INSTITUTUL NAŢIONAL DE STATISTICĂ Coordonatorul publicaţiei: Tudorel ANDREI - Preşedinte Coordonatorii ediţiei: Ilie Dumitrescu - Director Adriana CIUCHEA - Director General Daniel Celu VÎRDOL - Director Adjunct Autori: Adriana CIUCHEA, Silvia PISICA, Florentina GHEORGHE; Liliana PINTILIA, Mihal GHEORGHE, Andoria Cristina IONIȚĂ, Lavinia Elena BĂLTEANU, Andreea CAMBIR, Nina ALEXEVICI, loana DIMA, Fiorica CÎRSTEA, Artur Emilian SIMION; Gabriela-Melania PODBEREȚCHI, Andreia MESTEACAN, Elena TUDOR, Genia MIHOC, Cristina BABOI, Mădălina NĂVALĂ, Adriana OPRIȘ,Laura ICHIM, Manuela VLAICU, Daria BURCEA, Corina GRANZULEA, Adina SECĂREANU, Mariana CLIPCEA, Carmen ROMANIUC, Marius Alexandru BRODEALĂ, Puiu GHEORGHE, Marinela MUNTEANU, Olivian NUȚESCU, Virginia BALEA, Valeria TATOMIRESCU, Manuela VLĂDESCU, Carmen MIHĂLCIOIU, Alida ȚURCANU, Anca SÎRBU, Claudia Elis POPESCU, Anișoara VAIDA-MUNTEAN, Rodica DUMITRIU, Elena BANICĂ, Corina POPA, Mihaela ANGHEL, Doru-Alin COTÎRȚĂ. Gabriela DEACU, Tamara CÎRLIG, Irina NECSESCU, Sultana STAN, Aura DRAGHICI, Ruxandra MOLDOVEANU, Sanda NEDELCU, Mirela IONIȚĂ, Diana loana POPA, Anca Maria FOTA, lulia MANEA, Cornelia TOMA, Steluța RĂDOI, Laura BUICAN, Beatrice IOTA, Georgiana BUNEA. Responsabil de publicație: Daniel Celu VÎRDOL - Director Adjunct Direcția de Diseminare Date Statistice Tehnoredactare şi machetare: Elena TUDOR - Consilier Serviciul de analize și Sinteze Macroeconomice Grafice: Rodica SOLOVĂSTRU - Șef serviciu Roxana ȘERBAN - Consilier Direcția de Editare a Publicațiilor Statistice Pres-press şi tipărire: Direcţia Generală de IT şi Infrastructură Statistică Direcţia de Editare a Publicaţiilor Statistice Coordonatori: Gheorghe VAIDA-MUNTEAN - Director General Vitty-Cristian CHIRAN - Director Pre-press: Laurențiu MUNTEANU - Consilier ©Foto: Vitty-Cristian CHIRAN - Director Coperta: Alexandru POPESCU - Consilier Publicaţie electronică pe CD-rom: Claudia URUC - Expert Direcţia de Comunicare Compartiment de Comunicare Externă © INS 2017 Reproducerea conţinutului acestei publicaţii, integrală sau parţială, în forma originală sau modificată, precum şi stocarea într-un sistem de regăsire sau transmiterea sub orice formă şi prin orice mijloace sunt interzise fără autorizarea scrisă a Institutului Naţional de Statistică. Utilizarea conţinutului acestei publicaţii, cu titlu explicativ sau justificativ, în articole, studii, cărţi este autorizată numai cu indicarea clară şi precisă a sursei. Tipărit la Editura Institutului Național de Statistică

STAREA ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ

A ROMÂNIEI

2014 ŞI 2015

- DATE STATISTICE -

ISSN: 2065-7153ISSN-L: 1221-7077

CUPRINS

Pagina A. CONTEXTUL ECONOMIC INTERNAŢIONAL ÎN ANII 2014 ŞI 2015 .......................................................... 5 1. Prezentare generală ...................................................................................................................................... 5

1.1. Contextul internaţional ............................................................................................................................ 5 1.2. Evoluţia economiei româneşti ................................................................................................................. 12

B. DEZVOLTAREA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI ............................................................................................. 19 2. Potenţialul economiei româneşti ................................................................................................................... 19

2.1. Resurse de energie primară ................................................................................................................... 19 2.1.1. Producţia de energie primară ....................................................................................................... 20 2.1.2. Importul de energie primară .......................................................................................................... 20 2.1.3. Consumul de energie ................................................................................................................... 21 2.1.4. Producţia de energie electrică ....................................................................................................... 22

2.2. Resurse umane ...................................................................................................................................... 24 2.2.1. Populaţia şi fenomenele demografice ........................................................................................... 24 2.2.2. Natalitatea .................................................................................................................................... 25 2.2.3. Mortalitatea ................................................................................................................................... 26 2.2.4. Nupţialitatea .................................................................................................................................. 28 2.2.5. Divorţialitatea ................................................................................................................................ 29 2.2.6. Migraţia internă ............................................................................................................................. 29 2.2.7. Migraţia internaţională .................................................................................................................. 31

3. Evoluţia macroeconomică ............................................................................................................................. 33 3.1. Produsul Intern Brut ................................................................................................................................ 33

3.1.1. Formarea produsului intern brut ................................................................................................... 33 3.1.2. Utilizarea produsului intern brut .................................................................................................... 35

3.2. Evoluţia preţurilor şi inflaţia ..................................................................................................................... 36 3.2.1. Indicele preţurilor de consum ........................................................................................................ 36 3.2.2. Indicele preţurilor producţiei industriale ........................................................................................ 40

3.3. Evoluţia principalilor indicatori bugetari ................................................................................................... 41 3.3.1. Bugetul public naţional ................................................................................................................. 41 3.3.2. Bugetul de stat .............................................................................................................................. 43 3.3.3. Bugetele locale ............................................................................................................................. 44 3.3.4. Bugetul asigurărilor sociale de stat ............................................................................................... 45

4. Evoluţii sectoriale .......................................................................................................................................... 47 4.1. Agricultură şi silvicultură ......................................................................................................................... 47

4.1.1. Sectorul producţiei vegetale ......................................................................................................... 47 4.1.2. Sectorul creşterii animalelor ......................................................................................................... 56 4.1.3. Silvicultură .................................................................................................................................... 60

4.2. Industrie .................................................................................................................................................. 62 4.2.1. Industria extractivă ....................................................................................................................... 62 4.2.2. Industria prelucrătoare .................................................................................................................. 63 4.2.3. Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat .......... 64 4.2.4. Distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare .......................... 65

4.3. Construcţii ............................................................................................................................................... 65 4.3.1. Lucrările de construcţii, după modul de execuţie .......................................................................... 65 4.3.2. Lucrările de construcţii în antrepriză, pe categorii de obiecte ....................................................... 66

4.4. Transporturi şi comunicaţii ...................................................................................................................... 66 4.4.1. Mijloace de transport .................................................................................................................... 67 4.4.2. Infrastructura pentru transporturi .................................................................................................. 69 4.4.3. Transportul de mărfuri .................................................................................................................. 70 4.4.4. Transportul de pasageri ................................................................................................................ 72 4.4.5. Comunicaţii ................................................................................................................................... 73

4.5. Comerţ internaţional cu bunuri ................................................................................................................ 74 4.5.1. Exporturile, importurile şi soldul balanţei comerciale .................................................................... 75 4.5.2. Exporturile, importurile şi soldul balanţei comerciale conform Clasificării Produselor şi

Serviciilor asociate Activităţilor (CPSA 2008) ............................................................................... 75 4.5.3. Exporturile, importurile şi soldul balanţei comerciale, pe continente şi principale ţări partenere ... 77 4.5.4. Exporturile, importurile şi soldul balanţei comerciale Intra UE-28 . ................................................ 78 4.5.5. Indicii valorii unitare şi indicii volumului fizic ................................................................................. 79

4.6. Turism ..................................................................................................................................................... 81 4.6.1. Turism intern ................................................................................................................................. 81 4.6.2. Turism internaţional ...................................................................................................................... 87

4.7. Comerţ interior şi servicii de piaţă ........................................................................................................... 87 4.7.1. Comerţul cu amănuntul ................................................................................................................ 87 4.7.2. Vânzarea, întreţinerea şi repararea autovehiculelor şi a motocicletelor ....................................... 88 4.7.3. Comerţul cu ridicata cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete ................................. 89 4.7.4. Servicii de piaţă prestate în principal pentru populaţie ................................................................. 89 4.7.5. Servicii de piaţă, pe activităţi ........................................................................................................ 90

Pagina C. DEZVOLTAREA SOCIALĂ A ROMÂNIEI ................................................................................................... 92 5. Forţa de muncă ............................................................................................................................................. 92

5.1. Populaţia ocupată ................................................................................................................................... 92 5.1.1. Caracteristici, structuri şi tendinţe ................................................................................................. 92 5.1.2. Nivelul de educaţie ....................................................................................................................... 95 5.1.3. Disparităţi în profil teritorial ........................................................................................................... 96 5.1.4. Numărul de salariaţi în sectorul formal ......................................................................................... 97

5.2. Şomajul ................................................................................................................................................... 102 5.2.1. Şomajul - conform definiţiei internaţionale BIM ............................................................................. 102 5.2.2. Şomajul înregistrat ........................................................................................................................ 105

6. Veniturile şi consumul populaţiei ................................................................................................................... 107 6.1. Nivelul şi structura veniturilor populaţiei .................................................................................................. 107

6.1.1. Veniturile totale ............................................................................................................................. 107 6.1.2. Veniturile băneşti .......................................................................................................................... 110 6.1.3. Veniturile disponibile (nete) .......................................................................................................... 112 6.1.4. Câştigurile salariale în sectorul formal .......................................................................................... 112 6.1.5. Disparităţi în profil teritorial ........................................................................................................... 113

6.2. Nivelul şi structura cheltuielilor populaţiei ............................................................................................... 114 6.2.1. Cheltuielile totale .......................................................................................................................... 114 6.2.2. Cheltuielile băneşti ....................................................................................................................... 117 6.2.3. Cheltuielile de consum ................................................................................................................. 118

6.3. Echilibrul balanţei veniturilor şi cheltuielilor gospodăriilor populaţiei ....................................................... 127 7. Condiţii de locuit şi înzestrarea cu bunuri de folosinţă îndelungată ............................................................... 130

7.1. Fondul de locuinţe .................................................................................................................................. 130 7.2. Sisteme de canalizare, spaţii verzi, precum şi reţele de distribuire a gazelor naturale şi a apei potabile ........................................................................ 132 7.3. Înzestrarea gospodăriilor cu bunuri de folosinţă îndelungată .................................................................. 133

8. Consumul alimentar şi de băuturi al populaţiei .............................................................................................. 135 9. Protecţia socială ............................................................................................................................................ 137

9.1. Protecţia socială a şomerilor ................................................................................................................... 137 9.2. Asigurările sociale pentru pensii ............................................................................................................. 137

9.2.1. Numărul mediu al pensionarilor .................................................................................................... 137 9.2.2. Pensia medie lunară ..................................................................................................................... 139 9.2.3. Pensia medie lunară a pensionarilor de asigurări sociale de stat ................................................. 141

9.3. Asistenţa socială ..................................................................................................................................... 142 10. Educaţie ...................................................................................................................................................... 143

10.1. Infrastructura sistemului de educaţie .................................................................................................... 143 10.1.1. Învăţământul antepreşcolar şi preşcolar ..................................................................................... 143 10.1.2. Învăţământul primar şi secundar inferior (gimnazial) .................................................................. 144 10.1.3. Învăţământul secundar superior ................................................................................................. 145 10.1.4. Învăţământul postliceal ............................................................................................................... 145 10.1.5. Învăţământul superior ................................................................................................................. 145

10.2. Populaţia şcolară .................................................................................................................................. 146 10.3. Personalul didactic ................................................................................................................................ 147 10.4. Gradul de cuprindere în învăţământ ..................................................................................................... 149 10.5. Performanţele sistemului de educaţie ................................................................................................... 149

11. Cercetare - dezvoltare ................................................................................................................................. 151 11.1. Salariaţii din activitatea de cercetare - dezvoltare ................................................................................. 151 11.2. Cheltuieli pentru activitatea de cercetare - dezvoltare .......................................................................... 153

12. Sănătate ...................................................................................................................................................... 156 12.1. Infrastructura sistemului de sănătate .................................................................................................... 156 12.2. Personalul medico-sanitar .................................................................................................................... 159 12.3. Principalii indicatori ai sistemului sanitar ............................................................................................... 161

13. Cultură ......................................................................................................................................................... 164 13.1. Numărul şi activitatea bibliotecilor ......................................................................................................... 164 13.2. Muzee şi colecţii publice ....................................................................................................................... 168 13.3. Instituţii şi companii de spectacole şi concerte ..................................................................................... 170 13.4. Producţia, distribuţia şi exploatarea cinematografică ............................................................................ 172 13.5. Structura programelor de radio şi televiziune ....................................................................................... 174

5

A. CONTEXTUL ECONOMIC INTERNAŢIONAL ÎN ANII 2014 ŞI 2015 1. PREZENTARE GENERALĂ 1.1. Contextul internaţional1) Creşterea activităţii economice la nivel mondial a rămas fragilă în anul 2015 (atenuare de ritm cu 0,3 puncte procentuale, până la 3,1%), revenirea modestă a statelor dezvoltate (1,9%) fiind umbrită de o nouă încetinire la nivelul economiilor emergente (până la 4,0%). Acestea din urmă au pierdut constant teren în ultimii ani, pe fondul creşterii aversiunii la risc a investitorilor străini, dar şi al scăderii abrupte a cotaţiilor principalelor materii prime pe pieţele internaţionale.

În contextul perspectivelor privind persistenţa inflaţiei la niveluri reduse, dar şi al redresării economice lente în statele avansate, politica monetară a principalelor bănci centrale şi-a menţinut caracterul acomodativ pe parcursul anului 2015.

Anul 2015 a fost un an de redresare pentru economia zonei euro. Cu toate acestea, inflaţia s-a menţinut pe o traiectorie descendentă. În acest context, o temă esenţială pentru zona euro în anul 2015 a constituit-o consolidarea încrederii:

- în rândul consumatorilor, pentru stimularea consumului; - în rândul firmelor, pentru redinamizarea ocupării forţei de muncă şi a investiţiilor; - în rândul băncilor, pentru intensificarea activităţii de creditare.

Aceste aspecte au fost fundamentale pentru stimularea redresării şi sprijinirea revenirii inflaţiei către niveluri inferioare, dar apropiate de 2%, în conformitate cu obiectivul Băncii Central Europene.

Pe parcursul anului, cererea internă a înlocuit cererea externă ca motor al creşterii economice, pe seama sporirii încrederii consumatorilor. Dinamica împrumuturilor a început să se redreseze la nivelul zonei euro în ansamblu. Gradul de ocupare a forţei de muncă a continuat să se majoreze. Iar temerile legate de deflaţie, care au afectat zona euro la începutul anului 2015, au fost disipate în totalitate.

Economia zonei euro a fost afectată în special de trei caracteristici cheie ale mediului internaţional în anul 2015: intensificarea divergenţei privind activitatea economică dintre economiile dezvoltate şi economiile de piaţă emergente, evoluţiile modeste din perspectivă istorică ale schimburilor comerciale internaţionale şi presiunile inflaţioniste reduse la nivel mondial, pe seama scăderii în continuare a preţurilor produselor energetice şi a menţinerii unui grad ridicat de neutilizare a capacităţilor de producţie.

Creşterea economică globală s-a menţinut modestă

Economia mondială a continuat să se redreseze treptat în anul 2015, deşi creşterea economică globală a fost uşor mai moderată faţă de anul 2014. Accelerarea marginală a activităţii economice în economiile dezvoltate a fost complet anulată de efectul mai amplu de sens contrar generat de încetinirea economiilor emergente, gradul de eterogenitate fiind semnificativ la nivel de ţări şi regiuni.

În ţările dezvoltate, activitatea economică a rămas robustă pe tot parcursul anului, pe fondul unor condiţii de finanţare în continuare acomodative, a ameliorării pieţelor muncii, a preţurilor scăzute a petrolului şi a diminuării influenţelor de sens contrar generate de reducerea gradului de îndatorare a sectorului privat şi de consolidarea fiscală. În schimb, ritmul consemnat de creşterea economică a încetinit considerabil în economiile de piaţă emergente, ca urmare a incertitudinilor sporite, a impedimentelor structurale (precum blocajele determinate de infrastructura inadecvată, mediile de afaceri neprietenoase şi lipsa concurenţei pe pieţele forţei de muncă şi pe pieţele bunurilor şi serviciilor) şi a înăspririi condiţiilor externe de finanţare. Astfel, scăderea preţurilor materiilor prime a determinat decelerarea pronunţată a ritmului de creştere înregistrat de economiile exportatoare de materii prime, în timp ce în ţările importatoare de materii prime, creşterea economică s-a menţinut mai robustă. Diminuarea preţurilor materiilor prime a avut, totuşi, pe ansamblu, un efect pozitiv asupra cererii globale, în condiţiile în care ţările importatoare de petrol tind să manifeste o înclinaţie mai pronunţată spre a cheltui faţă de ţările exportatoare de petrol, dar, în unele cazuri, impactul pozitiv asupra consumului a fost sub aşteptări.

1) Surse: Raport anual 2015, Banca Centrală Europeană; World Economic Outlook Database – October, 2015.

6

La nivel global, condiţiile de finanţare s-au menţinut în general acomodative. Rezervele Federale au amânat începerea procesului de normalizare a politicii monetare până la finele anului 2015, în timp ce atât Banca Japoniei, cât şi Banca Central Europeană au continuat să aplice politici monetare expansioniste. Bank of England şi-a menţinut politica monetară nemodificată.

Schimburi comerciale internaţionale modeste din perspectivă istorică

După trei ani în care comerţul internaţional a înregistrat o creştere modestă, dinamica importurilor globale de bunuri şi servicii a încetinit şi mai mult în prima jumătate a anului, înainte de a se redresa treptat spre finele anului de la nivelurile foarte scăzute. Pe ansamblu, volumul importurilor la nivel mondial a crescut în termeni anuali cu numai 1,7% în anul 2015, faţă de 3,5% în anul 2014. Ca şi în cazul evoluţiilor consemnate de creşterea PIB, economiile de piaţă emergente au fost factorul principal care a stat la baza evoluţiei modeste a schimburilor comerciale globale, deşi, temporar, şi unele economii dezvoltate au raportat o dinamică extrem de modestă a schimburilor comerciale.

Posibilele explicaţii pentru trenarea persistentă a comerţului mondial sunt variate. Pe de o parte, printre factorii ciclici se află nu numai redresarea, în general, lentă a activităţii economice globale, ci şi structura modificată a cererii agregate globale, în condiţiile în care componentele cererii bazate pe importuri (precum investiţiile) au avut evoluţii deosebit de modeste. Pe de altă parte, factorii structurali pot, de asemenea, juca un rol semnificativ, inclusiv prin reorientarea activităţii către acele sectoare (precum serviciile) şi regiuni (economii de piaţă emergente, în special China) cu elasticităţi ale schimburilor comerciale structural mai reduse şi prin modificările privind participarea la lanţurile globale de valoare adăugată.

Preţurile scăzute ale produselor energetice au influenţat inflaţia globală

Scăderea puternică a preţurilor materiilor prime, în special a preţurilor produselor energetice, în a doua jumătate a anului 2014 a contribuit semnificativ la reducerea ratei inflaţiei la nivel mondial în anul 2015.

Deşi s-au menţinut reduse, pe ansamblu, preţurile petrolului au consemnat o volatilitate pronunţată pe tot parcursul anului 2015. Aceasta s-a manifestat ulterior scăderii continue de la aproximativ 112 USD/baril în luna iunie 2014 la 46 USD/baril la jumătatea lunii ianuarie 2015. După o scumpire temporară până în luna mai 2015, preţurile petrolului au coborât în a doua jumătate a anului, reflectând în continuare o ofertă excedentară pe piaţa internaţională a petrolului.

Preţurile materiilor prime exclusiv petrolul au continuat să scadă atât pe seama factorilor de natura ofertei, cât şi pe seama celor de natura cererii. Restrângerea cererii la nivel global, în special din partea Chinei, care este principala sursă a cererii privind o serie de materii prime metalice, a contribuit la presiunea în sensul scăderii asupra preţurilor materiilor prime exclusiv petrolul. Diminuarea preţurilor alimentelor a reflectat în principal creşterea ofertei. Pe ansamblu, exprimate în dolari SUA, preţurile alimentelor au coborât cu 18%, în timp ce indicele preţurilor metalelor s-a redus cu 17% în anul 2015.

Totodată, închiderea lentă a deficitelor de cerere agregată în economiile dezvoltate şi creşterea acestora într-o serie de economii de piaţă emergente au avut drept rezultat un grad foarte ridicat de neutilizare a capacităţilor de producţie la nivel global, care a exercitat în continuare o presiune în sensul scăderii asupra inflaţiei globale. La nivelul fiecărei ţări, inflaţia a fost influenţată puternic şi de fluctuaţiile cursului de schimb. Dacă aprecierea de la începutul anului a dolarului SUA şi a lirei sterline a exercitat o nouă presiune în sensul scăderii asupra inflaţiei în ţările respective, unele economii emergente de piaţă, precum Rusia, Brazilia şi Turcia, s-au confruntat cu presiuni în sensul creşterii asupra preţurilor generate de o depreciere considerabilă a propriilor valute.

Statele Unite ale Americii

În anul 2015, activitatea economică s-a menţinut robustă, creşterea PIB real fiind în medie de 2,4%, nivel nemodificat faţă de anul 2014. După o evoluţie relativ modestă la începutul anului, datorată unor factori temporari, precum condiţiile meteo nefavorabile şi perturbările traficului portuar, în trimestrele II şi III, creşterea PIB a fost destul de robustă, fiind determinată în principal de cererea internă finală, în timp ce exporturile nete au avut o contribuţie negativă. Ulterior, activitatea economică a consemnat o nouă decelerare în trimestrul IV. Cheltuielile aferente consumului privat au rămas robuste, pe fondul unor condiţii de finanţare în continuare acomodative, al scăderii preţurilor petrolului, al consolidării bilanţurilor populaţiei şi al îmbunătăţirii încrederii consumatorilor. Redresarea pieţei muncii a continuat, de asemenea, într-un ritm alert, rata şomajului înregistrând o nouă scădere până la 5,0% la sfârşitul anului. Având în vedere scăderea pronunţată a preţurilor produselor energetice şi aprecierea dolarului SUA începând cu a doua jumătate a anului 2014, inflaţia a rămas extrem de scăzută pe tot parcursul anului 2015. Inflaţia IPC anuală s-a situat, în medie, la 0,1%, în scădere de la 1,6% în anul 2014, în timp ce inflaţia de bază IPC (exclusiv alimente şi produse energetice) a rămas relativ constantă la 1,8%.

7

Politica monetară s-a menţinut foarte acomodativă în cea mai mare parte a anului 2015. Orientarea politicii fiscale a fost relativ neutră în anul fiscal 2015, deficitul bugetar diminuându-se uşor la 2,5% din PIB, cel mai scăzut nivel din anul 2007.

Japonia

Pe parcursul anului 2015, creşterea PIB real a fost relativ volatilă. După expansiunea puternică de la începutul anului, activitatea economică a consemnat o moderare temporară în trimestrul II înainte de a reveni la o creştere pozitivă, chiar dacă modestă, în a doua jumătate a anului. Redresarea s-a produs pe fondul unui reviriment al consumului privat şi al exporturilor. În medie, PIB real a crescut cu 0,7% în anul 2015, ceea ce a reprezentat o accelerare uşoară faţă de anul 2014, când Japonia a trecut printr-o recesiune puternică datorată majorării ratelor TVA. Disiparea efectelor de bază ale creşterii acestei taxe a condus şi la o temperare a inflaţiei până la 0,8% în medie (în scădere de la 2,7% în anul 2014). Astfel, în pofida continuării programului de relaxare monetară cantitativă şi calitativă implementat de Banca Japoniei, inflaţia se situează cu mult sub ţinta de 2%, deşi inflaţia de bază a dat oarecare semne de accelerare spre finele anului.

Regatul Unit

În anul 2015, activitatea economică a încetinit moderat. Creşterea anuală a PIB a înregistrat o decelerare până la 2,2% în anul 2015 de la aproape 3% în anul 2014, potrivit estimărilor preliminare. Mai exact, dinamica investiţiilor imobiliare a consemnat o decelerare faţă de ritmul foarte alert de creştere din anul precedent. Inflaţia redusă a contribuit la creşterea venitului disponibil real al populaţiei, sprijinind astfel consumul privat şi dinamica PIB. Comparativ cu anul 2014, piaţa muncii a continuat să se consolideze, iar rata şomajului a coborât până la aproximativ 5% la finele anului 2015. Noi progrese au fost înregistrate în ceea ce priveşte consolidarea fiscală, estimându-se o diminuare a deficitului bugetului general consolidat până la aproximativ 4½% din PIB în anul 2015. Inflaţia s-a redus comparativ cu anul 2014, fluctuând în jurul valorii de 0% pe tot parcursul anului, pe seama preţurilor scăzute la produsele energetice şi alimente, precum şi a aprecierii lirei sterline. În anul 2015, Comitetul de politică monetară al Bank of England a păstrat o conduită acomodativă a politicii monetare, menţinând rata dobânzii de politică monetară la 0,5%, şi programul de achiziţionare de active la 375 de miliarde GBP.

China

Decelerarea progresivă a economiei a continuat pe fondul unei dinamici mai lente a investiţiilor şi al contracţiei exporturilor. Creşterea anuală a PIB a raportat o încetinire până la 6,8% în anul 2015 faţă de 7,3% în anul 2014. În cursul verii, bursele chinezeşti au consemnat corecţii puternice după câştigurile foarte mari din lunile precedente, fapt care a stârnit temeri în ceea ce priveşte stabilitatea financiară şi perspectivele creşterii economice în China şi alte economii emergente. Impactul generat de corecţia bursieră asupra stabilităţii macroeconomice şi financiare a fost, totuşi, destul de limitat. Confruntându-se cu scăderea inflaţiei IPC (de la 2,0% în anul 2014 la 1,5% în anul 2015) şi pentru a contribui la stabilizarea creşterii economice, Banca Populară a Chinei a continuat relaxarea politicii monetare începută în luna noiembrie 2014, aplicând o serie de noi reduceri ale ratei dobânzii de referinţă şi ale ratelor rezervelor minime obligatorii în cursul anului 2015. Totodată, au fost introduse noi reforme pentru consolidarea rolului jucat de forţele pieţei în procesul de stabilire a cursului de schimb, care au condus la deprecierea renminbi şi a valutelor altor pieţe emergente, faţă de dolarul SUA şi la un nou episod de volatilitate pe piaţa bursieră în săptămânile care au urmat deciziei. Referitor la politica fiscală, au fost suplimentate cheltuielile cu infrastructura publică pentru a susţine investiţiile totale.

Euro a continuat să se deprecieze

În anul 2015, cursul de schimb al euro s-a depreciat în termeni efectivi nominali. Evoluţia cursului de schimb al euro a continuat să reflecte, în mare măsură, poziţiile ciclice şi orientările politicii monetare diferite de la o economie principală la alta. Această evoluţie s-a caracterizat prin patru faze distincte:

- în trimestrul I 2015, euro s-a depreciat semnificativ în perspectiva anunţului Băncii Central Europene referitor la Programul extins de achiziţionare de active;

- în trimestrul II 2015, euro s-a stabilizat în pofida unor puseuri sporadice de volatilitate determinate de evoluţia negocierilor dintre Grecia şi creditorii săi internaţionali, precum şi de modificările anticipaţiilor pieţei cu privire la momentul unei eventuale majorări a ratei dobânzii reprezentative a Rezervelor Federale în Statele Unite;

- în trimestrul III 2015, euro s-a apreciat considerabil într-un mediu caracterizat printr-o aversiune sporită faţă de risc la nivel global şi incertitudini cu privire la evoluţiile din China şi din economiile emergente, în general;

8

- în trimestrul IV 2015, euro s-a depreciat din nou pe ansamblu, pe seama unor noi anticipaţii referitoare la creşterea divergenţei privind orientările politicii monetare de o parte şi de alta a Atlanticului.

Cursul efectiv nominal al euro a coborât cu mai mult de 3% în termeni anuali. Bilateral, euro s-a depreciat puternic faţă de dolarul SUA (-11,0%). În consecinţă, euro a continuat să se deprecieze faţă de monedele care sunt legate la dolarul SUA, precum renminbi chinezesc (-6,5%). Euro s-a depreciat şi faţă de lira sterlină (-5,9%) şi yenul japonez (-10,3%). În schimb, euro s-a apreciat substanţial faţă de realul brazilian (+29,2%) şi randul sud-african (+18,9%).

Referitor la valutele europene care sunt strâns legate la euro, coroana daneză este în prezent singura monedă aflată în Mecanismul cursului de schimb II (MCS II), după ce Lituania a aderat la zona euro la 1 ianuarie 2015. Coroana daneză a fost tranzacţionată la un curs apropiat de paritatea sa centrală în cadrul MCS II, în timp ce Danmarks Nationalbank a redus ratele dobânzii de politică monetară în patru rânduri în lunile ianuarie şi februarie 2015. În urma anunţului făcut la data de 15 ianuarie 2015 de Banca Naţională a Elveţiei cu privire la renunţarea la nivelul minim de 1,20 CHF pentru un euro, euro s-a depreciat puternic faţă de francul elveţian, fiind tranzacţionat ulterior la un nivel relativ peste paritate. Leva bulgărească şi-a menţinut cursul de schimb fix în raport cu euro, în timp ce euro s-a depreciat uşor faţă de unele dintre valutele statelor membre ale Uniunii Europene cu regimuri flotante de curs de schimb, printre care coroana cehă (-2,6%), zlotul polonez (-0,2%), coroana suedeză (-2,2%) şi kuna croată (-0,3%).

Activitatea economică

În pofida deteriorării consemnate de mediul extern, activitatea economică din zona euro s-a menţinut robustă, pe fondul evoluţiei favorabile a cererii interne. În consecinţă, procesul de redresare treptată a economiei zonei euro, început în trimestrul II 2013, a continuat pe parcursul anului 2015. Rata medie anuală de creştere economică s-a situat, în anul 2015, la 1,5%, cel mai ridicat ritm din 2011. Ameliorarea progresivă a dinamicii PIB s-a datorat îndeosebi consumului privat robust, relativ generalizat la nivelul ţărilor din zona euro. Exporturile nete au avut, de asemenea, o contribuţie uşor pozitivă la creşterea economică, în principal pe seama majorării cotelor de piaţă deţinute de exporturi ca urmare a deprecierii semnificative a monedei euro înregistrate începând cu jumătatea anului 2014. Cu toate acestea, creşterea investiţiilor s-a menţinut modestă, fiind inhibată de ritmul relativ lent al progreselor în direcţia punerii în aplicare a reformelor structurale în unele state şi de ajustările bilanţiere necesare în mai multe sectoare.

Redresarea economiei din zona euro a continuat în anul 2015, în pofida perspectivelor privind

încetinirea creşterii economice la nivel mondial

Accelerarea ratei medii anuale de creştere economică în anul 2015 a fost susţinută de orientarea pronunţat acomodativă a politicii monetare a Băncii Centrale Europene, a cărei transmisie în economie s-a realizat prin relaxarea condiţiilor de finanţare, îmbunătăţirea sentimentului operatorilor pe piaţă, ratele foarte scăzute ale dobânzilor şi deprecierea euro. Diminuarea cotaţiilor petrolului şi ameliorarea treptată a condiţiilor pe pieţele forţei de muncă din zona euro au dat un nou impuls dinamicii PIB în anul 2015.

Pe lângă stimularea încrederii consumatorilor, diferitele măsuri de politică monetară adoptate în ultimii ani, inclusiv programul extins de achiziţionare de active de la începutul anului 2015, au sporit nivelul de încredere a sectorului corporativ, având în vedere îmbunătăţirea condiţiilor financiare, inclusiv a celor corespunzătoare întreprinderilor mici şi mijlocii. Această evoluţie a avut un efect benefic asupra investiţiilor, a căror contribuţie la avansul PIB a fost în anul 2015, în medie, superioară celei din anii 2014 şi 2013, reflectând îmbunătăţiri ale profiturilor raportate de companii, mai puţine constrângeri asupra cererii şi creşterea gradului de utilizare a capacităţilor de producţie. Cu toate acestea, în pofida consolidării înregistrate în debutul anului 2015, investiţiile s-au menţinut la un nivel cu aproximativ 15% mai redus decât cel consemnat înainte de criză.

Cererea internă din zona euro a cunoscut o ameliorare pe parcursul anului 2015, înregistrând, în medie, cel mai ridicat nivel din anul 2007. Rata de economisire a populaţiei a fost, în linii mari, stabilă pe parcursul perioadei analizate, sprijinind astfel ritmul de creştere a consumului. În anul 2015, consumul administraţiilor publice a avut un aport pozitiv la creşterea economică. Gradul de îndatorare a sectorului public şi a celui privat, care s-a menţinut ridicat în unele ţări, a exercitat un efect inhibitor asupra cererii interne. Totodată, ritmul lent al progreselor în direcţia punerii în aplicare a reformelor structurale a continuat să reprezinte o frână în calea expansiunii economice.

9

În anul 2015, dinamica activităţii economice a fost temperată de evoluţiile modeste de la nivelul mediului extern. Decelerarea consemnată de economiile de piaţă emergente a avut un impact negativ asupra ratei de creştere a exporturilor zonei euro, în timp ce deprecierea semnificativă a cursului de schimb efectiv al euro înregistrată de la jumătatea anului 2014 a favorizat vânzările pe pieţele externe şi a contribuit la majorarea cotelor de piaţă deţinute de acestea. Evoluţia relativ robustă a exporturilor a fost susţinută de reorientarea geografică a acestora, care a determinat creşterea progresivă a gradului de penetrare a exporturilor zonei euro în economiile avansate, cum este cazul Statelor Unite. De asemenea, schimburile comerciale între membrii zonei euro au continuat să se redreseze în anul 2015, reflectând evoluţia favorabilă a cererii interne din zona euro. În anul 2015, atât exporturile, cât şi importurile au consemnat viteze de creştere superioare celor raportate în perioada 2012-2014. Pe ansamblu, este probabil ca exporturile nete să fi avut o contribuţie uşor pozitivă la avansul PIB în anul 2015.

Producţia, cererea şi piaţa forţei de muncă Pieţele forţei de muncă au continuat să înregistreze o îmbunătăţire progresivă

Procesul de redresare a pieţelor forţei de muncă a continuat în anul 2015. Majorarea numărului de persoane ocupate, vizibilă începând cu jumătatea anului 2013, a continuat în perioada analizată. Astfel, în trimestrul III 2015, nivelul populaţiei ocupate în zona euro a fost cu 1,1% superior celui din perioada corespunzătoare a anului anterior, dar a rămas cu aproximativ 2% sub vârful înregistrat anterior crizei. Creşterea populaţiei ocupate în anul 2015 s-a datorat cu precădere evoluţiilor favorabile din Spania şi Germania. Există însă semne încurajatoare că o contribuţie în acest sens au avut şi alte ţări, anterior vulnerabile.

Din perspectiva analizei pe sectoare economice, populaţia ocupată s-a majorat îndeosebi în sectorul serviciilor, în timp ce numărul de persoane ocupate în industrie (exclusiv construcţii) a cunoscut doar un avans moderat, iar populaţia ocupată în construcţii a consemnat o reducere. În anul 2015, numărul total de ore lucrate a crescut uşor mai puţin decât numărul de persoane ocupate.

Pe ansamblul anului 2015, rata şomajului s-a plasat, în medie, la 10,9%, comparativ cu 11,6% în anul 2014 şi, respectiv, 12% în anul 2013.

Cu toate acestea, în pofida reducerii semnificative a ratei şomajului în zona euro începând cu jumătatea anului 2013, indicatorii mai cuprinzători ai decalajului dintre cerere şi ofertă pe pieţele forţei de muncă, ce iau în calcul angajaţii care lucrează în mod involuntar cu program parţial şi pe cei care s-au retras de pe aceste pieţe, se menţin la valori ridicate. Având în vedere că în prezent peste şapte milioane de persoane lucrează în mod involuntar cu program parţial, ca urmare a lipsei locurilor de muncă cu normă întreagă, iar aproximativ şapte milioane de persoane sunt descurajate, renunţând la căutarea unui loc de muncă şi retrăgându-se de pe piaţa muncii, decalajul dintre cerere şi ofertă pe pieţele de profil din zona euro este în continuare semnificativ.

Evoluţiile preţurilor şi ale costurilor

Pe parcursul anului 2015, rata anuală a inflaţiei în zona euro, măsurată prin indicele armonizat al preţurilor de consum (IAPC) s-a situat la niveluri foarte reduse sau chiar negative, pe fondul menţinerii preţurilor scăzute ale materiilor prime. În primul semestru al anului, inflaţia IAPC exclusiv produse energetice şi alimente a consemnat iniţial o creştere, după atingerea unui nivel minim istoric, însă în al doilea semestru a rămas, în linii mari, stabilă în jurul valorii de 0,9%.

Rata anuală a inflaţiei a continuat să se reducă

În anul 2015, rata medie anuală a inflaţiei IAPC în zona euro s-a situat la 0,0%, în scădere faţă de 0,4% în anul 2014 şi, respectiv, 1,4% în anul 2013. Traiectoria inflaţiei IAPC a fost determinată, în mare parte, de evoluţia preţurilor produselor energetice.

Pe parcursul întregului an, asupra inflaţiei de bază IAPC au fost exercitate presiuni în sensul scăderii prin acţiunea unor factori externi, care au inclus efectele întârziate ale aprecierii monedei euro consemnate până în luna mai 2014 şi efectele indirecte ale reducerii preţurilor petrolului şi ale altor materii prime. Din perspectiva factorilor interni, dinamica lentă a câştigurilor salariale şi marja redusă de decizie a firmelor în procesul de stabilire a preţurilor, pe fondul unui mediu puternic concurenţial, au contribuit, de asemenea, la nivelurile modeste ale inflaţiei de bază.

10

Analiza principalelor componente ale IAPC arată că, pe parcursul întregului an 2015, componenta „produse energetice” a exercitat permanent presiuni în sensul scăderii asupra inflaţiei IAPC. Rata inflaţiei măsurată prin preţurile produselor energetice a consemnat valori negative în fiecare lună a anului 2015, datorate în principal evoluţiei cotaţiilor petrolului exprimate în euro.

Dinamica preţurilor alimentelor a urmat o tendinţă ascendentă de la începutul anului 2015, imprimată îndeosebi de componenta „alimente neprocesate”. Aceasta a înregistrat în toamnă o creştere abruptă a ratei inflaţiei, ca urmare a impactului temperaturilor neobişnuit de ridicate din vară asupra preţurilor legumelor şi fructelor. Rata inflaţiei corespunzătoare „alimentelor procesate” s-a menţinut relativ stabilă pe parcursul anului.

Variaţia anuală a preţurilor produselor industriale non-energetice s-a redresat faţă de nivelurile foarte scăzute consemnate în anul 2014 şi în primele luni ale anului 2015. Tendinţa ascendentă s-a datorat cu precădere evoluţiilor preţurilor bunurilor de folosinţă îndelungată şi în mai mică măsură, celor ale preţurilor bunurilor semidurabile, în timp ce rata inflaţiei corespunzătoare bunurilor de uz curent a rămas, în linii mari, stabilă. Traiectoria ascendentă a reflectat în principal impactul deprecierii euro începând din luna mai 2014. Analiza retrospectivă pe o perioadă mai îndelungată arată că rata inflaţiei măsurată prin preţurile produselor industriale non-energetice a continuat să fie frânată de scăderea rapidă a preţurilor produselor de înaltă tehnologie, care fac obiectul unei concurenţe puternice între comercianţii cu amănuntul la nivel atât naţional, cât şi internaţional.

Preţurile de import au reprezentat principala sursă de presiuni inflaţioniste din partea costurilor, reflectând deprecierea monedei euro. Preţurile de import pe segmentul bunurilor de consum nealimentare au continuat să înregistreze ritmuri anuale de creştere solide pe parcursul anului. Pe plan intern, presiunile din partea costurilor asupra preţurilor de consum ale produselor industriale non-energetice s-au menţinut reduse, aşa cum relevă îndeosebi evoluţia preţurilor de producţie ale bunurilor de consum nealimentare, a căror dinamică anuală s-a situat la niveluri marginal pozitive pe tot parcursul anului. Preţurile de producţie în industriile bunurilor intermediare şi preţurile exprimate în euro ale ţiţeiului şi ale altor materii prime indică, de asemenea, presiuni scăzute în etapele iniţiale ale procesului de stabilire a preţurilor, în principal pe seama preţurilor reduse ale materiilor prime energetice şi non-energetice.

Rata anuală a inflaţiei pe segmentul serviciilor a rămas relativ stabilă în anul 2015, în intervalul de la 1,0% la 1,3%, reflectând nivelurile încă semnificative ale deficitului de cerere pe pieţele bunurilor şi serviciilor şi pe pieţele forţei de muncă din zona euro. Subcomponentele grupei „servicii” a IAPC tind să fie produse pe plan intern, ceea ce presupune că preţurile serviciilor sunt corelate într-o mai mare măsură cu evoluţia cererii interne şi a costurilor cu forţa de muncă.

Presiunile din partea costurilor pe plan intern s-au menţinut reduse

Presiunile din partea costurilor pe plan intern generate de costurile cu forţa de muncă s-au menţinut reduse în primele trei trimestre ale anului 2015. Nivelurile semnificative ale deficitului de cerere pe pieţele bunurilor şi serviciilor şi pe pieţele muncii din zona euro au continuat să limiteze presiunile din partea costurilor cu forţa de muncă şi marja de decizie a firmelor în procesul de stabilire a preţurilor.

În plus, reformele structurale implementate în ultimii ani pe pieţele forţei de muncă şi pe pieţele bunurilor şi serviciilor au condus la o flexibilitate mai ridicată a salariilor şi a preţurilor la ajustările în sens descendent în unele ţări din zona euro.

De asemenea, presiunile în sensul creşterii salariilor au fost inhibate de faptul că puterea de cumpărare reală a câştigurilor salariale este mai ridicată, ca urmare a nivelului scăzut al inflaţiei.

Dinamica remunerării pe salariat în zona euro s-a situat la 1,1% în termeni anuali în trimestrul III 2015, iar rata medie de 1,2% aferentă primelor trei trimestre ale anului 2015 indică o valoare mai redusă pe ansamblul anului faţă de 2014. Rata anuală de creştere a costurilor unitare cu forţa de muncă s-a menţinut la niveluri scăzute, vizibil mai mici de 1%. Aceasta s-a datorat cu precădere încetinirii dinamicii remunerării pe salariat, în timp ce ritmul aferent productivităţii muncii s-a accelerat iniţial în prima jumătate a anului 2015, pentru ca ulterior să se atenueze uşor.

11

Presiunile din partea costurilor pe plan intern generate de evoluţia profiturilor s-au intensificat în anul 2015. Ritmul anual de creştere a profitului (calculat pe baza excedentului brut de exploatare) a continuat să se accelereze în primele trei trimestre ale anului 2015, reflectând redresarea economică, nivelul moderat al costurilor salariale şi ameliorarea raportului de schimb, asociată evoluţiei modeste a preţurilor de import. În consecinţă, profitul pe unitate de producţie a reprezentat principalul determinant al creşterii dinamicii anuale a deflatorului PIB în anul 2015.

Politica fiscală şi reformele structurale

Deficitul bugetar din zona euro a continuat să se reducă în anul 2015, îndeosebi pe fondul evoluţiilor ciclice pozitive şi al diminuării costurilor cu dobânzile, în timp ce orientarea politicii fiscale în zona euro a fost, în linii mari, neutră. Ponderea datoriei publice în PIB a scăzut pentru prima dată în ultimii opt ani, însă nivelurile datoriei se menţin ridicate. În vederea asigurării sustenabilităţii finanţelor publice, este necesară continuarea eforturilor în plan bugetar. Cu toate acestea, pentru a sprijini procesul de redresare, consolidarea fiscală ar trebui să fie favorabilă creşterii economice.

De asemenea, un efect benefic asupra avansului PIB ar exercita accelerarea punerii în aplicare a reformelor structurale, al cărei ritm a fost în continuare lent pe parcursul anului 2015, în pofida eforturilor depuse la nivel european. Este necesară implementarea mai fermă a reformelor la nivelul cadrului de reglementare şi al mediului de afaceri, precum şi pe pieţele bunurilor şi serviciilor şi pe cele ale forţei de muncă în vederea susţinerii revirimentului economiei, a impulsionării convergenţei cu statele care au înregistrat cele mai bune rezultate în aceste domenii şi a amplificării potenţialului de creştere economică.

Deficitele bugetare au continuat să se reducă în anul 2015

Deficitul bugetar din zona euro a continuat să se reducă în anul 2015, deşi într-un ritm mai lent decât în anul anterior. Conform proiecţiilor macroeconomice ale experţilor Eurosistemului din luna decembrie 2015, ponderea deficitului bugetului general consolidat în zona euro s-a diminuat de la 2,6% din PIB în anul 2014 la 2,0% din PIB în anul 2015. Reducerea deficitului în anul 2015 s-a datorat îndeosebi evoluţiilor ciclice pozitive şi diminuării costurilor cu dobânzile. Diferenţa favorabilă generată de plasarea cheltuielilor cu dobânzile la un nivel inferior celui prevăzut iniţial în buget a reprezentat aproximativ 0,2% din PIB în anul 2015 pe ansamblul zonei euro. Multe state au folosit o parte din aceste economii pentru majorarea cheltuielilor primare, în loc să-şi reducă nivelul datoriei publice, aşa cum sugera Consiliul ECOFIN prin intermediul recomandărilor specifice fiecărei ţări (RST) pentru 2015. Disiparea, în anul 2015, a efectelor produse de factori conjuncturali – asociaţi, printre altele, asistenţei din fonduri publice acordate sectorului financiar în anul precedent – a avut, de asemenea, un aport la ameliorarea execuţiei bugetare în câteva state.

Se anticipează că soldul primar structural s-a deteriorat uşor în anul 2015. Măsurile de consolidare fiscală, îndeosebi sub forma creşterii impozitelor indirecte, au fost compensate de impactul bugetar mai puternic produs de pachetele de stimulente fiscale adoptate într-o serie de ţări în vederea sprijinirii creşterii economice şi a ocupării forţei de muncă. Pe ansamblu, aceasta a determinat o orientare relativ neutră a politicii fiscale în zona euro în anul 2015, măsurată ca variaţie a soldului primar ajustat ciclic, după excluderea asistenţei din fonduri publice acordate sectorului financiar.

Impactul bugetar imediat al afluxului de refugiaţi a variat considerabil de la o ţară la alta, în funcţie de dimensiunea fluxurilor de migranţi, de scopul intrării acestora în ţara respectivă (tranzit sau destinaţie finală), de diferenţele la nivelul beneficiilor sociale, precum şi de prevederile legale care reglementează accesul pe piaţa muncii. În anul 2015, costurile bugetare asociate refugiaţilor au reprezentat aproximativ 0,2% din PIB în statele cele mai afectate de fluxurile de migranţi.

Ritmul punerii în aplicare a reformelor structurale a continuat să fie lent

Deşi viteza de redresare economică a variat la nivelul ţărilor din zona euro, eforturile în direcţia stimulării ofertei şi a creşterii rezilienţei economice au fost în general limitate în anul 2015. Ritmul punerii în aplicare a reformelor structurale s-a menţinut lent, aşa cum s-a întâmplat şi în anul 2014. Trenarea s-a produs în pofida modificărilor introduse în cadrul Semestrului european 2015, care au vizat creşterea gradului de asumare a reformelor şi sprijinirea eforturilor de implementare. Din perspectiva domeniilor de acţiune, aceste eforturi s-au concentrat asupra consolidării condiţiilor-cadru (mai exact prin îmbunătăţirea cadrelor de insolvenţă), a creşterii eficacităţii politicilor active privind pieţele forţei de muncă şi a reducerii sarcinii fiscale asupra veniturilor salariale. Mai puţine eforturi au fost depuse în vederea diminuării gradului de protecţie şi a intensificării concurenţei în sectoarele protejate ale serviciilor, a îmbunătăţirii administraţiei publice şi a creşterii flexibilităţii salariilor.

12

Este necesară punerea mai fermă în aplicare a reformelor structurale în vederea sprijinirii unei

creşteri economice durabile

Pe fondul ritmului lent de punere în aplicare a reformelor, unele ţări din zona euro încă înregistrează decalaje semnificative faţă de statele cu cele mai bune rezultate în materie de structuri care întăresc rezistenţa economiei la şocuri şi influenţează perspectivele de creştere pe termen lung, cum sunt mediul de afaceri şi cadrul de reglementare, precum şi pieţele bunurilor şi serviciilor şi pieţele forţei de muncă.

Aceste decalaje evidenţiază potenţialul care ar putea fi exploatat prin punerea în aplicare a reformelor structurale. Având în vedere că multe economii sunt relativ departe de a urma cele mai bune practici, reformele structurale ar putea oferi câştiguri majore. De exemplu, conform raportului Doing Business publicat de Grupul Băncii Mondiale, o singură ţară din zona euro se regăseşte în primele zece state cu cele mai bune rezultate. Încetinirea ritmului de punere în aplicare a reformelor în anii 2014 şi 2015 ilustrează necesitatea implementării mai ferme a acestora în vederea sprijinirii redresării ciclice şi a sporirii potenţialului de creştere economică.

Acest demers ar putea fi susţinut de o mai bună guvernanţă în privinţa reformelor structurale şi de asumarea de către ţările din zona euro a unui angajament mai ferm de a valorifica mediul caracterizat de rate scăzute ale dobânzilor cu scopul de a produce schimbări structurale reale la nivelul economiilor lor.

1.2. Evoluţia economiei româneşti2)

Evoluţii macroeconomice

Din perspectivă macroeconomică, anul 2015 a fost pentru România un an favorabil. Echilibrele interne şi externe ale economiei au fost consolidate, în timp ce creşterea economică a înregistrat un ritm relativ susţinut (3,8%) în comparaţie cu media europeană. Pierderile de producţie din perioada de recesiune au fost recuperate integral încă din primul trimestru al anului 2015.

Deficitul contului curent s-a menţinut la un nivel scăzut (1,1% din PIB), iar deficitul bugetului general consolidat a consemnat chiar o restrângere faţă de anul anterior (ajungând la 0,7% din PIB, conform metodologiei SEC 2010).

În ceea ce priveşte rata anuală a inflaţiei, aceasta a încheiat anul în teritoriul negativ (-0,93%), însă evoluţia a fost determinată aproape exclusiv de extinderea în luna iunie 2015 a cotei reduse a TVA de 9% la toate alimentele, băuturile nealcoolice şi serviciile de alimentaţie publică. Caracterul excepţional al valorilor negative ale ratei inflaţiei în România, semnificativ inferioare celor înregistrate la nivel european, este relevat şi de evaluările Comisiei Europene şi ale Băncii Centrale Europene, care au decis ca în rapoartele de convergenţă publicate în anul 2016 să excludă România din calculul valorii de referinţă a criteriului de la Maastricht privind stabilitatea preţurilor. În absenţa măsurii fiscale amintite, indicatorul s-ar fi aflat în interiorul intervalului de variaţie de ±1 punct procentual asociat ţintei staţionare de inflaţie (2,5%).

Tabloul favorabil al evoluţiei fluxurilor financiare la nivelul anului 2015 este completat de reducerea accelerată a stocului datoriei externe totale – acesta a atins cel mai scăzut nivel din perioada postcriză (56,1% din PIB).

Tot în anul 2015 s-a încheiat practic rambursarea împrumutului contractat de la Fondul Monetar Internaţional în anul 2009, în cadrul acordului multilateral de finanţare semnat de statul român cu instituţiile financiare internaţionale (plata finală din ianuarie 2016 s-a limitat la circa 100 milioane DST). Întregul proces de achitare a împrumutului s-a desfăşurat fără repercusiuni asupra dinamicii pieţei valutare şi fără erodarea indicatorilor de adecvare a rezervelor internaţionale. Mai mult, nivelul atins de rezervele internaţionale la finele anului 2015 (35,5 miliarde euro) l-a depăşit cu peste 7 miliarde euro pe cel din 2008 (28,3 miliarde euro), anul premergător contractării împrumutului.

2) Sursa: Raport anual 2015, Banca Naţională a României.

13

Câştigurile în planul macroeconomic – rezultat al unui efort susţinut de ajustare – nu sunt însă ireversibile, iar acumularea de riscuri nu poate fi ignorată, mai ales că măsuri deja adoptate – unele în vigoare, altele urmând a fi implementate – sunt de natură a pune la încercare sustenabilitatea creşterii economice. Astfel, reducerile de impozite planificate pentru anii 2016 şi 2017 şi creşterile permanente de cheltuieli (în principal salariale) legiferate spre sfârşitul anului 2015 şi în prima jumătate a anului 2016 vor poziţiona deficitul bugetar în proximitatea plafonului de 3% din PIB şi vor reînscrie ponderea datoriei publice în PIB pe o tendinţă ascendentă.

Caracterul sustenabil al creşterii economice este condiţionat de redobândirea coerenţei mixului de politici economice, respectiv de orientarea fiecărei componente a acestuia către păstrarea sau restaurarea echilibrelor macroeconomice.

