1

Cuprins:

1. Noţiunea şi caracterele juridice a contractului de înstrăinare a bunului cu

condiţia întreţinerii pe viaţă............................................................................................2

2. Elementele contractului...................................................................................4

3. Conţinutul contractului ..................................................................................5

4. Modificarea, rezoluţiunea şi incetarea contractului........................................6

5. Delimitarea contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe

viaţă de alte contracte....................................................................................................8

2

1. Noţiunea şi caracterele juridice a contractului de înstrăinare

a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă.

Prin contractul de întreţinere una dintre părţi înstrăinează un bun sau plăteşte o

sumă de bani (capital), iar cealaltă parte se obligă să-i asigure întreţinerea în natură (de

regulă, hrană, îmbrăcăminte, îngrijiri medicale etc.) pe timpul cât va trăi, iar după

moarte s-o înmormânteze .1

Prin urmare putem delimita urmatoarele caractere juridice a acestui tip de

contract2:

- Caracter consensual- e se încheie prin simplul acord de voință al părților;

- Caracter sinalagmatic- ce presupune obligatia beneficiarului de a transmite

in proprietate un bun , la rindul caruia dobinditorul se obliga sa asigure intretinerea

persoanei;

- Caracter aleatoriu- Care depinde de o împrejurare viitoare și nesigură;

întâmplător ;

- Caracter oneros- presupune un avantaj patrimonial ;

- Caracter intituito-personae - acesta presupe un caracter strict personal;

- Caracter cu executare succesiva- acesta se realizeaza prin plati periodoce pe

durata vietii beneficiarului;

- Caracter translativ de proprietate – beneficiarul e obligat sa transmita dreptul

de proprietate asupra bunului.

Contractul de întreţinere, asemănător rentei viagere, este un contract cu titlu

oneros aleatoriu, sinalagmatic, translativ de proprietate şi consensual, cu excepţia

cazului în care bunul înstrăinat este un teren, pentru care legea prevede necesitatea

încheierii contractului în formă autentica .

1 Codul civil al Republicii Moldova2 http://referat-referate.blogspot.com/2013/02/instrainarea-bunului-cu-conditia.html

3

Obligaţia de întreţinere urmează a fi considerată indivizibilă (pasiv) chiar dacă a

fost contractată de un singur debitor, deoarece - în cazul morţii lui - moştenitorii vor fi

obligaţi fiecare pentru tot , în ipoteza în care creditorul întreţinerii acceptă, iar ei

înţeleg să execute obligaţia pentru a împiedica desfiinţarea contractului din cauza

neexecutării fortuite a întreţinerii de către debitorul iniţial obligat intuitu personae.

Dacă a fost un singur creditor care are mai mulţi moştenitori, problema transmiterii

creanţei nu se pune, deoarece ea se stinge la moartea lui. În schimb, problema se pune

sub raportul exercitării dreptului patrimonial de a cere rezoluţiunea contractului pentru

neexecutarea obligaţiei în trecut (până la decesul creditorului), care se transmite,

indivizibil, asupra tuturor moştenitorilor, oricare putând să intenteze acţiunea .

2. Elementele contractului

3Subiecţii contractului sunt beneficiarul întreţinerii şi dobînditorul. Dat fiind

faptul că legea nu stipulează careva restricţii faţă de beneficairul întreţinerii, în această

calitate poate activa orice persoană fizică, care dispune cu titlu de proprietate de un

bun imobil sau mobil şi care poate servi drept obiect al acestui contract. În această

calitate poate activa şi o persoană aptă de muncă, dar de regulă, beneficiarii întreţinerii

sunt pensionarii, bolnavii, invalizii, sau persoanele care neatingînd vîrsta pensiei nu

activează din cauza şomajului sau alte cauze, dar dispunînd de un oarecare bun pot

încheia un asemenea contract. Dobînditorul poate fi orice persoană fizică, care este în

stare de a acorda întreţinere pe viaţă altei persoane. Prin urmare, el trebuie să fie apt de

muncă şi să fie încadrat în cîmpul muncii, sau să dispună de alte surse legale necesare

pentru întreţinerea beneficiarului. Legislaţia RM nu admite posibilitatea participării în

acest contract a persoanelor juridice. Codul Civila al Federaţiei Ruse, de exemplu,

admite astfel de situaţii.4

3 Gh. Chibac, A. Chiriac. Curs succint de prelegeri la drept civil. - Chişinău, 1996, p. 66.

4 Comentariu la Codul Civil la Republicii Moldova

4

Obiectul contractului constă din două părţi componente, în principiu,

echivalente: un bun imobil sau mobil şi întreţinerea dobînditorului în natură – locuinţă,

hrană, îngrijire şi ajutor necesar. De regulă, primul component reprezintă o casă de

locuit, un apartament, o vilă, un teren, un automobil, sau un oarecare alt bun imobil

