârmă sau grătarele de protectie în

bună stare, astfel încât să împiedice pătrunderea diferitelor corpuri străine în canalele de ventilare.

Art. 2.248. Amplasarea în încăperi a gurilor de absorbţie se face în raport cu greutatea specifică a

gazelor sau a vaporilor ce se evacuează, iar la ventilările locale, acestea trebuie să se afle cât mai aproape de

locul de formare a vaporilor, a gazelor sau a pulberilor combustibile.

Art. 2.249. Ventilatoarele montate în încăperile (zonele) cu degajări de substanţe combustibile (gaze,

vapori sau praf, care pot forma cu aerul amestecuri explozive) sau care vehiculează astfel de substanţe vor fi

menţinute în bună stare de funcţionare şi vor avea protecţii corespunzătoare mediului.

Art. 2.250. Este interzisă evacuarea prin aceeiaşi instalaţie de ventilare a substanţelor combustibile şi

a celor inflamabile, precum şi a substanţelor care în amestec pot provoca aprindere sau explozie.

Art. 2.251. La instalaţiile de ventilare care prezintă pericol de incendiu sau explozie se vor mai

respecta următoarele măsuri specifice:

tubulatura de aspiraţie trebuie să asigure posibilitatea curăţirii ei fără dificultate;

conductele de ventilare vor fi bine întreţinute pentru a nu permite scăpări de particule şi de

vapori inflamabili;

72

grătarele care se află deasupra canalelor de aspiraţie ce sunt dispuse sub podea trebuie

executate din materiale ce nu produc scântei la lovire.

Art. 2.252. La exploatarea instalaţiilor de ventilare se vor realiza măsuri pentru:

menţinerea unei exhaustări continue şi a vitezei constante de circulaţie a aerului în canale

pentru a se înlătura posibilităţile de formare a amestecurilor explozive;

interzicerea utilizării surselor de căldură sau scântei la instalaţiile amplasate în medii în

care există praf, vapori ori gaze combustibile sau inflamabile;

întreţinerea, verificarea şi curăţarea periodică a canalelor, tubulaturii şi a ventilatoarelor

de depunerile combustibile;

limitarea posibilităţilor de propagare a incendiilor prin canalele sistemului de ventilare,

prin întreţinerea în bune condiţiuni a clapetelor antifoc prevăzute;

Art. 2.253. Ventilatoarele şi motoarele electrice ale instalaţiilor de ventilare vor fi astfel exploatate

şi întreţinute încât să evite producerea scânteilor sau a scurtcircuitelor.

Art. 2.254. Elementele fuzibile folosite la clapetele antifoc vor avea elemente de rezervă şi

certificate de calitate emise de producător.

Art. 2.255. La clapetele antifoc montate în instalaţiile care vehiculează aer încărcat cu particule, se

asigură curăţarea periodică a elementului fuzibil de impurităţile depuse, iar periodic se va verifica

funcţionarea organelor de închidere (manuale şi/sau automate) ale clapetei antifoc.

Art. 2.256. Prin instrucţiuni şi scheme de funcţionare se va reglementa modul de acţionare pentru

oprirea instalaţiilor de ventilare în caz de incendiu.

Lucrări de reparaţii şi construcţii-montaj în timpul exploatării

Art. 2.257. La executarea lucrărilor de construcţii-montaj în timpul exploatării, respectiv a lucrărilor

de întreţinere şi reparaţii se respecta prevederile Normativului de prevenire şi stingere a incendiilor la

executarea lucrarilor de constructii şi instalaţii - indicativ C.300 şi instrucţiunile producătorilor.

Art. 2.258. Lucrările de întreţinere, reparaţii şi verificări periodice la construcţiile şi instalaţiile aflate

în exploatare se efectuează numai de către personal autorizat şi calificat corespunzător.

Art. 2.259. Lucrările de reparaţii, amenajări sau modernizări care necesită modificări la construcţie şi

instalaţii, ori schimbări de destinaţie ale spaţiilor se vor efectua numai cu respectarea prevederilor legale

referitoare la acestea.

Art. 2.260. Conducătorii unităţilor au obligaţia să verifice direct sau prin împuterniciti, dacă

persoanele din exterior care execută lucrări şi au acces în unitate, cunosc şi respectă instrucţiunile de apărare

împotriva incendiilor stabilite, precum şi cele specifice lucrărilor .

La încheierea contractelor de executie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii (antrepriză),

părţile sunt obligate să consemneze în actele respective obligaţiile şi răspunderile ce le revin, potrivit legii,

în ceea ce priveşte asigurarea apărării împotriva incendiilor.

Tratarea cu produse termoprotectoare

73

Art. 2.261. Toate unităţile care folosesc construcţii, elemente şi materiale combustibile care trebuie

tratate cu produse ignifuge conform reglementarilor în vigoare, vor face verificarea ignifugării conform

prevederilor cuprinse în Normele tehnice C.58.

Ignifugarea se realizează numai cu produse avizate, omologate şi agrementate de către

organele abilitate.

Lucrarile de termoprotectie se execută de către personal atestat în condiţiile Ordonanţei

Guvernului nr. 60/1997, aprobată şi modificată prin Legea nr. 212/1997.

Art. 2.262. Părţile lemnoase ale decorurilor utilizate în sălile de spectacole şi sălile de festivităţi,

precum şi panourile din material lemnos ale expoziţiilor şi muzeelor vor fi tratate cu produse ignifuge, cel

puţin pe părţile neaparente.

Art. 2.263. Deasemenea, este obligatorie ignifugarea părţilor neaparente ale elementelor decorative

interioare şi a tratamentelor termice şi acustice combustibile ale sălilor aglomerate, infrastructura din lemn a

scenei, materialele lemnoase şi textile utilizate (dacă această operaţie nu le schimbă aspectul).

Art. 2.264. Panourile, decorurile, recuzita etc. care sunt supuse operaţiilor de tencuire brută,

drişcuire, tencuire fină, gletuire cu ipsos etc. se vor ignifuga numai pe partea care nu este supusă acestor

operaţii.

Periodic şi la expirarea termenului de garanţie, se va analiza starea ignifugărilor, iar în cazul

când acestea şi-au pierdut eficacitatea vor fi reignifugate.

Art. 2.265. Materialele textile (pânză, pluşuri etc.) folosite la decoruri, orizonturi, panouri de

expoziţie, cortine, fundale, draperii etc., vor fi ignifugate cu produse realizate anume pentru aceste categorii

de materiale.

Ignifugarea materialelor textile se realizează conform instrucţiunilor producătorului

substanţei, asigurându-se ca reţetele respective să nu influenţeze calitatea şi rezistenţa fizico-mecanică a

ţesuturilor.

Art. 2.266. Executarea ignifugării materialelor combustibile, nu exclude şi luarea altor măsuri de

siguranţa împotriva incendiilor, stabilite de reglementarile tehnice.

Art. 2.267. Durata maximă de depozitare a produselor de ignifugare este cea stabilită de producator.

Calitatea lucrărilor de ignifugare executate se certifică prin buletine de încercare emise de laboratoare

autorizate conform legii.

Art. 2.268. Lucrarea de ignifugare se recepţionează numai după prezentarea buletinului de încercare

corespunzător.

Măsuri pentru sezonul rece

Art. 2.269. Înainte de sezonul rece se vor controla şi repara defecţiunile constatate, asigurându-se

buna funcţionare a:

instalaţiilor şi sistemelor de încălzire existente ( surse de căldură, conducte, corpuri şi

elemente de încălzire, sobe, coşuri şi canale de fum etc.);

instalaţiilor de încălzire din încăperi în care sunt montate instalaţii de stingere cu apa,

precum si cele de depozitare a substantelor chimice de stingere;

serpentinelor de încălzire a căminelor şi rezervoarelor de apă pentru incendiu;

dispozitivelor de încălzire a armăturilor instalaţiilor cu apă;

conductelor şi furtunurilor instalaţiilor de stingere, precum şi a celor de producţie şi

auxiliare;

74

Art. 2.270. Elementele instalaţiilor de stingere a incendiilor cu apă expuse îngheţului în timpul iernii

şi neprevăzute cu dispozitive fixe de încălzire, vor fi protejate împotriva îngheţului (acoperire cu materiale

izolatoare termic, protectii special amenajate în acest scop etc).

Art. 2.271. Căminele în care sunt montate robinetele de închidere de la instalaţiile de apă ce pot

îngheţa, vor fi protejate cu materiale izolatoare termic.

Art. 2.272. Când este necesar, se va asigura recircularea apei la rezervorul de apă pentru incendiu

luându-se măsuri pentru înlăturarea cauzelor care ar împiedica această recirculare.

Art. 2.273. Se va asigura dotarea cu unelte, accesorii, mijloace şi materiale pentru curăţirea zăpezii şi

combaterea poleiului de pe drumurile şi căile de acces, de pe platforme şi scări exterioare.

Art. 2.274. Când este cazul, la punctele de alimentare cu apă din râuri, lacuri, iazuri şi bazine

descoperite, în timpul iernii se vor amenaja copci.

Copcile vor fi verificate periodic şi menţinute în stare corespunzătoare de utilizare.

Art. 2.275. Înainte de începerea perioadei de îngheţ şi apoi periodic, se va controla buna funcţionare

a ventilului interior şi a orificiului de golire de la baza hidranţilor de incendiu exteriori.

Art. 2.275. Căile de acces şi accesul la sursele de apă sau dispozitivele de punere în funcţiune a

instalaţilor de stingere se vor curăţa de zăpadă şi gheaţă, asigurându-se menţinerea permanent liberă a

acestora.

Art. 2.276. Personalul destinat să răspundă de aprinderea şi stingerea focurilor va fi instruit asupra

regulilor ce trebuie respectate şi, respectiv, luate pe timpul sezonului rece.

Lucrări pe timpul perioadelor caniculare şi secetoase

Art. 2.277. În perioadele caniculare sau secetoase se va elabora un program de măsuri speciale care

să contracareze efectele negative ale acestora în sfera prevenirii şi stingerii incendiilor.

Art. 2.278. Măsurile speciale trebuie să cuprindă:

identificarea şi nominalizarea sectoarelor de activitate în care creşte riscul de incendiu în

condiţii caracteristice temperaturilor atmosferice ridicate şi lipsei de precipitaţii;

interzicerea focului deschis în zonele afectate de uscăciune avansată;

restricţionarea efectuării, în anumite intervale de timp a unor lucrări care crează condiţii

favorizante pentru producerea de incendii prin degajări de substanţe volatile sau

supraîncălziri excesive;

asigurarea protejării recipientelor, rezervoarelor şi a altor tipuri de ambalaje care conţin

vapori inflamabili sau gaze lichefiate sub presiune faţă de efectul direct al razelor solare,

prin umbrire (copertine, soproane etc.) sau, după caz, prin racire cu perdele de apă rece;

îndepărtarea din locurile unde se află a obiectelor optice (inclusiv cioburi de sticlă) ce pot

acţiona, în anumite condiţii, drept concentratori ai razelor solare;

intensificarea patrulărilor în zonele cu culturi agricole şi cele frecventate pentru agrement

în locuri cu vegetaţie forestieră;

asigurarea rezervelor de apă pentru incendii şi verificarea zilnică a situaţiei existente;

verificarea operativităţii de acţiune a formaţiilor de intervenţie ale serviciilor de pompieri

civili;

75

mediatizarea incendiilor determinate de efectele sezonului canicular şi secetos prin

detalierea cauzelor şi împrejurărilor favorizante.

Art. 2.279. Măsurile speciale stabilite se vor aduce la cunoştinţă salariaţilor şi după caz, a elevilor,

studenţilor şi cadrelor didactice.

CAPITOLUL 3

MĂSURI SPECIFICE DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR

Săli de cursuri, biblioteci, ateliere de proiectare, cluburi, săli de festivităţi, amfiteatre, săli de

spectacole, expoziţii

Art. 3.1. În sălile de cursuri, biblioteci, ateliere de proiectare, cluburi şi săli de spectacole,

expoziţii nu se admite accesul unui număr mai mare de utilizatori (persoane) decât cel stabilit prin proiect, în

funcţie de destinaţia construcţiilor în care acestea sunt amplasate (grădiniţe, şcoli primare, şcoli gimnaziale,

licee, şcoli profesionale şi postliceale, instituţii de învăţământ superior ori alte categorii de clădiri publice).

Art. 3.2. Se interzice fumatul şi utilizarea focului deschis în astfel de încăperi, precum şi

iluminarea cu flacară deschisă (lumânări, chibrituri, facle etc) în poduri, arhive, magazii, alte încăperi, spaţii

şi locuri cu risc de incendiu din construcţiile în care acestea sunt amplasate.

Art. 3.3. În sălile şi încăperile în care încălzirea se face cu sobe, alimentarea cu combustibil a

acestora, de regulă se va întrerupe înainte de accesul utilizatorilor în interiorul lor. Pentru acele încăperi care

sunt destinate copiilor de vârsta preşcolară (creşe, grădiniţe, cămine etc ) alimentarea sobelor cu combustibil

se face numai din exteriorul sălilor.

Art.3.4. Foaierele sălilor de spectacole, cluburilor, expoziţiilor, holurile şi culoarele amfiteatrelor

sălilor de cursuri din instituţiile de învăţământ superior, a şcolilor postliceale, bibliotecilor, atelierelor de

proiectare şi după caz cele ale altor unităţi de învăţământ se dotează cu scrumiere pentru colectarea resturilor

de ţigări şi chibrituri, care se amplasează la o distanţă de minimum 1,5 m faţă de draperii şi perdele.

Art.3.5. Covoarele, mochetele, preşurile etc utilizate în aceste încăperi, pe holuri, coridoare, culoare

şi scări se fixează în pardoseală, pentru a nu împiedica evacuarea utilizatorilor în caz de incendiu.

Art.3.6. La amplasarea mobilierului în aceste categorii de săli şi încăperi se vor asigura culoare de

circulaţie corespunzător direcţionate şi se va ţine seama de recomandările normativului de proiectare şi cele

ale prezentei norme.

Art. 3.7. În sălile de cursuri, seminarii, întruniri, ateliere de proiectare:

de regulă scaunele şi băncile se fixează de pardoseală;

76

când suprafaţa utilă care revine utilizatorului este mai mare de 2,5 mp/loc şi numărul

acestora nu depaşeşte 20 de persoane, se admit scaune mobile;

în sălile de cursuri (amfiteatre, aule etc) care se încadrează în categoria sălilor

aglomerate, iar suprafaţa care revine utilizatorului este mai mică de 1,5 mp/loc,

scaunele şi băncile se fixează obligatoriu de pardoseală;

în sălile de cursuri (amfiteatre, aule, săli de întruniri etc) a căror capacitate depăşeşte

200 de locuri, scaunele şi băncile pot fi nefixate de pardoseală, cu condiţia consolidării

lor pe transversale în pachete de 5 scaune.

Art. 3.8. La biblioteci se au în vedere următoarele:

mesele pentru maximum 8 locuri se amplasează cu cel puţin o latură lângă un culoar

de evacuare;

mesele dreptunghiulare amplasate cu latura lungă perpendiculară pe culoarele de

evacuare, vor avea pe fiecare latura cel mult opt locuri dacă au acces la un singur

culoar şi respectiv 16 locuri dacă au acces la doua culoare de evacuare. În capetele

acestor mese nu se amplasează scaune pe culoarele de evacuare.

dacă numărul de locuri pe o latură este mai mare de 3 (intre un culoar de evacuare şi

perete) sau de 6 (între doua culoare de evacuare) se prevăd treceri de acces la

culoarele de evacuare cu lăţimea de minim 0,45 m;

lăţimea liberă a culoarelor de evacuare se stabileşte în raport de numărul

utilizatorilor (conform numărului de fluxuri determinat prin calcul), fără a fi mai mică

de 0,90 m respectiv 0,80 m în cazul utilizării scaunelor rabatabile;

la stabilirea lăţimilor libere de trecere se au în vedere şi dimensiunile scaunelor,

considerându-se retrase la o distanţă de 0,15 m de marginea mesei.

Art. 3.9. Cărţile, cataloagele, manuscrisele, fişele etc. se depozitează în rafturi sau după caz în stive,

în încăperi cu parametrii de mediu şi nivele de performanţă adecvate, astfel încât să fie ferite de foc.

Art. 3.10. Între rafturile sau stivele de depozitare se asigură spaţii libere pentru accesul şi evacuarea

uşoară în caz de necesitate.

Art. 3.11. Pentru exemplarele şi/sau colecţiile cu valoare deosebită (unicate, cărţi rare, cărţi de

patrimoniu etc.) se va asigura o protecţie deosebită, iar în caz de incendiu se va organiza salvarea cu

prioritate a acestora.

Art. 3.12. Pentru protecţia bunurilor de valoare, bibliotecile vor fi echipate şi dotate şi cu sistemele,

instalaţiile şi mijloacele corespunzatoare de prevenire şi stingere, potrivit reglementărilor tehnice.

Art. 3.13. Atunci când sălile respective se incadrează în categoria sălilor aglomerate sau a încăperilor

cu aglomerări de persoane, se respectă în exploatare şi măsurile specifice acestora.

Pentru toate aceste încăperi şi săli la capetele circulaţiilor dintre rândurile de bănci ori scaune nu se

admit denivelări.

Art. 3.14. La cluburi, săli de spectacole, săli de festivităţi şi expoziţii:

se interzice cu desăvârşire introducerea scaunelor suplimentare faţă de numărul

prevăzut în proiect, precum şi staţionarea persoanelor în picioare pe timpul

spectacolelor, expunerilor, prezentărilor etc;

scaunele şi băncile se fixează de pardoseala dacă aceste încăperi se încadrează în

categoria sălilor aglomerate (cu suprafaţă care revine utilizatorului mai mică de 1,5

mp/loc), fiind admise maximum 12 scaune mobile în logii, balcoane şi maximum 20

în discoteci, săli de dans etc;

77

dacă încăperile respective sunt din categoria celor cu aglomerări de persoane dar nu

săli aglomerate, iar în aceste locuri exista mai mult de 20 de scaune, se admite ca

acestea să se solidarizeze între ele pe pachete, fără a se fixa de pardoseală.

Art. 3.15. Se interzice amplasarea meselor, scaunelor, bancilor, fişetelor sau a altui mobilier în

apropierea uşilor de evacuare sau pe circulaţiile, holurile, culoarele care constituie căi de evacuare în caz de

incendiu.

Art.3.16. În sălile de lectură cu expunere liberă a cărţilor (în rafturi, stelaje sau pe mese ) se vor

asigura spaţii corespunzătoare de circulaţie şi evacuare.

Art.3.17. Se recomandă utilizarea rafturilor, stelajelor executate din materiale incombustibile.

Art.3.18. În sălile dotate cu cabine de proiecţie se vor respecta următoarele reguli şi măsuri:

înainte de începerea proiecţiei se verifică starea aparatelor de proiecţie, a mecanismelor de

derulare, vizorilor de proiecţie şi control şi după caz funcţionarea obloanelor rezistente la

foc de protecţie a golurilor cabinei;

pe timpul proiecţiei filmului operatorul este obligat să stea în permanentă lângă aparatul

de proiecţie;

în cabina de proiecţie se pot păstra cel mult 2 bobine de film, restul depozitându-se în

camerele de derulare sau în dulapuri metalice închise;

eventuale capete de pelicule se colectează în cutii metalice închise care după proiecţie vor

fi evacuate;

la orice oprire a aparatelor de proiecţie acestea trebuiesc scoase de sub tensiune.

Art.3.19. În cabina de proiecţie se interzice :

- fumatul şi folosirea focului deschis sub orice formă;

- utilizarea radiatoarelor, reşourilor sau a oricăror mijloace de încălzire locală

improvizate;

-accesul persoanelor neautorizate;

- păstrarea materialelor, obiectelor care nu aparţin inventarului strict necesar.

Art. 3.20. În sălile unde proiecţia filmelor se face cu aparate portabile se vor respecta următoarele:

amplasarea aparatelor de proiecţie se face astfel încât să nu blocheze căile de acces şi

evacuare din încăpere;

cablurile de alimentare cu energie electrică nu trebuie să constituie obiecte de împiedicare

a evacuării rapide a utilizatorilor;

se vor numi responsabili din cadrul persoanelor care vizionează expunerea pentru a

asigura conectarea luminii electrice, îndepărtarea draperiilor etc, în vederea evacuării

utilizatorilor,în condiţii de siguranţă, în caz de evenimente deosebite.

Art. 3.21. Pentru evacuarea utilizatorilor din săli şi încăperi în condiţii de siguranţă se vor lua

următoarele măsuri :

conducerile obiectivelor respective vor întocmi planuri de evacuare a utilizatorilor;

78

pe tot timpul desfăşurării activităţilor în aceste săli, uşile interioare şi exterioare de pe

traseul de evacuare vor fi descuiate, ele trebuind să se deschidă spre exterior prin simpla

apăsare a dispozitivului de deschidere ;

se va controla şi asigura în permanenţă bună funcţionare a instalaţiilor electrice,

înlăturându-se operativ improvizaţiile şi neregulile constatate;

traseele spre căile de evacuare se marchează corespunzător , potrvit prevederilor STAS

297/2 şi SR ISO 6309;

controlul şi asigurarea funcţionării în permanentă a iluminatului de siguranţă din clădiri;

stabilirea persoanelor care să organizeze şi să supravegheze operaţiunile de evacuare a

utilizatorilor (persoane şi bunuri materiale) în caz de incendiu;

în caz de incendiu evacuarea utilizatorilor se asigura obligatoriu pe toate căile prevăzute

în planul de evacuare al sălii;

pentru sălile de spectacol, cluburi, expoziţii prevăzute cu inscripţii luminoase “IEŞIRE”

poziţionate deasupra uşilor de evacuare se vor asigura păstrarea acestora în locurile

precizate prin proiect şi iluminarea lor corespunzătoare;

periodic se vor efectua exerciţii de evacuare potrivit planului stabilit;

Art. 3.22. Nu se recomandă utilizarea gratiilor, plaselor de sârmă ori a altor obloane care să blocheze

ferestrele sălilor de cursuri atunci când acestea pot fi utilizate pentru evacuarea persoanelor. Dacă prezenţa

acestora este absolut necesară ca mijloc de asigurare a securităţii încăperilor respective se vor prevedea

dispozitive pentru deblocarea lor în caz de necesitate.

Art.3.23. Pentru sălile care se încadrează în categoria sălilor aglomerate cu scene amenajate, se vor

respecta în exploatare şi măsurile specifice acestora.

Muzee, expoziţii

Art. 3.24. În sălile de expunere se va urmări asigurarea în exploatare a urmatoarelor:

instalaţiile electrice pentru iluminatul obiectelor expuse în vitrine şi panouri să fie

realizate şi menţinute în exploatare conform prevederilor normelor tehnice de

specialitate;

standurile cu exponate să fie amplasate şi realizate în aşa fel încăt să se menţină

permanent libere căile de evacuare şi de circulaţie destinate publicului ;

circuitul vizitatorilor va fi marcat prin indicatoare corespunzătoare (săgeţi), începând cu

uşa de intrare în sălile de expunere până la ieşirea din acestea; circulaţia vizitatorilor se

va face numai într-un singur sens şi va fi dirijată de către personalul de supraveghere,

instruit special în acest scop;

întocmirea planurilor de evacuare a vizitatorilor, precum şi a exponatelor, (în primul rând

a celor cu cea mai mare valoare, precizând locurile de depozitare, personalul de

supraveghere etc.); pentru obiectele voluminoase ce nu se pot evacua, se prevăd prelate

care în caz de incendiu vor fi umezite cu apă înainte de aşezarea lor pe obiectele ce

urmează să fie protejate de acţiunea apei şi a focului;

asigurarea supravegherii permanente a vizitatorilor atât la intrare, pentru a nu introduce

substanţe inflamabile în muzeu, cât şi pe tot timpul vizionării sălilor;

neutilizarea pentru încălzire a sobelor metalice sau a altor sisteme de încălzire cu foc

deschis sau suprafeţe incandescente;

asigurarea intre elementele sistemelor de încălzire si obiectele de artă şi documentele de

valoare combustibile expuse, a unor spaţii de siguranţă de minimum 1,00 m;

în muzeele de literatură, documentele prevăzute cu sigilii de ceară şi cele scrise pe

diferite pergamente, vor fi expuse în vitrine cu sistem electric de iluminat din exterior şi

aşezate la distanţe corespunzătoare faţă de sursele de căldură din vecinatate;

79

reproducerile textelor, facsimilelor, sigiliilor etc. nu se efectuează în sălile de expunere, ci

în încăperi separate si amenajate corespunzator reglementărilor, prevăzute cu instalaţii

electrice corespunzătoare şi dotate cu mobilierul necesar (mese îmbrăcate cu tablă,

dulapuri metalice pentru păstrarea substanţelor toxice etc.);

la muzeele de artă, instalarea stelajelor şi a vitrinelor pe care sunt expuse ţesături,

costume, cusături etc. se face la distanţă de cel puţin 0,50 cm faţă de elementele de

încălzire centrală şi sobele cu acumulare de căldură şi de cel putin 1,00 m faţă de sobele

fără acumulare de căldură;

atunci când se curăţă pardoselile din materiale combustibile (duşumea, parchet, etc. ) cu

lichide inflamabile şi/sau ceară, se întrerupe focul în sobe şi se aerisesc încăperile până la

evacuarea totală a gazelor şi uscarea pardoselii. Se interzice curăţarea costumelor, stofelor

etc. cu substanţe inflamabile în interiorul sălilor de expuneri.

Art. 3.25. În atelierele de restaurare a obiectelor, se vor aplica următoarele reguli şi măsuri specifice:

pe mesele de lucru din atelierele de pictură, ceramică, sculptură, foto, mobilier, textile etc.

ale muzeelor de artă, vopselele şi soluţiile inflamabile se vor păstra în cantităţi cât mai

mici (care să nu depăşească 100 ml), iar în spaţiul atelierelor se păstrează numai obiectele

care sunt în execuţie, evitându-se astfel aglomerarea materialelor care nu sunt strict

necesare;

cârpele îmbibate cu uleiuri, vopsele, lacuri, diluanţi etc., folosite la curăţarea pensulelor,

tablourilor, sculpturilor etc. vor fi strânse în cutii metalice închise şi evacuate din ateliere

după terminarea lucrului.

Art. 3.26. La atelierele unde se restaurează ţesături, cusături etc. se menţine permanent curăţenia,

înlăturându-se scamele şi deşeurile care pot da naştere la incendii, iar fiarele de călcat vor fi ţinute pe

suporţi izolaţi atât în timpul folosirii, cât şi după scoaterea lor din priză.

Curăţarea costumelor, cusăturilor etc. cu neofalină sau benzină este admisă numai în încăperi

separate, in care nu există surse de foc deschis, asigurându-se aerisirea completă a încăperii, iar

lichidele folosite vor fi introduse numai in cantităţile limitate pentru o zi de lucru şi păstrate în vase închise.

Art. 3.27. O atenţie deosebită se va acorda depozitării materialelor combustibile necesare

restaurărilor, colectării şi evacuării deşeurilor, precum şi folosirii focului deschis, atunci când operaţiile de

restaurare nu pot fi executate fără aceste elemente.

Art. 3.28. Depozitarea obiectelor de artă se va realiza în următoarele condiţii:

se va evita depozitarea obiectelor şi a documentelor muzeale în clădiri şi în încăperi

situate în apropierea atelierelor de prelucrarea a materialelor combustibile, a locurilor

unde se lucrează cu foc deschis sau a depozitelor cu substanţe combustibile lichide;

pentru sistemele de încălzire şi ale iluminatului electric se vor lua aceleaşi măsuri ca la

sălile de expuneri, acordându-se atenţie deosebită aerisirii depozitelor şi păstrării

temperaturii în raport cu indicii de conservare specifici obiectelor muzeale depozitate;

prin amplasarea rafturilor în depozite se vor asigura culoarele de acces, circulatie şi

intervenţie necesare, care în permanenţă trebuie să fie libere, interzicându-se cu

desăvîrşire aglomerarea obiectelor şi a documentelor în rafturi sau aglomerarea rafturilor

în depozite;

în interiorul depozitelor este interzis cu desăvârşire fumatul si folosirea focului deschis,

precum şi păstrarea lichidelor combustibile.

80

Clădiri administrative

Art. 3.29. Pe timpul exploatarii incaperilor, compartimentelor si spatiilor aferente cladirilor

administrative trebuie luate măsuri de reducere la minim posibil a riscului de incendiu prin limitarea la

strictul necesar a cantităţilor de materiale combustibile şi a eventualelor surse cu potenţial de aprindere a

acestora.

Art. 3.30. Se interzice amenajarea de boxe sau depozitarea de materiale în casele de scari, sub

rampele scarilor.

Art.3.31. În clădirile administrative pot fi păstrate pentru curăţenie, igienizare, deparazitare,

dezinsecţie, în bidoane ermetic închise şi locuri special amenajate, lichide inflamabile în cantitate totală de

maxim 25 l.

Art. 3.32. Curaţirea pardoselii (parchet, duşumele, mochete etc) cu benzină, neofalina sau alte lichide

inflamabile este interzisă.

Aceasta operaţiune de curăţire se poate face cu materiale special destinate, numai la lumina zilei, cu

respectarea instrucţiunilor precizate de producător a prevederilor din capitolul 2 din prezentele norme şi a

următoarelor reguli şi măsuri:

interzicerea fumatului şi a oricăror lucrări cu foc deschis pe toată perioada desfăşurării

activităţii;

scoaterea de sub tensiune a tuturor aparatelor electrice şi întreruperea iluminatului

electric, precum şi a utilizării gazelor naturale ori lichefiate;

asigurarea ventilării necesare.

Art.3.33. Se interzice folosirea aparatelor electrocasnice (radiatoare, reşouri, fiare de călcat etc) în

birouri, spaţii de depozitare, ateliere, laboratoare, arhive şi alte încăperi din aceste clădiri, precum şi

aruncarea la întâmplare a resturilor de ţigări, chibrituri, sau golirea scrumierelor în coşuri pentru colectat

deşeuri de hârtie.

Case universitare şi case de cultură

Art. 3.34. În încăperile, spaţiile, compartimentele aferente caselor universitare şi caselor de cultură se

vor asigura măsuri de reducere la minim posibil a riscului de incendiu, limitându-se la strictul necesar a

cantităţilor de materiale combustibile şi a surselor cu potenţial de aprindere a acestora.

Art. 3.35. Se va urmări cu stricteţe aplicarea regulilor şi măsurilor specifice de ordine interioară p.s.i.

Art.3.36. Căile de acces şi evacuare din clădiri se menţin permanent în stare liberă pentru a putea fi

utilizate în caz de incendiu.

Este strict interzisă depozitarea pe acestea a mobilierului, elementelor de decor şi recuzită, precum şi

a altor materiale, deşeuri etc.

Art. 3.37. În casele universitare şi casele de cultură care au săli aglomerate cu scene amenajate se vor

respecta în exploatare următoarele reguli şi măsuri:

instalaţia electrică se utilizează conform programului stabilit de către conducerea unităţii

împreună cu tehnicianul de specialitate. Programul trebuie să cuprindă în mod obligatoriu

81

circuitele care se acţionează înainte de începerea spectacolului, între acte, în timpul

spectacolului şi după terminarea lui, evitându-se suprasolicitarea instalaţiei.

nu se admit nici un fel de improvizaţii în instalaţiile electrice, iar acţionarea acesteia,

precum şi a aparatajului electric şi electronic se face numai de către electricieni de

serviciu anume angajaţi;

proiectoarele se amplasează faţă de elementele combustibile din sală la distanţe indicate

de tehnicieni (în raport cu puterea radiaţiei calorice recomandându-se întreruperi periodice

pentru răcire), iar conectările cablurilor pentru aparatele aferente filmărilor directe din sală

se fac numai în exteriorul acesteia;

la terminarea spectacolelor şi repetiţiilor, instalaţia electrică a sălii se scoate de sub

tensiune, cu excepţia circuitelor care alimentează iluminatul obişnuit, strict necesar şi cel

de siguranţă;

toate corpurile de iluminat din scenă vor avea plase metalice de protecţie, iar după

terminarea programului cele mobile vor fi scoase din scenă;

corpurile de iluminat din scenă şi fose se amplasează la distanţă de minim 1 m fata de

materialele combustibile (perdele, draperii, cortină, decoruri, recuzită etc), iar dacă în mod

justificat aceste materiale sunt la distanţe mai mici, se protejează cu materiale

incombustibile pe o porţiune care să depăşească cu minim 0,5 m pe toate laturile

suprafaţa corpului de iluminat;

pe tot timpul spectacolelor şi al repetiţiilor se asigură supravegherea permanentă a orgii de

lumini, de către personal numit în acest scop;

în scene se introduc numai decorurile şi recuzita necesară pentru repetiţia din ziua

respectivă;

între decoruri şi pereţii scenei se asigură distanţe de minim 1 m faţă de reflectoare, corpuri

de iluminat, tablouri, doze etc;

fumatul în scenă se admite numai atunci când textul şi acţiunea spectacolului o cer,

asigurându-se în această situaţie scrumiere amplasate corespunzător atât în scenă cât şi la

intrările şi ieşirile din scenă (minim 1,5 m fata de draperii, cortine, materiale

combustibile);

când subiectul spectacolului reclamă focuri, lumânări sau explozii pe scena, acestea se vor

simula pe cât posibil prin efecte luminoase, electrice, sonore, utilizându-se numai în

condiţii deosebite cloratul de potasiu şi folosirea focului deschis; dacă totuşi acest lucru

este absolut necesar se vor lua măsuri de siguranţă pentru înlăturarea oricăror posibilităţi

de izbucnire a incendiului;

se interzice introducerea în scenă sub orice formă a lichidelor inflamabile;

materialele combustibile ale scenei vor fi ignifugate conform reglementărilor în vigoare;

toate trecerile, culoarele, intrările şi ieşirile buzunarelor laterale ale scenei, în care se ţin

decorurile pentru spectacolele următoare, trebuie menţinute libere;

după terminarea spectacolelor toate decorurile, recuzita şi costumele se depozitează în

magaziile pentru astfel de destinaţii, nepermiţându-se depozitarea sub scenă, în fose, pe

platforme, a diferitelor materiale sau decoruri;

în cabinele de coafură, perucherie, masaj şi în cabinele artiştilor se pot folosi lichide

inflamabile (eter, uleiuri, vaseline, grime) numai în cantităţile strict necesare, dacă se

păstrează în vase de sticlă bine închise şi aşezate în sertare şi dulapuri;

se interzice folosirea focului deschis şi a fumatului pe timpul efectuării operaţiilor de

grimaj în cabinele artistilor (dacă în compoziţia acestora intra substanţe inflamabile);

toate deşeurile de vată şi hârtie îmbibate cu grime, uleiuri, eteruri se colectează în cutii

speciale prevăzute cu capac şi se evacuează zilnic, după terminarea programului.