Abordarea de urmărire pe termen mediu a obiectivului referitor la stabilitatea preţurilor (corespunzător ţintei staţionare multianuale de inflaţie de 2,5% ±1 punct procentual) a stat la baza acţiunilor Băncii Naţionale a României şi în anul 2015, mediul de implementare a politicii monetare fiind marcat de o întreagă suită de şocuri dezinflaţioniste tranzitorii. Acestea au provenit din evoluţii la nivel global – declinul preţului petrolului şi diminuarea inflaţiei în zona euro şi pe ansamblul Uniunii Europene, urmată de persistenţa sa la niveluri joase –, dar mai ales din surse interne.

Dintre acestea din urmă, măsurile succesive de reducere a cotei TVA adoptate în cursul anului 2015, cu efecte şi în următorii doi ani, au modificat substanţial în sens descendent traiectoria ratei inflaţiei, deopotrivă efectivă şi proiectată.

Gestionarea adecvată a lichidităţii din sistemul bancar a contribuit la imprimarea unui caracter acomodativ condiţiilor monetare reale în sens larg în anul 2015, sprijinind redresarea creditării în lei. Facilitată şi de relativa stabilitate a cursului de schimb al leului faţă de euro (deşi în a doua parte a anului riscurile la adresa acesteia, generate de fluctuaţiile aversiunii globale faţă de risc, s-au majorat), gestionarea adecvată a lichidităţii a presupus utilizarea pe parcursul întregului an a facilităţii de depozit a Băncii Naţionale a României pentru absorbirea excedentului net din sistemul bancar.

În perioada următoare, politica monetară va continua să urmărească readucerea pe termen mediu a ratei anuale a inflaţiei în linie cu ţinta staţionară de inflaţie, într-o manieră care să contribuie la realizarea unei creşteri economice sustenabile, în condiţii de relativă compatibilitate cu ciclurile politicilor monetare ale băncilor centrale din regiune şi din zona euro.

Similar evoluţiilor în planul stabilităţii macroeconomice, şi cele din domeniul stabilităţii financiare au indicat o consolidare notabilă a acesteia în anul 2015, acompaniată însă, mai ales spre finele anului – dar şi în prima parte a anului 2016 –, de o amplificare preocupantă a riscurilor la care este supusă.

Accentuarea riscurilor la adresa stabilităţii financiare a vizat deopotrivă numărul şi intensitatea acestora. Cel mai important risc sistemic, care a crescut în intensitate în a doua parte a anului 2015, dar şi ulterior, a fost cel al unui cadru legal incert şi impredictibil. Alte riscuri sistemice semnificative sunt generate de:

- revenirea pe plan intern la politici fiscale prociclice; - incertitudinile privind creşterea economică globală; - starea sistemului financiar internaţional; - deciziile de politică monetară ale principalelor bănci centrale; - posibilitatea ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană – aceasta din urmă poate afecta România

prin slăbirea proiectului european, care reprezintă o ancoră pentru dezvoltarea României.

Într-un mediu intern şi extern marcat de un grad ridicat de incertitudine, în care vulnerabilităţi cu care economia românească s-a confruntat nu cu mult timp în urmă riscă să reapară, doar un ansamblu coerent de politici în domeniul macroeconomic, structural şi macroprudenţial face posibile evoluţia ascendentă a economiei româneşti pe termen lung şi asigurarea stabilităţii preţurilor şi a sistemului financiar. În aceste condiţii, procesul de convergenţă economică – nominală şi reală – s-ar desfăşura într-o manieră sustenabilă, avansul acestuia realizându-se concomitent cu păstrarea echilibrelor macroeconomice. În absenţa unui efort susţinut în acest sens, există pericolul ca performanţele notabile pe aceste fronturi – vizibile în special la nivelul anului 2015, dar obţinute în timp – să nu dureze.

14

Rata inflaţiei

Rata anuală a inflaţiei IPC s-a menţinut la valori pozitive inferioare intervalului de variaţie al ţintei până în luna mai 2015 (1,16%). Începând cu luna iunie, odată cu extinderea cotei reduse de 9% a TVA la toate alimentele, băuturile nealcoolice şi serviciile de alimentaţie publică, indicatorul a evoluat în teritoriul negativ, încheind anul la nivelul de -0,93%. În condiţiile în care bunurile şi serviciile vizate de măsura fiscală amintită deţin o pondere semnificativă în componenţa CORE2 ajustat, impactul a fost localizat la nivelul acestei măsuri a inflaţiei, a cărei dinamică anuală a devenit puternic negativă în a doua parte a anului 2015, cu un minim de -3,4% în luna august.

Creşterea economică

Stimulată de măsuri fiscale, de îmbunătăţirea poziţiei financiare a populaţiei şi a companiilor, dar şi de reducerea costurilor de finanţare, cererea internă a reprezentat în anul 2015 motorul creşterii economice, dinamica PIB real (3,8%) fiind cea mai înaltă din perioada postcriză. Evoluţia a fost atenuată însă de adâncirea contribuţiei negative a exportului net, asupra căruia s-au repercutat nu doar efectele încetinirii activităţii economice la nivel global, potenţate de gradul sporit de integrare a economiei în reţelele internaţionale de valoare adăugată, ci şi competitivitatea limitată a producătorilor locali.

Traiectoria crescătoare pe care s-au plasat în ultimii ani veniturile salariale, susţinută inclusiv de câştigurile de productivitate, s-a accentuat în anul 2015, în condiţiile tendinţei tot mai evidente de încordare a pieţei muncii, dar şi sub impulsul suplimentar generat de majorarea pragului minim de salarizare şi de creşterea remunerării în sectorul bugetar. Totodată, consolidarea puterii de cumpărare a populaţiei a fost favorizată de evoluţia descendentă a nivelului agregat al preţurilor de consum, imprimată în principal de extinderea sferei de aplicabilitate a cotei reduse a TVA de 9% la toate alimentele, băuturile nealcoolice şi serviciile de alimentaţie publică (iunie 2015) şi de continuarea declinului preţului combustibililor. În acelaşi sens a acţionat reducerea preţurilor externe pe segmentul alimentar, asociată persistenţei unei supraoferte pe piaţa comunitară (ca urmare a embargoului impus de Rusia în anul 2014), dar şi accentuării concurenţei în sfera comercială (reflectată de extinderea constantă a reţelelor de retail şi de intensificarea politicilor promoţionale ale marilor lanţuri de distribuţie). În acest context, rata de creştere a consumului privat s-a majorat cu 2,3 puncte procentuale, apropiindu-se de 6%.

Evoluţii pozitive s-au consemnat şi în planul investiţiilor, accelerarea de ritm fiind şi mai pronunţată (+6,3 puncte procentuale, până la 8,8%). Acumularea de capital a vizat atât îmbunătăţirea nivelului de tehnologizare a companiilor (+8,5%), cât şi construcţiile de clădiri, volumul lucrărilor efectuate depăşind media aferentă perioadei postcriză (2011-2014). Cel mai elocvent exemplu în acest sens îl constituie industria auto şi ramurile conexe, care au contribuit semnificativ la creşterea economică în perioada postcriză. Chiar dacă livrările externe ale acestor ramuri s-au menţinut ridicate în anul 2015 (creştere de peste 8%), susţinând extinderea în continuare a exporturilor autohtone, nu poate fi ignorată tendinţa tot mai evidentă de frânare a dinamicii productivităţii din ultimii doi ani, la care a contribuit şi infrastructura inadecvată, care grevează asupra costurilor de transport şi limitează posibilităţile de extindere a capacităţilor de producţie. Această performanţă nu s-a înregistrat însă şi în cazul proiectelor de construcţii inginereşti, insuficienţa şi calitatea nesatisfăcătoare a infrastructurii continuând să afecteze eficienţa alocării resurselor la nivel naţional şi, prin urmare, dezvoltarea economică.

În ceea ce priveşte cererea externă netă, tendinţa nefavorabilă manifestată pe parcursul anului 2015 s-a datorat cu precădere încetinirii ritmului de creştere a exporturilor, cauza principală fiind deteriorarea anumitor segmente ale cererii externe, afectate de frânarea creşterii economice la nivelul statelor emergente. Astfel, supraoferta persistentă generată pe piaţa mondială a metalelor de temperarea creşterii economice a Chinei a erodat exporturile industriilor locale de profil. De asemenea, recesiunea din Rusia a condus la restrângerea severă a cererii de maşini, echipamente, componente auto şi mijloace de transport produse în România, aceste mărfuri reprezentând principala componentă a exporturilor către această ţară. În plus, chiar dacă unele ramuri (industria echipamentelor electrice, a produselor electro-IT, industria energetică) şi-au majorat şi în anul 2015 cotele pe piaţa externă, pe ansamblul sectorului industrial a devenit tot mai evidentă erodarea competitivităţii prin preţ a exporturilor româneşti, dinamica salariilor şi cea a productivităţii muncii urmând traiectorii divergente.

15

În sensul adâncirii deficitului comercial a acţionat şi creşterea mai rapidă a importurilor, determinată nu doar de evoluţia ciclică a cererii interne, ci şi de factori mai degrabă structurali – închiderea unor companii importante din industria chimică (şi prin urmare creşterea importurilor de completare), competitivitatea limitată a industriilor producătoare de bunuri de consum. Acestea din urmă nu au reuşit să valorifice decât parţial conjunctura favorabilă la nivelul cererii, avantajul importurilor manifestându-se atât prin preţ (mai ales pe segmentul alimentar, în contextul ofertei excedentare de pe piaţa europeană), cât şi prin nivel de sofisticare, dată fiind diversificarea preferinţelor consumatorilor. Evoluţia a coincis cu acumularea de presiuni din partea costurilor salariale, ramurile de profil depinzând în mai mare măsură de factorul muncă şi având o pondere mai ridicată a personalului încadrat la pragul minim de salarizare (industria uşoară, alimentară). În corelaţie cu dinamica investiţiilor, de o cerere în creştere au beneficiat şi ramurile asociate construcţiilor, însă în acest caz participarea producătorilor interni a fost mai însemnată, industria construcţiilor metalice şi a altor materiale de construcţii înregistrând cea mai pronunţată majorare a gradului de utilizare a capacităţilor de producţie.

Poziţia externă

În anul 2015, poziţia externă a economiei româneşti s-a menţinut sustenabilă, în condiţiile în care deficitul contului curent a continuat să se plaseze la un nivel scăzut, deşi superior anului precedent (1,1% din PIB), datoria externă a rămas pe traiectorie descendentă, iar rezervele internaţionale şi-au păstrat nivelul adecvat.

Şi în acest an, soldul negativ al tranzacţiilor comerciale a fost compensat, în bună măsură, de încasările obţinute din prestarea de servicii. Astfel, traiectoria crescătoare pe care s-au plasat exporturile de bunuri în ultimii ani a antrenat extinderea transporturilor internaţionale de mărfuri, companiile de profil realizând ample proiecte de investiţii destinate reînnoirii flotelor, dezvoltării capacităţilor de depozitare, concomitent cu creşterea portofoliului de clienţi. În consecinţă, România şi-a consolidat poziţia de hub logistic internaţional, iar interesul marilor dezvoltatori din acest domeniu se menţine ridicat, având în vedere saturarea unor pieţe din regiune (Republica Cehă, Ungaria, Slovacia), precum şi avantajul oferit de mediul local mai stabil într-un context regional caracterizat de volatilitate.

Performanţe remarcabile la export au înregistrat şi companiile IT&C. Expansiunea acestui sector economic a fost favorizată de investiţiile realizate de o serie de companii multinaţionale, atrase de plusul de competitivitate oferit de acest segment al forţei de muncă (abilităţi complexe şi grad ridicat de adaptabilitate la costuri comparativ reduse). În consecinţă, creşterea VAB aferentă serviciilor IT&C a depăşit şi în anul 2015 pragul de 10%, iar perspectiva rămâne optimistă, evoluţiile recente indicând o tendinţă de maturizare a pieţei, prin orientarea mai pronunţată a companiilor de profil către furnizarea de produse şi servicii cu valoare adăugată mare.

Deficitul operaţiunilor curente ale balanţei de plăţi a fost în continuare acoperit în întregime pe seama fluxurilor de capital negeneratoare de datorie. Volumul acestora a atins 6,5 miliarde euro, fiind alcătuit din noi intrări sub forma investiţiilor străine directe şi a transferurilor de capital (dominate de absorbţia de fonduri europene nerambursabile).

Dintr-o perspectivă mai largă, infuzia de investiţii străine directe înregistrată în ultimii ani şi-a demonstrat efectele benefice asupra economiei, companiile cu capital străin concentrând circa jumătate din valoarea adăugată brută naţională şi peste 75,0% din volumul total al operaţiunilor de comerţ exterior.

O evoluţie satisfăcătoare s-a observat şi în ceea ce priveşte categoriile de capital cu volatilitate ridicată, tendinţa recentă conturată pe pieţele financiare internaţionale – de reorientare a investitorilor dinspre economiile emergente către cele avansate – afectând marginal contul financiar al balanţei de plăţi a ţării noastre. Astfel, ieşirile nete de capitaluri sub forma depozitelor s-au temperat vizibil în comparaţie cu anii precedenţi (faţă de anul 2014, aceste fluxuri s-au redus cu 60,0%), iar cele aferente investiţiilor de portofoliu au fost de mică amplitudine (sub 0,8 miliarde euro). În plus, lichiditatea externă şi-a păstrat nivelul confortabil, rezervele internaţionale consistente asigurând acoperirea a circa 6 luni de importuri prospective de bunuri şi servicii, precum şi a datoriei externe pe termen scurt la scadenţă reziduală (în proporţie de aproximativ 110%).

16

Piaţa muncii, productivitate, şomaj

Pe fondul dinamizării activităţii economice, condiţiile pe piaţa muncii s-au îmbunătăţit pe parcursul anului 2015. Astfel, ritmul angajărilor s-a intensificat, creşterea efectivului salariaţilor dublându-se comparativ cu anul precedent. Totuşi, majorarea substanţială a ratei locurilor de muncă vacante nu s-a concretizat într-un avans corespunzător al recrutărilor din rândul şomerilor, sugerând astfel persistenţa unor deficienţe structurale referitoare la formarea competenţelor solicitate pe piaţa muncii şi evoluţia populaţiei în vârstă de muncă.

Numărul salariaţilor din România a avansat în anul 2015 cu 2,8%, jumătate din această creştere datorându-se angajărilor realizate în serviciile de piaţă – în special IT&C, comerţ şi transporturi, sectoare aflate în expansiune rapidă. În plus, revigorarea activităţii în construcţii a favorizat crearea de locuri de muncă, numărul salariaţilor depăşind pragul de 350 de mii de persoane în apropierea căruia se plasase pentru trei ani consecutivi. De asemenea, schemele de personal au fost extinse şi în industrie, cu precădere în sectorul auto şi în cel conex al echipamentelor electrice, pe fondul menţinerii interesului investiţional pentru acest domeniu, precum şi în industria alimentară, care a beneficiat în a doua parte a anului de un salt considerabil al cererii, ca urmare a extinderii sferei de aplicare a cotei reduse a TVA de 9%.

Totuşi, revenirea activităţii economice la nivelul precriză (trimestrul I 2015) nu a fost însoţită de o redresare similară a numărului de salariaţi, astfel că până la sfârşitul anului 2015 fuseseră recâştigate numai 70% din locurile de muncă pierdute după declanşarea crizei. Singurul segment al pieţei muncii în care a fost depăşit nivelul din perioada de boom economic a fost cel al serviciilor de piaţă – redresarea activităţii din construcţii este încă în fază incipientă, iar în sfera industrială au avut loc modificări structurale care au accentuat importanţa relativă a unor ramuri mai puţin dependente de factorul muncă.

Creşterea capacităţii economiei de a crea locuri de muncă remarcată pe parcursul anului 2015 (avans de peste 25% al locurilor de muncă vacante) nu s-a reflectat însă şi într-o diminuare corespunzătoare a ofertei excedentare de forţă de muncă: rata şomajului înregistrat s-a temperat marginal, până la 5,1% (-0,2 puncte procentuale), iar rata şomajului BIM s-a menţinut la 6,8%. Într-o anumită măsură, stagnarea poate fi asociată creşterii numărului de persoane inactive care îşi caută un loc de muncă, încurajate de contextul economic favorabil, însă evoluţia semnalează mai ales persistenţa (şi chiar accentuarea) deficienţelor structurale ale pieţei muncii.

Astfel, situaţia şomerilor pe termen lung nu pare a se fi îmbunătăţit, ponderea acestora în populaţia activă menţinându-se superioară celei din perioada precriză şi după ce economia a revenit la rate pozitive de creştere (3% în intervalul 2011-2015, faţă de circa 2% anterior). Fenomenul, cunoscut în literatura de specialitate drept efect de histerezis, reclamă atenţie întrucât persoanele care au statutul de şomer pe o perioadă îndelungată riscă să îşi deterioreze nivelul competenţelor, fiind prin urmare mai puţin atractive pentru angajatori, dar şi mai dificil de integrat la locul de muncă. O altă problemă de fond o constituie situaţia tinerilor (15-24 de ani) pentru care rata şomajului, deşi a scăzut în anul 2015, persistă la un nivel ridicat (22%). În plus, ponderea tinerilor care nu sunt angajaţi şi nici încadraţi în activităţi educaţionale a continuat să crească (18,1%, printre cele mai ridicate din Europa), discrepanţa dintre sexe fiind substanţială (6 puncte procentuale), cel mai probabil ca rezultat al ratei mai ridicate de abandon şcolar în cazul persoanelor de sex feminin. În acelaşi timp, sistemul educaţional se dovedeşte inadecvat prin prisma cerinţelor economiei, atât din punct de vedere al gamei de competenţe create, cât şi al calităţii pregătirii. Accentuarea constrângerilor asupra dezvoltării activităţii economice ca urmare a insuficienţei personalului calificat a determinat tot mai multe companii să creeze propriile unităţi de pregătire sau să susţină financiar clase speciale în cadrul unora deja existente.

17

Evoluţii fiscale

Deficitul bugetului general consolidat conform SEC 2010 a coborât în anul 2015 la 0,7% din PIB, comparativ cu nivelul de 0,9% din PIB înregistrat la finele anului 2014, revizuit puternic în scădere (cu 0,4% din PIB) în contextul celei mai recente notificări către Eurostat din aprilie 2016. Deficitul bugetar înregistrat la sfârşitul anului 2015 este substanţial inferior celui de 1,45% din PIB avut în vedere de Programul de convergenţă 2016-2018, în condiţiile unei creşteri economice superioare aşteptărilor şi cu o structură extrem de favorabilă veniturilor din impozite şi taxe, dar şi ale unei creşteri semnificative a eficienţei colectării.

Împreună, acestea au putut acoperi în întregime atât extinderea cotei reduse de TVA la toate produsele alimentare (din iunie 2015), cât şi majorarea cheltuielilor bugetare spre finalul anului. O situaţie similară în raport cu ţinta s-a consemnat şi în cazul deficitului cash, a cărui pondere în PIB, preconizată în construcţia bugetară iniţială să crească uşor (de la 1,7% în anul 2014 la 1,8% în anul 2015), s-a diminuat până la 1,45%. Similar anului precedent, ecartul între deficitele bugetului general consolidat conform SEC 2010 şi metodologia cash a fost puternic negativ, în condiţiile în care o parte însemnată din cheltuielile bugetare conform celei de-a doua definiţii a fost destinată achitării de despăgubiri a căror cuantum a fost deja reflectat în execuţiile bugetare SEC 2010 aferente anilor anteriori.

Reducerea deficitului apare drept rezultatul exclusiv al îmbunătăţirii poziţiei ciclice a economiei. Conform celor mai recente evaluări ale Comisiei Europene, creşterea economică s-a menţinut substanţial deasupra dinamicii PIB potenţial, conducând la îngustarea rapidă a deficitului de cerere, iar deficitul structural (exprimat ca pondere în PIB potenţial la preţuri curente) a rămas constant la un nivel de circa 0,6% inferior obiectivului pe termen mediu care-i revine României în urma operaţionalizării prevederilor braţului preventiv al Pactului de stabilitate şi creştere şi a obligaţiilor asumate prin semnarea Tratatului privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare. Impulsul fiscal (definit ca variaţie a deficitului structural) a fost aşadar în medie neutru în anul 2015, însă la nivel intraanual un stimul puternic a survenit în trimestrul IV, în condiţiile în care mai mult de jumătate din cheltuielile anuale de investiţii publice au fost realizate în această perioadă, iar bugetul s-a menţinut în surplus (conform execuţiei cash) până la finele lunii noiembrie 2015.

Atât veniturile, cât şi cheltuielile bugetului general consolidat exprimate ca pondere în PIB au consemnat creşteri semnificative în anul 2015 comparativ cu anul anterior, de la 33,5% la 34,8%, respectiv de la 34,3% la 35,5%, doar parţial datorate majorării de proporţii a volumului fondurilor europene care tranzitează bugetul (de la 1,7% la 2,4% din PIB în anul 2015). La nivelul veniturilor bugetare, creşteri semnificative au survenit la nivelul încasărilor din impozitele indirecte (+0,5 puncte procentuale de PIB) şi din cele directe (+0,4 puncte procentuale de PIB), sub efectul combinat al unei compoziţii favorabile a creşterii economice (provenită din expansiunea absorbţiei interne pe fondul unor dinamici ridicate ale salariilor şi numărului de salariaţi din economie) şi al îmbunătăţirii eficienţei colectării (localizată la nivelul veniturilor din TVA). Magnitudinea acestor creşteri a depăşit impactul reducerii cu 5 puncte procentuale a contribuţiilor sociale la angajator începând cu luna octombrie 2015 şi al creşterii cu 0,5 puncte procentuale a transferurilor către pilonul al doilea al sistemului de pensii şi a permis acomodarea extinderii cotei reduse a TVA la toate produsele alimentare, precum şi diminuarea impozitului pe construcţii speciale introdus în anul 2014. La nivelul cheltuielilor bugetare, creşterea acestora ca procent în PIB este atribuibilă aproape integral evoluţiei cheltuielilor de capital (+1,2 puncte procentuale), determinate nu numai de creşterea absorbţiei de fonduri europene şi a cofinanţărilor aferente, ci şi de un efect de bază.

Creşterea datoriei publice (+8,07 miliarde lei) a fost inferioară necesarului de finanţare a deficitului cash al bugetului general consolidat (10,3 miliarde lei), în condiţiile în care utilizarea parţială a rezervelor de lichidităţi ale Trezoreriei (-3,8 miliarde lei) a compensat impactul aprecierii din anul 2015 a dolarului SUA asupra stocului de datorie denominat în această monedă (+1,3 miliarde lei). În condiţiile înregistrării unui deficit primar foarte redus (-0,1% din PIB) şi ale unui diferenţial dobânzi-creştere economică favorabil, ponderea în PIB a datoriei publice a coborât la 38,4% în anul 2015, comparativ cu un nivel de 39,8% la finele anului anterior. Este de aşteptat însă ca acest indicator să reintre pe o traiectorie ascendentă, în condiţiile majorării semnificative a deficitelor primare sub efectul combinat al reducerilor de impozite planificate pentru anii 2016 şi 2017 şi al creşterilor permanente de cheltuieli (în principal salariale) legiferate spre sfârşitul anului 2015.

18

Politica monetară

În contextul anului 2015, politica monetară a vizat asigurarea revenirii pe termen mediu a ratei anuale a inflaţiei la nivelul ţintei staţionare de inflaţie de 2,5% ±1 punct procentual – compatibilă cu definiţia stabilităţii preţurilor în economia românească – într-o manieră care să sprijine creşterea economică, inclusiv prin refacerea încrederii şi revigorarea activităţii de creditare. Acest obiectiv specific decurgea, pe de o parte, din caracteristicile instituţionale ale politicii monetare, pe de altă parte, din particularităţile cadrului macroeconomic şi financiar de implementare a acesteia. O asemenea orientare a politicii monetare era totodată conformă cu angajamentele asumate de autorităţile române prin documentele programatice elaborate în procesul de pregătire a adoptării monedei euro de către România, implicit cu cerinţa atingerii pe orizontul mai îndepărtat de timp a unui nivel al ratei anuale a inflaţiei compatibil cu definiţia cantitativă a stabilităţii preţurilor adoptată de Banca Centrală Europeană.

Din perspectiva conducerii politicii monetare, contextul macroeconomic şi financiar al anului 2015 s-a caracterizat prin aspecte mixte, ce au tins să devină conflictuale spre finalul intervalului. Predominante au fost efectele dezinflaţioniste tranzitorii, însă puternice, exercitate de declinul preţului internaţional al petrolului şi al altor materii prime, dar mai cu seamă de extinderea aplicării cotei reduse a TVA la toate alimentele, iar în perspectivă, de reducerile de impozite indirecte prevăzute a fi efectuate la începutul anului 2016, corespunzător noului Cod fiscal. Influenţe similare ca sens au decurs din prelungirea inflaţiei joase în zona euro şi în alte state din Uniunea Europeană, precum şi din continuarea ajustării descendente a anticipaţiilor inflaţioniste. Mai puţin evidentă, dar certă, era însă emergenţa pe un orizont nu foarte îndepărtat de timp a presiunilor inflaţioniste ale factorilor fundamentali, în condiţiile în care accelerarea creşterii economice – susţinută de sporirea veniturilor disponibile ale populaţiei, de îmbunătăţirea absorbţiei fondurilor europene şi de revigorarea creditării – a depăşit sensibil dinamica PIB potenţial, iar costurile salariale unitare s-au înscris pe un trend ascendent, inclusiv ca efect al majorării salariului minim brut pe economie.

O asemenea perspectivă a fost consolidată de amplele creşteri salariale efectuate în sectorul bugetar în ultimul trimestru al anului, precum şi de noile măsuri de relaxare fiscală prevăzute a fi implementate în anul 2016, de natură să impulsioneze inversarea poziţiei ciclice a economiei şi amplificarea ulterioară a excedentului de cerere agregată.

Într-un astfel de context, adecvarea conduitei politicii monetare din perspectiva asigurării stabilităţii preţurilor pe termen mediu, în condiţiile prezervării coerenţei temporale a acesteia şi ale relativei compatibilităţi cu ciclurile politicilor monetare ale băncilor centrale din regiune şi din zona euro, s-a realizat prin două maniere distincte de reacţie a autorităţii monetare. Astfel, în primele luni ale anului, Banca Naţională a României a continuat să reducă în paşi prudenţi rata dobânzii de politică monetară, până la nivelul minim istoric de 1,75%, şi să modifice parametrii unora dintre principalele sale instrumente, pentru ca la mijlocul intervalului să stopeze ajustarea şi să menţină ulterior statu-quo-ul acestora. În mod complementar, Banca Naţională a României a menţinut de-a lungul întregului an gestionarea adecvată a lichidităţii din sistemul bancar, de natură să potenţeze caracterul acomodativ al condiţiilor monetare reale în sens larg. Acţiunile şi abordarea băncii centrale au vizat readucerea durabilă a ratei anuale a inflaţiei în linie cu ţinta staţionară de inflaţie, în condiţiile ameliorării transmisiei monetare şi într-o manieră care să contribuie la realizarea unei creşteri economice sustenabile; un obiectiv secundar l-a constituit continuarea armonizării unor caracteristici ale instrumentelor de politică monetară cu standardele şi practicile în materie ale Băncii Centrale Europene şi ale altor bănci centrale din Uniunea Europeană. Autoritatea monetară a continuat totodată să utilizeze intens instrumentele şi mijloacele specifice de comunicare şi explicare detaliată a raţiunilor deciziilor adoptate de Consiliul de administraţie, prin intermediul cărora a reiterat faptul că un mix echilibrat de politici macroeconomice şi progresul în sfera reformelor structurale sunt esenţiale pentru menţinerea macrostabilităţii, asigurarea unei creşteri economice durabile, continuarea procesului de convergenţă cu Uniunea Europeană şi întărirea rezistenţei economiei româneşti faţă de eventuale şocuri sau condiţii adverse pe plan mondial.

19

B. DEZVOLTAREA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI 2. POTENŢIALUL ECONOMIEI ROMÂNEŞTI În analiza potenţialului economiei româneşti s-au avut în vedere resursele de energie primară, inclusiv producţia, importul şi consumul, precum şi resursele umane. 2.1. Resurse de energie primară Economia românească este într-un activ proces de restructurare, în vederea eficientizării utilizării resurselor interne şi a sporirii gradului ei de atractivitate, atât pentru investitorii privaţi interni, cât şi pentru cei străini, în condiţiile respectării standardelor europene de mediu şi a creşterii calităţii produselor oferite beneficiarilor. Experţi ai Comisiei Europene apreciază că:

„... în Europa Centrală şi de Est, sectorul energetic reprezintă cheia restructurării economice...”, deoarece sectorul energetic este cel care influenţează fundamental evoluţia întregii societăţi.

În acest context, cerinţele strategiilor pentru sectorul energetic se referă la:

accelerarea materializării condiţiilor pentru liberalizarea pieţei de energie; îmbunătăţirea eficienţei energetice şi creşterea importanţei utilizării surselor de energie

regenerabilă; realizarea, în condiţii de înaltă fiabilitate, a alimentării cu energia necesară structurilor

economice existente; reducerea treptată a impactului negativ exercitat asupra mediului, de către unele activităţi din

sectorul de producere şi distribuire a energiei.

În acest mod se creează premise realiste pentru o energie sigură şi accesibilă. Totodată, acestea reprezintă şi principalele provocări la care este supus sectorul energetic în condiţiile în care România trebuie să recupereze decalajul de performanţă economică faţă de ţările dezvoltate ale Uniunii Europene.

În anul 2015 resursele de energie primară au reprezentat 40769 mii tone echivalent petrol 1), din care producţia a deţinut 64,7%. Structura resurselor de energie primară a fost următoarea: 35,6% ţiţei şi produse petroliere din import; 25,8% gaze naturale; 15,3% cărbuni şi cocs din import; 12,5% energie hidroelectrică şi nuclearo-electrică; 9,0% lemne de foc (inclusiv biomasă); 0,9% energie provenită de la alţi combustibili; 0,8% energie electrică din import; 0,1% energie provenită din surse neconvenţionale. Tabel 2.1.1. Resursele de energie primară

- mii tone echivalent petrol1) -

Energie primară din care: - total - Producţie Import

2014 2015 2014 2015 2014 2015 Resurse 40235 40769 26314 26387 10757 11333 Cărbuni 5736 5725 4448 4711 498 546 din care:

Lignit 4484 4670 3845 4268 86 78 Cocs din import 465 503 - - 465 503 Gaze naturale2) 10943 10536 8854 8874 470 163 Ţiţei3) 11371 11513 3952 3906 6725 6594 Produse petroliere din import 2280 2996 - - 2280 2996 Lemne de foc (inclusiv biomasă) 3806 3672 3646 3521 110 98 Alţi combustibili 298 355 171 231 116 108 Energie hidroelectrică şi nuclearo-electrică4) 5195 5096 5195 5096 - - Energie electrică din import 93 325 - - 93 325 Energie din surse neconvenţionale 48 48 48 48 - -

1) Echivalent petrol (10000 kcal/kg). 2) Exclusiv gazolina şi etanul din schelele de extracţie. 3) Inclusiv gazolina şi etanul din schelele de extracţie. 4) Inclusiv energia eoliană şi solar fotovoltaică.

1) Echivalent petrol (10000 kcal/kg).

20

În anul 2015, structura resurselor energetice pe cele două principale surse de provenienţă ale energiei primare, a înregistrat următoarele aspecte:

la producţia internă, structura a fost dominată de gazele naturale (33,6% din total), urmată de energie hidroelectrică şi nuclearo-electrică (19,3%), de cărbuni (17,9%), ţiţei (14,8%), lemne de foc, inclusiv biomasă (13,3%), alţi combustibili şi energie din surse neconvenţionale (1,1%);

la import, cea mai mare pondere au deţinut-o ţiţeiul şi produsele petroliere (84,6%), cărbunii şi cocsul (9,3%), gazele naturale (1,4%); energia electrică a avut o pondere de 2,9%.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, resursele de energie primară au înregistrat o uşoară creştere (+534 mii tone echivalent petrol, respectiv +1,3%).

Astfel, comparativ cu anul 2014, pe categorii de resurse de energie primară s-au înregistrat următoarele modificări:

s-au majorat resursele de: produse petroliere din import (+716 mii tone echivalent petrol, respectiv +31,4%), energie electrică din import (+232 mii tone echivalent petrol, respectiv +249,5%), ţiţei (+142 mii tone echivalent petrol, respectiv +1,2%), cocs din import (+38 mii tone echivalent petrol, respectiv +8,2%);

s-au micşorat resursele de: gaze naturale (-407 mii tone echivalent petrol, respectiv -3,7%), lemne de foc, inclusiv biomasa (-134 mii tone echivalent petrol, respectiv -3,5%), energie hidroelectrică, eoliană şi nuclearo-electrică (-99 mii tone echivalent petrol, respectiv -1,9%), cărbune (-11 mii tone echivalent petrol, respectiv -0,2%, din care lignit +186 mii tone echivalent petrol, respectiv +4,1%).

2.1.1. Producţia de energie primară În anul 2015, producţia de energie primară a însumat 26387 mii tone echivalent petrol şi comparativ cu anul 2014 a înregistrat o uşoară creştere (+73 mii tone echivalent petrol, respectiv +0,3%).

Analiza evoluţiei producţiei de energie primară, pe categorii, în anul 2015 comparativ cu anul 2014, evidenţiază următoarele modificări:

s-a majorat producţia de: cărbune (+263 mii tone echivalent petrol, respectiv +5,9%), alţi combustibili (+60 mii tone echivalent petrol, respectiv +35,1%), gaze naturale (+20 mii tone echivalent petrol, respectiv +0,2%);

s-a micşorat producţia de: lemne de foc, inclusiv biomasa (-125 mii tone echivalent petrol, respectiv -3,4%), energie hidroelectrică, eoliană şi nuclearo-electrică (-99 mii tone echivalent petrol, respectiv -1,9%), ţiţei (-46 mii tone echivalent petrol, respectiv -1,1%).

2.1.2. Importul de energie primară În anul 2015, importul de energie primară a înregistrat o uşoară creştere faţă de anul 2014.

Analiza evoluţiei importurilor de energie primară, pe categorii de surse de energie primară, evidenţiază următoarele aspecte:

s-au majorat cantităţile importate de: produse petroliere (+716 mii tone echivalent petrol, reprezentând +31,4%), energie electrică (+232 mii tone echivalent petrol, respectiv +349,5%), cărbuni (+48 mii tone echivalent petrol, respectiv +9,6%) şi cocs (+38 mii tone echivalent petrol, respectiv +8,2%);

s-au înregistrat scăderi ale importurilor de: gaze naturale (-307 mii tone echivalent petrol, respectiv -65,3%), ţiţei (-131 mii tone echivalent petrol, respectiv -1,9%).

Gradul de independenţă energetică În anul 2015, gradul mediu de independenţă energetică (determinat ca raport între producţia de energie primară şi cantitatea de energie primară disponibilă în perioada de referinţǎ) a fost de 82,9%, în scădere faţă de anul anterior (-0,5 puncte procentuale).

21

Tabel 2.1.2. Gradul de independenţă energetică - procente -

2014 2015 2015 faţă de 2014, pp1)

(+/-)

Total2) 83,4 82,9 -0,5 Cărbune (inclusiv cocs) 77,8 80,4 +2,6 Ţiţei 38,2 37,6 -0,6 Gaze naturale3) 93,6 98,4 +4,8

1) Puncte procentuale. 2) Inclusiv produsele energetice obţinute şi consumate în gospodăriile populaţiei. 3) Exclusiv gazolina şi etanul din schelele de extracţie care sunt cuprinse la ţiţei.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, gradul de independenţă energetică, pe principalele categorii de resurse energetice a crescut cu 4,8 puncte procentuale la gaze naturale, dar a scăzut cu 0,6 puncte procentuale la ţitei. 2.1.3. Consumul de energie

2.1.3.1. Consumul intern brut de energie

În anul 2015, consumul intern brut de energie a fost de 31844 mii tone echivalent petrol.

Structura consumului intern brut de energie, pe principalele componente a fost următoarea: 28,3% gaze naturale, 27,0% ţiţei şi produse petroliere, 18,4% cărbune (inclusiv cocs) şi 5,2% energie electrică. Tabel 2.1.3. Consumul intern brut de energie

- mii tone echivalent petrol1) -

2014 2015 Structura, % 2015 faţă de 2014

2014 2015 +/- % Total2) 31538 31844 100,0 100,0 +306 101,0

din care: Energie electrică 1719 1663 5,5 5,2 -56 96,7 Cărbune (inclusiv cocs) 5719 5858 18,1 18,4 +139 102,4 Ţiţei şi produse petroliere 7864 8599 24,9 27,0 +735 108,1 Gaze naturale3) 9459 9015 30,0 28,3 -444 95,3

1) Echivalent petrol (10000 kcal/kg). 2) Inclusiv produsele energetice obţinute şi consumate în gospodăriile populaţiei. 3) Exclusiv gazolina şi etanul din schelele de extracţie care sunt cuprinse la ţiţei.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, consumul intern brut de energie a înregistrat o creştere de 306 mii tone echivalent petrol (respectiv +1,0%).

Consumul intern brut de energie pe principalele componente a prezentat următoarele tendinţe:

a crescut consumul intern brut de: ţiţei şi produse petroliere (+735 mii tone echivalent petrol, respectiv +8,1%), cărbune, inclusiv cocs (+139 mii tone echivalent petrol, respectiv +2,4%);

s-a redus consumul intern brut de: gaze naturale (-444 mii tone echivalent petrol, respectiv -4,7%), energie electrică (-56 mii tone echivalent petrol, respectiv -3,3%).

2.1.3.2. Consumul final energetic În anul 2015, consumul final energetic a fost de 21896 mii tone echivalent petrol, având pe principalele activităţi, următoarea structură: 33,7% populaţie, 29,4% industrie (inclusiv construcţii), 25,6% transporturi, 9,2% alte activităţi, 2,1% agricultură, silvicultură şi pescuit.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, consumul final energetic a avut o uşoară creştere (+160 mii tone echivalent petrol).

22

Tabel 2.1.4. Consumul final energetic - mii tone echivalent petrol1) -

2014 2015 2015 faţă de 2014 Structura, %

+/- % 2014 2015 Consumul final energetic 21736 21896 +160 100,7 100,0 100,0 Industrie (inclusiv construcţii) 6456 6438 -18 99,7 29,7 29,4 Agricultură, silvicultură şi pescuit 426 461 +35 108,2 1,9 2,1 Transporturi 5489 5591 +102 101,9 25,3 25,6 Alte activităţi 1953 2019 +66 103,4 9,0 9,2 Populaţie 7412 7387 -25 99,7 34,1 33,7

1) Echivalent petrol (10000 kcal/kg). În anul 2015 comparativ cu anul 2014, evoluţia consumului final energetic pe principalele activităţi din economie a prezentat următoarele aspecte:

s-a înregistrat o scădere a consumului final energetic: la populaţie (-25 mii tone echivalent petrol, respectiv -0,3%), în industrie (-18 mii tone echivalent petrol, respectiv -0,3%);

a crescut consumul final energetic: în transporturi (+102 mii tone echivalent petrol, respectiv +1,9%), în alte activităţi (+66 mii tone echivalent petrol, respectiv +3,4%), în agricultură (+35 mii tone echivalent petrol, respectiv +8,2%);

a crescut ponderea în total consum final energetic în transporturi (+0,3 puncte procentuale) şi a scăzut la populaţie (-0,4 puncte procentuale) şi în industrie (-0,3 puncte procentuale).

2.1.3.3. Consumul de energie, pe locuitor În anul 2015, consumul intern brut de energie pe locuitor a fost de 1,607 tone echivalent petrol, în creştere faţă de anul anterior (+0,023 tone echivalent petrol pe locuitor, respectiv +1,5%). În anul 2015 comparativ cu anul 2014, consumul final energetic pe locuitor s-a majorat şi în agricultură, silvicultură şi pescuit cu +9,5%, în transporturi cu 2,2%, în sectorul rezidenţial şi al altor activităţi cu +1,1% şi în industrie (inclusiv construcţii) cu 0,3%. Tabel 2.1.5. Consumul de energie, pe locuitor

- tone echivalent petrol1)/ locuitor -

2014 20152)

2015 faţă de 2014

+/- % Consum intern brut de energie 1,584 1,607 +0,023 101,5 Consum final energetic:

- industrie (inclusiv construcţii) 0,324 0,325 +0,001 100,3 - agricultură, silvicultură şi pescuit 0,021 0,023 +0,002 109,5 - transporturi 0,276 0,282 +0,006 102,2 - rezidenţial şi al altor activităţi 0,470 0,475 +0,005 101,1

1) Echivalent petrol (10000 kcal/kg). 2) Date provizorii.

2.1.4. Producţia de energie electrică

2.1.4.1. Puterea instalată a grupurilor electrogene la sfârşitul anului

La sfârşitul anului 2015, puterea instalată a grupurilor electrogene a fost de 23829 mii kW, din care 53,4% în centralele termoelectrice, 27,9% în centralele hidroelectrice şi 18,7% în centrale eoliene şi solar fotovoltaice. Tabel 2.1.6. Puterea instalată a grupurilor electrogene (la sfârşitul anului)

- mii kW -

2014 2015 2015 faţă de 2014 Structura, %

+/- % 2014 2015 Total 23884 23829 -55 99,8 100,0 100,0

Termoelectrică 12734 12735 +1 100,0 53,3 53,4 Hidroelectrică 6613 6638 +25 100,4 27,7 27,9 Eoliană 45371) 44561) -81 98,2 19,0 18,7

Pe locuitor2) (W) 1200 12023) +2 100,2 x x 1) Inclusiv energia solară fotovoltaică. 2) S-au utilizat datele definitive privind populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. 3) Date provizorii.

23

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, puterea instalată a grupurilor electrogene a scăzut cu 0,2%, o creştere având puterea instalată pentru producerea de energie hidroelectrică.

În anul 2015, puterea instalată a grupurilor electrogene pe locuitor era de 1202 W, în creştere cu 0,2% faţă de cea înregistrată în anul anterior. 2.1.4.2. Producţia de energie electrică În anul 2015, producţia de energie electrică a fost de 66296 milioane kWh, din care 60,7% a fost termoelectrică şi 39,3% hidroelectrică, eoliană şi solară fotovoltaică. Tabel 2.1.7. Producţia de energie electrică

- milioane kWh -

2014 2015 2015 faţă de 2014 Structura, %

+/- % 2014 2015 Total 65675 66296 +621 100,9 100,0 100,0

Termoelectrică 38579 40245 +1666 104,3 58,7 60,7 Hidroelectrică 19279 17007 -2272 88,2 29,4 25,7 Eoliană 78171) 90441) +1227 115,7 11,9 13,6

Pe locuitor2) (kWh) 3299 33453) +46 101,4 x x 1) Inclusiv energia solară fotovoltaică. 2) S-au utilizat datele definitive privind populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. 3) Date provizorii.

În anul 2015, faţă de anul anterior, producţia de energie electrică a crescut cu 621 milioane kWh (+0,9%); pe tipuri de unităţi de producţie se constată o creştere la producţia de energie termoelectrică cu 1666 milioane kWh (+4,3%) şi o scădere a producţiei de energie hidroelectrică cu 2272 milioane kWh (-11,8%) şi o creştere a producţiei de energie eoliană şi solar fotovoltaică cu 1227 milioane kWh (+15,7%).

În anul 2015, producţia de energie electrică pe locuitor a fost de 3345 kWh. Comparativ cu anul anterior acest indicator a crescut cu 46 kWh (respectiv cu +1,4%). 2.1.4.3. Structura producţiei de energie termoelectrică, după felul combustibilului consumat În anul 2015, structura producţiei de energie termoelectrică, după felul combustibilului consumat a avut următoarele caracteristici: 45,0% din producţie s-a obţinut din cărbune - în special din lignit (40,1%); 23,3% din gaze naturale şi 0,2% din produse petroliere lichide. Tabel 2.1.8. Structura producţiei de energie termoelectrică, după felul combustibilului consumat

- procente -

2014 2015 2015 faţă de 2014, pp1)

(+/-) Energie termoelectrică - total 100,0 100,0 X

din care, produsă cu: Cărbune 46,0 45,0 -1,0

din acesta: lignit 38,7 40,1 1,4 Produse petroliere lichide 0,2 0,2 0,0 Gaze naturale 20,8 23,3 2,5

1) Puncte procentuale.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, structura producţiei de energie termoelectrică (în funcţie de combustibilul consumat) a înregistrat o scădere la cărbune cu 1,0 puncte procentuale iar la gaze naturale s-a înregistrat o creştere de 2,5 puncte procentuale.

24

2.2. Resurse umane 2.2.1. Populaţia şi fenomenele demografice

La 1 ianuarie 2016, populaţia rezidentă a României a fost de 19760,3 mii locuitori, din care 9649,8 mii bărbaţi (48,8%) şi 10110,5 mii femei (51,2%). În perioada 2014-2016 (1 ianuarie), valorile negative ale sporului natural împreună cu soldul negativ al migraţiei internaţionale au determinat scăderea populaţiei ţării, cu aproape 193 mii locuitori. Tabel 2.2.1. Populaţia rezidentă pe sexe şi medii

- persoane - Data Total Masculin Feminin Urban Rural 1 ianuarie 20141) 19953089 9748979 10204110 10752617 9200472 1 iulie 2014 19913193 9728663 10184530 10726149 9187044 1 ianuarie 2015 19870647 9707074 10163573 10699039 9171608 1 iulie 2015 19819697 9680537 10139160 10669579 9150118 1 ianuarie 2016 19760314 9649811 10110503 10635824 9124490

Notă: Pentru perioada 2014-2016 s-a utilizat populaţia rezidentă estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. Datele sunt definitive. 1) Date revizuite.

Principalul factor care a influenţat scăderea populaţiei în anul 2015 a fost sporul natural negativ. Evoluţia natalităţii şi a mortalităţii (mortalitatea depăşind sensibil natalitatea) a determinat, în anul 2015, o rată a sporului natural negativ de -3,2 persoane la 1000 locuitori, apropiat ca dimensiune cu cel din anul 2014 (-3,1 persoane la 1000 locuitori).

În anul 2015, decalajul dintre sporul natural negativ pe medii de rezidenţă s-a menţinut, în mediul urban evidenţiindu-se un spor natural negativ de -1,2‰, la fel ca în anul 2014, iar în mediul rural un spor natural negativ de -5,6‰ (-5,4‰ în anul 2014). Grafic 2.2.1. Sporul natural al populaţiei rezidente pe medii de rezidenţă

Notă: Ratele la 1000 locuitori au fost calculate cu populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. Sunt incluşi numai născuţii-vii ai căror mame aveau reşedinţa obişnuită în România şi decedaţii cu reşedinţa obişnuită în România.

Schimbările care au avut loc în dinamica populaţiei sunt rezultatul direct al tendinţelor înregistrate la nivelul fenomenelor demografice (natalitate, mortalitate şi migraţie).

Structura pe vârste a populaţiei poartă amprenta caracteristică a unui proces de îmbătrânire demografică cauzat în principal, de scăderea natalităţii care, în perioada 2014-2016 a determinat reducerea populaţiei tinere (0-14 ani) cu 35,9 mii persoane. În paralel, creşterea speranţei de viaţă a determinat în aceeaşi perioadă creşterea numărului populaţiei vârstnice de 65 ani şi peste cu 140 mii persoane.

În perioda 2014-2016, ponderea populaţiei tinere de 0-14 ani s-a menţinut constantă (15,5%), iar ponderea populaţiei vârstnice a crescut de la 16,5% în anul 2014, la 17,4% în anul 2016.

25

La 1 ianuarie 2016, populaţia adultă de 15-64 ani reprezintă 67,1% din populaţia totală, în timp ce în anul 2014 ponderea a fost de 67,9%, scăderea fiind de 296,9 mii persoane.

La începutul anului 2016, persoanele vârstnice de 80 ani şi peste, „longevivii”, deţineau 4,2% din totalul populaţiei, proporţia fiind superioară la femeile vârstnice (5,3%), faţă de bărbaţii vârstnici (3,1%).

Implicaţiile sociale şi economice ale creşterii rapide, mai ales a segmentului populaţiei „foarte bătrâne” (peste 80 ani) sunt foarte importante. Dacă grupele „mai tinere” (65-69 ani) ale populaţiei vârstnice pot fi încă active din punct de vedere economic, fiind capabile să se întreţină singure, cei „foarte bătrâni” (80 ani şi peste), mai ales femeile, sunt tot mai dependenţi de ceilalţi, necesitând suport social şi medical special.

Structura populaţiei pe vârste şi medii rezidenţiale confirmă faptul că, procesul de îmbătrânire demografică este mai accentuat în mediul rural, unde numărul populaţiei vârstnice de 65 ani şi peste este mai mare de 1,1 ori decât cel din mediul urban.

La 1 ianuarie 2016, raportul de masculinitate a fost de 954 persoane de sex masculin la 1000 persoane de sex feminin. Până la vârsta de 54 ani, numărul bărbaţilor a fost mai mare decât cel al femeilor. După această vârstă, numărul femeilor devine mai mare, ajungând la grupa de vârstă de 80 ani şi peste, de 1,8 ori mai mare decât cel al bărbaţilor.

Indicele de îmbătrânire demografică2) şi raportul de dependenţă demografică3) au fost direct influenţate de scăderea numărului de copii şi de creşterea populaţiei vârstnice. În perioada 2014-2016, indicele de îmbătrânire a crescut de la 106,3 în anul 2014, la 112,1 persoane vârstnice la 100 persoane tinere în anul 2016, iar raportul de dependenţă demografică a crescut de la 47,2 în anul 2014, la 49,0 persoane tinere şi vârstnice la 100 persoane adulte în anul 2016.

Vârsta medie a populaţiei ţării a crescut de la 41,1 ani la 1 ianuarie 2014, la 41,5 ani la 1 ianuarie 2016, vârstă medie ce caracterizează ţările cu o populaţie „adultă”. Vârsta medie a populaţiei feminine a fost de 43,1 ani, la începutul anului 2016, cu 3,2 ani mai mare decât cea masculină.

La începutul anului 2016, contingentul feminin fertil (de 15-49 ani) a fost de un 4628 mii (45,8% din totalul populaţiei feminine), în scădere cu 41,9 mii persoane faţă de 1 ianuarie 2014. 2.2.2. Natalitatea În anul 2015 s-au născut 197,5 mii copii, în creştere cu 4,4 mii copii faţă de anul 2014, iar rata natalităţii a crescut de la 9,7 născuţi-vii la 1000 locuitori, în anul 2014, la 10,0 născuţi-vii la 1000 locuitori, în anul 2015.

Tabel 2.2.2. Principalii indicatori ai natalităţii

2014 2015 Număr născuţi-vii (mii persoane) 193,1 197,5 Rata de natalitate (născuţi-vii la 1000 locuitori) 9,7 10,0

Vârsta medie a mamei (ani), pentru născuţi-vii cu reşedinţa obişnuită în România

- la prima naştere 26,8 26,9 - la toate naşterile 28,2 28,3

Notă: Ratele la 1000 locuitori au fost calculate cu populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. Sunt incluşi născuţii-vii ai căror mame aveau reşedinţa obişnuită în România. Vârsta medie a femeilor care au născut se referă la mamele cu reşedinţa obişnuită în România. În anul 2015, la nivelul celor două medii de rezidenţă, rata natalităţii din mediul urban (10,2‰) a fost superioară celei din mediul rural (9,7‰). Creşterea ratei natalităţii la nivel naţional a fost determinată într-o proporţie mai mare de evoluţia pozitivă a ratei din mediul urban (de la 9,8‰ în anul 2014, la 10,2‰ în anul 2015), decât a celei din mediul rural (de la 9,5‰ în anul 2014, la 9,7‰ în anul 2015).

2) Indicele de îmbătrânire demografică - reprezintă numărul persoanelor vârstnice (65 ani şi peste) care revin la 100 persoane tinere (0-14 ani). 3) Raportul de dependenţă demografică - reprezintă numărul persoanelor tinere (0-14 ani) şi vârstnice (65 ani şi peste) care revin la 100 persoane în vârstă de muncă (15-64 ani).

26

Grafic 2.2.2. Rata natalităţii pe medii de rezidenţă

Notă: Ratele la 1000 locuitori au fost calculate cu populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. Sunt incluşi născuţii-vii ai căror mame aveau reşedinţa obişnuită în România. În anul 2015, vârsta medie a mamei la naştere (28,3 ani) a fost în creştere faţă de anul precedent (28,2 ani), menţinându-se tendinţa de amânare a naşterii. Vârsta medie a mamei la prima naştere a fost de 26,9 ani în anul 2015, şi de 26,8 ani în anul 2014.

În anul 2015, femeile din mediul rural au născut la o vârstă mai tânără (26,8 ani), comparativ cu cele din mediul urban (29,5 ani). Decalajul între urban şi rural se menţine şi în cazul vârstei mamelor care sunt la prima naştere (28,5 ani în urban şi 24,5 ani în rural).

Din punct de vedere al situaţiei juridice, în anul 2015, ponderea copiilor născuţi-vii în afara căsătoriei a fost de 31,0% din numărul total al născuţilor-vii. În mediul rural, frecvenţa naşterilor în afara căsătoriei (38,0%) a fost mai mare, comparativ cu cea din mediul urban (25,4%). Cea mai mare parte a copiilor născuţi în afara căsătoriei (54,0%) provin de la tinerele sub 25 ani.