sau mobil, care are o valoare impunătoare şi care permite încheierea unui asemenea

contract. Valoarea acestui obiect are o importnaţă prioritară pentru dobînditor,

deoarece în caz contrar el nu va avea interes şi, bineînţeles, nu va încheia un asemena

contract. Contractul de întreţinere pe viaţă, fiind un contract cu titlu oneros, necesită şi

un echivalent bunului, care a fost transmis în proprietatea dobînditorului. Acest

echivalent, care este a doua parte componentă, reprezintă costul întreţinerii pe viaţă,

care conţine patru elemente de bază: un spaţiu locativ, alimentare, îngrijire şi ajutorul

necesar, care se prestează în natură. În acest echivalent sunt incluse şi cheltuielile de

înmormîntare a beneficiarului întreţinerii, care le va suporta în cazul decesului acestuia

dobînditorul.

Termenul contractului nu este determinat de părţi, deoarece el depinde de durata

viaţii beneficiarului întreţinerii şi care încetează odată cu decesul acestuia.

Forma scrisă a contractului se aplică indiferent de obiectul contractului, însă

dacă obiectul acestui contract este un bun pentru înstrăinarea căruia se cere respectarea

formei autentice, atunci contractul se însheie în formă autentică. Forma autentică se

aplică în cazurile stipulate în 5art. 212 al prezentului Cod. Astfel, în baza art.3 al Legii

281/1997, se cere autentificarea notarială în cazul cînd obiectul contractului este un

teren.

3. Continutul contractului

Obligatiile beneficiarului intretinerii:

5 Codul civil al Republicii Moldova

5

- Are obligatia de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului obiect al

contractului;

- Are obligatia de a asigura dobindirea dreptului de proprietate precum si de a

asigura contra evictiunii.

Obligatiile dobinditorului:

- De a receptiona bunul si odata cu trecerea dreptului de proprietate, asumarea

riscului pieirii fortuite a bunului;

- Asigura intretinerea beneficiarului in modul, locul, termenul prevazut in

contract. Intretinerea se realizeaza in functie de necesitati. Se poate stabili si

executarea obligatiilor de intretinere sub forma achitarii periodice a unei sume de bani.

Beneficiarul va datora intretinerea la care s-au picat indiferent daca beneficiarul are

mijloace financiare sau materiale.

- E obligat sa nu instraineze bunul pe durata contractului, gajarea sau grevarea

bunului avea loc doar cu acordul beneficiarului.

4. Rezolutiunea si incetarea contractului

Conform Art. 844 al(1): „Beneficairul întreţinerii este în drept să ceară

rezoluţiunea contractului în cazul nerespectării obligaţiilor de către dobînditor”. Deci

Stipulaţiile acestei norme prevăd dreptul părţilor de a cere rezoluţiunea contractului.

Egalitatea părţilor în acest sens se manifestă prin faptul că fiecare parte poate cere

rezoluţiunea doar în cazurile prevăzute de lege. Astfel, beneficiarul întreţinerii este în

drept să ceară rezoluţiunea contractului în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale

de către dobînditor. Dobînditorul, la rîndul său, poate cere rezoluţiunea contractului în

cazul imposibilităţii executării obligaţiilor contractuale în virtutea unor circumstanţe,

care nu depind de voinţa lui.

6

O alta cauza de reziliere a contractului de instrainare a bunului poate fi

Dobînditorul poate cere rezoluţuinea contractului în cazul imposibilităţii executării

obligaţiilor conrtactuale în virtuatea unor circumstanţe independente de voinţa lui.

Deci contractul poate fi realizat doar în cazul, cînd nerespectarea obligaţiilor

contractuale depinde de însuşi dobînditor. Respectiv, dreptul dobînditorului poate fi

realizat în cazul imposibilităţii executării obligaţiilor contractuale din cauza unor

circumstanţe, care nu depind de voinţa lui. Aceste circumstanţe pot fi următoarele:

invaliditatea, boala, şomajul şi altele, care sunt de ordin obiectiv. Prin urmare,

imposibilitatea executării care depinde de voinţa dobănditorului nu poate servi temei

pentru rezoluţiunea contractului din iniţiativa acestuia.

Incetarea contractului are loc odata cu decesul beneficiarului intretinerii, daca

exista mai multi subiecti beneficiari ai intretinerii, contractul inceteaza la data

decesului ultimului beneficiar. Insa temei pentru incetarea contractului nu poate fi

decesul dobinditorului, dreptul si obligatiile lui trec la succesor.