82

Art. 3.38. În depozitele de costume se au în vedere următoarele:

- folosirea aparatelor electrice de încălzit, a maşinilor de călcat, reşourilor,

radiatoarelor etc., a fumatului şi a focului deschis este interzisă;

- curăţirea obiectelor de garderoba prin utilizarea lichidelor inflamabile se face numai

în afara depozitelor, în locuri ferite de surse de căldură, scântei etc;

Art. 3.39. La magaziile şi depozitul pentru recuzită se asigură următoarele:

decorurile şi recuzita se păstrează pe grupe, asigurându-se accese, circulaţii şi căi de

evacuare libere care să permită intervenţia operativă în caz de incendiu;

depozitarea decorurilor se face astfel încât să se păstreze o distanţă de cel puţin 0,30 m

faţă de tablourile şi dozele electrice şi minim 0,50 m faţă de corpurile de iluminat;

corpurile de iluminat se prevăd cu globuri de protecţie şi grătare împotriva loviturilor;

se interzice utilizarea instalaţiilor electrice improvizate ori folosirea lămpilor portative. Se

pot folosi lanterne cu baterii (acumulatori).

Art.3.40. La terminarea programului de lucru toate spaţiile, încăperile şi locurile din casele

universitare şi casele de cultură în care a avut acces publicul se controlează de către personalul cu atribuţiuni

în acest domeniu, pentru depistarea şi înlăturarea eventualelor surse de aprindere sau focare de ardere.

Cu acest prilej se vor scoate de sub tensiune instalaţiile şi echipamentele electrice a căror funcţionare

nu este necesară pe timpul întreruperii activităţii.

Art.3.41. Echipele de intervenţie în caz de incendiu se instruiesc privind cunoaşterea şi punerea

operativă în aplicare a măsurilor de evacuare, salvare şi stingere cuprinse în planurile de intervenţie.

Cămine pentru copii preşcolari, elevi, studenţi şi case de copii

Art. 3.42. În camerele căminelor pentru elevi, studenţi şi copii preşcolari precum şi în cele ale caselor

de copii este interzisă folosirea reşourilor şi radiatoarelor electrice precum şi a altor consumatori de energie

electrica (maşini de călcat, fierbătoare etc.) fără aprobarea scrisă a administraţiei şi fără respectarea măsurilor

şi regulilor de prevenire şi stingere a incendiilor înscrise în instucţiunile de apărare împotrva incendiilor.

Extrase din aceste instrucţiuni vor conţine şi regulile de utilizare pecizate de producător; ele se afişează la

locurile de utilizare a aparatelor respective.

Art. 3.43. Utilizarea aparatelor pentru prepararea hranei (aragaze, cuptoare cu microunde, reşouri

etc.) este permisă numai în încăperi special amenajate. De asemenea servitul mesei, spălarea, uscarea şi

călcarea îmbrăcămintei se face în spaţii special amenajate.

Art.3.44. În încăperile destinate spălării, uscării şi călcării îmbracămintei este interzisă depozitarea

articolelor şi substanţelor care depăşesc o şarjă, iar la terminarea lucrului toate aparatele electrice vor fi

deconectate de la sursa de energie electrică.

Art.3.45. În încăperile în care încălzirea se face cu sobe, arderea focului se va întrerupe înainte de

accesul copiilor preşcolari, elevilor ori studenţilor. Uşile de alimentare cu combustibil a sobelor, precum şi

robinetele instalaţiilor de gaze se amplasează în exteriorul încăperilor, dacă în acestea se desfăşoară activităţi

cu preşcolari.

Este interzis să se aprindă focul cu benzină, petrol sau alte lichide inflamabile.

Art.3.46. Pe holuri şi culoare se pot amplasa scrumiere pentru colectarea resturilor de ţigări şi

chibrituri, dacă se păstrează o distanţă de cel puţin 1,5 m faţă de draperii şi perdele.

83

Art. 3.47. Se interzice fumatul şi utilizarea focului deschis în încăperile căminelor pentru cazarea

elevilor şi copiilor preşcolari. În încăperile în care sunt cazaţi studenţi sau alţi utilizatori care fumează se

asigură scrumiere, iar resturile de ţigări şi chibrituri se colectează în locuri special destinate, pe holuri,

culoare, interzicându-se aruncarea acestora în coşurile din camere pentru colectarea deşeurilor de hârtie.

Art.3.48. În clădirile cu destinaţia cămine (case ) pentru copii, elevi, studenţi se va controla

permanent starea de funcţionare a instalaţiilor electrice. Nu se admit improvizaţii şi modificări faţă de proiect

la aceste instalaţii. Orice lucrări de întreţinere, reparaţii se execută numai de către persoane calificate.

Art.3.49. Nu se admit pe căile de evacuare uşi false, oglinzi, draperii, precum şi materiale sau

mobilier care să contribuie la derutarea, împiedicarea sau blocarea evacuării utilizatorilor. De asemenea sunt

interzise amenajarea de boxe sub rampele de scări.

Amplasarea paturilor în dormitoare, a meselor şi scaunelor în cantine se va face astfel încât să se

asigure culoare de trecere pentru evacuarea utilizatorilor în caz de incendiu.

Art.3.50. Se interzice încuierea uşilor de pe căile de evacuare, chiar şi în condiţiile în care, în clădire

există şi alte trasee accesibile evacuării. Deasupra uşilor pentru evacuarea spre exterior din casele de scări şi

pe culoare se vor afişa indicatoare care să marcheze ieşirea spre exterior.

Pentru fiecare nivel din clădiri se vor întocmi planuri de evacuare, iar pentru verificarea aplicabilităţii

acestora se vor executa exerciţii periodice de evacuare.

Art.3.51. În aceste categorii de clădiri este interzisă depozitarea lichidelor combustibile iar jucăriile şi

alte obiecte ori materiale care prezintă pericol de incendiu se păstrează în locuri special amenajate.

Art.3.52. Este interzisa curăţarea duşumelelor, pardoselilor din parchet, a mochetelor sau a altor

obiecte de mobilier şi dotare cu substanţe combustibile ori lichide inflamabile, în încăperi în care este focul

aprins, se fumează, ori există condiţii care ar putea conduce la producerea unor incendii. Păstrarea

substanţelor pentru curăţenie, dezinfectare, deratizare, dezinsecţie, precum şi a lichidelor combustibile se

face în locuri special amenajate şi marcate corespunzător, în afara spaţiilor şi încăperilor din aceste clădiri.

Art.3.53. În poduri, magazii, arhive, depozite şi alte locuri cu pericol de incendiu sau încadrate în risc

mijlociu şi mare de incendiu se va interzice iluminarea cu flacară deschisă (lumânări, chibrituri, lămpi cu

petrol, facle etc).

Se interzice utilizarea lucrărilor cu foc deschis în încăperi, în prezenţa copiilor de vârstă şcolară şi

preşcolară. Aceste lucrări se executa numai pe baza de “permis de lucru cu foc” sub supravegherea

persoanelor autorizate şi cu luarea măsurilor ce se impun pentru executarea unor astfel de lucrări.

Art.3.54. Se vor asigura măsuri pentru interzicerea accesului copiilor în încăperile destinate pentru

prepararea hranei, în depozite, magazii, poduri, subsoluri tehnice, pivniţe, precum şi în alte spaţii şi locuri în

care aceştia ar putea provoca incendii.

Art.3.55. Administraţiile căminelor pentru copii preşcolari, elevi, studenţi şi a caselor de copii pot

stabili, în raport de specificul lor şi alte restricţii reguli şi măsuri, privind prevenirea şi stingerea incendiilor,

pe care pentru aplicare, le supun aprobării conducerilor instituţiilor respective.

Art.3.56. În încăperile în care se desfăşoară activităţi de spălare, uscare şi călcare a lenjeriei şi a altor

materiale textile se vor asigura următoarele reguli şi măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor:

84

utilajele echipamentele instalaţiile şi aparatelor folosite pentru spălare se curăţă în

permanenţă de eventualele depuneri de fibre, fire, scame sau alte deşeuri pe organele de

mişcare ale acestora (axe, valţuri, cilidri, lagăre, cuve etc); curăţirea se face de către

personal calificat şi autorizat în acest scop;

înainte de introducerea în maşină a produselor textile pentru spălat, acestea se vor

examina pentru înlăturarea eventualelor corpuri metalice care prin lovire pot constitui

surse de iniţiere a unor incendii;

se interzice depozitarea în încăperile de lucru a articolelor şi produselor textile pentru

spălat, curăţat, călcat care depăşesc cantităţi mai mari decât pentru o sarjă;

lubrifianţii necesari ungerii utilajelor se păstrează şi depozitează în bidoane sau cutii

metalice închise ermetic, în locuri special amenajate şi marcate corespunzător, iar pentru

utilizare la locul de munca, nu se admit cantităţi mai mari decât cele necesare unui schimb

de lucru;

este interzisă montarea pe maşini a salterelor de pornire-oprire, acestea se vor monta pe

stelaje metalice la o distanţă de cel puţin 2,5 m de maşini;

la operaţiunile de apretat, impregnat cu maşini care folosesc substanţe inflamabile sau

explozibile se verifică zilnic modul de funcţionare a instalaţiei de ventilare, iar în aceste

încăperi este strict interzisă utilizarea focului deschis şi a fumatului. Canalele de evacuare

a gazelor vor fi curăţate periodic respectându-se cu stricteţe graficele de realizare a acestor

lucrări;

uscătoarele şi ventilatoarele se curăţa zilnic de scamă, praf ;

părţile lemnoase din camerele de uscare se tratează cu materiale ignifuge potrivit

prevederilor reglementărilor specifice;

la maşinile de uscat, presele hidraulice cu încălzire electrică, calandrele şi alte utilaje

încălzite cu abur sau rezistenţa electrică se verifică - ca după terminarea lucrului – să nu

rămână nici un fel de produse textile;

materialele scoase de la uscat nu trebuie să depăşească temperatura de 70°C;

înaintea începerii operaţiunilor de călcat se verifică starea tehnică a maşinilor electrice de

călcat, stecherelor, cordoanelor, fişelor, iar pe timpul întreruperii călcatului fiarele de

călcat se aşează numai pe suporturi special construite din materiale incombustibile;

la călcarea obiectelor din materiale textile în a căror compoziţie intra fibre sintetice, care

nu permit o temperatura ridicată cordoanele vor fi prevăzute cu întreruptoare, spre a se

opri curentul atunci când se depăşeşte temperatura necesară, sau se utilizează aparate de

călcat cu sistem de reglaj, pentru diverse tipuri de materiale;

la introducerea şi scoaterea din priză se va mânui fişa (stecherul) fierului de calcat fără a

se trage de cordon;

la terminarea lucrului maşinile de călcat şi presingurile vor fi deconectate de la sursele de

curent electric;

se interzice părăsirea locului de muncă la terminarea programului, înainte de efectuarea

următoarelor operaţiuni:

- oprirea tuturor maşinilor ;

- evacuarea tuturor deşeurilor şi curăţirea locului de

muncă;

- deconectarea de la priză a tuturor aparatelor electrice

din încăperi.

Ateliere şi laboratoare pentru lucrări practice

Art. 3.57. Elevii şi studenţii, precum şi personalul nou angajat, transferat ori detaşat din alte unităţi,

înainte de începerea activităţii în atelierele şi laboratoarele de lucrări practice vor fi instruiţi în scopul

85

însuşirii, respectării şi aplicării regulilor şi măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor specifice acestor

locuri de muncă.

Şeful de laborator sau atelier răspunde de însuşirea, respectarea şi alicarea măsurilor de prevenire şi

stingere a incendiilor în aceste sectoare de activitatae.

Art. 3.58. Este interzisă exploatarea aparatelor, utilajelor, echipamentelor şi a instalaţiilor cu elemente

metalice nelegate la pământ, pentru scurgerea electricităţii statice, precum şi a celor cu instalaţii de punere la

pământ incomplete, defecte sau a caror priză de pământ nu are rezistenţa corespunzătoare, potrivit

reglementărilor, specificată în buletinele de măsurători.

Art. 3.59. Se interzice folosirea îmbrăcăminţii de corp confecţionată din mătase, fibre sintetice sau

alte materiale care se încarcă cu electricitate statică, în laboratoarele şi atelierele unde sunt posibile

acumulări de gaze, vapori sau pulberi combustibile.

Art. 3.60. Se interzice introducerea de materiale combustibile şi lichide inflamabile (unsori, lubrifianţi,

eteruri, benzina, motorină etc.) în laboratore, în cantităţi mai mari decât cele necesare unui schimb de lucru.

Art. 3.61. La locurile de activitate din aceste încăperi se afişează instrucţiuni şi reguli specifice de

prevenire şi stingere a incendiilor şi după caz, la intrarea în ateliere şi laboratoare precum şi în interiorul

acestora se vor inscripţiona şi monta indicatoare avertizoare de pericol.

Art.3.62. În atelierele şi laboratoarele cu pericol de incendiu (cu risc mediu şi mare de incendiu) se

interzice intrarea persoanelor care nu lucrează în aceste încăperi. Totodată în aceste încăperi nu este permis

accesul cu ţigări, chibrituri ori alte surse de foc.

Art. 3.63. La începerea lucrărilor laborantul care intra primul în încăperea de lucru, înainte de aprindere a

luminii trebuie să se convingă că atmosfera din încăperea respectivă nu prezintă pericol de explozie. În cazul

constatării prin miros a prezenţei gazelor sau vaporilor va lua măsuri de înlăturare şi remediere a cauzei care

a provocat emanaţia de gaze sau vapori. Lucrul în încăperea respectivă se va face numai după aerisirea

acesteia. Acolo unde există posibilităţi, după caz, se vor lua probe cu aparate speciale de măsura şi control.

Art. 3.64. După terminarea lucrului responsabilul fiecărei încăperi (atelier, laborator) va controla dacă :

sunt închise robinetele de pe conductele de gaze;

sunt închise bine buteliile de gaze;

aparatele electrice sunt scoase din priză;

ventilaţia este în bună stare de funcţionare;

focurile şi alte surse de căldură sunt închise;

deşeurile, resturile de materiale combustibile, eventualele scurgeri de ulei sunt înlăturate şi

curăţate;

sunt stinse becurile de gaze, de lumină şi întrerupte alte aparate care funcţionează cu gaze

naturale sau GPL.

Art. 3.65. Nu este permisă lăsarea în laborator, pe utilaje, aparate, mese de lucru a îmbrăcăminţii sau a

altor obiecte care nu fac parte din inventarul laboratorului sau al atelierului.

86

La încetarea programului, dupa efectuarea controlului precizat în normă, se încuie uşile şi se predau

cheile (prevăzute cu marca de recunoaştere), la locul stabilit.

Art. 3.66. Se interzice demontarea aparatelor de măsurat presiunea, debitul, temperatura şi alţi

parametri, înainte ca acestea să fie izolate de circuit.

Dacă se constată scurgeri de gaze în laborator se asigură următoarele :

se sting toate becurile de gaze;

se întrerupe curentul electric, menţinându-se în funcţiune numai instalaţia de ventilaţie;

se deschid toate ferestrele încăperii;

se controlează dacă sunt închise toate robinetele de alimentare cu gaze a becurilor;

se opreşte alimentarea cu gaze, verificându-se etanşeitatea conductelor, flanşelor, furtunurilor

flexibile de la becuri şi alte aparate de consum, înlăturându-se cu operativitate defectele

constatate;

se aeriseşte încăperea până la îndepărtarea completă a gazelor

Art. 3.67. În încăperile şi spaţiile de lucru ale laboratoarelor şi ale atelierelor de lucrări practice sunt

interzise:

spălarea pardoselii cu bezină, white-spirt, petrol, eter sau alte lichide

inflamabile;

uscarea obiectelor umede ori pătate cu produse inflamabile pe calorifere,

conducte de abur sau alte surse de căldură;

lăsarea meselor de lucru sau a pardoselilor necurăţate de podusele care s-au

scurs pe ele în timpul lucrului ori după terminarea experienţelor, lucrărilor

şi programului de lucru;

stocarea pe mese sau rafturi a reactivilor inflamabili în cantităţi mai mari

decât cele pentru necesarul probelor aflate în lucru;

amenajarea unor dulăpioare din lemn sau alte materiale combustibile

amplasate sub mesele de lucru din laboratoare;

păstrarea pe mesele de lucru a vaselor de sticlă care conţin metale alcaline

sau reziduuri din acestea, precum şi a compuşilor organo-metalici.Aceste

produse se păstreză în containere speciale,executate din tabla şi prevăzute

cu umplutură minerală (chiselgur,alumină etc);

spălarea hainelor de protecţie (halate,şalopete etc) sau a cârpelor cu

produse inflamabile;

efectuarea oricăror operaţiuni sau lucrări în timp ce becurile de gaz sunt

aprinse dacă funcţionarea acestora nu se impune.

Art. 3.68. Se interzice blocarea ferestrelor laboratoarelor şi atelierelor cu mobilă, rafturi, diferite

aparate, materiale,cărţi etc. care să împiedice posibilitatea deschiderii rapide a ferestrelor pentru aerisire.

Art. 3.69. Se interzice blocarea căilor de acces la duşurile de apă în caz de incendiu aflate pe

direcţia căilor de evacuare din încăperile laboratoarelor.

Art. 3.70. Personalul laboratoarelor şi atelierelor trebuie să cunoască mijloacele de alarmare în

caz de incendiu, precum şi codul de alarmare. Se interzice cu desăvârşire accesul persoanelor străine în

aceste încăperi, fără însoţitori.

87

Art. 3.71. La instalaţiile aparatele şi utilajele folosite la lucrări cu substanţe inflamabile se va

urmări ca:

echipamentul să fie de tip etanş, chiar şi atunci când se lucrează sub nişă;

toate piesele componente ale acestor instalaţii şi aparate să fie bine fixate în cleme,

dispozitive de îmbinare şi legătură pentru a-şi păstra echilibrul şi poziţia prevăzute prin proiect şi

instrucţiunile de exploatare, neadmiţându-se improvizaţii sau modificări care să conducă la exploatarea în

nesiguranţă;

să fie interzisă utilizarea aparaturii de laborator realizată din materiale care reacţionează cu

substanţele reactive folosite în experienţe şi lucrări de laborator, dacă acestea pot da naştere la produşi

explozivi;

sub vasele care conţin lichide inflamabile să se amplaseze tăvi pentru a colecta, în caz de

avarie, întreg conţinutul vasului;

înainte de începerea lucrului la nişă cu produse inflamabile, să se pună în funcţiune

instalaţia de ventilare, observându-se dacă sistemul de evacuare a gazeor din plafonul nişei este deschis;

să se asigure o bună ventilare a nişei, pentru preîntâmpinarea formării de amestecuri

explozive;

la nişă să se lucreaze numai cu ferestrele ghilotină închise, lăsându-se deschis un anumit

interval pentru realizarea tirajului de aer; intervenţiile strict necesare în interiorul nişei să se fac pe cât posibil

numai prin deschiderea ferestrei mobile;

. să se interzică vărsarea substanţelor la canalul din interiorul nişei, precum şi evacuarea

gazelor din interiorul diferitelor vase prin legarea lor la acest canal.

Art. 3.72. Aprinderea becurilor de gaz se face respectând principiul gaz pe flacară, astfel:

se ţine sursa de foc necesară aprinderii becului de gaz, la gura acestuia;

se deschide încet robinetul de pe racordul conductei de gaz;

se reglează flacară becului de gaze după nevoie, manevrând robinetul de pe

racordul conductei de gaze;

în cazul în care becul de gaz se aprinde în interior, se închide imediat robinetul de

pe racord.

Art. 3.73. Este interzisă utilizarea furtunurilor becurilor de gaze defecte sau cu gradul de uzură

depăşit.

La ambele capete de racord ale furtunului (la stuţul de alimentare şi la becul arzător) se

folosesc coliere metalice.

Art. 3.74. Buteliile folosite în laborator trebuie să fie aşezate în locuri sigure şi asigurate pentru a

nu se răsturna pe timpul lucrului.

Art. 3.75. Încălzirea buteliilor, în scopul grăbirii evaporării conţinutului lor, se va face prin

acoperirea cu cârpe înmuiate în apă caldă sau prin aşezarea lor într-o baie de apă cu temperatura maximă a

apei de 40ºC .

Se interzice încălzirea buteliilor cu gaze comprimate, cu foc deschis sau cu abur.

88

Art. 3.76. Periodic se va controla obligatoriu etanşeitatea buteliilor sub presiune, precum şi a

recipientelor cu substanţe inflamabile pentru înlăturarea oricăror deficiente, după ce în prealabil au fost

scoase din încăpere.

Art. 3.77. Se va evita, pe cât posibil, vărsarea produselor inflamabile la locurile de muncă sau

spargerea vaselor şi sticlelor care conţin astfel de produse. În cazul producerii unor astfel de incidente se vor

asigura următoarele reguli şi măsuri:

se sting imediat toate becurile de gaz şi se întrerupe încălzitorul electric;

se închid uşile şi se deschid ferestrele;

se şterge cu o cârpă produsul vărsat storcându-se cârpa într-un vas care va fi acoperit imediat;

se revine la situaţia de lucru numai dacă se constată prin miros dispariţia completă a gazelor din

încăperea respectivă.

Art. 3.78. Încălzirea lichidelor combustibile, distilarea lor, precum şi evacuarea reziduurilor de

distilare se face numai cu respectarea instrucţiunilor tehnologice specifice acestor activităţi.

Art. 3.79. Depozitarea substanţelor chimice se face în funcţie de caracteristicile fizico-chimice ale

acestora, astfel încât dacă accidental intră în contact să nu producă reacţii care pot determina izbucnirea unor

incendii.

Art. 3.80. Se va asigura menţinerea în buna stare a etichetelor pe toate vasele şi sticlele în care

sunt păstrate substanţele şi produsele chimice.

Art. 3.81. Ambalajele din carton, hârtie, lemn, polistiren, plastic şi alte materiale combustibile vor

fi scoase imediat din încăperi după preluarea produselor, substanţelor şi aparaturii din acestea.

Art. 3.82. Pentru deschiderea vaselor, butoaielor, recipientelor în care sunt ambalate materiale

inflamabile sau explozibile nu se vor folosi scule care prin ciocnire pot produce scântei.

Pe furtunurile care conţin gaze inflamabile se vor utiliza numai ramificaţii metalice fixate de

stative, interzicându-se ramificaţiile din sticle sau alte materiale casante care în timpul operaţiunilor de lucru

pot fi sparte.

Art. 3.83. Se interzice blocarea cu aparate, mobilier, haine, halate etc a surselor de apa, a

duşurilor din laboratoare, precum şi a mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor.

Art. 3.84. Se interzice lăsarea instalaţiilor, aparatelor, utilajelor în funcţiune, fără supraveghere.

Echipamente de calcul electronic

Art. 3.85. În încăperile în care se găsesc echipamente de calcul electronic se va asigura

respectarea următoarelor reguli şi măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor:

89

limitarea materialelor combustibile şi înlăturarea cu operativitate a eventualelor

surse potenţiale de incendiu;

se recomandă dotarea cu mobilier din materiale incombustibile (C0) sau greu

combustibile (clasa C1,C2 de combustibilitate);

produsele de construcţii utilizate pentru finisaje la pereţi şi plafoane false vor fi

incombustibile, admiţându-se pentru pardoseala specială (tip estradă) plăci

demontabile greu combustibile (clasa C1,C2);

se interzice introducerea unor materiale combustibile, cu excepţia celor strict

necesare desfăşurării activităţii - rechizite pentru un schimb de lucru;

se interzice depozitarea lichidelor inflamabile;

este interzisă folosirea reşourilor, radiatoarelor electrice, fără aprobarea scrisă a

organelor de conducere şi respectarea măsurilor de prevenire şi stingere a

incendiilor;

se va controla şi asigura buna funcţionare a instalaţiei electrice, neadmiţându-se

nici un fel de improvizaţii;

în locurile în care încălzirea se face cu sobe, alimentarea acestora se va întrerupe

înainte de accesul utilizatorilor în încăpere.

Art. 3.86. La trecerea prin pereţi a canalelor de ventilare, conductelor şi cablurilor electrice,

golurile din pereţi vor fi etanşate cu materiale incombustibile, asigurăndu-se rezistenţa la foc egală cu cea a

peretelui.

Toate elementele folosite pentru fixarea cablurilor trebuie realizate din materiale incombustibile .

Art. 3.87. Sub pardoseala falsă nu se vor folosi prize, doze de derivaţie şi nu se vor executa

îmbinări de cabluri. Atunci când sunt absolut necesare astfel de lucrări, dozele de derivaţie trebuie să fie de

tip etanş, legate la pământ şi fixate de pardoseală.

Art. 3.88. În pardoselile înalte tip estradă panourile uşor demontabile, amplasate în zone cu

aglomerări mari de cabluri şi în apropierea echipamentului, astfel încât spaţiul de sub pardoseala să fie usor

accesibil pentru intervenţii în caz de incendiu, vor fi întreţinute corespunzător. Aceste panouri vor fi marcate

vizibil.

Art. 3.89. La terminarea programului de lucru se deconecteză de la reţea toate echipamentele de

calcul electronic.

Art. 3.90. Executarea operaţiilor de întreţinere, revizii şi reparaţii se realizează numai de către

personal specializat, cu calificare în domeniu.

Art. 3.91. În planurile de intervenţie se vor stabili regulile, măsurile şi responsabilităţile privind

salvarea şi evacuarea utilizatorilor (bunuri şi persoane), precum şi cele pentru stingere (funcţie de produsele

folosite la stingere), precizându-se ordinea operaţiunilor care se execută, inclusiv interdicţiile pentru stingere,

bunurile şi materialele care se evacuează, cele care se protejază şi mijloacele utilizate.

Depozite, magazii, arhive

90

Art. 3.92. În încăperile depozitelor, magaziilor şi arhivelor pe lângă regulile şi măsurile de

prevenire şi stingere a incendiilor precizate la cap.2 se vor respecta următoarele:

depozitarea produselor, materialelor şi bunurilor se face în funcţie de caracteristicile fizico-

chimice şi reacţia acestora cu produsele de stingere, evitându-se pericolul apariţiei şi

propagării incendiului;

la introducerea în depozite sau magazii a diverselor produse se va stabili clasa de

periculozitate în care se încadrează pentru a se depozita corespunzător;

se va asigura menţinerea compartimentărilor precizate prin proiect, orice modificări se pot

face numai pe baza unor documentaţii tehnice elaborate potrivit reglementărilor specifice;

produsele inflamabile se depozitează în locuri special amenajate, marcate corespunzător şi în

cantităţile precizate prin proiect;

produsele textile şi alte materiale combustibile se depozitează la distanţe de cel puţin 1,00 m

faţă de surse de căldură (atunci când acestea există şi sunt stabilite prin proiect);

hârtia, cărţile, documentele de arhivă se depozitează în stive sau rafturi, asigurându-se spaţii,

culoare pentru intervenţie în caz de incendiu;

la depozitarea hârtiei, documentelor de arhivă în rafturi sau stive se vor asigura distanţe faţă

de corpurile de iluminat şi alte instalaţii, potrivit reglementărilor tehnice;

deşeurile de hârtie, ambalajele rezultate în urma despachetărilor, sortărilor şi livrărilor se vor

îndepărta zilnic din spaţiile de depozitare.

Art. 3.93. Este strict interzis accesul persoanelor străine neînsoţite în depozite, magazii şi arhive.

Art. 3.94. Sulful se păstrează în recipienţi ferit de contactul cu oxigenul, iar la manipulare se va

evita producerea de pulbere pentru a nu intra în contact cu oxigenul (poate produce explozie).

Negrul de fum se păstrează în vase ermetic închise ferite de orice sursa de oxigen şi/sau foc

deschis.

Art. 3.95. Se interzice depozitarea în magazii, depozite, arhive a buteliilor de gaze petroliere

lichefiate sau a recipientelor de oxigen, precum şi a unor cantităţi de carbid mai mari 150 kg (în

compartimente special amenajate).

Art. 3.96. Vopselele şi lacurile se păstrează în încăperi separate, fără umezeală, menţinându-se pe

cât posibil o temperatură de 7-20ºC, ferite de razele solare, acizi şi alte emanaţii de gaze.

Art. 3.97. Corpurile de iluminat incandescente din depozite, arhive, magazii se protejează cu

globuri de protecţe, iar atunci când prin natura activităţii există posibilitatea de a fi lovite, se vor monta şi

apărători de protecţie.

Art. 3.98. Este interzisă executarea în aceste încăperi a lucrărilor care utilizează focul deschis

(suduri, lipituri etc). Atunci când nu pot fi evitate aceste lucrări se execută, sunt admise numai pe baza

permisului de lucru cu foc.

Art. 3.99. Se va asigura menţinerea permanent libere a spaţiilor de siguranţă, precum şi a celor

destinate circulaţiei, intervenţiei şi evacuării în caz de incendiu, conform planului de depozitare.

91

Art. 3.100. Se interzice fumatul in depozite, magazii, arhive.

Art. 3.101. La terminarea programului de lucru, instalaţia electrică din depozite, arhive, magazii

se deconectează de la sursele de alimentare, cu excepţia iluminatului de siguranţă şi a celui care alimentează

sistemele şi instalaţiile de semnalizare şi stingere a incendiilor.

Edituri, poligrafii, multiplicări, legătorii şi cartonaje

Art. 3.102. În punctele sau spaţiile de lucru amenajate pentru prelucrare sau spălare prin

utilizarea lichidelor combustibile (solvenţi volatili), trebuie asigurate instalaţii mecanice locale de

exhaustare, iar instalaţiile electrice vor corespunde pericolului (riscului) de incendiu şi mediului respectiv.

Art. 3.103. În punctele şi locurile de lucru în care se degajă vapori corozivi se vor asigura măsuri

pentru funcţionarea instalaţiei de ventilare mecanică, iar celelalte instalaţii utilitare vor fi exploatate conform

prevederilor reglementărilor specifice.

Art. 3.104. În atelierele de gravat unde se lucrează în atmosfera corozivă datorită prezentei

acidului azotic se asigură respectarea următoarelor reguli şi măsuri:

operaţiile de lucru se vor executa numai cu instalaţia de ventilare în

funcţiune;

petrolul şi diluantul folosit pentru curăţarea plăcilor de zinc se vor păstra în

atelier numai în cantităţile necesare pentru o zi de lucru;

rumeguşul necesar procesului de lucru se păstrează în cantităţile strict

necesare schimbului de lucru, fiind evacuate în exterior deşeurile şi

cantităţile rămase nefolosite la terminarea programului de lucru ;

acidul azotic se păstrează în damigene de sticle sau vase de plumb, în

încăperi separate în care nu se depozitează alte produse şi materiale.

Damigenele se aşează pe un singur nivel numai pe pardoseli sau suporturi

antiacide, neadmiţându-se suprapunerea acestora;

toluenul şi benzina utilizate pentru curaţirea diferitelor piese se păstrează în

bidoane metalice închise ermetic, ferite de surse de căldură şi în cantităţi

care să nu depaşească cantităţile necesare unui schimb de lucru;

vasele în care se păstrează asfaltul sau şerlacul necesare unui schimb de

lucru se păstrează la distanţa de minim 2m faţă de orice sursă de foc sau

căldură.

Art. 3.105.Cantităţile mai mari decât cele necesare unui schimb de lucru (solvenţi volatili, asfalt

sau şerlac etc.), se păstrează în bidoane metalice închise ermetic, ferite de surse de căldura, în încăperi

compartimentate prin pereţi şi planşee rezistente la foc, faţă de alte spaţii de producţie sau publice, având

golurile din pereţi protejate cu uşi rezistente la foc, conform reglementărilor specifice.

Art. 3.106. La ateliere monofoto şi textoprint se utilizează numai lămpi de perete tip cameră

obscură cu carcase matalice, iar filmele se păstrează în dulapuri metalice, în cantităţile stabilite de conducere.

92

Art. 3.107. În ateliere de închis forme şi matriţe, spălarea formelor cu solvenţi volatili se face

numai pe elementele destinate închiderii formelor.

Uleiul pentru presele de matriţat se aduce în ateliere numai în cantităţile necesare pentru maşinile

la care se face schimbul de ulei.