În anul 2015, din numărul total al născuţilor-vii, 32,6% au avut mame cu vârsta între 25-29 ani şi 29,0% taţi cu vârsta între 30-34 ani. Starea de sănătate şi calitatea vieţii copiilor depind, esenţial, de nivelul de pregătire al mamelor. În anul 2015, ponderea născuţilor-vii ai căror mame au avut un nivel de pregătire redus (cel mult studii gimnaziale) a fost de 30,4%, iar 36,7% din totalul născuţilor-vii au avut mame cu o pregătire de nivel mediu (profesional, liceal şi postliceal). O tendinţă înregistrată în ultimii ani a fost creşterea ponderii născuţilor-vii ai căror mame au un nivel de pregătire ridicat (universitar sau mai mult) ajungând la 28,1% în anul 2015, faţă de 27,7% în anul 2014. Pentru 4,8% dintre născuţii-vii mamele nu şi-au declarat nivelul educaţional. 2.2.3. Mortalitatea În anul 2015 s-au înregistrat 261,3 mii decese, în creştere cu 7,1 mii decese faţă de anul 2014, iar rata mortalităţii a crescut de la 12,8 decedaţi la 1000 locuitori în anul 2014 ajungând la 13,2 decedaţi la 1000 locuitori. Tabel 2.2.3. Principalii indicatori ai mortalităţii

2014 2015 Număr decese (mii persoane) 254,2 261,3

Rata de mortalitate (decedaţi la 1000 locuitori) Total 12,8 13,2

- Masculin 13,6 14,0 - Feminin 11,9 12,4 - Urban 11,0 11,4 - Rural 14,9 15,3

Notă: Ratele la 1000 locuitori au fost calculate cu populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. Sunt incluşi numai decedaţii cu reşedinţa obişnuită în România.

27

În comparaţie cu anul 2014, în anul 2015, rata mortalităţii a crescut atât în mediul urban (de la 11,0‰, la 11,4‰), cât şi în mediul rural (de la 14,9‰, la 15,3‰). În aceeaşi perioadă, rata mortalităţii masculine a crescut de la 13,6‰ la 14,0‰, iar rata mortalităţii feminine de la 11,9‰, la 12,4‰. Grafic 2.2.3. Rata mortalităţii pe sexe

Notă: Ratele la 1000 locuitori au fost calculate cu populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. Sunt incluşi numai decedaţii cu reşedinţa obişnuită în România. Ratele mortalităţii specifice pe principalele cauze de deces au continuat să difere pe sexe.

Mortalitatea feminină a avut valori superioare celei masculine în cazul bolilor aparatului circulator, al bolilor endocrine, de nutriţie şi metabolism şi al bolilor sistemului nervos. Pentru celelalte cauze de deces se manifestă o „supramortalitate masculină”, mai accentuată în cazul tumorilor, leziunilor traumatice, otrăvirilor şi a altor consecinţe ale cauzelor externe, al bolilor aparatului respirator şi al bolilor aparatului digestiv.

Decesele înregistrate în anul 2015 au continuat să aibă ca principală cauză, bolile aparatului circulator 58,9% (în principal boala ischemică a inimii 20,2% şi bolile cerebro-vasculare 17,0%) şi tumorile (19,6%). Decesele datorate acestor două cauze au reprezentat 78,5% din totalul deceselor.

Comparativ cu anul anterior, în anul 2015 s-a menţinut ordinea principalelor cauze de deces, pe primul loc situându-se bolile aparatului circulator, urmate de tumori, bolile aparatului respirator (5,7%) şi bolile aparatului digestiv (5,5%).

În anul 2015, speranţa de viaţă la naştere a ajuns la 75,39 ani, în scădere cu 0,05 ani faţă de anul anterior, femeile având o durată medie a vieţii mai mare cu 6,96 ani decât bărbaţii, diferenţa dintre sexe fiind în creştere faţă de anul anterior (când era de 6,91 ani). Tabel 2.2.4. Speranţa de viaţă la naştere

- ani - Total Masculin Feminin

2014 75,44 72,00 78,91 2015 75,39 71,94 78,90

Notă: Speranţa de viaţă la naştere în anul de referinţă s-a calculat pe baza numărului populaţiei după domiciliu şi al decedaţilor cu domiciliul sau reşedinţa obişnuită în România. Datorită nivelului diferenţiat al mortalităţii pe medii de rezidenţă, înregistrat şi în anul 2015, durata medie de viaţă a populaţiei din mediul urban a fost superioară celei din mediul rural, cu 2,78 ani. Pentru ambele sexe, durata medie a vieţii în mediul urban a fost mai mare decât cea din rural. Diferenţe mai accentuate s-au înregistrat la populaţia masculină (3,20 ani) faţă de cea feminină (1,76 ani). Tabel 2.2.5. Speranţa de viaţă la naştere pe sexe şi medii

- ani -

Urban Rural

Total Masculin Feminin Total Masculin Feminin 2014 76,64 73,41 79,71 73,94 70,34 77,94 2015 76,63 73,42 79,68 73,85 70,22 77,92

Notă: Speranţa de viaţă la naştere în anul de referinţă s-a calculat pe baza numărului populaţiei după domiciliu şi al decedaţilor cu domiciliul sau reşedinţa obişnuită în România.

28

2.2.4. Nupţialitatea În anul 2015, numărul căsătoriilor a fost de 125,5 mii, în creştere cu 7,4 mii căsătorii faţă de anul 2014, iar rata nupţialităţii a fost mai mare decât cea din anul 2014, înregistrându-se 5,6 căsătorii la 1000 locuitori, faţă de 5,3 căsătorii la 1000 locuitori înregistrate în anul 2014. Tabel 2.2.6. Principalii indicatori ai nupţialităţii

2014 2015 Număr căsătorii (mii căsătorii) 118,1 125,5

din care: - la prima căsătorie1) 93,6 99,2

Rata de nupţialite (căsătorii la 1000 locuitori) 5,3 5,6 Vârsta medie la căsătorie (ani)

Masculin 32,3 32,5 Feminin 29,0 29,1

Vârsta medie la prima căsătorie (ani) Masculin 30,4 30,6 Feminin 27,3 27,4

Notă: Ratele la 1000 locuitori au fost calculate cu populaţia după domiciliu la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. 1) Pentru ambii soţi. În anul 2015, s-a menţinut decalajul pe medii de rezidenţă, numărul de căsătorii din mediul urban fiind de 1,8 ori mai mare faţă de cel înregistrat în mediul rural. Grafic 2.2.4. Rata nupţialităţii pe medii de rezidenţă

Notă: Ratele la 1000 locuitori au fost calculate cu populaţia după domiciliu la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011.

Pe grupe de vârstă şi sexe se evidenţiază că, în anul 2015, cele mai multe căsătorii s-au încheiat de bărbaţii şi femeile din grupa de vârstă 25-29 ani.

În anul 2015, vârsta medie la data căsătoriei a fost de 32,5 ani la bărbaţi şi 29,1 ani la femei, în creştere faţă de anul precedent. Decalajul între vârsta medie a soţilor a fost de 3,4 ani, aspect considerat favorabil din punct de vedere al condiţiilor necesare asigurării reproducerii populaţiei.

Vârsta medie înregistrată la prima căsătorie, în anul 2015, a fost de 30,6 ani pentru bărbaţi şi 27,4 ani pentru femei. De menţionat că, vârsta medie la prima căsătorie a înregistrat o uşoară creştere faţă de anul 2014 pentru ambele sexe (cu 0,2 ani pentru bărbaţi şi cu 0,1 ani pentru femei), aceeaşi creştere înregistrându-se şi pentru vârsta medie la căsătorie pentru ambele sexe, astfel încât se menţine tendinţa de deplasare a acestor indicatori spre limite de vârstă superioare.

29

2.2.5. Divorţialitatea

În anul 2015 s-au înregistrat 31,5 mii divorţuri, cu 4,3 mii divorţuri mai multe decât în anul 2014. Rata divorţialităţii a crescut de la 1,22 divorţuri la 1000 locuitori în anul 2014 la 1,42 divorţuri la 1000 locuitori în anul 2015. Tabel 2.2.7. Principalii indicatori ai divorţialităţii

2014 2015 Număr divorţuri (mii divorţuri) 27,2 31,5 Rata de divorţialitate (divorţuri la 1000 locuitori) 1,22 1,42 Divorţuri la 1000 căsătorii 230 251 Durata medie a căsătoriei desfăcute prin divorţ (ani) 13,7 14,0 Vârsta medie a soţilor la divorţ (ani)

Masculin 41,0 41,4 Feminin 37,4 37,8

Notă: Ratele la 1000 locuitori au fost calculate cu populaţia după domiciliu la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. În anul 2015, aproximativ două treimi din numărul total al divorţurilor s-au înregistrat în mediul urban, proporţia la 1000 locuitori fiind de 1,7 ori mai mare în mediul urban decât în mediul rural. Grafic 2.2.5. Rata divorţialităţii pe medii de rezidenţă

Notă: Ratele la 1000 locuitori au fost calculate cu populaţia după domiciliu la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. În anul 2015, femeile şi bărbaţii din grupa de vârstă 35-39 ani au deţinut cea mai mare pondere din numărul total al femeilor (19,9%) şi respectiv din cel al bărbaţilor (21,7%) care au divorţat.

În anul 2015, comparativ cu anul 2014, vârsta medie a soţilor la divorţ a crescut cu 0,4 ani atât la bărbaţi, cât şi la femei. Vârsta medie a soţilor la data desfacerii căsătoriei a fost mai mare în mediul urban decât în mediul rural.

Căsătoriile desfăcute în cazul cuplurilor cu copii minori au reprezentat 42,6% din totalul divorţurilor pronunţate în anul 2015, în creştere faţă de anul precedent (41,0%). Majoritatea divorţurilor din anul 2015 s-au produs cu acordul părţilor (66,1%). Alte cauze de divorţ invocate au fost: infidelitatea conjugală (2,8%), alcoolismul (2,0%), violenţele fizice (2,1%), cauzele combinate (4,0%), alte situaţii (23,0%).

Numărul divorţurilor din vina soţului a fost de 3 ori mai mare decât al celor din vina soţiei.

2.2.6. Migraţia internă În anul 2015 şi-au schimbat domiciliul 361,1 mii persoane, cu 10,6 mii persoane mai puţine faţă de anul 2014. Rata migraţiei interne, a scăzut comparativ cu anul 2014, fiind de 16,2 schimbări de domiciliu la 1000 locuitori.

În anul 2015, fluxurile migratorii urban-rural (29,5%) şi urban-urban (29,2%) au deţinut cele mai mari ponderi în structura migraţiei interne.

30

Tabel 2.2.8. Principalii indicatori ai migraţiei interne

2014 2015 Schimbări de domiciliu (la 1000 locuitori) 16,7 16,2 Ponderea fluxurilor de migraţie (%)

- din rural în urban 21,1 21,6 - din rural în rural 19,1 19,7 - din urban în rural 29,8 29,5 - din urban în urban 30,0 29,2

Notă: Ratele la 1000 locuitori au fost calculate cu populaţia după domiciliu la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011.

Tinerii cu vârsta între 25-34 ani au fost în anul 2015 cei mai mobili (valoarea maximă a fost de 57,7 mii persoane pentru grupa de vârstă 25-29 ani). După vârsta de 40 ani, nivelul schimbărilor de domiciliu este mult mai redus. Tabelul 2.2.9. Migraţia internă pe grupe de vârstă şi sexe

- procente - Grupa de vârstă - ani -

2014 2015 Masculin Feminin Masculin Feminin

Total 100,0 100,0 100,0 100,0 sub 15 24,4 19,0 26,1 19,8 15-19 5,1 6,9 5,3 7,1 20-24 7,8 14,0 6,2 12,8 25-29 13,5 17,9 13,2 18,2 30-34 14,0 11,8 12,7 11,2 35-39 9,3 8,1 9,6 8,5 40-44 7,2 5,5 7,3 5,6 45-49 5,2 4,4 5,5 4,7 50-54 3,8 3,1 3,8 2,9 55-59 3,7 3,3 3,7 3,0 60 şi peste 6,0 6,0 6,6 6,2

În anul 2015, din numărul total al persoanelor care şi-au schimbat domiciliul, bărbaţii au avut o pondere de 44,1%, iar femeile de 55,9%, menţinându-se mobilitatea feminină mai accentuată, în principal datorită intensităţilor mai mari înregistrate la femeile din grupele de vârstă 20-34 ani (cu intensitatea maximă la grupa de vârstă 25-29 ani).

Fluxul migraţiei urban-rural are efecte pozitive asupra structurii populaţiei din mediul rural. Populaţia din mediul rural primeşte mai mulţi copii (sub 15 ani) şi persoane adulte din grupele de vârstă 35-39 ani şi 45-49 ani. În schimb, tinerii din grupa de vârstă 20-29 ani înregistrează plecări din rural mai numeroase decât sosiri.

În anul 2015, numărul cel mai mare al persoanelor adulte care şi-au schimbat domiciliul a fost înregistrat la grupa de vârstă 25-29 ani, atât în mediul urban (33,4 mii persoane), cât şi în mediul rural (24,3 mii persoane).

31

Tabel 2.2.10. Fluxurile migraţiei interne cu schimbarea domiciliului între mediile de rezidenţă, pe grupe mari de vârstă şi sexe, în anul 2015

- procente -

Grupa de vârstă Urban-Rural Rural-Urban

Masculin Feminin Masculin Feminin Total 100,0 100,0 100,0 100,0 0-14 ani 23,8 21,2 27,2 18,9 15-59 ani 66,6 70,8 68,3 75,9 60 ani şi peste 9,6 8,0 4,5 5,2

Cele mai multe schimbări de domiciliu s-au înregistrat la populaţia feminină în vârstă de muncă.

Fluxul de migraţie rural - rural înregistrează cel mai mare grad de „feminizare” (60,0%).

Tabelul 2.2.11. Structura fluxurilor migraţiei cu schimbarea domiciliului, pe sexe

- procente -

Fluxuri migratorii Masculin Feminin

2014 2015 2014 2015 - din urban în urban 45,2 45,0 54,8 55,0 - din urban în rural 48,9 48,0 51,1 52,0 - din rural în urban 42,5 41,5 57,5 58,5 - din rural în rural 41,2 40,0 58,8 60,0

Peste jumătate (52,1%) din numărul persoanelor în vârstă de 15 ani şi peste, care şi-au schimbat domiciliul, erau căsătorite. Din cele 279,4 mii persoane în vârstă de 15 ani şi peste, care şi-au schimbat domiciliul, 43,8% au fost absolvenţi ai învăţământului liceal. Persoanele cu studii liceale şi superioare au fost cele mai mobile categorii de populaţie. 2.2.7. Migraţia internaţională Transformările profunde din sistemul legislativ, respectiv libera circulaţie a persoanelor, au constituit, în special în perioada post-aderării României la Uniunea Europeană, premizele accentuării creşterii nivelului migraţiei internaţionale.

Statele membre ale Uniunii Europene au reprezentat destinaţia preferată a emigranţilor4), pe primele locuri situându-se Marea Britanie (27,9%), Italia (22,7%) şi Spania (14,6%).

Tabel 2.2.12. Principalii indicatori ai migraţiei internaţionale temporare cu stabilirea reşedinţei obişnuite

2014 2015 Emigranţi

număr persoane 172871 194718 - Masculin 87356 104700 - Feminin 85515 90018

Imigranţi număr persoane 136035 132795

- Masculin 70841 73670 - Feminin 65194 59125

Soldul migraţiei internaţionale număr persoane -36836 -61923

- Masculin -16515 -31030 - Feminin -20321 -30893

Notă: Emigranţii - persoane din România care şi-au schimbat reşedinţa obişnuită, pentru cel puţin 12 luni în străinătate, în cursul anului de referinţă. Imigranţii - persoane de cetăţenie română, străină sau fără cetăţenie care au imigrat în România, respectiv care au avut anterior reşedinţa obişnuită în străinătate şi şi-au stabilit / restabilit reşedinţa obişnuită, pentru cel putin 12 luni, pe teritoriul României, în cursul anului de referinţă.

4) Persoane care au emigrat din România, respectiv şi-au stabilit reşedinţa obişnuită în străinătate pentru o perioadă de cel puţin 12 luni.

32

Comparativ cu fluxurile de migraţie înregistrate în anul 2014, în anul 2015 numărul emigranţilor (194,7 mii persoane) a crescut, iar numărul imigranţilor (132,8 mii persoane) a scăzut.

În anul 2015, cele mai multe persoane care au migrat au fost de sex masculin, reprezentând 53,8% din emigranţi şi 55,5% din imigranţi.

Migraţia forţei de muncă în condiţiile economiei de piaţă a devenit una dintre soluţiile pentru rezolvarea multor probleme pe care le are societatea privind nivelul ridicat al şomajului şi dezechilibrele de pe piaţa muncii. Cea mai mare parte a persoanelor care au emigrat (89,5% bărbaţi şi 86,9% femei) sunt din categoria populaţiei în vârstă de muncă (15-64 ani), migraţia în această perioadă având, probabil, în cea mai mare parte, motivaţie economică. Tabel 2.2.13. Principalii indicatori ai migraţiei internaţionale definitive

2014 2015 Emigranţi

număr persoane 11251 15235 - Masculin 4776 6521 - Feminin 6475 8714

Imigranţi număr persoane 36644 23093

- Masculin 20321 13289 - Feminin 16323 9804

Soldul migraţiei internaţionale număr persoane 25393 7858

- Masculin 15545 6768 - Feminin 9848 1090

Notă: Emigranţii – cetăţeni români care şi-au schimbat domiciliul în străinătate în cursul anului de referinţă. Imigranţii - persoane de cetăţenie română, care şi-au stabilit / restabilit domiciliul în România, în cursul anului de referinţă. Nu sunt cuprinşi cetăţenii străini sau fără cetăţenie care şi-au stabilit domiciliul în România.

În anul 2015, numărul imigranţilor care şi-au stabilit domiciliul în România a fost de 23,1 mii persoane, iar numărul emigranţilor care s-au stabilit în altă ţară a fost de 15,2 mii persoane. Soldul migraţiei internaţionale definitive a fost pozitiv, numărul imigranţilor fiind de 1,5 ori mai mare decât numărul emigranţilor.

Cea mai mare parte a persoanelor care au emigrat definitiv sunt din categoria populaţiei în vârstă de muncă. Dintre femeile care au părăsit definitiv România, 65% au vârsta cuprinsă între 25 şi 54 ani, în timp ce bărbaţii din aceeaşi grupă de vârstă au emigrat în proporţie de 57,7%.

În anul 2015, distribuţia pe sexe arată că au emigrat mai multe femei (57,2%), iar cei mai mulţi dintre cei care au imigrat au fost bărbaţii (57,5%).

33

3. EVOLUŢIA MACROECONOMICĂ

3.1. Produsului intern brut (PIB) Conturile naţionale au fost elaborate pe baza principiilor metodologice ale Sistemului European de Conturi 2010 (SEC 2010).

3.1.1. Formarea produsului intern brut În anul 2015, nivelul produsului intern brut, în termeni nominali a fost de 711102,7 milioane lei preţuri curente, revenind 35879,0 lei pe locuitor. În anul 2015 s-a înregistrat o creştere semnificativă a dinamicii PIB (3,9% faţă de 3,1% în anul 2014). Produsul intern brut pe locuitor a crescut cu 4,4%.

Tabel 3.1.1 Produsul intern brut şi produsul intern brut pe locuitor

2014 20151) Produsul intern brut (milioane lei) 668143,6 711102,7 Creşterea PIB în termeni reali (în procente faţă de anul anterior) 103,1 103,9 Produsul intern brut pe locuitor2) (lei) 33552,8 35879,0 Creşterea PIB pe locuitor în termeni reali (în procente faţă de anul anterior) 103,5 104,43)

Notă: Datele au fost calculate conform metodologiei Sistemului European de Conturi (SEC) - 2010. 1) Date semidefinitive. 2) S-a utilizat populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor – 2011. 3) Date estimate. În anul 2015, evoluţia produsului intern brut pe principalele ramuri de activitate a avut următoarele caracteristici:

serviciile5) au înregistrat cea mai mare contribuţie la formarea PIB (384857,9 milioane lei, respectiv 54,1% din total); la această componentă, contribuţii importante şi-au adus următoarele activităţi: comerţ cu ridicata şi cu amănuntul; repararea autovehiculelor şi motocicletelor; transport şi depozitare; hoteluri şi restaurante (16,8% din PIB), administraţie publică şi apărare, asigurări sociale din sistemul public; învăţământ; sănătate şi asistenţă socială (9,9% din PIB), tranzacţii imobiliare (8,5% din PIB);

pe locul secund s-a situat industria (169238,4 milioane lei; respectiv 23,8% la formarea PIB); construcţiile (41221,7 milioane lei) au contribuit cu 5,8% la formarea PIB; cel mai mic aport l-a avut agricultura, silvicultura şi pescuitul (29567,7 milioane lei, respectiv

4,2% din PIB). Grafic 3.1.1. Contribuţii la creşterea produsului intern brut, pe categorii de resurse

Notă: Datele au fost calculate conform metodologiei Sistemului European de Conturi (SEC) - 2010. 1) Date semidefinitive.

5) Serviciile includ activitatea de comerţ cu ridicata şi cu amănuntul; repararea autovehiculelor şi motocicletelor; transport şi depozitare; hoteluri şi restaurante, informaţii şi comunicaţii, intermedieri financiare şi asigurări, tranzacţii imobiliare, activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice; activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport, administraţie publică şi apărare, asigurări sociale din sistemul public; învăţământ; sănătate şi asistenţă socială şi activităţi de spectacole, culturale şi recreative; reparaţii de produse de uz casnic şi alte servicii.

34

Tabel 3.1.2. Produsul intern brut, pe categorii de resurse

Milioane lei

preţuri curente Structura,

% 2014 20151) 2014 20151)

Agricultură, silvicultură şi pescuit 31568,5 29567,7 4,7 4,2 Industria extractivă; industria prelucrătoare; producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat; distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare 168952,2 169238,4 25,3 23,8 Construcţii 41626,1 41221,7 6,2 5,8 Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul; repararea autovehiculelor şi motocicletelor; transport şi depozitare; hoteluri şi restaurante 99989,9 119335,9 15,0 16,8 Informaţii şi comunicaţii 32368,4 36306,7 4,8 5,1 Intermedieri financiare şi asigurări 24107,3 27216,1 3,6 3,8 Tranzacţii imobiliare 54306,3 60692,2 8,1 8,5 Activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice; activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport 42421,4 49013,5 6,4 6,9 Administraţie publică şi apărare; asigurări sociale din sistemul public; învăţământ; sănătate şi asistenţă socială 77445,0 70276,2 11,6 9,9 Activităţi de spectacole, culturale şi recreative; reparaţii de produse de uz casnic şi alte servicii 18421,4 22017,3 2,8 3,1 Valoare adăugată brută 591206,5 624885,7 88,5 87,9

Impozite pe produs2) 77006,9 86048,0 11,5 12,1 Drepturi asupra importurilor (taxe vamale) 2424,2 2984,6 0,4 0,4 Subvenţii pe produs -2494,0 -2815,6 -0,4 -0,4

Produs intern brut (PIB) 668143,6 711102,7 100,0 100,0 Produs intern brut pe locuitor3) (lei) 33552,8 35879,04) Venit naţional brut 661540,4 697503,0

Notă: Datele au fost calculate conform metodologiei Sistemului European de Conturi (SEC) - 2010. 1) Date semidefinitive. 2) Inclusiv TVA. 3) S-a utilizat populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor – 2011. 4) Date estimate.

În anul 2015, valoarea adăugată brută înregistrată a fost de 624885,7 milioane lei preţuri curente şi a reprezentat 87,9% din PIB.

Pe ansamblul valorii adăugate brute, se remarcă o creştere a dinamicii, de la 3,2% în anul 2014 la 3,6% în anul 2015.

În anul 2015, creşterea economică de 3,9% a fost susţinută în principal, de evoluţia sectorului construcţii cu o creştere de 6,8% şi de sectorul industrie, cu +5,4% faţă de anul precedent. O influenţă pozitivă, a revenit sectorului servicii cu o creştere de 3,7% faţă de anul precedent. Impozitele nete au avut un impact pozitiv asupra PIB (contribuţie de 0,8% la creşterea PIB). Tabel 3.1.3. Indicii produsului intern brut, pe categorii de resurse

- în procente faţă de anul precedent - 2014 20151)

Produsul intern brut 103,1 103,9 Valoarea adăugată brută în agricultură, silvicultură şi pescuit 104,3 88,2 Valoarea adăugată brută în industrie 103,6 105,4 Valoarea adăugată brută în construcţii 101,9 106,8 Valoarea adăugată brută în servicii 103,1 103,7

1) Date semidefinitive.

35

3.1.2. Utilizarea produsului intern brut În anul 2015, consumul final efectiv a fost de 537967,5 milioane lei, reprezentând 75,6% din produsul intern brut, pondere mai mică faţă de anul anterior cu 0,1 puncte procentuale. Tabel 3.1.4. Produsul intern brut, pe categorii de utilizări

- milioane lei preţuri curente -

2014 20151)

Structura, % 2014 20151)

Produsul intern brut 668143,6 711102,7 100,0 100,0 Consumul final efectiv 506112,1 537967,5 75,7 75,6

Consumul final individual efectiv al gospodăriilor populaţiei 455587,4 486043,2 68,1 68,3 Consumul final colectiv efectiv al administraţiilor publice 50524,7 51924,3 7,6 7,3

Formarea brută de capital 164972,0 177507,7 24,7 25,0 Formarea brută de capital fix 162412,9 176099,5 24,3 24,8 Variaţia stocurilor 2559,1 1408,2 0,4 0,2

Exportul net2) -2940,5 -4372,5 -0,4 -0,6 Notă: Datele au fost calculate conform metodologiei Sistemului European de Conturi (SEC) - 2010. 1) Date semidefinitive. 2) Export-Import.

Grafic 3.1.2. Contribuţii la creşterea produsului intern brut, pe categorii de utilizări

Notă: Datele au fost calculate conform metodologiei Sistemului European de Conturi (SEC) - 2010. 1) Date semidefinitive.

În anul 2015, consumul final individual efectiv al gospodăriilor populaţiei (cea mai importantă componentă a consumului final efectiv) a fost de 486043,2 milioane lei, reprezentând 68,3% din produsul intern brut, pondere mai mare cu 0,2 puncte procentuale faţă de anul 2014.

Evoluţia consumului final individual efectiv al gospodăriilor populaţiei, indică o dinamică pozitivă a acestui indicator (+5,5% în anul 2015 faţă de anul 2014).

În anul 2015, consumul final colectiv efectiv al administraţiei publice a fost de 51924,3 milioane lei, mai mic cu 0,7% faţă de anul 2014; acest indicator a reprezentat 7,3% din produsul intern brut, cu 0,3 puncte procentuale mai mic faţă de cel din anul anterior (7,6% din produsul intern brut în anul 2014).

În anul 2015, rata de investiţie6) a avut valoarea de 28,2%, cu 0,7 puncte procentuale peste nivelul înregistrat în anul 2014 (27,5%).

Comparativ cu anul precedent, formarea brută de capital fix s-a majorat cu 8,3% faţă de anul anterior.

În anul 2015, sumele ce au fost alocate pentru formarea brută de capital fix au însumat 176099,5 milioane lei. Ponderea formării brute de capital fix în total PIB s-a majorat cu 0,5 puncte procentuale faţă de anul anterior (de la 24,3% din PIB în anul 2014, la 24,8% în anul 2015).

6) Rata investiţiei s-a determinat prin raportarea FBCF la VAB.

36

În anul 2015, deşi exporturile de bunuri şi servicii au avut o dinamică pozitivă (5,4% faţă de anul anterior, evoluţia importurilor de bunuri şi servicii a surclasat pe cea a exporturilor (9,2% în anul 2015 faţă de anul 2014).

În anul 2015, exportul net de bunuri şi servicii a avut o valoare de -4372,5 milioane lei. Tabel 3.1.5. Indicii produsului intern brut, pe categorii de utilizări

- în procente faţă de anul precedent -

2014 20151)

Produsul intern brut 103,1 103,9 Consumul final efectiv 104,0 104,9

Consumul final individual efectiv al gospodăriilor populaţiei 104,4 105,5 Consumul final colectiv efectiv al administraţiilor publice 100,5 99,3

Formarea brută de capital (FBCF + variaţia stocurilor) 101,7 107,5 Formarea brută de capital fix (FBCF) 103,2 108,3 Variaţia stocurilor 60,3 55,1

Export net 144,0 463,5 Import 108,7 109,2 Export 108,0 105,4

Cererea internă 103,4 105,5 1) Date semidefinitive.

3.2. Evoluţia preţurilor şi inflaţia 3.2.1. Indicele preţurilor de consum Pe parcursul anului 2015, dinamica preţurilor de consum a fost influenţată, în principal, de o serie de procese şi fenomene cum ar fi:

extinderea aplicării cotei reduse de 9% a TVA la toate alimentele, băuturile nealcoolice şi serviciile de alimentaţie publică;

menţinerea preţurilor scăzute la materii prime (în special energetice); restrângerea deficitului de cerere agregată; creşterea costurilor unitare ale forţei de muncă; producţia agricolă sub medie, concomitent cu oferta abundentă de produse alimentare de pe

piaţa europeană, în condiţiile menţinerii de către Rusia a restricţiilor datând din vara anului 2014; variaţia cotaţiilor internaţionale ale petrolului şi stabilitatea cursului de schimb leu/euro.

Grafic 3.2.1. Indicii cursului de schimb mediu lunar şi ai preţurilor de consum, pentru anul 2015 (luna precedentă = 100)

37

În primele patru luni ale anului 2015, creşterea lunară a preţurilor de consum s-a situat sub nivelul înregistrat în anul 2014, iar începând cu luna iunie a avut constant valori negative. Astfel, la sfârşitul anului, rata inflaţiei a fost de -0,9%, respectiv cu 1,7 puncte procentuale mai mică faţă de cea înregistrată în anul anterior, când a fost de 0,8%.

În anul 2015, rata medie anuală a inflaţiei a fost de -0,6%, cu 1,7 puncte procentuale sub nivelul mediu înregistrat în anul 2014, când rata medie anuală a inflaţiei a fost de 1,1%.

În anul 2015, rata medie lunară a inflaţiei a fost de -0,1%, sub nivelul înregistrat în anul 2014, când rata medie lunară a inflaţiei a fost de 0,1%. Tabel 3.2.1. Evoluţia lunară a indicilor preţurilor de consum

- decembrie an precedent = 100 -

Luna Total Mărfuri alimentare Mărfuri nealimentare Servicii

2014 2015 2014 2015 2014 2015 2014 2015 Ianuarie 100,85 100,43 100,86 100,57 100,92 100,23 100,66 100,61 Februarie 101,18 100,76 101,16 101,10 101,22 100,62 101,13 100,42 Martie 101,21 101,17 101,04 101,39 101,32 101,24 101,26 100,57 Aprilie 101,48 101,30 100,98 101,72 102,00 101,23 101,21 100,64 Mai 101,44 101,78 100,86 102,48 102,05 101,55 101,13 100,95 Iunie 101,17 98,78 100,11 94,05 102,13 101,63 100,95 101,17 Iulie 101,12 98,61 99,81 92,95 102,12 102,12 101,31 101,26 August 100,81 98,11 98,91 92,22 102,06 101,57 101,53 101,28 Septembrie 100,93 98,37 99,08 93,05 102,13 101,42 101,67 101,41 Octombrie 101,12 98,65 99,62 93,52 102,05 101,55 101,83 101,68 Noiembrie 100,93 98,96 99,35 93,58 101,77 102,06 101,99 102,00 Decembrie 100,83 99,07 99,59 93,80 101,25 101,95 102,25 102,41

La grupa mărfuri alimentare (inclusiv băuturile alcoolice) la sfârşitul lunii decembrie 2015, indicele preţurilor de consum a fost de 93,80% (cu 5,27 puncte procentuale sub nivelul înregistrat de indicele general al preţurilor de consum).

Mărfurile alimentare au deţinut 37,48 în structura cheltuielilor medii lunare efectuate de o gospodărie pentru cumpărarea bunurilor şi pentru plata serviciilor necesare satisfacerii nevoilor de trai.

În anul 2015, comparativ cu anul 2014, s-a înregistrat o uşoară scădere a cheltuielilor pentru aceste produse în total (au scăzut cu 0,16 puncte procentuale), fenomen datorat tendinţei gospodăriilor de realocare a resurselor disponibile.

În decembrie 2015, indicii preţurilor de consum (faţă de decembrie 2014) pentru diferite produse alimentare s-au situat în majoritate sub nivelul indicelui general al preţurilor de consum, cu diferenţe cuprinse între -0,25 puncte procentuale (făină) şi -10,07 puncte procentuale (ouă). În acestă categorie s-au situat următoarele mărfuri şi grupe de mărfuri alimentare: fructe şi conserve din fructe (-2,49 puncte procentuale), ulei comestibil (-5,99 puncte procentuale), peşte şi conserve din peşte (-7,69 puncte procentuale), lapte şi produse lactate (-9,25 puncte procentuale), carne, preparate şi conserve din carne (-9,44 puncte procentuale), zahăr (-9,53 puncte procentuale).

Au existat şi mărfuri alimentare cu indici de preţuri ce s-au situat peste nivelul indicelui general al preţurilor de consum, înregistrându-se diferenţe cuprinse între 0,25 puncte procentuale (pâine, produse de franzelărie, specialităţi, subproduse secară) şi 21,24 puncte procentuale (cartofi).

Analiza evoluţiei indicilor preţurilor la produsele alimentare faţă de nivelul grupei produse alimentare, în decembrie 2015 faţă de decembrie 2014, relevă următoarele aspecte: la unele mărfuri alimentare, indicii de preţ s-au situat sub nivelul grupei de produse alimentare cu diferenţe cuprinse între -0,72 puncte procentuale (ulei comestibil) şi -4,80 puncte procentuale (ouă); la alte mărfuri alimentare, indicii de preţ s-au situat peste nivelul grupei de produse alimentare cu diferenţe cuprinse între 0,37 puncte procentuale (produse de morărit) şi 26,51 puncte procentuale (cartofi).

38

Tabel 3.2.2. Indicii preţurilor de consum la principalele mărfuri alimentare, în decembrie 2015

- decembrie 2014 = 100 - Indicii

preţurilor de consum

- % -

Diferenţe (+/-) faţă de nivelul

indicelui preţurilor de consum1)

Diferenţe (+/-) faţă de nivelul

mediu al grupei1)

Total 99,07 Mărfuri alimentare 93,80 -5,27 din care: Produse de morărit şi panificaţie 97,76 -1,31 3,96 din care: Produse de morărit 94,17 -4,90 0,37 din care: Făină 98,82 -0,25 5,02 Pâine, produse de franzelărie, specialităţi, subproduse grâu, secară 99,32 0,25 5,52 Legume şi conserve de legume 107,62 8,55 13,82 din care: Cartofi 120,31 21,24 26,51 Fructe şi conserve din fructe 96,58 -2,49 2,78 din care: Fructe proaspete 102,95 3,88 9,15 Ulei, slănină, grăsimi 92,67 -6,40 -1,13 din care: Ulei comestibil 93,08 -5,99 -0,72 Carne, preparate din carne şi conserve din carne 89,63 -9,44 -4,17 din care: Carne de bovine 92,40 -6,67 -1,40 Carne de porcine 89,31 -9,76 -4,49 Carne de pasăre 89,03 -10,04 -4,77 Preparate din carne 89,52 -9,55 -4,28 Conserve din carne 88,77 -10,30 -5,03 Peşte şi conserve din peşte 91,38 -7,69 -2,42 din care: Peşte proaspăt şi congelat 91,44 -7,63 -2,36 Conserve din peşte şi alte produse din peşte 91,45 -7,62 -2,35 Lapte şi produse lactate 89,82 -9,25 -3,98 din care: Lapte - total 88,57 -10,50 -5,23 din care: Lapte de vacă 88,27 -10,80 -5,53 Brânză - total 91,75 -7,32 -2,05 Unt 88,93 -10,14 -4,87 Ouă 89,00 -10,07 -4,80 Zahăr, produse zaharoase şi miere de albine 90,93 -8,14 -2,87 din care: Zahăr 89,54 -9,53 -4,26 Băuturi alcoolice 100,01 0,94 6,21 din care: Vin 100,14 1,07 6,34 Bere 99,61 0,54 5,81 Ţuică, rachiuri şi alte băuturi alcoolice 101,13 2,06 7,33

1) Puncte procentuale.

La grupa mărfuri nealimentare la sfârşitul lunii decembrie 2015, indicele preţurilor de consum a fost de 101,95% (cu 2,88 puncte procentuale peste nivelul înregistrat de indicele general al preţurilor de consum).

În decembrie 2015 faţă de aceeaşi lună a anului anterior, majoritatea indicilor preţurilor de consum pentru diferite produse nealimentare s-au situat peste nivelul indicelui general al preţurilor de consum cu diferenţe cuprinse între 0,13 puncte procentuale (energie termică) şi 7,10 puncte procentuale (tutun, ţigări).

Peste nivelul indicelui general al preţurilor de consum se mai situează indicii de preţ pentru următoarele mărfuri nealimentare: produse de uz casnic, mobilă (2,39 puncte procentuale), încălţăminte (3,24 puncte procentuale), confecţii (3,28 puncte procentuale), energie electrică (6,09 puncte procentuale), gaze naturale (8,39 puncte procentuale).

39

Sub nivelul indicelui general al preţurilor s-au situat preţurile la articole de igienă, cosmetice şi medicale (-0,86 puncte procentuale), combustibili (-1,41 puncte procentuale).

Analiza evoluţiei preţurilor la produsele nealimentare faţă de nivelul grupei produselor nealimentare, în decembrie 2015 faţă de decembrie 2014, relevă următoarele aspecte: la unele mărfuri nealimentare, indicii de preţ s-au situat peste nivelul grupei de produse nealimentare, cu diferenţe cuprinse între 0,36 puncte procentuale (încălţăminte) şi 5,51 puncte procentuale (gaze naturale). În cazul altor mărfuri nealimentare, indicii de preţ s-au situat sub nivelul grupei de produse nealimentare, diferenţele situându-se între -0,49 puncte procentuale pentru produse de uz casnic, mobilă şi -4,29 puncte procentuale la combustibili. Tabel 3.2.3. Indicii preţurilor de consum la principalele mărfuri nealimentare, la 31 decembrie 2015

- decembrie 2014 = 100 - Indicii

preţurilor de consum

- % -

Diferenţe (+/-) faţă de nivelul

indicelui preţurilor de consum1)

Diferenţe (+/-) faţă de nivelul

mediu al grupei1)

Total 99,07 Mărfuri nealimentare 101,95 2,88 din care:

Îmbrăcăminte, articole de galanterie, mercerie, pasmanterie 102,24 3,17 0,29 din care: Confecţii 102,35 3,28 0,40 Încălţăminte 102,31 3,24 0,36 Produse de uz casnic, mobilă 101,46 2,39 -0,49 Articole de igienă, cosmetice şi medicale 98,21 -0,86 -3,74 Combustibili 97,66 -1,41 -4,29 Tutun, ţigări 106,17 7,10 4,22 Energie electrică, gaze şi încălzire centrală 105,37 6,30 3,42

din care: Energie electrică 105,16 6,09 3,21 Gaze naturale 107,46 8,39 5,51 Energie termică 99,20 0,13 -2,75

1) Puncte procentuale.

La grupa servicii, indicele preţurilor de consum, în decembrie 2015 faţă de decembrie 2014, a fost de 102,41% (cu 3,34 puncte procentuale peste nivelul general al preţurilor).

În luna decembrie 2015 faţă de luna decembrie 2014, serviciile pentru care indicele preţurilor s-a situat peste nivelul indicelui preţurilor de consum au prezentat faţă de acesta diferenţe cuprinse între 0,93 puncte procentuale (transport CFR, servicii poştale) şi 7,66 puncte procentuale (alte servicii).

În cadrul grupei, comparând indicii preţurilor de consum pentru principalele servicii cu indicele mediu al preţului la servicii, la 31 decembrie 2015 faţă de sfârşitul lunii decembrie 2014, rezultă următoarele:

peste nivelul mediu al indicelui preţurilor de consum la servicii au fost indicii preţurilor înregistraţi pentru transport urban (0,19 puncte procentuale), apă, canal, salubritate (3,10 puncte procentuale), alte servicii (4,32 puncte procentuale);

sub nivelul indicelui mediu al serviciilor s-au situat indicii preţurilor pentru transport interurban (-0,74 puncte procentuale), chirii (-1,18 puncte procentuale), poştă şi telecomunicaţii (-1,35 puncte procentuale).

40

Tabel 3.2.4. Indicii preţurilor de consum la principalele servicii, în decembrie 2015

- decembrie 2014 = 100 - Indicii

preţurilor de consum

- % -

Diferenţe (+/-) faţă de nivelul

indicelui preţurilor de consum1)

Diferenţe (+/-) faţă de nivelul

mediu al grupei1)

Total 99,07 Servicii 102,41 3,34 din care: Chirii 101,23 2,16 -1,18 Apă, canal, salubritate 105,51 6,44 3,10 Transport urban 102,60 3,53 0,19 Transport interurban 101,67 2,60 -0,74 din care:

C.F.R. 100,00 0,93 -2,41 Rutier 102,08 3,01 -0,33 Abonamente auto 101,85 2,78 -0,56

Poştă şi telecomunicaţii 101,06 1,99 -1,35 din care: Servicii poştale 100,00 0,93 -2,41 Telefon 100,99 1,92 -1,42 Abonament radio, TV 101,25 2,18 -1,16 Alte servicii 106,73 7,66 4,32

1) Puncte procentuale. 3.2.2. Indicele preţurilor producţiei industriale În anul 2015, indicele preţurilor producţiei industriale pentru ansamblul produselor fabricate şi comercializate la intern şi extern, a fost în luna decembrie 111,27%, în scădere cu 1,9 puncte procentuale faţă de cel înregistrat în luna decembrie a anului anterior, în condiţiile menţinerii bazei de comparaţie (anul 2010=100). Grafic 3.2.2. Evoluţia indicilor preţurilor producţiei industriale pe total (piaţa internă şi piaţa externă), în anul 2015

Pentru cele două tipuri de pieţe, acest indicator a avut următoarele caracteristici:

în luna decembrie 2015 faţă de luna decembrie 2014, atât indicele preţurilor producţiei industriale pentru piaţa internă cât şi indicele preţurilor producţiei industriale pentru piaţa externă s-au micşorat cu 1,9 puncte procentuale.

41

Tabel 3.2.5. Indicii preţurilor producţiei industriale pe total (piaţa internă şi piaţa externă)

- anul 2010 = 100 - Decembrie

2014 %

Decembrie 2015

%

Diferenţe (+/-) faţă de nivelul mediu

al grupei1) în luna Decembrie 2015

Industrie – total 113,20 111,27 Destinaţii ale producţiei industriale Piaţa internă 114,68 112,75 1,48 Piaţa externă 110,24 108,32 -2,95 Secţiuni CAEN Rev.2 Industrie extractivă 111,48 104,75 -6,52 Industrie prelucrătoare 112,10 110,41 -0,86 Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat 116,33 113,92 2,65 Distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare 161,92 167,43 56,16 Marile grupe industriale: Industria bunurilor intermediare 111,73 108,27 -3,00 Industria bunurilor de capital 107,72 108,04 -3,23 Industria bunurilor de folosinţă îndelungată 111,61 113,14 1,87 Industria bunurilor de uz curent 121,97 124,35 13,08 Industria energetică 112,93 106,87 -4,40

1) Puncte procentuale. În luna decembrie 2015, indicii preţurilor producţiei industriale pe secţiuni CAEN Rev.2, comparativ cu indicele general al preţurilor producţiei industriale au înregistrat următoarea evoluţie:

au crescut indicii preţurilor producţiei industriale la producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat cu 2,7 puncte procentuale şi indicii preţurilor producţiei industriale la distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare cu 56,2 puncte procentuale;

s-au redus indicii preţurilor producţiei industriale în industria extractivă cu 6,5 puncte procentuale şi industria prelucrătoare cu 0,9 puncte procentuale.

Analiza situaţiei indicilor preţurilor producţiei industriale pe marile grupe industriale, la nivelul lunii decembrie 2015 faţă de indicele general al preţurilor producţiei industriale, relevă următoarele fenomene:

se constată creşteri peste nivelul înregistrat pe total la industria bunurilor de uz curent cu 13,1 puncte procentuale şi industria bunurilor de folosinţă îndelungată cu 1,9 puncte procentuale;

sub nivelul înregistrat pe total se situează industria energetică cu -4,4 puncte procentuale, industria bunurilor de capital cu -3,2 puncte procentuale şi industria bunurilor intermediare cu -3,0 puncte procentuale.

3.3. Evoluţia principalilor indicatori bugetari 3.3.1. Bugetul public naţional7)

Politica fiscal-bugetară pentru anii 2014 şi 2015 a fost în continuare o politică caracterizată de un management prudent al cheltuielilor publice şi de o îmbunătăţire semnificativă a managementului datoriei publice.

Dintre obiectivele politicii fiscal-bugetare din ultimii ani menţionăm: consolidarea macroeconomică şi stimularea creşterii economice, continuarea consolidării fiscale pentru atingerea unei ţinte de deficit sustenabil, consolidarea şi stimularea reformelor structurale, îmbunătăţirea politicii de administrare fiscală, măsuri privind stimularea consumului concomitent cu asigurarea protecţiei sociale pentru categoriile de populaţie cu venituri reduse etc.

7) Cuprinde: Execuţia bugetului de stat, Execuţia bugetelor locale şi Execuţia bugetului asigurărilor sociale de stat.

42

Cheltuielile bugetului public naţional au reprezentat 215080,3 milioane lei în anul 2014 şi respectiv 238969,3 milioane lei în anul 2015, nivel ce nu a putut fi acoperit de veniturile încasate (respectiv 200498,8 milioane lei în anul 2014 şi 220172,4 milioane lei în anul 2015). Tabel 3.3.1. Execuţia bugetului public naţional

- milioane lei preţuri curente -

2014 2015

Structura, %

Ponderea în PIB, %

2014 2015 2014 20151) Venituri 200498,8 220172,4 100,00 100,00 30,01 30,96 Bugetul de stat 94513,7 103767,6 47,14 47,13 14,15 14,59 Bugete locale 53666,2 61462,9 26,77 27,92 8,03 8,64 Bugetul asigurărilor sociale de stat 52318,9 54941,9 26,09 24,95 7,83 7,73 Cheltuieli 215080,3 238969,3 100,00 100,00 32,19 33,60 Bugetul de stat 115615,9 125215,8 53,76 52,40 17,30 17,61 Bugete locale 52101,1 59048,5 24,22 24,71 7,80 8,30 Bugetul asigurărilor sociale de stat 47363,3 54705,0 22,02 22,89 7,09 7,69 Deficit / Excedent -14581,5 -18796,9 100,00 100,00 -2,18 -2,64 Bugetul de stat -21102,2 -21448,2 144,72 114,10 -3,15 -3,02 Bugete locale 1565,1 2414,4 -10,73 -12,84 0,23 0,34 Bugetul asigurărilor sociale de stat 4955,6 236,9 -33,99 -1,26 0,74 0,04

1) Date semidefinitive.

3.3.1.1. Veniturile realizate la bugetul public naţional În anul 2015, veniturile realizate la bugetul public naţional au fost de 220172,4 milioane lei, cu următoarea structură: 47,13% din veniturile totale au provenit de la bugetul de stat; 27,92% de la bugetele locale şi 24,95% de la bugetul asigurărilor sociale de stat.

În termeni nominali, în anul 2015 faţă de anul 2014, veniturile realizate la bugetul public naţional au avut o tendinţă de creştere, majorându-se cu 19673,6 milioane lei (respectiv +9,81%).

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, în evoluţia structurii veniturilor realizate la bugetul naţional s-au înregistrat creşteri ale ponderii, în total venituri, a aportului relativ al bugetelor locale (+1,15 puncte procentuale), în timp ce la bugetul asigurărilor sociale de stat şi la bugetul de stat s-au înregistrat scăderi relative ale veniturilor (-1,14 puncte procentuale) respectiv (-0,01 puncte procentuale).

În anul 2015 comparativ cu anul 2014 s-au înregistrat creşteri a ponderii în PIB a veniturilor de la bugetele locale cu 0,61 puncte procentuale şi a veniturilor de la bugetul de stat cu 0,44 puncte procentuale. Veniturile de la bugetul asigurărilor sociale de stat au scăzut cu 0,10 puncte procentuale.

3.3.1.2. Cheltuielile realizate la bugetul public naţional În anul 2015, cheltuielile realizate la bugetul public naţional au fost de 238969,3 milioane lei şi au avut următoarea structură: 52,40% din cheltuielile totale au fost realizate de bugetul de stat, 24,71% de bugetele locale şi 22,89% de bugetul asigurărilor sociale de stat.

În termeni nominali, în anul 2015 comparativ cu anul 2014, cheltuielile realizate la bugetul public naţional au crescut cu 23889,0 milioane lei (respectiv +11,10%). În perioada analizată, structura cheltuielilor bugetului naţional a înregistrat următoarele tendinţe: a crescut ponderea în total, a cheltuielilor aferente cheltuielilor de la bugetul asigurărilor sociale de stat (+0,87 puncte procentuale) şi a celor de la bugetele locale (+0,49 puncte procentuale); s-a diminuat ponderea cheltuielilor de la bugetul de stat (-1,36 puncte procentuale).

În anul 2015 comparativ cu anul 2014 s-a înregistrat o creştere a ponderii în PIB a cheltuielilor asigurărilor sociale de stat (+0,60 puncte procentuale), a cheltuielilor de la bugetele locale (+0,50 puncte procentuale), precum şi a celor de la bugetul de stat (+0,31 puncte procentuale).

43

Grafic 3.3.1. Veniturile şi cheltuielile totale realizate la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale

3.3.1.3. Soldul bugetului public naţional Comparând veniturile înregistrate la bugetul public naţional cu cheltuielile totale rezultă că, în anul 2014 s-a înregistrat un deficit de -14581,5 milioane lei preţuri curente şi respectiv, în anul 2015 s-a înregistrat un deficit de -18796,9 milioane lei preţuri curente.

La bugetul de stat, în anul 2014 s-a înregistrat un deficit de -21102,2 milioane lei, iar în anul 2015, un deficit de -21448,2 milioane lei.

La bugetele locale s-a înregistrat în anul 2014 un excedent de 1565,1 milioane lei, iar în anul 2015, un excedent de 2414,4 milioane lei.

La bugetul asigurărilor sociale de stat, în anul 2014 s-a înregistrat un excedent de 4955,6 milioane lei, iar în anul 2015, un excedent de 236,9 milioane lei.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, în termeni nominali, deficitul bugetului public naţional a scăzut cu 4215,4 milioane lei.

Ponderea deficitului bugetului public naţional în produsul intern brut a scăzut (de la -2,18% în anul 2014, la -2,64% în anul 2015).

În anul 2015 faţă de anul 2014, ponderea în PIB a deficitului / excedentului bugetului public naţional a scăzut cu 0,46 puncte procentuale.

3.3.2. Bugetul de stat 3.3.2.1. Veniturile totale ale bugetului de stat În anul 2015, veniturile totale realizate la bugetul de stat au fost de 103767,6 milioane lei, ponderea lor în produsul intern brut fiind de 14,59%.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, în termeni nominali, veniturile totale ale bugetului de stat au crescut cu 9253,9 milioane lei (respectiv +9,79%).

În anul 2015, în structura veniturilor totale ale bugetului de stat, veniturile fiscale, au reprezentat 86,32% din veniturile totale.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, în structura veniturilor totale ale bugetului de stat s-a înregistrat o creştere a ponderii veniturilor de la veniturile nefiscale (+0,91 puncte procentuale), a sumelor primite de la UE/alţi donatori în contul plăţilor efectuate şi prefinanţări (+0,74 puncte procentuale), din impozitul pe venit, profit şi câştiguri din capital (+0,43 puncte procentuale), venituri din capital (+0,07 puncte procentuale) dar în acelaşi timp şi diminuări la alte sume primite de la UE (-2,41 puncte procentuale), sume în curs de distribuire (-0,32 puncte procentuale), operaţiuni financiare (-0,10 puncte procentuale). Contribuţiile de asigurări au rămas relativ constante.