Modificarea contractului de întreţinere. In caz de neexecutare a obligaţiei de

întreţinere beneficiarul are dreptul, dar nu şi obligaţia, de a cere rezoluţiunea

contractului. El are posibilitatea să opteze pentru executarea contractului. Dacă

creditorul a optat în acest sens, dar executarea în natură a întreţinerii este

imposibilă din cauza atitudinii dobânditorului, instanţa, la cererea beneficiarului poate

stabili obligaţia de întreţinere prin efectuarea unor plăţi periodice în bani. Stabilirea

obligaţiei de întreţinere printr-o sumă de bani se poate face şi prin acordul părţilor

(art. 841 Cod civil).

6Transformarea în bani a obligaţiei de întreţinere de către instanţa de judecată,

care este o obligaţie de a face, este o consecinţă a imposibilităţii executării ei în mod

silit. Suma de bani stabilită constituie despăgubiri periodice şi echivalente pentru

prestaţia în natură prevăzută în contractul de întreţinere. După cum corect s-a afirmat

în literatura de specialitate, despăgubirile echivalente, egale cu valoarea întreţinerii, nu 6 I. Negru. Cu privire la transformarea în bani a obligaţiei de a face, rezultată din contractul de întreţinere //Dreptul,

2001.-nr.3, p. 38.

7

transformă contractul de întreţinere într-un contract de rentă viageră, chiar dacă ele

reprezintă o obligaţia de a da, diferită de obligaţia iniţială, care era o obligaţie de a

face. Suma nu reprezintă decât echivalentul cu titlu de despăgubire al obligaţiei iniţiale,

o aplicaţie a regulii că obligaţia de a face nu dispare dacă nu este executată, ea se

transformă în despăgubiri. întrucât întreţinerea trebuie acordată pe tot timpul vieţii

beneficiarului, este firesc ca şi despăgubirile să capete aspectul unei rente, fără să

transforme contractul iniţial într-un contract de rentă viageră, toate celelalte

caracteristici ale contractului de întreţinere rămânând neatinse.

Transformarea în bani a obligaţiei de întreţinere printr-o hotărâre

judecătorească, fără acordul părţilor, nu valorează novaţie, raporturile dintre părţi fiind

guvernate în continuare de regulile aplicabile contractului de întreţinere. Numai dacă

obligaţia de întreţinere a fost transformată prin acordul părţilor, ea valorează o novaţie,

noua datorie se substituie celei vechi care se stinge.

5. Delimitarea contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia

întreţinerii pe viaţă de alte contracte

- Deosebiri faţă de contractul de rentă viageră. Cu toate asemănările existente

între caracterele juridice ale contractelor de rentă viageră şi de întreţinere, cele două

contracte nu trebuie să fie confundate, ele fiind contracte speciale distincte.

Principalele deosebiri (care, după cum vom vedea, atrag după sine pe cale de

consecinţă şi alte deosebiri) constau în faptul că:

a) obligaţia debirentierului este o obligaţie de a da, în timp ce prestarea

întreţinerii este o obligaţie de a face;

b) renta viageră este transmisibilă (poate forma obiectul unei cesiuni), în schimb

creanţa de întreţinere este esenţialmente personală şi deci nu poate fi transmisă altei

persoane (este incesibilă)

8

c) renta este, de regulă, urmăribilă, în timp ce întreţinerea nu poate fi urmărită de

creditori.

d) contractul de rentă viageră este un contract numit, reglementat de Codul civil,

pe când contractul de întreţinere nu are o reglementare proprie, este deci un contract

nenumit

- Delimitare faţă de vânzare-cumpărare. Dacă înstrăinarea bunului se face

(numai) în schimbul întreţinerii - cu toate că se foloseşte uneori (greşit) noţiunea de

“vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere” - contractul nu poate fi confundat cu

vânzarea-cumpărarea. “Împrejurarea că tribunalul priveşte acea convenţie ca o

vânzare... este eronată în drept, din moment ce înstrăinarea bunului nu s-a făcut pe un

preţ în bani... convenţia în litigiu constituie un contract nenumit permis de lege în

virtutea principiului libertăţii convenţiilor...”.

Problema delimitării faţă de vânzare se pune însă în cazul în care bunul se

înstrăinează în schimbul întreţinerii şi a unei sume de bani. Contractul va fi calificat ca

fiind un contract de întreţinere sau un contract de vânzare-cumpărare?

Această problemă prezintă importanţă, de exemplu, în ipoteza neexecutării

obligaţiei de întreţinere (în ipoteza în care contractul este de întreţinere, debitorul este

de drept în întârziere şi nu i se poate acorda termen de plată (de graţie) pentru a se

împiedica rezoluţiunea; dacă este de vânzare, dimpotrivă, debitorul trebuie să fie pus

în întârziere şi i se poate acorda termen de graţie) sau în legătură cu interpretarea

clauzelor neclare din contract (în cazul contractului de întreţinere clauzele se

interpretează, potrivit regulilor generale, în favoarea debitorului; la vânzare toate

clauzele se interpretează în contra vânzătorului) ori în legătură cu suportarea

cheltuielilor contractului (în cazul contractului de întreţinere se suportă de ambele

părţi, iar în cazul vânzării, de către cumpărător) etc.