Se interzice depozitarea produselor inflamabile şi combustibile pe piesele de matriţat sau pe

mesele auxiliare acestora, care sunt încălzite electric.

Art. 3.108. În atelierele de rotative cărţi, spălarea cu solvenţi volatili a cilindrilor maşinilor se

face numai în cutii cu capac metalic, în locuri ferite de influenţa surselor de căldură, a instalaţiilor electrice

neprotejate corespunzător etc.

Art. 3.109. Materialele de lipit clişee preparate cu solvenţi volatili se păstrează în dulapuri

metalice, diluarea lor se face în afara atelierelor în spaţii special amenajate, iar la locurile de producţie se

utilizează numai cantităţile necesare unui schimb de lucru.

Art. 3.110. Aparatele de pulverizat din atelierele de imprimate vor fi utilizate numai dacă au

condensatori antiparaziţi (pentru anularea scânteielor), iar în cazul retuşărilor cu eter sau alte produse

inflamabile se respectă prevederile specifice.

Art. 3.111. În atelierele de copiat, multiplicat şi pentru prepararea plăcilor şi a tiparelor de probă,

montajele de filme se protejează de surse de căldură, iar după terminarea timpului de lucrului se predă

arhivei pentru depozitarea în dulapuri metalice.

Art. 3.112. La atelierele de climatizare a hârtiei, în care încălzirea aerului se face cu aeroterme, se

vor asigura următoarele măsuri:

nu se depozitează materiale inflamabile pe gura de vizitare a rezistenţelor electrice,

ori în tubulaturile de evacuare a aerului cald;

capacul de vizitare a rezistenţelor electrice va fi deschis numai pentru efectuarea

controalelor şi reviziilor periodice, după care capacul se menţine în poziţie închisă;

rezistenţele electrice vor fi folosite numai cu instalaţia de ventilare în funcţiune;

temperatura din atelier se controlează zilnic, luându-se măsuri pentru a nu se

depăşi limita permisă pentru echipamentul şi instalaţiile electrice;

în locurile unde nu este asigurat personal permanent pentru supraveghere, pornirea

şi oprirea aerotermelor se face automat cu acţionarea unor dispozitive

corespunzătoare.

Art. 3.113. Lichidele inflamabile provenite de la operaţiile efectuate în ateliere de cromare şi

recuperat cupru, galvano, gravură şi şlef se colectează în bidoane pentru a fi recuperate, interzicându-se

deversarea acestora la canalizările publice.

Art. 3.114. Operaţiunile de tranzvazare a cernelii se vor executa în locuri prevăzute cu tăvi pentru

reţinerea eventualelor scurgeri luându-se măsuri pentru răspândirea acestora pe pardoseală. Gurile de

absorbţie ale instalaţiei de exhaustare se amplasează în imediata apropiere a jgheaburilor de cerneala ale

maşinilor de tipar.

93

Art. 3.115. În atelierele de legătorie şi cartonaje se vor respecta următoarele reguli:

depozitarea lucrărilor în curs de execuţie se va face la o distanţă de cel puţin 1,00 m faţă de

maşini;

eliminarea pe cât posibil a ştraifurilor de la maşinile de tăiat şi transportarea lor în locurile de

colectare pe măsură ce acestea sunt produse;

evitarea supraîncărcării motoarelor de la maşinile de ascuţit cuţite, curăţarea zilnică de

impurităţi a benzilor transportoare ale maşinilor de uscat blocuri, a prafului depus pe

electrozii maşinilor de uscat şi pe filtrul de aer al generatoarelor;

încălzitul cleiului se recomandă a se face în afara atelierului de legătorie şi cartonaje, în

încăperi special destinate,

nu este permisă aşezarea sau păstrarea materialelor de producţie şi a deşeurilor de fabricaţie în

spaţiile de siguranţă prevăzute pentru reostate, cazane pentru încălzitul cleiului etc;

este strict interzisă introducerea în maşinile de uscat cărţi a altor materiale şi produse bune

conducătoare de electricitate care pot provoca scânteii electrice, scurtcircuite etc;

Art. 3.116. La prepararea cernelurilor se asigură următoarele măsuri:

operaţiile de diluare a cernelurilor cu toluen, benzină, spirt şi alte produse se face în

încăperi special amenajate, în care esta interzis fumatul, focul deschis înlăturându-se şi

prezenţa altor surse de temperatură sau posibilităţi de producere a unor scântei, care

pot iniţia incendii;

vasele în care se spală cutiile şi bidoanele de cerneluri goale vor fi prevăzute cu capac,

iar cârpele îmbibate cu cerneluri se vor colecta în cutii metalice închise, care la

terminarea programului se vor evacua în locuri special amenajate;

în încăperile de preparare a cernelurilor se vor aduce numai cantităţile de solvenţi

necesare pentru un schimb de lucru, vasele respective fiind prevăzute cu capace

ermetice;

în încăperile de preparare a cernelurilor se interzice depozitarea materialelor care nu

intra în procesul de fabricaţie.

Art. 3.117. În atelierele unde se execută legătorii de artă se introduc cantităţi de toluen şi latex

necesare numai pentru un schimb de lucru, asigurându-se păstrarea acestora în vase închise aşezate la

distanţă de minim 1,50 m faţă de sursele de căldură şi aparatele electrice.

Art. 3.118. La adoptarea şi utilizarea unor noi tehnologii şi echipamente, se vor respecta

prevederile normei în măsura compatibilităţii acestora cu regulile şi măsurile de exploatare privind siguranţa

la foc precizată de producător, precum şi a instrucţiunilor specifice emise şi aprobate de conducerea unităţii.

Spaţii de alimentaţie publică aferente unităţilor de învăţământ

Art. 3.119. Pentru prevenirea şi stingerea incendiilor în spaţiile de cazare şi alimentaţie publică se

va asigura respectarea următoarelor reguli şi măsuri:

94

fiecare încăpere în care este permis fumatul se dotează cu scrumiere care se amplasează faţă

de perdele şi draperii la cel puţin 1,50 m distanţă;

înainte de utilizare se verifică starea de funcţionare a instalaţiilor utilitare (încălzire, electrice,

ventilare, climatizare, gaze etc.) înlăturându-se operativ defecţiunile care ar putea genera

incendiu;

în fiecare camera se vor pune la dispoziţia utilizatorilor informaţii clare privind posibilităţile

de alarmare, alertare, evacuare în caz de incendiu, precum şi modul în care aceştia trebuie să

acţioneze în caz de incendiu;

se vor asigura condiţii de evacuare în siguranţă a persoanelor.

Art. 3.120. În oficiile şi spaţiile destinate preparării hranei, precum şi în cele tehnice se asigură :

verificarea şi menţinerea măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor

stabilite;

interzicerea funcţionarii fără supraveghere a sistemelor, instalaţiilor şi

aparatelor din dotarea acestor funcţiuni, precum şi folosirea lor cu

defecţiuni care pot provoca incendii şi/sau explozii.

Art. 3.121. În unităţile de alimentaţie publică unde este permis fumatul, se vor asigura scrumiere

de masă şi pe holuri, scrumiere cu picior, în număr suficient, amplasate la o distanţă de cel puţin 1,50 m de

perdele, draperii, exponate etc.

În aceste unităţi de alimentaţie publică sunt interzise următoarele:

folosirea focului deschis fără supraveghere (sobe de gătit, aragaze, reşouri, etc.);

păstrarea produselor inflamabile în spaţiile de depozitare a alimentelor sau a altor categorii de

materiale combustibile;

folosirea pentru iluminat a lumânărilor, flaclelor, chibriturilor, lămpilor cu petrol, etc.

Art. 3.122. Lângă maşinile de gătit alimentate cu gaze naturale sau GPL se vor afişa instrucţiuni

de exploatare a gazelor şi utilajelor respective.

Art. 3.123. Maşinile de gătit se vor dota cu hote prevăzute cu sisteme de protecţie

corespunzătoare. Tubulaturile şi hotele din dotarea maşinilor de gătit, grătarelor pentru fript, cuptoarelor

pentru copt, etc. vor fi curăţate şi degresate cel puţin săptămânal şi ori de câte ori este nevoie.

Se interzice curăţarea hotelor prin ardere.

Art. 3.124. În bucătării, oficii, laboratoare etc. se interzice:

pregătirea direct pe plită a diverselor preparate, astfel încât să poată prezenta pericol

de incendiu;

prelingerea grăsimilor pe plita din tăvi sau vase umplute peste limită ori datorită

manipulării necorespunzătoare a acestora;

păstrarea produselor alimentare în cantităţi mai mari decât strictul necesar preparării

culinare din ziua respectivă.

95

Art. 3.125. Revizia, întreţinerea ori repararea instalaţiilor frigorifice, electrice, gaze şi ventilare se

face numai de personal autorizat şi instruit privind regulile şi măsurile de p.s.i. care se asigură în exploatare.

Art. 3.126. La terminarea programului de lucru se efectuează următoarele operaţiuni:

se întrerupe alimentarea cu energie (electrică, gaze, abur etc.) a maşinilor, utilajelor,

aparatelor, dispozitivelor;

se verifică dacă sunt închise toate robinetele de gaz de pe conducte şi recipiente;

se evacuează deşeurile rezultate în urma desfăşurării activităţii şi se curaţă locul de muncă;

se sting luminile, rămânând în funcţiune instalaţia de iluminat de siguranţă;

se verifică siguranţa căilor de acces, intervenţie şi evacuare din încăperile respective;

se predau cheile la locurile stabilite de conducerea unităţii.

Ateliere de întreţinere şi reparaţii auto, de sudură şi tăiere a metalelor, precum şi alte funcţiuni

Art. 3.127. La atelierele de întreţinere şi reparaţii auto se iau următoarele măsuri:

se introduce numai numărul de autovehicole prevăzut în proiect, în funcţie de nevoile

tehnologice şi în condiţiile corespunzătoare evacuării rapide a acestora;

între autovehicole trebuie să se respecte spaţiile minime impuse de procesul

tehnologic respectiv;

degresarea, curăţarea şi spălarea pieselor în atelierele de întreţinere se va face numai în

băi cu o soluţie de sodă caustică încălzită. Petrolul lampant sau benzina se pot folosi

numai în cantităţi mici la spălarea pieselor şi numai în băi speciale, prevăzute cu

capace si amenajate în locuri fără pericol de incendiu. Băile care folosesc cantităţi

mari trebuie amplasate în încăperi separate, respectându-se cu stricteţe normele de

prevenire şi stingere a incendiilor specifice (interzicerea fumatului, a sudurii, lipirii,

tăierii, a folosirii lămpilor de benzină etc.) şi care au asigurată o bună aerisire ( hote

de aspiraţie montate deasupra băii, instalaţii mecanice de ventilare etc.);

deşeurile combustibile (uleiuri, unguenţi etc.), provenite de la mecanismele

autovehiculelor aflate în revizie sau reparaţii, vor fi colectate în vase speciale

acoperite cu capac, care vor fi evacuate din atelier;

cârpele îmbibate cu ulei, unsori etc. se vor colecta în cutii metalice care, la sfârşitul

zilei de lucru se vor evacua în locurile stabilite şi amenajate pentru aceasta. Scurgerile

de lichide combustibile de pe pardoseli se absorb cu nisip care se adună şi se

evacuează din atelier;

este interzis a se depozita în interiorul atelierelor de întreţinere şi reparaţii auto

bidoane care conţin carbid, vopsele sau diluanţi, cauciucuri, cherestea şi în general,

orice material combustibil;

efectuarea lucrărilor de sudură la autovehicole este admisă numai după înlăturarea

uleiului şi curăţarea pieselor, iar operaţia de sudură a rezervorului de benzină se poate

face numai după purjarea acestuia cu aburi, apă caldă etc;

înainte de a se introduce autovehiculele în ateliere se scoate combustibilul din

rezervoare, depozitându-se în afara atelierului şi se desfac legăturile la bornele

acumulatoarelor;

este interzisă folosirea canistrelor necorespunzătoare pentru benzină (fără capac etanş,

nerezistente, uzate sau din material plastic );

mijloacele de stingere din dotarea atelierului se menţin în stare de funcţionare, iar

pentru evacuarea rapidă a autovehiculelor se întocmeşte planul de evacuare cu

96

indicarea precisă a operaţiilor ce trebuie efectuate şi a utilajelor ce vor fi folosite în

acest scop, asigurându-se mijloacele de tractare necesare;

pentru evacuare, autovehiculele se menţin cu anvelopele umflate, cu excepţia celor la

care reparaţiile impun demontarea roţilor.

Art. 3.128. În clădirile şi spaţiile închise destinate parcării autovehiculelor este obligatorie

respectarea capacităţii maxime simultane stabilită în funcţie de gradul de rezistenţă la foc a construcţiei şi de

tipul autovehiculelor, având în vedere şi următoarele:

sistemele de ventilare şi aerisire natural-organizată sau mecanică prevăzute pentru evacuarea

noxelor, trebuie menţinute în bună stare de funcţionare;

iluminarea se realizează electric, cu instalaţii adecvate, iar lămpile electrice portative vor fi cu

grătar de protecţie; cablul de alimentare nu va fi aşezat pe căile de acces şi circulaţie;

instalaţiile de încălzire centrală cu apă caldă, abur sau aer cald vor fi întreţinute în stare de

funcţionare corespunzătoare. Încălzirea cu sobe cu acumulare de căldură este admisă numai în

parcajele cu capacitatea de cel mult cinci autocamioane sau zece autoturisme, caz în care,

uşiţele de alimentare a sobelor trebuie situate în exteriorul parcajului;

în interiorul parcajelor nu este admisă utilizarea sobelor metalice, a reşourilor electrice în

construcţie obişnuită (neprotejate) sau cu improvizaţii, precum şi executarea operaţiilor de

vopsitorie ori spălare cu lichide combustibile;

este interzisă introducerea în parcaje a autovehiculelor atunci când:

sunt încărcate cu materiale explozive, lichide combustibile sau uşor

inflamabile, ori gaze petroliere lichefiate sau comprimate;

au rezervoare de benzină fisurate sau sparte, cu capace lipsă sau neetanşe;

prezintă scurgeri de combustibil;

au motoarele şi ţevile de eşapament supraîncălzite sau fără tobe de

eşapament;

au instalaţia electrică defectă.

în interiorul parcajelor închise nu este permisă păstrarea de bidoane cu combustibili lichizi,

lubrifianţi sau alte materiale combustibile, precum şi depozitarea, chiar temporară, a altor

obiecte sau materiale care nu fac parte din inventarul parcajelor sau autovehiculelor;

alimentarea cu carburanţi a mijloacelor auto se face numai în locurile special amenajate

conform reglementărilor tehnice;

în cazul scurgerii carburanţilor sau a lubrifianţilor pe pardoseala parcajului, petele se vor

acoperi imediat cu nisip care, după îmbibare va fi evacuat în exterior, în locuri ce nu prezintă

pericol de incendiu;

este interzisă deversarea reziduurilor combustibile lichide direct în reţelele publice de

canalizare, aceasta fiind admisă prin intermediul căminelor de separare;

cârpele, câlţii şi alte materiale textile folosite la curăţarea, ştergerea mâinilor sau a unor piese

care sunt îmbibate cu carburanţi sau ulei vor fi depuse în lăzi metalice prevăzute cu capace de

închidere şi evacuate la sfărşitul zilei de lucru în locuri stabilite pentru acest scop;

acumulatoarele autovehiculelor se încarcă numai la instalaţiile special amenajate în încăperi

separate;

folosirea focului deschis, precum şi a lămpilor cu benzină, faclelor etc. pentru încălzirea

motorului în interiorul parcajelor închise este interzisă;

folosirea benzinei şi petrolului pentru curăţirea pardoselilor, mâinilor, îmbrăcămintei sau a

pieselor în parcaje închise, este interzisă;

aşezarea autovehiculelor în parcaje se va face astfel încât să se păstreze spaţii libere între ele

şi faţă de pereţi,precum şi o evacuare rapidă în caz de incendiu, marcându-se pe pardoseală

atât spaţiile pentru parcare,cât şi cele libere necesare circulaţiei şi evecuării;

întocmirea planului de evacuare, cu indicarea precisă a operaţiilor ce trebuie efectuate în caz

de incendiu şi a mijloacelor ce vor fi folosite, afişat în locuri vizibile şi prelucrat cu

personalul;

platformele exterioare de parcare se întreţin în perfectă stare de curăţenie;

97

parcarea pe platforme a autovehiculelor care prezintă curgeri de combustibil, precum şi

utilizarea focului deschis pentru încălzirea motoarelor sau în vederea menţinerii în stare caldă

a motoarelor autovehiculelor sunt interzise.

Art. 3.129. La staţiile de compresoare de aer se au în vedere următoarele:

compresoarele şi aparatele de măsură şi control aferente trebuie să permită

supravegherea fără dificultaţi;

aparatele de măsură şi control vor fi bine luminate, iar parametrii de funcţionare

limită marcaţi vizibil (presiune, temperatură);

este strict interzisă exploatarea unor instalaţii având aparatură de masură şi control

defectă;

prizele de aer proaspăt pentru alimentarea compresoarelor, vor fi ferite de surse de

gaze combustibile sau de vapori inflamabili;

este interzisă dezgheţarea conductelor de aer cu surse de căldură cu foc deschis, iar

legarea la pământ a tuturor părţilor metalice ale instalaţiilor de comprimare a

aerului se verifică şi se menţin permanent în funcţiune;

este interzisă amplasarea conductelor din reţeaua de aer comprimat în apropierea

focurilor deschise sau a surselor de căldură.

Art. 3.130. Amenajarea şi exploatarea staţiilor pentru baterii de acumulatoare se realizează în

conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice de specialitate, în funcţie de tipul şi caracteristicile

elementelor care se formează sau încarcă (baterii de acumulatoare acide, alcaline, nichel-cadmiu, etc.), având

în vedere următoarele:

asigurarea în exploatare a măsurilor corespunzătoare categoriei de pericol de incendiu

stabilită, iar atunci când aceasta este categoria “A” (pericol de explozie), se interzice

instalarea în încăperea acumulatoarelor a aparatelor care pot produce arcuri sau scântei

electrice capabile să aprindă amestecurile explozive (întreruptoare, comutatoare, prize,

corpuri de iluminat etc.) care nu sunt în construcţie antiexplozivă;

conexiunile electrice la bateriile de acumulatoare se realizează cu bare metalice neizolate

sau cu conductoare cu izolaţia rezistenta la umiditate şi la electrolit (în cazul acumulatoarelor

acide se recomandă cuprul iar în cazul acumulatoarelor alcaline, oţelul sau cuprul placat cu

nichel şi aliaje similare);

conductele neizolate se vopsesc cu lac rezistent la electrolit sau se ung cu vaselină;

legăturile electrice la acumulatoarele fixe se execută prin sudare;

se interzice efectuarea conexiunilor electrice deasupra acumulatoarelor neetanşe şi se va

evita, pe cât posibil, montarea conductelor electrice deasupra acestora;

trecerile elementelor instalaţiei electrice prin pereţii de compartimentare ai încăperii staţiei

de baterii de acumulatoare faţă de restul construcţiei, se etanşează cu materiale izolante

rezistente la foc, umezeală şi coroziune;

este interzisă montarea (temporară sau definitivă) în încăperi comune sau cu ventilare

comună, a bateriilor de acumulatoare cu plumb, acid sulfuric si a bateriilor de acumulatoare

alcaline cu nichel-cadmiu. Fac excepţie bateriile de acumulatoare formate din elemente

etanşe;

bateriile de acumulatoare cu elemente capsulate (fără întreţinere) se pot amplasa în

încăperi uscate, într-un dulap sau într-o nişa prevăzută cu ventilare natural-organizată sau

mecanică, după caz luându-se măsuri de prevenire a incendiului, adecvate;

redresoarele se vor afla în afara încăperii de încărcare a acumulatoarelor;

se menţine în funcţiune blocajul dintre pornirea instalaţiei de ventilare mecanică şi sursele

de curent continuu, astfel încât acestea să nu poată fi alimentate decât după intrarea in

98

funcţiune a instalaţiei de ventilare, iar oprirea instalaţiei de ventilare va fi semnalizată automat

personalului;

se menţine în funcţiune sistemul de oprire automată a alimentării redresoarelor, în cazul în

care:

- se opreşte oricare dintre ventilatoare;

- debitul sau presiunea din conducta de refulare a instalaţiei de ventilare scade sub

valoarea calculată.

schema distribuţiei electrice şi de interblocare va fi afişată, iar la intrarea în fiecare schimb se

va verifica funcţionarea corectă a instalaţiei de interblocare. În cazul defectării ei nu se permite

încărcarea acumulatoarelor;

se recomandă ca încărcarea acumulatoarelor să se facă cu reglaj automat al tensiunii şi

curentului;

circuitul de alimentare nu va fi pus în funcţiune decât după introducerea fişei cordonului

în priza respectivă şi legarea celuilalt capăt al cablului la bornele bateriei de acumulatoare;

pentru fiecare tip de baterie de acumulatoare se vor afişa instrucţiunile de încărcare şi

întreţinere, conform indicaţiilor întreprinderii furnizoare;

corpurile de iluminat din camera de încărcare acumulatoare (de tip corespunzător

mediului), vor fi montate la cel puţin 1,00 m distanţă de acumulatoare şi la 0,50 m de tavan;

dozele vor fi instalate, pe cât posibil, în exteriorul încăperii de încărcare a

acumulatoarelor şi a încăperii tampon de acces în ea;

când exită instalaţie de ventilare mecanică aceasta va trebui să menţină în depresiune,

încăperea de încărcare a acumulatoarelor şi în suprapresiune, încăperea tampon;

prin ventilarea natural-organizată, se va asigura evacuarea continuă a hidrogenului

degajat, iar golurile permanent deschise prevăzute în acest scop la partea superioară a

încăperii, vor fi protejate împotriva obturării lor de către păsări, insecte etc. şi vor fi verificate

periodic;

se interzice obturarea sau reducerea secţiunii gurilor şi a tubulaturii de aspiraţie şi de

evacuare a aerului;

încăperile pentru acumulatoare vor fi încălzite numai central, cu apă, abur sau aer cald,

corpurile de încălzire statice şi conductele vor fi în execuţie complet sudată, flanşele si

ventilele montându-se în afara încăperii. Corpurile de încălzire se dispun astfel încât să se

asigure încălzirea cât mai uniformă a acumulatoarelor, păstrând distanţa minimă de cel puţin

0,80 m faţă de acestea, iar în cazul încălzirii cu aer cald, ventilatorul şi bateria (aeroterma) se

vor monta în afara încăperii de încărcare a acumulatoarelor;

se interzice instalarea radiatoarelor electrice în încăperea de încărcare a acumulatoarelor şi

în tamponul acesteia;

pe uşile încăperii de încărcat acumulatoare şi în interiorul acesteia se vor monta

indicatoarele de interzicere :”NU INTRA CU FOC”; FUMATUL ŞI FOCUL DESCHIS

STRICT INTERZISE”;

în interiorul încăperii de încărcat acumulatoare nu se vor păstra damigene cu acid sau

materiale combustibile;

introducerea electrovehiculelor în încăperea de încărcare prin intermediul surselor proprii

de tractare, care produc scântei, este interzisă. În acest caz maneta controlerului se va bloca în

poziţia “O” înainte de a se introduce electrovehicolul în camera de încărcare;

se interzice încărcarea acumulatoarelor direct pe autovehicule în garaje.

Art. 3.131. La atelierele şi laboratoarele foto se respectă, în principal, următoarele măsuri:

montarea de cutii sau tăvi metalice pentru captarea resturilor de materiale incandescente;

99

unde se lucrează cu colodiu la prepararea plăcilor, pe timpul operaţiilor se va înlătura orice

sursă de foc deschis sau scântei;

instalaţia electrică la mesele de lucru realizate din lemn, va fi executată pe plăci izolatoare;

toţi transformatorii electrici de 220/24 V vor fi acoperiţi cu capace de tablă, având orificii de

aerisire;

în laboratoarele foto, abajururile lămpilor vor fi confecţionate din materiale incombustibile;

asigurarea bunei funcţionări a ventilării în timpul lucrului;

interzicerea aşezării materialelor şi substanţelor combustibile, precum şi a lichidelor

inflamabile în apropierea proiectoarelor şi a reflectoarelor;

în locurile unde se fac operaţiuni de copiat şi retuş, în timpul manipulării filmelor şi al

montajelor se vor lua măsuri de protejare a lor faţă de surse cu foc deschis.

Art. 3.132. La atelierele de vopsitorie şi finisaj se respectă, în principal, următoarele:

instalaţiile electrice de forţă şi lumină vor fi executate cu respectarea strictă a

normelor în vigoare, corespunzător riscului de incendiu stabilit;

evacuarea gazelor din ateliere se va asigura printr-un sistem de evacuare a aerului

viciat şi de introducere a aerului proaspăt, independent de ventilarea altor ateliere;

încăperile de pulverizare a lacurilor pe bază de nitroceluloză vor avea obligatoriu o

ventilare separată de cele pentru pulverizarea lacurilor poliesterice;

sistemul de ventilare va fi pus obligatoriu în funcţiune cu cca. 10 minute înaintea

începerii lucrului şi se va menţine în funcţiune cca.15 minute după terminarea

programului de lucru, iar când se defectează sistemul de ventilare lucrul va fi

întrerupt, utilajele scoase de sub tensiune, iar activitatea reluându-se numai după

remedierea defecţiunii;

ventilatoarele aferente atelierelor de vopsitorie vor fi corespunzătoare pentru mediu

exploziv stabilit;

depozitarea materialelor de lăcuire se va asigura numai în încăperile special

amenajate, izolate faţă de alte spaţii conform normelor în vigoare şi avându-se grijă ca

întăritorul şi grundul activ să se depoziteze separat de lacul poliesteric (care se poate

depozita împreună cu acceleratorul);

cantitatea totala de materiale şi substanţe de lăcuire admisă în atelier va fi egală cu cel

mult necesarul pentru un schimb de lucru;

toate materialele şi substanţele de lăcuire vor fi ferite de expunerea la acţiunile razelor

solare, iar geamurile ferestrelor de la încăperile unde se folosesc asemenea materiale

se vor vopsi cu vopsea albă;

transportul materialelor de lăcuit în vase deschise este strict interzis, urmând a se face

în recipienţi metalici sau din materiale neexpuse spargerii, iar imediat după golire

recipienţii vor fi evacuaţi din atelier în locuri special destinate spălării şi depozitării;

atunci când se schimbă felul materialului de lăcuire utilizat, toate instalaţiile şi

utilajele de preparare, aplicare, uscare, ventilare etc. vor fi în prealabil curăţate de

orice depuneri interioare;

materialul lemnos în curs de prelucrare va fi stivuit în mod ordonat în locurile stabilite

şi marcate (pe cărucioare, palete, platforme, pardoseală etc.);

zilnic la terminarea programului de lucru al ultimului schimb se va face curăţarea

utilajelor şi a atelierelor;

personalul acestor ateliere va purta încălţăminte şi îmbrăcăminte de protecţie

corespunzătoare, care va fi menţinută curată;

se interzice intrarea muncitorilor în ateliere cu brichete, chibrituri sau alte obiecte

similare;

prepararea materialelor de lăcuit se va face în încăperi separate de restul atelierelor şi

cu cel puţin o uşă de acces direct în exterior;

100

acolo unde lăcuirea se face prin pulverizare, cabinele respective vor fi prevăzute în

mod obligatoriu cu perdele de apă şi filtru umed, iar pulverizarea se va face numai cu

ajtorul aerului comprimat, în prealabil curăţat de impurităţi prin filtre, interzicându-se

cu desăvârşire folosirea oxigenului sau a altor gaze (în cazul pulverizării nitrolacului

la cald, aerul comprimat va fi încălzit la temperatura de cel mult +50ºC);

unde există uscătorii, acestea vor funcţiona numai pe bază de registre cu aburi sau apă

supraîncălzită, prevăzute în mod obligatoriu cu aparate de control a temperaturii şi cu

sistem de semnalizare a eventualelor depăşiri ale limitelor admise.

Săli şi arene de competiţii sportive

Art. 3.133. În aceste încăperi şi spaţii se vor asigura măsuri şi reguli de reducere la minim a

riscului de incendiu prin limitarea la strictul necesar a materialelor combustibile care se introduc în acestea şi

care constituie densitate de sarcină termică mobilă de incendiu.

Art. 3.134. Se interzice fumatul şi utilizarea focului deschis atât în sălile de competiţie sportivă

cât şi în spaţiile aferente acestora (depozite, magazii, subsoluri, poduri etc.).

Art. 3.135. Pentru sălile încadrate în categoria celor aglomerate se vor respecta măsurile şi

regulile precizate la case universitare si case de cultura, iar pentru anexele şi utilitaţile aferente, cele

precizate la cladiri administrative.

Art. 3.136. Pentru stadioane şi arene în aer liber se are în vedere respectarea regulilor şi măsurilor

de prevenire şi stingere a incendiilor specifice.

CAPITOLUL 4

METODE ŞI PROCEDURI PENTRU IDENTIFICAREA ŞI EVALUAREA RISCULUI DE

INCENDIU

Identificarea riscului de incendiu

Art. 4.1. Constituind unul din criteriile de performanţă al cerinţei de calitate a construcţiilor

“siguranţa la foc”, riscul de incendiu trebuie în primul rând identificat şi evaluat corespunzător condiţiilor

existente din spaţiile, încăperile, compartimentele şi clădirile sau instalaţiile analizate, funcţie de care se

stabilesc măsurile corespunzătore de apărare împotriva incendiilor (anexele 2 – 5).

Art. 4.2. Măsurile de apărare împotriva incendiilor ce se stabilesc, urmăresc limitarea, localizarea şi

lichidarea incendiilor în cazul în care s-au produs, prin reducerea, neutralizarea şi pe cât posibil, eliminarea

factorilor de risc potrivit prevederilor reglementarilor tehnice generale şi specifice fiecărui domeniu de

activitate.

Art. 4.3. Pentru identificarea şi determinarea riscului de incendiu în conformitate cu prevederile

reglementărilor tehnice în vigoare, trebuie stabiliti şi luaţi în considerare factorii care pot genera, contribui

şi/sau favoriza izbucnirea incendiilor (anexele 6 – 8).

101

Identificarea şi evaluarea riscurilor de incendiu vor avea la baza “Metodologia privind identificarea,

evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu” emisă de Inspectoratul General al Corpului Pompierilor

Militari.

Art. 4.4. Principalii factori de determinare a riscului de incendiu ce se iau în considerare, sunt

următorii:

sarcinile termice şi densităţile sarcinior termice (din spaţiul, încaperea, compartimentul,

clădirea, instalaţia analizată);

clasele de combustibilitate ale materialelor şi elementelor de construcţie utilizate;

clasele de periculozitate ale substanţelor, produselor, materialelor depozitate;

sursele de aprindere existente;

condiţiile (împrejurările) preliminate care pot determina sau favoriza aprinderea;

măsurile stabilite pentru reducerea sau eliminarea factorilor determinanţi.

Art. 4.5. Sarcinile termice, densităţile sarcinilor termice, clasele de combustibilitate şi clasele de

periculozitate se stabilesc şi determină în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice de specialitate.

Art. 4.6. La stabilirea surselor de aprindere existente se are în vedere clasificarea acestora după natura

lor, respectiv:

a. cu flacără (foc deschis, foc închis);

b. de natură termică (materiale, obiecte etc. incandescente, radiaţie termică etc.);

c. de natură electrică (arcuri şi scântei electrice, electricitate statică, efect termic datorat

electricităţii);

d. de natură mecanică (scântei mecanice, frecări etc.);

e. de natură atmosferică (trăznet, radiaţie solară);

f. autoaprindere (de natură chimică, fizico-chimică, biologică);

g. datorate exploziilor şi materialelor incendiare;

h. indirecte (radiaţie incendiu, flamă a exploziei etc.).

Art. 4.7. Împrejurările care pot genera şi/sau favoriza izbucnirea, dezvoltarea şi/sau propagarea

incendiilor, de regulă, pot fi constituite din:

instalaţii, echipamente şi aparate electrice defecte, improvizate sau cu improvizaţii;

receptori electrici sub tensiune nesupravegheaţi;

sisteme, instalaţii şi mijloace de încălzire defecte, cu improvizaţii sau nesupravegheate;

contactul materialelor combustibile cu jarul, cenuşa sau scânteile provenite de la sistemele de

incălzire;

jocul copiilor cu focul;

fumatul în locuri cu risc de incendiu;

sudura, lipirea şi alte lucrări cu foc deschis, fără respectarea regulilor şi măsurilor specifice de

prevenire şi stingere a incendiilor;

reacţii chimice necontrolate urmate de incendiu;

utilizarea sculelor, dispozitivelor, utilajelor şi a echipamentelor neadecvate, sau executarea

operaţiunilor mecanice de polizare, rectificare, şlefuire etc. în medii periculoase;

nerealizarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii a maşinilor, echipamentelor şi aparatelor cu piese

în mişcare, conform graficelor stabilite;

scurgeri de produse combustibile;

defecţiuni tehnice la executarea lucrărilor de construcţii-montaj;

defecţiuni tehnice în exploatare;

nereguli organizatorice în exploatare;

explozie urmată de incendiu;

avarie sau accident tehnic urmate de incendiu;

102

trăznet sau alte fenomene atmosferice naturale;

acţiune intenţionată (arson) şi alte împrejurări.