44

Tabel 3.3.2. Veniturile realizate la bugetul de stat milioane lei preţuri curente -

2014 2015

Structura, % 2014 2015

VENITURI - total 94513,7 103767,6 100,00 100,00 Venituri curente 86878,3 97479,9 91,92 93,94 Venituri fiscale 80538,1 89572,7 85,21 86,32 Impozit pe venit, profit şi câştiguri din capital 22014,9 24614,6 23,29 23,72 Contribuţii de asigurări 175,3 192,9 0,19 0,19 Venituri nefiscale 6164,9 7714,3 6,52 7,43 Venituri din capital 286,3 394,5 0,31 0,38 Operaţiuni financiare 118,5 28,0 0,13 0,03 Subvenţii 18,8 - **) - Sume primite de la UE/ alţi donatori în contul plăţilor efectuate şi prefinanţări 4783,9 6033,3 5,07 5,81 Alte sume primite de la UE 2155,2 -139,3 2,28 -0,13 Sume în curs de distribuire 272,7 -28,8 0,29 -0,03

**) Sub 0,05.

3.3.2.2. Cheltuielile bugetului de stat În anul 2015, cheltuielile bugetului de stat au fost de 125215,8 milioane lei şi au reprezentat 17,61% din PIB. Structura cheltuielilor bugetului de stat a fost următoarea: 38,46% din cheltuielile totale au reprezentat cheltuielile aferente serviciilor publice generale; 23,69% au reprezentat cheltuielile social-culturale; 17,83% cheltuieli pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională; 14,38% cheltuieli pentru acţiuni economice; 5,64% cheltuieli pentru servicii şi dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi ape.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, în termeni nominali, cheltuielile bugetului de stat au crescut cu 9599,9 milioane lei (respectiv +8,30%). Tabel 3.3.3. Cheltuielile bugetului de stat

- milioane lei preţuri curente -

2014 2015

Structura,% 2014 2015

CHELTUIELI - total 115615,9 125215,8 100,00 100,00 din care: Servicii publice generale 43767,7 48154,5 37,86 38,46 Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională 20394,4 22332,2 17,64 17,83 Cheltuieli social-culturale 26679,0 29666,2 23,07 23,69 Servicii şi dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi ape 5722,3 7056,4 4,95 5,64 Acţiuni economice 19052,5 18006,5 16,48 14,38

Majorarea volumului cheltuielilor bugetului de stat s-a făcut pe fondul creşterii cheltuielilor pentru servicii şi dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi ape (+23,31%), cheltuielile social-culturale (+11,20%), servicii publice generale (+10,02%), apărare, ordine publică şi siguranţă naţională (+9,50%). S-au diminuat cheltuielile pentru acţiuni economice (-5,50%).

3.3.3. Bugetele locale 3.3.3.1. Veniturile bugetelor locale În anul 2015, veniturile bugetelor locale au fost de 61462,9 milioane lei şi au reprezentat 8,64% din PIB. Structura veniturilor totale ale bugetelor locale a fost următoarea: 72,95% venituri fiscale; 4,13% venituri nefiscale; 0,36% venituri din capital; 13,33% subvenţii; 8,70% sume primite de la UE/alţi donatori în contul plăţilor efectuate şi prefinanţări.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, în termeni nominali, veniturile totale ale bugetelor locale s-au majorat cu 7796,7 milioane lei (respectiv +14,53%).

45

Tabel 3.3.4. Veniturile bugetelor locale - milioane lei preţuri curente -

2014 2015

Structura, % 2014 2015

VENITURI - total 53666,2 61462,9 100,00 100,00 Venituri curente 43028,2 47372,8 80,18 77,08 Venituri fiscale 40672,6 44835,4 75,79 72,95 Venituri nefiscale 2355,6 2537,4 4,39 4,13 Venituri din capital 218,5 223,8 0,41 0,36 Operaţiuni financiare 165,9 328,5 0,31 0,53 Subvenţii 6887,5 8192,5 12,83 13,33 Sume primite de la UE / alţi donatori în contul plăţilor efectuate şi prefinanţări

3366,1

5345,3

6,27

8,70

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, analiza evoluţiei structurii componentelor veniturilor totale ale bugetelor locale, evidenţiază următoarele aspecte:

s-a majorat ponderea în totalul veniturilor bugetelor locale a sumelor primite de la UE /alţi donatori în contul plăţilor efectuate şi prefinanţări(+2,43 puncte procentuale), a subvenţiilor (+0,50 puncte procentuale), a operaţiunilor financiare (+0,22 puncte procentuale);

s-au redus ponderile veniturilor fiscale (-2,84 puncte procentuale), a veniturilor nefiscale (-0,26 puncte procentuale) precum şi a veniturilor din capital (-0,05 puncte procentuale).

3.3.3.2. Cheltuielile bugetelor locale În anul 2015, cheltuielile bugetelor locale au fost de 59048,5 milioane lei şi au reprezentat 8,30% din PIB. Structura principalelor componente a fost următoarea: cheltuieli social-culturale, 48,58% din total; 22,54% acţiuni economice; 16,17% servicii şi dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi ape; 11,38% servicii publice generale; 1,33% apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, cheltuielile bugetelor locale, în termeni nominali, au crescut cu 6947,4 milioane lei (respectiv +13,33%). Tabel 3.3.5. Cheltuielile bugetelor locale

- milioane lei preţuri curente -

2014 2015

Structura, % 2014 2015

CHELTUIELI - total 52101,1 59048,5 100,00 100,00 Servicii publice generale 6328,5 6719,9 12,15 11,38 Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională 630,4 784,6 1,21 1,33 Cheltuieli social-culturale 25696,5 28685,0 49,32 48,58 Servicii şi dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi ape 7919,1 9548,2 15,20 16,17 Acţiuni economice 11526,6 13310,8 22,12 22,54

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, structura cheltuielilor bugetelor locale a înregistrat creşteri relative la: servicii şi dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi ape de la 15,20% la 16,17% (+0,97 puncte procentuale), acţiuni economice de la 22,12% la 22,54% (+0,42 puncte procentuale), apărare, ordine publică şi siguranţă naţională de la 1,21% la 1,33% (+0,12 puncte procentuale).

Scăderi s-au înregistrat la servicii publice generale de la 12,15% la 11,38% (-0,77 puncte procentuale), cheltuieli social-culturale de la 49,32% la 48,58% (-0,74 puncte procentuale).

3.3.4. Bugetul asigurărilor sociale de stat 3.3.4.1. Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat În anul 2015, veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat, în termeni nominali, au fost de 54941,9 milioane lei, din care 66,15% au fost venituri curente şi 33,42% subvenţii. În anul 2015, veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat au reprezentat 7,73% din PIB.

46

Tabel 3.3.6. Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat - milioane lei preţuri curente -

2014 2015

Structura, % 2014 2015

VENITURI - total 52318,9 54941,9 100,00 100,00 Venituri curente 38691,5 36342,4 73,95 66,15 Contribuţii de asigurări 38555,5 36241,9 73,69 65,96 Contribuţiile angajatorilor 28212,8 25408,2 53,92 46,24 Contribuţiile asiguraţilor 10342,7 10833,7 19,77 19,72 Venituri nefiscale 136,0 100,5 0,26 0,19 Subvenţii 13471,9 18363,7 25,75 33,42 Sume primite de la UE / alţi donatori în contul plăţilor efectuate şi prefinanţări

-1,6

1,2

***)

***)

Sume în curs de distribuire 157,1 234,6 0,30 0,43 ***) Sub 0,005.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, veniturile totale ale bugetului asigurărilor sociale de stat s-au majorat în valoare absolută cu 2623,0 milioane lei (respectiv +5,01%).

În termeni nominali au scăzut veniturile curente cu 2349,1 milioane lei (-6,07%) şi veniturile nefiscale cu 35,5 milioane lei (-26,10%).

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, scăderea veniturilor curente s-a datorat diminuării contribuţiilor de asigurări cu 2313,6 milioane lei (respectiv -6,00%), cât şi a contribuţiilor angajatorilor cu 2804,6 milioane lei (respectiv -9,99%). Contribuţiile asiguraţilor au crescut cu 491,0 milioane (respectiv +4,75%). 3.3.4.2. Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat În anul 2015, cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat au fost de 54705,0 milioane lei şi au reprezentat 7,69% din PIB. În anul 2015, cheltuielile social-culturale au absorbit întreaga sumă a bugetului asigurărilor sociale de stat. Dintre acestea, cea mai mare parte a fost orientată către susţinerea asigurărilor şi asistenţei sociale (99,83% din total). Tabel 3.3.7. Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat

- milioane lei preţuri curente -

2014 2015

Structura, % 2014 2015

CHELTUIELI - total 47363,3 54705,0 100,00 100,00 Cheltuieli social-culturale 47363,3 54705,0 100,00 100,00 Asigurări şi asistenţă socială 47263,9 54609,4 99,79 99,83 Asigurări şi asistenţă socială pentru accidente de muncă şi boli profesionale

99,4

95,6

0,21

0,17

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat au crescut cu 7341,7 milioane lei (respectiv +15,50%). Creşterea volumului cheltuielilor s-a datorat, în principal, creşterii costului asigurărilor şi asistenţei sociale cu 7345,5 milioane lei (respectiv +15,54%). Cheltuielile pentru asigurări şi asistenţă socială pentru accidente de muncă şi boli profesionale au scăzut cu 3,8 milioane lei (respectiv -3,82%).

47

4. EVOLUŢII SECTORIALE 4.1. Agricultură şi silvicultură În anul 2015, producţia ramurii agricole a fost de 68749,6 milioane lei, în scădere în termeni reali, cu 6,8% faţă de anul 2014. Producţia vegetală a scăzut cu 10,7%, iar producţia animală a înregistrat o creştere de 1,5%.

În anul 2015, structura valorică a producţiei ramurii agricole prezintă modificări faţă de anul precedent, în sensul scăderii ponderii producţiei vegetale şi a serviciilor agricole şi creşterii ponderii producţiei animale. Tabel 4.1.1. Producţia ramurii agricole 2014 2015

Total din care:

proprietate majoritar privată

Total din care:

proprietate majoritar privată

Mii lei preţuri curente Total 74524454 72838758 68749578 67478031 Vegetală 49058330 47881043 43574128 42638625 Animală 24481641 24434264 24315779 24278660 Servicii agricole 984483 523451 859671 560746

Structura (%) Total 100,0 100,0 100,0 100,0 Vegetală 65,8 65,7 63,4 63,2 Animală 32,9 33,6 35,4 36,0 Servicii agricole 1,3 0,7 1,2 0,8

Indicii producţiei ramurii agricole (anul precedent = 100) Total 102,9 102,9 93,2 93,6 Vegetală 102,9 103,2 89,3 89,3 Animală 102,5 102,4 101,5 101,6 Servicii agricole 124,3 98,5 86,5 108,7

Notă: Producţia ramurii agricole este calculată conform metodologiei Eurostat privind “Conturile Economice pentru Agricultură”. 4.1.1. Sectorul producţiei vegetale 4.1.1.1. Modul de folosinţă a terenului La sfârşitul anului 2014, suprafaţa agricolă de 14630,1 mii hectare înregistrată a fost cu 18,2 mii hectare mai mare, decât cea înregistrată în anul 2013. În anul 2014, structura suprafeţei agricole nu prezintă modificări semnificative faţă de anul precedent: 64,2% teren arabil; 22,4% păşuni; 10,6% fâneţe; 1,4% vii şi pepiniere viticole; 1,4% livezi şi pepiniere pomicole.

La sfârşitul anului 2014, suprafaţa arabilă a fost de 9395,3 mii hectare, cu 6 mii hectare mai mare faţă de cea din anul precedent.

Scăderi s-au înregistrat la categoriile: păşuni (-1,7 mii hectare) şi vii şi pepiniere viticole (-0,9 mii hectare), iar creşteri la categoriile fâneţe (14,4 mii hectare) şi livezi şi pepiniere pomicole (0,4 mii hectare).

Tabel 4.1.2. Suprafaţa agricolă după modul de folosinţă (la sfârşitul anului)

- mii hectare - 2013 2014

Total din care: proprietate privată1) Total din care:

proprietate privată1) Total 14611,9 13680,6 14630,1 13699,7

- arabil 9389,3 8935,8 9395,3 8940,2 - păşuni 3273,9 2855,5 3272,2 2852,2 - fâneţe 1541,9 1500,0 1556,3 1517,2 - vii şi pepiniere viticole 210,3 202,6 209,4 202,2 - livezi şi pepiniere pomicole 196,5 186,7 196,9 187,9

Notă: Până la finalizarea acţiunii de cadastrare a ţării, de către Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, seriile de date prezentate vor rămâne blocate la nivelul anului 2014. 1) Conţine: proprietatea privată a statului, a unităţilor administrativ-teritoriale, a persoanelor juridice şi a persoanelor fizice. Sursa: Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

48

La sfârşitul anului 2014, suprafaţa agricolă deţinută de sectorul privat a fost de 13699,7 mii hectare şi a reprezentat 93,64% din suprafaţa agricolă totală. Comparativ cu sfârşitul anului anterior, în anul 2014, suprafaţa agricolă deţinută de sectorul privat a crescut cu 19,1 mii hectare.

La sfârşitul anului 2014, suprafaţa arabilă deţinută de sectorul privat a fost de 8940,2 mii hectare, cu 4,4 mii hectare mai mare faţă de cea din anul precedent. Scăderi s-au înregistrat la categoriile: păşuni (-3,3 mii hectare), şi vii şi pepiniere viticole (-0,4 mii hectare), în timp ce creşteri s-au înregistrat la categoriile fâneţe (17,2 mii hectare) şi livezi şi pepiniere pomicole (1,2 mii hectare).

4.1.1.2. Parcul de tractoare şi maşini agricole

La sfârşitul anului 2015, pe ansamblul agriculturii, parcul de tractoare şi maşini agricole principale cuprindea: 199,3 mii tractoare; 159,3 mii pluguri pentru tractor; 30,4 mii cultivatoare mecanice; 77,6 mii semănători mecanice; 5,6 mii maşini de stropit şi prăfuit cu tracţiune mecanică; 27,5 mii combine autopropulsate pentru recoltat cereale; 12,0 mii prese pentru balotat paie şi fân.

Totodată, trebuie menţionat că, parcul de tractoare şi maşini agricole deţinut de sectorul majoritar privat din totalul existent la sfârşitul anului 2015 (pe componentele parcului) a reprezentat între 96,2% (combine autopropulsate pentru recoltat furaje) şi 99,3% (combine autopropulsate pentru recoltat cereale).

La sfârşitul anului 2015, comparativ cu sfârşitul anului 2014, evoluţia parcului de tractoare şi maşini agricole a înregistrat cele mai mari creşteri la tractoare agricole fizice (+6164 bucăţi) şi la pluguri pentru tractor (+2370 bucăţi), iar scăderi nu s-au înregistrat. Tabel 4.1.3. Parcul de tractoare şi maşini agricole principale din agricultură1) (la sfârşitul anului)

2014 2015 2015 faţă de 2014, diferenţe (+/-)

bucǎţi bucǎţi bucǎţi %

Total din care:

proprietate majoritar

privată

Total din care:

proprietate majoritar

privată

Total din care:

proprietate majoritar

privată

Total din care:

proprietate majoritar

privată Tractoare agricole fizice 193120 190640 199284 196749 +6164 +6109 +3,2 +3,2 Pluguri pentru tractor 156964 155867 159334 158218 +2370 +2351 +1,5 +1,5 Cultivatoare mecanice 29562 29298 30355 30016 +793 +718 +2,7 +2,5 Semănători mecanice 76301 75782 77560 77011 +1259 +1229 +1,7 +1,6 Maşini de stropit şi prăfuit cu tracţiune mecanică 5315 5147 5607 5440 +292 +293 +5,5 +5,7 Combine autopropulsate pentru recoltat cereale 25694 25522 27485 27320 +1791 +1798 +7,0 7,0 Combine autopropulsate pentru recoltat furaje 868 835 891 858 +23 +23 +2,6 +2,8 Vindrovere autopropulsate pentru recoltat furaje 1217 1183 1254 1219 +37 +36 +3,0 +3,0 Prese pentru balotat paie şi fân 10871 10775 11966 11856 +1095 +1081 +10,1 +10,0

1) Aferent unitǎţilor care au agricultura ca activitate principalǎ (inclusiv exploataţiile agricole fără personalitate juridică). Sursa: Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Tabel 4.1.4. Suprafaţa ce revine pe un tractor / maşină agricolă

- hectare -

2014 2015 2015 faţă de 2014,

diferenţe (+/-) Tractoare agricole fizice1) 75,8 73,4 -2,4 Pluguri pentru tractor1) 93,2 91,8 -1,4 Cultivatoare mecanice1) 494,9 482,0 -12,9 Semănători mecanice1) 191,7 188,6 -3,1 Maşini de stropit şi prăfuit cu tracţiune mecanică1) 2752,6 2609,3 -143,3 Combine autopropulsate pentru recoltat cereale2) 365,7 341,8 -23,9 Combine autopropulsate pentru recoltat furaje2) 10824,1 10544,7 -279,4 Vindrovere autopropulsate pentru recoltat furaje2) 7720,1 7492,3 -227,8 Prese pentru balotat paie şi fân1) 1345,8 1222,6 -123,2

Notă: Raportările s-au făcut la ultimele date disponibile blocate la nivelul anului 2014. 1) Raportările s-au făcut la suprafaţa agricolă. 2) Raportările s-au făcut la suprafaţa arabilă.

49

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, suprafaţa agricolă/arabilă ce revine pe un utilaj agricol a înregistrat scăderi la toate componentelor parcului, de la 279,4 hectare (combine autopropulsate pentru recoltat furaje), la 1,4 hectare (pluguri pentru tractor), ca urmare a creşterii gradului de dotare cu tractoare şi maşini agricole din agricultură. 4.1.1.3. Consumul de îngrăşăminte chimice şi naturale În anul 2015 comparativ cu anul 2014 s-au sesizat următoarele aspecte mai importante:

consumul de îngrăşăminte chimice în agricultură a crescut cu 17,9% (+81 mii tone); consumul de îngrăşăminte naturale folosite în agricultură a scăzut cu 6,5% (-1050 mii tone); consumul de îngrăşăminte chimice a crescut la îngrăşămintele potasice (+43,3%), azotoase

(+17,8%), şi fosfatice (+11,8%). Tabel 4.1.5. Îngrăşăminte chimice (substanţă activă) şi naturale utilizate în agricultură

2014 2015 2015 faţă de 2014, diferenţe ()

Total din care:

proprietate majoritar

privată

Total din care:

proprietate majoritar

privată

Total din care:

proprietate majoritar

privată Consum - mii tone

Îngrăşăminte chimice - s.a. Agricultură - total 452 443 533 522 +81 +79 Azotoase 303 296 357 349 +54 +53 Fosfatice 119 117 133 131 +14 +14 Potasice 30 30 43 42 +13 +12

Îngrăşăminte naturale Agricultură - total 16262 14919 15212 14584 -1050 -335

Consum mediu la un hectar teren agricol utilizat – kg Îngrăşăminte chimice - s.a.

Agricultură - total 32,7 35,4 38,5 41,5 +5,8 +6,1 Azotoase 22,0 23,7 25,8 27,8 +3,8 +4,1 Fosfatice 8,6 9,4 9,6 10,4 +1,0 +1,0 Potasice 2,2 2,4 3,1 3,3 +0,9 +0,9

Îngrăşăminte naturale Agricultură - total 1175,8 1193,2 1099,5 1159,8 -76,3 -33,4

Consum mediu la un hectar teren arabil – kg Îngrăşăminte chimice - s.a.

Agricultură - total 51,5 50,9 60,9 60,1 +9,4 +9,2 Azotoase 34,6 34,0 40,8 40,2 +6,2 +6,2 Fosfatice 13,6 13,4 15,2 15,1 +1,6 +1,7 Potasice 3,4 3,4 4,9 4,8 +1,5 +1,4

Îngrăşăminte naturale Agricultură - total 1852,6 1715,0 1737,1 1678,2 -115,5 -36,8

Sursa: Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, consumurile medii de îngrăşăminte chimice la un hectar de teren agricol utilizat pe total au crescut cu 17,7%, iar în sectorul majoritar privat cu 17,2%.

Consumurile medii de îngrăşăminte chimice la un hectar de teren arabil pe total şi în sectorul majoritar privat au crescut cu 18,3%, respectiv cu 18,1%.

În anul 2015 faţă de anul 2014, consumurile medii de îngrăşăminte naturale la un hectar de teren agricol utilizat pe total şi în sectorul majoritar privat au scăzut cu 6,5%, respectiv cu 2,8%, iar consumurile medii de îngrăşăminte naturale la un hectar de teren arabil pe total şi în sectorul majoritar privat au scăzut cu 6,2%, respectiv 2,1%.

50

4.1.1.4. Suprafeţele amenajate pentru irigat În anul 2015 suprafeţele amenajate pentru irigat nu au suferit modificări majore (3149,1 mii hectare), dar suprafaţa agricolă efectiv irigată a crescut cu 27,8 mii hectare, respectiv cu 19,1%. Tabel 4.1.6. Suprafaţa agricolă efectiv irigată

- mii ha - Suprafaţa agricolă efectiv irigată 2015 faţă de 2014,

diferenţe (±) 2014 2015 Suprafaţa agricolă efectiv irigată 145,4 173,2 +27,8

din care: Arabilă 145,2 172,6 +27,4

Notă: Suprafeţele amenajate pentru irigat şi suprafeţele efectiv irigate reprezintă numai suprafeţele din sistemele administrate de Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare. În directă corelaţie cu aceste rezultate, indicatorul gradul de utilizare a suprafeţelor amenajate pentru irigat (determinat ca raport între suprafeţele agricole efectiv irigate şi suprafeţele agricole amenajate pentru irigat) a fost de 4,6% în anul 2014, faţă de 5,5% în anul 2015. 4.1.1.5. Suprafaţa cultivată În anul 2015, suprafaţa totală cultivată cu principalele culturi a crescut cu 0,12% faţă de anul anterior, sectorul majoritar privat deţinând 99,3% din suprafaţa totală cultivată, fiind mai mare cu 0,23% faţă de anul 2014.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, analiza suprafeţelor totale cultivate cu principalele culturi, evidenţiază următoarele aspecte mai importante:

s-au înregistrat creşteri ale suprafeţelor cultivate la leguminoase pentru boabe (+11,5%), plante uleioase (+1,2%), plante industriale (+1,2%), cereale pentru boabe (+0,4%);

scăderi ale suprafeţelor cultivate au avut loc la rădăcinoase (-7,7%), legume (-1,6%), furaje verzi din teren arabil (-1,5%).

Suprafaţa cultivată cu plante industriale a crescut datorită plantelor uleioase care deţin cea mai importantă pondere în cadrul grupei (99,5%).

Suprafaţa cultivată cu plante uleioase a înregistrat pe total, o creştere (+1,2%), datorită suprafeţelor cultivate cu soia boabe (+60,3%) şi floarea soarelui (+1,0%).

Suprafaţa cultivată cu cereale pentru boabe a crescut (+0,4%) faţă de anul anterior, datorită creşterii suprafeţei cultivate cu porumb boabe (+3,6%), care deţin o pondere de 47,7%, în total grupă.

Suprafeţele culturilor din grupa rădăcinoase au scăzut în perioada analizată cu (-7,7%), datorită diminuării suprafeţelor cultivate cu rădăcinoase furajere (-10,0%) şi cartofi total (-6,3%).

În anul 2015, suprafeţele cultivate cu floarea soarelui deţin o pondere de 66,8% în suprafaţa totală a grupei, mai mică faţă de anul 2014, când deţineau 66,9%.

51

Tabel 4.1.7. Suprafaţa cultivată, cu principalele culturi - mii ha -

2014

2015 2015 faţă de 2014,

diferenţe ()

Total din care:

proprietate majoritar

privată

Total din care:

proprietate majoritar

privată

Total din care:

proprietate majoritar

privată

Total 8234,4 8166,2 8244,4 8185,0 +10,0 +18,8 Cereale pentru boabe 5443,2 5410,8 5463,6 5439,4 +20,4 +28,6 din care: Grâu 2112,9 2097,9 2106,6 2093,2 -6,3 -4,7 Secară 10,2 9,9 9,6 9,4 -0,6 -0,5 Orz şi orzoaică 516,0 512,2 468,5 466,1 -47,5 -46,1 Ovăz 179,7 178,2 172,4 171,2 -7,3 -7,0 Porumb boabe 2512,8 2502,0 2604,5 2598,0 +91,7 +96,0 Leguminoase pentru boabe 40,1 39,3 44,7 44,0 +4,6 +4,7 din care: Mazăre boabe 27,4 26,7 31,7 31,1 +4,3 +4,4 Fasole boabe 12,1 12,0 12,5 12,5 +0,4 +0,5 Rădăcinoase 243,8 243,1 225,1 224,5 -18,7 -18,6 din care: Cartofi - total 198,5 198,1 185,9 185,4 -12,6 -12,7 din care: Cartofi de toamnă 170,6 170,1 157,6 157,1 -13,0 -13,0 Sfeclă de zahăr 31,3 31,0 26,6 26,5 -4,7 -4,5 Rădăcinoase furajere 14,0 14,0 12,6 12,6 -1,4 -1,4 Plante industriale 1504,0 1490,9 1522,1 1512,0 +18,1 +21,1 Plante textile 0,4 0,4 0,5 0,5 +0,1 +0,1 Plante uleioase 1496,5 1483,4 1514,7 1504,6 +18,2 +21,2 din care: Floarea soarelui 1001,0 994,9 1011,5 1006,8 +10,5 +11,9 Rapiţă 406,7 402,0 367,9 365,3 -38,8 -36,7 Soia boabe 79,9 78,4 128,1 126,2 +48,2 +47,8 Legume1) 239,5 239,2 235,7 235,6 -3,8 -3,6 din care: Tomate 43,9 43,8 43,7 43,7 -0,2 -0,1 Ceapă uscată 30,3 30,3 30,6 30,6 +0,3 +0,3 Varză albă 47,8 47,8 47,9 47,8 +0,1 - Pepeni verzi 21,6 21,6 21,8 21,8 +0,2 +0,2 Pepeni galbeni 4,2 4,2 4,2 4,2 - - Furaje verzi din teren arabil din care:

858,5

838,1

845,4

822,3

-13,1

-15,8

Furaje verzi anuale 199,5 193,3 191,8 186,1 -7,7 -7,2 Furaje perene 659,0 644,8 653,6 636,2 -5,4 -8,6 din care: Lucernă 361,6 357,6 359,8 356,0 -1,8 -1,6 Trifoi 113,3 112,6 106,5 106,0 -6,8 -6,6

1) Inclusiv suprafeţele cultivate cu legume din grădinile familiale, sere şi solarii, culturi intercalate şi succesive. În anul 2015, analiza distribuţiei pe regiuni de dezvoltare, a suprafeţelor cultivate relevă următoarele aspecte mai importante:

regiunile Sud-Muntenia şi Sud-Est deţin cele mai mari ponderi în suprafaţa cultivată totală (22,3%, respectiv 22,1%), acestea fiind urmate de regiunile: Nord-Est (14,8%), Sud-Vest Oltenia (12,9%) şi Vest (10,7%). Regiunile: Nord-Vest, Centru şi Bucureşti-Ilfov deţin împreună 17,2% din suprafaţa cultivată totală;

regiunile care deţin cele mai mari suprafeţe cultivate cu cereale pentru boabe, în total grupă au fost: Sud-Muntenia (23,0%), Sud-Est (21,2%), Sud-Vest Oltenia (14,8%) şi Nord-Est (13,1%);

la grâu, marile regiuni cultivatoare au fost: Sud-Muntenia (27,8%), Sud-Est (23,7%), Sud-Vest Oltenia (17,3%) şi Vest (11,1%);

52

la porumb boabe, marile regiuni cultivatoare au fost: Sud-Muntenia (19,2%), Sud-Est (18,1%), Nord-Est (18,3%) şi Sud-Vest Oltenia (13,8%).

Aceeaşi tendinţă se observă şi în evoluţia suprafeţelor cultivate în cadrul sectorului majoritar privat.

Tabel 4.1.8. Suprafaţa viilor pe rod

- mii ha -

2014

2015 2015 faţă de 2014,

diferenţe (±)

Total din care:

proprietate majoritar

privată Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total din care:

proprietate majoritar

privată Vii pe rod 176,7 174,9 178,1 176,4 +1,4 +1,5

Vii altoite pe rod 90,0 88,4 92,5 90,9 +2,5 +2,5 Vii hibride pe rod 86,7 86,5 85,6 85,5 -1,1 -1,0

În anul 2015, suprafeţele ocupate cu plantaţii de vii au următoarea distribuţie: 51,9% vii altoite şi 48,1% vii hibride.

În anul 2015, suprafeţele cu vii pe rod au crescut faţă de anul 2014 (+0,8%), iar suprafeţelor cu vii hibride pe rod au scăzut cu (-1,3%).

Pe regiuni de dezvoltare, aproximativ 90% din suprafeţele cu vii pe rod s-au înregistrat în regiunile:Sud-Est (37,4%), Sud-Vest Oltenia (18,4%), Nord-Est (17,1%) şi Sud-Muntenia (15,9%).

Analiza distribuţiei suprafeţelor cu vii altoite pe regiuni de dezvoltare evidenţiază faptul că, numai trei regiuni deţin aproximativ 80% din suprafaţa totală cu vii altoite: Sud-Est (52,0%), Nord-Est (15,3%) şi Sud-Vest Oltenia (11,4%), iar în cazul suprafeţelor cu vii hibride pe rod, patru regiuni deţin circa 90% din suprafaţa totală cu vii hibride pe rod: Sud-Vest Oltenia (26,0%), Sud-Muntenia (22,6%), Sud-Est (21,5%) şi Nord-Est (19,0%).

În anul 2015, în sectorul majoritar privat, suprafeţele totale cu vii pe rod au înregistrat o creştere de 0,9%, evoluţia în structură a suprafeţelor cultivate cu viţă de vie relevă faptul că, suprafeţele cultivate cu vii altoite au crescut cu 2,8%, iar viile hibride au scăzut cu 1,2% faţă de anul 2014.

4.1.1.6. Producţia vegetală totală În anul 2015, producţia vegetală totală obţinută a fost influenţată de: suprafeţele cultivate la unele culturi, producţiile medii la hectar, utilizarea materialului semincer de calitate, aplicarea îngrăşămintelor chimice, pesticidelor şi irigaţiilor.

Factorii mai sus menţionaţi au condus la obţinerea unor producţii totale mai mari la unele culturi: in pentru ulei (+38,5%), soia boabe (+29,1%), orez (+10,2%), grâu (+5,0%), mazăre boabe (+8,4%), fasole boabe (+1,0%), pepeni galbeni (+1,6%).

Producţii mai mici faţă de anul precedent, ca urmare a condiţiilor climatice nefavorabile s-au obţinut la majoritatea culturilor: sorg (-38,4%), sfecla de zahăr (-25,6%), cartofi total (-25,4%), porumb boabe (-25,1%), orz şi orzoaică (-22,5%), tutun (-21,4%), floarea soarelui (-18,4%), cânepă pentru fibră (-17,4%), rapiţă (-13,2%), furaje verzi anuale (-10,5%), ovăz (-9,8%), ceapă uscată (-8,6%), furaje perene (-7,7%), rădăcinoase furajere (-5,7%), pepeni verzi (-5,4%), varză albă (-5,1%), ardei (-2,7%), tomate (-1,6%), usturoi uscat (-0,6%), secară (-0,4%) iar plantele medicinale şi aromatice s-au menţinut la nivelul anului trecut.

53

Tabel 4.1.9. Producţia agricolă vegetală, la principalele culturi - mii tone -

2014

2015 2015 faţă de 2014,

diferenţe ()

Total din care:

proprietate majoritar

privată Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total din care:

proprietate majoritar

privată

Cereale pentru boabe 22070,7 21941,3 19286,2 19189,3 -2784,5 -2752,0 din care: Grâu 7584,8 7529,1 7962,4 7903,1 +377,6 +374,0 Secară 24,4 23,8 24,3 24,0 -0,1 +0,2 Orz şi orzoaică 1712,5 1700,5 1327,9 1320,4 -384,6 -380,1 Ovăz 381,6 378,6 344,2 341,5 -37,4 -37,1 Porumb boabe 11988,6 11934,0 8984,7 8961,8 -3003,9 -2972,2 Sorg 51,5 51,3 31,7 31,7 -19,8 -19,6 Orez 45,2 45,1 49,8 49,7 +4,6 +4,6 Leguminoase pentru boabe 71,4 70,1 75,8 74,4 +4,4 +4,3 din care: Mazăre boabe 51,0 49,8 55,3 54,0 +4,3 +4,2 Fasole boabe 19,7 19,7 19,9 19,9 +0,2 +0,2 Rădăcinoase ~ ~ ~ ~ ~ ~ din care: Cartofi - total 3519,3 3509,9 2625,0 2616,5 -894,3 -893,4 din care: Cartofi de toamnă 3088,0 3078,8 2214,1 2205,7 -873,9 -873,1 Sfeclă de zahăr 1398,6 1387,6 1040,6 1036,0 -358,0 -351,6 Rădăcinoase furajere 417,6 416,3 393,8 393,2 -23,8 -23,1 Plante industriale ~ ~ ~ ~ ~ ~ Plante textile 2,3 2,3 2,2 2,2 -0,1 -0,1 din care: In pentru fibră - - 0,2 0,2 +0,2 +0,2 Cânepă pentru fibră 2,3 2,3 1,9 1,9 -0,4 -0,4 Plante uleioase 3460,6 3430,5 2975,2 2956,9 -485,4 -473,6 din care: Floarea soarelui 2189,3 2176,5 1785,8 1776,9 -403,5 -399,6 Rapiţă 1059,1 1046,4 919,5 913,0 -139,6 -133,4 Soia boabe 202,9 199,0 262,0 259,5 +59,1 +60,5 In pentru ulei 2,6 2,6 3,6 3,6 +1,0 +1,0 Alte plante industriale 12,2 12,1 11,6 11,6 -0,6 -0,5 din care: Tutun 1,4 1,4 1,1 1,1 -0,3 -0,3 Plante medicinale şi aromatice 4,2 4,2 4,2 4,2 - - Legume 1) 3802,5 3799,8 3629,6 3627,3 -172,9 -172,5 din care: Tomate 706,2 705,7 695,2 694,9 -11,0 -10,8 Ceapă uscată 387,0 386,9 353,6 353,5 -33,4 -33,4 Usturoi uscat 62,8 62,7 62,4 62,4 -0,4 -0,3 Varză albă 1123,1 1122,5 1066,3 1065,1 -56,8 -57,4 Ardei 228,6 228,3 222,4 222,3 -6,2 -6,0 Pepeni verzi 474,6 474,5 449,2 449,1 -25,4 -25,4 Pepeni galbeni 56,0 56,0 56,9 56,9 +0,9 +0,9 Furaje verzi din teren arabil 13883,5 13623,8 12720,1 12508,3 -1163,4 -1115,5 din care: Furaje verzi anuale 3389,6 3305,8 3032,3 2983,2 -357,3 -322,6 Furaje perene 10493,9 10318,0 9687,8 9525,1 -806,1 -792,9 din care: Lucernă 6071,2 6001,3 5653,9 5602,3 -417,3 -399,0 Trifoi 1888,4 1874,6 1633,3 1627,1 -255,1 -247,5

1) Inclusiv producţiile din grădinile familiale, sere şi solarii, culturi intercalate şi succesive. ~ Date neînsumabile.

54

În anul 2015, producţia totală de furaje verzi din teren arabil obţinută a fost de 12720,1 mii tone, din care 98,3% s-a înregistrat în sectorul majoritar privat.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, producţia totală de furaje verzi din teren arabil a scăzut cu 1163,4 mii tone, respectiv (-8,4%), datorită producţiei de furaje verzi anuale (-10,5%) şi furaje perene (-7,7%).

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, evoluţia producţiei vegetale obţinută în sectorul majoritar privat a urmat tendinţele înregistrate pe total agricultură.

În anul 2015, producţia totală de furaje verzi cultivate în teren arabil, în sectorul majoritar privat a fost de 12508,3 mii tone, mai mică cu 1115,5 mii tone faţă de anul anterior. Scăderea producţiei de furaje provine atât de la furajele perene (-792,9 mii tone), cât şi de la furajele verzi anuale (-322,6 mii tone). De asemenea, producţiile obţinute în acest sector, comparativ cu anul precedent, au crescut la: in pentru ulei (+38,5%), soia boabe (+30,4%), orez (+10,2%), mazăre boabe (+8,4%), grâu (+5,0%), pepeni galbeni (+1,6%), fasole boabe (+1,0%), secară (+0,8%) şi au scăzut la sorg (-38,2%), cartofi total (-25,5%), sfecla de zahăr (-25,3%), porumb boabe (-24,9%), orz şi orzoaică (-22,4%), tutun (-21,4%), floarea soarelui (-18,4%), cânepă (-17,4%), rapiţă (-12,7%), ovăz (-9,8%), furaje verzi anuale (-9,8%), ceapă uscată (-8,6%), furaje perene (-7,7%), pepeni verzi (-5,4%), varză albă (-5,1%), ardei (-2,6%), tomate (-1,5%) şi usturoi uscat (-0,5%). Tabel 4.1.10. Producţia de struguri

- mii tone -

2014

2015 2015 faţă de 2014,

diferenţe ()

Total din care:

proprietate majoritar

privată Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total din care:

proprietate majoritar

privată Vii pe rod1) 783,7 775,9 798,8 789,1 +15,1 +13,2

Vii altoite pe rod 466,2 458,6 476,4 467,3 +10,2 +8,7 Vii hibride pe rod 317,5 317,3 322,4 321,8 +4,9 +4,5

1) Inclusiv producţia de struguri din grădinile familiale. În anul 2015 comparativ cu anul 2014, producţia totală de struguri a fost mai mare cu 1,9%. Producţia de struguri obţinută din viile altoite reprezintă 59,6%, iar cea obţinută din viile hibride reprezintă 40,4%.

Producţia totală de struguri obţinută în sectorul majoritar privat a reprezentat 98,8% din total.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, producţiile de struguri de la viile altoite au crescut cu 2,2%, iar la cele hibride cu 1,5%.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, producţia totală de fructe a scăzut cu 8,1%. Producţii mai mici s-au obţinut la majoritatea speciilor: caise şi zarzăre (-29,4%), pere (-27,1%), alte fructe (-14,4%), piersici şi nectarine (-13,4%), cireşe şi vişine (-10,4%), mere (-8,5%), prune (-3,5%), căpşuni (-1,4%) şi mai mari la nuci (+2,9%). Tabel 4.1.11. Producţia totală de fructe

- mii tone -

2014 2015 2015 faţă de 2014,

diferenţe ()

Total din care:

proprietate majoritar

privată

Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total din care:

proprietate majoritar

privată Total1) 1301,4 1292,6 1195,5 1186,4 -105,9 -106,2 Prune 495,3 494,5 477,8 476,5 -17,5 -18,0 Mere 513,2 507,5 469,4 464,6 -43,8 -42,9 Pere 61,3 61,2 44,7 44,6 -16,6 -16,6 Piersici şi nectarine 24,7 24,3 21,4 20,7 -3,3 -3,6 Cireşe şi vişine 82,8 82,3 74,2 73,6 -8,6 -8,7 Caise şi zarzăre 43,6 42,6 30,8 29,9 -12,8 -12,7 Nuci 31,5 31,4 32,4 32,2 +0,9 +0,8 Căpşuni 21,9 21,9 21,6 21,5 -0,3 -0,4 Alte fructe 27,1 26,9 23,2 22,8 -3,9 -4,1

1) Inclusiv producţia de fructe din grădinile familiale.

55

Producţia de fructe din sectorul majoritar privat a reprezentat 99,2% din producţia totală, iar structura pe specii a producţiei de fructe din sectorul majoritar privat a fost apropiată de cea a producţiei totale, cu scăderi la majoritatea speciilor: caise şi zarzăre (-29,8%), pere (-27,1%), alte fructe (-15,2%), piersici şi nectarine (-14,8%), cireşe şi vişine (-10,6%), mere (-8,5%), prune (-3,6%), căpşuni (-1,8%), excepţie la nuci (+2,5%).

4.1.1.7. Principalele producţii medii În anul 2015 comparativ cu anul 2014, producţia medie a scăzut la majoritatea culturilor, excepţie orez (+26,2%), in pentru ulei (+6,8%), secară (+5,7%), grâu (+5,3%), orz şi orzoaică (+4,4%), fasole boabe (+2,7%), pepeni galbeni (+1,8%) şi usturoi uscat (+1,2%).

Producţii medii mai mici faţă de anul precedent s-au obţinut la următoarele culturi: porumb boabe (-27,7%), cartofi total (-20,7%), soia boabe (-19,5%), floarea soarelui (-19,3%), sorg (-14,0%), sfeclă de zahăr (-12,5%), tutun (-11,9%), ceapă uscată (-9,6%), furaje perene (-7,0%), mazăre boabe (-6,4%), pepeni verzi (-6,4%), ovăz (-6,0%), varză albă (-5,2%), rapiţă (-4,0%), ardei (-2,2%) şi tomate (-1,3%).

Producţiile medii obţinute la principalele culturi, în cadrul sectorului majoritar privat au avut evoluţii apropiate de cele înregistrate pe total agricultură.

Tabel 4.1.12. Producţia medie la hectar, la principalele culturi

- kg/ha -

2014

2015 2015 faţă de 2014,

diferenţe (±)

Total din care:

proprietate majoritar

privată Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total din care:

proprietate majoritar

privată Grâu 3590 3589 3780 3776 +190 +187 Secară 2396 2409 2532 2545 +136 +136 Orz şi orzoaică 3319 3320 3465 3463 +146 +143 Ovăz 2124 2125 1997 1994 -127 -131 Porumb boabe 4770 4769 3449 3448 -1321 -1321 Sorg 2735 2742 2353 2352 -382 -390 Orez 3551 3551 4482 4483 +931 +932 Mazăre boabe 1864 1866 1744 1735 -120 -131 Fasole boabe 1252 1252 1286 1287 +34 +35 Cartofi - total 17527 17522 13906 13897 -3621 -3625 din care: Cartofi de toamnă 17888 17882 13808 13798 -4080 -4084 Sfeclă de zahăr 44711 44697 39135 39107 -5576 -5590 Floarea soarelui 2187 2188 1765 1765 -422 -423 Rapiţă 2604 2603 2499 2499 -105 -104 Soia boabe 2539 2538 2045 2057 -494 -481 In pentru ulei 1564 1571 1670 1679 +106 +108 Tutun 1643 1643 1448 1448 -195 -195 Tomate 16102 16102 15894 15894 -208 -208 Ceapă uscată 12770 12771 11540 11541 -1230 -1230 Usturoi uscat 5865 5865 5933 5934 +68 +69 Varză albă 23478 23484 22264 22266 -1214 -1218 Ardei 12531 12530 12253 12256 -278 -274 Pepeni verzi 21981 21996 20574 20575 -1407 -1421 Pepeni galbeni 13370 13376 13615 13615 +245 +239 Furaje perene 15916 15992 14808 14959 -1108 -1033

În anul 2015, producţia medie la furajele perene cultivate în teren arabil a fost de 14808 kg/ha, mai mică cu 1108 kg/ha decât cea din anul anterior. În sectorul majoritar privat s-a înregistrat o producţie medie superioară mediei pe ţară, cu 1,0%.

În anul 2015, la furajele perene cultivate în teren arabil în sectorul majoritar privat s-a obţinut o producţie de 14959 kg/ha, mai mică cu 1033 kg/ha, faţă de anul anterior.

56

Tabel 4.1.13. Producţia medie la hectar, la struguri - kg/ha -

2014 2015 2015 faţă de 2014, diferenţe(±)

Total din care:

proprietate majoritar

privată Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total din care:

proprietate majoritar

privată Vii pe rod 4436 4436 4484 4473 +48 +37

Vii altoite pe rod 5179 5185 5150 5138 -29 -47 Vii hibride pe rod 3664 3670 3765 3765 +101 +95

În anul 2015, producţia medie de struguri a fost de 4484 kg/ha, înregistrându-se diferenţe între producţiile medii de la viile altoite (5150 kg/ha, respectiv 14,9% peste media pe total) şi cele de la viile hibride (3765 kg/ha, respectiv 16,0% sub media pe total).

În anul 2015 faţă de anul 2014, producţia medie de struguri a crescut cu 1,1%, randamentul la viile hibride a crescut cu 2,8%, iar la viile altoite a scăzut cu 0,6%.

4.1.2. Sectorul creşterii animalelor 4.1.2.1. Efectivele de animale Activitatea de creştere a animalelor se realizează într-o diversitate de sisteme de exploatare, în funcţie de categoria de producători agricoli, respectiv de puterea economică a exploataţiilor agricole. Dintre sistemele de exploatare practicate, predominante sunt:

sistemele de tip tradiţional cu dotare tehnică scăzută, incomplete şi cu predominarea muncilor executate manual, regăsindu-se în principal, în zonele de deal, de munte şi în zonele preorăşeneşti;

sistemele de tip gospodăresc, în asociaţiile şi societăţile agricole, cu nivel mediu de dotare tehnică, cu activităţi predominant manuale care se regăsesc numai în anumite secvenţe tehnologice;

sistemele de tip industrial, în complexe sau alte unităţi specializate (de exemplu, cele pentru taurine, porcine, ovine şi păsări), în care nivelul de dotare tehnică este mediu sau înalt şi în cadrul cărora se asigură respectarea strictă a tehnologiilor de creştere şi îngrăşare.

Tabel 4.1.14. Efectivele de animale (la 1 decembrie)

- mii capete - 2014 2015 2015 faţă de 2014,

diferenţe (+/-)

Total din care:

proprietate majoritar

privată Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total din care:

proprietate majoritar

privată Bovine din care:

2069 2062 2092 2086 +23 +24

Vaci, bivoliţe şi juninci 1307 1304 1311 1308 +4 +4 Porcine din care:

5042 5035 4927 4920 -115 -115

Scroafe de prăsilă 378 378 375 374 -3 -4 Ovine din care:

9518 9507 9810 9798 +292 +291

Oi şi mioare 8161 8152 8330 8321 +169 +169 Caprine din care:

1417 1416 1440 1439 +23 +23

Capre 1129 1128 1133 1133 +4 +5 Cabaline 525 523 503 501 -22 -22 Păsări din care:

75447 75435 78648 78635 +3201 +3200

Păsări ouătoare adulte 42739 42727 43663 43651 +924 +924 Albine (mii familii) 1351 1350 1393 1392 +42 +42

57

În scopul redresării situaţiei economice a sectorului de creştere a animalelor, începând din anul 2000 s-au iniţiat o serie de măsuri tehnice, organizatorice şi de natură economico-financiară, care au continuat şi în anii următori. Dintre măsurile aplicate în sectorul de creştere a animalelor menţionăm:

modernizarea tehnologică a sistemelor de creştere, intensificarea activităţilor de ameliorare genetică, adâncirea controlului oficial al performanţelor tehnice în cadrul sectorului privat, paralel cu asigurarea, pe cât posibil, a unei nutriţii şi a unor componente în acord cu cerinţele fiziologice şi de producţie ale animalelor;

legiferarea atribuirii gratuite de adăposturi producătorilor agricoli tineri pentru a începe o afacere nouă;

dezvoltarea formelor asociative de creştere şi exploatare a animalelor, ca mijloc de intensificare a producţiei animale;

reorganizarea unităţilor pentru ameliorarea condiţiilor în care sunt crescute animalele şi asigurarea asistenţei sanitar-veterinare;

continuarea armonizării legislaţiei în domeniu cu cea a Uniunii Europene şi creşterea preocupărilor de implementare a legislaţiei specifice;

acordarea de facilităţi şi subvenţii directe, inclusiv pentru achiziţionarea de animale de reproducţie.

Tabel 4.1.15. Densitatea animalelor, pe principalele specii, la 100 hectare teren1) (la 1 decembrie)

- capete - 2014 2015 2015 faţă de 2014,

diferenţe (+/-)

Total din care:

proprietate majoritar

privată Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total din care:

proprietate majoritar

privată Bovine din care:

15,3 17,2 15,6 17,2 +0,3 0,0

Vaci, bivoliţe şi juninci 9,7 10,9 9,8 10,8 +0,1 -0,1 Porcine din care:

57,4 57,8 56,3 56,6 -1,1 -1,2

Scroafe de prăsilă 4,3 4,3 4,3 4,3 0,0 0,0 Ovine şi caprine din care:

81,0 91,1 83,9 92,4 +2,9 +1,3

Oi, mioare şi capre 68,8 77,4 70,6 77,8 +1,8 +0,4 1) Efectivele de bovine, ovine şi caprine s-au raportat la suprafaţa arabilă + păşuni + fâneţe, iar efectivul de porcine la suprafaţa arabilă. Suprafaţa luată în calcul este cea obţinută din cercetarea statistică privind suprafaţa cultivată şi producţia vegetală. La 1 decembrie 2015 comparativ cu aceeaşi dată a anului precedent, efectivele totale de bovine au crescut cu 1,1%.

Realizarea indicatorilor tehnico-economici performanţi este dependentă, într-o măsură foarte mare, de structura efectivelor de bovine, care la rândul ei este dependentă de ponderea efectivului matcă în efectivul total de bovine. În acest context, efectivele de animale matcă (vaci, bivoliţe şi juninci) au crescut cu 0,3% deţinând o pondere de 62,7% din efectivele totale.

Cele mai mari efective de bovine au fost concentrate în următoarele regiuni de dezvoltare: 25,5% din efectivul total, în regiunea Nord-Est, 17,6% în regiunea Nord-Vest, 16,2% în regiunea Centru, 11,7% în regiunea Sud-Est şi 11,5% în regiunea Sud-Muntenia.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, densitatea bovinelor la 100 hectare teren (arabil + păşuni + fâneţe) a crescut cu 2,0% pe total ţară, iar în sectorul majoritar privat, a rǎmas constant. Indicatorul privind densitatea vacilor, bivoliţelor şi junincilor la 100 hectare teren (arabil + păşuni + fâneţe) a crescut pe ansamblul ţării cu 1,0%, iar în sectorul majoritar privat a scǎzut cu 0,9%.

La 1 decembrie 2015 faţă de 1 decembrie 2014, numărul total de porcine a scăzut cu 2,3%. Cele mai mari efective de porcine au fost concentrate în următoarele regiuni de dezvoltare: 19,3% din efectivul total în regiunea Vest, 18,0% în regiunea Sud-Muntenia, 15,7% în regiunea Sud-Est, 13,5% în regiunea Nord-Vest şi 12,6% în regiunea Sud-Vest Oltenia.

Efectivele matcă de porcine au scǎzut cu 0,8%. În sectorul majoritar privat, efectivele totale de porcine au reprezentat 99,9% din total, iar efectivul matcă 99,7%.

58

În perioada analizată, densitatea porcinelor la 100 hectare teren arabil a scăzut cu 1,9% pe total ţară, iar în sectorul majoritar privat cu 2,1%.

La 1 decembrie 2015, comparativ cu 1 decembrie 2014, efectivele de ovine au crescut atât pe total, cât şi în sectorul majoritar privat cu 3,1%, iar efectivele de caprine au crescut cu 1,6% atât pe total cât şi în sectorul majoritar privat. Cele mai mari efective de ovine au fost concentrate în următoarele regiuni de dezvoltare: 21,6% din efectivul total, în regiunea Centru, 16,8% în regiunea Nord-Vest, 15,4% în regiunea Sud-Est, 15,2% în regiunea Vest, 14,2% în regiunea Nord-Est. Ponderea cea mai mare a efectivelor de caprine din total o deţine regiunea Sud-Est (25,5%), urmată de regiunea Sud-Vest Oltenia 18,8%, regiunea Sud-Muntenia (17,8%) şi de regiunea Nord-Est (15,6%).

Densitatea efectivelor de ovine şi caprine la 100 ha teren (arabil + păşuni + fâneţe) a crescut faţă de anul precedent atât pe total ţară cât şi în sectorul majoritar privat cu 3,6%, respectiv cu 1,4%.

Densitatea efectivelor de oi fătătoare, mioare şi capre (matcă) la 100 hectare (arabil + păşuni + fâneţe), a crescut cu 2,6% pe total ţară şi cu 0,5% în sectorul majoritar privat.

La 1 decembrie 2015, efectivele de păsări au fost mai mari cu 4,2% faţă de nivelul anului precedent.

Numărul total de păsări ouătoare adulte a crescut cu 2,2% faţă de 1 decembrie 2014.

În sectorul majoritar privat, efectivele de păsări au crescut cu 4,2%, iar numărul total de păsări ouătoare adulte a crescut cu 2,2%.

Cele mai mari efective de păsări au fost concentrate în următoarele regiuni de dezvoltare: 26,0% din efectivul total, în regiunea Sud-Muntenia, 17,7% în regiunea Nord-Est, 14,7% în regiunea Sud-Est, 11,4% în regiunea Nord-Vest, 11,2% în regiunea Centru şi 10,5% în regiunea Sud-Vest Oltenia.

4.1.2.2. Producţia animală În anul 2015 comparativ cu anul 2014, producţia totală de carne (greutate în viu) a crescut cu 8,7% atât pe ansamblul ţării cât şi în sectorul majoritar privat.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, analiza evoluţiei structurii pe sortimente a producţiei totale de carne, relevă faptul că s-au produs modificări în structura pe sortimente a producţiei totale de carne, astfel a scǎzut ponderea în total a producţiilor de carne de ovine şi caprine (-0,5 puncte procentuale), de porcine (-1,4 puncte procentuale), a crescut ponderea în total a producţiei de carne de pasǎre (1,9 puncte procentuale), iar ponderea producţiilor de carne de bovine şi alte specii a rǎmas constantǎ. Grafic 4.1.1. Structura producţiei totale de carne, în anul 2015

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, pentru producţia totală de lapte (inclusiv consumul viţeilor), tendinţa generală a fost de scadere cu 2,7% pe ansamblul ţării şi în sectorul majoritar privat cu 2,8%, respectiv cu 2,6% pe total ţară şi în sectorul majoritar privat cu 2,7% pentru producţia de lapte (exclusiv consumul viţeilor).

În anul 2015, din cantitatea totală de lapte, producţia de lapte de vacă şi bivoliţă a reprezentat 86,8% (inclusiv consumul viţeilor), respectiv 85,7% (exclusiv consumul viţeilor). Cantitatea totală de lapte de vacă şi bivoliţă a scǎzut în anul 2015 cu 3,1% faţǎ de nivelul înregistrat în anul 2014. Restul producţiei de lapte (13,2%) a fost reprezentat de producţia de lapte de oaie şi capră, care a scǎzut cu 0,4% faţă de anul precedent.