Pentru rezolvarea problemei naturii juridice a contractului, trebuie să se

stabilească obligaţia principală, scopul principal urmărit de către părţi la încheierea

9

contractului. Astfel - întrucât “proporţia între preţul în bani şi cel în natură” nu poate fi

calculată, valoarea întreţinerii fiind aleatorie - în lipsă de alte criterii, urmează ca

prestaţia în bani să fie raportată la valoarea bunului; contractul va fi de întreţinere dacă

prestaţia în bani reprezintă mai puţin de jumătate din valoarea bunului înstrăinat, iar în

caz contrar va fi de vânzare-cumpărare.

Dacă obligaţia principală a dobânditorului este prestarea întreţinerii, contractul

va fi de întreţinere, chiar dacă în contract s-a stipulat (precizat) preţul imobilului

înstrăinat, această împrejurare fiind irelevantă şi nu poate modifica natura juridică a

contractului. Într-adevăr, evaluarea bunului nu poate influenţa raporturile dintre părţi,

pentru că obligaţia creditorului întreţinerii este, oricum, certă (cu sau fără evaluare),

contractul având caracter aleatoriu numai din cauza duratei incerte a vieţii creditorului

şi a necesităţilor lui, deci a valorii întreţinerii ce urmează a fi prestată.

În schimb, dacă se înstrăinează o cotă-parte individualizată din imobil pe un preţ

determinat, iar cealaltă parte în schimbul întreţinerii, nu avem o vânzare cu clauză

accesorie de întreţinere (sau invers), ci două contracte (negotium) distincte cuprinse

într-un singur act (instrumentum), urmând a se aplica pentru fiecare contract regulile

corespunzătoare.

- Delimitare faţă de contractul de donaţie. Contractul de întreţinere nu trebuie

să fie confundat cu contractul de donaţie, chiar dacă la moartea beneficiarului

întreţinerii se constată că valoarea bunului înstrăinat în schimbul întreţinerii este mult

mai mare decât valoarea întreţinerii efectiv prestate. După cum s-a arătat, pe drept

cuvânt, moştenitorii rezervatari nu pot cere reducţiunea întrucât contractul de

întreţinere este un contract cu titlu oneros, deşi are caracter aleatoriu, în sensul că

valoarea prestaţiilor uneia dintre părţi este variabilă în raport de durata vieţii celeilalte

părţi. Acesta este însă un caracter specific al oricărui contract aleatoriu, care nu-şi

poate pierde, prin această împrejurare, caracterul său de contract cu titlu oneros. Deci

contractul de întreţinere nu poate fi considerat o liberalitate chiar dacă persoana care

înstrăinează se află la o vârstă înaintată sau este bolnavă şi se poate întrezări, la data

încheierii contractului, sfârşitul său apropiat.

10

Contractul de întreţinere nu trebuie să fie confundat nici cu donaţia cu sarcini; în

cazul donaţiilor sarcinile impuse dobânditorului sunt în disproporţie cu valoarea

superioară a bunului donat, astfel încât părţile contractează cu intenţia de a face şi a

primi o liberalitate. În schimb, în cazul contractului de întreţinere părţile convin “în

scopul de a-şi asigura fiecare câte un avantaj, şi anume, una de a primi un bun, iar

cealaltă, întreţinerea pe viaţă”.

Prin urmare, pentru delimitarea contractului de întreţinere de donaţia cu sarcini -

deoarece valoarea întreţinerii (criteriu obiectiv) este puternic influenţată de elementul

alea - trebuie să fie avut în vedere şi criteriul cauzei (scopului) urmărit de părţi, pentru

a se vedea dacă înstrăinătorul a încheiat contractul animus donandi sau numai pentru

a-şi asigura întreţinerea pe viaţă.

Bibliografie:

1. http://www.contabilsef.md/libview.php?l=ro&id=1840&idc=348

2. DREPT CIVIL. CONTRACTE CIVILE. Lector univ. dr. CODRIN

MACOVEI.2008

3. Gh. Chibac, A. Chiriac. Curs succint de prelegeri la drept civil. - Chişinău, 1996, p. 66.

11

4. justice.gov.md

5. http://www.avocatnet.ro/content/forum%7CdisplayTopicPage/topicID_104142/contract-de-

instrainare-a-bunului-cu-conditia-intretinerii-pe-viata.html#axzz2mR8pICXo

6. Codul Civil al Republicii Moldova

7. Comentariu la Codul Civil al Republicii Moldova.

8. I. Negru. Cu privire la transformarea în bani a obligaţiei de a face, rezultată din

contractul de întreţinere //Dreptul, 2001.-nr.3, p.38.