Art. 4.8. Acţiunile umane care pot influenţa producerea, dezvoltarea şi/sau propagarea incendiului, au

în vedere:

- numărul de persoane;

- vârsta şi starea fizică a acestora;

- nivelul lor de instruire.

Art. 4.9. În acţiunea de identificare a riscului de incendiu se pot avea în vedere şi nivelurile de

performanţă ale construcţiei privind siguranţa la foc asigurată, fiabilitatea instalaţiilor şi a echipamentelor

utilizate, nivelul de dotare cu mijloace tehnice destinate prevenirii şi stingerii incendiilor şi alţi factori.

Nivele ale riscurilor de incendiu

Art. 4.10. Nivelele riscurilor de incendiu în clădiri civile (publice), stabilite pe baza factorilor de risc

conform prevederilor reglementărilor tehnice (pe zone, încăperi, compartimente şi clădiri), sunt următoarele:

- risc mare de incendiu, atunci când densitatea sarcinii termice este peste 840 Mj/mp sau

în care se utilizează ori depozitează materiale sau substanţe combustibile (depozite,

arhive, biblioteci, multiplicare, parcaje autoturisme etc.);

- risc mijlociu de incendiu, atunci când densitatea sarcinii termice este cuprinsă între 420

Mj/mp şi 840 Mj/mp sau în care se utilizează foc deschis (bucătării, centrale termice,

oficii cu preparări calde etc.);

- risc mic de incendiu, atunci când densitatea sarcinii termice este sub 420 Mj/mp şi sunt

alte destinaţii (funcţiuni) decât cele menţionate la risc mare şi risc mijlociu.

Art. 4.11. În încăperile şi spaţiile clădirilor civile (publice) echipate cu instalaţii automate de

stingere a incendiilor, riscurile mari de incendiu pot fi considerate mijlocii, iar riscurile mijlocii pot fi

considerate mici.

Art. 4.12. Nivelele riscurilor de incendiu în construcţiile de producţie şi/sau depozitare stabilite pe

baza factorilor de risc conform prevederilor reglementărilor tehnice (pe zone, spatii, încăperi, compartimente

şi construcţii), se exprimă prin categorii de pericol de incendiu astfel:

- risc foarte mare de incendiu, exprimat prin categoriile A si B de pericol de incendiu

(posibilitati de incendiu şi/sau explozie volumetrică);

- risc mare de incendiu, exprimat prin categoria C de pericol de incendiu (posibilităţi de

incendiu);

- risc mediu de incendiu, exprimat prin categoria D de pericol de incendiu (existenţa focului

deschis sub orice formă, în absenţa substanţelor combustibile);

- risc mic de incendiu, exprimat prin categoria E de pericol de incendiu (existenţa

materialelor şi substanţelor incombustibile în stare rece sau a substanţelor combustibile în

stare de umiditate înaintată, peste 80% sau lichide incombustibile în ambalaje

combustibile).

Art. 4.13. Nivelul riscului de incendiu pentru întreaga clădire (construcţie, compartiment de incendiu) se

consideră cel mai mare dintre riscurile existente care reprezintă minimum 30% din volumul acesteia.

103

Evaluarea riscurilor de incendiu

Art. 4.14. Prin evaluarea riscurilor de incendiu se estimează, cuantifică şi ierarhizează probabilitatea

izbucnirii incendiilor şi principalele lor consecinţe, având în vedere agenţii care pot acţiona asupra

construcţiilor, instalaţiilor şi a utilizatorilor în caz de incendiu (termici, chimici, electromagnetici şi/sau

biologici), exprimaţi prin nivele de gravitate (0 – fără consecinţe, 1 – consecinţe minore, 2 – consecinţe

semnificative, 3 – consecinţe grave, 4 – consecinţe foarte grave, 5 – consecinţe catastrofale).

Art. 4.15. Estimarea posibilităţilor de izbucnire a incendiilor se realizează de către evaluatori,

utilizând metode specifice de valorificare a băncilor de date avute la dispoziţie, sau atunci când acestea nu

există prin estimări globale (improbabile, extrem de rare, rare, probabile, frecvente).

Art. 4.16. Cuantificarea posibilităţilor de izbucnire a incendiilor se materializează în exprimarea

numarului de evenimente produse în unitatea de timp (ore, ani etc.).

Art. 4.17. Ierarhizarea riscurilor de incendiu în corelare cu probabilitatea producerii acestora

conduce la stabilirea limitelor admise ale acestora în raport cu nivelele de performanta la foc asigurate,

având în vedere importanţa construcţiei, instalaţiilor şi echipamentelor, natura şi valoarea pierderilor ce se

pot produce în caz de incendiu, precum şi impactul asupra societăţii, economiei, mediului etc.

Din punctul de vedere al acceptabilităţii, riscurile pot fi acceptabile şi inacceptabile.

Metode de evaluare a riscurilor de incendiu

Art. 4.18. Pentru evaluarea riscurilor de incendiu se pot utiliza metode matematice, analitice sau

grafice, în mod independent sau în combinaţie.

Art. 4.19. Evaluarea prin calcul matematic a riscului de incendiu constă, în principal, în verificarea

asigurării raportului subunitar dintre riscul de incendiu existent şi riscul de incendiu acceptat.

Art. 4.20. Prin metodele analitice de evaluare a riscului de incendiu sunt analizate disfuncţiile ce pot

apare şi conduce la incendiu sau un eveniment urmat de incendiu.

Art. 4.21. Metodele grafice de evaluare a riscului de incendiu constau în realizarea distinctă într-un

sistem de coordonate (gravitate-probabilitate) a zonelor acceptabile şi neacceptabile cu risc de incendiu.

Art. 4.22. Evaluarea, armonizarea şi reflectarea interdependenţei dintre nivelele de

performanţă privind siguranţa la foc şi măsurile de prevenire şi stingere a incendiilor stabilite şi

necesare pentru contracararea riscurilor de incendiu se reflectă, de regulă, în scenarii de siguranţă la

foc (anexa 12).

Art. 4.23. În toate situaţiile este obligatorie reducerea riscului de incendiu în condiţiile asigurării

funcţionalităţii şi a nivelelor de performanţă prevăzute de reglementările tehnice.

Controlul şi gestionarea riscurilor de incendiu

Art. 4.24. Controlul riscurilor de incendiu trebuie asigurat permanent în exploatare, prin măsuri

tehnice şi organizatorice ce se întreprind în scopul menţinerii nivelelor riscurilor în limitele de acceptabilitate

stabilite

104

Priorităţile şi formele de acţiune utilizate se stabilesc în functie de condiţiile concrete din

fiecare unitate, în principal, urmărind prevenirea riscurilor de incendiu şi stabilirea formelor şi măsurilor de

control.

Art. 4.25. Prevenirea riscurilor de incendiu trebuie asigurată prin reducerea sau, după caz, eliminarea

factorilor determinanţi de risc şi măsuri tehnico-organizatorice.

Art. 4.26. Stabilirea formelor şi a măsurilor de control al riscurilor de incendiu are în vedere:

- examinarea sistemică şi calificată a factorilor determinanţi de risc;

- precizarea regulilor şi a măsurilor de aparare împotriva incendiilor, a responsabilităţilor şi

sarcinilor stabilite, precum şi cunoaşterea acestora de către utilizatori;

- nominalizarea persoanelor cu atribuţii privind aplicarea măsurilor de apărare împotriva

incendiilor;

- asigurarea mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor şi a personalului de

intervenţie;

- reidentificarea şi reevaluarea riscului de incendiu la schimbarea condiţiilor analizate

anterior.

Art. 4.27. Atunci când sunt încheiate contracte de asigurare cu societăţi specializate, identificarea şi

evaluarea riscului de incendiu se transferă în domeniul de activitate al acestora.

Art. 4.28. Riscurile de incendiu identificate şi evaluate se gestionează obligatoriu în unităţile

respective, integrându-se în strategia de prevenire, limitare şi combatere a riscurilor de incendiu elaborată

pentru exploatarea normala a unităţii şi în situaţia producerii unui incendiu.

Art. 4.29. Riscurile de incendiu, eficienţa măsurilor asigurate în raport cu rezultatele obţinute, precum

şi deciziile ce se impun în caz de necesitate (gestionarea riscurilor de incendiu), se monitorizează

corespunzator posibilităţilor şi condiţiilor unităţii respective.

CAPITOLUL 5

CRITERII DE DOTARE

CU MIJLOACE TEHNICE DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR

Echiparea cu instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor

Art. 5.1. Echiparea cu instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor se asigură, în funcţie de

destinaţie, tip de construcţie şi vulnerabilitate la incendiu, potivit prevederilor reglementarilor tehnice de

proiectare şi executare a construcţiilor şi instalatiilor, precum si a altor reglementări de specialitate.

Art. 5.2. În exploatare este obligatorie verificarea periodică şi întreţinerea corespunzatoare a

instalaţiilor de semnalizare şi stingere cu care sunt echipate spaţile, construcţile, instalaţiile, utilajele şi

echipamentele, astfel încât să se asigure funcţionarea acestora la parametrii proiectaţi, conform

instrucţiunilor întocmite de proiectant (potrivit normativelor de exploatare) şi producătorii de echipamente,

precum şi ale anexei la prezentele norme (anexa 20).

105

Art. 5.3. În scopul urmăririi în exploatare şi a stabilirii responsabilităţilor în cazul executării

unor remedieri, revizii sau reparaţii curente la instalaţiile de semnalizare şi stingere a incendiilor, se va

întocmi un registru în care să se înscrie următoarele date şi informaţii (conform anexa 21):

- tipul instalaţiei;

- data punerii în exploatare (în funcţiune);

- schema instalaţiei şi principalele componente;

- responsabilităţi privind exploatarea, verificările periodice, lucrările de întreţinere,

remedieri si reparaţii curente.

Dotarea cu stingătoare şi aparate pentru stingerea incendiilor

Art. 5.4. Încăperile, spaţiile, construcţiile şi incintele se dotează cu stingătoare şi aparate pentru

stingerea incendiilor în funcţie de destinaţia, natura şi nivelul riscului de incendiu al acestora.

La alegerea tipului de stingător sau a altor aparate de stins incendii se are în vedere atât natura

materialelor şi substantelor existente în spaţiul protejat, cât şi compatibilitatea produsului de stingere cu

materialele care ard. În anexa nr.15 sunt prezentate compatibilitatile produselor de stingere, funcţie de

tipurile de focare (clasa incendiului).

Art. 5.5.Clădirile se dotează cu stingătoare corespunzătoare claselor de incendiu din încăperile şi

spaţile respective.

Pentru dotarea cu stingătoare portative se are în vedere asigurarea unui stingător de minimum 6 kg

produs de stingere la o arie desfăşurată maximă de:

- 200 - 250 m2, în clădirile civile (publice);

-200m2,în spaţiile cu pericol de incendiu din categoriile D şi E de pericol de incendiu;

-150 m2, în spaţiile cu pericol de incendiu din categoriile A,B sau C de pericol de incendiu.

În toate situaţiile este obligatorie asigurarea a minimum două stingătoare portative pentru fiecare

nivel al construcţiei sau, dupa caz, încăpere.

Art. 5.6. Stingătoarele portative trebuie să conţină produsul de stingere şi cantitatea corespunzătoare

destinaţiei în spaţiul respectiv şi a naturii (clasei) incendiului ( anexa 15 şi 16).

Art. 5.7. În spaţiile închise destinate parcării autovehiculelor, se asigură cel puţin un stingător

portabil P6 şi unul SM6 la fiecare 10 locuri de parcare.

Art. 5.8. În spaţiile şi încăperile cu risc mare de incendiu (parcaje, depozite, arhive etc.) cu aria mai

mare de 500 m2 se prevăd şi stingătoare transportabile.

În încăperile în care se pot afla lichide combustibile se recomandă dotarea suplimentară cu un

stingător transportabil de minimum 50 kg la fiecare 500 m2.

Art. 5.9. Normele de dotare diferenţiate în funcţie de destinaţia spaţiilor sunt precizate în anexa 17.

Art. 5.10. Incintele precum şi spaţiile de producţie şi/sau depozitare se dotează, în funcţie de

substanţele utilizate şi condiţiile specifice, cu posturi (panouri, pichete) de incendiu având inventarul

indicat în anexa 19.

Dotarea instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor cu accesorii de trecere a apei şi de

producere a spumei

Art. 5.11. Hidranţii de incendiu interiori se dotează cu accesoriile prevăzute în completul Hi (anexa

18). Se pot utiliza şi hidranţi interiori cu furtun semirigid şi presiune permanentă până la ţeava de refulare.

106

În funcţie de specificul spaţiilor protejate, hidranţii vor fi echipaţi cu ţevi de refulare cu

robinet şi ajutaj reglabil (pulverizator).

Art. 5.12. Hidranţii de incendiu exteriori de înaltă presiune ( la care intervenţia se poate asigura prin

racordarea liniilor de furtun direct la hidranţii subterani sau după caz, supraterani), se doteaza conform

completului He ( anexa 18). În cazuri deosebite şi hidranţii exteriori vor fi echipaţi cu ţevi de refulare cu

robinet şi ajutaj reglabil (pulverizator).

Materialele prevăzute în completul He se păstrează, după caz, în cutii, dulapuri, cărucioare

pentru furtun sau la serviciul de pompieri, astfel amplasate încât să se poată interveni operativ în caz de

incendiu.

Art. 5.13. Instalaţiile de hidranţi interiori şi exteriori, vor fi dotate şi cu aparatura necesară verificării

debitelor şi presiunilor din reţele ( manometre, debitmetre).

Art. 5.14. În cazurile particulare in care nu se recomandă utilizarea apei sub formă de jeturi sau când

accesul în încăperile incendiate este greoi (depozite în subsoluri, tuneluri şi poduri de cabluri etc.), se

recomandă dotarea cu moto, electro sau hidrogeneratoare de spumă cu coeficient mare de înfoiere.

Art. 5.15. Calculul cantităţilor necesare de substanţe pentru stingerea incendiilor şi a rezervelor din

dotare se efectueaza conform reglementărilor tehnice în vigoare.

Dotarea de rezervă

Art. 5.16. Pentru înlocuirea operativă în caz de nevoie a materialelor din dotare, atunci cand nu se

încheie contracte de service cu societăţi specializate, după caz, unităţile vor avea asigurată următoarea

rezervă minimă:

- 5% din cantitatea de furtun existentă în dotarea instalaţiilor de hidranţi interiori şi/sau

hidranţi exteriori, însă nu mai puţin de 5 role a 20 m fiecare;

- 5%, ţevi de refulare, chei pentru hidranţi, garnituri şi alte accesorii;

- 50% din cantităţile de substanţe chimice necesare pentru încărcarea stingătoarelor

portative şi transportabile cu spumă chimica sau mecanică;

- 10% din totalul stingătoarelor (portative si transportabile);

- 5-25% din totalul capetelor de sprinkler montate, calculată

separat pentru fiecare tip, dar nu mai puţin de 30 bucăţi (procentul mai mare se asigură la

un număr mai mic de capete montate);

Atunci când instalaţia are capete de sprinklere cu rezistenţă la coroziune sau care

declanşează la temperaturi mai mari de 90oC, rezerva acestora trebuie să fie egală cu

numărul capetelor de sprinklere montate în sectorul cel mai mare.

- 2-5% din fiecare tip de capete de drencere montate, dar nu mai puţin de 10 bucăţi

(procentul mai mare se asigură la un număr mai mic de capete montate);

- 10% din totalul elementelor fuzibile de declanşare automată folosite la dispozitivele de

protecţie la foc ( dispozitivele de evacuare a fumului, a gazelor fierbinţi, clapetele

antifoc, uşile sau obloanele antifoc etc.);

- 5-25% din totalul de detectoare şi/sau butoane de semnalizarea incendiilor, dar nu mai

puţin de 15 bucăţi din fiecare.

Organizarea şi funcţionarea serviciilor de pompieri civili

Art. 5.17. Constituirea serviciilor de pompieri este obligatorie în cazurile stabilite în reglementările

tehnice de siguranţă la foc, corespunzător criteriilor minime de performanţă stabilite. În funcţie de fiecare

situaţie în parte, conducătorii unităţilor hotărăsc constituirea serviciului de pompieri civili, cu pompieri

angajaţi sau voluntari.

107

Art. 5.18. Organizarea şi funcţionarea serviciului de pompieri civili se face pe baza criteriilor minime

de performanţă stabilite de unităţile de pompieri militari (brigăzile şi grupurile judeţene) în a cărei zonă de

competenţă este amplasat obiectivul respectiv.

Art. 5.19. În cazul în care este obligatorie constituirea serviciului de pompieri civili la unităţi

neechipate cu instalatii de stingere fixe, serviciul respectiv se dotează cu pompe mobile de stingere a

incendiilor din exterior, în funcţie de debitul de apă calculat, pe baza prevederilor STAS 1478.

Art. 5.20. Echipamentul de protecţie se asigură serviciului de pompieri civili, potrivit regulamentului

aprobat prin HGR nr. 443/1999.

După caz, corelat cu nivelul densităţii sarcinii termice, temperaturile ce se pot dezvolta în caz

de incendiu şi efectele negative pe care acestea le pot avea asupra personalului de intervenţie se va asigura în

dotare următoarele aparate de protecţie, iluminat şi lucru:

- aparate de respiraţie autonome;

- lămpi electrice portabile;

- măşti contra fumului şi gazelor;

- echipament de protecţie la temperatură; -

trusă electrică.

Art. 5.21. Se asigură următoarele substanţe chimice pentru instructajele de pregătire a membrilor

seviciului de pompieri civili:

- câte 10 încărcături pentru fiecare tip de stingător (cu spumă chimică, spumă

mecanică, pulbere şi dioxid de carbon etc.);

- spumogen pentru trei reprize de stingere pentru o suprafaţă incendiată de 150 mp.

Art. 5.22. Spaţiile necesare serviciilor de pompieri vor fi asigurate corespunzator componenţei,

echipării şi dotării acestora.

Art. 5.23. Organizarea şi funcţionarea serviciilor de pompieri civili se stabilesc prin regulamente

aprobate de către conducerea unităţii sau instituţiei care le-a constituit.

CAPITOLUL 6

DISPOZIŢII FINALE

Art. 6.1. Riscurile de incendiu şi respectiv categoriile de pericol de incendiu, precum şi gradele de

rezistenţă la foc ale construcţiilor la care se fac referiri în prezentele norme de prevenire şi stingere a

incendiilor, se stabiliesc conform prevederilor reglementarilor tehnice în vigoare privind siguranţa la foc.

Art. 6.2. Conducătorii sunt obligaţi să aducă la îndeplinire măsurile stabilite, asigurând organizarea

şi desfăşurarea activităţii de prevenire şi stingere a incendiilor în domeniul lor de activitate, potrivit

prevederilor prezentei norme.

Art. 6.3. Anexele prezentelor norme de prevenire şi stingere a incendiilor fac parte integrantă din

norme.

108

A N E X E

ANEXA NR. 1

T E R M I N O L O G I E ŞI C L A S I F I C Ă R I

1. Ascensor de intervenţie în caz de incendiu - ascensor, uşor accesibil, realizat corespunzător

cerinţelor asigurării operaţiunilor de intervenţie în caz de incendiu, capacitatea de transport a 3-5 servanţi cu

echipamentul respectiv ( minimum 500 kg ), şi separat de restul construcţiei astfel încât să funcţioneze cel

puţin 2 ore de la izbucnirea incendiului.

2. Clapetă antifoc - dispozitiv de închidere (obturare ) rezistent la foc, montat pe tubulatura de

ventilare care străpunge un element de construcţie antifoc sau rezistent la foc ( în poziţie normală deschisă şi

prevăzut cu acţionare automată şi manuală în caz de incendiu).

3. Clădire înaltă - construcţie civilă (publică ) supraterană, la care pardoseala ultimului nivel

folosibil este situată la peste 28 m faţă de terenul (carosabilul adiacent ) accesibil autovehiculelor de

intervenţie ale pompierilor pe cel puţin două laturi ale clădirii.

Atunci când ultimele niveluri sunt locuinţe de tip duplex sau triplex se ia în considerare numai nivelul

de acces din circulaţiile comune orizontale ale clădirii.

Nu sunt considerate clădiri înalte:

* construcţiile care nu sunt destinate să adăpostească oameni;

109

* clădirile civile (publice ) la care deasupra nivelului limită se află un singur nivel ce ocupă

maximum 50% din aria construită a clădirii şi cuprinde numai încăperi pentru maşini ale

ascensoarelor, spaţii tehnice aferente construcţiei, circulaţii funcţionale;

* clădirile civile (publice ) nominalizate în normativul P118;

4. Clădire foarte înaltă - construcţie civilă (publică) la care pardoseala ultimului nivel folosibil este

situată la înălţimea de 45 m, sau mai mult, măsurată conform precizărilor pentru clădiri înalte (pct.3)

5. Clasă de combustibilitate - caracteristică a unui material sau element, exprimată prin nivelul

parametrilor specifici, determinaţi în urma unor încercări standardizate.

6. Combustibilitatea materialelor şi elementelor de construcţii - capacitatea acestora de a se

aprinde şi arde în continuare, contribuind la creşterea cantităţii de căldură dezvoltată de incendiu.

* În funcţie de comportare la foc, materialele şi elementele de construcţii, pot fi:

incombustibile (CO) sau combustibile (clasele C1-C4) .

* Materialele şi elementele de construcţie combustibile se clasifică în urmatoarele clase de

combustibiliate:

- C1 - practic neinflamabile;

- C2 - dificil inflamabile;

- C3 - mediu inflamabile;

- C4 - uşor inflamabile.

Materialele din clasele C1 şi C2 , sunt considerate greu combustibile.

* Materialele şi substanţele ce se depozitează, se clasifică şi în clase de periculozitate,

simbolizate P1 la P5 (anexa 3).

7. Compartiment de incendiu - construcţie independentă (instalaţie ), precum şi construcţii

comasate sau grupate, amplasate la distanţele normate faţă de vecinătăţi, sau volum construit

compartimentat prin pereţi antifoc faţă de construcţiile (instalaţiile ) adiacente.

În clădirile înalte şi foarte înalte compartimentul de incendiu poate fi un volum închis, constituit din

unul până la trei niveluri succesive, delimitate de elementele rezistente la foc (pereţi, planşee ) conform

110

normativului P118 şi cu aria desfăşurată totală conform compartimentului de incendiu admis pentru

construcţiile civile (publice) de gradul I de rezistenţă la foc.

8. Comportare la foc - totalitatea schimbărilor fizice şi chimice intervenite atunci când un material,

produs sau ansamblu, este supus acţiunilor unui incendiu standard.

* Comportarea la foc a construcţiilor şi a instalaţiilor, în ansamblu sau a unor părţi

componente este determinată de contribuţia la foc a elementelor, materialelor şi substanţelor

combustibile utilizate, în raport cu rezistenţa la foc asigurată.

9. Condiţii de performanţă - exprimarea performanţelor produsului prin criterii şi nivele de

performanţă ale acestuia, corespunzătoare exigenţelor (pretenţiilor) de siguranţă la foc a utilizatorilor.

10. Cortină de siguranţă - element mobil de protecţie antifoc, specific golurilor mari din pereţii de

compartimentare împotriva incendiilor.

11. Criterii de performanţă - condiţii în raport de care se evaluează îndeplinirea unor cerinţe de

performanţă.

12. Densitatea sarcinii termice - potenţial caloric total al unui spaţiu, încăpere, etc., raportat la aria

pardoselii luată în considerare (Mj/m2).

13. Deschideri pentru evacuarea fumului (desfumare) - goluri practicate în treimea superioară a

închiderilor perimetrale sau în acoperişul unei construcţii, astfel încât să permită evacuarea fumului produs

în caz de incendiu (permanent libere sau închise cu dispozitive care se deschid automat în caz de incendiu).

14. Etanşeitate la fum şi flăcări - intervalul de timp în care un element de separare împiedică trecere

fumului şi a flăcărilor dintr-o parte în alta a lui.

15. Foc deschis - în sensul prezentelor norme, se înţelege arderea în aer liber, care nu are un spaţiu

închis de combustie special amenajat. Pot fi incluse în această categorie flacara produsă de brichetă,

chibrituri, lumânări, lămpi sau aparate de gătit, aparatele de lipire, tăiere, sudare etc., focul făcut în aer liber

în scop de încălzire sau pentru arderea resturilor menajere ori vegetale, flacara care apare în urma unor

reacţii chimice, precum şi materialele în stare incandescentă aflate în situaţii deosebite cum sunt:

împroşcările, deversările, răsturnările, staţionările etc., care pot provoca incendii datorită radiaţiei termice

sau contactului direct cu materialele combustibile.

Fumatul este activitatea care presupune existenţa unui mijloc de aprindere (chibrit, brichetă etc.) a

ţigării, trabucului sau pipei şi a restului ce rămâne la terminarea procesului de fumat: rest de ţigară, de

trabuc, scrum de pipă etc.

16. Grad de rezistenţă la foc - capacitatea globală a construcţiei sau a compartimentului de incendiu

de a răspunde la acţiunea unui incendiu standard, indiferent de destinaţia sau funcţiunea acestuia.

111

17. Incendiu - proces complex de ardere, cu evoluţie necontrolată, datorat prezenţei substanţelor

combustibile şi a surselor de aprindere, a cărui apariţie şi dezvoltare are efecte negative prin producerea de

pierderi de vieţi, pagube materiale, etc. şi care impune intervenţia organizată pentru stingere.

18. Inflamare generalizată (flash-over) - trecerea bruscă la starea de combustie generalizată pe

suprafaţa materialelor combustibile dintr-un spaţiu închis.

19. Încăpere cu aglomerări de persoane - încăpere în care se pot afla simultan cel puţin 50 de

persoane, fiecăreia din acesteia revenindu-i o arie de pardoseală mai mică de 4 m2.

20. Încăpere tampon - încăpere (sas) de protecţie a golurilor din pereţi, astfel conformată, alcătuită

şi realizată încât să corespundă prevederilor normelor tehnice potrivit rolului pe care îl are în caz de

incendiu.

21. Limitare a propagării incendiilor - ansamblul măsurilor constructive şi de instalaţii, care

împiedică pentru durate normate de timp, extinderea incendiului în interiorul compartimentului de incendiu

sau în afara acestuia.

22. Mansardă- spaţiu funcţional amenajat în volumul podului construcţiei. (Se include în numărul de

niveluri supraterane).

23. Nivel - spaţiu construit suprateran sau subteran al construcţiilor închise sau deschise, delimitat de

planşee. Constituie nivel, supanta a cărei arie este mai mare decât 40% din cea a încăperii/spaţiului în care se

află.

24. Perete sau planşeu antifoc (AF) - element de construcţie vertical sau orizontal, realizat din

materiale incombustibile CO, având rezistenţa la foc cel puţin egală cu nivelul stabilit în funcţie de

densitatea cea mai mare a sarcinii termice din compartimentele de incendiu pe care le separă, conformat şi

realizat potrivit prevederilor normativului P118.

25. Perete sau planşeu rezistent la explozie (RE) - element de construcţie vertical sau orizontal,

realizat din materiale fără goluri interioare, incombustibile CO , alcătuit şi dimensionat prin calcul astfel

încât să reziste la presiunea exploziei volumetrice respective. Atunci când separă compartimente de incendiu,

trebuie să îndeplinească şi condiţiile stabilite pentru elemente antifoc.

26. Perete sau planşeu rezistent la foc (RF) - element de construcţie vertical sau orizontal, realizat

din materiale CO - cu rezistenţa la foc cel puţin egală cu nivelul stabilit în normativ, în funcţie de rolul de

protecţie la foc pe care îl are.

27. Perete sau planşeu etanş la foc (EF) - element de construcţie vertical sau orizontal alcătuit din

materiale CO care asigură etanşeitatea stabilită prin normativ.

28. Pereţi portanţi - elemente de construcţie verticale portante ale construcţiei, caracterizate prin

clasa de combustibilitate şi rezistenţă la foc, pentru stabilirea gradului de rezistenţă la foc al clădirii sau

compartimentului de incendiu.

29. Pereţi neportanţi (autoportanţi) - idem pereţi portanţi, dar fără îndeplinirea unui rol structural

112

30. Performanţă la foc - comportarea unui material, produs sau ansamblu supus unui incendiu, în

raport cu utilizarea lui.

31. Planşeu - element de construcţie orizontal sau înclinat care delimitează niveluri ale construcţiei,

luat în calcul pentru determinarea gradului de rezistenţă la foc şi a numărului de niveluri.

Planşeele parţiale (supante) care ocupă mai mult de 40% din aria încăperii în care sunt dispuse, se iau

în calcul la determinarea gradului de rezistenţă la foc şi a numărului de niveluri.

32. Potenţial calorific - vezi sarcina termică.

33. Platformă - element de construcţie orizontal cu goluri neprotejate în procent de minimum 30%

din arie (inclusiv tip grătar), fără loc permanent de activitate şi destinat vizitării periodice (maximum de 8 ori

pe schimb). Platformele nu se iau în calcul la determinarea gradului de rezistenţă la foc şi a numărului de

niveluri.

34. Risc de incendiu - probabilitatea izbucnirii incendiilor în spaţii, încăperi, construcţii sau

compartimente de incendiu ori instalaţii; în cele cu funcţiuni civile (publice) se exprimă prin “riscuri de

incendiu”, iar în cele destinate activităţilor de producţie şi/sau de depozitare se exprimă prin “ categorii de

pericol de incendiu”.

35. Rezistenţă la foc (RF) – aptitudine a unor părţi sau elemente de construcţie de a-şi păstra, într-un

timp determinat, capacitatea portantă, izolarea termică şi etanşeitatea, stabilite prin încercări standardizate.

36. Sală aglomerată - ( categorie distinctă a încăperilor cu aglomerări de persoane) - încăpere sau

grup de încăperi care comunică direct între ele prin goluri (protejate sau neprotejate), în care suprafaţa ce-i

revine unei persoane este mai mică de 4m2 şi în care se pot întruni simultan cel puţin 150 de persoane (săli

de spectacole, săli de întruniri, încăperi pentru expoziţii, muzee, cluburi, cinematografe, comerţ, cazinouri,

discoteci etc.). Când sunt situate la parter, se consideră săli aglomerate cele cu mai mult de 200 persoane.

37. Sarcină termică - suma energiilor calorice degajate prin combustia completă a tuturor

materialelor din spaţiul considerat.

38. Scară de evacuare - circulaţia verticală corespunzător dispusă, conformată, dimensionată şi

protejată pentru a asigura condiţii de evacuare a utilizatorilor în caz de incendiu.

39. Scară cu trepte balansate - scară la care forma în plan a unor trepte este diferită de celelalte, pe

înălţimea uneia sau mai multor rampe, ori a întregii scări.

40. Scenariu de siguranţă la foc - combinaţii de valori şi relaţii între condiţiile şi performanţele la

foc asigurate, în scopul realizării siguranţei utilizatorilor.

41. Scenă amenajată - spaţiu de joc aferent sălii, cu aria minimă de 150 m2 ( inclusiv buzunarele şi

depozitele acesteia), prevăzut cu turn de scenă cu sau fără trape în pardoseală şi echipată cu dispozitive de

manevrare a decorurilor.

113

42. Sistem de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi - sistem constituit din dispozitive de

evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi şi ecrane verticale coborâte sub acoperiş sau tavan, în scopul

limitării propagării incendiilor în construcţiile închise cu arii libere mari ( fără pereţi interiori despărţitori).

43. Stabilitatea la foc a construcţiilor şi instalaţiilor sau a compartimentelor de incendiu, reprezintă

caracteristica globală, exprimată în unităţi de timp (ore, minute), între momentul izbucnirii incendiului şi

momentul în care structura de rezistenţă respectivă îşi pierde capacitatea portantă şi se prăbuşeşte ca urmare

a acţiunilor şi a efectelor incendiului.

Stabilitatea la foc este determinată de rezistenţa şi comportarea la foc şi este

influenţată de măsurile luate pentru limitarea efectelor negative ale agenţilor care pot

interveni în caz de incendiu.

Aprecierea stabilităţii la foc a construcţiilor şi a instalaţiilor în care s-au produs

incendii se poate face pe baza calificativelor: foarte bună, bună, corespunzătoare,

satisfăcătoare şi nesatisfăcătoare.

44. Uşă de evacuare - element mobil de închidere a golurilor de circulaţie şi evacuare din pereţii care

delimitează diferite spaţii construite.

45. Uşi, cortine şi obloane rezistente la foc - elemente mobile de protecţie a golurilor de circulaţie

funcţională din pereţi cu rol de limitare a propagării incendiilor, alcătuite şi echipate conform reglementarilor

tehnice.

46. Utilizatori - persoane, animale sau obiecte care folosesc sau exploatează construcţia.

47. Ventilare natural – organizată - sistem de ventilare prin care, pe cale naturală, se poate asigura

evacuarea degajărilor de căldură, gaze sau vapori. Încăperile ventilate natural au prevăzute deschideri pentru

intrarea aerului exterior şi deschideri pentru evacuarea aerului viciat, judicios dispuse.

ANEXA NR. 2

RISC DE INCENDIU

1. Riscul de incendiu la clădiri civile (publice ) este determinat, în principal, de densitatea sarcinii

termice (q) stabilită prin calculul şi de destinaţia spaţiului, încăperii, compartimentului de incendiu şi clădirii.

2. În funcţie de densitatea sarcinii termice, riscul de incendiu în clădiri civile (publice), poate fi:

* mare : q = peste 840 MJ/m2

* mijlociu: q = 420 - 840 MJ/m2

* mic: q = sub 420 MJ/m2.