59

În anul 2015, producţia totală de lână a crescut cu 2,4% faţă de cea din anul 2014, atât pe total ţară, cât şi în sectorul majoritar privat.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, producţia totală de ouă a scǎzut cu 1,2% atât pe ansamblul ţării, cât şi în sectorul majoritar privat.

În anul 2015, producţia totală de miere a crescut cu 54,6% faţă de anul precedent. Sectorul majoritar privat a contribuit cu aproape 100,0% la producţia totală de miere.

În anul 2015, producţia totală de peşte a crescut cu 28,0% faţă de anul 2014, întreaga producţie fiind realizată în sectorul majoritar privat. Tabel 4.1.16 Producţia animală la principalele produse

U.M.

2014 2015 2015 faţă de 2014, diferenţe (+/-)

Total din care:

proprietate majoritar

privată Total

din care: proprietate

majoritar privată

Total din care:

proprietate majoritar

privată Carne1)

mii tone

greutate în viu 1316 1315 1431 1430 +115 +115 din care:

Carne de bovine1)

mii tone

greutate în viu 184 183 200 199 +16 +16 Carne de porcine1)

mii tone

greutate în viu 535 534 562 562 +27 +28 Carne de ovine şi caprine1)

mii tone greutate în viu 108 108 110 110 +2 +2

Carne de pasăre1)

mii tone

greutate în viu 488 488 558 558 +70 +70 Lapte2)

din care:

mii hl mii hl

50535 46615

50417 46505

49156 45385

49023 45259

-1379 -1230

-1394 -1246

Lapte de vacă şi bivoliţă3)

mii hl mii hl

44015 40096

43902 39990 42664

38893 42537 38773 -1351

-1203 -1365 -1217

Lână din care:

tone

21817 21790 22343 22315 +526 +525

Lână fină şi semifină tone 4865 4853 5174 5159 +309 +306 Ouă din care:

mil.buc.

6636 6634 6555 6552 -81 -82

Ouă de găină mil.buc. 6448 6446 6383 6380 -65 -66 Miere extrasă tone 18040 18036 27893 27883 +9853 +9847 Peşte4) tone 15319 15319 19601 19601 +4282 +4282

1) Datele reprezintă greutatea în viu a animalelor destinate sacrificării pentru consum. 2) Datele de pe rândul 1 reprezintă laptele de vacă şi bivoliţă (inclusiv consumul viţeilor), laptele de oaie şi capră muls; datele de pe rândul 2 reprezintă laptele de vacă şi bivoliţă (fără consumul viţeilor), laptele de oaie şi capră muls. 3) Datele de pe rândul 1 reprezintă laptele de vacă şi bivoliţă (inclusiv consumul viţeilor); datele de pe rândul 2 reprezintă laptele de vacă şi bivoliţă (fără consumul viţeilor). 4) Datele reprezintă cantitatea pescuită în apele interioare ale ţării (inclusiv din Dunăre şi Marea Neagră).

4.1.2.3. Producţia principalelor produse agricole, pe locuitor Unul din indicatorii sintetici de caracterizare a nivelului producţiilor agricole obţinute este reprezentat de producţia principalelor produse obţinute pe locuitor.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014 s-au înregistrat scăderi la majoritatea produselor de origine vegetală, pe locuitor, după cum urmează:

la cereale pentru boabe producţia obţinută pe locuitor a fost de 973,1 kg, mai mică cu 12,2% comparativ cu anul anterior (respectiv 135,2 kg pe locuitor);

la porumb boabe producţia obţinută pe locuitor a fost de 453,3 kg, mai mică cu 24,7% comparativ cu anul anterior (respectiv cu 148,7 kg pe locuitor);

la legume producţia obţinută pe locuitor a fost de 183,1 kg, mai mică cu 4,1% comparativ cu anul anterior (respectiv cu 7,9 kg pe locuitor);

60

la cartofi producţia a fost de 132,4 kg, mai mică cu 25,1% faţă de anul anterior (respectiv cu 44,3 kg pe locuitor);

la floarea soarelui producţia obţinută pe locuitor a fost de 90,1 kg, mai mică cu 18,0% comparativ cu anul anterior (respectiv cu 19,8 kg pe locuitor);

la fructe producţia a fost de 60,3 kg, mai mică cu 7,8% comparativ cu anul anterior (respectiv cu 5,1 kg pe locuitor);

la sfecla de zahăr producţia a fost de 52,5 kg, mai mică cu 25,2% faţă de anul anterior (respectiv 17,7 kg pe locuitor);

la secară producţia s-a menţinut la nivelul anului anterior, respectiv 1,2 kg; la grâu producţia a fost de 401,7 kg pe locuitor, mai mare cu 5,5% comparativ cu anul anterior

(respectiv cu 20,8 kg pe locuitor).

Tabel 4.1.17. Producţia principalelor produse agricole, pe locuitor

U.M. 2014 2015 2015 faţă de 2014,

diferenţe (±) Produse de origine vegetală

Cereale pentru boabe kg 1108,3 973,1 -135,2 din care: Grâu kg 380,9 401,7 +20,8 Secară kg 1,2 1,2 - Porumb boabe kg 602,0 453,3 -148,7 Floarea soarelui kg 109,9 90,1 -19,8 Sfeclă de zahăr kg 70,2 52,5 -17,7 Cartofi kg 176,7 132,4 -44,3 Legume kg 191,0 183,1 -7,9 Fructe kg 65,4 60,3 -5,1

Produse de origine animală Carne1) kg 66,1 72,2 +6,1 Lapte litri 253,8 248,0 -5,8 Lână kg 1,1 1,1 - Ouă bucăţi 333 331 -2

Notă: S-au utilizat datele definitive privind populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. 1) La carne, se ia în calcul greutatea în viu a animalelor destinate sacrificării pentru consum, conform legislaţiei Uniunii Europene. În anul 2015 comparativ cu anul 2014, principalele producţii de origine animalǎ pe locuitor au evoluat astfel: a scǎzut la producţia de lapte şi producţia de ouǎ cu 2,3%, respectiv 0,6%, iar producţia de carne a crescut cu 9,2%. Producţia de lânǎ s-a menţinut la nivelul anului anterior. 4.1.3. Silvicultură 4.1.3.1. Fondul forestier

În anul 2015, fondul forestier al României a fost de 6555 mii hectare, înregistrând o creştere cu 10 mii de hectare (aproximativ 0,2%) faţă de anul 2014 şi a avut următoarea structură: 33,2% suprafeţe ocupate cu păduri de fag, 30,2% cu păduri de răşinoase, 20,0% cu păduri de diverse specii, 16,6% cu păduri de stejari (cvercinee) şi 2,4% alte terenuri.

Comparativ cu anul 2014 se constată, pe de o parte, creşterea cu 17 mii hectare (+0,8%) a suprafeţelor cu fag şi cu o mie hectare (+0,1%) a suprafeţelor cu răşinoase, iar pe de altă parte, scăderea suprafeţelor cu diverse specii cu 4 mii hectare (-0,3%) şi cu 2 mii hectare (-0,2%) a suprafeţelor cu stejari (cvercinee).

Tabel 4.1.18. Fondul forestier (la sfârşitul anului)

Mii hectare Structura, % 2014 2015 2014 2015

Fondul forestier 6545 6555 100,0 100,0 Suprafaţa pădurilor 6387 6399 97,6 97,6

Răşinoase 1930 1931 29,5 26,4 Fag 2108 2125 32,2 32,4 Stejari (Cvercinee) 1062 1060 16,2 16,2 Diverse specii 1287 1283 19,7 19,6

Alte terenuri 158 156 2,4 2,4

61

În anul 2015 s-au executat tăieri de regenerare pe o suprafaţă totală de 98,5 mii hectare, care reprezintă 1,5% din suprafaţa fondului forestier.

Faţă de anul 2014 au scăzut suprafeţele cu tăieri de regenerare în codru cu 2,1 mii hectare şi a crescut în crâng cu 0,1 mii hectare. Tabel 4.1.19. Suprafaţa parcursă cu tăieri

- mii hectare-

2014 2015

2015 faţă de 2014, diferenţe +/- %

Suprafaţa parcursă cu tăieri de regenerare 101,0 98,5 -2,5 -2,5 În codru 71,9 69,7 -2,1 -2,9

Tăieri succesive 3,6 2,9 -0,7 -19,4 Tăieri progresive 57,4 56,8 -0,6 -1,0 Tăieri grădinărite 6,0 5,1 -0,9 -15,0 Tăieri rase 4,9 5,0 +0,1 +2,0

În crâng 3,6 3,7 +0,1 +2,8 Tăieri de substituiri-refaceri a arboretelor slab productive şi degradate 1,0 0,8 -0,2 -20,0 Tăieri de conservare 24,4 24,2 -0,2 -0,8

Operaţiuni de igienă şi curăţire a pădurilor 724,8 692,0 -32,8 -4,5 Tăieri de îngrijire în păduri tinere 162,5 165,4 +2,9 +1,8 Tăieri de produse accidentale 456,1 444,8 -11,3 -2,5

În anul 2015 suprafaţa regenerată totală a fost de 28,8 mii hectare (din care pe 11,8 mii hectare s-au executat regenerări artificiale), reprezentând aproximativ 0,4% din fondul forestier total.

Comparativ cu anul 2014, suprafaţa totală regenerată a fost mai mică cu 0,7 mii hectare (scăderea s-a înregistrat la speciile de foioase), iar suprafaţa regenerată artificial a fost mai mică tot cu 0,7 mii hectare. Tabel 4.1.20. Suprafaţa regenerată

- mii hectare -

2014 2015

2015 faţă de 2014, diferenţe

+/- % Suprafaţa regenerată – total 29,5 28,8 -0,7 -2,4

Răşinoase 8,7 9,5 +0,8 +9,2 Foioase 20,8 19,3 -1,5 -7,2

din care: Suprafaţa regenerată artificial 12,5 11,8 -0,7 -5,6

Răşinoase 5,3 6,2 +0,9 +17,0 Foioase 7,2 5,6 -1,6 -22,2

4.1.3.2. Volumul de lemn recoltat În anul 2015, volumul de lemn recoltat a fost de 18133 mii metri cubi (volum brut), cu 244 mii metri cubi mai mare decât în anul 2014 şi a avut următoarea structură sortimentală: lemn de răşinoase (37,4%), fag (34,3%), stejar (9,7%), diverse specii (18,6%). Tabel 4.1.21. Volumul de lemn recoltat

Mii metri cubi1) 2015 faţă de 2014,

Diferenţe Structura,

% 2014 2015 +/- % 2014 2015

Volumul de lemn recoltat 17889 18133 +244 +1,4 100,0 100,0 Răşinoase 7225 6782 -443 -6,1 40,4 37,4 Fag 5836 6215 +379 +6,5 32,6 34,3 Stejar 1664 1769 +105 +6,3 9,3 9,7 Diverse specii tari 1876 1951 +75 +4,0 10,5 10,8 Diverse specii moi 1288 1416 +128 +9,9 7,2 7,8

1) Volum brut.

62

În anul 2015, volumul de lemn exploatat de către operatorii economici atestaţi a fost de 16773 mii metri cubi, reprezentând 92,5% din volumul total de lemn recoltat (volum brut).

Volumul de lemn exploatat de către operatorii economici atestaţi a fost orientat în special spre buşteni (56,4%) şi lemn pentru foc (33,2%).

Din analiza datelor se constată că s-au înregistrat modificări şi în structura utilizării volumului de lemn rotund, în anul 2015 faţă de anul 2014, diminuându-se cantităţile de lemn pentru buşteni şi alte sortimente de lemn rotund şi majorându-se cantitatea de lemn rotund şi despicat şi cea de lemn pentru foc. Tabel 4.1.22. Volumul de lemn exploatat de către operatorii economici atestaţi

Volum de lemn exploatat1) - mii metri cubi -

2015 faţă de 2014,

diferenţe

Structura, %

2014 2015 +/- % 2014 2015 Volumul de lemn exploatat - total 16972 16773 -199 -1,2 100,0 100,0

Volumul de lemn rotund - total 15330 15315 -15 -0,1 90,3 91,3 Buşteni 8952 8644 -308 -3,4 58,4 56,4 Lemn rotund şi despicat 701 897 +196 +28,0 4,6 5,9 Alte sortimente de lemn rotund 818 695 -123 -15,0 5,3 4,5 Lemn pentru foc 4859 5079 +220 +4,5 31,7 33,2

Volumul cojii 824 797 -27 -3,3 4,9 4,8 Volumul altor sortimente secundare 818 661 -157 -19,2 4,8 3,9

1) Volum brut.

4.2. Industrie Pe ansamblu, în anul 2015, cifra de afaceri realizată a fost de 417257,7 milioane lei. În anul 2015 comparativ cu anul 2014, în termeni nominali, s-a înregistrat o creştere cu 14131,3 milioane lei (respectiv +3,5%). Tabel 4.2.1 Cifra de afaceri a industriei

CAEN Rev.2 Milioane lei

preţuri curente 2015 faţă de 2014,

diferenţe Structura,

% 2014 2015 +/- % 2014 2015

Total 403126,4 417257,7 14131,3 3,5 100,0 100,0 Industrie extractivă 27649,6 24359,9 -3289,7 -11,9 6,9 5,8 Industrie prelucrătoare 306144,7 321764,1 15619,4 5,1 75,9 77,1 Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat 55120,2 58474,0

3353,8 6,1

13,7 14,0 Distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare 14211,9 12659,7

-1552,2 -10,9

3,5 3,1

Notă: Pentru anul 2015 datele sunt provizorii.

În anul 2015 faţă de anul 2014, creşterea nominală a cifrei de afaceri s-a datorat sectorului producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apa caldă şi aer condiţionat care a înregistrat o creştere cu 6,1% şi industriei prelucrătoare care a înregistrat o creştere cu 5,1%. Celelalte sectoare au înregistrat scăderi ale cifrei de afaceri, respectiv industria extractivă (-11,9%) şi distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activitaţi de decontaminare (-10,9%).

4.2.1. Industria extractivă În anul 2015, nivelul cifrei de afaceri înregistrat în industria extractivă a fost de 24359,9 milioane lei, deţinând 5,8% din valoarea nominală totală a cifrei de afaceri.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, ponderea industriei extractive în total a scăzut cu 1,1 puncte procentuale.

63

Tabel 4.2.2. Cifra de afaceri a industriei extractive, pe activităţi

CAEN Rev.2 Milioane lei

preţuri curente 2015 faţă de 2014,

diferenţe Structura1),

% 2014 2015 +/- % 2014 2015

Industrie extractivă 27649,6 24359,9 -3289,7 -11,9 6,9 5,8 Extracţia cărbunelui superior şi inferior 145,9 91,3 -54,6 -37,4 **) **) Extracţia petrolului brut şi a gazelor naturale 21786,0 18872,0

-2914,0 -13,4

5,4 4,5

Extracţia minereurilor metalifere 364,5 211,0 -153,4 -42,1 0,1 0,1 Alte activităţi extractive şi servicii anexe extracţiei2) 5353,2 5185,6

-167,6 -3,1

1,4 1,2

Notă: Pentru anul 2015 datele sunt provizorii. 1) Structura s-a determinat în funcţie de cifra de afaceri totală. 2) Inclusiv „Extracţia şi prepararea minereurilor radioactive”. **) Sub 0,05%. Analiza pe sectoare componente, în perioada studiată evidenţiază faptul că, ponderea sectorului alte activităţi extractive şi servicii anexe extracţiei a scăzut de la 1,4% la 1,2%, extracţia petrolului brut şi a gazelor naturale a scăzut de la 5,4% la 4,5%, în timp ce extracţia cărbunelui superior şi inferior şi extracţia minereurilor metalifere a rămas la acelaşi nivel ca în anul anterior. 4.2.2. Industria prelucrătoare În anul 2015, în industria prelucrătoare, volumul cifrei de afaceri a fost de 321764,1 milioane lei, în termeni nominali, înregistrând o creştere faţă de anul anterior, cu 15619,4 milioane lei.

În anul 2015 faţă de anul 2014, creşterile valorice nominale ale cifrei de afaceri cele mai semnificative s-au înregistrat în: fabricarea produselor din tutun (+23,4%), fabricarea altor mijloace de transport (+18,7%), fabricarea calculatoarelor şi a produselor electronice şi optice (+15,5%), fabricarea echipamentelor electrice (+15,5%).

În anul 2015, activităţile care au înregistrat scăderi în termeni nominali faţă de anul precedent, au fost: fabricarea fabricarea produselor de cocserie şi a produselor obţinute din prelucrarea ţiţeiului (6111,4 milioane lei), repararea, întreţinerea şi instalarea maşinilor şi echipamentelor (359,9 milioane lei), industria metalurgică (270,9 milioane lei) şi tăbăcirea şi finisarea pieilor; fabricarea articolelor de voiaj şi marochinărie, harnaşamentelor şi încălţămintei; prepararea şi vopsirea blănurilor (197,9 milioane lei).

Tabel 4.2.3. Cifra de afaceri a industriei prelucrătoare, pe activităţi

CAEN Rev.2 Milioane lei

preţuri curente 2015 faţă de

2014, diferenţe Structura1),

% 2014 2015 +/- % 2014 2015

Industrie prelucrătoare 306144,7 321764,1 15619,4 5,1 75,9 77,1 Industria alimentară 40129,8 42471,0 2341,2 5,8 10,0 10,2 Fabricarea băuturilor 9333,7 10701,0 1367,3 14,6 2,3 2,6 Fabricarea produselor din tutun 949,4 1171,6 222,2 23,4 0,2 0,3 Fabricarea produselor textile 5399,5 5855,7 456,3 8,5 1,3 1,5 Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte 9958,0 10203,0 245,0 2,5 2,5 2,4 Tăbăcirea şi finisarea pieilor; fabricarea articolelor de voiaj şi marochinărie, harnaşamentelor şi încălţămintei; prepararea şi vopsirea blănurilor 5145,1 4947,2

-197,9 -3,8

1,3 1,2 Prelucrarea lemnului, fabricarea produselor din lemn şi plută, cu excepţia mobilei; fabricarea articolelor din paie şi din alte materiale vegetale împletite 13292,0 13562,0

270,0 2,0

3,3 3,3 Fabricarea hârtiei şi a produselor din hârtie 3907,3 4298,4 391,1 10,0 1,0 1,0 Tipărirea şi reproducerea pe suporturi a înregistrărilor 3335,5 3340,5

5,0 0,1

0,8 0,8

Fabricarea produselor de cocserie şi a produselor obţinute din prelucrarea ţiţeiului 21096,0 14984,6

-6111,4 -29,0

5,2 3,6

64

CAEN Rev.2 Milioane lei

preţuri curente 2015 faţă de

2014, diferenţe Structura1),

% 2014 2015 +/- % 2014 2015

Fabricarea substanţelor si a produselor chimice de baza 9808,3 10196,2

387,9 4,0

2,4 2,4

Fabricarea substanţelor farmaceutice de bază şi a preparatelor farmaceutice 3628,6 3807,6

179,0 4,9

0,9 0,9

Fabricarea produselor din cauciuc şi mase plastice 19359,4 20961,3

1601,9 8,3

4,8 5,0

Fabricarea altor produse din minerale nemetalice 11547,1 12703,0

1155,9 10,0

2,9 3,0

Industria metalurgică 17443,9 17173,0 -270,9 -1,6 4,3 4,1 Industria construcţiilor metalice şi a produselor din metal, exclusiv maşini, utilaje şi instalaţii 16563,6 17721,5

1157,9 7,0

4,1 4,2 Fabricarea calculatoarelor şi a produselor electronice şi optice 7905,4 9131,4

1226,0 15,5

2,0 2,2

Fabricarea echipamentelor electrice 14117,4 16306,4 2189,0 15,5 3,5 3,9 Fabricarea de maşini, utilaje şi echipamente n.c.a. 13739,8 14596,5

856,7 6,2

3,4 3,5

Fabricarea autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor şi semiremorcilor 58585,9 64950,6

6364,7 10,9

14,6 15,6

Fabricarea altor mijloace de transport 6585,5 7816,2 1230,7 18,7 1,6 1,9 Fabricarea de mobilă 8095,7 8813,9 718,2 8,9 2,0 2,1 Alte activităţi industriale n.c.a. 1988,9 2182,5 193,6 9,7 0,5 0,5 Repararea, întreţinerea şi instalarea maşinilor şi echipamentelor 4228,9 3869,0

-359,9 -8,5

1,0 0,9

Notă: Pentru anul 2015 datele sunt provizorii. 1) Structura s-a determinat în funcţie de cifra de afaceri totală.

În anul 2015, în structura volumului cifrei de afaceri realizate, următoarele activităţi din industria prelucrătoare au înregistrat ponderi de peste 5%: fabricarea autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor şi semiremorcilor (15,6% din volumul cifrei de afaceri totale), industria alimentară (10,2% din volumul cifrei de afaceri totale) şi fabricarea produselor din cauciuc şi mase plastice (5,0% din volumul cifrei de afaceri totale). În anul 2015, cele mai mici ponderi (sub 1% din volumul cifrei de afaceri) au fost înregistrate de următoarele activităţi din industria prelucrătoare: fabricarea substanţelor farmaceutice de bază şi a preparatelor farmaceutice (0,9%), repararea, întreţinerea şi instalarea maşinilor şi echipamentelor (0,9%), tipărirea şi reproducerea pe suporturi a înregistrărilor (0,8%), alte activităţi industriale n.c.a. (0,5%), fabricarea produselor din tutun (0,3%). 4.2.3. Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat În cadrul sectorului producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat, volumul cifrei de afaceri realizate de 58474,0 milioane lei în anul 2015, în termeni nominali, a fost în creştere faţă de anul anterior cu 3353,8 milioane lei (respectiv 0,3 puncte procentuale) şi a reprezentat 14,0% din valoarea nominală totală a cifrei de afaceri.

65

4.2.4. Distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare Tabel 4.2.4. Cifra de afaceri a distribuţiei apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare, pe activităţi

CAEN Rev.2 Milioane lei

preţuri curente 2015 faţă de 2014,

diferenţe Structura1),

% 2014 2015 +/- % 2014 2015

Distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare 14211,9 12659,7

-1552,2 -10,9

3,5 3,1

Captarea, tratarea şi distribuţia apei 3581,8 3739,4 157,6 4,4 0,9 0,9 Colectarea şi epurarea apelor uzate 277,8 302,4 24,6 8,9 0,1 0,1 Colectarea, tratarea şi eliminarea deşeurilor; activităţi de recuperare a materialelor reciclabile

10225,2 8470,4

-1754,8 -17,2

2,5 2,1 Activităţi şi servicii de decontaminare 127,1 147,5 20,4 16,1 **) **) Notă: Pentru anul 2015 datele sunt provizorii. 1) Structura s-a determinat în funcţie de cifra de afaceri totală. **) Sub 0,05%.

În anul 2015, în sectorul distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare, volumul cifrei de afaceri în termeni nominali a fost de 12659,7 milioane lei, în scădere faţă de anul anterior cu 1552,2 milioane lei.

Sectorul distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare a reprezentat, în anul 2015, 3,1% din valoarea nominală totală a cifrei de afaceri, în scădere faţă de anul trecut cu 0,4 puncte procentuale. 4.3. Construcţii 4.3.1. Lucrările de construcţii, după modul de execuţie În anul 2015, valoarea lucrărilor de construcţii a fost de 76570,9 milioane lei, din care 77,2% construcţii noi şi reparaţii capitale şi 22,8 % lucrări de întreţinere şi reparaţii curente. Tabel 4.3.1. Lucrările de construcţii după modul de execuţie

- milioane lei preţuri curente - 2014 20151)

Total 65815,5 76570,9 Construcţii noi şi reparaţii capitale 51152,7 59132,3

Antrepriză 50632,0 58895,3 Regie 520,7 237,0

Întreţinere şi reparaţii curente 14662,8 17438,6 1) Date provizorii.

În anul 2015, lucrările de construcţii noi şi reparaţii capitale în antrepriză au deţinut cea mai mare pondere (76,9% din valoarea lucrărilor de construcţii, respectiv 58895,3 milioane lei).

Lucrările de construcţii noi şi reparaţii capitale în regie au deţinut 0,3% din valoarea lucrărilor de construcţii (respectiv 237,0 milioane lei).

În anul 2015 faţă de anul 2014, în termeni nominali, s-a înregistrat o creştere a valorii lucrărilor de construcţii cu 10755,4 milioane lei (respectiv 16,3%). În ceea ce priveşte valoarea lucrărilor de construcţii, în funcţie de modul de execuţie, s-a înregistrat următoarea dinamică: valoarea lucrărilor de construcţii noi şi reparaţii capitale a crescut cu 7979,6 milioane lei (respectiv 15,6%), iar valoarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii curente a crescut cu 2775,8 milioane lei (respectiv 18,9%).

În anul 2015 faţă de anul 2014, valoarea lucrărilor de construcţii noi şi reparaţii capitale executate în antrepriză a crescut cu 8263,3 milioane lei (respectiv 16,3%), iar valoarea lucrărilor de construcţii noi şi reparaţii capitale executate în regie a scăzut cu 283,7 milioane lei (respectiv -54,5%).

66

4.3.2. Lucrările de construcţii în antrepriză, pe categorii de obiecte În anul 2015, valoarea lucrărilor de construcţii în antrepriză a fost de 76145,9 milioane lei.

Pe categorii de obiecte, valoarea lucrărilor de construcţii în antrepriză s-a situat între 22868,9 milioane lei, în cazul clădirilor nerezidenţiale şi 875,0 milioane lei, în cazul construcţiilor complexe din zonele industriale. Pe categorii de obiecte, structura valorii lucrărilor totale de construcţii în antrepriză a fost următoarea: 30,0% clădiri nerezidenţiale; 26,2% infrastructuri de transport; 25,7% clădiri rezidenţiale; 11,6% alte lucrări de inginerie civilă; 5,3% conducte, linii electrice şi de comunicaţii; 1,2% construcţii complexe în zone industriale. Tabel 4.3.2. Lucrările de construcţii în antrepriză, pe categorii de obiecte

- milioane lei preţuri curente - Categorii de obiecte 2014 20151)

Total 65168,2 76145,9 Clădiri rezidenţiale 20643,5 19563,8 Clădiri nerezidenţiale 17540,6 22868,9 Infrastructuri de transport 16145,5 19916,3 Conducte, linii electrice şi de comunicaţii 3395,2 4064,8 Construcţii complexe în zone industriale 759,6 875,0 Alte lucrări de inginerie civilă 6683,8 8857,1

1) Date provizorii. În anul 2015 faţă de anul 2014, pe categorii de obiecte, valoarea lucrărilor totale de construcţii în antrepriză a înregistrat următoarele modificări:

a scăzut pentru clădiri rezidenţiale (-1079,7 milioane lei); a crescut pentru: clădiri nerezidenţiale (5328,3 milioane lei); infrastructuri de transport (3770,8

milioane lei); alte lucrări de inginerie civilă (2173,3 milioane lei); conducte, linii electrice şi de comunicaţii (669,6 milioane lei) şi construcţii complexe în zone industriale (115,4 milioane lei).

4.4. Transporturi şi comunicaţii Evoluţia activităţii în domeniul transporturilor şi al comunicaţiilor este influenţată de calitatea infrastructurii, de modificările structurale înregistrate de economia naţională, structura fluxurilor comerciale la nivel internaţional şi regional şi de nivelul investiţiilor.

Nivelul de dezvoltare şi orientarea spre modernitate a sectorului transporturilor din România sunt demonstrate în cele ce urmează, cu date prezentate la nivelul anului 2015:

reţeaua de cale ferată totalizează 10770 kilometri, din care 37,4% este electrificată. Bucureşti, capitala României, este un important nod de cale ferată cu 8 linii principale, conectate la liniile internaţionale;

densitatea medie a reţelei publice de transport rutier este de 36,1 km/100 km2 teritoriu; Municipiul Bucureşti, se află la intersecţia principalelor căi rutiere care străbat ţara, unele dintre

acestea fiind conectate la reţeaua internaţională (aşa cum este drumul European E 60, care leagă Brest - Franţa şi Constanţa, via Oradea şi Bucureşti, cu prelungire prin Georgia, până în Kirghizstan la graniţa cu China);

fluviul Dunărea înlesneşte transportul cu nave de navigaţie interioară de la Baziaş – punctul în care Dunărea intră în România - până la gurile de vărsare în mare, între Brăila şi Sulina fiind posibil şi traficul navelor maritime mari. Principalele porturi la Dunăre sunt Orşova, Drobeta-Turnu Severin, Turnu Măgurele, Giurgiu, Olteniţa, Călăraşi, Cernavodă, Brăila, Galaţi, Tulcea şi Sulina, cărora li se adaugă Medgidia, Basarabi, Luminiţa şi Ovidiu ca şi porturile de la Marea Neagră, Constanţa şi Midia, legate de fluviu prin intermediul Canalului Dunăre-Marea Neagră şi al Canalului Midia-Năvodari;

în anul 2015, 65,3% din mărfurile transportate pe apă în România au fost operate în portul Constanţa, cel mai important port maritim şi de navigaţie interioară. În urmă cu câţiva ani, a fost construit noul port Constanţa Sud - Agigea, situat la ieşirea în mare a Canalului Dunăre-Marea Neagră;

transporturile aeriene sunt asigurate de principalele aeroporturi: Bucureşti („Henri Coandă” - Otopeni şi „Aurel Vlaicu” - Băneasa); Constanţa („Mihail Kogălniceanu”); Timişoara („Traian Vuia”); Cluj-Napoca; Iaşi; Arad; Târgu Mureş; Suceava etc.

67

4.4.1. Mijloace de transport În anul 2015, mijloacele de transport feroviar au cuprins 1795 locomotive, cu o putere de 6489 mii CP, din care 54,2% au fost locomotive Diesel de cale normală. De asemenea, echipamentele de transport feroviar numărau 34254 vagoane pentru trenuri de marfă, cu o capacitate de 1669 mii tone şi 3928 vagoane pentru trenuri de pasageri, cu o capacitate de 270 mii locuri.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, vagoanele pentru marfă au înregistrat scăderi, cu 3,2% în ceea ce priveşte numărul şi cu 1,0% în ceea ce priveşte capacitatea de transport.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, la vagoanele pentru pasageri s-a înregistrat o scădere de 125 vagoane (respectiv 3,1%).

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, echipamentele aferente transporturilor pe căile navigabile interioare au înregistrat următoarele evoluţii: creştere cu 4,8% în ceea ce priveşte numărul navelor pentru transportul de pasageri. La nave fără propulsie pentru transportul mărfurilor s-a înregistrat o scădere cu 3 nave în ceea ce priveşte numărul, păstrându-şi însă aceiaşi capacitate.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, s-a păstrat acelaşi număr de nave maritime pentru transportul mărfurilor şi creştere cu 7,9% în ceea ce priveşte capacitatea de transport. Tabel 4.4.1. Mijloacele de transport feroviar, pe căi navigabile interioare şi maritim

U.M. 2014 2015

2015 faţă de 2014, diferenţe +/- %

Transport feroviar Locomotive - total număr 1779 1795 16 0,9 mii CP 6589 6489 -100 -1,5

din care: Electrice număr 675 673 -2 -0,3

mii CP 4818 4706 -112 -2,3 Diesel de orice fel, de cale normală număr 1002 972 -30 -3,0 mii CP 1712 1640 -72 -4,2

din care: peste 350 CP număr 992 960 -32 -3,2

mii CP 1711 1639 -72 -4,2 Vagoane pentru trenuri de marfă - total număr 35385 34254 -1131 -3,2 mii tone capacitate 1686 1669 -17 -1,0 Vagoane pentru trenuri de pasageri - total număr 4053 3928 -125 -3,1 mii locuri 293 270 -23 -7,8 Transport pe căi navigabile interioare Nave fără propulsie pentru transportul mărfurilor număr 1137 1134 -3 -0,3 mii tone capacitate 1468 1468 - - Remorchere şi împingătoare număr 258 286 28 10,9 mii KW 189 192 3 1,6 Nave pentru transportul pasagerilor număr 62 65 3 4,8 mii locuri 6 6 - - Transport maritim Nave pentru transportul mărfurilor - total număr 26 26 - - mii tdw 38 41 3 7,9

din care: Nave pentru mărfuri generale număr 4 3 -1 -25,0

mii tdw 35 26 -9 -25,7

68

4.4.1.1. Transport rutier - autovehicule în circulaţie La data de 31 decembrie 2015, numărul autovehiculelor înmatriculate în circulaţie era de 47,3 mii autobuze şi microbuze, 5155,1 mii autoturisme, 856,3 mii autovehicule de marfă şi 112,9 mii mopede şi motociclete.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, parcul autovehiculelor de transport rutier a înregistrat creşteri, astfel: numărul autoturismelor a crescut cu 247,5 mii, numărul de autovehicule de marfă cu 49,7 mii, iar numărul de mopede şi motociclete cu 5,5 mii. Tabel 4.4.2. Autovehiculele înmatriculate în circulaţie (la sfârşitul anului)

- număr -

2014 2015

2015 faţă de 2014, diferenţe +/- %

Autobuze şi microbuze 44283 47347 3064 6,9 Autoturisme 4907564 5155059 247495 5,0 Mopede şi motociclete (inclusiv mototricicluri şi cvadricicluri) 107338 112866 5528 5,2 Autovehicule de marfă 806523 856257 49734 6,2

Tabel 4.4.3. Transportul rutier de mărfuri, pe capacităţi de transport

şi tipuri de transport, în anul 2015

Total

din care: Structura, % Cont

propriu Contra

plată Total Cont

propriu Contra

plată Mărfuri transportate - mii tone

Toate vehiculele - total 198638 111635 87003 100,0 100,0 100,0 3,5 - 7,5 tone 4092 3515 577 2,1 3,1 0,7 7,6 - 12,0 tone 78664 32009 46655 39,6 28,7 53,6 12,1 - 17,0 tone 41292 22553 18739 20,8 20,2 21,5 peste 17,0 tone 74590 53558 21032 37,5 48,0 24,2

Parcursul mărfurilor - mii tone-km Toate vehiculele - total 39022471 8689138 30333333 100,0 100,0 100,0

3,5 - 7,5 tone 535239 369362 165877 1,4 4,3 0,6 7,6 - 12,0 tone 28667153 4876399 23790754 73,4 56,1 78,4 12,1 - 17,0 tone 7714248 2120158 5594090 19,8 24,4 18,4 peste 17,0 tone 2105831 1323219 782612 5,4 15,2 2,6

În anul 2015, transportul rutier de mărfuri a fost de 198,6 milioane tone, din care 56,2% s-a realizat în “cont propriu”. Structura volumului mărfurilor transportate a fost următoarea: 39,6% cu autovehicule de 7,6-12,0 tone; 37,5% cu autovehicule de peste 17,0 tone; 20,8% cu autovehicule de 12,1-17,0 tone; 2,1% cu autovehicule de 3,5-7,5 tone.

În anul 2015, structura parcursului mărfurilor a fost următoarea: 73,4% cu autovehicule de 7,6-12,0 tone; 19,8% cu autovehicule de 12,1-17,0 tone; 5,4% cu autovehicule de peste 17,0 tone şi respectiv 1,4% cu autovehicule de 3,5-7,5 tone.

4.4.1.2. Aeronave civile înmatriculate La sfârşitul anului 2015 erau certificate pentru transportul pasagerilor 59 de aeronave, cu o capacitate totală de 5700 locuri.

69

Tabel 4.4.4. Aeronavele civile înmatriculate1) (la sfârşitul anului)

U.M. 2014 2015

2015 faţă de 2014, diferenţe +/- %

Aeronave pentru transportul pasagerilor număr 65 59 -6 -9,2 locuri2) 5956 5700 -256 -4,3

1) Cu certificat de navigabilitate. 2) Capacitate disponibilă de transport.

La sfârşitul anului 2015 comparativ cu sfârşitul anului 2014, numărul de aeronave civile pentru transportul pasagerilor a scăzut cu 6 aeronave, iar numărul de locuri cu 256. 4.4.2. Infrastructura pentru transporturi 4.4.2.1. Liniile de cale ferată în exploatare La sfârşitul anului 2015, lungimea liniilor de cale ferată, în exploatare era de 10770 km, din care liniile electrificate reprezentau 37,4%. Liniile de cale ferată cu ecartament normal sunt predominante (98,7% din lungimea totală a liniilor de cale ferată), iar dintre acestea, liniile cu o cale deţin o pondere de 72,6% din total linii cu ecartament normal.

La sfârşitul anului 2015, densitatea medie a liniilor de cale ferată, era de 45,2 km la 1000 km2 teritoriu, cu manifestarea unor puternice diferenţieri pe regiuni de dezvoltare; astfel, peste nivelul mediu al densităţii liniilor de cale ferată s-au situat următoarele regiuni de dezvoltare: Bucureşti-Ilfov (cu 108,0 km cale ferată la 1000 km2 teritoriu); Vest (cu 13,7 km la 1000 km2); Sud-Est şi Nord-Vest (cu 3,6 km la 1000 km2); totodată, sub desitatea medie pe ţară a liniilor de cale ferată s-au aflat regiunile de dezvoltare: Sud-Vest Oltenia (cu 11,3 km de cale ferată la 1000 km2 teritoriu), Sud-Muntenia (cu 8,9 km la 1000 km2); Centru (cu 6,2 km la 1000 km2) precum şi regiunea Nord-Est (cu 1,2 km la 1000 km2). Tabel 4.4.5. Liniile de cale ferată în exploatare (la sfârşitul anului)

2014 2015

2015 faţă de 2014, diferenţe

+/- %

- km - Total 10777 10770 -7 -0,1

din care: electrificate 4029 4030 1 **) din total:

Linii cu ecartament normal1) 10638 10632 -6 -0,1 Cu o cale 7729 7715 -14 -0,2 Cu două căi 2909 2917 8 0,3

Linii cu ecartament îngust 5 4 -1 -20,0 Linii cu ecartament larg 134 134 - -

- în procente faţă de total - Total 100,0 100,0

din care: electrificate 37,4 37,4 din total:

Linii cu ecartament normal1) 98,7 98,7 Cu o cale 71,7 71,6 Cu două căi 27,0 27,1

Linii cu ecartament îngust **) **) Linii cu ecartament larg 1,3 1,3

1) Linii la care distanţa între şine este de 1435 mm. **) Sub 0,05%.

70

4.4.2.2. Drumurile publice La sfârşitul anului 2015, lungimea drumurilor publice a fost de 86,1 mii km, din care drumurile modernizate au reprezentat 37,9%. Tabel 4.4.6. Drumurile publice (la sfârşitul anului)

- kilometri -

2014 2015 2015 faţă de 2014,

diferenţe +/- %

Drumuri publice - total 85362 86080 718 0,8 din care:

Modernizate 30240 32641 2401 7,9 Cu îmbrăcăminţi uşoare rutiere 22088 21136 -952 -4,3

Din total drumuri publice: Drumuri naţionale1) 17272 17606 334 1,9

din care: Modernizate 16172 16557 385 2,4 Cu îmbrăcăminţi uşoare rutiere 861 833 -28 -3,3

Drumuri judeţene şi comunale 68090 68474 384 0,6 din care:

Modernizate 14068 16084 2016 14,3 Cu îmbrăcăminţi uşoare rutiere 21227 20303 -924 -4,4

Densitatea drumurilor publice pe 100 km2 35,8 36,1 0,3 0,8 1) Inclusiv autostrăzi şi drumuri europene.

Din lungimea totală a drumurilor publice, drumurile judeţene şi comunale au reprezentat 79,5%, iar drumurile naţionale 20,5%. Deşi drumurile judeţene şi comunale deţin cea mai mare pondere, totuşi mai puţin de jumătate din acestea sunt, fie modernizate (23,5% din lungimea totală a drumurilor judeţene şi comunale), fie au îmbrăcăminţi uşoare rutiere (29,7%).

Structura lungimii totale a drumurilor publice indică o distribuire relativ echilibrată pe regiuni de dezvoltare: Nord-Est (17,3% din lungimea totală a drumurilor publice); Sud-Muntenia (15,0%); Nord-Vest (14,9%); Centru (13,2%); Sud-Vest Oltenia (13,1%); Vest (12,8%); Sud-Est (12,7%); drumurilor publice din regiunea Bucureşti-Ilfov au reprezentat 1,0%.

Pe regiuni de dezvoltare, lungimea totală a drumurilor naţionale a avut următoarea structură: Sud-Muntenia (16,2% din lungimea totală a drumurilor naţionale); Nord-Est (15,2%); Centru (14,2%); Vest (13,8%); Nord-Vest (13,3%); Sud-Est (13,0%); Sud-Vest Oltenia (12,4%); regiunea Bucureşti-Ilfov (1,9%).

La sfârşitul anului 2015, pe regiuni de dezvoltare, lungimea totală a drumurilor judeţene şi comunale a avut o structură asemănătoare cu cea a drumurilor publice: Nord-Est (17,8% din lungimea totală a drumurilor judeţene şi comunale); Nord-Vest (15,4%); Sud-Muntenia (14,7%); Sud-Vest Oltenia (13,3%); Centru (12,9%); Sud-Est (12,6%); Vest (12,5%); regiunea Bucureşti-Ilfov (0,8%).

La sfârşitul anului 2015, densitatea drumurilor publice la 100 km2 teritoriu a fost de 36,1 km.

Peste densitatea medie a drumurilor publice s-au situat următoarele regiuni de dezvoltare: Bucureşti-Ilfov (cu 12,1 km de drumuri publice la 100 km2 teritoriu); Nord-Est (4,2 km la 100 km2); Sud-Vest Oltenia (2,4 km la 100 km2); Nord-Vest şi Sud-Muntenia (1,5 km la 100 km2).

La sfârşitul anului 2015 comparativ cu anul 2014 s-a înregistrat o creştere a lungimii drumurilor publice cu 718 km (respectiv 0,8%), a drumurilor modernizate cu 2401 km (respectiv 7,9%) şi o scădere a drumurilor cu îmbrăcăminţi uşoare rutiere cu 952 km (respectiv 4,3%). 4.4.3. Transportul de mărfuri 4.4.3.1. Transportul de mărfuri, pe moduri de transport În anul 2015, activitatea în domeniul transporturilor a continuat să fie influenţată atât de modificările structurale înregistrate de principalele ramuri ale economiei, cât şi de evoluţia pe plan internaţional, inclusiv din zona geografică în care este situată ţara noastră.

71

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, volumul de mărfuri transportate a înregistrat creşteri pentru toate modurile de transport, astfel: transportul rutier (cu 7706 mii tone, respectiv 4,0%), transportul feroviar (cu 4568 mii tone, respectiv 9,0%), transportul pe căi navigabile interioare (cu 2186 mii tone, respectiv 7,9%), maritim (cu 778 mii tone, respectiv 1,8%), transportul prin conducte petroliere magistrale (cu 298 mii tone, respectiv 4,7%) şi aerian (cu 2 mii tone,respectiv 6,3%).

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, parcursul mărfurilor transportate a înregistrat creşteri pentru toate modurile, astfel: transportul rutier (cu 3887 milioane tone-km, respectiv 11,1%), transportul feroviar (cu 1409 milioane tone-km, respectiv 11,5%), transportul pe căi navigabile interioare (cu 1408 milioane tone-km, respectiv 12,0%) şi transportul prin conducte petroliere magistrale (cu 45 milioane tone-km, respectiv 4,6%). Tabel 4.4.7 Transportul de mărfuri, pe moduri de transport

2014 2015

2015 faţă de 2014, diferenţe +/- %

Mărfuri transportate - mii tone Transport feroviar 50739 55307 4568 9,0 Transport rutier 190932 198638 7706 4,0 Transport pe căi navigabile interioare 27834 30020 2186 7,9 Transport maritim1) 43707 44485 778 1,8 Transport aerian 32 34 2 6,3 Transport prin conducte petroliere magistrale 6365 6663 298 4,7

Parcursul mărfurilor – milioane tone-km Transport feroviar 12264 13673 1409 11,5 Transport rutier 35135 39022 3887 11,1 Transport pe căi navigabile interioare 11760 13168 1408 12,0 Transport prin conducte petroliere magistrale 984 1029 45 4,6

1) Date conforme cu metodologia Eurostat privind evitarea "dublei înregistrari" pentru transportul naţional. Grafic 4.4.1. Structura parcursului mărfurilor, pe moduri de transport, în anul 2015

Transportul rutier de mărfuri a înregistrat 198,6 milioane tone, dintre acestea, 84,3% în transport naţional şi 15,7% în transport internaţional (inclusiv transport între state terţe şi cabotaj). Structura parcursului mărfurilor a inclus transport naţional în proporţie de 30,9% şi transport internaţional 69,1%.

În anul 2015, din volumul total al mărfurilor transportate pe cale rutieră, 56,2% a fost realizat în regimul “cont propriu”, iar parcursul mărfurilor transportate în regimul “contra plată” s-a realizat în proporţie de 77,7%.

72

Tabel 4.4.8. Transportul rutier de mărfuri

2014 2015

2015 faţă de 2014, diferenţe +/- %

Mărfuri transportate - mii tone Transport naţional 165254 167447 2193 1,3 Transport internaţional1) 25678 31191 5513 21,5

Parcursul mărfurilor - milioane tone-km Transport naţional 12135 12068 -67 -0,6 Transport internaţional1) 23000 26954 3954 17,2

1) Inclusiv transport între state terţe şi cabotaj.

4.4.3.2. Principalele tipuri de mărfuri transportate În anul 2015, în volumul total de mărfuri transportate pe căile rutiere (conform Clasificării Standard pentru Statistica Transporturilor, NST 2007), cele mai importante ponderi au fost deţinute de următoarele tipuri de mărfuri: minereuri metalifere şi alte produse de minerit şi exploatare de carieră; turbă; uraniu şi thoriu 33,7% şi alte produse minerale nemetalice 18,7%.

Cele mai însemnate locuri în structura principalelor tipuri de mărfuri transportate pe căile ferate au fost deţinute de: cărbune şi lignit; ţiţei şi gaze naturale 33,1% şi cocs, produse rafinate din petrol 30,0%.

În ceea ce priveşte transportul maritim, cele mai însemnate ponderi ale tipurilor de mărfuri transportate au fost: 35,2% produse agricole, din vânătoare şi silvicultură; peşte şi alte produse din pescuit; 19,4% cărbune şi lignit; ţiţei şi gaze naturale şi 11,6% mărfuri neidentificabile, mărfuri care din anumite motive nu pot fi identificate şi care nu pot fi clasificate în grupele 01-16.

Cele mai importante ponderi în transportul pe căi navigabile interioare au fost înregistrate pentru următoarele tipuri de mărfuri: 48,4% minereuri metalifere şi alte produse de minerit şi exploatare de carieră; turbă; uraniu şi thoriu; 29,0% produse agricole, din vânătoare şi silvicultură; peşte şi alte produse din pescuit şi 7,8% cărbune şi lignit; ţiţei şi gaze naturale.

În ceea ce priveşte parcursul mărfurilor transportate în transport rutier, diviziunea mărfuri grupate: un amestec de tipuri de mărfuri transportate împreună şi diviziunea produse alimentare, băuturi şi tutun au deţinut cele mai mari ponderi în total parcurs, respectiv 26,7% şi 18,1%.

În transport feroviar, parcursul principalelor tipuri de mărfuri transportate a fost înregistrat de 35,5% cocs, produse rafinate din petrol şi 11,2% produse agricole, din vânătoare şi silvicultură; peşte şi alte produse din pescuit.

Ponderile cele mai însemnate în transport pe căi navigabile interioare (valori în tone-kilometri) au fost înregistrate de următoarele tipuri de mărfuri: 38,0% produse agricole din vânătoare şi silvicultură; peşte şi alte produse din pescuit şi 31,4% minereuri metalifere şi alte produse de minerit şi exploatare de carieră: turbă, uraniu şi thoriu. 4.4.4. Transportul de pasageri 4.4.4.1. Transportul interurban şi internaţional de pasageri În anul 2015 comparativ cu anul precedent, transportul feroviar şi transportul pe căi navigabile interioare au înregistrat creşteri cu 2,7% şi respectiv 1,2%. Transportul maritim şi transportul rutier au înregistrat scăderi respectiv cu 49,2% şi 2,3%.

În ceea ce priveşte parcursul pasagerilor, transportul feroviar a înregistrat creştere cu 3,5%, în timp ce transportul pe căi navigabile interioare şi transportul rutier au scăzut cu -9,1% şi respectiv 4,7%.

73

Tabel 4.4.9. Transportul de pasageri, pe moduri de transport

2014 2015

2015 faţă de 2014, diferenţe

+/- % Transportul interurban şi internaţional de pasageri - mii pasageri

Transport feroviar 64760 66482 1722 2,7 Transport rutier 282018 275548 -6470 -2,3 Transport pe căi navigabile interioare 167 169 2 1,2 Transport aerian 11592 13273 1681 14,5 Transport maritim1) 63 32 -31 -49,2

Parcursul pasagerilor din transportul interurban şi internaţional de pasageri milioane pasageri-km

Transport feroviar 4976 5149 173 3,5 Transport rutier 18339 17471 -868 -4,7 Transport pe căi navigabile interioare 11 10 -1 -9,1

1) Pasageri de croazieră, inclusiv pasageri de croazieră în excursie - intrări.

Tabel 4.4.10. Transportul aerian de pasageri

2014 2015 2015 faţă de 2014,

diferenţe +/- %

Pasageri - număr 11592554 13272745 1680191 14,5 Îmbarcaţi 5836949 6685166 848217 14,5 Debarcaţi 5755605 6587579 831974 14,5

Curse aeriene regulate - număr 11306541 12879077 1572536 13,9 Îmbarcaţi 5695551 6489040 793489 13,9 Debarcaţi 5610990 6390037 779047 13,9

Curse aeriene neregulate - număr 286013 393668 107655 37,6 Îmbarcaţi 141398 196126 54728 38,7 Debarcaţi 144615 197542 52927 36,6

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, în analiza evoluţiei curselor aeriene de pasageri, se remarcă următoarele aspecte:

creşterea cu 13,9% a numărului de pasageri transportaţi prin curse aeriene regulate şi de asemenea, creşterea cu 37,6% a celor prin curse aeriene neregulate;

în anul 2015, 97,0% din totalul pasagerilor transportaţi au provenit din curse aeriene regulate. 4.4.5. Comunicaţii 4.4.5.1. Poştă şi telefonie În anul 2015 au funcţionat 5737 de subunităţi de poştă, cu 9 unităţi mai puţine, comparativ cu anul 2014.

În anul 2015, în România, 85,3% din numărul total al unităţilor de poştă sunt situate în mediul rural (4892 unităţi). Tabel 4.4.11. Unităţile de poştă (la sfârşitul anului)

2014 2015

2015 faţă de 2014, diferenţe +/- %

Unităţi - număr 5746 5737 -9 -0,2 din care:

În localităţi rurale 4968 4892 -76 -1,5

74

În anul 2015, corespondenţa şi imprimatele au însumat 176 milioane bucăţi, trimiterile recomandate 44815 mii bucăţi; numărul de trimiteri cu valoare declarată a fost de 8513 mii bucăţi, iar cel al coletelor poştale 47843 mii bucăţi.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, activităţile de poştă desfăşurate au înregistrat creşteri la trimiteri recomandate cu 2974 mii bucăţi, respectiv 7,1%, la trimiteri cu valoare declarată cu 1290 mii bucăţi, respectiv cu 17,9% la coletele poştale cu 15027 mii bucăţi, respectiv 45,8% şi la corespondenţă şi imprimate cu 30,6 milioane bucăţi, respectiv 21,0%.

Tabel 4.4.12. Activităţile de poştă şi telefonie

2014 2015

2015 faţă de 2014, diferenţe +/- %

Activităţi de poştă şi curierat1) Corespondenţă şi imprimate (mii bucăţi) 145685 176260 30575 21,0 Trimiterii recomandate (mii bucăţi) 41841 44815 2974 7,1 Trimiteri cu valoare declarată (mii bucăţi) 7223 8513 1290 17,9 Colete poştale (mii bucăţi) 32816 47843 15027 45,8

Activităţi de telefonie Numărul de conexiuni la serviciile de telefonie - total (milioane) 27,5 27,4 -0,1 -0,4

din care: la serviciile de telefonică fixă 4,6 4,3 -0,3 -6,5 la serviciile de telefonică mobilă 22,9 23,1 0,2 0,9

1) Date furnizate de Compania Naţională Poşta Română şi Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM) pentru furnizorii alternativi de servicii poştale. În anul 2015, numărul total de conexiuni la serviciile de telefonie a fost de 27,4 milioane, din care, 84,3% (23,1 milioane) au fost la serviciile de telefonie mobilă şi 15,7% (4,3 milioane) la serviciile de telefonie fixă.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, analiza evoluţiei numărului total de conexiuni la serviciile de telefonie, relevă o scădere cu 0,1 milioane (respectiv 0,4%).

În anul 2015, pe regiuni de dezvoltare, cele mai multe conexiuni la serviciile de telefonie fixă au fost înregistrate în: Bucureşti-Ilfov (18,6%), regiunea Nord-Est (13,1%) şi regiunea Centru (12,9%), precum şi în regiunile Nord-Vest (12,8%) şi Sud-Est (12,2%). 4.5. Comerţ internaţional cu bunuri

Statisticile de comerţ internaţional cu bunuri reprezintă parte a statisticilor oficiale ale Uniunii Europene (UE) şi ale fiecărui stat membru, care furnizează date statistice referitoare la comerţul cu bunuri între statele membre UE (sistemul statistic Intrastat), precum şi date referitoare la comerţul cu bunuri între statele membre UE şi ţările terţe, din afara UE (sistemul statistic Extrastat).

Statisticile de comerţ internaţional cu bunuri servesc nevoilor diferiţilor utilizatori, inclusiv operatorilor economici, academicienilor, cercetătorilor şi publicului larg. Interesul pentru statisticile de comerţ internaţional cu bunuri este în creştere, prin urmare, producerea în timp util şi de înaltă calitate a datelor este de primă importanţă pentru Institutul Naţional de Statistică.

Statisticile de comerţ internaţional cu bunuri ale României se stabilesc prin însumarea datelor obţinute din sistemele statistice Intrastat şi Extrastat.

Importanţa celor două sisteme statistice, Intrastat şi Extrastat, din punct de vedere al ponderii informaţiilor furnizate în totalul comerţului internaţional cu bunuri al României este net în favoarea sistemului Intrastat, sistem care gestionează un număr foarte mare de tranzacţii, a căror valoare acoperă peste 70% din volumul comerţului internaţional cu bunuri al României8).

8) Toate dinamicile şi ponderile au fost calculate din valori exprimate în mii euro. Diferenţele între datele pe total şi valorile obţinute din însumarea diverselor structuri utilizate sunt datorate rotunjirilor.

75

4.5.1. Exporturile, importurile şi soldul balanţei comerciale În anul 2015 exporturile FOB de bunuri au înregistrat o valoare de 54596 milioane euro (în creştere cu 4,1% faţă de anul 2014), iar importurile CIF au fost de 62962 milioane euro (în creştere cu 7,6% faţă de anul 2014), soldul balanţei comerciale FOB-CIF fiind de -8366 milioane euro, în creştere cu 2310 milioane euro comparativ cu anul 2014. Tabel 4.5.1. Exporturile, importurile şi soldul balanţei comerciale

2014 2015

Milioane lei Export FOB 233247 242686 Import CIF 260135 279867 Sold balanţă comercială (FOB - CIF) -26888 -37181 Milioane euro Export FOB 52466 54596 Import CIF 58522 62962 Sold balanţă comercială (FOB - CIF) -6056 -8366

Notă: Datele pentru anul 2014 au fost revizuite faţă de cele publicate anterior şi au caracter definitiv. Datele pentru anul 2015 au caracter semidefinitiv.

Grafic 4.5.1. Evoluţia comerţului internaţional cu bunuri

4.5.2. Exporturile, importurile şi soldul balanţei comerciale conform Clasificării Produselor şi Serviciilor asociate Activităţilor (CPSA 2008)

În anul 2015 cele mai importante contribuţii la creşterea exporturilor au fost înregistrate la: autovehicule de transport rutier, remorci şi semiremorci (10614 milioane euro, respectiv 19,4% din exporturile totale), maşini, utilaje şi echipamente, inclusiv electrice (10135 milioane euro, respectiv 18,6%), produse ale agriculturii şi vânătorii (3386 milioane euro, respectiv 6,2%), produse ale industriei metalurgice (2953 milioane euro, respectiv 5,4%), calculatoare şi produse electronice şi optice (2915 milioane euro, respectiv 5,3%), articole de îmbrăcăminte (2808 milioane euro, respectiv 5,1%).

76

Tabel 4.5.2. Exporturile, importurile şi soldul balanţei comerciale conform Clasificării Produselor şi Serviciilor asociate Activităţilor (CPSA 2008)

- milioane euro -

Cod CPSA Denumire cod CPSA

Export FOB

Import CIF Sold balanţă

comercială (FOB - CIF)

2014 2015 2014 2015 2014 2015 Total 52466 54596 58522 62962 -6056 -8366

01 Produse ale agriculturii şi vânătorii 3374 3386 1665 2156 1709 1230 02 Produse ale silviculturii şi exploatării forestiere 48 30 85 119 -37 -89 03 Peşte şi alte animale acvatice, produse de

acvacultură 5 5

43 53

-38 -48 05 Cărbune şi lignit 1 10 64 77 -63 -67 06 Petrol brut şi gaze naturale 25 14 3731 2316 -3706 -2302 07 Minereuri metalifere 55 53 205 207 -150 -154 08 Alte minerale şi produse de carieră 39 39 82 91 -43 -52 10 Produse alimentare 1409 1497 3168 3523 -1759 -2026 11 Băuturi 109 134 221 249 -112 -115 12 Produse din tutun 715 936 111 135 604 801 13 Produse ale industriei textile 1017 1091 2740 2931 -1723 -1840 14 Articole de îmbrăcăminte 2816 2808 971 1087 1845 1721 15 Piei şi produse din piele 1511 1453 1376 1398 135 55 16 Produse rezultate din prelucrarea lemnului

(exclusiv mobilier), articole din paie şi din alte materiale vegetale împletite 1751 1741

358 415

1393 1326 17 Hârtie şi produse din hârtie 297 310 1070 1141 -773 -831 19 Produse de cocserie; produse obţinute din

prelucrarea ţiţeiului 2666 1999

1595 1493

1071 506 20 Substanţe şi produse chimice 1838 1674 4901 5420 -3063 -3746 21 Produse farmaceutice de bază şi preparate

farmaceutice 875 879

2684 2682

-1809 -1803 22 Produse din cauciuc şi mase plastice 2596 2742 2818 3093 -222 -351 23 Alte produse din materiale nemetalice 324 341 775 853 -451 -512 24 Produse ale industriei metalurgice 2840 2953 3792 3909 -952 -956 25 Produse ale industriei construcţiilor metalice şi

produselor din metal (exclusive maşini, utilaje şi echipamente) 1576 1713

2662 2965

-1086 -1252 26 Calculatoare şi produse electronice şi optice 2769 2915 5142 5763 -2373 -2848 27 Echipamente electrice 4498 5384 4688 5406 -190 -22 28 Maşini, utilaje şi echipamente neclasificate în altă

parte 4431 4751

6142 6838

-1711 -2087 29 Autovehicule de transport rutier, remorci şi

semiremorci 9780 10614

5409 6255

4371 4359 30 Alte mijloace de transport 1454 1540 415 417 1039 1123 31 Mobilă 1863 2005 418 481 1445 1524 32 Alte produse industriale neclasificate în altă parte 449 483 844 1026 -395 -543 35 Energie electrică, gaze, apă caldă şi aer

condiţionat 321 403

42 133

279 270 Alte produse necuprinse în altă parte 1013 693 306 329 707 364

Notă: Datele pentru anul 2014 au fost revizuite faţă de cele publicate anterior şi au caracter definitiv. Datele pentru anul 2015 au caracter semidefinitiv.

Cele mai importante contribuţii la creşterea importurilor în anul 2015, au fost înregistrate la: maşini, utilaje şi echipamente, inclusiv electrice (12244 milioane euro, respectiv 19,5% din importurile totale), autovehicule de transport rutier, remorci şi semiremorci (6255 milioane euro, respectiv 9,9%), calculatoare şi produse electronice şi optice (5763 milioane euro, respectiv 9,2%), substanţe şi produse chimice (5420 milioane euro, respectiv 8,6%), produse ale industriei metalurgice (3909 milioane euro, respectiv 6,2%), produse alimentare (3523 milioane euro, respectiv 5,6%), produse din cauciuc şi mase plastice (3093 milioane euro, respectiv 4,9%).

77

4.5.3. Exporturile, importurile şi soldul balanţei comerciale, pe continente şi principale ţări partenere

Principalii parteneri comerciali ai României în anul 2015 sunt statele membre UE, cu o pondere de 73,7% în total exporturi, respectiv 77,2% în total importuri. Comerţul cu restul ţărilor lumii este distribuit între celelalte ţări ale Europei (11,1% din exporturi şi 10,2% din importuri), Asia (7,3% din exporturi şi 9,6% din importuri), Africa (4,1% din exporturi şi 0,8% din importuri), America (3,1% din exporturi şi 2,0% din importuri) şi Oceania (0,6% din exporturi şi 0,1% din importuri).

Tabel 4.5.3. Exporturile, importurile şi soldul balanţei comerciale, pe continente şi principale ţări partenere

- milioane euro -

Denumire continent / ţară Export FOB

Import CIF

Sold balanţă comercială (FOB - CIF)

2014 2015 2014 2015 2014 2015 Total 52466 54596 58522 62962 -6056 -8366 EUROPA 44440 46282 50325 55040 -5885 -8758 din care: UE-28 37315 40243 44124 48589 -6809 -8346 AELS 875 813 583 527 292 286 ALTE ŢĂRI DIN EUROPA 6250 5226 5618 5925 632 -699 ASIA 3835 3992 6457 6052 -2622 -2060 din care: Arabia Saudită 288 376 10 12 278 364 R.P.Chineză 565 525 2349 2888 -1784 -2363 Emiratele Arabe Unite 266 277 68 31 198 246 India 180 206 224 241 -44 -35 Iordania 246 249 5 1 241 248 Japonia 211 211 230 292 -19 -81 Kazahstan 63 43 2287 1010 -2224 -967 Liban 314 343 2 2 312 341 Republica Coreea 309 414 467 483 -158 -69 Israel 311 333 88 105 223 228 AFRICA 2266 2213 438 518 1828 1695 din care: Algeria 394 411 *) 1 394 410 Egipt 589 709 77 73 512 636 Maroc 349 381 112 129 237 252 AMERICA 1847 1709 1257 1283 590 426 din care: Brazilia 266 164 229 295 37 -131 Mexic 164 168 106 110 58 58 Statele Unite 974 1052 680 679 294 373 OCEANIA 49 330 25 42 24 288 din care: Australia 37 51 18 24 19 27 Notă: Datele pentru anul 2014 au fost revizuite faţă de cele publicate anterior şi au caracter definitiv. Datele pentru anul 2015 au caracter semidefinitiv. Repartizarea pe ţări a schimburilor internaţionale de bunuri se realizează astfel: - pentru comerţul intracomunitar, pe baza principiului "ţara de destinaţie" (la expedieri) şi "ţara de expediere" (la introduceri); - pentru comerţul extracomunitar, pe baza principiului "ţara de destinaţie" (la export) şi "ţara de origine" (la import, cu excepţia cazului în care ţara de origine este un stat membru UE, caz în care se ia în considerare ţara de expediere). *) Sub 0,5.

Schimburile comerciale între România şi statele membre UE au crescut în anul 2015 faţă de 2014 cu 7,8% la export (+2928 milioane euro) şi respectiv cu 10,1% la import (+4465 milioane euro). Exporturile către statele AELS au scăzut cu 7,1% (-62 milioane euro), iar importurile au scăzut cu 9,7% (-56 milioane euro). În rândul ţărilor din Europa, o pondere însemnată în valoarea totală a exporturilor României din anul 2015 o deţine şi Turcia (cu 3,9% din total).

78

În anul 2015 faţă de anul 2014, exporturile către Asia au crescut cu 4,1%. Ţările partenere din Asia către care România a înregistrat cele mai mari exporturi au fost: R.P.Chineză (525 milioane euro), Republica Coreea (414 milioane euro), Arabia Saudită (376 milioane euro), Liban (343 milioane euro), Israel (333 milioane euro), Emiratele Arabe Unite (277 milioane euro), Iordania (249 milioane euro), Japonia (211 milioane euro).

Exporturile cǎtre Africa au scăzut în anul 2015 cu 2,3% faţă de anul 2014, cele mai importante ţări partenere fiind Egipt (709 milioane euro), Algeria (411 milioane euro) şi Maroc (381 milioane euro).

Exporturile cǎtre America au scăzut cu 138 milioane euro (-7,5%) în perioada analizată. Ţările partenere din America către care România a înregistrat cele mai mari exporturi au fost Statele Unite (1052 milioane euro), Mexic (168 milioane euro) şi Brazilia (164 milioane euro).

Importurile din ţările partenere situate în Europa (cu excepţia UE) au înregistrat cele mai mari niveluri, în anul 2015, în cazul Turciei (2283 milioane euro, respectiv 3,6% din importurile totale) şi Federaţiei Ruse (1980 milioane euro, respectiv 3,1%).

În anul 2015, ţările partenere din Asia din care au fost înregistrate cele mai mari importuri au fost: R.P.Chineză (2888 milioane euro, respectiv 4,6% din total importuri), Kazahstan (1010 milioane euro, respectiv 1,6%), Republica Coreea (483 milioane euro, respectiv 0,8%), Japonia (292 milioane euro, respectiv 0,5%) şi India (241 milioane euro, respectiv 0,4%).

În anul 2015 faţă de anul 2014, importurile din Africa au crescut cu 18,1%, cele mai importante ţări partenere fiind Maroc şi Egipt, de unde au fost importate bunuri în valoare de 129 milioane euro, respectiv 73 milioane euro.

Importurile din America au crescut în anul 2015 comparativ cu anul 2014 cu 26 milioane euro, ajungând la 1283 milioane euro. Cei mai importanţi parteneri comerciali au fost Statele Unite (679 milioane euro) şi Brazilia (295 milioane euro).

4.5.4. Exporturile, importurile şi soldul balanţei comerciale Intra UE-28

Cele mai mari ponderi în total exporturi intracomunitare au fost deţinute în anul 2015 de: Germania (19,7% din total exporturi), Italia (12,5%), Franţa (6,8%), Ungaria (5,4%), Regatul Unit (4,4%), Bulgaria (3,3%), Spania (2,9%), iar cele mai mici ponderi le-au deţinut: Luxemburg şi Letonia (sub 0,05% fiecare), Malta, Lituania, Estonia şi Cipru (cu câte 0,1% fiecare).

Din analiza pe ţări a importurilor intracomunitare în anul 2015 se observă că cele mai mari ponderi în totalul importurilor României au revenit: Germaniei (19,9% din importul total), Italiei (10,9%), Ungariei (7,9%) şi Franţei (5,6%). De asemenea, cele mai mici ponderi (sub 0,2%) au revenit: Letoniei (sub 0,05%), Maltei, Estoniei, Ciprului, Luxemburgului şi Lituaniei (0,1% fiecare). Restul statelor membre UE-28 au avut ponderi cuprinse între 0,2% (Croaţia) şi 4,8% (Polonia).

În anul 2015 relaţiile comerciale intense cu statele din Uniunea Europeanǎ au fost însoţite şi de o creştere a deficitului comercial, care a ajuns la -8346 milioane euro, cu 1537 milioane euro mai mare decât cel din anul 2014.

În anul 2015, balanţa comercială intracomunitară: a înregistrat deficite de peste 100 milioane euro cu: Ungaria (-2067 milioane euro), Germania

(-1731 milioane euro), Polonia (-1584 milioane euro), Olanda (-1140 milioane euro), Austria (-1053 milioane euro), Slovacia (-464 milioane euro), Belgia (-463 milioane euro), Republica Cehă (-429 milioane euro), Irlanda (-237 milioane euro) şi Slovenia (-104 milioane euro);

a înregistrat excedente de peste 100 milioane euro cu: Regatul Unit (810 milioane euro), Franţa (205 milioane euro), Suedia (126 milioane euro).

79

Tabel 4.5.4. Exporturile, importurile şi soldul balanţei comerciale Intra UE-28

- milioane euro -

Denumire ţară Export FOB

Import CIF

Sold balanţă comercială (FOB - CIF)

2014 2015 2014 2015 2014 2015 Total 52466 54596 58522 62962 -6056 -8366 Uniunea Europeană (UE-28) 37315 40243 44124 48589 -6809 -8346

Austria 1245 1375 2199 2428 -954 -1053 Belgia 895 985 1248 1448 -353 -463 Bulgaria 1782 1818 1685 1860 97 -42 Republica Cehă 1180 1364 1601 1793 -421 -429 Cipru 58 81 60 56 -2 25 Croaţia 134 163 87 121 47 42 Danemarca 213 222 307 267 -94 -45 Estonia 72 61 17 36 55 25 Finlanda 139 150 153 163 -14 -13 Franţa 3551 3716 3322 3511 229 205 Germania 10100 10771 11219 12502 -1119 -1731 Grecia 738 720 620 725 118 -5 Irlanda 103 140 358 377 -255 -237 Italia 6243 6799 6324 6849 -81 -50 Letonia 24 23 17 19 7 4 Lituania 51 59 62 71 -11 -12 Luxemburg 15 20 85 70 -70 -50 Malta 25 33 31 36 -6 -3 Olanda 1357 1382 2183 2522 -826 -1140 Polonia 1316 1463 2725 3047 -1409 -1584 Portugalia 195 208 279 280 -84 -72 Regatul Unit 2157 2378 1332 1568 825 810 Slovacia 930 962 1307 1426 -377 -464 Slovenia 256 320 397 424 -141 -104 Spania 1393 1580 1544 1609 -151 -29 Suedia 468 500 377 374 91 126 Ungaria 2672 2938 4586 5005 -1914 -2067

Notă: Datele pentru anul 2014 au fost revizuite faţă de cele publicate anterior şi au caracter definitiv. Datele pentru anul 2015 au caracter semidefinitiv.

4.5.5. Indicii valorii unitare şi indicii volumului fizic

Indicii valorii unitare pentru exporturi în perioada 2000-2015 calculaţi faţă de media anului precedent au avut evoluţii diferite, înregistrând un maxim de 109,5% în anul 2005 şi un minim de 89,3% în anul 2009. O evoluţie asemănătoare au avut şi indicii valorii unitare pentru importuri, cu un maxim de 106,2% în anul 2011 şi un minim de 89,3% în anul 2009.

Indicii anuali ai volumului fizic au fost în general în creştere faţă de anul precedent, cu excepţia anilor 2009 şi 2012, când s-au înregistrat scăderi atât pentru exporturi, cât şi pentru importuri.

Indicele raportului de schimb, calculat ca raport între indicele valorii unitare la export şi indicele valorii unitare la import a fost supraunitar, cu excepţia anilor 2002 şi 2013, când a fost subunitar.

80

Tabel 4.5.5. Indicii valorii unitare, raportul de schimb şi indicii volumului fizic

- an precedent = 100 -

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Indicii valorii unitare (IVU)1)

EXPORTURI 108,9 100,6 98,5 98,2 105,1 109,5 108,2 106,0 103,8 89,3 107,0 107,9 103,9 97,0 98,5 100,2 IMPORTURI 103,6 99,7 98,7 96,7 100,7 105,3 103,6 98,2 103,4 89,3 104,2 106,2 100,8 98,0 97,6 97,7

Raportul de schimb

IVUEXP / IVUIMP 105,1 100,9 99,8 101,5 104,3 104,0 104,4 108,0 100,5 100,1 102,7 101,6 103,1 99,0 100,8 102,5

Indicii volumului fizic EXPORTURI 129,8 112,2 117,2 108,4 115,4 107,3 107,4 107,3 109,6 96,7 119,9 112,3 95,8 113,4 107,5 103,9 IMPORTURI 138,4 122,5 110,1 116,1 123,1 117,7 120,8 127,5 106,2 76,1 115,3 110,4 98,8 103,2 108,4 110,2 1) Indici calculaţi din valori exprimate în euro.

Grafic 4.5.2. Indicii valorii unitare şi indicii volumului fizic

81

4.6. Turism 4.6.1. Turism intern 4.6.1.1. Numărul unităţilor de cazare turistică Prin poziţia sa geografică, România dispune de o varietate de resurse naturale care dau posibilitatea practicării unei largi game de activităţi turistice.

În anul 2015, numărul total al structurilor de cazare turistică a fost de 6821 unităţi, înregistrându-se, comparativ cu anul 2014, o creştere cu 691 unităţi (respectiv +11,3%).

În anul 2015, numărul de unităţi de cazare turistică existente, 90,0% se regăsesc în hoteluri şi moteluri (25,9% din numărul total de unităţi existente), pensiuni agroturistice (28,1%), pensiuni turistice (22,4%), vile turistice şi bungalouri (13,5%).

În anul 2015, numărul total de locuri existente în aceste unităţi a fost de 328313, cu 17025 locuri mai multe decât în anul anterior (respectiv +5,5%); din acestea, în funcţiune au fost 81873 mii locuri-zile, în creştere, cu 5,4% faţă de anul 2014.

În ceea ce priveşte numărul de locuri existente în unităţile de cazare turistică, în anul 2015 se constată că, majoritatea se regăsesc în hoteluri şi moteluri (60,5%), în pensiuni agroturistice (10,7%), în pensiunile turistice (9,8%), în vile turistice şi bungalouri (5,3%), în campinguri şi unităţi tip căsuţă (5,4%).

În anul 2015, indicele de utilizare netă a capacităţilor de cazare turistică în funcţiune9) a fost de 28,7%, cu 2,6 puncte procentual peste nivelul înregistrat în anul anterior (26,1%). În anul 2015, peste medie s-au situat, hoteluri şi moteluri (35,3%, respectiv +3,3 puncte procentuale peste anul 2014), vile turistice şi bungalouri (21,0%, respectiv +1,7 puncte procentuale), hosteluri (20,4%, respectiv +2,8 puncte procentuale), spaţiile de cazare pe nave (19,9% respectiv +8,6 puncte procentuale), popasurile turistice (cu un indice de utilizare netă de 17,9%, respectiv +3,6 puncte procentuale), pensiuni turistice (17,7%, respectiv +2,3 puncte procentuale), taberele de elevi şi preşcolari (17,4%, respectiv +2,8 puncte procentuale), pensiuni agroturistice (15,1%, respectiv +1,9 puncte procentuale), cabane turistice (13,2%, respectiv +0,7 puncte procentuale), hanuri turistice (13,8%, respectiv +3,1 puncte procentuale), campinguri şi unităţi tip căsuţă (13,7%, respectiv +3,8 puncte procentuale) sate de vacanţă (cu 13,6%, respectiv +3,1 puncte procentuale) şi cabane turistice (13,2%, respectiv +0,7 puncte procentuale). Tabel 4.6.1. Structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică1), capacitatea de cazare turistică existentă şi indicii de utilizare netă ai capacităţii de cazare turistică în funcţiune

Unităţi existente,

număr

Număr de locuri

existente

Indicii de utilizare netă ai capacităţii de cazare turistică în funcţiune,

% 2014 2015 2014 2015 2014 2015

Total 6130 6821 311288 328313 26,1 28,7 Hoteluri şi moteluri 1685 1766 194119 198606 32,0 35,3 Hosteluri2) 204 248 9116 11757 17,6 20,4 Hanuri turistice 5 3 143 63 10,7 13,8 Cabane turistice 162 196 5128 5876 12,5 13,2 Campinguri şi unităţi tip căsuţă 105 127 15323 17696 9,9 13,7 Vile turistice şi bungalouri 866 923 16534 17241 19,3 21,0 Tabere de elevi şi preşcolari 62 63 9759 6979 14,6 17,4 Pensiuni turistice3) 1323 1527 27295 32051 15,4 17,7 Pensiuni agroturistice4) 1665 1918 30480 35188 13,2 15,1 Popasuri turistice 35 33 2209 1792 14,3 17,9 Sate de vacanţă 9 7 717 557 10,5 13,6 Spaţii de cazare pe nave 9 10 465 507 11,3 19,9

1) La 31 iulie. Structuri de cazare turistică cu cel puţin 5 locuri-pat. 2) Din anul 2009 hotelurile pentru tineret s-au asimilat la hosteluri. 3) Din anul 2009 pensiunile turistice urbane s-au asimilat pensiunilor turistice. 4) Din anul 2009 pensiunile turistice rurale s-au asimilat la pensiunile agroturistice.

9) Stabilit prin raportarea numărului de înnoptări realizate la capacitatea de cazare în funcţiune.

82

4.6.1.2 Structura capacităţii totale de cazare existente, după gradul de confort În anul 2015 comparativ cu anul 2014, structura capacităţii totale de cazare existentă, după gradul de confort al unităţilor din sistem, relevă următoarele aspecte mai importante:

a continuat să fie predominant confortul de tip 3 şi 2 stele (41,6% din total, respectiv 29,7%); s-au înregistrat creşteri ale ponderii locurilor în unităţile de 4 stele (15,7%); totodată s-a redus ponderea în total a locurilor din unităţile neclasificate (3,3%).

În anul 2015, pentru principalele capacităţi de cazare existente, tendinţele înregistrate în ceea ce priveşte structura acestora, după gradul de confort al unităţilor din sistem se prezintă astfel: cele mai multe hoteluri au fost de 3 stele (39,5% din total hoteluri); pe locul al doilea, ca importanţă, s-au situat hotelurile de 2 stele (31,6%), precum şi cele de 4 stele (21,4%).

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, la hoteluri s-a înregistrat o creştere a gradului de confort a hotelurilor de 4 stele cu 10,1%, precum şi la cele de 3 stele cu 7,1%, paralel cu diminuarea gradului de confort la unităţile neclasificate pe stele (-16,7%). Tabel 4.6.2. Capacitatea de cazare în funcţie de gradul de confort

- procente - Categorii de confort 5 stele 4 stele 3 stele 2 stele 1 stea Neclasificate1)

Structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică2) (număr) 2014 Total 2,0 10,9 48,2 29,3 7,6 2,0 Hoteluri 2,1 18,1 50,0 25,3 4,1 0,4 Vile turistice şi bungalouri 7,2 9,9 37,4 24,1 20,9 0,5 Pensiuni agroturistice3) 1,2 10,6 50,3 34,8 3,1 - 2015 Total 1,5 11,3 50,9 27,9 6,7 1,7 Hoteluri 2,2 19,0 51,1 23,7 3,7 0,3 Vile turistice şi bungalouri 3,8 10,8 44,3 24,2 16,6 0,3 Pensiuni agroturistice3) 1,0 11,2 53,2 31,6 3,0 -

Capacitatea de cazare existentă2) (locuri) 2014 Total 2,7 14,9 40,3 30,7 6,7 4,7 Hoteluri 3,9 19,8 40,0 32,8 3,1 0,4 Campinguri şi unităţi tip căsuţă - 4,8 9,9 19,9 45,2 20,3 Vile turistice şi bungalouri 1,9 9,3 39,5 33,7 15,0 0,5 Tabere de elevi şi preşcolari - - - - - 100,0 2015 Total 2,8 15,7 41,6 29,7 7,0 3,3 Hoteluri 4,3 21,4 39,5 31,6 2,9 0,4 Campinguri şi unităţi tip căsuţă - 1,8 8,7 21,8 51,9 15,7 Vile turistice şi bungalouri 0,8 10,8 44,0 30,9 13,1 0,4 Tabere de elevi şi preşcolari - - - 6,1 - 93,9

Capacitatea de cazare în funcţiune (mii locuri-zile) 2014 Total 3,7 18,6 44,2 26,3 4,2 2,9 Hoteluri 5,4 24,6 42,2 25,1 2,2 0,5 Tabere de elevi şi preşcolari - - - 0,9 - 99,1 2015 Total 3,6 19,6 45,5 24,6 4,4 2,3 Hoteluri 5,3 26,4 42,5 23,1 2,3 0,5 Tabere de elevi şi preşcolari - - - 1,7 0,2 98,1

1) Reprezintă unităţile neclasificate sau în curs de clasificare şi/sau reclasificare. 2) La 31 iulie. Structuri de cazare turistică cu cel puţin 5 locuri-pat. 3) Din anul 2009 pensiunile turistice rurale s-au asimilat la pensiunile agroturistice.

83

În structura capacităţii de cazare în funcţiune, în anul 2015, cea mai mare pondere a fost deţinută de unităţile cu 3 stele (50,9% din total), 2 stele (27,9%), precum şi 4 stele (11,3%).

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, structura capacităţii de cazare în funcţiune a înregistrat ameliorări mai importante la următoarele categorii de confort: cu 4 stele (+10,7%), cu 3 stele (+8,5%), ca un fenomen pozitiv, menţionăm scăderea ponderii în total a capacităţilor de cazare în funcţiune în unităţile cu 2 stele (-1,5%) şi a celor neclasificate pe stele (-16,1%).

În anul 2015, pe regiuni de dezvoltare, unităţile de primire turistică cu funcţiuni de cazare, au înregistrat următoarea structură: Centru 30,9%, Sud-Est 16,3%, Nord-Est 12,1%, Nord-Vest 11,3%, Sud-Muntenia 10,8%, Vest 9,6%, Sud-Vest Oltenia 6,3%, Bucureşti-Ilfov 2,7%. 4.6.1.3. Capacitatea şi activitatea de cazare turistică, pe forme de proprietate Deşi procesul de privatizare al turismului a demarat lent (în anul 2000, numai 55,3% din unităţile de cazare erau în proprietate majoritar privată) totuşi, datorită atractivităţii sectorului, în anul 2015, ponderea proprietăţii majoritar private10) a ajuns la 96,6%. Acest aspect este susţinut şi de ponderea proprietăţii majoritar private la ceilalţi indicatori de caracterizare a activităţii de turism, după cum urmează: 92,6% la capacitatea existentă; 93,5% la capacitatea în funcţiune; 96,5% la sosiri; 92,3% la înnoptări. Tabel 4.6.3. Capacitatea şi activitatea de cazare turistică, pe forme de proprietate, în anul 2015

U.M. Total

Forme de proprietate Majoritar de

stat Majoritar

privată Capacitatea şi activitatea de cazare turistică

Structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică1) număr

6821

253

6568

Capacitatea existentă1) locuri 328,3 24,2 304,1 Capacitatea în funcţiune2) mii locuri-zile 81872,6 5337,2 76535,4 Sosiri mii 9922,0 338,0 9584,0 Înnoptări mii 23519,4 1802,1 21717,3 Indicii de utilizare netă a capacităţii în funcţiune procente 28,7 33,8 28,4

Structura capacităţii şi activităţii de cazare turistică Structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică1)

procente

100,0

3,7

96,3

Capacitatea existentă1) procente 100,0 7,4 92,6 Capacitatea în funcţiune2) procente 100,0 6,5 93,5 Sosiri procente 100,0

100,0 % 3,5 96,5

Înnoptări procente 100,0 7,7 92,3 1) La 31 iulie. Structuri de cazare turistică cu cel puţin 5 locuri-pat. 2) După forma de proprietate a persoanelor juridice şi fizice care au administrat efectiv structurile de cazare în perioada respectivă. 4.6.1.4. Numărul de sosiri ale turiştilor în unităţile de cazare În anul 2015 s-au înregistrat 9922 mii sosiri, din care 2240 mii (22,6% din total) au fost sosiri ale turiştilor străini.

Analiza repartizării sosirilor, pe categorii de unităţi, reflectă preferinţa turiştilor pentru hoteluri şi moteluri (75,9% din total); pe locurile următoare, dar la diferenţe semnificative, s-au situat sosirile în pensiuni turistice (9,1%), pensiuni agroturistice (6,8%) şi pentru vile turistice şi bungalouri (3,2%).

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, numărul turiştilor străini a crescut cu 325 mii. Cele mai semnificative sosiri de turişti străini s-au înregistrat în hoteluri şi moteluri (2006 mii turişti, respectiv 26,6% din numărul total al turiştilor sosiţi în aceste unităţi). Creşteri mai mari ale ponderii turiştilor străini sosiţi în diferite structuri de cazare în anul 2015 faţă de anul 2014 s-au înregistrat în vile hanuri (+9,5 puncte procentuale) şi sate de vacanţă (+8,7 puncte procentuale).

10) La structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică.

84

Tabel 4.6.4. Sosiri ale turiştilor în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică

Sosiri, mii turişti

2015 faţă de 2014

Ponderea sosirilor turiştilor străini în total tip structură,

%

2014 2015 mii

turişti +/-

% 2014 2015 pp1) +/-

Total - din care: 8466 9922 1456 117,2 22,6 22,6 - Hoteluri şi moteluri 6558 7534 976 114,9 26,6 26,6 - Hosteluri1) 190 258 68 135,8 14,3 15,6 1,3 Hanuri turistice 1 2 1 200,0 - 10,0 10,0 Cabane turistice 95 95 - 100,0 5,6 7,4 1,8 Campinguri şi unităţi tip căsuţă 43 73 30 169,8 9,8 11,2 1,4 Vile turistice şi bungalouri 249 316 67 126,9 9,9 9,9 - Tabere de elevi şi preşcolari 60 48 -12 80,0 1.7 3,3 1,6 Pensiuni turistice2) 704 899 195 127,7 9,8 10,3 0,5 Pensiuni agroturistice3) 549 673 124 122,6 7,5 7,5 - Popasuri turistice 14 18 4 128,6 7,1 1,1 6,0 Sate de vacanţă 3 6 3 200,0 6,7 16,7 10,0

1) Puncte procentuale. 2) Din anul 2009 hotelurile pentru tineret s-au asimilat la hosteluri. 3) Din anul 2009 pensiunile turistice urbane s-au asimilat pensiunilor turistice. 4) Din anul 2009 pensiunile turistice rurale s-au asimilat la pensiunile agroturistice.

4.6.1.5. Numărul de înnoptări ale turiştilor în unităţile de cazare În anul 2015 s-au înregistrat 23519 mii înnoptări ale turiştilor în unităţile de cazare, mai multe cu 3239 mii înnoptări (16,0%) faţă de anul 2014 (20280 mii înnoptări). Cele mai semnificative creşteri ale numărului de înnoptări în unităţile de cazare s-au înregistrat la următoarele tipuri de unităţi: hoteluri şi moteluri (+2142 mii înnoptări) şi pensiuni turistice (+392 mii înnoptări). Tabel 4.6.5. Înnoptări ale turiştilor în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică

Înnoptǎri, mii turişti

2015 faţă de 2014

Ponderea înnoptărilor turiştilor străini în total tip structuă,

%

2014 2015 mii

turişti +/-

% 2014 2015

Total 20280 23519 3239 116,0 18,6 19,0 Hoteluri şi moteluri 16326 18468 2142 113,1 20,8 21,3 Hosteluri1) 428 588 160 137,4 12,9 15,3 Hanuri turistice 2 3 1 150,0 - 12,9 Cabane turistice 170 183 13 107,6 7,1 8,2 Campinguri şi unităţi tip căsuţă 121 213 92 176,0 5,8 7,5 Vile turistice şi bungalouri 595 736 141 123,7 9,2 9,6 Tabere de elevi şi preşcolari 238 233 -5 97,9 2,1 5,2 Pensiuni turistice2) 1273 1665 392 130,8 11,3 12,6 Pensiuni agroturistice3) 1082 1369 287 126,5 8,4 8,3 Popasuri turistice 36 45 9 125,0 2,8 1,0 Sate de vacanţă 8 15 7 187,5 6,3 20,0 Spaţii de cazare pe nave 1 1 - 100,0 - -

1) Din anul 2009 hotelurile pentru tineret s-au asimilat la hosteluri. 2) Din anul 2009 pensiunile turistice urbane s-au asimilat pensiunilor turistice. 3) Din anul 2009 pensiunile turistice rurale s-au asimilat la pensiunile agroturistice.

În anul 2015, în unităţile de cazare au înnoptat un număr de 4472 mii turişti străini, respectiv 19,0% din numărul total de înnoptări întregistrat; comparativ cu anul anterior s-a produs o creştere a numărului de înnoptări ale turiştilor străini (cu 18,7%). Turiştii străini care au înnoptat, au preferat hotelurile şi motelurile (88,1% din numărul de înnoptări aferente turiştilor străini).

85

4.6.1.6. Indicii de utilizare netă a capacităţilor de cazare turistică în funcţiune

În anul 2015 indicele de utilizare netă a capacităţilor de cazare turistică în funcţiune, a variat cu valori cuprinse între 19,3% (vile turistice şi bungalouri) şi 9,9% (campinguri şi unităţi tip căsuţă).

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, pe ansamblu, indicele de utilizare netă a capacităţii de cazare în funcţiune prezintă următoarele aspecte:

s-a înregistrat o scădere cu -47,4 puncte procentuale la spaţii de cazare pe nave; s-a ameliorat mai mult la următorul tip de unităţi: +2,0 puncte procentuale la tabere de elevi şi

preşcolari, +0,8 puncte procentuale la pensiuni turistice şi cu 0,5 puncte procentuale la cabane turistice.

4.6.1.7. Destinaţiile turistice În medie, în anul 2015, distribuţia structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare pe destinaţii turistice a fost următoarea: 32,9% în alte localităţi; 26,7% în zona montană; 21,3% în oraşele reşedinţă de judeţ, 10,1% pe litoral; 7,0% în staţiuni balneare; 2,0% în Delta Dunării. Tabel 4.6.6. Capacitatea şi activitatea de cazare turistică, pe destinaţii turistice, în anul 2015

U.M. Total Destinaţii turistice

Litoral1) Balnear Montan Delta Dunării2)

Oraşe reşedinţă de judeţ3)

Alte localităţi

Structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică număr 6821 686 479 1822 138 1450 2246

din care: hoteluri4) număr 1545 283 122 204 19 651 266 Capacitatea existentă4) locuri 328313 83353 35342 55775 3907 86565 63371

din care: hoteluri locuri 190275 62440 25238 17720 1844 65371 17662

Capacitatea în funcţiune mii locuri-

zile 81873 9412 9136 16005 560 2959 17173

din care: hoteluri mii locuri-

zile 49581 7626 7013 5969 500 2311 5362 Sosiri mii 9922 822 780 1528 69 5088 1635

din care: străini mii 2240 30 43 172 16 1719 260 Înnoptări mii 23519 3668 3917 3258 138 9209 3329

din care: străini mii 4472 191 170 346 34 3206 525 Indicii de utilizare netă a capacităţii în funcţiune % 28,7 39,0 42,9 20,4 24,7 31,1 19,4 Durata medie a şederii zile 2,4 4,5 5,0 2,1 2,0 1,8 2,0

1) Exclusiv oraşul Constanţa. 2) Inclusiv municipiul Tulcea. 3) Inclusiv municipiul Bucureşti şi exclusiv municipiul Tulcea. 4) La 31 iulie. Structuri de cazare turistică cu cel puţin 5 locuri-pat. În directă corelaţie cu această distribuţie s-au aflat şi ceilalţi indicatori, şi anume:

hotelurile au înregistrat următoarea repartizare: 36,1% în oraşele reşedinţă de judeţ; 21,0% în alte localităţi; 19,5% în staţiuni montane; 11,5% pe litoral; 11,2% în zona balneară; 0,7% în Delta Dunării;

capacitatea de cazare în funcţiune, exprimată prin numărul de locuri-zile pe destinaţii, a fost de: 26,4% în oraşele reşedinţă de judeţ; 25,4% pe litoral; 19,3% în alte localităţi; 17,0% în zona montană; 10,8% în staţiuni balneare; 1,2% în Delta Dunării;

capacitatea de cazare în funcţiune din hoteluri a fost reprezentată, în special, de oraşele reşedinţă de judeţ (34,4% din capacitatea totală de cazare în funcţiune din hoteluri), litoral (32,4%), precum şi staţiuni balneare (13,3%);

cele mai multe sosiri s-au înregistrat în oraşele reşedinţă de judeţ (51,3% din totalul sosirilor), în alte localităţi (16,5%) precum şi în zona montană (15,4%); de asemenea, cei mai mulţi străini au sosit în oraşele reşedinţă de judeţ (76,7% din numărul total de străini sosiţi);

înnoptările au înregistrat următoarea structură: 39,2% în oraşe reşedinţă de judeţ; 16,7% în staţiuni balneare; 15,6% pe litoral; 13,9% la staţiuni montane; 14,2% în alte localităţi; 0,6% în Delta Dunării; cei mai mulţi străini au înnoptat în oraşele reşedinţă de judeţ (71,7% din total înnoptări ale turiştilor străini), în alte localităţi (11,7%) şi în zona montană (7,7%).

86

4.6.1.8. Durata medie a şederii turiştilor în diferite locaţii În anul 2015, durata medie a şederii turiştilor în diferite locaţii a fost de 2,4 zile la acelaşi nivelul ca în anul anterior; au existat unele particularităţi ale nivelului acestui indicator, în funcţie de destinaţiile turistice, astfel: în staţiunile balneare, durata medie a şederii turiştilor a fost 5,0 zile cu 2,6 zile mai mare decât media, iar pe litoral a fost 4,5 zile cu 2,1 zile mai mare decât media; pe celelalte destinaţii turistice, durata medie a şederii turiştilor în diferite locaţii s-a situat sub medie: 1,8 zile în Bucureşti şi oraşele reşedinţă de judeţ, 2,0 zile în zona Delta Dunării respectiv alte localităţi şi trasee turistice şi 2,1 zile în staţiunile montane.

În anul 2015, indicele mediu de utilizare netă a capacităţii în funcţiune a fost de 28,7%; pe destinaţii turistice situându-se peste nivelul mediu în staţiunile balneare (cu 14,2 puncte procentuale) şi pe litoral (10,3 puncte procentuale), oraşele reşedinţă de judeţ (2,4 puncte procentuale); totodată, sub nivelul mediu de utilizare netă a capacităţii în funcţiune s-au aflat alte localităţi (-9,3 puncte procentuale), staţiunile montane (-8,7 puncte procentuale) şi Delta Dunării (-4,0 puncte procentuale).

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică au înregistrat creşteri cu 691 unităţi (11,3%). Creşteri semnificative s-au înregistrat în: zona montană (213 unităţi, respectiv 13,2%) şi alte localităţi (322 unităţi, respectiv 16,7%). Numărul de hoteluri a crescut cu 4,9% (respectiv 72 unităţi), din care cele mai multe s-au înregistrat în alte localităţi (13 unităţi, respectiv 5,1%).

În anul 2015 faţă de anul 2014, capacitatea de cazare existentă a crescut cu 5,5% (17025 locuri).

Creşteri mai însemnate s-au înregistrat în zona montană (+4779 locuri, respectiv +9,4%) şi în oraşe reşedinţă de judeţ (3405 locuri, respectiv +4,1%).

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, numărul de sosiri a crescut cu 1456 mii, din care cele mai multe au fost în oraşele reşedinţă de judeţ (+780 mii sosiri, respectiv +18,1%). În anul 2015, turiştii străini au înregistrat o creştere faţă de anul 2014 (respectiv +2240 mii turişti străini). Cei mai mulţi turişti străini înregistrându-se în oraşele reşedinţă de judeţ (1719 mii sosiri de turişti străini, respectiv 76,7% din total sosiri străini).

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, numărul de înnoptări a crescut cu 3239 mii. Cele mai mari creşteri au fost în oraşele reşedinţă de judeţ (1358 mii înnoptări, respectiv 17,3% din total înnoptări) şi în staţiuni din zona montană (486 mii înnoptări, respectiv 17,5% din total înnoptări). 4.6.1.9. Turismul organizat de agenţiile de turism, pe acţiuni turistice şi zone turistice În anul 2015, un număr de 1650 mii persoane au participat la acţiuni turistice organizate de agenţiile de turism tur-operatoare şi de către cele cu activitate de vânzare, comparativ cu anul 2014, când au participat 1749 mii turişti înregistrându-se o scădere cu -5,7%.

În anul 2015, turiştii români participanţi la acţiunile turistice interne organizate de agenţiile de turism tur-operatoare au optat în principal pentru zona litorală (57,6%), pentru zona montană (14,6%) şi pentru zona balneară (6,8%).

Turiştii români participanţi la acţiunile turistice interne organizate de agenţiile de turism cu activitate de vânzare au optat în general pentru zona litorală (37,7%), pentru zona montană (15,8%) şi pentru zona balneară (6,7%).

4.6.1.10. Turismul pe destinaţii turistice externe organizate de agenţiile de turism

Turiştii români care au călătorit în afara ţării în sejururi organizate de agenţiile de turism tur-operatoare (431 mii turişti) au fost în proporţie de 95,9% în Europa, iar în ţările Uniunii Europene au călătorit 84,1%.

În anul 2015, cele mai importante destinaţii turistice au fost următoarele ţări: Grecia (24,4% din total turişti participanţi la acţiunile turistice externe ale agenţiilor cu activitate de tur-operatoare), Bulgaria (20,3%), Turcia (14,8%), Spania (8,1%) şi Italia (6,1%).

Turiştii români care au călătorit în afara ţării în sejururi organizate de agenţiile de turism cu activitate de vânzare (216 mii turişti) au fost în proporţie de 96,3% în Europa, iar în ţările Uniunii Europene au călătorit 80,1%.

Cele mai importante destinaţii turistice din total turişti participanţi la acţiunile organizate de agenţiile cu activitate de vânzare în anul 2015 au fost următoarele ţări: Turcia (16,2%), Grecia (14,7%), Spania (11,5%), Germania şi Bulgaria (cu câte 10,8% fiecare).

87

4.6.2. Turism internaţional În anul 2015 s-au înregistrat 9331 mii sosiri ale vizitatorilor străini în România, cu 889 mii sosiri mai multe decât în anul 2014 (respectiv cu 10,5%). Cele mai multe sosiri au fost din Europa (93,0% din numărul total de sosiri). Tabel 4.6.7. Sosirile vizitatorilor strǎini în România şi plecǎrile vizitatorilor români în străinătate, pe tipuri de mijloace de transport utilizate

2014 2015

2015 faţă de 2014, diferenţe

Structura, %

+/- % 2014 2015 Sosirile vizitatorilor străini în România - mii sosiri

Total1) 8442 9331 889 110,5 100,0 100,0 Rutiere 6390 7475 1085 117,0 75,7 80,1 Feroviare 173 143 -30 82,7 2,1 1,5 Aeriene 1690 1535 -155 90,8 20,0 16,5 Navale 189 178 -11 94,2 2,2 1,9

Plecările vizitatorilor români în străinătate - mii plecări Total1) 12299 13118 819 106,7 100,0 100,0

Rutiere 9362 10245 883 109,4 76,1 78,1 Feroviare 158 135 -23 85,4 1,3 1,0 Aeriene 2756 2712 -44 98,4 22,4 20,7 Navale 23 26 3 113,0 0,2 0,2

1) Include şi călătoriile efectuate pe jos.

În anul 2015, numărul total de plecări a fost de 13118 mii, mai mare cu 819 mii plecări (respectiv 6,7%) decât în anul 2014.

În anul 2015, sosirile vizitatorilor străini în România s-au efectuat în proporţie de 80,1% pe căi rutiere (din numărul total de sosiri), 16,5%, pe căi aeriene, 1,9%, pe căi navale şi 1,5% pe căi feroviare.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, ponderile numărului de sosiri ale turiştilor străini în funcţie de mijloacele de transport utilizate, au înregistrat creşteri doar la transportul rutier (17,0%), scăderi înregistrându-se la transportul feroviar (-17,3%), la cel aerian (-9,2%) şi la naval (-5,7%).

În anul 2015, plecările vizitatorilor români în străinătate au însumat 13118 mii plecări; acestea s-au efectuat în proporţie de 78,1% din numărul total de plecări pe căile rutiere, 20,7% au fost pe căile aeriene, 1,0% pe căile feroviare şi 0,2% pe căile navale.

4.7. Comerţ interior şi servicii de piaţă 4.7.1. Comerţul cu amănuntul În anul 2015, în comerţul cu amănuntul au activat 101371 întreprinderi, cu 2912 mai puţine decât în anul 2014. Acest domeniu din economia naţională este reprezentat de întreprinderile mici şi mijlocii, în proporţie semnificativă (99,9% din numărul total de unităţi active).

În anul 2015, cifra de afaceri realizată de întreprinderile cu activitate principală de comerţ cu amănuntul a fost de 168987,6 milioane lei. În anul 2015 comparativ cu anul 2014, comerţul cu amănuntul a înregistrat o creştere cu 8,3% preţuri curente.

Ponderea cea mai mare, 56,4% a fost deţinută de întreprinderile mici şi mijlocii, în timp ce întreprinderile mari (cu 250 de salariaţi şi peste) au realizat aproape 43,6% din valoarea totală a cifrei de afaceri.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, cea mai mare pondere a cifrei de afaceri înregistrată din activitatea de comerţ cu amănuntul o deţin mărfurile alimentare, care reprezintă 38,2% din cifra de afaceri totală, mărfurile nealimentare au reprezentat 37,8% şi au crescut cu 0,7 puncte procentuale faţă de anul trecut, iar ponderea comerţului cu amănuntul al carburanţilor a scăzut cu 2,9 puncte procentuale.

88

Tabel 4.7.1. Cifra de afaceri din comerţul cu amănuntul, pe grupe de mărfuri

Milioane lei,

preţuri curente Structura, %

2014 20151) 2014 20151) Total2) 156097,9 168987,6 100,0 100,0 Mărfuri alimentare 56231,0 64634,5 36,0 38,2 Mărfuri nealimentare 57928,9 63902,6 37,1 37,8 Comerţ cu amănuntul al carburanţilor 41938,0 40450,5 26,9 24,0

1) Date provizorii. 2) Exclusiv vânzarea, întreţinerea şi repararea autovehiculelor, a motocicletelor. Tabel 4.7.2. Indicii comerţului cu amănuntul 1), pe grupe de mărfuri

- anul precedent = 100 -

CAEN Rev.2 2014 2015

Total 106,4 108,9 Mărfuri alimentare 105,3 119,1 Mărfuri nealimentare 110,8 102,8 Comerţ cu amănuntul al carburanţilor 100,3 105,8

Notă: Date rezultate din cercetări statistice infraanuale. 1) Exclusiv vânzarea, întreţinerea şi repararea autovehiculelor, a motocicletelor.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, reţeaua comercială a întreprinderilor care au desfăşurat activitate de comerţ cu amănuntul s-a diminuat cu 4321 magazine.

Se remarcă o scădere importantă a numărului de magazine sub 120 m2, cu 4713 mai puţine faţă de anul anterior, categorie care este preponderentă ca număr, respectiv 93,1% din numărul total, dar şi o creştere cu 142 magazine a celor cu suprafaţa cuprinsă între 1000 - 2499 m2. Tabel 4.7.3. Numărul de magazine, pe categorii de suprafaţă

Categorii de suprafaţă Număr de magazine 2014 20151)

Total 132000 127679 Până la 120 m2 123532 118819 121 - 399 m2 5611 5895 400 - 999 m2 1575 1532 1000 - 2499 m2 875 1017 2500 - 4999 m2 197 205 5000 - 9999 m2 138 139 10000 m2 şi peste 72 72

1) Date provizorii. 4.7.2. Vânzarea, întreţinerea şi repararea autovehiculelor şi a motocicletelor În anul 2015, numărul de întreprinderi cu activitate principală de vânzarea, întreţinerea şi repararea autovehiculelor şi a motocicletelor a fost de 17550, cu 133 întreprinderi mai mult, comparativ cu anul precedent. În ceea ce priveşte structura pe clase de mărime a întreprinderilor, din această categorie de activităţi, menţionăm că ponderea cea mai însemnată (99,9% din total) este deţinută, ca şi în cazul comerţului cu amănuntul, de întreprinderile mici şi mijlocii.

În anul 2015, cifra de afaceri a întreprinderilor cu activitate principală de vânzare, întreţinere şi reparare a autovehiculelor şi a motocicletelor a fost de 37379,9 milioane lei, din care 16,0% s-a realizat în întreprinderile mari.

89

Tabel 4.7.4. Cifra de afaceri din comerţul cu ridicata şi cu amănuntul, întreţinerea şi repararea autovehiculelor şi motocicletelor

Milioane lei, preţuri curente

Structura, %

2014 20151) 2014 20151) Total 32691,7 37379,9 100,0 100,0 Comerţ cu autovehicule 16300,7 19385,3 49,9 51,9 Întreţinerea şi repararea autovehiculelor 4365,0 4880,4 13,4 13,1 Comerţ cu piese şi accesorii pentru autovehicule 11896,4 12921,9 36,4 34,6 Comerţ cu motociclete, piese şi accesorii aferente; întreţinerea şi repararea motocicletelor 129,6 192,3

0,3 0,4

1) Date provizorii. 4.7.3. Comerţul cu ridicata cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete În anul 2015, numărul de întreprinderi active din domeniul comerţului cu ridicata a fost de 53038, cu 1468 de întreprinderi mai puţin decât în anul 2014.

Domeniul este caracterizat prin ponderea semnificativă a întreprinderilor mici şi mijlocii (circa 99,9% din numărul total de întreprinderi cu activitate principală de comerţ cu ridicata). În anul 2015, valoarea cifrei de afaceri a întreprinderilor cu activitate principală de comerţ cu ridicata a fost de 259034,7 milioane lei, din care 78,3% a fost realizată în întreprinderi mici şi mijlocii şi 21,7% în întreprinderi mari. Tabel 4.7.5. Puncte de vânzare cu ridicata

Birouri (număr)

Antrepozite, altele decât

cash & carry

Autoserviri (cash & carry)

Număr Suprafaţa (m2) 2014 20151) 2014 20151) 2014 20151) 2014 20151) Total 57366 57730 1598 1720 310 400 736615 580991

1) Date provizorii. Reţeaua comercială a întreprinderilor cu activitate principală de comerţ cu ridicata include birouri (96,4% din numărul total de unităţi), antrepozite, altele decât cash & carry (2,9%) şi autoserviri (0,7%).

În anul 2015 faţă de anul 2014, tendinţa a fost de creştere a reţelei comerciale a întreprinderilor cu activitate principală de comerţ cu ridicata, respectiv a numărului de autoserviri (cash & carry) (29,0%), în cazul numărului de antrepozite, altele decât cash & carry s-a observat o creştere de 7,6%, iar în cazul numărului de birouri s-a înregistrat o creştere de 0,6%. 4.7.4. Servicii de piaţă prestate în principal pentru populaţie În anul 2015, cifra de afaceri a întreprinderilor cu activitate principală de servicii de piaţă prestate în principal pentru populaţie a fost de 19596,7 milioane lei. Ponderea cea mai mare a fost deţinută de întreprinderile mici şi mijlocii, circa 87,9% în timp ce, 12,1% a fost realizată în întreprinderile mari.