3. În funcţie de destinaţia (funcţiunea) unor spaţii şi încăperi din clădirile civile (publice), acestea se

încadrează în următoarele riscuri de incendiu ( indiferent de densitatea sarcinii temice):

* mare: spaţii în care se utilizează sau depozitează materiale ori substanţe combustibile

(arhive, biblioteci, miltiplicare, parcaje autoturisme, etc.);

114

* mijlociu: spaţii în care se utilizează foc deschis (bucătării, centrale termice, oficii cu

preparări calde, etc.)

* mic: celelalte încăperi şi spaţii.

4. În încăperile şi spaţiile echipate cu instalaţii automate de stingere a incendiilor, riscurile mari de

incendiu pot fi considerate mijlocii, iar riscurile mijlocii pot fi considerate mici.

5. Pentru întregul compartiment de incendiu sau clădire civilă (publică), riscul de incendiu considerat

va fi cel mai mare care reprezintă minimum 30% din volumul acestora.

6. La construcţii de producţie şi/sau depozitare, riscul de incendiu are în vedere natura activităţilor

desfăşurate, caracteristicile de ardere ale materialelor şi substanţelor utilizate, prelucrate, manipulate sau

depozitate şi densitatea sarcinii termice.

La aceste construcţii (de producţie şi/sau depozitare ) riscul de incendiu este definit prin categorii de

pericol de incendiu, astfel:

* categorii A şi B de pericol de incendiu, respectiv posibilităţi de incendiu şi explozie

volumetrică (risc foarte mare de incendiu);

* categoria C de pericol de incendiu, respectiv posibilităţi de incendiu/ardere (risc mare de

incendiu);

* categoria D de pericol de incendiu, respectiv existenţa focului deschis sub orice formă în

absenţa substanţelor combustibile ( risc mediu de incendiu);

* categoria E de pericol de incendiu, respectiv existenţa unor materiale sau substanţe

incombustibile în stare rece sau a substanţelor combustibie în stare de umiditate înaintată, peste 80% (risc

mic de incendiu).

7. Zonele de încăperi, încăperile, compartimentele şi construcţiile de producţie şi/sau depozitare, vor

avea definit riscul de incendiu (fiecare în parte) exprimat prin una din cele cinci categorii de pericol de

incendiu, în funcţie de pericolul de incendiu determinat de proprietăţile fizico-chimice ale materialelor şi

substanţelor utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate - inclusiv utilajele, rafturile, paletele, ambalajele,

etc.

CATEGORII DE PERICOL DE INCENDIU

Categoria

de pericol

de incendiu

Caracteristicile substanţelor

Şi ale materialelor ce determină încadrarea

Precizări

0 1 2

A.

Substanţe a căror aprindere sau explozie

poate să aibă loc în urma contractului cu

oxigenul din aer, cu apă sau cu alte substanţe

ori materiale.

Lichide cu temperatura de

inflamabilitate a vaporilor până la 28oC, gaze

sau vapori cu limita inferioară de explozie

până la 10%, aunci când acestea pot forma

cu aerul amestecuri explozive.

Nu determină încadrarea în

categoriile A şi B de pericol de

incendiu:

* folosirea substanţelor solide,

lichide sau gazoase drept

combustibil pentru ardere;

* scăpările şi degajările de gaze,

vapori sau praf care sunt în

cantităţi ce nu pot forma cu aerul

amestecuri explozive.

115

B

Lichide cu temperatura de inflamabilitate a

vaporilor cuprinsă între 28-100oC, gaze sau

vapori cu limită inferioară de explozie mai

mare de 10%, atunci când acestea pot forma

cu aerul amestecuri explozive.

Fibre, praf sau pulberi, care se degajă

în stare de suspensie, în cantităţi ce pot forma

cu aerul amestecuri explozive.

În asemenea situaţii, încadrarea se

face în categoria C, D sau E, în

funcţie de densitatea sarcinii

termice şi pericolul de incendiu în

ansamblu.

0 1 2

C

Substanţe şi materiale combustibile solide.

Lichide cu temperatura de

inflamabilitate a vaporilor mai mare de

100oC.

Nu determină încadrarea în

categoria C de pricol, oricare din

următoarele situaţii:

* folosirea substanţelor solide,

lichide sau gazoase drept

combustibil pentru ardere;

* utilizarea lichidelor combustibile

cu temperatura de inflamabilitate

peste 100oC la comenzi hidraulice

, răcire, ungere, filtre şi tratamente

termice, în cantităţi de max. 2 mc,

cu condiţia luării unor măsuri

locale pentru limitarea propagării

incendiului;

* folosirea echipamentului electric,

care conţine până la 60 kg ulei pe

unitate de echipament, precum şi a

fluxurilor de cabluri cu mai puţin

de 3,5 kg material combustibil /ml

pe flux;

* materialele şi substanţele

combustibile din spaţiul respectiv,

inclusiv cele din utilaje care nu se

încadrează la alineatul 2 sau cele

utilizate la transportul ori

depozitarea materialelor

combustibile, a unor ambalaje,

palete sau rafturi combustibile,

dacă nu depăşesc în totalitate 105

MJ/M2.

În situaţiile de mai sus,

încadrarea se face în funcţie de

pericolul de incendiu în ansamblu,

în actegoria D sau E de pericol de

incendiu.

0 1 2

D

Substanţe sau materiale incombustibile în

stare fierbinte, topite sau incandescente, cu

116

degajări de căldură radiantă, flăcări sau

scântei.

Substanţe solide, lichide sau gazoase

ce se ard în calitate de combustibil.

E

Substanţe sau materiale incombustibile, în

stare rece sau materiale combustibile în stare

de umiditate înaintată (peste 80%) sau lichide

incombustibile in ambalaje combustibile,

astfel încât posibilitatea aprinderii lor este

exclusă.

8. Categoriile de pericol de incendiu se stabilesc pe zone şi încăperi, precum şi independent pentru

fiecare compartiment de incendiu şi construcţie în parte, menţionându-se obligatoriu în documentaţia

tehnico-economică.

Cea mai periculoasă categorie de pericol de incendiu necompartimentată existentă într-o încăpere

(spaţiu), compartiment de incendiu sau construcţie, de regulă, determină categoria de pericol a acestora, cu

următoarle excepţii:

* categoriile A şi B de pericol de incendiu, al căror volum aferent este mai mic de 5% din

volumul încăperii sau al compartimentului respectiv;

* categoriile C şi D de pericol de incendiu, cu un volum aferent mai mic de 10% din volumul

încăperii sau al compartimentului respectiv, fără a depăşi o arie de 400 m2.

În cazurile exceptate se iau măsuri care să reducă posibilităţile formării concentraţiei locale cu

pericol de explozie şi a propagării incendiului spre spaţiile învecinate din cadrul încăperii sau a

compartimentului respectiv.

În cazul existenţei mai multor categorii de pericol de incendiu necompartimentate, situate în

puncte distincte ale încăperii sau ale compartimentului, se iau în consideraţie sumele volumelor aferente şi

respectiv ale ariilor efective ale fiecărei categorii de pericol. Pentru categoriile C şi D de pericol de

incendiu însumarea se aplică numai dacă distanţa dintre spaţiile respective este mai mică de 40 m

(măsurată pe orizontală).

9. Pentru compartimente de incendiu sau construcţii de producţie şi/sau depozitare, categoria de

pericol de incendiu cea mai periculoasă se extinde la întregul volum al acestora, atunci când reprezintă mai

mult de 30% din volumul construit al compartimentului sau construcţiei.

10. Pentru determinarea concentraţiei amestecului exploziv se ţine seama de scăpările şi degajările

de gaze sau praf, atât în timpul desfăşurării normale a activităţii, cât şi în cazurile accidentale de avarie

stabilite prin proiect la instalaţiile de utilităţi aferente.

ANEXA NR. 3

CLASIFICAREA MATERIALELOR ŞI SUBSTANŢELOR DEPOZITATE

( DUPĂ CLASA DE PERICULOZITATE )

1. Construcţiile şi încăperile de depozitare a materialelor şi substanţelor, se realizează corespunzător

prevederilor reglementărilor tehnice, având în vedere categoria de pericol de incendiu şi clasa de

117

periculozitate a acestora, determinată în funcţie de aportul pe care-l pot aduce la apariţia şi dezvoltarea

incendiilor, precum şi de sensibilitatea lor la efectele incendiilor, conform tabelului .

Clasa de

Periculozitate

Caracteristicile

materialelor şi

substanţelor

Felul

Ambalajului

Exemple

0 1 2 3

P.1. Fără

periculozitate

Materiale

incombustibile care nu

pot da naştere la

reacţii periculoase

Fără ambalaje

(în vrac) sau în

ambalaje

incombustibile

Minereuri, produse şi piese

metalice (inerte) ciment,

nisip, beton, materiale de

construcţii refractare,

azbest; fructe, legume,

carne; conserve în cutii

metalice sau borcane;

lichide incombustibile

(inerte) etc.

P.2. Cu

periculozitate

Redusă

A. Materiale din clasa

P1

În ambalaje cu

combustibilitate

redusă, menţionate

în coloana 3.

Minereuri şi alte materiale

inerte în saci sau butoaie

combustibile; piese

metalice, elemente din

beton, azbociment, pe

palete din lemn; lichide

incombustibi-le sau

conserve în ambalaje

incombus-tibile în navete

sau lădiţe combustibile ori

pe palete de lemn, etc.

0 1 2 3

B. Materiale care se

aprind greu, au o

viteză redusă de

ardere şi nu au o

putere calorică mare.

Neambalate în

ambalaje menţionate

în coloana 3.

Aparate electrice; obiecte

executate din bachelită şi

răşini fenolice; melamină;

piei brute; baloţi de lână

(spălată şi uscată); zahăr

brut şi cereale în vrac sau

în saci; produse de

panificaţie; tutun în

butoaie.

C. Lichide

incombustibile inerte

În ambalaje

combustibile

Lapte; apă minerală în

butelii din plastic, cutii

carton, etc.

P.3.Cu

periculozitate

Medie

A. Materialele din

clasele P1 şi P2

Ambalate în cutii de

carton

-

B. Materiale cu

combustibilitate medie

(care nu se încadrează

în clasele P4 şi P5) şi

cu putere calorifică cel

mult 27.3 Mj/kg

În orice fel de

ambalaje, cu

excepţia celor din

materiale plastice

spongioase

Mobilă (fără garnituri din

buret de cauciuc sau

plastic) şi obiecte masive

din lemn; butoaie din lemn

goale (fără reziduuri

periculoase);

bambus;panouri din fibre

118

de lemn; produse din ebo-

nită; fibre animale (lână,

mătase naturală, păr, etc.)

şi fibre artificiale cu

combustibilitate redusă

(poliamidice, poliesterice,

poliacrilice şi polivinilice);

ţesături şi confecţii

executate din asemenea

fibre, fibre vegetale,

toarse gros; saltele şi perne

(fără buret

0 1 2 3

de cauciuc sau materiale

plastice); articole din piele;

cărţi; papetărie; negru de

fum (ambalat în saci sau

granulat); amidon, făină de

cereale, zahăr cristalizat,

paste făinoase şi alte

articole de băcănie,

ambalate în pungi; tutun;

ceai; legume uscate;

grăsimi, etc

C. Lichide

combustibile cu

temperatura de

inflamabilitate mai

mare de 100oC.

În ambalaje

incombustibile care

pot fi introduse în

cutii de carton.

Vopsele de ulei in cutii,

borcane, butoaie şi

similare; produse farmace-

utice combustibile în cutii,

bidoane, damigene, sticle

etc.; lubrifianţi şi glicoli în

butoaie sau bidoane;

uleiuri vegetale în butoaie,

sau sticle etc.

P.4.Cu

periculozitate

Mare

A. Materiale şi

produse din clasele

P1 - P3

În ambalaje din

materiale plastice

spongioase

-

B. Materiale

combustibile cu viteză

mare de ardere cu

putere calorifică mai

mare de 27.3 MJ/kg.

Indiferent de forma

de ambalare

Lemn în formă de tocătură

şi talaş; fibre vegetale ( în,

cânepă,bumbac); fibre

artificiale cu putere

calorifica mai mare de

27,3 MJ/kg; confecţii

executate din asemenea

fibre;saltele şi plăpu-mi cu

umpluturi din buret,

cauciuc sau materiale

plastice

0 1 2 3

spongioase; fibre textile;

vată; paie; zeegras;

împletituri din nuiele;

celuloză, etc., carton;

119

hârtie; cauciuc brut sau

prelucrat; materiale

plastice şi obiecte

confecţionate din acestea

(alt fel decât sub formă de

fibre) care nu sunt menţio-

nate la clasa P3.

C. Materiale şi

produse

incombustibile care

pot suferi deteriorări

importante în urma

acţiunii temperaturilor

înalte, a apei sau

gazelor corozive.

Indiferent de natura

ambalajelor

Aparatura electrică şi

electronică având relee şi

contacte sensibile

necapsulate ; tuburi

electronice; utilaje şi

aparate de înaltă precizie;

bijuterii; medicamente şi

produse cosmetice.

D. Materiale şi

produse care sub

efectul temperaturii

degajă cantităţi

importante de gaze

corozive.

Indiferent de natura

ambalajelor

Policlorură de vinil; teflon

şi răşini epoxidixe; acid

clorhidric; clorură de var,

etc.

E. Lichide

combustibile din clasa

P3

În ambalaje

combustibile

Lichide ambalate în

bidoane de carton sau în

bidoane sau canistre din

mate-riale plastice.

F. Lichide

combustibile cu

temperaturi de

inflamabilitate între

50 –100oC.

În ambalaje

incombustibile care

pot fi introduse în

cutii de carton.

Carburanţi Diesel,

motorină, păcură, smoală,

uleiuri pentru acţionări

hidraulice şi de ungere;

uleiuri minerale; cerneală

tipografică, etc.

0 1 2 3

P.5.Cu

periculozitate

Deosebit de mare

A. Materiale instabile

care se pot

descompune exploziv

la tem-peratură

naturală. Materiale

care pot exploda sub

efectul încălzirii,

frecării, loviturii sau

al şocurilor de

detonaţie. Obiecte

pirotehnice.

Indiferent de modul

de ambalare

Acid acrilic; acid

cianhidric nestabi-lizat;

acid percloric anhidru;apă

oxigentă concentrată;

clorat de amoniu;

hidrazină anhidră;

acetilenă; acetiluri (de

argint, cupru etc.);anhidră

cromică; azotat de amoniu

sau potasiu; azoturi;

bicromat de amoniu sau

potasiu; bioxid de

clor;hiroxilamină;

nitroetan; nitroceluloză

uscată; peroxizi (de acetil,

benoil, zinc); chibri-turi de

fosfor alb; muniţie

explozivă sau incendiară;

exploziv; corpuri pentru

120

artificii, rachete, etc.

B. Materiale care la

contactul cu alte

materiale pot da

naştere la reacţii

explozive sau se pot

aprinde.

Indiferent de modul

de ambalare

Acetonă; acid acetic; acid

fluorhidric anhidru;

amoniac; etilendiamină;

peroxizi de potasiu sau

sodiu, etc.

C. Materiale

susceptibile să se

autoaprindă

Indiferent de modul

de ambalare

Carton asfaltat în roluri

(suluri);cărb-une

bituminos; deşeuri de

cauciuc sau lână; făină de

lucernă, de peşte; fosfor

alb; îngrăşă-minte

organice umede; mangal;

seminţe de in, etc.

0 1 2 3

D. Substanţe oxidante

capabile să iniţieze

aprinderea

materialelor

combustibile la

contactul cu acestea.

Indiferent de modul

de ambalare

Acid azotic; clorhidric;

sulfuric; brom; clor;

ierbicide; iod; salpetru

(azotat de potasiu), etc.

E. Materiale care sub

efectul căldurii degajă

cantităţi mari de gaze

combustibile sau

toxice.

Indiferent de modul

de ambalare

Acrilonitril; alcaloizi;

amine; acetonă; anilină;

cloroform; clorură de

metil; esteri; iod; iodaţi;

piridină; tetrabrommetan;

acetat de plumb;

butadienă; fosfor; sulfat de

metil, etc.

F. Materiale care în

contact cu apa se

aprind, degajă

temperaturi capabile

să aprindă materialele

combustibile din

imediata vecinătate

sau degajă gaze

combustibile.

Indiferent de modul

de ambalare

Amidă alcalină;

amestecuri

aluminotromice; bariu;

calciu; carbură de calciu

(carbid); hidroxid de calciu

(var nestins); hidrură de

aluminiu; calciu; etc.

magneziu metalic sau

aliaje cu conţinut mai mare

de 30% (masă de

magneziu); potasiu

metalic; sodiu metalic;

plutoniu; titan; uraniu;

zinc pulverulent.

G. Recipienţi cu gaze

comprimate

Indiferent de modul

de ambalare

Recipienţi ficşi sau

transportabili cu gaze sub

presiune; recipienţi de tip

“Spray” etc.

121

0 1 2 3

H. Substanţe sau

materiale solide care

au o putere calorifică

mai mare de 33.6

MJ/kg sau

caracterizate printr-o

ardere deosebit de

intensă.

Lichide combustibile

cu temperatura de

inflamabilitate mai

mică de 55oC. Gaze

combustibile

Indiferent de modul

de ambalare

Celuloid şi obiecte din

celuloid; peliculă pe bază

de nitroceluloză;

peroxilină; bicromat de

sodiu; clorati (de calciu,

potasiu, bariu etc.);

permanganat de sodiu,

calciu sau zinc; peroxizi de

potasiu, sodiu, plumb;

petrol lampant; benzină;

sulfură de carbon; toluen;

ţiţei; acetonă; gazolină;

alcool etilic, etc., propan;

butan; propilenă; hidrogen;

butadienă; gaz de furnal;

metan, etc.

ANEXA NR. 4

CLASIFICAREA LICHIDELOR COMBUSTIBILE ŞI A DEPOZITELOR

* Lichidele combustibile se încadrează în clasa de combustibilitate, în funcţie de temperatura de

inflamabilitate a vaporilor acestora, conform tabelului:

Temperatura de inflamabilitate a vaporilor

t1 (oC)

sub

28oC

28oC + 55

oC 55

oC +

100oC

peste

100oC

Clasa de combustibilitate a lichidelor L I L II L III L IV

* În funcţie de capacitatea de depozitare şi clasa de periculozitate a lichidelor combustibile stocate,

categoriile depozitelor de lichide combustibile, se stabilesc conform tabelului.

Categoria Capacitatea depozitată ( m3

)

depozitului Lichide din clasa L I - L II lichide din clasa

L III - L IV

D1 peste 100.000 Peste 500.000

D2 30.001-100.000 150.001-500.000

D3 2.501-30.000 12.501-150.000

D4 501-2.500 2.501-12.500

D5 51-500 251-2.500

D6 11-50 51-250

D7 până la 10 Până la 50

NOTĂ: În cazul în care se păstrează împreună lichide combustibile din clasele L I - L II cu lichide

combustibile din clasele L III - L IV, fiecare 1 m3 de lichid combustibil din clasele L I - L II se echivalează

cu 5 m3 de lichid combustibil din clasele L III - L IV.

* Depozitele de lichide în rezervoare, după modul lor de execuţie, pot fi:

a) supraterane, când fundul rezervoarelor se află deasupra terenului înconjurător, la acelaşi

nivel cu el sau la o adâncime mai mică decât jumătate din înălţimea rezervoarelor, precum şi în

cazurile când nivelul lichidului este mai sus de cota terenului înconjurător, cu minimum 2,00 m;

122

b) semiîngropate, când fundul rezervoarelor se află îngropat mai mult de jumătate din

înălţimea acestora, iar nivelul maximum posibil al lichidului nu se găseşte mai sus de 2,00 m faţă de

cota terenului înconjurător;

c) îngropate, când partea superioară a rezervoarelor este cel puţin 0,20 m mai jos decât cota

terenului înconjuător.

NOTĂ: Cota terenului înconjurător se va considera nivelul minim al terenului pe o distanţă de 6,00 m de la

mantaua rezervoarelor.

* În construcţii sau încăperi ale construcţiilor, în cazurile şi condiţiile admise de normativul P.118,

lichidele combustibile se pot depozita în rezervoare sau recipiente (ambalaje). Indiferent de modul de stocare

a lichidelor combustibile, este obligatorie precizarea categoriei depozitului şi asigurarea măsurilor de

protecţie specifice prevăzute în normativ şi reglementările tehnice, astfel încât să se asigure limitarea

propagării incendiilor şi condiţiile stingerii cu operativitate.

* Depozitarea lichidelor cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor sub 28oC, în cantităţi mai mari

de 2.00 m3 şi stocate în recipiente şi ambalaje, se recomandă să se realizeze în construcţii supraterane.

ANEXA NR.5

Grade de rezistenţă la foc

* Condiţiile minime pe care trebuie să le îndeplinească elementele principale ale construcţiei

(compartimentului de incendiu) astfel încât întreaga construcţie sau compartiment să poată fi încadrat într-un

anumit grad de rezistenţă la foc, sunt precizate în tabel.

CONDIŢII MINIME PENTRU ÎNCADRAREA CONSTRUCŢIILOR ÎN

GRADE DE REZISTENŢĂ LA FOC

Nr.

Cr

t

Tipul elementelor

Gradul de rezistenţă la foc

de construcţie I II III IV V

0 1 2 3 4 5 6

1 Stâlpi, coloane,

pereţi portanţi

CO

2 1/2 ore

CO

2 ore

C1

1 oră

C2

30 min.

C4

-

2 Pereţi interiori

neportanţi

CO

30 min.

C1

30 min.

C2

15 min.

C3

15 min.

C4

-

3 Pereţi exteriori

neportanţi.

CO

15 min.

C1

15 min.

C2

15 min.

C3

-

C4

-

4 Grinzi, planşee,

nervuri, acope-

rişuri terasă.

CO

1 oră

Co

45 min.

( 30 min.)*

C1

45 min.

(30 min.)*

C2

15 min.

C4

-

5 Acoperişuri

autoportante fără

pod (inclusiv

contravân-turi),

şarpanta

acoperişurilor fără

pod.

CO

45 min.

(30 min.)*

CO

30 min.

(15 min.)*

C2

15 min.

C3

-

C4

-

6 Panouri de în-

velitoare şi suportul

continuu al

CO

15 min.

C1

-

C2

-

C3

-

C4

-

123

învelitorii

combustibile.

NOTĂ: “ În clădirile şi compartimentele de incendiu în care densitatea sarcinii termice nu depăşeşte 840

MJ/m2, ( cu excepţia clădirilor înalte, foarte înalte, cu săli aglomerate, cele care adăpostesc persoane care nu

se pot evacua singure şi cele cu echipament de importanţă deosebită ), se pot aplica valorile rezistenţelor la

foc din paranteze.

* Toate elementele principale ale construcţiei, funcţie de rolul acestora, trebuie să îndeplinească

condiţiile minime de combustibilitate şi rezistenţă la foc prevăzute pentru încadrarea în gradul respectiv de

rezistenţă la foc, caracterizând stabilitatea la foc a construcţiei.

Pentru ca un element al construcţiei să corespundă unui anumit grad de rezistenţă la foc, trebuie să

îndeplinească ambele condiţii minime (atât cea de combustibilitate cât şi cea de rezistenţă la foc) precizate în

tabel.

* Gradul de rezistenţă la foc al construcţiei sau al unui compartiment de incendiu este determinat de

elementul său cu cea mai defavorabilă încadrare şi se precizează obligatoriu în documentaţia tehnico-

economică.

* La stabilirea gradului de rezistenţă la foc, respectiv a stabilităţii la foc a costrucţiei, nu se iau în

considerare următoarele:

- Şarpanta şi suportul învelitorii construcţiilor de gradul II sau III, cu pod, dacă planşeul spre

pod nu este suspendat de şarpanta acoperişului, iar golurile acestuia sunt protejate prin

elemente de închidere rezistente la foc minimum 30 minute. La clădirile înalte şi foarte înalte,

acoperişurile cu pod vor fi realizate integral din materiale CO.

- Învelitoarea acoperişurilor de orice fel, inclusiv termoizolaţia şi hidroizolaţia, montate

deasupra unui suport CO continuu, rezistent la foc conform condiţiilor din tabel (în afară de

tablă ).

- Luminatoarele şi cupolele (incombustibile sau combustibile) a căror arie însumată (în

proiecţie orizontală) nu depăşeşte 25% din aria spaţiului închis în care sunt dispuse şi cele ale

atriumurilor, indiferent de arie, realizate cu structură Co şi vitrări din materiale Co ...C2.

- Pardoselile şi tâmplăria (uşi, ferestre, obloane), inclusiv fâşiile fixe pentru iluminatul

natural executate din materiale C2 - C3, în suprafaţă de maximum 10% din aria peretelui

exterior şi astfel dispuse şi întrerupte încât să nu favorizeze propagarea incendiului de la un

nivel la altul şi în lungul clădirii.

- Pereţii interiori despărţitori neportanţi, sau panourile fără rol de limitare a propagării

incendiilor, incombustibile sau din materiale combustibile cu geam ori cu plasă de sârmă,

dacă înălţimea însumată a panourilor pline combustibile este de cel mult 1,20 m , precum şi

alte categorii de pereţi despărţitori combustibili a căror folosire este admisă conform

reglementarilor tehnice.

- Finisajele interioare, precum şi platformele suspendate şi pardoselile tip estradă din

construcţii, care îndeplinesc condiţiile de combustibilitate prevăzute pentru planşee, sau când

utilizarea lor este admisă conform reglementarilor tehnice.

- Platformele metalice şi elementele metalice care nu fac parte din structura de rezistenţă a

construcţiei.

- Elementele constructive ale marchizelor, windfangurilor, serelor, verandelor, pridvoarelor,

etc.

- În construcţiile în care densitatea sarcinii termice nu depăşeşte 420 MJ/m2 şi materiale

combustibile sunt astfel distribuite încât să nu se pericliteze stabilitatea construcţiei prin

încălzirea locală a unor elemente de construcţie în timpul incendiului, se admite utilizarea

structurilor metalice neprotejate sau parţial protejate şi reducerea corespunzătoare a rezistenţei

la foc a stâlpilor, pereţilor şi planşeelor până la minimum 15 minute, considerându-se că

structura îndeplineşte condiţiile pentru gradul II rezistenţă la foc. În aceleaşi condiţii se pot

reduce şi rezistenţele la foc ale stâlpilor, pereţilor şi planşeelor realizate din alte materiale.

La clădiri înalte, foarte înalte şi la săli aglomerate, precum şi la cele de producţie şi/sau

depozitare vor fi respectate şi prevederile specifice.

124

* Structurile metalice neprotejate sau parţial protejate pot fi utilizate, în condiţiile reglementarilor

tehnice, în general la:

- compartimente şi spaţii echipate cu instalaţii automate de stingere cu apă care

asigură răcirea elementelor pe timpul normat;

- construcţii supraterane cu maximum 15,00 m înălţime.

* La utilizarea structurilor metalice neprotejate sau parţial protejate, se vor avea în vedere rolul

elementului în asigurarea stabilităţii construcţiei, categoria de importanţă a clădirii, numărul de persoane şi

valoarea bunurilor adăpostite, precum şi urmările posibile ale prăbuşirii construcţiei datorită acţiunii focului.

ANEXA NR. 6

CRITERII DE PERFORMANŢĂ

privind siguranţa la foc şi principalii factori de determinare a acestora

Nr.

crt. Criteriile de performanţă

Factorii de determinare

1. Riscul de incendiu - densitatea sarcinii termice de incendiu;

- clasele de combustibilitate sau de

periculozitate a materialelor şi substanţelor

existente;

- sursele de aprindere existente;

- condiţiile (împrejurările) preliminate care

pot determina sau favoriza aprinderea;

- măsurile stabilite pentru reducerea sau

eliminarea factorilor determinanţi;

2. Rezistenţa la foc - natura, alcătuirea şi dimensiunile

elementelor de construcţie;

- modul de asamblare şi geometria

elementelor de construcţie;

- combustibilitatea şi densitatea sarcinii

termice de incendiu, date de elementele de

construcţii;

- compartimentarea antifoc;

- geometria construcţiei şi comportarea la

foc a structurii portante.

3. Preîntâmpinarea propagării

incendiilor, în funcţie de:

a) degajările de fum, gaze fierbinţi şi

de produse nocive;

b) etanşeitatea la fum şi la flăcări;

c) propagarea flăcărilor şi a fumului;

d) rezistenţa faţadelor şi a acope-

rişurilor la propagarea focului

- acţiunile şi efectele agenţilor prevăzuţi în

anexa nr.7;

- vitezele de ardere şi de propagare a

flăcării;

- durata arderii;

- performanţele elementelor de etanşare şi

ale dispozitivelor antifum;

- combustibilitatea şi rezistenţa la foc ale

elementelor de faţadă şi ale acoperişului;

- distanţa dintre construcţii;

125

- timpii de siguranţă la foc şi timpii

operativi de intervenţie, conform anexei

nr.8;

- condiţiile atmosferice.

4. Comportarea la foc - contribuţia la foc dată de densitatea

sarcinii termice de incendiu (constructivă

şi utilă);

- nivelul rezistenţei la foc;

- factorii menţionaţi la nr.crt.3.

Nr.

crt. Criteriile de performanţă

Factorii de determinare

5. Stabilitatea la foc - factorii menţionaţi la nr.crt.2,3 şi 4.

- instalaţii aferente;

- echiparea cu instalaţii, dispozitive,

aparate şi alte mijloace de prevenire şi

stingere a incendiilor, fiabilitatea şi timpii

normaţi de funcţionare;

- timpii corepunzători, prevăzuţi .

6. Căile de acces, evacuare şi inter-

venţie

- numărul şi modul de alcătuire;

- geometria (gabarit, lungime, lăţime, pante

etc.)

- măsurile de siguranţă în utilizare;

- fluxul (debitul) global de evacuare;

- timpii corespunzători prevăzuţi.

ANEXA NR. 7

E F E C T E L E N E G A T I V E

ale agenţilor care pot interveni în caz de incendiu, asupra construcţiilor, instalaţiilor şi utilizatorilor

Nr. Construcţii şi instalaţii Utilizatori

crt. Agenţi Acţiuni Efecte Efecte

1 Termici:

- degajare de

căldură

- afumare;

- încălzire;

- depuneri de fu-

ningine

- intoxicare;

- arsuri;

- degajare de

fum, de

gaze fierbinţi

şi de alte

produse

nocive;

- flăcări;

- termodegradare;

- aprindere;

- deformaţii;

- reducerea rezis-

tenţei mecanice;

- ardere;

- instabilitate;

- prăbuşire

- reducerea

vizibilităţii;

-impregnarea

cu fum a îm-

brăcămintei;

- aprinderea

îmbrăcămintei;

- panică;

- răniri şi alte

126

traumatisme;

2 Chimici

- substanţe şi

produşi de

ardere com-

bustibili

- aprindere;

- explozie;

- intensificarea

arderii

- instabilitate;

- prăbuşire;

- deformaţii;

-deteriorarea

etanşeităţii;

- reducerea re-

zistenţei meca-

nice;

- intoxicare;

- arsuri;

-reducerea

vizibilităţii;

- panică;

- reumatisme;

- apa din

substanţele

stingătoare;

- încărcarea supli-

mentară;

- şoc termic;

- reacţii chimice;

- explozii;

-deteriorarea etan-

şeităţii;

- dislocare;

- îngheţ ( iarna );

- instabilitate;

- prăbuşire.

-creşterea

umidităţii

aerului;

- udare;

-reducerea

vizibilităţii;

- degerături;

- intoxicare;

-traumatisme.

Nr. Construcţii şi instalaţii Utilizatori

crt. Agenţi Acţiuni Efecte Efecte

3 Electromagnetici:

- electrici;

- radioactivi;

- scurtcircuite. - noi focare;

- contaminare.

-electrocutare;

- arsuri;

-traumatisme;

-iradiere

(infectare

radioactivă)

4. Biologici:

- viruşi;

- bacterii;

- animale

infectate;

- deteriorarea spa-

ţiilor în care se află

agenţii biologici;

- contaminare; -infectare

biologică.

NOTĂ:

În caz de incendiu, în categoria utilizatorilor intră şi pompierii, precum

şi alte categorii de forţe care participă la intervenţie.

ANEXA NR. 8

127

TIMPII DE SIGURANŢĂ LA FOC ŞI TIMPII OPERATIVI DE INTERVENŢIE

- Definire şi factori de evaluare -

_______________________________________________________________

Nr.

crt. Timpul şi definirea acestuia Notaţia Factori de evaluare

_________________________________________________________________________________

0 1 2 3

_______________________________________________________________

A. Timpii de siguranţă la foc

1. Timpul de aprindere - durata în care, în Ta - clasele de combustibilitate au grad de pericu-

anumite condiţii, un material trece de la lozitate a materialelor şi a substanţelor

starea normală la starea de combustie existente.

producând izbucnirea a incendiului - energia termică dezvoltată de sursele de

aprindere, frecvenţa şi durata de acţiune a

acestora;

- existenţa împrejurărilor care pot determina

izbucnirea incendiului;

2. Timpul normalizat de evacuare - Tne - numărul, dimensiunile (gabaritul) şi alcătuirea

intervalul scurs de la înştiinţarea utiliza- căilor de evacuare;

torilor până la părăsirea construcţiei de - dispunerea căilor de evacuare, a

traseelor şi

către aceştia sau/şi până la adăpostirea marcarea acestora;

lor în spaţii de refugiu prevăzute şi - lungimea căilor de evacuare şi vitezele de

amenajate. deplasare;

- fluxul (debitul) globul de evacuare;

- capacitatea de evacuare a căilor existente;

- existenţa şi funcţionarea iluminatului de

siguranţă;

- aptitudinea persoanelor de a se evacua.

3. Timpul de supravieţuire - perioada în Tsv - nivelurile de performanţă privind

rezistenţa şi

care persoanele aflate într-o încăpere stabilitatea la foc a construcţiei

(instalaţiei);

sau într-un refugiu pot supravieţui după - nivelurile de siguranţă a încăperii sau

refugiul

producerea incendiului. în funcţie de:

* izolarea termică faţă de vecinătăţi;

* etanşeitatea la fum, gaze fierbinţi şi la alte

produse nocive;

* stabilitatea la şocuri termice, mecanice şi la

presiuni;

* existenţa iluminatului de siguranţă;

* realizarea sistemului de comunicare cu

forţele de intervenţie (pentru informare,

îndrumare şi evitarea panicii);

128

- asiguraea condiţiilor de evacuare şi de

salvare a persoanelor înainte de afectarea

funcţiilor lor vitale.

4. Timpul de siguranţă a căilor de evacuare Tsac - timpii scurşi pentru ca agenţii care pot inter-

perioada minimă de supravieţuire a veni (căldură, fum, produse nocive etc.) să

persoanelor pe timpul căilor de evacuare. nu producă efecte negative excesive asupra

utilizatorilor (anexa nr.3.)

- rezistenţa la foc a construcţiei.

5. Timpul de siguranţă a refugiilor - perioada Tsr - timpii scurşi pentru ca agenţii care pot

inter-

minimă de supravieţuire a persoanelor pe veni ( căldură, fum, produse nocive etc.) să

timpul staţionării în refugii, indiferent de nu producă efecte negative excesive

asupra

evoluţia incendiilor în exteriorul spaţiilor utilizatorilor (anexa nr.2);

respective. - rezistenţa la foc a consrucţiei;

- etanşeitatea la fum şi la flăcări a încăperilor

şi a refugiilor;

6. Timpul de siguranţă a ascensoarelor de Tsai - nivelurile de performanţă privind rezistenţa

intervenţie - intervalul scurs de la izbuc- şi stabilitatea la foc a construcţiei (instalaţiei);

nirea incendiului până în momentul în - etnşeitatea la fum, la gaze fierbinţi şi la

alte

care ascensoarele prevăzute să funcţi- produse nocive a puţurilor ascensoarelor;

oneze pe timpul incendiilor pot fi utilizate - protecţia la foc a căilor de acces la

ascen-

în condiţii de siguranţă de către ocupanţii soare;

clădirii şi de pompieri. - performanţele tehnice privind siguranţa

în

exploatare a ascensoarelor;

- siguranţa şi durata funcţionării surselor de

alimentare cu energie electrică a ascensoa-

relor.

7. Timpul de dezvoltare liberă a incendiului Tdli - echiparea cu instalaţii şi cu sisteme de stin-

intervalul scurs de la izbucnirea incendului gere ( automate sau manuale);

până la intrarea în acţiune a mijloacelor - dotarea serviciului de pompieri cu

mijloace

de stingere. mobile şi timpul de începere a intervenţiei.

8. Timpul de incendiere totală - intervalul scurs Tit - densitatea sarcinii termice de incendiu;

de la izbucnirea incendiului până în momentul - viteza de ardere a materialelor şi a

substan-

în care incendiul a cuprins întreaga construcţie ţelor combustibile şi cantitatea de căldură

sau întregul compartiment de incendiu. dezvoltată;

- etanşeitatea închiderilor (pereţi,planşee,

protecţii ale golurilor, etc.)

- existenţa sistemelor şi a posibilităţilor de

evacuare dirijată a fumului şi a gazelor

fierbinţi;

- echiparea cu instalaţii de prevenire şi

stingere a incendiilor.

129

9. Timpul de propagare a incendiului la c-ţii Tpv - căldura degajată de incendiu şi emisia de

vecine - intervalul scurs de la declararea unui scântei şi de alte particule, de materiale

incendiu într-o construcţie până în momentul incendiatoare;

incendierii unor construcţii, instalaţii sau - rezistenţa la foc a faţadelor şi a

acoperişu-

depozite vecine. rilor construcţiilor vecine;

- clasa de combustibilitate a unor materiale

şi substanţe de apropiere;

- existenţa unor căi ascunse de propagare

(canale, fluxuri de cabluri sau conducte

etc.);

- condiţiile atmosferice;

- distanţele până la construcţiile vecine;

- geometria construcţiilor (instalaţiilor).

B. Timpii operativi de intervenţie

1. Timpul de alarmare - intervalul scurs de la T1 - nivelul de performanţă a sistemului

(dispozit.)

izbucnirea incendiului până la semnalarea de detectare-alarmare (automat sau manual);

acestuia printr-un sistem (dispozitiv) automat - prezenţa persoanei apte să observe şi să

de detectare-alarmare sau de către o anunţe incendiul.

persoană.

2. Timpul de alertare - intervalul cuprins între T2 - distanţa până la cel mai apropiat mijloc de

momentul alarmării în caz de incendiu şi cel transmitere a anunţului de incendiu;

al constituirii formaţiei de marş, în vederea - nivelul de performanţă a mijlocului de

deplasării la locul evenimentului. comunicare ( transmitere) a anunţului de

incendiu la serviciul de pompieri;

- durata pregătirii pentru deplasare a serviciu-

lui de pompieri (alertarea, echiparea şi

îmbarcarea personalului de intervenţie,

pornirea autospecialelor şi constituirea for-

maţiei de marş, transmiterea ordinului de

deplasare).

3. Timpul de deplasare - intervalul cuprins T3 - nivelul de performanţă a autospecialelor

între momentul alertării forţelor destinate (utilajelor) serviciul de pompieri;

intervenţiei şi sosirea acestora la locul - distanţa ce trebuie parcusă de serviciul

de

incendiului sau înapoierea la sediu (remiză). pompieri până la locul de izbucnire a

incendiului;

- starea drumurilor, a căilor de acces şi

practicabilitatea acestora;

- condiţiile atmosferice, anotimpul şi intervalul

orar ( ziua, noaptea);

- nivelul traficului (aglomeraţie).

4. Timpul de intrare în acţiune a forţelor T4 - nivelul de cunoaştere a obiectivului de

către

130

concentrate-durata medie de realizare personalul de intervenţie şi gradul de

instruire

a dispozitivului de intervenţie. a acestuia;

- locul de izbucnire a incendiului şi

accesibilitatea la acesta;

- existenţa, dispunerea şi starea surselor de

apă, precum şi posibilităţile de alimentare sau

de amplasare a autospecialelor şi utilajelor

mobile;

- executarea recunoaşterii;

- completarea echipării personalului de

intervenţie cu mijloace de protecţie, în funcţie

de condiţiile specifice;

- tipul şi dimensiunile dispozitivului de

intervenţie;

- categoriile, tipurile şi numărul autospecialelor

şi al utilajelor de intervenţie concentrate şi

al utilajelor de intervenţie concentrate şi

starea acestora.

5. Timpul de răspuns - intervalul cuprins T5 - sumă a factorilor de la art.2,3 şi 4.

între momentul alertării forţelor destinate Ts = T2 + T3 + T4

intervenţiei şi intrarea acestora în acţiune

(realizarea dispozitivului de intervenţie).

6. Timpul de începere a intervenţiei - intervalul T6 - sumă a factorilor de la art.1,2,3, şi 4;

cuprins între momentul apariţiei arderii T6 = T1 + T2

şi realizarea dispozitivului de intervenţie.

7. Timpul real de evacuare - intervalul cuprins T7 - factorii timpului normalizat de evacuare

între momentul înştiinţării utilizatorilor şi (Tne)

părăsirea construcţiei de către aceştia. - timpul de sosire la faţa locului a forţelor

de

intervenţie;

- efectele incendiului asupra căilor de

evacuare şi utilizatorilor;

- existenţa şi performanţele mijloacelor

de salvare cu care este echipată clădirea

şi a celor din dotarea serviciilor de pompieri;

8. Timpul de localizare - intervalul cuprins T8 - tipul şi complexitatea construcţiei

(instal.)

între momentul iniţierii în acţiune a forţelor - tipul de dezvoltare liberă a incendiului;

concentrate şi punerea sub control a - echiparea cu instalaţii şi cu mijloace de

limitelor arderii pe direcţiile de propagare prevenire şi stingere a incendiilor;

a incendiului. - dimensiunie incendiului şi direcţiile de

propagare;

- condiţiile atmosferice, anotimpul ori

intervalul orar în care se intervine;

- numărul, tipul şi debitele capetelor de

131

refulare a substanţelor stingătoare adecvate

de la autospecialele şi utilajele mobile

de intervenţie, precum şi dispunerea acestora;

- fiabilitatea mijloacelor de intervenţie;

- rezistenţa sau stabilitatea la foc a

construcţiei;

9. Timpul de stingere - intervalul cuprins întreT9 - factorii menţionaţi la art.nr.8;

momentul localizării şi până la întreruperea - cantităţile de materiale şi substanţe care

(neutralizarea) completă a arderii, până la ard şi modul de distribuţie a acestora în spaţiu;

înlăturarea posibilităţilor de reaprindere a - continuitatea debitării agenţilor de

materialelor şi a substanţelor combustibile stingere la parametrii stabiliţi (intensităţi,

sau până la producerea unor fenomene presiuni, debite );

negative. - eficienţa mijloacelor de protecţie a perso-

nalului de intervenţie şi fiabilitatea acestora;

- producerea unor evenimente perturbatoare

( de ex. explozii, prăbuşiri, revărsare de

lichide combustibile sau de metale topite

îngheţarea unor porţiuni ale dispozitivului de

intervenţie;

10. Timpul de înlăturare a efectelor negative T10 - riscuri remanente stingerii unor incendii,

ale incendiului-durata lucrărilor ulterioare cum pot fi cele generate de:

stingerii incediului pentru înlăturarea unor * focare ascunse (latente);

efecte negative care pot crea la faţa * scăpări de gaze combustibile sau toxice;

locului alte riscuri majore. * agenţi puternic poluanţi, care trebuie

neutralizaţi;

* prăbuşirea iminentă a unor elemente de

construcţii;

- necesitatea căutării unor eventuale victime

sau a unor bunuri de valoare deosebită;

- necesitatea continuării răcirii unor elemente

de construcţii sau instalaţii;

11. Timpul de intervenţie - intervalul cuprins T11 - sumă a factorilor de la art.7,8,9, şi 10:

între momentul intrării în acţiune a T11 = T7 + T8 + T9 + T10

forţelor concentrate şi finalizarea lucrărilor

ulterioare opririi procesului de ardere.

12. Timpul de retragere - durata operaţiunilor T12 - dimensiunile şi complexitatea dispozitivului

de stingere a dispozitivului de intervenţie de intervenţie;

şi de pregătire a forţelor şi a mijloacelor - refacerea plinului cisternelor cu apă;

concentrate pentru deplasarea de la - condiţiile atmosferice;

locul incendiului. - echiparea şi refacerea personalului de

intervenţie;

- verificarea tehnicii de intervenţie;

13. Timpul de ocupare al forţelor şi mijloacelor T13 - T13 = T5 + T11 + T12

de intervenţie-intervalul cuprins între

momentul alertării forţelor de intervenţie

şi începerea deplasării acestora la sediu

(remiză).

14. Timpul total de dislocare al forţelor şi T14 - T14 = T3 + T13

132

mijloacelor de intervenţie-intervalul cuprins

între momentul alertării forţelor de

intervenţie şi înapoierea acestora la

sediu (remiză).

_________________________________________________________________________________

ANEXA NR.9

Organizarea prevenirii şi stingerii incendiilor pe

locuri de activitate

Nivelul riscului de incendiu: ......................................

A. Măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor

- Folosirea focului deschis şi fumatul în locurile cu pericol de explozie şi incendiu este

interzisă.

- Nu se admite păstrarea sau amplasarea diferitelor utilaje, mobilier sau alte materiale pe căile

de evacuare, în dreptul accesului spre sursele de alimentare cu apă şi mijloacele iniţiale de stingere a

incendiilor.

- Este interzisă utilizarea în alte scopuri a mijloacelor destinate stingerii şi prevenirii

incendiilor.

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

Măsuri specifice

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

B. Anunţarea incendiilor

În caz de incendiu se anunţă:

- Serviciul privat de pompieri civili prin telefon nr. __________ sau _____________

- Subunitatea de pompieri militari prin telefon nr.___________ sau _____________

- Conducătorul de unitate prin __________________________________________

- Electricianul de serviciul prin ________________________________________

C. Echipa de stingere

S c h i m b u l

Responsabilitatea I II III

- şef de echipă

- anunţă incendiul

133

- anunţă electricianul sau întrerupe curentul

electric

- mânuieşte hidrantul

nr. 1

nr. 2

nr. ..

- mânuieşte stingătorul cu spumă, cu praf şi

CO2

- mânuieşte găleţile cu apă

- evacuează materialele *)

- pe traseul I

- pe traseul II

- alte măsuri (mânuirea cortinelor de

protecţie, trape de evacuarea fumului,

drencere etc.)

D. Măsuri de securitate

- a) pentru personal _________________________________________________

_________________________________________________________________

- b) pentru bunuri ___________________________________________________

_________________________________________________________________

E. Schiţa de evacuare **)

__________

*) Pentru sectoarele de activitate unde conform normelor de prevenire şi stingere a incendiilor

se întocmesc planuri de evacuare, nu se completează..

**) Se întocmeşte schiţa încăperii, etajului etc., cu traseele de urmat ( pe diferite culori).

ANEXA NR.10

Plan de evacuare în caz de incendiu

la _______________________

A. Echipa de evacuare

Nr. S c h i m b u l

Crt. Responsabilităţi I II III

1. Şeful echipei

2. Responsabil traseu I

3. Responsabil traseu II

B. Traseul de evacuare şi ordinea evacuării

Traseul Descrierea

traseului

Personalul şi

materialele ce se

evacuează

Ordinea

evacuării

Locul de

evacuare

I

II

III

C. Măsuri şi mijloace de protecţie

a) pentru persoane ___________________________________________

134

___________________________________________________________

b) pentru bunuri _____________________________________________

___________________________________________________________

D. Schiţe de evacuare *)

_____________

*) Se întocmeşte schiţa cu traseele de urmat ( în culori distincte )

PLAN DE EVACUARE

a spectatorilor în caz de incendiu

din ______________________

Nr.

Crt.

Căile de

evacuare

Cine anunţă

spectatorii

Cine dirijează

evacuarea

Cine anunţă

pompierii

Cine răspunde

de manipularea

diferitelor

instalaţii etc.

Obs.

N O T A: La schiţa pe care se marchează căile de evacuare şi traseele de urmat, se anexează şi

planul obiectivului.

ANEXA NR.11

Unitatea ________________

PERMIS DE LUCRU CU FOC

Nr. _________ din _______

Se eliberează prezentul Permis de lucru cu foc d-lui ____________________________ ajutat de dl

______________, care urmează să execute _______________ folosind ___________________la (în)

___________. Lucrările încep la data de __.__.200_ ora ____ şi se încheie la data de __.__.200_, ora

______.

Premergător, pe timpul şi la terminarea lucrărilor cu foc se vor lua măsuri:

1. Îndepărtarea sau protejarea materialelor combustibile, instalaţiilor, utilajelor, aparatelor,

conductelor şi a recipientelor din zona de executare a lucrărilor şi din apropierea acesteia, pe o rază

de_________metri,astfel:_____________________________________

2. Golirea, izolarea, spălarea, aerisirea conductelor, utilajelor sau instalaţiilor, prin

__________________________________________________________________________

3. Ventilarea spaţiilor în care se execută lucrările se realizează __________________

__________________________________________________________________________

4. Verificarea zonei de lucru şi a vecinătăţilor acesteia, înlăturarea surselor de aprindere şi a

condiţiilor care favorizează producerea incendiilor şi a exploziilor, protejarea antifoc a materialelor din zonă;

Începerea lucrărilor cu foc s-a făcut în baza buletinului de analiză nr. _____________din __.__.200_,

eliberat de ______________________________ ( acolo unde este cazul).

5. Respectarea normelor de prevenire şi stingere a incendiilor, specifice tehnologiei de

lucru___________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________

6. Asigurarea în zona de lucru a mijloacelor de stingere a incendiilor ______________

__________________________________________________________________________

7. Anunţarea şefului sectorului în care se execută lucrarea despre începerea, întreruperea şi încheierea

acesteia.

135

8. Controlul măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor se asigură de către dl.

__________________________________________________________________________

9. Supravegherea lucrărilor cu foc se asigură de către dl. _______________________

__________________________________________________________________________

10. Incendiul sau orice alt incident se va anunţa la ___________ prin _____________ 11. Alte

măsuri P.S.I. specifice ____________________________________________

__________________________________________________________________________

12. Personalul de execuţie, control şi supraveghere a fost instruit asupra măsurilor

P.S.I._____________________________________________________________________

Responsabili Numele şi prenumele Semnătura

__________________________________________________________________________

Emitentul_____________________________________________________________

Şeful sectorului în care se execută lucrările

__________________________________________________________________________

Executanţii lucrărilor cu foc

__________________________________________________________________________

Serviciul privat de pompieri civili

__________________________________________________________________________

ANEXA NR. 12

SCENARIU DE SIGURANŢĂ LA FOC

A. CARACTERISTICILE CONSTRUCŢIEI

( INSTALAŢIEI TEHNOLOGICE )

1. Date de recunoaştere:

* Denumire construcţie ( instal.):

amplasat în jud./sect. localitatea : str. nr. tel.

cod poştal

* Beneficiar

cu sediul în jud./sect. localitatea: str. nr. tel.

cod poştal

* Destinaţia construcţiei (instal.):

având funcţiuni:

. principale:

. secundare:

* Categoria de importanţă a construcţiei:

* Clasa de importanţă a construcţiei:

* Tip şi particularităţi specifice construcţiei:

- civilă ( înaltă, foarte înaltă, obişnuită);

- de producţie şi/sau depozitare (monobloc, blindată, obişnuită);

- cu funcţiuni mixte ( civile - producţie - depozitare );

136

- arie construită - Ac = mp;

- arie desfăşurată - Ad = mp;

- nr. compartimente de incendiu: ariile compartimentelor de incendiu: mp;

- regimul de înălţime al construcţiei (compartimentelor ) S+P+M+E ( m înălţime faţă de

teren/carosabil);

- volumul construcţiei ( compartimentelor de incendiu) mc.

* Utilizatorii construcţiei:

- oameni ( capacitate maximă simultană):

- persoane în clădire (compartiment);

- persoane pe niveluri:

. S = pers.

. P = pers.

. E1 = pers.

.E2 = pers.

.Ex = pers.

- animale ( capacitate maximă simultană):

- în clădire;

-pe niveluri;

- tip şi capacităţi de depozitare ( pentru depozite );

- caracteristici ale proceselor tehnologice (pentru producţie);

* Numărul căilor de evacuare:

( şi după caz, al refugiilor)

B. NIVELURILE CRITERIILOR DE PERFORMANŢĂ ŞI TIMPII DE SIGURANŢĂ LA

FOC ASIGURAŢI CONFORM REGLEMENTĂRILOR TEHNICE

1. Riscul de incendiu (categoria de pericol): determinat în funcţie de :

- densitatea sarcinii termice:

- clasele de combustibilitate şi periculozitate ale principalelor materiale şi substanţe utilizate

în clădire:

- sursele potenţiale de aprindere:

- împrejurări favorizate producerii incendiilor (după caz):

* Nivelul riscului de incendiu ( categoria de pericol) a construcţiei (compartimentului ) sau instalaţiei

tehnologice:

* Posibilităţi de reducere a riscului de incendiu, după caz, ( potrivit reglementărilor tehnice şi a

condiţiilor funcţionale):

2. Rezistenţa la foc a construcţiei:

* Combustibilitatea şi rezistenţa la foc a principalelor elemente de construcţie:

- stălpi, coloane, pereţi portanţi; C min.

- pereţi interiori neportanţi; C min.

- pereţi exteriori neportanţi: C min.

- grinzi, planşee, nervuri, acoperişuri terase: C min.

137

- acoperişuri autoportante faţă de pod: C min.

- panouri de învelitoare şi suportul continuu

al învelitorii combustibile C min.

* Gradul de rezistenţă la foc al construcţiei:

* Compartimentul antifoc şi elementele de protecţie a golurilor din pereţi şi planşeele

antifoc:

- pereţi Co min.

- planşee Co min.

- uşi, obloane etc., rez . la foc Co min.

* Măsuri suplimentare de protecţie la foc ( după caz, justificate tehnice):

-

-

-

3. Preîntâmpinarea propagării incendiilor:

* La vecinătăţi şi în construcţie:

- distanţe de siguranţă (măsuri compensatorii când nu sunt asigurate):

- măsuri constructive ( pereţi, planşee şi protecţia golurilor din acestea):

- estimarea timp de propagare a incendiilor la clădirile vecine:

- sisteme de evacuare a fumului (după caz, a gazelor fierbinţi):

4. Comportarea la foc.

5. Stabilitatea la foc: ( estimată în funcţie de cea mai mică rezistenţă la foc a principalelor elemente

structurale prevăzute, respectiv stâlpi, coloane, pereţi portanţi, grinzi, planşee, nervuri, acoperişuri terasă,

acoperişuri autoportante fără pod).

6. Căi de acces, evacuare şi intervenţie:

* Caracteristici tehnice şi funcţionale ale acceselor şi circulaţiilor carosabile:

- dimensiuni ( gabarit );

- trasee;

- realizare şi marcare.

* Caracteristici ale căilor interioare de evacuare a persoanelor:

- alcătuire constructivă: C min.

- protecţia golurilor din pereţii ce le limitează; uşi ; obloane ;

- tipul scărilor:

- forma şi modul de dispunere a treptelor:

- geometria căilor de evacuare:

. lăţime: m;

. înălţime: m;

- timpi de evacuare: sec;

. lungime; m;

- număr fluxuri de evacuare: ;

- existenţa iluminatului de evacuare ;

. sursa de alimentare de rezervă; ;

- marcare căi de evacuare; ;

138

- timp de siguranţă pe căile de evacuare: min.

- timp de supravieţuire în căile de evacuare: min.

* Ascensoare de intervenţie:

- capacitate ; kg:

- număr ;

- caracteristici: ;

- amplasare: ;

- posibilităţi de acces: ;

- sursă de alimentare de rezervă: ;

- timp de siguranţă a ascensoarelor: ; min.

- timp de supravieţuire: ; min.

C. ECHIPAREA CU MIJLOACE TEHNICE DE PREVENIRE ŞI STINGERE A

INCENDIILOR

7. Echipare şi dotare cu:

* Sisteme, instalaţii şi dispozitive de semnalizare, alarmare şi alertare în caz de incendiu;

- tip;

- acţionare;

- timp de alarmare: sec.

- timp de alertare: sec.

- zone protejate:

-

* Sisteme, instalaţii şi dispozitive de limitare şi stingere a incendiilor:

- tip ( apă, gaze, spumă, pulberi):

- acţionare ( automată, manuală):

- debit:

- presiune:

- rezervă:

- surse de alimentare:

- timp teoretic (normat) de funcţionare: min.

- zonele, încăperile, spaţiile, instalaţiile echipate cu astfel de instalaţii:

* Stingătoare şi alte aparate de stins incendii, utilaje, unelte şi mijloace iniţiale de intervenţie:

- tip:

- număr;

- mod de amplasare ( funcţie de parametrii specifici):

. arie maximă: mp;

. clase de incendiu: .

139

D. CONDIŢII SPECIFICE PENTRU ASIGURAREA INTERVENŢIEI

* Surse de alimentare:

- cu apă ( rezervoare, bazine, râuri, iazuri, lacuri, mare):

- alte substanţe de stingere;

- poziţionare racorduri de alimentare cu energie electrică;

- asigurarea servicului de pompieri ( când este obligatoriu), respectiv:

. categoria serviciului:

. dotarea acestuia ( mijloace mobile de intervenţie şi salvare):

- zone, încăperi şi spaţii în care sunt necesare produse de stingere şi echipamente speciale:

- tip;

- cantităţi: mc (tone);

- starea acestora: ( solidă, lichidă, gazoasă);

- tipul echipamentului de protecţie;

E. CONCLUZII ŞI MĂSURI TEHNICO-ORGANIZATORICE

* Condiţii şi măsuri necesare a fi luate:

- aprecierea încadrării în nivelurile de performanţă:

- propuneri de îmbunătăţire a parametrilor şi nivelelor de performanţă:

* Evidenţierea condiţiilor şi recomandărilor ce trebuie avute în vedere la întocmirea documentelor de

aparate împotriva incendiilor:

Întocmit,

Data: __.__.____

ANEXA NR. 13

PLANUL DE INTERVENŢIE

- Structura cadru -

1. Date de identificare * reţelele şi sursele proprii de alimentare cu apă

* denumirea agentului economic şi alte substanţe stingătoare;

sau a instituţiei; * rezervele de agenţi stingători şi de mijloace de

* sediul, număr de telefon, fax, protecţie a personalului de intervenţie;

* profilul de activitate. * reţelele şi racordurile de alimentare cu energie

2. Planul general al unităţii electrică, agent termic, gaze şi alte fluide (la

pe care se marchează: scară), combustibile;

* amplasarea clădirilor, inst. * reţelele de canalizare;

tehnologice şi a depozitelor în incintă; * vecinătăţile;

* căile de acces şi de intervenţie 5.Surse de alimentare cu apă în caz de incendiu,

din incintă şi cele adiacente acesteia; exterioare unităţii:

3. Concepţia de organizare şi de *reţele de alimentare cu apă;

desfăşurare a intervenţiei în caz de incendiu: * debite;

140

- concluzii privind intervenţia, rezultate * presiuni;

din scenariul de siguranţă la foc sau din * amplasarea hidranţilor şi stabilirea distanţelor

evaluarea capacităţii de apărare împotriva faţă de incinta unităţii;

incendiilor; *alte surse artificiale sau naturale de apă;

* particularităţi tactice de intervenţie - felul şi capacitatea acestora;

pentru: - platforme (puncte) de alimentare şi distanţele

- evacuarea utilizatorilor (persoane şi, faţă de unitate.

după caz, animale sau bunuri), acordarea 6.Planul fiecărei construcţii, instalaţii tehnologice

primului ajutor şi protejarea bunurilor sau platforme de depozitare (la scară), pe care se

periclitate; marchează ori se înscriu date privind:

- localizarea la lichidarea incendiilor; *destinaţia spaţiilor (încăperilor);

- protecţia personalului de intervenţie; * suprafaţa constriută şi aria desfăşurată;

- protecţia vecinătăţilor; *regimul de înălţime (numărul de niveluri);

- înlăturarea efectelor negative majore *numărul de persoane care utilizează construcţia

produse de incendiu; pe niveluri şi pe total;

4. Forţe de intervenţie în caz de incendiu: *căile interioare de acces, evacuare şi de intervenţie;

: * serviciul propriu de pompieri civili (dotare *natura materialelor şi a elementelor de încadrare);

construcţii;

* nivelurile criteriilor de performanţă privind

* servicii de pompieri civili cu care se siguranţa la foc, asigurate;

cooperează (categoria, localitatea, distanţa, *instalaţiile utilitare aferente;

itinerariul de deplasare, telefonul sau alte *instalaţiile, sistemele, dispozitivele şi aparatele

mijloace de alarmare şi alertare ); de prevenire şi stingere a incendiilor cu care este

* subunitatea de pompieri militari de raion echipată;

(localitatea, distanţa, itinerariul de deplasare, *dispozitivul de intervenţie în caz de incendiu.

telefonul sau alte mijloace de alarmare şi NOTĂ:

alertare); - În cazul agenţilor economici şi al instituţiilor

*alte forţe cu care se cooperează şi modul având numai construcţii, instalaţii tehnologice

de anunţare (ambulanţa, protecţia civilă etc.) sau platforme de depozitare cu risc mic (redus)

de incendiu şi care nu se încadrează în cate-

goriile de clădiri înalte şi foarte înalte, fără săli

aglomerate ori cu aglomerări de persoane

şi fără depozite de mari valori, nu este obliga-

torie întocmirea planurilor detaliate prevăzute

la pct.6 din structura-cadru. În aceste situaţii,

în conturul construcţiilor, instalaţiilor tehnologice

şi al platformelor de depozitare, marcate în

planul general al incintei unităţii (pct.2.) ori într-un

tabel separat, se înscriu suplimentar:destinaţia,

suprafaţa, numărul de niveluri, gradele de rezis-

tenţă la foc sau nivelurile de stabilitate la foc,

şi, după caz, categoriile pericolului de incendiu.

- O copie autentificată (avizată) de pe planul de

intervenţie se pune la dispoziţie brigăzii sau gru-

pului de pompieri militari, pentru efectuarea re-

cunoaşterilor şi a studiilor tactice şi pentru pune-

rea acestora în aplicare cu prilejul exerciţiilor,

aplicaţiilor tactice de intervenţie, precum şi în

situaţiile de urgenţă publică, în caz de incendiu

141

ori de alte dezastre.

ANEXA NR.14

M I J L O A C E L E T E H N I C E

de prevenire şi stingere a incendiilor

- Categorii principale -

1. Pentru echiparea construcţiilor, b) spumanţi;

a instalaţiilor tehnologice şi a platformelor c)pulberi stingătoare;

amenajate: d) abur;

a) sisteme, instalaţii, aparate şi dis- e) gaze inerte;

pozitive, alarmare şi alertare în caz de in- f)agenţi stingători sau

cendiu neutralizatori, special;

b) sisteme, instalaţii şi dispozitive 4. Pentru protecţia personalului

de limitare şi stingere a incendiilor de intervenţie.

c) stingătoare şi alte aparate de a) echipament de protecţie la

stins incendii; temperatură, şocuri mecanice

2. Pentru dotarea serviciilor de şi la umiditate;

pompieri, constituite de agenţi economici, b) aparate, măşti şi alte mijloace de

instituţii şi consilii locale: protecţie a căilor respiratorii;

a) autospeciale pentru stingerea c) centură şi alte accesorii de

incendiilor; siguranţă;

b) autospecialele auxiliare de d) scule şi accesorii de protecţie

intervenţie; la electrocutare;

c) nave pentru stingerea incendiilor e) mijloace de iluminat;

d) trenuri pentru stingerea incendiilor; f) aparatură de comunicaţii;

e) aeronave de intervenţie la incendii; g) echipament, aparatură, vaccinuri

f) motopompe şi alte utilaje; şi instrumentar de protecţie

3. Pentru întreruperea procesului de specială împotriva efectelor

ardere a materialelor şi sustanţelor combus- agenţilor chimici, radioactivi sau

tibile sau pentru protecţia celor din apropierea biologici;

142

focarului. h) aparatură de detectare a

a) apă; concentraţiilor explozive sau a

prezenţei unor substanţe nocive.

143

ANEXA NR.15

DOMENIUL ŞI EFICIENŢA PRODUSELOR DE STINGERE A INCENDIILOR

Focare de incendiu :

Produse de

stingere

Materiale solide a

căror ardere

formează jar

Lichide combustibile

sau materiale solide

care se topesc uşor

Gaze

combustibile

Metale

piroforice

Observaţii

(CLASA A) (CLASA B) (CLASA C) (CLASA D)

Apă

pulverizată

Eficient

( E)

Eficienţă limitată

(EL)

Eficienţă limitată

(EL)

Interzisă

utilizarea

Cu aditivi se pot folosi şi în spaţiile în care

temperatura coboară până la -150C.

Spumă

chimică

EL Eficient EL Nu se

recomandă

Interzisă utilizarea în cazul echipamentelor

electrice sub tensiune (pericol de electro-

cutare).

Spumă

mecanică

EL E EL Nu se

recomandă

Interzisă utilizarea în cazul echipamentelor

electrice sub tensiune (pericol de electro-

cutare). Pentru alcooli se utilizează spume

mecanice speciale.

Dioxid de

carbon

Eficientă numai

în spaţii închise

Eficientă numai în

spaţii închise

Eficienţă

limitată (EL)

Eficienţă limitată pentru echipamente

electrice.

Pulbere EL E EL E* Pentru fiecare metal piroforic se utilizează un

anumit tip de pulbere.

Haloni sau

înlocuitori

EL E EL EL Eficient pentru echipamente electrice şi

electronice.

144

ANEXA NR.16

STINGATOARE

CLASIFICARE ŞI IDENTIFICARE

Nr.

crt.

Stingător cu Capa-citate Simboli-

zare

Culoarea

de fond a

etichetei

Temperatura la

care se poate

păstra

Observaţii

0 1 2 3 4 5 6

1 Apă

pulverizată

10 l AP10 Albastru +4......+60

-15......+60*

* cu aditiv

2 Spumă 9 l SC 9 Galben +4......+60

chimică 90 l SC 90 Galben +4......+60

180 l SC 180 Galben +4......+60

3 Spumă

mecanică

1,5 l SM 1,5 Galben +4......+60

-15.....+60*

* cu aditiv

3 l SM3

(SA 3)

Galben +4......+60

-15.....+60

SA se poate folosi în

loc de SM (spumă

aeromecanică)

5 l SM 5 Galben +4......+60

-15.....+60*

SA se poate folosi în

loc de SM (spumă

aeromecanică)

6 l SM 6 Galben +4......+60

-15.....+60*

SA se poate folosi în

loc de SM (spumă

aeromecanică)

9 l SM 9 Galben +4......+60

-15.....+60*

SA se poate folosi în

loc de SM (spumă

aeromecanică)

50 l SM 50 Galben +4......+60

-15.....+60*

SA se poate folosi în

loc de SM (spumă

aeromecanică).