90

Tabel 4.7.6. Cifra de afaceri din servicii prestate în principal pentru populaţie, pe activităţi

- milioane lei preţuri curente -

CAEN Rev.2 2014 20151)

Total2) 16109,9 19596,7 Hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare 3703,2 4137,5 Facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată 218,6 288,6 Parcuri pentru rulote, campinguri şi tabere 14,2 24,2 Alte servicii de cazare 397,2 458,6 Restaurante 5327,1 7283,4 Activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente şi alte servicii de alimentaţie 739,2 940,1 Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor 1852,3 2256,2 Activităţi ale agenţiilor turistice şi a tur-operatorilor 3735,4 4087,1 Alte servicii de rezervare şi asistenţă turistică 122,7 121,0

1) Date provizorii. 2) Conform sferei de cuprindere EUROSTAT; sunt incluse activităţile: hoteluri şi restaurante, agenţii turistice şi a tur-operatorilor, alte servicii de rezervare şi asistenţă turistică.

Tabel 4.7.7. Indicii volumului cifrei de afaceri pentru servicii de piaţă prestate populaţiei serie brută - anul precedent = 100 -

2014 2015

Total 99,7 109,8 din care: Hoteluri şi restaurante 100,9 108,7 Jocuri de noroc şi alte activităţi recreative 97,5 106,3 Activităţi ale agenţiilor turistice şi a tur-operatorilor; alte servicii de rezervare şi asistenţă turistică 98,5 123,5 Coafură şi alte activităţi de înfrumuseţare 103,8 114,9 Spălarea, curăţarea (uscată) articolelor textile şi a produselor din blană 98,8 99,9 Alte activităţi 105,5 116,8

Notă: Date rezultate din cercetări statistice infraanuale.

În anul 2015, în total servicii pentru populaţie, cea mai mare pondere o deţin restaurantele (37,2% din cifra de afaceri totală realizată), hotelurile şi alte facilităţi de cazare similare (21,1% din cifra de afaceri totală realizată), activităţile agenţiilor turistice şi a tur-operatorilor (20,9% din cifra de afaceri totală realizată), barurile şi alte activităţi de servire a băuturilor (11,5% din cifra de afaceri totală realizată).

Totodată, cele mai mici ponderi ale cifrei de afaceri s-au înregistrat în activităţile privind facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată (1,5% din cifra de afaceri totală realizată), alte servicii de rezervare şi asistenţă turistică (0,6% din cifra de afaceri totală realizată) sau parcuri pentru rulote, respectiv campinguri şi tabere (0,1% din cifra de afaceri totală realizată). 4.7.5. Servicii de piaţă, pe activităţi11) În anul 2015, cifra de afaceri a întreprinderilor cu activitate principală de servicii prestate în principal pentru întreprinderi, inclusiv transporturi, depozitare şi comunicaţii a fost de 190736,0 milioane lei. Ponderea întreprinderilor mari a fost de aproximativ 32,9% din totalul cifrei de afaceri.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, valoarea cifrei de afaceri din servicii prestate în principal întreprinderilor a crescut în termeni nominali cu 14902,0 milioane lei (cu 8,5% faţă de anul precedent).

11) Cu excepţia serviciilor prestate în principal pentru populaţie.

91

Tabel 4.7.8. Cifra de afaceri din servicii de piaţă, pe activităţi1)

Milioane lei, preţuri curente

Structura, %

2014 20152) 2014 20152) Total 175834,0 190736,0 100,0 100,0 Transporturi pe calea ferată 3889,5 4179,8 2,2 2,2 Transporturi terestre 35663,0 39505,6 20,3 20,7 Transporturi prin conducte 1993,2 1962,9 1,1 1,0 Transporturi pe apă 792,0 831,5 0,5 0,4 Transporturi aeriene 2278,8 2567,8 1,3 1,3 Depozitare şi activităţi auxiliare pentru transporturi 15037,9 15568,0 8,6 8,2 Activităţi de poştă şi curier 3156,4 3302,1 1,8 1,7 Activităţi de editare 4045,2 3890,6 2,3 2,0 Activităţi de producţie cinematografică, video şi de programe de televiziune; înregistrări audio şi activităţi de editare muzicală 1502,8 1469,7 0,9 0,8 Activităţi de difuzare şi transmitere de programe 2065,7 2092,5 1,2 1,1 Telecomunicaţii 18980,6 20056,1 10,8 10,5 Activităţi de servicii în tehnologia informaţiei 13798,6 16413,2 7,8 8,6 Activităţi de servicii informatice 1583,8 1817,9 0,9 1,0 Tranzacţii imobiliare 10573,7 11293,4 6,0 5,9 Activităţi juridice şi de contabilitate 2098,1 2372,1 1,2 1,2 Activităţi de management şi de consultanţă în management 10081,8 10544,9 5,7 5,6 Activităţi de arhitectură şi inginerie, activităţi de testări şi analiză tehnică 10614,8 11282,6 6,0 5,9 Cercetare-dezvoltare 1599,5 1799,8 0,9 0,9 Publicitate şi activităţi de studiere a pieţei 6684,5 7271,8 3,8 3,8 Alte activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice 1376,6 1590,6 0,8 0,8 Activităţi veterinare 575,8 676,0 0,3 0,4 Activităţi de închiriere şi leasing 2836,7 3075,0 1,6 1,7 Activităţi de servicii privind forţa de muncă 3035,5 3089,5 1,7 1,7 Activităţi de investigaţie şi protecţie 3558,3 3704,9 2,0 1,9 Activităţi de curăţenie 2198,5 2407,9 1,3 1,3 Activităţi de secretariat, servicii suport şi alte activităţi de servicii prestate în principal întreprinderilor 5639,8 6511,2 3,2 3,4 Alte servicii (activităţi de creaţie şi interpretare artistică, activităţi ale bibliotecilor, muzeelor, activităţi de jocuri de noroc şi pariuri, activităţi sportive, recreative şi distractive, reparaţii de calculatoare, articole personale şi de uz gospodăresc, alte activităţi de servicii) 10172,9 11458,6 5,8 6,0

1) Cu excepţia serviciilor prestate în principal pentru populaţie. 2) Date provizorii. În anul 2015, ponderile cele mai însemnate ale cifrei de afaceri s-au înregistrat pentru activităţile: transporturi terestre (20,7%), telecomunicaţii (10,5%), activităţi de servicii în tehnologia informaţiei (8,6%) şi depozitare şi activităţi auxiliare pentru transporturi (8,2%).

Contribuţie sub 1,0% la valoarea totală a cifrei de afaceri au înregistrat activităţile de cercetare-dezvoltare (0,9%), activităţile de producţie cinematografică, video şi de programe de televiziune; înregistrări audio şi activităţi de editare muzicală şi respectiv alte activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice (0,8%), dar şi transporturile pe apă şi respectiv activităţile veterinare (0,4%).

92

C. DEZVOLTAREA SOCIALĂ A ROMÂNIEI 5. FORŢA DE MUNCĂ 5.1. Populaţia ocupată1) În anul 2015, 53,8% din populaţia ţării locuia în mediul urban, 46,1% erau persoane active, iar o pondere de 43,0% era deţinută de persoanele ocupate.

În anul 2015 comparativ cu anul precedent, s-au produs o serie de modificări pe piaţa forţei de muncă din România: populaţia ocupată a scăzut cu 79 mii persoane crescând în schimb numărul persoanelor inactive (+19 mii persoane); numărul persoanelor aflate în şomaj a scăzut cu 5 mii persoane. 5.1.1. Caracteristici, structuri şi tendinţe În anul 2015, populaţia ocupată cuprindea 8535 mii persoane; dintre acestea, persoanele în vârstă de muncă (15-64 ani) reprezentau 96,5%.

Analiza comparativă cu anul anterior pune în evidenţă faptul că, populaţia ocupată a avut înregistrat o scădere pe ambele medii de rezidenţă: în mediul urban cu 7 mii persoane, iar în mediul rural cu 72 mii persoane. Pe sexe, a crescut numărul bărbaţilor ocupaţi (+4 mii persoane), dar a scăzut numărul femeilor ocupate (-83 mii persoane).

Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă (proporţia persoanelor ocupate în vârstă de 15-64 ani în populaţia totală în vârstă de 15-64 ani) a fost, în anul 2015, de 61,4%, având valori mai ridicate pentru persoanele de sex masculin (69,5%, faţă de 53,2% în cazul femeilor). Rata de ocupare a bărbaţilor o depăşeşte pe cea a femeilor pentru toate grupele de vârstă.

Pe medii de rezidenţă, rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă din mediul urban (61,3%) a fost devansată de cea înregistrată în mediul rural (61,7%). Comparativ cu anul 2014 valoarea acestui indicator a crescut cu +0,8 puncte procentuale în mediul urban şi a rămas constantă în mediul rural, ecartul între cele două medii de rezidenţă micşorându-se de la 1,2 puncte procentuale în anul 2014, la 0,4 puncte procentuale în anul 2015.

Tabel 5.1.1. Rata de ocupare, pe sexe şi grupe de vârstă

% 2015 faţă de 2014,

pp1) 2014 2015 Populaţia în vârstă de muncă (15-64 ani) 61,0 61,4 +0,4

Tineri (15-24 ani) 22,5 24,5 +2,0 Adulţi (25-54 ani) 77,1 77,4 +0,3 Vârstnici (55-64 ani) 43,1 41,1 -2,0 Adulţi (20-64 ani) 65,7 66,0 +0,3

Femei în vârstă de muncă (15-64 ani) 53,3 53,2 -0,1 Tineri (15-24 ani) 18,0 19,3 +1,3 Adulţi (25-54 ani) 69,3 69,2 -0,1 Vârstnici (55-64 ani) 34,2 32,1 -2,1 Adulţi (20-64 ani) 57,3 57,2 -0,1

Bărbaţi în vârstă de muncă (15-64 ani) 68,7 69,5 +0,8 Tineri (15-24 ani) 26,6 29,4 +2,8 Adulţi (25-54 ani) 84,6 85,2 +0,6 Vârstnici (55-64 ani) 53,2 51,2 -2,0 Adulţi (20-64 ani) 74,0 74,7 +0,7

1) Puncte procentuale. Sursa: Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO).

1) Indicatorii privind populaţia ocupată rezultaţi din Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO) au fost calculaţi în funcţie de populaţia rezidentă având în vedere criterul reşedinţei obişnuite, în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor din anul 2011.

93

Rata de ocupare a populaţiei de 20-64 ani a fost de 66,0%, cu diferenţieri pe sexe şi medii: mai redusă la femei, decât la bărbaţi (57,2%, faţă de 74,7%) şi în mediul urban, comparativ cu cel rural (65,4%, faţă de 66,9%).

Grafic 5.1.1. Rata de ocupare, pe medii şi grupe de vârstă

Sursa: Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO). Analiza distribuţiei pe grupe de vârstă a populaţiei ocupate evidenţiază, în anul 2015, o structură asemănătoare cu cea a anului 2014. Astfel, ponderea cea mai mare era deţinută de persoanele în vârstă de 35-44 ani (29,4%), urmată de ponderea persoanelor din grupa 25-34 ani (24,1%). Tinerii au reprezentat numai 6,3% din populaţia ocupată, fiind mai numeroşi în mediul rural (64,8%). Persoanele ocupate din grupa de vârstă adultă (25-54 ani) se regăseau cu precădere în mediul urban (59,1%), în timp ce, 58,9% dintre persoanele de 55 ani şi peste locuiau în mediul rural.

Structura pe grupe de vârstă a populaţiei ocupate de sex feminin nu diferă semnificativ de cea a bărbaţilor. În schimb, se constată diferenţe accentuate între mediile de rezidenţă. Astfel, în mediul urban, 83,5% din populaţia ocupată avea vârsta de 25-54 ani, în timp ce în mediul rural, această grupă de vârstă înregistra o pondere de 69,5%. Aproximativ aceeaşi situaţie se înregistra şi în anul 2014.

Distribuţia populaţiei ocupate după statutul profesional arată că în anul 2015, similar situaţiei din anul precedent, salariaţii deţineau cea mai ridicată pondere în totalul populaţiei ocupate (71,0%, respectiv 67,9% în anul 2014). Grafic 5.1.2. Structura populaţiei ocupate, după statutul profesional, pe sexe

1) Inclusiv membru al unei societăţi agricole sau al unei cooperative neagricole. Sursa: Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO).

94

În valoare absolută, numărul persoanelor ocupate care lucrau cu statut profesional de salariat a crescut cu 212 mii persoane (121 mii persoane în cazul bărbaţilor salariaţi şi 91 mii persoane din cel al femeilor salariate). Numărul persoanelor ocupate ne-salariate (patroni, lucrători pe cont propriu, lucrători familiali neremuneraţi) a scăzut între cei doi ani cu 290 mii persoane.

În anul 2015, lucrătorii pe cont propriu şi lucrătorii familiali neremuneraţi reprezentau 27,9% din populaţia ocupată şi locuiau în proporţie de 86,8% în mediul rural. Persoanele de sex feminin reprezentau cea mai mare parte dintre lucrătorii familiali neremuneraţi (67,4%), deţineau o pondere de 43,9% în categoria salariaţilor şi de 28,8% în cea a lucrătorilor pe cont propriu. Cea mai mare discrepanţă pe sexe se constată în rândul patronilor, numărul femeilor din această categorie fiind de 2,9 ori mai mic decât cel al bărbaţilor. Repartizarea populaţiei ocupate pe forme de proprietate arată că, în anul 2015, sectorul privat a absorbit 82,4% din populaţia ocupată (faţă de 83,6% în anul 2014); dintre persoanele care au lucrat în sectorul privat 50,3% aveau domiciliul în mediul urban, iar 58,4% erau de sex masculin. Sectorul public concentra 16,4% din populaţia ocupată, comparativ cu 15,3% în anul 2014, majoritatea (74,7%) locuind în mediul urban, iar 52,1% fiind femei. În sectorul mixt lucrau 1,2% din persoanele ocupate (1,1% în anul 2014). În anul 2015, pe activităţi ale economiei naţionale, 25,6% dintre persoanele ocupate lucrau în ramurile agricole (comparativ cu 28,3% în anul 2014). În ramurile neagricole, persoanele ocupate se regăseau în proporţie de 24,4% în industria prelucrătoare, 18,1% în comerţ, 10,0% în construcţii, 7,5% în transporturi şi depozitare. Activităţile cu un pronunţat grad de feminizare a populaţiei ocupate erau cele de sănătate şi asistenţă socială (79,0%), învăţământ (75,8%), intermedieri financiare (65,1%), hoteluri şi restaurante (59,9%), activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice (55,7%) şi comerţ (54,7%). Persoanele ocupate în vârstă de muncă (15-64 ani) au lucrat în proporţie de 47,5% în servicii, 29,4% lucrau în industrie şi construcţii, iar 23,1% în sectorul agricol.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, creşteri mai importante ale populaţiei ocupate s-au înregistrat în informaţii şi comunicaţii (+17,1%), în învăţământ (+14,0%), în administraţie publică şi apărare (+12,8%), în activităţile de servicii administrative (+11,1%) şi în transport şi depozitare (+10,0%).

Cele mai importante reduceri ale numărului de persoane ocupate (comparativ cu anul anterior) au avut loc în agricultură, silvicultură şi pescuit (-10,6%), în producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (-10,6%) şi în intermedieri financiare şi asigurări (-6,8%). Repartizarea populaţiei ocupate pe grupe de ocupaţii în anul 2015 evidenţiază ponderi mai mari în total pentru lucrătorii calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit (21,4%), pentru muncitorii calificaţi şi asimilaţi (15,8%), pentru specialiştii din diverse domenii de activitate (14,8%) şi pentru lucrătorii în domeniul serviciilor (14,5%).

Comparativ cu anul 2014 a crescut numărul specialiştilor din diverse domenii de activitate (+8,3%), membri ai corpului legislativ, ai executivului, înalţi conducători ai administraţiei publice, conducători şi funcţionari superiori (+6,9%), lucrătorilor în domeniul serviciilor (+6,5%) şi funcţionari administrativi (+2,1%). În celelate grupe de ocupaţii numărul populaţiei ocupate s-a redus, cea mai drastică scădere fiind înregistrată în cazul categoriei „lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit”. Similar situaţiei din anul anterior, femeile predominau în grupele de funcţionari administrativi (62,1%), lucrători în domeniul serviciilor (60,6%), specialişti în diverse domenii de activitate (56,2%) şi tehnicieni şi alţi specialişti din domeniul tehnic (54,4%).

Bărbaţii erau majoritari în grupa muncitorilor calificaţi şi asimilaţi (79,5%), în grupa membrilor corpului legislativ, ai executivului, a înalţilor conducători ai administraţiei publice şi a conducătorilor şi funcţionarilor superiori (68,5%), în grupa muncitorilor necalificaţi (57,1%) şi în grupa lucrătorilor calificaţi din agricultură, silvicultură şi pescuit (54,8%). În anul 2015 au lucrat cu program de lucru complet 90,1% dintre persoanele ocupate. Dintre cele 847 mii persoane care aveau program parţial de lucru, 53,8% erau bărbaţi. Femeile reprezentau 42,9% din totalul persoanelor cu program complet.

Ponderea persoanelor cu program parţial a crescut în cazul bărbaţilor (9,4% în anul 2015 faţă de 9,1% în anul 2014), dar a scăzut în rândul femeilor (10,6% în anul 2015 comparativ cu 11,1% în anul 2014).

95

Grafic 5.1.3. Populaţia ocupată, pe grupe de ocupaţii şi sexe, în anul 2015

Sursa: Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO-2015); conform COR 2008. În anul 2015, durata medie efectivă a săptămânii de lucru a fost de 38,5 ore/săptămână, mai mică decât valoarea din anul precedent (38,9 ore/săptămână). Comparativ cu anul 2014, numărul mediu de ore lucrate pe săptămână, a înregistrat creşteri importante în distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare (+0,8 ore/săptămână).

Durata medie efectivă a săptămânii de lucru s-a redus, în schimb, în: agricultură, silvicultură şi pescuit (-1,7 ore/săptămână), industria extractivă (-1,5 ore/săptămână) şi tranzacţii imobiliare (-1,3 ore săptămână). 5.1.2. Nivelul de educaţie În anul 2015, analizând repartizarea populaţiei ocupate după nivelul de educaţie, se observă că ponderile cele mai mari reveneau persoanelor cu studii liceale (36,9%), gimnaziale (19,0%) şi absolvenţilor de învăţamânt profesional (17,2%). Ponderea persoanelor cu studii universitare a fost de 20,2% (din care 50,6% erau femei), iar cea a persoanelor cu nivel de instruire primar sau fără şcoală absolvită era de 3,4%, (ponderea femeilor în această categorie de persoane fiind de 45,0%). Grafic 5.1.4. Populaţia ocupată, după nivelul de educaţie, în anul 2015

Sursa: Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO), nivelul de educaţie conform ISCED 2011.

GM 1: Membri ai corpului legislativ, ai executivului, înalţi conducători ai administraţiei publice, conducători şi funcţionari superiori

GM 2: Specialişti în diverse domenii de activitate GM 3: Tehnicieni şi alţi specialişti din domeniul tehnic GM 4: Funcţionari administrativi GM 5: Lucrători în domeniul serviciilor GM 6: Lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit GM 7: Muncitori calificaţi şi asimilaţi

GM 8, 9, 10: Alte categorii de ocupaţii

96

În anul 2015, rata de ocupare a persoanelor în vârstă de muncă (15-64 ani) cu nivel superior de educaţie a fost de 85,3%, fără diferenţe semnificative pe sexe şi medii.

Erau ocupate 64,9% dintre persoanele cu nivel mediu de educaţie, în cazul acestora constatându-se diferenţe pe sexe (+16,5 puncte procentuale în favoarea persoanelor de sex masculin), dar şi între mediile de rezidenţă (cu 6,8 puncte procentuale mai mult pentru persoanele din mediul rural faţă de cele din urban). În ceea ce priveşte persoanele cu nivel scăzut de educaţie, doar 42,6% dintre acestea erau ocupate; cea mai mare discrepanţă (23,8 puncte procentuale) s-a înregistrat pe medii: în mediul urban, rata de ocupare a celor cu nivel de instruire primar era de numai 27,1%, faţă de 50,9% în mediul rural.

5.1.3. Disparităţi în profil teritorial În anul 2015, la fel ca şi în anul precedent, 18,9% din totalul populaţiei ocupate se concentra în regiunea Nord-Est, la polul opus situându-se regiunea Vest cu numai 8,5% din totalul ocupării. Tabel 5.1.2. Distribuţia populaţiei ocupate, pe regiuni de dezvoltare şi medii, în anul 2015

- procente - Urban Rural

Total 54,6 45,4 Nord-Vest 55,4 44,6 Centru 64,1 35,9 Nord-Est 37,8 62,2 Sud-Est 54,1 45,9 Sud-Muntenia 39,2 60,8 Bucureşti-Ilfov 90,6 9,4 Sud-Vest Oltenia 45,2 54,8 Vest 63,4 36,6

Sursa: Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO).

Ca şi în anul precedent, în anul 2015 ponderea populaţiei ocupate din mediul urban a fost superioară celei din mediul rural în cinci din cele opt regiuni de dezvoltare. Regiunea Bucureşti-Ilfov, prin specificul ei, înregistra cea mai ridicată valoare: 90,6% dintre persoanele ocupate locuiau în mediul urban (91,7% în anul 2014).

Între cele trei regiuni în care populaţia ocupată se regăsea cu preponderenţă în mediul rural, regiunea Nord-Est se află pe primul loc, cu 62,2% (62,2% în anul 2014).

Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă (15-64 ani) în anul 2015 a atins cele mai ridicate valori în regiunile de dezvoltare Nord-Est (69,9%) şi Bucureşti-Ilfov (66,2%), iar cele mai scăzute valori în regiunile Centru (56,7%) şi Sud-Vest Oltenia (56,2%).

Comparativ cu anul precedent, valoarea indicatorului a crescut în anul 2015 în patru regiuni de dezvoltare; cele mai semnificative creşteri s-au înregistrat în regiunile Nord-Est şi Sud-Est (ambele cu +3,1 puncte procentuale). Cea mai drastică scădere s-a înregistrat în regiunea Sud-Vest Oltenia (-5,9 puncte procentuale), urmată de regiunea Vest (-1,7 puncte procentuale).

În anul 2015, indiferent de regiune, rata de ocupare a persoanelor în vârstă de muncă a fost mai mare pentru bărbaţi decât pentru femei. Pe medii de rezidenţă, rata de ocupare din mediul urban a depăşit-o pe cea din mediul rural în patru din cele opt regiuni de dezvoltare (Nord-Vest, Vest, Centru şi Bucureşti-Ilfov). Cele mai mari diferenţe pe medii s-au înregistrat în regiunea Centru (11,3 puncte procentuale în favoarea mediului urban) şi în regiunea Nord-Est (12,0 puncte procentuale în favoarea mediului rural).

97

Graficul 5.1.5. Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă, pe regiuni de dezvoltare

Sursa: Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO).

5.1.4. Numărul de salariaţi în sectorul formal 5.1.4.1. Numărul mediu al salariaţilor În anul 2015, numărul mediu al salariaţilor a fost de 4611,4 mii persoane. Numărul mediu al salariaţilor a crescut pe parcursul anului 2015 cu 103,7 mii persoane comparativ cu anul precedent (4507,7 mii persoane).

Din anul 2005, repartizarea salariaţilor pe sectoare economice arată că peste 30% se regăseau în sfera serviciilor comerciale2), ponderea acestora crescând continuu, ajungând la 40,4% în anul 2015, cu 0,1 puncte procentuale mai mare faţă de anul precedent şi cu 9,6 puncte procentuale mai mare faţă de anul 2005.

În anul 2015, numărul mediu al salariaţilor angajaţi în sectorul serviciilor sociale3) a reprezentat 20,5% din numărul total al salariaţilor din economie.

În sectorul secundar (industrie şi construcţii) au lucrat 36,6% dintre salariaţi, această pondere fiind mai mare cu 0,1 puncte procentuale faţă de anul 2014 şi mai mică cu 7,7 puncte procentuale faţă de anul 2005.

Ponderea numărului de salariaţi care şi-au desfăşurat activitatea în ramurile agricole (sectorul primar) a crescut uşor în anul 2015 faţă de anul precedent (2,5%), fiind în scădere cu 0,7 puncte procentuale faţă de anul 2005.

2) Sectorul serviciilor comerciale cuprinde în perioada 2008-2015 activităţile conform CAEN Rev.2: comerţ, hoteluri şi restaurante, transport şi depozitare,

informaţii şi comunicaţii, intermedieri financiare şi asigurări, tranzacţii imobiliare, activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice, activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport, alte activităţi de servicii, iar pentru anii 2000-2007 activităţile conform CAEN Rev.1: comerţ, hoteluri şi restaurante, transport, depozitare şi comunicaţii, intermedieri financiare şi tranzacţii imobiliare.

3) Sectorul serviciilor sociale cuprinde în perioada 2008-2015 activităţile conform CAEN Rev.2: administraţie publică (exclusiv forţele armate şi asimilaţi), învăţământ (inclusiv 4,9% sector privat), sănătate şi asistenţă socială (inclusiv 12,5% sector privat), activităţi de spectacole, culturale şi recreative (inclusiv 56,8% sector privat), iar pentru anii 2000-2007 activităţile conform CAEN Rev.1: administraţie publică (exclusiv forţele armate şi asimilaţi), învăţământ, sănătate şi asistenţă socială şi alte activităţi de servicii.

98

Grafic 5.1.6. Distribuţia salariaţilor, pe sectoare de activitate

Sursa: Cercetarea statistică privind costul forţei de muncă. În anul 2015, numărul mediu al salariaţilor bărbaţi a predominat ca şi în anii precedenţi, reprezentând 53,0% din totalul salariaţilor (respectiv 2442,5 mii persoane). Faţă de anul anterior, numărul mediu al salariaţilor bărbaţi a crescut cu 67,0 mii persoane, iar numărul femeilor salariate a crescut cu 36,7 mii persoane. Grafic 5.1.7. Distribuţia salariaţilor, pe sexe şi activităţi economice, în anul 2015

Sursa: Cercetarea statistică privind costul forţei de muncă. Activităţi economice (secţiuni CAEN Rev.2):

A Agricultură, silvicultură şi pescuit K Intermedieri financiare şi asigurări B Industrie extractivă L Tranzacţii imobiliare C Industrie prelucrătoare M Activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice D Producţia şi furnizarea de energie electrică şi

termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat N Activităţi de servicii administrative şi activităţi de

servicii suport E Distribuţia apei; salubritate, gestionarea

deşeurilor, activităţi de decontaminare O Administraţie publică şi apărare; asigurări sociale din sistemul

public, exclusiv forţele armate şi personalul asimilat (M.Ap.N., M.A.I., S.R.I. etc.) F Construcţii

G Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul; repararea autovehiculelor şi motocicletelor

P Învăţământ

H Transport şi depozitare Q Sănătate şi asistenţă socială I Hoteluri şi restaurante R Activităţi de spectacole, culturale şi recreative J Informaţii şi comunicaţii S Alte activităţi de servicii

99

Profilul activităţilor economice influenţează şi distribuţia salariaţilor pe sexe. Astfel, femeile se regăsesc cu preponderenţă în sectorul serviciilor (comerciale şi sociale), activităţile caracterizate prin grad pronunţat de “feminizare” al forţei de muncă salariate fiind cele de sănătate şi asistenţă socială (80,0% din numărul total al salariaţilor acestor activităţi), învăţământ (71,0%), intermedieri financiare şi asigurări (69,9%), hoteluri şi restaurante (60,9%).

Activităţile din construcţii şi industria extractivă sunt desfăşurate cu preponderenţă de bărbaţi, aceştia reprezentând 87,3%, respectiv 83,5% din totalul salariaţilor acestor activităţi. Distribuţia pe sexe se situează la valori apropiate în industria prelucrătoare, comerţ, activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice, respectiv în tranzacţii imobiliare. Aceste activităţi deţin însă ponderi semnificativ diferite ale numărului de salariaţi în total economie, şi anume: 24,3% industria prelucrătoare, 16,6% comerţul, 3,1% activităţile profesionale, ştiinţifice şi tehnice, respectiv 0,5% tranzacţiile imobiliare.

În anul 2015, repartizarea numărului mediu al salariaţilor pe forme de proprietate relevă faptul că mai mult de două treimi dintre aceştia au lucrat în societăţi cu capital privat4) (73,4%). Comparativ cu anul 2014 s-a înregistrat o creştere a numărului mediu de salariaţi în societăţile cu capital privat, cu 120,1 mii persoane. Dacă femeile predomină în sectorul public5) (59,6% din totalul salariaţilor din unităţile cu formă de proprietate publică), bărbaţii sunt majoritari (57,5%) în întreprinderile ce aparţin sectorului privat.

În anul 2015, din numărul mediu al salariaţilor, 77,4% s-au regăsit în societăţile comerciale, acest fenomen înregistrând o creştere cu 0,5 puncte procentuale faţă de anul precedent. Distribuţia pe sexe a numărului de salariaţi care au lucrat în societăţile comerciale evidenţiază preponderenţa salariaţilor bărbaţi (58,4%), pondere cu 0,3 puncte procentuale mai mare decât cea deţinută în anul precedent.

5.1.4.2. Efectivul salariaţilor la sfârşitul anului 2015 La sfârşitul anului 2015, efectivul salariaţilor a fost de 5041,2 mii persoane; comparativ cu sfârşitul anului 2014, efectivul salariaţilor a înregistrat o creştere cu 140,5 mii persoane.

Din efectivul total al salariaţilor, mai mult de jumătate sunt bărbaţi (52,6%), numărul acestora înregistrând o creştere, cu 3,2% faţă de efectivul de la sfârşitul anului 2014.

La sfârşitul anului 2015, efectivul femeilor a înregistrat o creştere cu 59,1 mii persoane faţă de anul precedent.

Din repartizarea efectivului de femei şi bărbaţi salariaţi pe sectoare de activitate economică se remarcă diferenţe semnificative. Astfel, proporţia femeilor angajate în sectorul serviciilor sociale o depăşeşte cu 18,4 puncte procentuale pe cea a bărbaţilor (29,4% faţă de 11,0% la bărbaţi), iar ponderea salariaţilor de sex masculin care lucrează în industrie şi construcţii depăşeşte cu 14,3 puncte procentuale pe cea a salariatelor (42,9% faţă de 28,6% la femei). Grafic 5.1.8. Structura salariaţilor, pe sectoare de activitate şi pe sexe

Sursa: Cercetarea statistică privind costul forţei de muncă.

4) Sectorul privat cuprinde: proprietate majoritar privată (capital social privat peste 50%), proprietate integral privată, proprietate cooperatistă, proprietate obştească, proprietate integral străină. 5) Sectorul public cuprinde: proprietate integral de stat, proprietate majoritar de stat (capital social de stat peste 50%), proprietate publică de interes naţional şi local.

100

Mobilitatea forţei de muncă salariate dinspre sectorul primar şi secundar către cel terţiar se manifestă constant în ultimii ani pentru toţi salariaţii.

Comparativ cu anul precedent, ponderea salariaţilor din sectorul serviciilor comerciale a crescut cu 0,3 puncte procentuale (41,8% în anul 2015 faţă de 41,5% în anul 2014), iar cea a bărbaţilor cu 0,4 puncte procentuale (42,6% în anul 2015 faţă de 42,2% în anul 2014).

În ramurile industriei prelucrătoare lucrează 24,1% din numărul total al salariaţilor din economie (din care bărbaţi 52,3%). Pe locul al doilea ca pondere a salariaţilor se situează comerţul cu 17,3% (din care 52,3% sunt femei).

Activităţile specific masculine sunt cele de construcţii şi industrie extractivă care, împreună, deţin 8,8% din numărul total al salariaţilor pe economie (445,6 mii persoane), ponderea bărbaţilor reprezentând 86,2% (86,7%, respectiv 82,8% din numărul salariaţilor din aceste ramuri).

Pentru persoanele de sex feminin, activităţile cu cel mai mare grad de atractivitate sunt cele de sănătate şi asistenţă socială (79,7%), învăţământ (71,0%), intermedieri financiare şi asigurări (70,4%), hoteluri şi restaurante (60,8%), salariaţii din aceste ramuri reprezentând 19,4% din numărul total al salariaţilor din economie.

Grafic 5.1.9. Efectivul salariaţilor, pe activităţi ale economiei naţionale şi pe sexe, la 31 decembrie 2015

Activităţi economice (secţiuni CAEN Rev.2):

A Agricultură, silvicultură şi pescuit K Intermedieri financiare şi asigurări B Industrie extractivă L Tranzacţii imobiliare C Industrie prelucrătoare M Activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice D Producţia şi furnizarea de energie electrică şi

termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat N Activităţi de servicii administrative şi activităţi de

servicii suport E Distribuţia apei; salubritate, gestionarea

deşeurilor, activităţi de decontaminare O Administraţie publică şi apărare; asigurări sociale din sistemul

public, exclusiv forţele armate şi personalul asimilat (M.Ap.N., M.A.I., S.R.I. etc.) F Construcţii

G Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul; repararea autovehiculelor şi motocicletelor

P Învăţământ

H Transport şi depozitare Q Sănătate şi asistenţă socială I Hoteluri şi restaurante R Activităţi de spectacole, culturale şi recreative J Informaţii şi comunicaţii S Alte activităţi de servicii

Sursa: Cercetarea statistică privind costul forţei de muncă.

101

5.1.4.3. Disparităţi în profil teritorial În profil regional, efectivul salariaţilor a înregistrat creşteri în toate regiunile faţă de sfârşitul anului 2014. Regiunile cu cele mai mari creşteri ale efectivului de salariaţi au fost Bucureşti-Ilfov (+33,8 mii persoane), Nord-Vest (+26,2 mii persoane), Nord-Est (+17,9 mii persoane) şi Centru (+17,5 mii persoane). În regiunea Bucureşti-Ilfov se concentrează puţin peste 21% din salariaţii din economie.

Regiunile în care activităţile sectorului primar depăşesc ponderea medie pe ţară (2,4% pe total economie) sunt: Sud-Muntenia (4,2%), Sud-Est (3,8%), Nord-Est (3,3%), Vest (2,8%) şi Sud-Vest Oltenia (2,5%).

Regiunile care concentrează o proporţie semnificativă a salariaţilor în sectorul industriei şi construcţiilor sunt: Vest, Centru, Nord-Vest, Sud-Muntenia, Sud-Vest Oltenia (45,1%, 43,7%, 41,8%, 40,9%, 38,3%, faţă de 36,4% media pe ţară).

Cea mai mare pondere a salariaţilor din serviciile comerciale2) se regăseşte în regiunea Bucureşti-Ilfov (60,5% faţă de 41,2% pe total economie), iar în sectorul serviciilor sociale3) cea mai mare pondere s-a înregistrat în regiunea Nord-Est (27,5% faţă de 20,0% media pe ţară).

Grafic 5.1.10. Distribuţia efectivului de salariaţi, pe regiuni de dezvoltare şi sectoare de activitate, la sfârşitul anului 2015

Sursa: Cercetarea statistică privind costul forţei de muncă.

2) Sectorul serviciilor comerciale cuprinde în perioada 2008-2015 activităţile conform CAEN Rev.2: comerţ, hoteluri şi restaurante, transport şi depozitare,

informaţii şi comunicaţii, intermedieri financiare şi asigurări, tranzacţii imobiliare, activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice, activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport, alte activităţi de servicii, iar pentru anii 2000-2007 activităţile conform CAEN Rev.1: comerţ, hoteluri şi restaurante, transport, depozitare şi comunicaţii, intermedieri financiare şi tranzacţii imobiliare.

3) Sectorul serviciilor sociale cuprinde în perioada 2008-2015 activităţile conform CAEN Rev.2: administraţie publică (exclusiv forţele armate şi asimilaţi), învăţământ (inclusiv 4,9% sector privat), sănătate şi asistenţă socială (inclusiv 12,5% sector privat), activităţi de spectacole, culturale şi recreative (inclusiv 56,8% sector privat), iar pentru anii 2000-2007 activităţile conform CAEN Rev.1: administraţie publică (exclusiv forţele armate şi asimilaţi), învăţământ, sănătate şi asistenţă socială şi alte activităţi de servicii.

102

5.2. Şomajul 5.2.1. Şomajul – conform definiţiei internaţionale BIM6) Caracteristici, structuri şi tendinţe În anul 2015, numărul şomerilor definiţi conform criteriilor stabilite de Biroul Internaţional al Muncii era de 624 mii persoane, în scădere cu 0,8% comparativ cu anul 2014. Faţă de anul anterior, numărul şomerilor de sex masculin a crescut cu 2,8% iar numărul celor de sex feminin a scăzut cu 6,4%. Pe medii de rezidenţă şomajul a avut evoluţii diferite. Astfel, numărul şomerilor din mediul rural a crescut faţă de anul precedent cu 24,4%, dar s-a redus în mediul urban cu 14,3%.

Ca şi în anii precedenţi, şomajul se manifestă mai acut în rândul bărbaţilor, în mediul urban şi în rândul tinerilor în vârstă de 15-24 ani.

Repartizarea pe sexe şi medii a şomerilor relevă că, în ambii ani analizaţi, preponderente în numărul total al şomerilor erau persoanele de sex masculin (63,3% în anul 2015, respectiv 61,1% în anul 2014), precum şi persoanele din mediul urban (56,2% în anul 2015, respectiv 65,0% în anul 2014).

Distribuţia şomerilor pe grupe de vârstă arată că în anul 2015 tinerii (15-24 ani) continuau să deţină o pondere ridicată (23,8%) în totalul şomerilor BIM, la fel ca şi în anul 2014 (25,6%). Grafic 5.2.1. Numărul şomerilor, pe sexe, medii şi grupe de vârstă

Sursa: Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO). În anul 2015, în mediul urban, 19,8% dintre şomeri erau tineri, faţă de 28,8% în mediul rural. Dintre şomerii tineri, 57,9% erau bărbaţi, iar 53,2% trăiau în mediul rural.

Ponderea şomerilor tineri în totalul persoanelor tinere (15-24 ani) a fost de 6,8% în anul 2015. Nivelul acestui indicator a fost mai mare pentru persoanele de sex masculin (7,6%, faţă de 5,9% în cazul femeilor) şi pentru cele din mediul rural (7,2%, faţă de 6,4% în mediul urban).

În anul 2015, la nivelul ţării, rata şomajului BIM (proporţia şomerilor BIM în populaţia activă) a înregistrat o valoare de 6,8%, valoare egală cu cea înregistrată în anul 2014.

La femei s-a înregistrat o rată a şomajului de 5,8%, mai mică decât la bărbaţi (7,5%); comparativ cu anul 2014, acest indicator a crescut cu 0,2 puncte procentuale la bărbaţi şi a scăzut cu 0,3 puncte procentuale la femei.

În mediul urban, rata şomajului a fost mai mare decât în mediul rural (7,0%, respectiv 6,6%), ecartul pe medii fiind în scădere faţă de anul precedent (0,4 puncte procentuale în anul 2015, faţă de 2,8 puncte procentuale în anul 2014).

6) BIM = Biroul Internaţional al Muncii.

103

Pe grupe de vârstă, rata şomajului a atins nivelul cel mai ridicat (21,7%) în rândul tinerilor (15-24 ani), fiind cu 2,3 puncte procentuale mai scăzută decât valoarea înregistrată în anul anterior. În anul 2015, pentru şomerii în vârstă de 25 de ani şi peste, rata şomajului era de 5,6%, valoare mai mare cu 0,1 puncte procentuale faţă de cea înregistrată în anul precedent. Tabel 5.2.1. Rata şomajului pe sexe, medii şi grupe de vârstă

% 2015 faţă de 2014,

pp1) 2014 2015 Total 6,8 6,8 0,0 Sexe

Femei 6,1 5,8 -0,3 Bărbaţi 7,3 7,5 +0,2

Medii de rezidenţă Urban 8,1 7,0 -1,1 Rural 5,3 6,6 +1,3

Grupe de vârstă 15-24 ani 24,0 21,7 -2,3 25 ani şi peste 5,5 5,6 +0,1

1) Puncte procentuale. Sursa: Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO).

În anul 2015, şomajul a afectat în măsură mai mare absolvenţii învăţământului de nivel mediu şi scăzut, pentru care rata şomajului a avut valoarea de 7,2% (valoare egală cu cea din anul 2014), respectiv 8,1% (faţă de 6,7% în anul 2014). Pentru persoanele cu studii superioare, rata şomajului a fost de 4,1% (5,8% în anul 2014). Grafic 5.2.2. Rata şomajului după nivelul de educaţie, pe medii

Sursa: Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO).

Durata şomajului În anul 2015, durata medie a şomajului a fost de 13,6 luni, valoare mai mare faţă de cea înregistrată în anul precedent (13,1 luni).

Şomerii care s-au aflat în şomaj de lungă durată (12 luni şi peste) au reprezentat 43,9% din numărul total al şomerilor, nivel mai ridicat decât cel înregistrat în anul anterior (41,1%). Dintre şomerii pe termen lung (aflaţi în şomaj de 12 luni şi peste), 63,2% erau bărbaţi, iar 55,4% locuiau în mediul urban.

104

În anul 2015, se aflau în şomaj de 12 luni şi peste, 49,0% dintre şomerii din grupa de vârstă de 45-54 ani, 46,5% dintre şomerii din grupa de vârstă 25-34 ani şi 44,2% dintre cei de 35-44 ani.

Şomajul pe termen lung s-a manifestat mai pregnant în rândul şomerilor absolvenţi de liceu (45,8%), al absolvenţilor de şcoli profesionale, complementare sau de ucenici (44,3%) şi al celor care au absolvit şcoli postliceale (43,8%). Tabel 5.2.2. Incidenţa şomajului de lungă durată, pe sexe şi grupe de vârstă

% 2015 faţă de 2014,

pp1) 2014 2015 Total 41,1 43,9 +2,8 Sexe Femei 40,0 44,1 +4,1 Bărbaţi 41,8 43,8 +2,0 Grupe de vârstă 15-24 ani 59,7 60,6 +0,9 25 ani şi peste 42,7 46,0 +3,3

1) Puncte procentuale. Sursa: Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO). Incidenţa şomajului de lungă durată în rândul tinerilor (ponderea şomerilor de 15-24 ani cu durata şomajului de 6 luni şi peste în numărul total al şomerilor din aceeaşi grupă de vârstă) a fost în anul 2015 de 60,6%, în creştere cu 0,9 puncte procentuale faţă de anul precedent.

Pentru şomerii în vârstă de 25 ani şi peste, incidenţa şomajului de lungă durată (ponderea şomerilor de 25 ani şi peste cu durata şomajului de 12 luni şi peste în numărul total al şomerilor din aceeaşi grupă de vârstă) a fost de 46,0%, în creştere cu 3,3 puncte procentuale comparativ cu anul 2014.

În anul 2015, rata şomajului BIM de lungă durată (ponderea şomerilor BIM aflaţi în şomaj de 12 luni şi peste în populaţia activă) a fost 3,0%. Pe sexe, acest indicator a înregistrat valori de 3,3% pentru bărbaţi şi 2,6% pentru femei, iar pe medii, de 3,0% în urban faţă de 2,9% în rural. Comparativ cu anul 2014, rata şomajului de lungă durată a crescut cu 0,2 puncte procentuale. Tabel 5.2.3. Rata şomajului de lungă durată, pe sexe şi grupe de vârstă

% 2015 faţă de 2014, pp 1) 2014 2015

Total 2,8 3,0 +0,2 Sexe

Femei 2,4 2,6 +0,2 Bărbaţi 3,1 3,3 +0,2

Grupe de vârstă 15-24 ani 14,3 13,1 -1,2 25 ani şi peste 2,3 2,6 +0,3

1) Puncte procentuale. Sursa: Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO).

Rata şomajului de foarte lungă durată (ponderea şomerilor aflaţi în şomaj de doi ani şi peste, în populaţia activă) a înregistrat valoarea de 1,4% în anul 2015, faţă de 1,3% în anul 2014.

Disparităţi în profil teritorial În fiecare din cei doi ani analizaţi, cel mai mare număr al şomerilor BIM s-a înregistrat în regiunea de dezvoltare Sud-Muntenia (146 mii persoane în anul 2015 şi 130 mii în anul 2014), în timp ce regiunea Vest concentra cel mai mic număr de şomeri BIM (41 mii în anul 2015 şi 39 mii în anul 2014).

105

Grafic 5.2.3. Rata şomajului, pe regiuni de dezvoltare

Sursa: Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO). Rata şomajului a înregistrat valorile cele mai ridicate în regiunile Sud-Muntenia (10,3%) şi Sud-Vest Oltenia (10,1%), la polul opus situându-se regiunile de dezvoltare Nord-Est cu 3,6% şi Nord-Vest cu 4,6%.

Rata şomajului a crescut faţă de anul 2014 în 4 regiuni (Nord-Vest, Sud-Muntenia, Sud-Vest Oltenia şi Vest). Creşterile înregistrate au fost cuprinse între 0,6 puncte procentuale (în regiunea Vest) şi 3,6 puncte procentuale (în regiunea Sud-Vest Oltenia). În celelalte 4 regiuni (Centru, Nord-Est, Sud-Est şi Bucureşti-lfov) rata şomajului a scăzut în anul 2015 faţă de anul anterior, scăderile fiind cuprinse între 0,6 puncte procentuale (în regiunea Nord-Est) şi 1,9 puncte procentuale (în regiunea Bucureşti-Ilfov).

5.2.2. Şomajul înregistrat La sfârşitul anului 2015, potrivit datelor furnizate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, numărul şomerilor înregistraţi era de 436,2 mii persoane. Comparativ cu luna decembrie din anul 2014, numărul şomerilor înregistraţi la Agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă a fost mai mic cu 42,1 mii persoane. Din numărul total al şomerilor înregistraţi la 31 decembrie 2015, femeile au reprezentat 42,3% faţă de 41,8% la finele anului 2014, numărul acestora înregistrând o scădere de 15,2 mii persoane, mai mică faţă de cea corespunzătoare pentru bărbaţi (-26,9 mii persoane).

La sfârşitul lunii decembrie 2015, rata şomajului înregistrat a fost de 5,0% în raport cu populaţia activă civilă, respectiv cu 0,4 puncte procentuale mai mică faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent.

Şomajul a afectat în mai mare măsură populaţia masculină, rata şomajului înregistrată la sfârşitul anului 2015 pentru bărbaţi, întrecând rata şomajului înregistrat pentru femei cu un 0,7 puncte procentuale. Tabel 5.2.4. Numărul şomerilor înregistraţi şi rata şomajului înregistrat, la 31 decembrie

2014 2015

Total Bărbaţi Femei Total Bărbaţi Femei Şomeri înregistraţi - total (persoane) 478338 278453 199885 436242 251504 184738 din care: - primar, gimnazial, profesional 357372 222069 135303 335542 206221 129321 - liceal şi postliceal 92050 44945 47105 78641 36903 41738 - universitar 28916 11439 17477 22059 8380 13679 Rata şomajului înregistrat (%) 5,4 5,9 4,8 5,0 5,3 4,6

Sursa: Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Pe grupe de vârstă, ponderile cele mai mari au fost deţinute de şomerii înregistraţi de 40-49 ani (27,7% în anul 2015 şi, respectiv, 27,1% în anul 2014), urmate fiind de cei cu vârste de 30-39 ani (20,3% în anul 2015 şi 21,3% în anul 2014).

106

Şomerii tineri (sub 25 ani) au deţinut o pondere de 15,5% în anul 2015 şi, respectiv 16,3% în anul 2014, în totalul şomerilor înregistraţi.

Se constată o scădere a ponderii celor tineri indemnizaţi (36,1% în anul 2015 faţă de 42,6% în anul 2014), în totalul şomerilor tineri.

Ponderea barbaţilor a fost mai mare decât cea a femeilor în totalul şomerilor înregistraţi (57,7% bărbaţi faţă de 42,3% femei, în anul 2015 şi 58,2% bărbaţi faţă de 41,8% femei, în anul 2014).

Ca şi în anul precedent, în rândul şomerilor înregistraţi cu vârste de 55 ani şi peste, în anul 2015, ponderea bărbaţilor a fost covârşitoare (64,6% comparativ cu 64,9% în anul 2014). La nivelul aceleiaşi grupe de vârstă, în rândul şomerilor înregistraţi indemnizaţi, ponderea bărbaţilor a fost de 67,0% în anul 2015, comparativ cu 70,5% în anul 2014. Tabel 5.2.5. Numărul şomerilor înregistraţi, pe grupe de vârstă, la 31 decembrie

2014 2015

Total Bărbaţi Femei Total Bărbaţi Femei Şomeri înregistraţi - total (persoane) 478338 278453 199885 436242 251504 184738 din care:

sub 25 ani 78185 46707 31478 67702 39444 28258 25-29 ani 39024 24007 15017 33060 20110 12950 30-39 ani 102188 57810 44378 88763 49292 39471 40-49 ani 129554 71866 57688 120972 66977 53995 50-55 ani 60679 33505 27174 54823 29863 24960 peste 55 ani 68708 44558 24150 70922 45818 25104

din care: Şomeri indemnizaţi - total (persoane) 140955 77464 63491 108533 56943 51590

din care: sub 25 ani 33301 18153 15148 24471 12336 12135 25-29 ani 9470 4445 5025 6432 2649 3783 30-39 ani 24340 12064 12276 17149 7552 9597 40-49 ani 38564 20724 17840 30541 16229 14312 50-55 ani 18269 10086 8183 14439 7793 6646 peste 55 ani 17011 11992 5019 15501 10384 5117

Sursa: Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

În profil teritorial, fenomenul şomajului înregistrat prezintă discrepanţe accentuate, cu un ecart de 10,4 puncte procentuale între valoarea cea mai mică şi cea mai mare înregistrate la nivel de judeţ.

Astfel, la sfârşitul anului 2015 s-au înregistrat rate ridicate ale şomajului în judeţele: Teleorman (11,6%), Vaslui (11,2%), Mehedinţi (11,0%), Buzău (10,0%), Dolj (9,5%), Galaţi (9,0%), şi Olt (8,1%).

Cele mai scăzute rate ale şomajului au fost în judeţele: Ilfov (1,2%), Timiş (1,3%) şi Municipiul Bucureşti (1,9%).

107

6. VENITURILE ŞI CONSUMUL POPULAŢIEI 6.1. Nivelul şi structura veniturilor populaţiei 6.1.1. Veniturile totale În anul 20158), veniturile totale - în termeni nominali - au fost de 2686,8 lei lunar pe gospodărie şi de 1010,7 lei pe persoană. Veniturile băneşti, au reprezentat, şi în acest an, principala sursă de formare a veniturilor totale, 2362,0 lei lunar pe o gospodărie şi de 888,5 lei pe persoană. Grafic 6.1.1. Structura veniturilor totale ale gospodăriilor, pe surse de formare, în anul 2015

În structura veniturilor totale ale gospodăriilor se remarcă ponderea importantă a veniturilor în natură (12,1%), pe seama, în principal a contravalorii consumului de produse agroalimentare din resurse proprii (10,7%). Acestea din urmă sunt produse alimentare şi nealimentare de provenienţă agricolă care intră în consumul gospodăriei din producţie proprie, din stoc, precum şi din cele primite pentru munca prestată în alte gospodării, sau primite în dar de la rude, prieteni sau alte persoane. În modelul economic actual al gospodăriei din România, consumul de produse alimentare din producţia proprie şi al celor primite de la familia lărgită (părinţi, fraţi, copii) constituie una din modalităţile de acoperire a nevoilor de consum ale gospodăriilor care se confruntă cu dificultăţi financiare.

Salariile şi celelalte venituri asociate lor, au format cea mai importantă categorie de venituri, având ponderea cea mai mare în veniturile totale ale gospodăriilor (55,7% din veniturile totale ale gospodăriilor).

Această situaţie, care contravine orientării spre piaţă a economiei, este legată de numărul relativ mic de salariaţi din componenţa gospodăriilor (0,8 salariaţi/gospodărie).

O altă categorie de venituri care a deţinut o pondere importantă în structura veniturilor totale ale gospodăriilor, o reprezintă veniturile din prestaţii sociale (23,9%).

De menţionat că, veniturile din agricultură (vânzările de produse agroalimentare, animale şi păsări, prestarea unor muncii agricole şi încasări de la societăţi şi asociaţii agricole), veniturile din activităţi independente (comerţ, prestări de servicii, practicarea unor meserii şi profesii liberale), precum şi cele din proprietate (dobânzi, dividende, chirii, arendă) au încă o pondere scăzută în veniturile totale ale gospodăriilor (5,4%). 6.1.1.1. Distribuţia veniturilor Nivelul şi structura veniturilor unei gospodării sunt determinate de numărul persoanelor aducătoare de venit, în special de numărul persoanelor ocupate şi de tipul de activitate pe care acestea o desfăşoară. Şi, evident, nivelul veniturilor gospodăriei depinde de poziţia pe care membrii săi activi o deţin în ierarhia veniturilor corespunzătoare tipului de activitate desfăşurată, adică de nivelul salariilor, al veniturilor din agricultură sau al celor realizate din activităţi neagricole independente. 8) Începând cu anul 2014, datele au fost estimate pe baza populaţiei rezidente şi nu sunt comparabile cu seriile publicate pentru perioadele precedente. Datele statistice prezentate în această lucrare au fost obţinute prin “Ancheta Bugetelor de Familie (ABF)” desfăşurată în perioada ianuarie - decembrie 2015. ABF asigură colectarea informaţiilor necesare pentru evaluarea nivelului de trai al populaţiei prin indicatori statistici privind veniturile, cheltuielile şi consumul gospodăriilor.