Transportabil

4 Dioxid 1 kg G 1 Negru -20 .....+55

de carbon 2 kg G 2 Negru -20 .....+55

3 kg G 3 Negru -20 .....+55

5 kg G 5 Negru -20 .....+55

6 kg G 6 Negru -20 .....+55

10 kg G 10 Negru -20 .....+55

21 kg G 21 Negru -20 .....+55 Transportabil

5 Pulbere

1 kg P 1 Alb -20 .....+55

1,5kg* P 1,5 Alb -20 .....+55 *Opţional

2 kg P 2 Alb -20 .....+55

3 kg P 3 Alb -20 .....+55

5 kg * P 5 Alb -20 .....+55 *Opţional

6 kg P 6 Alb -20 .....+55

10 kg P 10 Alb -20 .....+55

0 1 2 3 4 5 6

145

12 kg P 12 Alb -20 .....+55

20 kg P 20 Alb -20 .....+55

50 kg P 50 Alb -20 .....+55

125 kg P 125 Alb -20 .....+55

NOTE: 1. În această categorie nu sunt incluse stingătoarele cu pulberi speciale pentru metale piroforice.

Stingătoarele nu pot fi reîncărcate decât cu pulberea (pulberile) omologate sau avizate.

2. Stingătoarele cu haloni sau înlocuitori realizate în ţară sau importate, nu au fost incluse în anexă

deoarece este interzisă utilizarea lor.

3. Utilizarea altor tipuri de stingătoare se poate face pe măsura realizării, avizării şi agrementării lor.

146

ANEXA NR. 17

NORME DE DOTARE A SPAŢIILOR CU MIJLOACE TEHNICE DE PRIMĂ INTERVENŢIE ÎN CAZ DE INCENDIU

Nr. Destinaţia Unit. Denumirea mijloacelor tehnice de primă intervenţie Observaţii

crt. încăperii de Stingătoare

măs. Portabile cu Transportabile cu Alte

Apă Spumă Pulber

e

Diox

id

Spumă Pulbere Diox

id

mijloac

e

(m2)

pulveri

zată

Nr/capa

cit.

Chimic

ă

Nr/cap.

Mecani

că

Nr/cap.

Nr./ca

p.

de

carb

on

Chimi

că

Mecani

că

Nr./cap.

de

carb

on

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

A. Încăperi comune

mai

multor sectoare de

activitate.

A1 Încăperi în care se

utili-

zează sau

manipulează

substanţe a căror

tem-

peratură de

inflama-

bilitate este sub

150 1-SM

6*

1-P6 NOTA

4

300 m2

147

45oC

A2 Încăperi în care se

pre-

lucrează sau

depozi-tează

materiale

combustibile

(tâmplării,

cizmării, croitorii,

decoruri, recuzite

etc.)

150 1- AP

10

1-SM

6*

1-P6 *stingătoarel

e SM6 se pot

înlocui cu

SC9

A3 Încăperi în care se

pre-lucrează sau

depozi-tează

materiale incom-

bustibile (forje,

fero-nerii, sudură,

lăcătuşe-rii etc.)

200 2-

SM6*

A4 Garaje şi parcaje 150 1-

SM6

(1-

SC90)

500 m2

1-SM50* -NOTA

5

pentru

10

locuri

de

parcare

*SM50 se

poate înlocui

cu SC90

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

A5 Laboratoare foto şi

ateliere

150 1-SM6 1-P6 NOTA

4*

300 m2

*pentru

ateliere de

producţie

148

A6 Biblioteci şi

depozite de cărţi

150 1-AP10 1-P6 1 P20

500 m2

A7 Arhive 150 1-AP10 1-SM6 1-

G6

1 P20

500 m2

A8 Vestiare 200 -

250

2-AP10 (2-

P3)*

*stingătoarel

e din

paranteză pot

înlocui pe

cele AP.

A9 Încăperi

administrative

200 -

250

1-P6* *sau unu la

fiecare 20 m

de coridor

A1

0

Spălătorii, bucătării 200 1-P6

A1

1

Încăperi pentru

alimentare publică

200 -

250

1-P6

A1

2

Centrale termice 200 1-SM6 1-P6 NOTA

4

300 m2

A1

3

Staţii de

acumulatori

150 1-P6

A1

4

Centrale telefonice 150 1 G6

A1

5

Galerii şi tuneluri

de cabluri

150 1-

G6

A1

6

Podurile

combustibile ale

construcţiilor

150 1-

SM6*

NOTA

4

600 m2

*se poate

înlocui cu

SC9

A1

7

Subsoluri

tehnologice

200 1-SM6 1-P6

B Muzee şi expoziţii

B1 Cu exponate

combus-tibile

200 1-SM6 (1G

3)*

*numai

pentru

exponatele de

149

valoare. H3

se poate

înlocui cu

G3.

B2 Cu exponate

necom-

Bustibile

250 1-

SM6*

1-

G6*

*cel puţin 2

pentru fiecare

încăpere

C Săli de festivitati,

amfiteatre, săli de

spectacole

C1 Sala 200 1-

SM6*

*cel puţin 2

pentru fiecare

sală

C2 Vestibul,foaier,buf

et

250 1-

SM6*

*cel puţin 1

pentru fiecare

încăpere

C3 Scena şi anexele

scenei

50 1-

SM6*

*cel puţin

pentru 2

fiecare scenă

C4 Galerii de

lucru,culise

10 ml 1-P3

C5 Încăperi de serviciu

aferente sălilor

200 1-SM3 1-P3

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

C6 Spaţii tehnice 1-P3* *cel puţin 1

pentru fiecare

grup de

reflectoare

150

amplasate la

niveluri

diferite sau în

spaţii diferite

D Edituri,

poligrafie,multipli

cări, legăorii,

cartonaje

D1 Multiplicări,

legătorii

200 1-SM6 1-

G6

D2 Spaţii de pregătire

a formei

200 1-SM6 1 - P6

500

m2

D3 Spaţii de tipar înalt,

tipar plan şi tipar

adânc

150 1-SM6 1-P6 1 P 20

500 m2

D4 Spaţii de gazete

rota-tive de ziare

150 1-SM6 1-P6

D5 Atelier

stereotipie,masă

plastică şi închis

forme

150 1-SM6 1-P6

D6 Spaţii legătorie 150 1-

G6

D7 Spaţii legătorie de

artă

150 2-

G3*

*se pot folosi

H3

D8 Atelier turnat valuri 150 2-

G6

D9 Atelier balotat

hârtie, depozite şi

rampe

150 1-AP10 1-SM3 (1-

SC90)*

1-

SM50

*

*dacă

depăşeşte 500

m2 . SM50 se

poate înlocui

cu SC90.

151

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

E Cabine de

proiecţie filme

1-AP10 2-

G3*

NOTA

5

*cel puţin 1 -

G3 pentru

fiecare

încăpere

anexă.

F Spaţii de execuţie

artis-tică şi artă

populară

200 1-AP10 1-SM3 1-

G3

1P50

500m2

NOTE:1. Stingătoarele trebuie să fie omologate sau avizate de IGCPM.

2. Capacitatea stingătoarelor înscrise este minimă.

3. Orice stingător din tabel poate fi înlocuit numai cu stingătoare care au cel puţin aceeaşi capacitate de stingere.

4. Ladă cu nisip de 0,5 m3 şi o lopată.

5. Pătură de incendiu 2x2 m.

6. Butoi cu 200 l apă şi 2 găleţi, se prevăd după uz la 200 m2, în spaţii care nu sunt echipate cu hidranţi interiori de incendiu.

Observaţie: Alte mijloace tehnice de primă intervenţie în caz de incendiu fabricate în ţară sau străinătate, pot fi folosite pe măsura realizării, avizării şi agrementării

lor.

152

ANEXA NR.18

C O M P L E T Hi

(de dotare a hidranţilor de incendiu interiori)

Nr.

crt.

Denumirea accesoriilor U.M. Cantitatea

1 Furtun tip C. ( 50 mm ) sau, după caz tip B ( 75

mm ) cu racorduri de asamblare şi garnituri de

etanşare.

m Max. 20

*)

2 Ţeavă de refulare de mână simplă sau cu robinet tip

C sau, după caz B, conform STAS sau cu ajutaje de

pulverizare acolo unde s-a stabilit astfel.

buc. 1

Se recomandă ca furtunul hidranţilor de pe scenele sălilor de spectacole

să nu depăşească lungimea de 10,00 m.

C O M P L E T He

(de dotare a hidranţilor de incendiu exteriori de înaltă presiune)

Nr.

crt.

Denumirea accesoriilor U.M. Cantitatea

1 Chei pentru racorduri A.B.C. buc. 2

2 Feşi pentru furtun tip B buc. 1

3 Ţevi refulare tip B buc. 2

4 Hidranţi portativi tip B cu 2 robinete - 1

5 Chei pentru hidranţi şi mufe buc. 1

6 Furtun de refulare cauciucat tip B ( 75 mm) cu

racorduri şi garnituri pentru asamblare şi etanşare,

în role de câte 20 m.l.

m.l.

*)

*) În funcţie de ipotezele de stingere.

ANEXA NR.19

COMPLETUL

de dotare a posturilor de incendiu

153

Nr. DENUMIREA

crt. MIJLOACELOR U.M. CANTITATEA

1 Găleţi de tablă vopsite în culoarea roşie şi

cu inscripţia “ găleata de incendiu nr. “

buc.

2

2 Topoare târnăcop buc. 2

3 Răngi de fier buc. 2

4 Căngi cu coadă buc. 2

5 Stingătoare portative de tipul prevăzut în

tabela de dotare (anexa nr. 17)

buc.

2

6 Stingătoare carosabile cu spumă, CO2 sau

praf şi CO2 adecvate procesului tehnologic

sau unde se depozitează substanţe la a

căror stingere se întrebuinţează astfel de

aparate conform anexa 17.

buc.

2

ANEXA NR. 20

N O M E N C L AT O R U L

verificărilor ce se execută la mijloacele tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor

Nr.

crt.

Obiectivul urmărit de

încercare şi control

Condiţia în care se execută Periodicitatea

I. INSTALAŢII DE SEMNALIZARE A INCENDIILOR

a) CENTRALA DE AVERTIZARE

1 Starea de funcţionare în

ansamblu a instalaţiilor

Prin acţionare de la fiecare

punct de alarmare

Lunar

b) DETECTOARE DE FUM

2 Condiţiile de mediu în zonele

unde sunt instalate

(umiditate, praf) cu luarea

măsurilor de remediere a

situaţiei

Prin control în instalaţie Săptămânal

3 Starea de funcţionare

individuală a fiecărui detector

Prin simularea de incendiu

conform instr. furnizorului.

Trimestrial

154

de fum şi a instalaţiei

automate de avertizare în

ansamblu.

c) DETECTOARE DE TEMPERATURĂ

4 Starea de funcţionare (cu

excepţia sesizoarelor de

temperatură de la

transformatoare)

Prin simularea de incendiu

(cu sursă de raze infraroşii

conf.instr.furnizor.)

Trimestrial

II. INSTALAŢII DE STINGERE

a) HIDRANŢI INTERIORI

1 Aspectul exterior, dacă

inventarul corespunde

completului funcţionare

Prin control vizual În fiecare schimb

2 Valoarea presiunii la hidranţii

din punctul cel mai înalt sau

îndepărtat.

Prin citirea indicaţiilor

manometrelor ( cu pornirea

pompelor de incendiu în

treapta a-2a dacă este

cazul)30.

Săptămânal

3 Verificarea funcţionării

efective

Cu apă sub presiune Semestrial primăvara-

toamna

b) HIDRANŢI DE INCENDIU EXTERIORI

1 Verificarea funcţionării

efective

Cu apă sub presiune semestrial primăvara-

toamna

2 Determinarea presiuni şi a

debitului

În special la hidranţii de

capăt

Semestrial primăvara-

toamna

3 Etanşeitatea valvei principale Prin examinarea hidrant. Sub

presiune în poziţia închis.

Idem

4 Etanşeitatea valvei de

drenare.

Prin examinarea hidrant. Sub

presiune în poziţia deschisă şi

capacul hidrantului pus.

Idem

5 Protecţia contra îngheţ Prin control vizual Anual toamna

c) INSTALAŢII DE SPRINKLERE DRENCERE ŞI APĂ PULVERIZATĂ

1 Starea exterioară a

instalaţiilor

Prin control vizual În fiecare schimb

2 Funcţionarea efectivă a

instalaţiei, realizarea

distribuţiei necesare a

jeturilor de apă.

Prin punerea în funcţiune a

instalaţiei.

În fiecare schimb

Lunar

3 Disponibilitatea de

funcţionare a instalaţiei şi

realizarea presiunii necesare

în reţea.

Prin pornirea pompelor şi

punerea sub presiune a reţelei

de alimentare cu apă cu vane

manuală spre linia de

distribuţie a apei închisă.

Lunar

155

4 Formarea suprafeţei de

pulverizare realizată de

diuze. Funcţionarea acestora.

Realizarea presiunii necesare

la duzele de pulverizare.

Asigurarea necesarului total

de apă.

prin punerea în funcţiune a

întregii instalaţii, acolo unde

condiţiile permit.

Semestrial primăvara şi

toamna.

d) INSTALAŢII DE STINGERE CU ABUR

1 Starea exterioară a instalaţiei

de aducţiune şi a drenării

acestuia.

Prin examinarea vizuală şi

întreg. Parametrilor aburilor.

În fiecare schimb.

2 Starea ventilului din

exteriorul clădirii pt.

deschiderea aburului.

Prin examinarea vizuală. Idem

3 Funcţionarea efectivă a

instalaţiei.

Prin deschiderea vanei şi

inundarea cu abur a

obiectivului (la obiectivele

care permit acest lucru)

Semestrial

e) INSTALAŢII DE STINGERE CU SPUMĂ

1 Starea exterioară a instalaţiei

şi presiunea apei la diuza

amestecului.

Prin control vizual. Săptămânal.

2 Funcţionarea efectivă a

întregii instalaţii pt.fiecare

generator de spumă.

Prin stabilirea unui traseu de

evacuare a spumei în

exterior.

Anual.

f) INSTALAŢII DE STINGERE CU DIOXID DE CARBON ŞI ALTE

1 Funcţionarea armăturilor de

comandă, a dispozitiv.de

alarmă etc.

Conf. instr.furnizorului. Conform instr.

furnizorului.

2 Funcţionarea

dispozitiv.anexe:instalaţii de

ventilaţie, de închidere şi

blocare uşi, clapete,

semnalizare, etc.

Idem Idem

3 Etanşeitatea camerei care se

inundă cu gaz inert.

Prin control vizual. Anual.

4 Funcţionarea efectivă a

instalaţiei cu excepţia

instalaţiilor de evacuare a H.2

Prin descărcarea unei singure

butelii.

La 2 ani

156

din generator

5 Starea de umplere a buteliilor

cu gaz inert.

Prin cântărire butelia la care

se constată o scăder netă de

10% va fi înlocuită.

Trimestrial.

III. MIJLOACE DE STINGERE

g) STINGĂTOARE CU SPUMĂ CHIMICĂ

1 Controlul orificiului să nu fie

înfundat

Prin control vizual Lunar.

2 Prezenţa etichetelor cu data

încărcării şi verificării

Idem Idem

3 Eficacitatea soluţiilor Prin proba soluţiilor La 6 luni şi la 1 an de la

încărcare.Trimestrial

prin sondaj la1-3

stingătoare din cele

încărcate la aceeiaşi

dată.

h) STINGĂTOARE CU DIOXID DE CARBON ŞI PULBERE

1 Prezenţa etichetei de

încărcare

Control vizual Lunar

2 Starea efectivă de încărcare

- portabile

- carosabile

Prin cântărire Trimestrial

Lunar

3 Umiditatea şi aglomerarea

prafului

Prin examinarea prafului Semestrial

i) REZERVOARE DE APĂ INCENDIU

1 Menţinerea nivelului.

verificarea etanşeităţii

armăturilor şi racordurilor.

Prin control în instalaţie. Zilnic.

2 Funcţionarea ventilelor cu

plutitor şi a indicatoarelor de

nivel.

Prin simularea variaţiei

nivelului.

Săptămânal.

3 Nivelul depunerilor în

rezervor şi curăţirea

depunerilor.

Prin golirea rezerv. Cu

luarea măsurilor de asigurare

intervent.

La 1-4 ani în funcţie de

depuneri.

j) HIDROFOARE LA INSTALAŢIILE DE APĂ INCENDIU

1 Asigurarea presiunii de lucru

stabilite.

Citirea indicaţiilor

manometrelor.

În fiecare schimb.

2 Indicaţia corectă a Prin purjarea manometrelor Idem

157

manometrelor pe partea de

aer.

3 Funcţionarea supapelor de

siguranţă.

Prin ridicarea presiunii

conf.instr.ISCIR.

Lunar

k) STAŢII DE POMPARE PENTRU APĂ DE INCENDIU

1 Disponibilitatea de

funcţionare a pompelor

Prin punerea în funcţiune

timp de 5 min. a fiecărei

pompe (prin comandă

locală).

Săptămânal.

2 Funcţionarea sistemului de

comandă de la distanţă.

prin acţionarea de la distanţă

a comenzilor.

Idem

3 Funcţionarea dispozitivelor

de semnalizare la distanţă.

Idem Idem

4 Indicaţia corectă a

manometrelor pompelor de

incendiu.

Purjarea manometrelor în

timpul funcţionării pompelor.

Idem

5 Verificarea presiunii de lucru

a pompelor.

Prin citirea indicaţiilor

manometrelor în timpul

funcţionării pompei.

Idem

6.1. POMPE CU MOTOR CU COMBUSTIE INTERNĂ

1 Disponibilitatea în

funcţionare.

Punerea în funcţiune de 5

minute ( dacă prospectul

pompei nu indică altfel)

Săptămânal

2 Indicaţia corectă a

manometrelor pompelor.

Prin purjarea manometrelor

în timpul funcţionării.

Idem

3 Verificarea presiunii de lucru

a pompelor.

Prin citirea indicaţiilor

manometrelor în timpul

funcţionării pompelor.

Săptămânal.

IV. MIJLOACE DE PROTECŢIE

m) UŞI REZISTENŢE LA FOC

1 Menţinerea în stare închisă. Cu ocazia controlului Zilnic.

2 Funcţionarea sistemului de

auto închidere

Prin manevrarea la închidere

şi deschidere.

Trimestrial.

n) OBLOANE, CLAPETE, DISPOZITIVE DE DESFUMARE

1 Mod de funcţionare Prin acţionare manuală şi

control vizual

Anual

158

V. SUBSTANŢE DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR

a) SUBSTANŢE DE PREVENIRE

1 Vopsea ignifugă pt.exterior şi

termospumantă.

Caracteristicile substanţelor

se verifică de

laborat.specializate

conf.STAS 652 pe baza

epruvetelor sau plăcilor ce se

trimit acestora.

Pierderea masei iniţiale

conf.prevederilor STAS în

vigoare.

6 luni,

1 an după 2 ani.

2 Ignifug.textil.capacitatea de

întârziere a arderii şi

verificarea menţinerii

eficacităţii în timp a

ignifugării.

Prin analiză în laboratoare

specializate a epruvetelor a

fiecărui lot ignifugat sau pt.

fiecare tip de ţesătură.

b) SUBSTANŢE DE STINGERE

1 Spumogen lichid (gen

spumar Tip I). Verificarea

menţinerii calităţii în timp.

Prin analiză în laboratoare

specializate a unui kg. din

lichidul omogenizat.

Anual în primii 2 ani de

la fabricare lot şi din 6

în 6 luni în următorii

ani.

2 Spumogen praf (gen spumar

Tip II.). Verificarea

menţinerii calităţii în timp.

Prin analiză în laboratoare

specializate a unei cantităţi

de 0,250 kg din fiecare lot.

Anual în primii 3 ani de

la fabricarea lotului şi

din 6 în 6 luni în

următorii ani.

3 Pulberi stingătoare (Pulvogen

special, pulbere de mare

eficacitate

Florex).Verificarea

menţinerii calităţii în timp.

Prin analiză în laboratoarele

specializate a unei cantităţi

de 1 kg de pulbere (pe loturi)

în borcan sigilat şi etichetat.

La 1 an de la fabricarea

şi din 6 în 6 luni în anii

următori

4 Praf unic tip I. şi II. Idem ( 0,50 kg) Idem

NOTA:

Evidenta defecţiunilor şi a lucrărilor de verificare, întreţinere şi reparaţii se ţine în

Registrul de evidenţă a mijloacelor tehnice de p.s.i. respective, care va avea

structură cadru din Anexa nr. 21.

159

ANEXA NR.21

REGISTRUL DE EVIDENŢĂ

A MIJLOACELOR TEHNICE DE P.S.I. (structură cadru)

Nr.

crt.

Data

operaţiunii

zi/lună/an/oră

Mod de

manifestare a

defectului

Verificări,

întreţinere,

reparaţii

Localizare şi

elemente

componente

afectate

Cauză

Măsuri

luate

Cine a executat

lucrarea de revizie,

remediere,

reparaţie

persoană / firmă

Stadiul de

soluţionare

Data şi ora

repunerii în

funcţiune

Observaţii

UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA

Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA

Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

160

ANEXA NR. 22

STAS 297/2 – CULORI ŞI INDICATOARE DE SECURITATE

ANEXA NR. 23

SR ISO 6309 – PROTECŢIA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

INDICATOARE DE SECURITATE

ANEXA NR. 24

CRITERII DE APTITUDINI FIZICE

RECOMANDATE

LA ÎNCADRAREA POMPIERILOR ANGAJAŢI (vârsta cca. 20 ani)

SAU A POMPIERILOR VOLUNTARI (vărsta sub 35 ani )

IN SERVICIILE DE POMPIERI CIVILI

I. CRITERII

TALIA - cuprinsă înte -5% şi +10% din valoarea medie

pentru vârsta de 20-30 ani.

GREUTATEA - cuprinsă între +7-20% din greutatea teoretică,

calculată conform formulei lui BROCA, G(gk) = H(n) - 100

VEDERE - nu se admite portul ochelarilor sau al lentilelor de

contact;

- acuitatea vizuală centrală minimă:

- fără corecţie 8/10 pentru fiecare ochi sau 9/10 şi 7/10

sau 10/10 şi 6/10;

- cu corecţie 10/10 la fiecare ochi;

- niveluri de ametropie tolerate:

- miopie = -1 dioptrie;

- hipermetropie = +2 dioptrii;

- astigmatism hipermetropic = +2 dioptrii;

- absenţa anomaliilor de câmp vizual;

-absenţa unor antecedente de intervenţie pentru

corectarea miopiei (keratotomie radială);

- absenţa unor tulburări grave de viziune cromatică;

AUZ - nu se admit aparate de corecţie auditivă;

- acuitate auditivă minimală:

- acumetrie la voce:

- perceperea vocilor într-o conversaţie: > 7 m;

- perceperea vocilor ridicate: > 25 m;

UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA

Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA

Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

161

- audiometrie minimală, pentru una sau ambele

urechi:

128 Hz : - 25 db 2048 Hz : - 30 db

256 Hz : - 25 db 4096 Hz : - 40 db

1024 Hz : - 25 db 6144 Hz : - 45 db

2512 Hz : - 25 db 8192 Hz : - 40 db

ECHILIBRU - absenţa oricărei tulburări obiective sau subiective de

echilibru.

PSIHISM - absenţa antecedentelor psihotice;

- absenţa antecedentelor nevrotice;

- integritatea comportamentului emoţional sau

caracterial;

- absenţa alcoolismului;

- absenţa narcomaniei;

APARAT LOCOMOTOR - integritatea perechii policar-index;

- absenţa amputaţiilor care să depăşească cea de-a treia falangă la degetele

2,3,4,şi 5.

- absenţa tulburărilor de statică a picioarelor, cu

tulburări de mers:

- picior plat - picior scobit;

- picior carus, picior calgus.

- absenţa scoliozei reale, cu rotaţie a corpilor vertebrali > 15o ( aptitudine

scoliotică care nu permite schimbarea fără dureri).

APARAT CARDIO-VASCULAR - absenţa hipertensiunii arteriale cu simptome funcţionale;

- absenţa hipertensiunii arteriale reale, cu sau fără tratament;

- absenţa leziunilor cronice ale miocardului, endocarduui sau pericardului.

APARAT

RESPIRATOR - absenţa astmului bronşic;

- în cazul antecedentelor de astm, valoarea VEMS nu trebuie să se reducă sub

80%.

ALTE APARATE (CONDIŢII) - absenţa epilepsiei;

- absenţa diabetului;

- zaharat, insulino -dependent sau nu;

- renal;

- insipid.

- integritatea peretelui abdominal:

- absenţa herniei:

- inghinale;

- crurale;

- ombilicale;

- liniei albe;

UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA

Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA

Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

162

- absenţa sechelelor de intervenţie:de tip eventraţie.

- absenţa incontinenţei urinare;

- absenţa protezei dentare;

- absenţa perforaţiei timpanului;

- absenţa la femei a sindromului premenstrual, a metroragiei şi menoragiei.

II. PERIODICITATE

Examenele medicale sunt obligatorii şi se execută la intervale de timp în funcţie de vărsta

pompierilor:

- la intervale de 3 ani, pentru vârsta sub 40 ani;

- la intervale de 2 ani, pentru vârsta cuprinsă între 40 şi 50 ani;

- anual, pentru vârsta de peste 50 ani.

____________________________________________________________________________

NOTA: Criteriile de aptitudini fizice sunt recomandate de subcomisia de sănătate din cadrul CTIF.

ANEXA NR.25

DOCUMENTE CONEXE

Legi, hotărâri guvernamentale, ordine ministeriale

Legea 10/1955 Legea privind calitatea în construcţii.

Ordonanţa nr.60/1997 Privind apărarea împotriva incendiilor.

Legea nr. 212/1997 Privind aprobarea Ordonanţei nr.60/1997.

HGR nr.571/1997 Aprobarea categoriilor de construcţii, instalaţii tehnologice şi alte

amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind prevenirea şi

stingerea incendiilor.

HGR nr.766/1997 Regulamente privind încadrarea în categorii de importanţă, întreţinere,

exploatare, urmărire în timp şi postutilizare; privind întocmirea şi

păstrarea “Cărţii tehnice “ a construcţiei; privind stabilirea categoriilor de

importanţă a construcţiilor etc.

ORDINUL M.I. nr.775/1998 pentru aprobarea “Normelor generale de prevenire şi stingere a

incendiilor”.

ORDINUL M.I. nr. 1023/1999 pentru aprobarea “Dispoziţiilor generale de ordine interioară pentru

prevenirea şi stingerea incendiilor” –DGPSI - 001

HGR nr.392/1994 Regulamentul privind agrementul tehnic pentru produse, proceduri,

echipamente în construcţii.

Reglementări tehnice

P118-99 Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor.

NP 006 Normativ privind proiectarea sălilor aglomerate cu vizitatori.

CE1 Normativ privind siguranţa în exploatare la clădiri civile.

I.5 Normativ privind proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare şi

climatizare.

I.5/1 Normativ de exploatare a instalaţiilor de ventilare şi climatizare.

I.6 Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu

gaze naturale.

UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA

Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA

Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

163

I.6/1 Normativ de exploatare a sistemelor de alimentare cu gaze naturale.

I.7 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu

tensiuni până la 1000 V.c.a.şi 1500 V.c.c.

I.9 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare.

I.9/1 Normativ de exploatare a instalaţiilor sanitare.

I.13 - I.13/1 Normative pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de

încălzire centrală.

I.20. Normativ privind proiectarea şi executarea protecţiei contra trăsnetului.

C.58. Norme tehnice privind ignifugarea materialelor şi produselor

combustibile din lemn şi textil utilizate în construcţii.

C.300. Normativ de prevenire şi stingere a incendiilor pe durata executării

lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora.

P.17 Normativ pentru proiectara staţiilor de încărcare a bateriilor de

acumulatoare pentru electrovehicule.

P.E.107 Normativ pentru proiectarea şi executarea reţelelor de cabluri electrice.

C1 Prescripţii tehnice I.S.C.R. pentru proiectare, executare, montare,

reparare, instalare, exploatare şi verificare a cazanelor de abur şi

cazanelor de apă fierbinte.

C5 Prescripţii tehnice ISCR pentru proiectarea, execuţia, repararea,

utilizarea şi verificarea recipienţilor, butelii pentru gaze comprimate,

lichefiate sau dizolvate sub presiune.

Standarde

STAS 297/1 Culori şi indicatoare de securitate - Condiţii tehnice generale -

STAS 297/2 Culori şi indicatoare de securitate – Reprezentari.

SR ISO 6309 Protectia impotriva incendiilor. Indicatoare de securitate.

STAS 1478 Instalaţii sanitare. Alimentarea cu apă la construcţii civile şi industriale.

Prescripţii fundamentale de proiectare.

STAS 6793 Coşuri, canale de fum pentru focare obişnuite la

construcţii civile. Prescripţii generale.

STAS 9072 Măsuri de siguranţă contra incendiilor.Măsuri constructive pentru sobe.

STAS 10903/2 Determinare sarcinii termice în construcţii.

SR EN 50014 Aparatură electrică pentru atmosfere potenţiale

explozive. Prescripţii generale.

SR EN 50028 Echipamente electrice, pentru atmosfere potenţial explozive. Încapsulare

“m”

UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA

Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA

Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

164

ORDIN Nr. 1259 din 10 aprilie 2006

pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi asigurarea activităţii de înştiinţare,

avertizare, prealarmare şi alarmare în situaţii de protecţie civilă

Având în vedere dispoziţiile art. 42 alin. (2) din Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă,

în temeiul prevederilor art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2003

privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu

modificări şi completări prin Legea nr. 604/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul administraţiei şi internelor, în calitate de preşedinte al Comitetului Naţional pentru

Situaţii de Urgenţă, emite prezentul ordin:

ART. 1

Se aprobă Normele privind organizarea şi asigurarea activităţii de înştiinţare, avertizare,

prealarmare şi alarmare în situaţii de protecţie civilă, prevăzute în anexa care face parte

integrantă din prezentul ordin.

ART. 2

Comitetele pentru situaţii de urgenţă organizate la nivelul autorităţilor administraţiei publice

centrale şi locale, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, inspectoratele pentru

situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti vor lua măsuri de organizare şi

asigurare a activităţilor de înştiinţare şi alarmare în conformitate cu prezentele norme.

ART. 3

Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare în

termen de 30 de zile de la data publicării.

ANEXA 1

NORME

privind organizarea şi asigurarea activităţii de înştiinţare, avertizare, prealarmare şi alarmare în

situaţii de protecţie civilă

CAP. 1

Principii generale

ART. 1

Înştiinţarea, avertizarea, prealarmarea şi alarmarea se realizează în scopul evitării

surprinderii şi al luării măsurilor privind adăpostirea populaţiei, protecţia bunurilor materiale,

precum şi pentru limitarea efectelor dezastrelor, atacurilor din aer şi ale acţiunilor militare.

ART. 2

Înştiinţarea reprezintă activitatea de transmitere a informaţiilor autorizate despre iminenţa

producerii sau producerea dezastrelor şi/sau a conflictelor armate către autorităţile

administraţiei publice centrale ori locale, după caz, şi cuprinde:

a) înştiinţarea despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre;

b) înştiinţarea despre pericolul atacului din aer;

UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA

Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA

Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

165

c) înştiinţarea despre utilizarea mijloacelor chimice, biologice, nucleare, radiologice,

convenţionale şi neconvenţionale.

ART. 3

(1) Înştiinţarea se realizează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în

continuare Inspectoratul General, sau de serviciile de urgenţă profesioniste, după caz, pe baza

informaţiilor primite de la structurile care monitorizează sursele de risc sau de la populaţie,

inclusiv prin Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă.

(2) Mesajele de înştiinţare despre pericolul atacurilor din aer vizează introducerea situaţiilor

de alarmă aeriană şi încetarea alarmei şi se emit pe baza informaţiilor primite de la Statul

Major al Forţelor Aeriene, conform protocoalelor încheiate în acest sens.

(3) Mesajele de înştiinţare despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre vizează

iminenţa declanşării sau declanşarea unor tipuri de riscuri.

(4) Mesajele despre utilizarea mijloacelor chimice, biologice, nucleare, radiologice,

convenţionale şi neconvenţionale vizează pericolul contaminării, direcţia de deplasare a

norului toxic şi se transmit pe baza datelor şi informaţiilor primite de la Statul Major General

şi structurile specializate din cadrul categoriilor de forţe ale armatei, pe baza planurilor de

cooperare încheiate conform legislaţiei în vigoare.

ART. 4

Avertizarea constă în aducerea la cunoştinţă populaţiei a informaţiilor despre iminenţa

producerii sau producerea unor dezastre şi se realizează de către autorităţile administraţiei

publice centrale sau locale, după caz, pe baza înştiinţării transmise de structurile abilitate.

ART. 5

(1) Prealarmarea reprezintă activitatea de transmitere către autorităţile administraţiei publice

centrale şi locale a mesajelor/semnalelor/informaţiilor despre probabilitatea producerii unor

dezastre sau a atacurilor din aer.

(2) Prealarmarea se realizează de Inspectoratul General şi de serviciile de urgenţă

profesioniste, după caz, pe baza informaţiilor primite de la Statul Major General şi de la

structurile specializate din cadrul categoriilor de forţe armate, pe baza planurilor de cooperare

întocmite în acest sens, precum şi de la structurile care monitorizează sursele de risc.

ART. 6

(1) Alarmarea populaţiei reprezintă activitatea de transmitere a mesajelor despre iminenţa

producerii unor dezastre sau a unui atac aerian şi se realizează de către autorităţile

administraţiei publice centrale ori locale, după caz, prin mijloacele de alarmare prevăzute la

art. 26, pe baza înştiinţării de la structurile abilitate.

(2) Alarmarea trebuie să fie oportună, autentică, stabilă şi să asigure în bune condiţii

prevenirea populaţiei:

a) oportună - dacă asigură prevenirea populaţiei în timp scurt şi se realizează prin mijloace

şi sisteme de alarmare care să poată fi acţionate imediat la apariţia pericolului atacurilor din

aer sau producerii unor dezastre;

b) autentică - transmiterea semnalelor destinate prevenirii populaţiei se realizează prin

mijloace specifice de către personalul stabilit prin decizii ale preşedinţilor comitetelor pentru

situaţii de urgenţă;

UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA

Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA

Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

166

c) stabilă - prevenirea populaţiei şi operatorilor economici se realizează în orice situaţie

creată şi se obţine prin:

(i) menţinerea mijloacelor de alarmare în permanentă stare de funcţionare;

(ii) folosirea mai multor tipuri de mijloace de alarmare a căror funcţionare să fie asigurată

de cel puţin 3 surse energetice diferite: reţea industrială, grupuri electrogene, acumulatoare, aer

comprimat, abur, carburanţi şi altele asemenea;

(iii) verificarea periodică a dispozitivelor de acţionare a mijloacelor de alarmare;

(iv) readucerea la starea de funcţionare, în timp scurt, a sistemelor şi mijloacelor de

alarmare afectate în urma atacurilor din aer;

(v) intensitatea acustică a semnalelor de alarmare să fie cu cel puţin 6 - 10 dB mai mare

decât zgomotul de fond.

ART. 7

Mesajele de avertizare şi alarmare se transmit în mod obligatoriu, cu prioritate şi gratuit,

prin toate sistemele de telecomunicaţii, posturile şi reţelele de radio şi de televiziune, inclusiv

prin satelit şi cablu, care operează pe teritoriul României, la solicitarea preşedinţilor

comitetelor pentru situaţii de urgenţă, conform protocoalelor încheiate în acest sens cu

operatorii de comunicaţii.

ART. 8

(1) În cazul producerii unor dezastre, folosirea mijloacelor de alarmare se realizează cu

aprobarea prefectului, primarului localităţii ori a conducătorului instituţiei publice sau a

operatorului economic implicat, după caz, ori a împuterniciţilor acestora.

(2) Folosirea mijloacelor de alarmare în alte scopuri decât cele pentru care sunt destinate

este interzisă.

(3) Sistemul de înştiinţare, avertizare şi alarmare la localităţi, instituţii publice şi operatori

economici se verifică periodic prin executarea de antrenamente şi exerciţii.

CAP. 2

Organizarea şi asigurarea înştiinţării

ART. 9

Inspectoratul General înştiinţează centrele operative pentru situaţii de urgenţă cu activitate

permanentă la nivelul ministerelor şi instituţiilor publice centrale, iar prin unităţile subordonate

organizează şi execută înştiinţarea comitetelor pentru situaţii de urgenţă judeţene, locale şi al

municipiului Bucureşti, pe zone şi grupe de înştiinţare, în funcţie de amploarea şi de

intensitatea situaţiei de protecţie civilă.

ART. 10

Înştiinţarea se realizează astfel:

a) Inspectoratul General înştiinţează centrele operative pentru situaţii de urgenţă cu

activitate permanentă şi inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului

Bucureşti, denumite în continuare inspectorate judeţene;

b) inspectoratele judeţene înştiinţează comitetele pentru situaţii de urgenţă judeţene, locale,

al municipiului Bucureşti şi operatorii economici sursă de risc din zona de responsabilitate;

UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA

Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA

Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

167

c) structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor organizează înştiinţarea unităţilor şi

formaţiunilor subordonate, pe baza datelor primite de la eşaloanele superioare şi inspectoratele

judeţene, în conformitate cu Metodologia transmiterii mesajelor de înştiinţare, avertizare şi

alarmare despre situaţii de urgenţă, emisă prin ordin al inspectorului general al Inspectoratului

General;

d) înştiinţarea structurilor aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului Român de

Informaţii, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciului de Protecţie şi Pază se

organizează şi se execută conform planurilor de cooperare.

ART. 11

Pentru realizarea înştiinţării se folosesc sisteme şi echipamente ale serviciilor de urgenţă,

precum şi mijloace şi canale puse la dispoziţie de Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, pe

bază de protocol/plan de cooperare, posturi de radiodifuziune şi televiziune centrale şi locale,

aparate telefonice conectate la sistemul de telecomunicaţii teritorial, aparate telefonice din

reţeaua de cooperare organizată de Ministerul Apărării Naţionale [RTP/RMNC*)], căi şi

circuite telefonice închiriate permanent sau preluate temporar pe bază de protocol din sistemul

de telecomunicaţii teritorial, staţii şi receptoare radio, receptoare cu frecvenţe fixe,

radiotelefoane din înzestrarea serviciilor de urgenţă profesioniste, precum şi ale agenţilor

economici sursă de risc.

------------

*) RMNC reprezintă Reţeaua Militară Naţională de Comunicaţii.

ART. 12

(1) În scopul transmiterii unitare, eficiente şi oportune a mesajelor, Inspectoratul General şi

inspectoratele judeţene întocmesc scheme de înştiinţare şi alarmare, care cuprind: eşalonul

superior, structuri şi formaţiuni cu care cooperează, autorităţile administraţiei publice centrale

şi/sau locale şi operatori economici prevăzuţi a fi înştiinţaţi, organizaţi pe grupe de înştiinţare;

mijloace de transmisiuni folosite, timpul de înştiinţare, precum şi alte date necesare asigurării

înştiinţării.

(2) Schemele prevăzute la alin. (1) fac parte integrantă din planul de înştiinţare şi alarmare

întocmit la nivelul fiecărui inspectorat judeţean.

(3) Numărul grupelor de înştiinţare se stabileşte astfel încât să se asigure înştiinţarea

completă şi în timp scurt a structurilor prevăzute prin plan.

(4) Fiecare grupă de înştiinţare va fi compusă, de regulă, din 6 - 8 corespondenţi, astfel

încât, în cazul transmiterii simultane, calitatea mesajelor să nu fie afectată.

(5) Schemele de principiu, cu organizarea şi asigurarea înştiinţării şi alarmării la nivel

naţional şi judeţean, sunt prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.

ART. 13

(1) Pentru transmiterea şi recepţionarea mesajelor de înştiinţare prin radio se folosesc staţii

radio, receptoare radio şi radiotelefoane, organizate în direcţii şi reţele radio de înştiinţare.

Lucrul în reţelele radio de înştiinţare se desfăşoară potrivit prevederilor dispoziţiunii de

comunicaţii, elaborată de Inspectoratul General.

(2) Direcţia comunicaţii şi informatică din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor

asigură caracteristicile de lucru radio pentru Inspectoratul General.

UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA

Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA

Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

168

ART. 14

Mesajele de înştiinţare, în principiu, vor fi sub formă scrisă, iar conţinutul lor va fi scurt,

clar şi concis, eliminându-se detaliile care generează confuzii. Inspectoratele judeţene transmit

mesajele prin aparatura de înştiinţare existentă la municipii şi oraşe, iar la comune se va

transmite prin reţeaua radio şi înştiinţare unilaterală pe frecvenţe fixe şi telefonic (fax).

ART. 15

Centrele operative asigură pregătirea şi menţinerea echipamentelor în stare de funcţionare

pentru primirea mesajelor despre pericolul atacurilor din aer şi transmiterea acestora la

organele prevăzute a fi înştiinţate.

ART. 16

În Centrul Operaţional Naţional (CON), centrele operaţionale judeţene (COJ) şi al

municipiului Bucureşti şi/sau punctele de comandă, la primirea ordinului de trecere la

intensificarea măsurilor de protecţie a populaţiei şi bunurilor materiale, se asigură personal

operativ şi tehnic de specialitate. Personalul operativ răspunde de primirea şi transmiterea

mesajelor de înştiinţare sau semnalelor de alarmare, după caz. Data, ora şi minutul primirii şi

transmiterii mesajelor de înştiinţare şi semnalelor de alarmare se înscriu în jurnalul acţiunilor

de intervenţie.

ART. 17

Centrul Operaţional Naţional planifică, organizează şi desfăşoară lunar antrenamente

privind transmiterea mesajelor de înştiinţare despre pericolul atacurilor din aer şi producerea

dezastrelor cu centrele operaţionale judeţene, al municipiului Bucureşti şi centrele operative

pentru situaţii de urgenţă cu activitate permanentă, în conformitate cu Metodologia transmiterii

mesajelor de înştiinţare, avertizare şi alarmare despre situaţii de urgenţă, aprobată prin ordin al

inspectorului general al Inspectoratului General.

ART. 18

Centrele operaţionale judeţene şi al municipiului Bucureşti vor planifica, vor organiza şi vor

desfăşura bilunar antrenamente de înştiinţare a comitetelor judeţene, al municipiului Bucureşti,

locale şi a operatorilor economici din zona de responsabilitate.

ART. 19

În cadrul antrenamentelor se va urmări viabilitatea schemelor de înştiinţare prin realizarea

unor scenarii care au la bază analiza factorilor de risc din zona de competenţă şi încadrarea

activităţilor în timp real.

ART. 20

Inspectoratele judeţene în cadrul convocărilor cu reprezentanţii consiliilor judeţene şi ai

consiliilor locale vor preciza procedurile de înştiinţare şi avertizare a populaţiei de către

autorităţile administraţiei publice locale, verificând periodic modul de organizare a activităţii.

CAP. 3

Organizarea şi asigurarea alarmării

ART. 21

(1) Pentru alarmarea populaţiei se asigură din timp de pace, în localităţi, instituţii publice şi

la operatori economici, sisteme şi mijloace de alarmare.

UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA

Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA

Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

169

(2) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, conducătorii instituţiilor publice,

patronii şi managerii operatorilor economici sursă de risc, indiferent de forma de proprietate,

prevăd anual în bugetul propriu fonduri pentru cheltuielile necesare desfăşurării activităţilor de

protecţie civilă, potrivit legii.

ART. 22

Numărul, tipul mijloacelor de alarmare şi locurile de instalare a acestora pentru asigurarea

alarmării localităţilor şi operatorilor economici se stabilesc de către Inspectoratul General în

baza studiilor de audibilitate.

ART. 23

Asigurarea cu mijloace de alarmare se realizează din timp de pace. La trecerea graduală de

la starea de pace la starea de război, prin trepte ale mobilizării, completarea echipamentelor se

realizează conform normelor de înzestrare.

ART. 24

Alarmarea populaţiei, instituţiilor publice şi operatorilor economici se realizează prin

semnale acustice sau optice emise cu ajutorul mijloacelor de alarmare şi prin comunicări

transmise pe posturile de radiodifuziune şi televiziune centrale şi locale, iar în cazul existenţei,

şi prin staţiile de radioficare şi radioamplificare.

ART. 25

(1) Semnalele de alarmare acustice a populaţiei, instituţiilor publice şi operatorilor

economici sunt: alarmă aeriană, alarmă la dezastre, prealarmă aeriană şi încetarea alarmei.

(2) Durata fiecărui semnal de alarmare este de două minute pentru toate mijloacele de

alarmare, cu excepţia sirenelor cu aer comprimat la care durata este de un minut.

a) Semnalul ALARMĂ AERIANĂ se compune din 15 sunete a 4 secunde fiecare, cu pauză

de 4 secunde între ele. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune din 15 sunete a

2 secunde fiecare, cu pauză de 2 secunde între ele.

b) Semnalul ALARMĂ LA DEZASTRE se compune din 5 sunete a 16 secunde fiecare, cu

pauză de 10 secunde între ele. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune din 5

sunete a 8 secunde fiecare, cu pauză de 5 secunde între ele.

c) Semnalul PREALARMĂ AERIANĂ se compune din 3 sunete a 32 secunde fiecare, cu

pauză de 12 secunde între ele. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune din 3

sunete a 16 secunde fiecare, cu pauză de 6 secunde între ele.

d) Semnalul ÎNCETAREA ALARMEI se compune dintr-un sunet continuu, de aceeaşi

intensitate, cu durata de 2 minute. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune

dintr-un sunet continuu, de aceeaşi intensitate, cu durata de 1 minut.

ART. 26

După principiul de funcţionare şi construcţie, mijloacele de alarmare se clasifică în:

mijloace acustice şi mijloace optice.

a) Mijloacele de alarmare acustice asigură emiterea de sunete acustice cu frecvenţe de 200 -

500 Hz şi pot fi:

1. mijloacele de alarmare acustice speciale: sirene electrice şi electronice de diferite puteri,

sirene cu aer comprimat şi motosirene;

2. mijloacele de alarmare acustice obişnuite: fluiere cu abur sau cu aer comprimat, clopote,

sonerii, claxoane etc.

UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA

Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA

Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

170

b) Mijloacele de alarmare optice asigură afişarea explicită a denumirii semnalului de

alarmare, precum şi emiterea de semnale luminoase de avertizare. Acestea se instalează de

regulă la operatorii economici care prin specificul activităţii nu asigură condiţii optime pentru

perceperea semnalelor acustice.

ART. 27

(1) Sistemul de alarmare al unei localităţi sau operator economic, în general, cuprinde:

sirene electrice şi/sau electronice acţionate centralizat sau local, centrale de alarmare, staţii de

radioficare şi radioamplificare.

(2) Alarmarea interioară în incinta operatorilor economici, complexurilor comerciale, sălilor

de spectacole, staţiilor de metrou etc., cu nivel de zgomot ridicat, se realizează cu mijloace

acustice care să producă un nivel sonor mai mare decât zgomotul de fond, dublate cu mijloace

optice.

ART. 28

(1) Centralele de alarmare sunt destinate pentru acţionarea centralizată a sirenelor electrice,

electronice şi a celor cu aer comprimat din municipii, oraşe şi operatori economici care au

instalate cel puţin 3 sirene.

(2) Centralele de alarmare prevăzute la alin. (1) se instalează, de regulă, în Centrul

Operaţional Naţional (CON), centrele operaţionale judeţene şi al municipiului Bucureşti,

punctele de comandă, centrele operative şi dispeceratele operatorilor economici sursă de risc,

în încăperi amenajate şi destinate acestui scop, care să îndeplinească condiţiile tehnice pentru

funcţionarea corespunzătoare a acestora.

(3) Centralele de alarmare vor asigura şi acţionarea sirenelor prevăzute a se instala la

primirea ordinului de trecere la intensificarea măsurilor de protecţie a populaţiei şi bunurilor

materiale, în conformitate cu precizările instrucţiunilor şi ordinelor în vigoare.

ART. 29

Încăperile în care se instalează centralele de alarmare se prevăd cu instalaţii electrice şi de

telecomunicaţii necesare acţionării sirenelor, mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor,

instrucţiuni de exploatare a echipamentelor, planul localităţii şi al operatorilor economici cu

amplasarea mijloacelor de alarmare şi tabloul cu chei de la toate cofretele sirenelor.

ART. 30

La municipiile reşedinţă de judeţ centralele de alarmare se instalează în centrele

operaţionale ori în punctele de comandă judeţene sau/şi municipale, după caz, astfel încât, în

cazul scoaterii din funcţiune a uneia dintre acestea, să se asigure alarmarea corespunzătoare a

localităţii. De asemenea, la municipii şi oraşe, centralele de alarmare trebuie să poată fi

acţionate şi de la punctele de comandă judeţene.

ART. 31

(1) În municipiul Bucureşti centralele de alarmare se instalează în centrul operaţional sau în

punctul de comandă al inspectoratului pentru situaţii de urgenţă al municipiului. Centralele de

alarmare ale sectoarelor se acţionează de la punctul de comandă al municipiului Bucureşti.

(2) La centralele de alarmare instalate în punctul de comandă al municipiului Bucureşti se

conectează 10 - 15% din sirenele existente în fiecare sector, asigurându-se astfel posibilitatea

acţionării mijloacelor de alarmare din sectoarele la care punctele de comandă de protecţie

civilă respective au fost scoase din funcţiune în cazul atacului din aer.

UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA

Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA

Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

171

ART. 32

În dispeceratele operatorilor economici sursă de risc se vor instala centrale de alarmare cu o

capacitate care să permită acţionarea centralizată a sirenelor electrice, sirenelor electronice,

sirenelor cu aer comprimat existente şi pe cele care se prevăd a se mai instala, asigurându-se în

mod obligatoriu posibilitatea acţionării din centrele operaţionale judeţene.

ART. 33

Centralele de alarmare se conectează pe cât posibil la aparatura de înştiinţare-alarmare în

scopul acţionării lor centralizate de la Inspectoratul General sau de la inspectoratele judeţene.

ART. 34

(1) Acţionarea mijloacelor de alarmare de la centralele de alarmare se asigură pe circuite

telefonice urbane şi interurbane proprii serviciilor de urgenţă profesioniste sau închiriate din

sistemul de telecomunicaţii teritorial.

(2) Circuitele telefonice folosite pentru acţionarea centralelor şi mijloacelor de alarmare

instalate la operatorii economici sursă de risc se închiriază de către aceştia, iar pentru cele

aflate la comitetele locale pentru situaţii de urgenţă se închiriază de către consiliile locale.

ART. 35

Pentru acţionarea în timp oportun a mijloacelor de alarmare mobile sau dispuse în unele

zone ale municipiilor şi oraşelor unde nu sunt asigurate legături de telecomunicaţii teritoriale,

echipele de alarmare se dotează cu radiotelefoane care vor fi prevăzute în normele de

înzestrare.

ART. 36

În funcţie de importanţa localităţii, în vederea realizării măsurilor de protecţie civilă, la nivel

judeţean se constituie rezerve de sirene electrice, electronice şi motosirene în procent de 5 -

10%, în depozitul inspectoratului judeţean, iar la centralele de alarmare în procent de 20 - 25%

faţă de existent.

ART. 37

Pentru transmiterea mesajelor şi semnalelor de alarmare a populaţiei prin posturile centrale

şi locale de radiodifuziune şi televiziune, Inspectoratul General şi inspectoratele judeţene vor

încheia protocoale de cooperare cu acestea.

ART. 38

În centrele operative ale comitetelor locale, precum şi în dispeceratele operatorilor

economici sursă de risc, care dispun de staţii de radiodifuziune, respectiv de radioamplificare,

pe timpul aplicării măsurilor pentru creşterea graduală a capacităţii de intervenţie se pregătesc

instalaţiile necesare pentru transmiterea semnalelor şi comunicărilor de protecţie civilă.

ART. 39

Operatorii economici sursă de risc asigură mijloacele de alarmare pentru prevenirea

populaţiei din zonele potenţial a fi afectate.

ART. 40

Zonele probabil a fi afectate în caz de dezastre se stabilesc pe timp de normalitate de către

comitetele judeţene, locale şi al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă, precum şi de

operatorii economici sursă de risc, cu acordul inspectoratelor judeţene.

ART. 41

UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA

Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA

Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

172

(1) Alarmarea populaţiei din localităţile dispuse în zonele din aval de barajele

hidroenergetice se asigură prin sisteme de alarmare, constituite din sirene electronice, sirene cu

aer comprimat şi electrice. Mesajele verbale şi semnalele acustice emise de mijloacele de

alarmare trebuie să acopere întreaga zonă inundabilă şi să fie identice cu cele prevăzute la art.

25.

(2) Pentru noile lucrări hidrotehnice sistemele de alarmare se realizează odată cu executarea

acestora, prin grija beneficiarilor, care răspund şi de întreţinerea, menţinerea în stare de

funcţionare şi acţionarea la nevoie a mijloacelor de alarmare.

ART. 42

(1) Acţionarea mijloacelor de alarmare deţinute de operatorii economici sursă de risc se

realizează din dispeceratele deţinătorilor sau din locaţiile (amplasamentele) stabilite de aceştia,

precum şi din centrele operaţionale judeţene.

(2) În situaţia când pericolul este iminent, operatorii economici sursă de risc vor alarma

imediat populaţia din arealul de impact prin acţionarea sirenelor din dispeceratele proprii,

informând ulterior despre aceasta centrele operaţionale judeţene.

CAP. 4

Instalarea, întreţinerea, verificarea, repararea şi folosirea mijloacelor de înştiinţare şi

alarmare

ART. 43

Montarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor de înştiinţare-alarmare se asigură de către

personal tehnic autorizat, pe baza contractelor sau a convenţiilor legal încheiate, în condiţiile

prevăzute de normele tehnice aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

ART. 44

După primirea ordinului de trecere la realizarea măsurilor pentru creşterea graduală a

capacităţii de luptă se interzice executarea exerciţiilor de alarmare publică. Verificarea

funcţionării fiecărui mijloc de alarmare este admisă numai prin impulsuri scurte.

ART. 45

În scopul evitării declanşării accidentale a sistemelor şi mijloacelor de alarmare,

inspectoratele judeţene, comitetele judeţene şi locale pentru situaţii de urgenţă împreună cu

operatorii de specialitate iau măsuri pentru: asigurarea securităţii mijloacelor sau elementelor

din compunerea sistemelor de alarmare; instalarea filtrelor electrice de siguranţă la circuitele

telefonice de acţionare a mijloacelor de alarmare; accesul unui număr strict limitat de persoane

care să acţioneze nemijlocit mijloacele de alarmare; verificarea şi întreţinerea periodică a

acestora, cunoaşterea şi respectarea întocmai a prevederilor instrucţiunilor şi regulilor de

exploatare de către personalul care acţionează sau întreţine sistemele/mijloacele de alarmare.

CAP. 5

Dispoziţii finale

ART. 46

UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA

Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA

Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

173

(1) Pentru lucrări de dezvoltare şi/sau completare a sistemului de înştiinţare-alarmare pe

teritoriul de competenţă vor fi întocmite studii de audibilitate, fezabilitate şi proiecte tehnice

de către instituţiile abilitate să execute astfel de lucrări.

(2) Documentaţia necesară contractării acestor lucrări va fi prezentată în mod obligatoriu

spre avizare Inspectoratului General - Serviciul înştiinţare, alarmare şi evacuare, cu 30 de zile

anterior lansării formalităţilor legale de contractare (achiziţionare), atât pentru lucrările de

proiectare, cât şi pentru achiziţia directă de echipamente.

ART. 47

Dotarea cu sisteme de alarmare se realizează la propunerile inspectoratelor judeţene, prin

finanţare de către consiliile judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale. Pentru operatorii

economici, responsabilitatea revine ministerelor şi celorlalte organe de specialitate ale

administraţiei publice centrale, precum şi conducătorilor acestora.

ART. 48

Pentru organizarea şi desfăşurarea eficientă a înştiinţării şi alarmării, Inspectoratul General

şi inspectoratele judeţene vor întocmi "Planul de înştiinţare şi alarmare al ...", conform anexei

nr. 3, iar comitetele municipale, orăşeneşti şi locale vor întocmi "Schema organizării

avertizării şi alarmării populaţiei ..." în conformitate cu precizările inspectoratelor pentru

situaţii de urgenţă judeţene (al municipiului Bucureşti).

ART. 49

Anexele nr. 1 - 3 fac parte integrantă din prezentele norme.

ANEXA 1*)

la norme

*) Anexa nr. 1 este reprodusă în facsimil.

SCHEMA DE PRINCIPIU CU ORGANIZAREA ŞI ASIGURAREA ÎNŞTIINŢĂRII ŞI ALARMĂRII LA NIVEL

NAŢIONAL

________________________ ________________

|- SMFA | |CENTRE OPERATIVE|

|- SMG | ----->|CU ACTIVITATE |

|- Structuri monitorizare| | |PERMANENTĂ |

| surse de risc | | |________________|

|- Populaţie | | __________________________

|________________________| | |MAI şi UNITĂŢI SUBORDONATE|

| | | (poliţie, jandarmerie, |

| | | poliţie de frontieră) |

| | |__________________________|

| | ^

_____v________________________________|_______________|___

| INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ |

|__________________________________________________________|

|Echipamente|Reţea |Reţea |I.C. |Sistem de |

|de |radio de |radio de | |telecomunicaţii|

|înştiinţare|înştiinţare|înştiinţare | |teritorial |

|F 1001 |nr. |pe frecvenţe| | |

| | |fixe | | |

|___________|___________|____________|_____|_______________|

: __|__ __|__ | __|__ __|__ __|__

UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA

Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA

Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

174

: | 1' | | 20' | | | 20' | | 15' | | 15' |

: |_____| |_____| | |_____| |_____| |_____|

...........: | | | | | |

: ________|___________|_______|____|________|__________|________

: | | |

: ____v____ | ____v____

: | Grupa 1 | . . . . . . . .|. . . . . . . . . . | Grupa 7 |

: |_________| | |_________|

: | | |

: __v____________________________v_________________________________v__

: | INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ JUDEŢEAN |__

: | (AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI) | |

: |____________________________________________________________________| |

: |Echipamente|Reţea |Receptoare | I.C. |Sistem de |Radio | |

: |de |radio de |radio | |telecomunicaţii|telefoane| |

: |înştiinţare|înştiinţare| | |teritorial | | |

: |F 1001 |nr. | | | | | |

: |___________|___________|___________|______|_______________|_________| |

: | _|____________|______| ________|______________| |

: | | | | | | |

: | | | ______|________v_ | |

: __|______|_| ___|______|__________|______v________ |

: | | ____|___|___|______v______|___|_______ | |

: ____|__v_|____|___|___|_____ | | | | | |

: | | | | | | | | | | | | |

: __v____v____v____v___v___v_ _v___v___v___v_ ___v_______v___ |

: | CONSILIUL JUDEŢEAN, | | CONSILIUL | | CONSILIUL | ______v__

: | MUNICIPAL | | ORĂŞENESC | | COMUNAL | |AGENŢI |

: |___________________________| |_______________| |_______________| |ECONOMICI|

: |Comitetul judeţean pentru | |Comitetul local| |Comitetul local| |SURSĂ |

: |situaţii de urgenţă | |pentru situaţii| |pentru situaţii| |DE RISC |

: |(al municipiului Bucureşti)| |de urgenţă | |de urgenţă | |_________|

: |___________________________| |_______________| |_______________| |

:.| A | B | C | D | E | F | | A | C | E | F | | C | E | |

: |____|____|____|____|___|___| |___|___|___|___| |_______|_______| |

: | | | |

: | ____________ | ____________ _v_______ ____v__

: __v_____ |Sirene | ___v____ |Sirene ||Acţionare| | Sirene|

:.|Centrală|->|centralizate| |Centrală|->|centralizate||locală | | |

|de | |____________| |de | |____________||_________| |_______|

|alarmare| ____________ |alarmare| ____________

| | |Terminale | | | |Terminale |

| |->|sirene | | |->|sirene |

|________| |____________| |________| |____________|

Semnificaţia literelor din organigrama de mai sus este următoarea:

A - Echipamente de înştiinţare F 1001

B - Reţea radio de înştiinţare nr.

C - Receptoare radio

D - I.C.

E - Sistem de telecomunicaţii teritorial

F - Radio telefoane

ANEXA 2*)

la norme

*) Anexa nr. 2 este reprodusă în facsimil.

UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA

Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA

Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

175

SCHEMA DE PRINCIPIU CU ORGANIZAREA ŞI ASIGURAREA ÎNŞTIINŢĂRII ŞI ALARMĂRII LA NIVEL

JUDEŢEAN

________________________ _________________________

|- IGSU | |Structuri teritoriale ale|

|- Structuri monitorizare| -->|MAI, MApN, STS, SRI |

| surse de risc | | |_________________________|

|- Populaţie | |

|________________________| |

| |

___________v________________________________|____________________

| INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ JUDEŢEAN |

| (AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI) |______

|_________________________________________________________________| |

|Echipamente|Reţea |Receptoare|I.C.|Sistem de |Radio | |

|de |radio de |radio | |telecomunicaţii|telefoane| |

....|înştiinţare|înştiinţare| | |teritorial | | |

: |F 1001 |nr. | | | | | |

: |___________|___________|__________|____|_______________|_________| |

: __|__ __|__ __|__ __|__ __|__ __|__ |

: | 1' | | 20' | | 20' | | 15' | | 15' | | 1' | |

: |_____| |_____| |_____| |_____| |_____| |_____| |

: | | | | | | ______ |

: | | | | | | |._._ ||

: | | | | | | _|___ | ||

: o-----------o------------o------o---------o---------o-->|Grupa| :_||

: | | | | | | | |.| |

: | | | | | | |_____| |

: _____|___________|__________ | | | | | |

: | ____________| | | | | | | |

: | | __________________|_|______|_________|_ | | |

: | | | _____________|___|____| | | | | |

: | | | | _________|___|______________|_|_____ | | |

: | | | | | _____|___|___|____________|_____|_| | |

: | | | | | | | | | __|________|_____|________| |

: | | | | | | | | || | | | | |

: _v____v____v____v___v___v_ v___v___vv__v__ ___v_____v___v_ |

: | CONSILIUL JUDEŢEAN | | CONSILIUL | | CONSILIUL | __|

: | (MUNICIPIULUI BUCUREŞTI) |_| MUNICIPAL, |_| COMUNAL | |

: | ||| ORĂŞENESC, ||| | _____v___

: | ||| (SECTOARELE ||| | |AGENŢI |

: | ||| MUNICIPIULUI ||| | |ECONOMICI|

: | ||| BUCUREŞTI) ||| | |SURSĂ |

: |___________________________|||_______________|||_______________| |DE RISC |

: |Comitetul judeţean pentru |||Comitetul local|||Comitetul local| |_________|

: |situaţii de urgenţă |||pentru situaţii|||pentru situaţii| |

: |(al municipiului Bucureşti)|||de urgenţă |||de urgenţă | |

: |___________________________|||_______________|||_______________| |

:.| A | B | C | D | E | F ||| A | C | E | F ||| C | E | |

: |____|____|____|____|___|___|||___|___|___|___|||_______|_______| |

: | | | | |____ |

: | | | |________ | |

: | ____________ | | ____________ | ___v_____ __v___

: __v_____ |Sirene | | _v______ |Sirene |||Acţionare| |Sirene|

: |Centrală|->|centralizate| ||Centrală|->|centralizate|||locală | | |

:.|de | |____________| ||de | |____________|||_________| |______|

|alarmare| ____________ ||alarmare| ____________ |

| | |Terminale | || | |Terminale ||

| |->|sirene | || |->|sirene ||

|________| |____________| ||________| |____________||

| |

UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA

Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA

Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

176

____v__________________________v___

| AVERTIZARE |

|POSTURI CENTRALE/LOCALE RADIO ŞI TV|

|AMPLIFICATOR VOCE PORTABIL ETC. |

|___________________________________|

Semnificaţia literelor din organigrama de mai sus este următoarea:

A - Echipamente de înştiinţare F 1001

B - Reţea radio de înştiinţare nr.

C - Receptoare radio

D - I.C.

E - Sistem de telecomunicaţii teritorial

F - Radio telefoane

ANEXA 3

la norme

PLAN DE ÎNŞTIINŢARE ŞI ALARMARE

Partea cu text cuprinde:

- scopul şi concepţia asigurării măsurilor de înştiinţare, avertizare şi alarmare;

- realizarea înştiinţării, avertizării şi alarmării în diferite situaţii:

- pe timpul conflictului armat;

- pe timpul trecerii de la starea de pace la starea de război prin trepte ale mobilizării;

- pe timpul situaţiilor de urgenţă, diferenţiat pe tipuri de riscuri şi în funcţie de amploarea

şi de intensitatea manifestării acestora;

- asigurarea acţiunilor şi protecţia personalului:

- în cazul conflictului armat (a se vedea asigurarea acţiunilor şi protecţia personalului,

însă cele cu caracter nonmilitar);

- în situaţii de urgenţă.

Partea grafică cuprinde:

- harta cu organizarea transmisiunilor:

- locul de amplasare a mijloacelor de înştiinţare şi alarmare;

- situaţia audibilităţii (judeţ, municipiu, oraş, comună);

- dispunerea staţiilor radiotelefonice;

- dispunerea staţiilor de radio şi televiziune;

- dispunerea şi capacitatea centralelor telefonice urbane şi rurale;

- locul depozitelor cu materiale şi echipamente de înştiinţare şi alarmare;

- schema fluxului informaţional (întocmită în conformitate cu "Metodologia transmiterii

mesajelor de înştiinţare, avertizare şi alarmare despre situaţii de urgenţă");

- schema cu organizarea înştiinţării şi alarmării pe urgenţe, trepte şi grupe;

- situaţia mijloacelor de înştiinţare şi alarmare sub următoarea formă:

Semnificaţia coloanei S din tabelul de mai jos este următoarea:

S - Starea de operativitate (funcţionează/nu funcţionează)

________________________________________________________________________________

N Tipul Adresa Locul de Proprietarul Modul de Locul de S

UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA

Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA

Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021

177

r. echipamentului dispunere echipamentului acţionare acţionare

_________________ (ISUJ,

c centralizat local instituţia

r etc.)

t.

________________________________________________________________________________

- repartiţia echipelor pentru acţionare.

NOTĂ:

Planul se întocmeşte de către inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean, se avizează

de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi se aprobă de către prefect.

----