108

Aceasta determină diferenţe sensibile între veniturile diferitelor categorii de gospodării analizate. Astfel, dacă se au în vedere veniturile medii ale gospodăriilor grupate după statutul ocupaţional al capului gospodăriei se poate constata că, cele mai mari venituri (3656,4 lei lunar) le realizează gospodăriile de salariaţi (cu 36,1% mai mari decât cele medii pe ansamblul gospodăriilor), iar cele mai mici (1541,3 lei lunar) gospodăriile de şomeri (cu 42,6% mai mici decât cele medii). Raportul dintre veniturile medii ale celor două categorii de gospodării a fost de 2,4:1. Tabel 6.1.1. Veniturile totale, pe categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2015

Total gospodării

Gospodării de:

Salariaţi Lucrători pe cont propriu

în activităţi neagricole

Agricultori Şomeri Pensionari

Venituri totale, lei - medii lunare pe o gospodărie 2686,8 3656,4 2059,7 2181,1 1541,3 2040,2 - medii lunare pe o persoană 1010,7 1255,1 616,3 648,5 476,4 940,8 În % faţă de total gospodării - medii lunare pe o gospodărie 100,0 136,1 76,7 81,2 57,4 75,9 - medii lunare pe o persoană 100,0 124,2 61,0 64,2 47,1 93,1

Nivelul per capita al veniturilor este puternic influenţat de numărul membrilor gospodăriei, în special de numărul copiilor aflaţi în întreţinerea gospodăriei, de raportul de dependenţă economică aferent fiecărei gospodării.

Veniturile ce revin în medie pe o persoană – indicator asociat abordării veniturilor din perspectiva nivelului de trai – arată o diferenţiere a veniturilor pe categorii de gospodării într-o anumită măsură modificată faţă de cea relevată de veniturile ce revin în medie pe o gospodărie9).

Contribuţia diferitelor surse la formarea veniturilor gospodăriilor este determinată de statutul ocupaţional al persoanelor care compun gospodăriile, în principal de statutul capului gospodăriei, care se identifică, în cele mai multe cazuri, cu principalul aducător de venituri. Astfel, în cazul gospodăriilor de salariaţi principala sursă de venit o reprezintă veniturile salariale (85,2% din veniturile totale), la gospodăriile de pensionari – veniturile din prestaţii sociale (60,6%), la gospodăriile de lucrători pe cont propriu – veniturile din activităţi neagricole independente (47,2%), iar în cazul gospodăriilor de agricultori – veniturile din agricultură (31,5%) şi contravaloarea consumului de produse agroalimentare din resurse proprii (38,5%). Grafic 6.1.2. Veniturile totale ale gospodăriilor, pe surse de formare,

după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2015

9) În evaluarea comparativă a situaţiei diferitelor categorii de populaţie, pe baza nivelului mediu al veniturilor acestor categorii de gospodării, trebuie să se aibă în vedere, faptul că, o mare parte a gospodăriilor sunt de fapt gospodării mixte, cuprinzând persoane care beneficiază de diferite tipuri de venituri. Prin urmare, veniturile ce revin în medie pe o gospodărie sau pe o persoană din categoriile analizate arată o situaţie economică a acestora mai mult sau mai puţin diferită de situaţia gospodăriilor “pure”, adică a gospodăriilor care trăiesc numai din salarii sau numai din pensii. De exemplu, în gospodăriile de pensionari trăiesc şi aduc venituri un număr mare de salariaţi (în anul 2015, din numărul total de persoane din gospodăriile de pensionari 11,9% au fost salariaţi) şi întrucât salariile sunt în general, mai mari decât pensiile, veniturile gospodăriilor care cuprind salariaţi ridică media veniturilor gospodăriilor de pensionari.

109

La formarea veniturilor gospodăriilor de şomeri, veniturile caracteristice statutului capului gospodăriei – veniturile din prestaţii sociale – nu ocupă locul principal: veniturile gospodăriilor de şomeri provin din prestaţii sociale în proporţie de 23,6%, din salarii în proporţie de 36,5% şi din resurse proprii în proporţie de 14,6%.

Influenţa pe care mărimea gospodăriei şi, mai ales, numărul de persoane întreţinute o au asupra veniturilor per capita este evidenţiată de analiza veniturilor medii ale gospodăriilor grupate după numărul persoanelor din gospodărie şi a veniturilor medii ale gospodăriilor grupate după numărul copiilor.

Grafic 6.1.3. Veniturile totale ale gospodăriilor, după mărimea gospodăriei, în anul 2015

Veniturile ce revin în medie pe o persoană din gospodării de diferite dimensiuni scad, pe măsură ce numărul de persoane creşte.

Veniturile gospodăriilor formate din două persoane s-au ridicat, în anul 2015, la 97,1% din nivelul veniturilor gospodăriilor formate din persoane singure, cele din gospodăriile formate din trei persoane la 88,4%, cele din gospodăriile formate din patru persoane la 69,8%, cele din gospodăriile cu cinci persoane la 56,9%, iar cele din gospodăriile cu şase şi mai mulţi membri la 44,6%.

În anul 2015, veniturile medii pe o persoană din gospodăriile cu copii sub 18 ani în întreţinere au fost cu 23,0% mai mici decât cele înregistrate în gospodăriile fără copii.

Veniturile per capita din gospodăriile cu un copil au reprezentat 92,9% din veniturile gospodăriilor fără copii, iar cele din gospodăriile cu doi copii 72,5%.

Grafic 6.1.4. Veniturile totale ale gospodăriilor, după numărul copiilor sub 18 ani, în anul 2015

110

Pe măsură ce numărul de copii din gospodărie creşte, decalajul faţă de gospodăriile fără copii se adânceşte. Astfel, veniturile gospodăriilor cu trei sau patru şi mai mulţi copii, înseamnă pentru gospodărie, un venit egal în medie cu 44,0%, respectiv 34,3% din veniturile gospodăriilor fără copii.

Diferenţe de nivel şi, mai ales, de structură între veniturile gospodăriilor s-au înregistrat şi în funcţie de mediul de rezidenţă. În anul 2015, veniturile medii pe gospodărie din mediul urban au fost cu 31,5% mai mari decât ale gospodăriilor din mediul rural.

În mediul urban, veniturile gospodăriilor au provenit în proporţie de 65,6% din salarii, 22,5% din prestaţii sociale, veniturile în natură reprezentând 6,5% din total.

În mediul rural, principala sursă a veniturilor gospodăriilor a reprezentat-o producţia agricolă, care a asigurat 27,4% din totalul veniturilor.

Cea mai mare parte a acestora a fost formată de contravaloarea consumului de produse agroalimentare din resurse proprii (20,4% din totalul veniturilor), veniturile băneşti din agricultură asigurând numai 7,0% din totalul veniturilor gospodăriilor din mediul rural.

O contribuţie importantă la formarea veniturilor gospodăriilor rurale a revenit şi veniturilor salariale (38,5%) şi celor din prestaţii sociale (26,4%). 6.1.2. Veniturile băneşti Veniturile băneşti ale gospodăriilor analizate, care exprimă capacitatea, forţa şi posibilitatea acestora de a se implica în relaţiile de piaţă, se caracterizează prin nivelul general relativ scăzut, chiar foarte scăzut în cazul unor categorii de gospodării, cu implicaţii asupra nivelului şi structurii consumului, a capacităţii de economisire şi a dezvoltării economiei naţionale.

Grafic 6.1.5. Veniturile băneşti pe categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2015

În anul 2015, nivelul mediu lunar al veniturilor băneşti a fost de 2362,0 lei pe gospodărie (888,5 lei pe persoană) şi a reprezentat 87,9% din veniturile totale ale gospodăriilor.

Cele mai mari venituri băneşti, medii lunare pe o gospodărie, le-au realizat gospodăriile de salariaţi (3387,1 lei), iar cele mai mici gospodăriile de şomeri (1279,7 lei), raportul dintre ele fiind de 2,6 : 1.

Veniturile băneşti medii ale gospodăriilor din mediul urban au fost de 1,6 ori mai mari decât cele ale gospodăriilor din mediul rural şi au reprezentat 93,5% din veniturile totale ale gospodăriilor urbane şi 78,3% din cele ale gospodăriilor rurale.

111

6.1.2.1. Veniturile salariale În anul 2015, veniturile brute realizate din salarii şi alte drepturi salariale au fost de 1495,2 lei, în medie lunar pe o gospodărie şi 562,5 lei, în medie lunar pe o persoană.

În anul 2015, veniturile salariale brute ale gospodăriilor de salariaţi au fost de 3117,0 lei lunar pe o gospodărie (92,0% din veniturile băneşti ale acestei categorii de gospodării), în condiţiile în care numărul mediu de salariaţi ce a revenit pe o gospodărie de salariaţi a fost de 1,645.

Nivelul mult mai scăzut al veniturilor salariale obţinute în medie de celelalte categorii de gospodării analizate, se explică, în principal, prin frecvenţa mai mică a salariaţilor în aceste gospodării (562,3 lei lunar – şomeri; 418,1 lei lunar – pensionari; 272,8 lei lunar – lucrători pe cont propriu şi 206,5 lei lunar – agricultori). 6.1.2.2. Veniturile din agricultură Economia de subzistenţă, caracteristică gospodăriei agricole, este evidenţiată de ponderea scăzută a veniturilor băneşti din agricultură, care au reprezentat, în anul 2015, numai 3,3% din veniturile băneşti, din care veniturile din vânzări de produse agroalimentare, animale şi păsări au reprezentat 2,4%, iar veniturile din prestarea de muncă în agricultură 0,9%. 6.1.2.3. Veniturile din activităţi neagricole independente În anul 2015, nivelul mediu pe o gospodărie al veniturilor din activităţi neagricole independente a fost de 65,4 lei lunar, asigurând 2,8% din veniturile băneşti. Din totalul acestor venituri, 12,0% provin din comerţ, 23,6% din prestări de servicii, 52,0% din meserii şi 12,4% din profesii liberale şi drepturi de proprietate intelectuală.

Această categorie de venituri a înregistrat nivelul mediu lunar cel mai mare, pentru gospodăriile de lucrători pe cont propriu în activităţi neagricole, iar cel mai mic, pentru cele de salariaţi.

Gospodăriile de lucrători pe cont propriu în activităţi neagricole au câştigat în medie din activităţi independente 972,0 lei lunar (56,3% din veniturile lor băneşti), din care cea mai mare parte au provenit din meserii (56,8%). 6.1.2.4. Veniturile din prestaţii sociale În anul 2015, gospodăriile au beneficiat de prestaţii sociale al căror nivel mediu lunar a fost de 642,2 lei, contribuind la formarea veniturilor băneşti în proporţie de 27,2%.

Cea mai mare parte a acestor venituri o constituie pensiile (86,3%).

Pensiile de asigurări sociale de stat pentru limită de vârstă (inclusiv pensiile anticipate şi anticipate parţial), pentru pierderea capacităţii de muncă şi de urmaş au reprezentat 80,1%, pensiile de asigurări sociale pentru agricultori – 6,2%, pensiile IOVR fiind nesemnificative (sub 0,1%).

Prestaţiile din fondul de şomaj au reprezentat 1,1% din ansamblul prestaţiilor sociale.

Prestaţiile familiale, care cuprind alocaţiile pentru copii, alocaţiile pentru susţinerea familiei, precum şi bursele de care beneficiază elevii şi studenţii, au format 6,7% din volumul prestaţiilor sociale.

Prestaţiile de asistenţă socială au deţinut o pondere de 3,4% în ansamblul veniturilor din prestaţii sociale.

Nivelul veniturilor din prestaţii sociale, structura acestora şi contribuţia lor la formarea veniturilor gospodăriilor diferă de la o categorie de gospodării la alta. Astfel, veniturile din prestaţii sociale de care beneficiază gospodăriile de pensionari se ridică la 1235,5 lei lunar, din care 96,6% sunt pensii. Totuşi, pensiile asigură doar jumătate (58,5%) din veniturile totale ale acestor gospodării, restul veniturilor fiind formate din salarii şi alte drepturi salariale (20,5%), din contravaloarea consumului din resurse proprii (12,8%), din activităţi agricole şi neagricole, din proprietate şi alte venituri (8,2%).

Prestaţiile sociale au format 48,4% şi 40,1% din veniturile băneşti ale gospodăriilor alcătuite din una, respectiv două persoane, cea mai mare parte a lor fiind pensii.

Ponderea prestaţiilor sociale (în special a pensiilor) este mult mai mare în veniturile băneşti ale gospodăriilor fără copii (35,5%), comparativ cu cea înregistrată în cazul gospodăriilor care au copii sub 18 ani în întreţinere (10,2%).

112

6.1.3. Veniturile disponibile (nete) Determinate prin scăderea din veniturile gospodăriilor a impozitelor asupra veniturilor şi a contribuţiilor de asigurări sociale aflate în sarcina acestora, precum şi a unor cheltuieli legate de producţia gospodăriei (băneşti şi în natură), veniturile nete reprezintă acea parte a veniturilor care rămâne la dispoziţia gospodăriilor pentru acoperirea cheltuielilor de consum şi pentru economisire.

Nivelul relativ înalt al impozitelor şi contribuţiilor plătite de gospodării, în special de cele care realizează venituri salariale, precum şi cheltuielile făcute de gospodării pentru producţia din gospodăria proprie, determină diferenţe mari între veniturile totale şi cele disponibile (nete).

La nivelul tuturor gospodăriilor, în anul 2015, veniturile nete medii pe o gospodărie au fost de 2099,0 lei lunar, cele medii pe persoană de 789,6 lei, iar ponderea lor în veniturile totale de 78,1%.

Dintre categoriile de gospodării analizate, cele mai mici venituri medii nete s-au înregistrat în gospodăriile de şomeri (1337,6 lei lunar pe o gospodărie). Acestea au reprezentat 86,8% din veniturile totale ale acestei categorii de gospodării.

Veniturile medii nete pe o gospodărie de şomeri au reprezentat 63,7% din nivelul mediu al ansamblului gospodăriilor, iar veniturile medii nete ce revin pe o persoană 52,4%.

Tabel 6.1.2. Veniturile disponibile (nete), pe categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2015

Total gospodării

Gospodării de:

Salariaţi Lucrători pe cont propriu

în activităţi neagricole

Agricultori Şomeri Pensionari

Venituri disponibile, lei - medii lunare pe o gospodărie 2099,0 2706,3 1841,5 1347,4 1337,6 1755,3 - medii lunare pe o persoană 789,6 929,0 551,0 400,6 413,4 809,4 Pondere în veniturile totale, % 78,1 74,0 89,4 61,8 86,8 86,0 În % faţă de total gospodării

- medii lunare pe o gospodărie 100,0 128,9 87,7 64,2 63,7 83,6 - medii lunare pe o persoană 100,0 117,7 69,8 50,7 52,4 102,5

6.1.4. Câştigurile salariale în sectorul formal Câştigul salarial mediu lunar brut pe total economie a fost în anul 2015 de 2555 lei, mai mare cu 9,8% faţă de anul precedent.

Câştigul salarial mediu lunar net înregistrat la nivelul economiei naţionale a fost de 1859 lei, în creştere faţă de anul precedent cu 9,5%.

În anul 2008 s-a înregistrat o valoare a indicelui câştigului salarial real de 130,3% faţă de anul 1990, anii următori trendul fiind uşor descrescător. Începând cu anul 2012, indicele câştigului salarial real a cunoscut o tendinţă crescătoare, atingând valoarea maximă în anul 2015 (144,6% faţă de 1990). Astfel, comparativ cu anul precedent, în anul 2015 s-a înregistrat o creştere a indicelui câştigului salarial real cu 13,4 puncte procentuale, iar faţă de anul 2008 cu 14,3 puncte procentuale.

Comparativ cu media pe economie, câştigul salarial mediu lunar net din anul 2015 a fost mai mare de aproape 2,2 ori în intermedieri financiare şi asigurări, de aproape 2,1 ori în informaţii şi comunicaţii, cu 85,8% în industria extractivă, cu 65,5% în producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat, cu 55,6% în administraţie publică, cu 47,8% în activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice, cu 1,5% în învăţământ şi cu 0,2% în transport şi depozitare.

Sub media pe economie s-au situat câştigurile salariale medii lunare nete din activităţile: hoteluri şi restaurante (-41,9%), alte activităţi de servicii (-30,2%), agricultură, silvicultură şi pescuit (-26,3%), activităţi de spectacole, culturale şi recreative (-25,5%), construcţii (-23,5%), activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport (-23,2%), tranzacţii imobiliare (-18,5%), distribuţia apei, salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare (-15,3%), comerţ (-14,6%), sănătate şi asistenţă socială (-10,9%), industria prelucrătoare (-8,3%).

113

Faţă de anul 2014, creşteri ale câştigului salarial mediu lunar net s-au înregistrat în majoritatea activităţilor, cele mai semnificative regăsindu-se în: construcţii (14,7%), informaţii şi comunicaţii (13,9%), alte activităţi de servicii (13,7%), activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport (13,2%), tranzacţii imobiliare (12,8%), hoteluri şi restaurante (12,7%), comerţ (12,5%), activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice (12,5%), activităţi de spectacole, culturale şi recreative (10,9%), sănătate şi asistenţă socială (10,7%).

Scăderi ale câştigului salarial mediu lunar net faţă de anul precedent s-au înregistrat numai în activitatea de producţie şi furnizare de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (-0,5%).

Diferenţele salariale pe sexe ce apar pe diferite activităţi economice sunt consecinţa influenţei mai multor factori precum nivelul de calificare al salariaţilor, poziţia ierarhică la locul de muncă sau ocupaţia exercitată. Astfel, se observă că femeile au câştigat în medie cu circa 7% mai puţin decât bărbaţii, realizând un câştig salarial mediu lunar brut de 2453 lei (faţă de 2646 lei al bărbaţilor) şi un câştig salarial mediu lunar net de 1783 lei (faţă de 1928 lei al bărbaţilor).

Faţă de media pe economie, câştigul salarial mediu lunar net al femeilor a reprezentat 95,9% din cel al tuturor salariaţilor. Tabelul 6.1.3. Câştigul salarial mediu lunar net, pe activităţi economice

- lei/persoană -

CAEN Rev.2

Câştigul salarial mediu lunar net 2014 2015

Total din care:

Total din care:

Femei Femei Total 1697 1627 1859 1783 Agricultură, silvicultură şi pescuit 1270 1240 1371 1353 Industrie 1720 1462 1827 1580

Industrie extractivă 3260 3390 3454 3649 Industrie prelucrătoare 1578 1378 1704 1506 Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat 3093 3007

3077 3010

Distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare 1509 1544

1575 1600

Construcţii 1240 1473 1422 1674 Comerţ 1412 1294 1588 1432 Transport şi depozitare 1707 1805 1863 1954 Hoteluri şi restaurante 958 923 1080 1045 Informaţii şi comunicaţii 3357 3117 3822 3439 Intermedieri financiare şi asigurări 3708 3292 4004 3560 Tranzacţii imobiliare 1344 1345 1516 1472 Activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice 2442 2363 2748 2698 Activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport 1261 1464

1427 1615

Administraţie publică1) 2754 2865 2893 2983 Învăţământ 1733 1684 1886 1848 Sănătate şi asistenţă socială 1496 1456 1656 1622 Activităţi de spectacole, culturale şi recreative 1249 1197 1385 1306 Alte activităţi de servicii 1141 1017 1297 1153

1) Exclusiv forţele armate şi personalul asimilat (Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informaţii etc.). Sursa: Cercetarea statistică privind costul forţei de muncă.

6.1.5. Disparităţi în profil teritorial În anul 2015, în profil teritorial, pe judeţe, câştigul salarial mediu lunar net s-a situat sub media pe economie în 37 dintre judeţe. Cel mai scăzut nivel, respectiv de 1359 lei s-a înregistrat în judeţul Neamţ, cu 26,9% mai puţin decât media pe economie. La polul opus s-a situat câştigul salarial mediu lunar net realizat în Municipiul Bucureşti (2696 lei), cu 45,0% peste media pe economie.

Faţă de anul 2014, câştigul salarial mediu lunar net realizat a crescut în toate regiunile de dezvoltare, creşterea cea mai mare fiind în regiunea Vest (11,6%), iar cea mai mică în regiunea Sud-Vest Oltenia (5,5%).

Regiunea Bucureşti-Ilfov a fost singura regiune al cărui câştig salarial mediu lunar net s-a situat peste nivelul mediu pe economie (+42,3%), restul regiunilor având câştiguri salariale medii lunare nete sub nivelul mediu pe economie; nivelul cel mai scăzut s-a înregistrat în regiunea Nord-Est (-16,0% faţă de nivelul mediu pe economie).

114

6.2. Nivelul şi structura cheltuielilor populaţiei 6.2.1. Cheltuielile totale În anul 20158), cheltuielile totale ale gospodăriilor au fost, în medie, de 2351,5 lei lunar pe gospodărie şi de 884,6 lei pe persoană şi au reprezentat 87,5% din veniturile totale. Tabel 6.2.1. Cheltuielile totale, pe categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2015

Total gospodării

Gospodării de:

Salariaţi Lucrători pe cont propriu

în activităţi neagricole

Agricultori Şomeri Pensionari

Cheltuieli totale, lei - medii lunare pe o gospodărie 2351,5 3182,2 1853,8 2020,6 1526,2 1755,0 - medii lunare pe o persoană 884,6 1092,3 554,7 600,8 471,7 809,3 Pondere în veniturile totale, % 87,5 87,0 90,0 92,6 99,0 86,0 În % faţă de total gospodării - medii lunare pe o gospodărie 100,0 135,3 78,8 85,9 64,9 74,6 - medii lunare pe o persoană 100,0 123,5 62,7 67,9 53,3 91,5

Dintre categoriile de gospodării analizate, nivelul cel mai înalt al cheltuielilor totale, medii pe o persoană (1092,3 lei lunar) a fost realizat de gospodăriile de salariaţi, care dispun şi de veniturile cele mai mari, iar cel mai scăzut de gospodăriile de şomeri (471,7 lei lunar).

Niveluri scăzute şi sub media pe ansamblul gospodăriilor s-au înregistrat şi în gospodăriile de lucrători pe cont propriu în activităţi neagricole, agricultori şi pensionari. 6.2.1.1. Principalele componente Principalele destinaţii ale cheltuielilor efectuate în gospodării sunt consumul de bunuri alimentare, nealimentare, servicii şi transferurile către administraţia publică şi privată şi către bugetele asigurărilor sociale, sub forma impozitelor, cotizaţiilor şi contribuţiilor, precum şi acoperirea unor nevoi legate de producţia gospodăriei (hrana animalelor şi păsărilor, plata muncii pentru producţia gospodăriei, produse pentru însămânţat, servicii veterinare etc.).

În structura pe destinaţii a cheltuielilor sunt incluse şi cheltuielile pentru investiţii, constând în cumpărarea sau construcţia de locuinţe, cumpărarea de terenuri şi echipament necesar producţiei gospodăriei, cumpărarea de acţiuni etc.

O componentă a cheltuielilor gospodăriilor - legată de consum, dar evidenţiată distinct în structura cheltuielilor - o reprezintă cheltuielile efectuate pentru acea parte a produselor alimentare şi băuturilor cumpărate în vederea consumului, care nu sunt consumate în perioada de referinţă, rămânând în stoc sau fiind date în prelucrare sau date ca hrană pentru animale etc.

Principala destinaţie a cheltuielilor gospodăriilor - consumul - a deţinut în anul 2015, în medie pe ansamblul gospodăriilor, 72,4% din cheltuielile totale.

8) Începând cu anul 2014, datele au fost estimate pe baza populaţiei rezidente şi nu sunt comparabile cu seriile publicate pentru perioadele precedente. Datele statistice prezentate în această lucrare au fost obţinute prin “Ancheta Bugetelor de Familie (ABF)” desfăşurată în perioada ianuarie - decembrie 2015. ABF asigură colectarea informaţiilor necesare pentru evaluarea nivelului de trai al populaţiei prin indicatori statistici privind veniturile, cheltuielile şi consumul gospodăriilor.

115

Tabel 6.2.2. Cheltuielile totale pe destinaţii şi categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2015

- medii lunare pe o gospodărie, lei -

Total gospodării

Gospodării de:

Salariaţi Lucrători pe cont propriu

în activităţi neagricole

Agricultori Şomeri Pensionari

Cheltuieli totale 2351,5 3182,2 1853,8 2020,6 1526,2 1755,0 Cheltuieli totale de consum 1702,9 2129,5 1599,1 1386,9 1293,5 1397,0 din care: - cheltuieli băneşti de consum 1500,4 1948,1 1360,5 990,8 1093,1 1210,7 - contravaloarea consumului din resurse proprii 202,5 181,4 238,6 396,1 200,4 186,3 Produse alimentare şi băuturi neconsumate 47,0 52,5 50,5 34,1 33,1 45,5 Cheltuieli pentru investiţii 15,3 20,6 11,9 15,5 0,4 12,1 Cheltuieli totale de producţie 104,2 47,2 89,8 505,5 32,0 98,1 Impozite, contribuţii, cotizaţii, taxe 446,1 888,4 84,8 62,2 160,7 164,7 Alte cheltuieli 36,0 44,0 17,7 16,4 6,5 37,6

Cheltuielile de consum au reprezentat 1702,9 lei lunar pe o gospodărie, iar cheltuielile băneşti pentru cumpărarea de produse alimentare (inclusiv cheltuielile în unităţile de alimentaţie publică), nealimentare şi pentru plata serviciilor 1500,4 lei lunar (63,8% din cheltuielile totale).

Cealaltă parte a cheltuielilor de consum, contravaloarea consumului uman din resurse proprii (acele produse alimentare şi nealimentare din resurse proprii care sunt consumate de membrii gospodăriei) a fost egală cu 202,5 lei pe gospodărie şi a reprezentat 8,6% din cheltuielile totale.

În anul 2015, cheltuielile pentru producţia gospodăriei au reprezentat 4,4% din cheltuielile totale, din care 0,8% au revenit cheltuielilor băneşti, iar 3,6% contravalorii consumului productiv din resurse proprii (furaje, seminţe etc.) utilizate pentru producţia gospodăriei. Acestea din urmă au însumat, în medie, 85,4 lei lunar pe gospodărie.

În anul 2015, impozitele asupra veniturilor, contribuţiile la bugetele de asigurări sociale, cotizaţiile şi alte impozite şi taxe, au deţinut o pondere de 19,0% din cheltuielile totale, ridicându-se în medie, la suma de 446,1 lei lunar pe o gospodărie, din care impozitul pe salariu (176,1 lei lunar pe o gospodărie) a reprezentat 39,5%, iar contribuţiile de asigurări sociale (pentru pensie, la fondul de şomaj şi pentru asigurările de sănătate – 253,9 lei lunar pe gospodărie) 56,3%.

Cheltuielile pentru investiţii au fost şi în anul 2015 foarte mici, reprezentând numai 0,7% din cheltuielile totale. Este un semnal şi în anul 2015, cu privire la capacitatea extrem de scăzută a gospodăriilor de a economisi. Necesitatea acoperirii prioritare a cheltuielilor impuse de producţia în gospodărie, a plăţii impozitelor şi contribuţiilor de asigurări sociale şi a satisfacerii nevoilor de bază de consum lasă prea puţine resurse pentru investiţii. Grafic 6.2.1. Structura cheltuielilor totale ale gospodăriilor, în anul 2015

116

6.2.1.2. Diferenţe privind structura cheltuielilor Structura pe destinaţii a cheltuielilor prezintă diferenţe importante între categoriile de gospodării analizate, mai ales în ceea ce priveşte ponderea transferurilor şi a cheltuielilor pentru producţia gospodăriei, a cheltuielilor băneşti de consum şi a consumului din resurse proprii, diferenţe strâns legate de nivelul veniturilor salariale şi al contravalorii consumului din resurse proprii, ca şi de ponderea lor în veniturile gospodăriilor.

Impozitele, contribuţiile, cotizaţiile, taxele deţin o pondere mare în cheltuielile totale ale gospodăriilor în ale căror venituri predomină veniturile salariale. Astfel, în anul 2015, ponderea acestora în cheltuielile totale a fost de 27,9% pentru gospodăriile de salariaţi, comparativ cu 10,5% la cele de şomeri, 9,4% la cele de pensionari, 4,6% la cele de lucrători pe cont propriu în activităţi neagricole şi numai 3,1% în cazul gospodăriilor de agricultori.

De altfel, în anul 2015, cuantumul mediu al transferurilor aflate în sarcina gospodăriilor de salariaţi a fost de 14,3 ori mai mare decât al celor plătite de gospodăriile de agricultori, de 10,5 ori mai mare decât transferurile plătite de gospodăriile de lucrători pe cont propriu în activităţi neagricole, de 5,5 ori mai mare decât al celor de şomeri şi de 5,4 ori mai mare decât al gospodăriilor de pensionari. Grafic 6.2.2. Structura cheltuielilor totale, pe destinaţii şi categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2015

Ponderea transferurilor în cheltuielile totale este mai mare la gospodăriile formate din trei sau patru persoane (23,3%, respectiv 21,2%), care cuprind în general mai mulţi salariaţi.

O pondere mai mică a transferurilor se regăseşte la gospodăriile singure (1 persoană – 13,0%), unde predomină cele de pensionari, precum şi la gospodăriile formate din şase şi mai multe persoane (13,6%), unde proporţia gospodăriilor al căror cap de gospodărie este o persoană neocupată sau agricultor este mai mare decât proporţia gospodăriilor de salariaţi.

Din aceleaşi motive, care ţin de frecvenţa gospodăriilor de salariaţi în totalul gospodăriilor din fiecare grupă, ponderea transferurilor este, în medie, mai mare în cazul gospodăriilor cu copii (21,6%), decât în cazul gospodăriilor fără copii (17,6%), fiind însă considerabil mai mică în cazul celor cu patru şi mai mulţi copii (9,9%).

Pe medii, se înregistrează diferenţe relativ mari de nivel şi pondere a transferurilor între urban şi rural.

Cuantumul impozitelor, contribuţiilor etc., plătite în medie de o gospodărie din mediul urban a fost de 2,3 ori mai mare decât al celor plătite de gospodăriile din mediul rural, iar ponderea lor în totalul cheltuielilor a fost de 22,8% şi respectiv, de 12,7%.

Cheltuielile pentru producţia gospodăriei sunt considerabil mai mari, în cazul gospodăriilor care îşi asigură din resurse proprii o parte însemnată a nevoilor de consum.

În anul 2015, cele mai mari cheltuieli au fost cele efectuate de gospodăriile de agricultori: 505,5 lei lunar în medie pe o gospodărie (25,0% din cheltuielile totale ale acestor gospodării).

Un nivel relativ înalt s-a înregistrat şi în cazul gospodăriilor de pensionari: 98,1 lei (5,6%).

117

Gospodăriile de salariaţi au cheltuit pentru producţia gospodăriei în medie 1,5% din totalul cheltuielilor, iar cele de lucrători pe cont propriu şi de şomeri 4,8%, respectiv 2,1%.

Cheltuielile pentru investiţii au înregistrat, în medie, la toate categoriile de gospodării analizate, niveluri practic neglijabile, ponderea acestora în cheltuielile totale fiind de numai 0,7%. 6.2.2. Cheltuielile băneşti Cheltuielile totale ale gospodăriilor includ două componente de natură diferită: cheltuielile băneşti şi contravaloarea consumului din resurse proprii.

Cheltuielile băneşti cuprind cheltuielile pentru cumpărarea bunurilor şi plata serviciilor de consum şi a celor folosite pentru producţia gospodăriei, pentru investiţii, pentru plata impozitelor, contribuţiilor, cotizaţiilor, precum şi a altor cheltuieli.

În anul 2015, nivelul mediu al cheltuielilor băneşti a fost de 2063,6 lei pe o gospodărie şi de 776,2 lei pe o persoană, iar ponderea lor în cheltuielile totale a reprezentat, în medie pe ansamblul gospodăriilor 87,8%.

Contravaloarea consumului din resurse proprii, în anul 2015, a însumat, în medie 288,0 lei pe o gospodărie şi 108,3 lei pe o persoană, reprezentând 12,2% din cheltuielile totale.

Nivelul cheltuielilor băneşti şi ponderea lor în cheltuielile totale diferă considerabil de la o categorie de gospodării la alta, evident sub influenţa mărimii veniturilor băneşti şi a măsurii în care gospodăriile pot să completeze veniturile băneşti cu resurse din producţia proprie sau cu resurse atrase.

În anul 2015, dintre categoriile de gospodării analizate, nivelul mediu cel mai mare al cheltuielilor băneşti (2962,1 lei lunar) s-a înregistrat la gospodăriile de salariaţi, cu o pondere în cheltuielile totale de 93,1%, iar cel mai mic (1180,2 lei lunar) la gospodăriile de agricultori (58,4% din cheltuielile totale). Tabel 6.2.3. Cheltuielile băneşti, pe categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2015

Total gospodării

Gospodării de:

Salariaţi Lucrători pe cont propriu

în activităţi neagricole

Agricultori Şomeri Pensionari

Cheltuieli băneşti, lei - medii lunare pe o gospodărie 2063,6 2962,1 1541,0 1180,2 1300,9 1493,3 - medii lunare pe o persoană 776,2 1016,8 461,1 350,9 402,1 688,8 Pondere în cheltuielile totale, % 87,8 93,1 83,1 58,4 85,2 85,1 În % faţă de total gospodării

- medii lunare pe o gospodărie 100,0 143,5 74,7 57,2 63,0 72,4 - medii lunare pe o persoană 100,0 131,0 59,4 45,2 51,8 88,7

Nivelul cheltuielilor băneşti ce revine în medie pe o persoană este puternic influenţat de mărimea gospodăriei şi, mai ales, de numărul copiilor aflaţi în întreţinerea gospodăriei. Astfel, dacă la gospodăriile formate din una, două sau trei persoane se înregistrează niveluri apropiate ale cheltuielilor băneşti pe persoană, în cazul gospodăriilor formate din patru, cinci sau şase şi mai multe persoane, cuantumul cheltuielilor descreşte progresiv la 64,6%, 49,1% şi, respectiv, 38,7% din cel înregistrat în medie de gospodăriile formate din persoane singure.

Cheltuielile băneşti efectuate de gospodăriile cu copii sunt în medie cu 21,6% mai mici decât cele efectuate de gospodăriile fără copii, cele ale gospodăriilor cu un copil uşor mai mari (cu 3,2%), în timp ce gospodăriile cu doi, trei sau patru şi mai mulţi copii îşi pot permite să cheltuiască în medie pe o persoană sume care reprezintă 72,5%, 42,1% şi 31,8% comparativ cu nivelul înregistrat în medie de gospodăriile fără copii.

Cheltuielile băneşti ale gospodăriilor din mediul rural de 557,4 lei lunar pe persoană s-au ridicat numai la 57,8% din nivelul celor realizate în mediul urban. Ponderea lor în cheltuielile totale ale gospodăriilor urbane a fost de 94,1%, iar în cheltuielile gospodăriilor rurale de 77,3%.

118

6.2.3. Cheltuielile de consum Cea mai mare parte a cheltuielilor gospodăriilor este alocată pentru consum. Mărimea şi structura cheltuielilor de consum ale gospodăriilor sunt în funcţie directă de nivelul veniturilor. Există însă şi alţi factori care diferenţiază nivelul şi structura cheltuielilor de consum, factori ale căror efecte se cumulează la nivelul gospodăriilor în funcţie de diferite caracteristici.

Tabel 6.2.4. Nivelul cheltuielilor totale de consum, pe categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2015

- lei lunar -

Total gospodării

Gospodării de:

Salariaţi Lucrători pe cont propriu

în activităţi neagricole

Agricultori Şomeri Pensionari

Cheltuieli totale de consum - medii pe o gospodărie 1702,9 2129,5 1599,1 1386,9 1293,5 1397,0 - medii pe o persoană 640,6 731,0 478,5 412,4 399,8 644,2 Cheltuieli băneşti de consum

- medii pe o gospodărie 1500,4 1948,1 1360,5 990,8 1093,1 1210,7 - medii pe o persoană 564,4 668,7 407,1 294,6 337,8 558,3

Cheltuielile totale de consum cuprind, în proporţii diferite, două componente: cumpărările de pe piaţă, care înseamnă cheltuieli băneşti şi contravaloarea consumului din resurse proprii.

În raport cu nivelul mediu al cheltuielilor totale de consum înregistrat pe ansamblul gospodăriilor (640,6 lei lunar pe persoană) numai cel al gospodăriilor de salariaţi şi cel al pensionarilor au depăşit media (cu 14,1%, respectiv cu 0,6%), celelalte categorii de gospodării analizate situându-se sub medie: şomeri cu 37,6%, agricultori cu 35,6% şi lucrători pe cont propriu cu 25,3%. 6.2.3.1. Cheltuielile pentru consumul alimentar, nealimentar şi de servicii În anul 2015, cheltuielile pentru consumul alimentar (708,5 lei lunar pe o gospodărie) au deţinut, pe ansamblul gospodăriilor, o pondere de 41,6% din totalul cheltuielilor de consum.

În medie, pe ansamblul gospodăriilor, ponderea cheltuielilor pentru mărfuri nealimentare (536,4 lei lunar pe o gospodărie), în totalul cheltuielilor de consum, a fost de 31,5%. Amplitudinea variaţiei acestei ponderi pe categoriile de gospodării analizate, în funcţie de statutul ocupaţional al capului gospodăriei, a fost de 9,1 puncte procentuale, cea mai înaltă pondere înregistrându-se la gospodăriile de salariaţi (32,9%), iar cea mai scăzută la cele de şomeri (23,8%). Tabel 6.2.5. Nivelul şi structura cheltuielilor totale de consum, pe categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2015

Total gospodării

Gospodării de:

Salariaţi Lucrători pe cont propriu

în activităţi neagricole

Agricultori Şomeri Pensionari

Cheltuieli totale de consum, lei - medii lunare pe o gospodărie 1702,9 2129,5 1599,1 1386,9 1293,5 1397,0 din care, în % pentru:

- consumul alimentar 41,6 38,2 46,6 54,4 49,9 43,3 - mărfuri nealimentare 31,5 32,9 29,8 28,8 23,8 31,0 - plata serviciilor 26,9 28,9 23,6 16,8 26,3 25,7

Cheltuielile pentru plata serviciilor deţin, în medie pe ansamblul gospodăriilor (458,0 lei lunar), o pondere de 26,9% în totalul cheltuielilor de consum.

Un factor important care diferenţiază cheltuielile de consum pe o persoană din gospodărie este mărimea gospodăriei, respectiv numărul de persoane care compun gospodăria.

119

Grafic 6.2.3. Structura cheltuielilor totale de consum, după mărimea gospodăriei, în anul 2015

Astfel, în anul 2015, cheltuielile totale de consum, medii pe o persoană din gospodărie (640,6 lei lunar), descresc odată cu creşterea numărului persoanelor care compun gospodăria, încât acest indicator calculat pentru gospodăriile formate din 6 şi mai multe persoane reprezintă 40,4% din cel determinat pentru gospodăriile formate dintr-o singură persoană şi 59,6% din media pentru total gospodării.

Numărul de copii sub 18 ani aflaţi în întreţinere constituie, de asemenea, un factor important de diferenţiere a nivelului cheltuielilor de consum ce revine pe o persoană din gospodărie. Grafic 6.2.4. Structura cheltuielilor totale de consum, după numărul copiilor sub 18 ani, în anul 2015

Într-o gospodărie cu 4 şi mai mulţi copii, cheltuielile de consum, medii pe o persoană au fost de 2,5 ori mai mici decât într-o gospodărie fără copii şi au reprezentat mai puţin de jumătate (44,3%) din media pe total gospodării.

120

Unele particularităţi în ceea ce priveşte mărimea şi, mai ales, structura cheltuielilor de consum sunt determinate de mediul de rezidenţă.

Una dintre acestea se referă la faptul că, în condiţiile în care, nivelul cheltuielilor totale de consum medii lunare pe o gospodărie a fost mai mare în mediul urban cu 390,7 lei, cel pentru consumul alimentar a fost mai mare numai cu 28,4 lei.

Aceasta derivă din faptul că, în gospodăriile din mediul rural, 41,5% din cheltuielile pentru consumul alimentar reprezintă contravaloarea consumului din resurse proprii. Şi pentru gospodăriile din mediul urban consumul de produse alimentare din resurse proprii joacă un rol important, acoperind 19,1% din cheltuielile de consum alimentar.

Tabel 6.2.6. Nivelul şi structura cheltuielilor totale de consum, pe medii de rezidenţă, în anul 2015

Total gospodării

din care, în mediul: Urban Rural

Cheltuieli totale de consum, lei

- medii lunare pe o gospodărie 1702,9 1871,6 1480,9 din care: cheltuieli băneşti de consum, lei

- medii lunare pe o gospodărie 1500,4 1733,7 1193,3 În % din cheltuieli totale de consum

- consumul alimentar 41,6 38,5 46,8 - mărfuri nealimentare 31,5 30,5 33,2 - plata serviciilor 26,9 31,0 20,0

O altă particularitate rezidă din diferenţa semnificativă dintre gospodăriile din urban şi cele din rural, în ceea ce priveşte structura cheltuielilor pe categorii de bunuri şi servicii.

În gospodăriile din mediul rural, cea mai mare parte a cheltuielilor gospodăriilor au fost pentru consumul alimentar (46,8%), iar cea mai mică pentru servicii (20,0%).

Structura cheltuielilor de consum a gospodăriilor din mediul urban este mai echilibrată, consumul alimentar absorbind mai puţin (38,5%), iar serviciile substanţial mai mult (31,0%) din totalul cheltuielilor de consum.

6.2.3.2. Principalele destinaţii ale cheltuielilor totale de consum Conform Clasificării standard pe destinaţii a cheltuielilor de consum (COICOP), produsele alimentare şi băuturile nealcoolice deţin, în medie, 38,2% din consumul gospodăriilor.

O altă componentă a consumului, cu pondere relativ mare în cheltuieli, este legată de locuinţă. Acesteia i s-a alocat 22,1% din cheltuielile de consum, cea mai mare parte a acestora fiind absorbită de consumul de utilităţi necesar funcţionării şi încălzirii locuinţei (apă, energie electrică şi termică, gaze naturale şi alţi combustibili), care presupune cheltuieli în mare măsură obligatorii pentru gospodării (17,9%). În schimb, cheltuielile implicate de dotarea şi întreţinerea locuinţei au o pondere mult mai scăzută (4,2%).

Cheltuielile efectuate de gospodării pentru sănătate şi mai ales cele pentru educaţie înregistrează un nivel scăzut, în special datorită faptului că, satisfacerea acestor nevoi ale membrilor gospodăriilor se realizează în cea mai mare parte prin servicii publice de care aceştia beneficiază în cadrul sistemului asigurărilor sociale sau gratuit.

Nivelul mediu cel mai scăzut al cheltuielilor pentru locuinţă, precum şi al celor pentru sănătate, comunicaţii, educaţie, diverse produse şi servicii se înregistrează în cazul gospodăriilor de agricultori.

Cheltuielile efectuate de aceste gospodării pentru sănătate sunt mai mici decât jumătatea celor înregistrate pe ansamblul gospodăriilor, iar cele pentru educaţie, reprezintă aproape o pătrime din valoarea acestor cheltuieli.

121

Grafic 6.2.5. Structura cheltuielilor totale de consum, pe destinaţii, în anul 2015

Tabel 6.2.7. Nivelul cheltuielilor totale de consum, pe destinaţii şi categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2015

- medii lunare pe o gospodărie, lei -

Total gospodării

Gospodării de:

Salariaţi Lucrători pe cont propriu

în activităţi neagricole

Agricultori Şomeri Pensionari

Cheltuieli totale de consum 1702,9 2129,5 1599,1 1386,9 1293,5 1397,0 Produse agroalimentare şi băuturi nealcoolice 650,1 738,2 690,1 683,0 598,4 563,1 Băuturi alcoolice, tutun 132,6 180,6 118,4 120,6 116,3 93,4 Îmbrăcăminte şi încălţăminte 97,6 148,8 97,1 70,5 41,8 58,0 Locuinţă, apă, electricitate, gaze şi alţi combustibili 305,6 363,4 259,4 198,0 241,7 277,0 Mobilier, dotarea şi întreţinerea locuinţei 71,9 89,3 59,5 46,9 39,3 65,2 Sănătate 82,7 67,8 40,4 34,5 37,4 115,0 Transport 106,5 167,8 95,2 87,3 53,7 57,5 Comunicaţii 85,6 120,0 79,4 53,6 63,5 61,5 Recreere şi cultură 67,7 96,1 64,3 44,6 38,4 44,8 Educaţie 7,5 12,0 10,6 1,4 6,2 2,7 Hoteluri, cafenele şi restaurante 23,9 39,7 22,7 15,6 13,6 10,2 Diverse produse şi servicii 71,2 105,8 62,0 30,9 43,2 48,6

Există diferenţe semnificative între nivelul cheltuielilor efectuate pentru diferite componente ale consumului de către gospodăriile din mediul urban şi cele din mediul rural, determinate în parte de diferenţele în modelul de consum, precum şi de nivelul şi structura veniturilor. Astfel, dacă partea din cheltuielile de consum destinată produselor agroalimentare şi băuturilor nealcoolice, respectiv băuturilor alcoolice şi tutunului care au intrat în consumul gospodăriilor rurale a fost cu 7,1 puncte procentuale mai mare decât cea alocată în acelaşi scop de gospodăriile din mediul urban, acestea din urmă au cheltuit mai mult decât primele la toate celelalte componente ale consumului.

122

6.2.3.3. Cheltuielile băneşti de consum Piaţa are în general, un rol deosebit de important în satisfacerea tuturor nevoilor de consum. Ea participă aproape în totalitate la furnizarea produselor nealimentare şi a serviciilor pentru consumul populaţiei. În cazul produselor alimentare, alături de cumpărările de pe piaţă, un aport important în acoperirea nevoilor de consum îl au produsele agroalimentare din resurse proprii. Analiza cheltuielilor de consum ale populaţiei pe surse de acoperire – cumpărări de pe piaţă care înseamnă cheltuieli băneşti şi consum din resurse proprii – este relevantă în special pentru gospodăriile grupate pe criterii teritoriale şi profesionale. Tabel 6.2.8. Nivelul şi structura cheltuielilor de consum, pe surse de acoperire şi categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2015

Total gospodării

Gospodării de:

Salariaţi Lucrători pe cont propriu

în activităţi neagricole

Agricultori Şomeri Pensionari

Cheltuieli totale de consum, lei

- medii lunare pe o gospodărie 1702,9 2129,5 1599,1 1386,9 1293,5 1397,0 din care: - cheltuieli băneşti de consum 1500,4 1948,1 1360,5 990,8 1093,1 1210,7 - contravaloarea consumului uman din resurse proprii 202,5 181,4 238,6 396,1 200,4 186,3 În % din cheltuieli totale de consum - cheltuieli băneşti de consum 88,1 91,5 85,1 71,4 84,5 86,7 - contravaloarea consumului uman din resurse proprii 11,9 8,5 14,9 28,6 15,5 13,3

În anul 2015, volumul şi ponderea cea mai mică a cheltuielilor băneşti de consum în cheltuielile totale de consum s-au înregistrat pentru gospodăriile de agricultori.

De altfel, în gospodăriile de agricultori cheltuielile băneşti de consum au reprezentat 71,4% din cheltuielile totale de consum.

Pe medii de rezidenţă, volumul cheltuielilor băneşti de consum, în medie pe o gospodărie, a fost de 1,5 ori mai mare în gospodăriile din urban decât în rural. Ca pondere în totalul cheltuielilor de consum, acestea au reprezentat 92,6% în urban şi 80,6% în rural. Grafic 6.2.6. Sursele de acoperire a cheltuielilor totale de consum, pe medii de rezidenţă, în anul 2015

123

6.2.3.4. Cheltuielile pentru cumpărarea de produse alimentare Cheltuielile medii lunare pentru cumpărarea de produse alimentare (inclusiv cheltuielile în unităţi de alimentaţie publică) au fost, în anul 2015, de 506,0 lei pe gospodărie şi 190,3 lei pe persoană. Ponderea cheltuielilor pentru cumpărarea de produse alimentare (inclusiv cheltuielile în unităţi de alimentaţie publică) în totalul cheltuielilor pentru consumul alimentar - medie pe o gospodărie - a fost de 71,4%, în anul 2015, pondere diferenţiată pe categorii de gospodării şi medii de rezidenţă. Astfel, în totalul cheltuielilor pentru consumul alimentar, cumpărările au reprezentat peste 75% în gospodăriile de salariaţi (77,7%), din mediul urban (80,9%). Cheltuielile pentru cumpărarea de produse alimentare şi băuturi alcoolice (inclusiv rămase în stoc, date în prelucrare, date la animale etc.) au însumat, în anul 2015, în medie, 200,6 lei lunar pe o persoană. În anul 2015, din totalul cheltuielilor băneşti pentru cumpărarea de alimente şi băuturi alcoolice cele destinate cumpărării de pâine şi produse de franzelărie au fost de 12,9% pe ansamblul gospodăriilor. Această pondere a înregistrat cele mai ridicate valori în cazul gospodăriilor de agricultori (18,9%) şi în cazul gospodăriilor din mediul rural (16,7%). Sub nivelul mediu se situează gospodăriile de salariaţi (11,8%), gospodăriile de pensionari (12,8%) şi gospodăriile din mediul urban (10,8%). O pondere importantă deţin şi cheltuielile pentru cumpărarea de carne şi preparate din carne, care împreună absorb, pe ansamblul gospodăriilor, în medie, 24,0% din cheltuielile pentru cumpărarea de produse alimentare şi băuturi alcoolice. Legumele şi conservele din legume au reprezentat 6,9% din cheltuielile pentru cumpărarea de produse alimentare şi băuturi alcoolice. Aşadar, cheltuielile pentru cumpărarea celor trei grupe de produse alimentare - pâine şi produse de franzelărie; carne proaspătă şi preparate din carne; legume şi conserve din legume - însumează sub 50% din cheltuielile pentru cumpărarea de produse alimentare şi băuturi alcoolice (43,8%). Tabel 6.2.9. Nivelul şi structura cheltuielilor pentru cumpărarea principalelor produse alimentare, pe categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2015

Total gospodării

Gospodării de:

Salariaţi Lucrători pe cont propriu

în activităţi neagricole

Agricultori Şomeri Pensionari

Total cheltuieli, lei lunar pe o persoană 200,6 223,2 161,4 113,8 144,2 210,1 din care, în %, pentru: Cereale şi produse din cereale 18,4 17,0 20,9 25,7 22,8 18,0 din care: - pâine şi produse de franzelărie 12,9 11,8 15,2 18,9 17,0 12,8 Carne proaspătă 15,8 16,2 15,1 12,4 14,8 16,1 Preparate din carne 8,2 8,4 8,3 8,4 8,1 7,9 Lapte 7,4 7,5 7,4 6,1 8,2 7,5 Brânzeturi şi smântână 7,3 7,3 6,9 5,5 6,5 7,7 Grăsimi 3,8 3,6 3,9 4,6 3,7 4,0 Fructe 6,1 6,3 5,5 4,6 5,5 6,0 Cartofi 1,6 1,5 1,5 1,7 2,0 1,6 Legume şi conserve din legume 6,9 7,0 6,3 4,8 6,1 7,2 Zahăr 1,3 1,0 1,5 2,1 1,2 1,4

6.2.3.5. Cheltuielile pentru cumpărarea mărfurilor nealimentare Nivelul mediu lunar al cheltuielilor pentru cumpărarea mărfurilor nealimentare a fost, în anul 2015, de 536,4 lei pe gospodărie şi 201,8 lei pe persoană. Ponderea lor în totalul cheltuielilor de consum a fost de 31,5%. Pe categorii de gospodării analizate, mărimea cheltuielilor pentru mărfuri nealimentare, medii lunare pe o gospodărie, a variat între 701,7 lei la gospodăriile de salariaţi şi 307,6 lei la gospodăriile de şomeri, raportul între cele două extreme fiind de 2,3 : 1.

În anul 2015, cu excepţia gospodăriilor de şomeri şi a celor de pensionari, toate celelalte categorii de gospodării analizate au alocat pentru cumpărarea articolelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte peste 15% din suma totală a cheltuielilor pentru cumpărarea de mărfuri nealimentare.

124

Tabel 6.2.11. Nivelul şi structura cheltuielilor pentru cumpărarea de mărfuri nealimentare, pe categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2015

Total gospodării

Gospodării de:

Salariaţi Lucrători pe cont propriu

în activităţi neagricole

Agricultori Şomeri Pensionari

Total cheltuieli, lei lunar pe o gospodărie 536,4 701,7 476,0 398,9 307,6 432,6 din care, în %, pentru: Îmbrăcăminte şi încălţăminte 18,1 21,1 20,3 17,7 13,5 13,3 Combustibili lichizi şi solizi 11,6 6,5 16,4 23,2 13,6 17,0 Produse medicale, aparate şi medicamente 11,3 5,5 5,9 7,2 9,1 21,7 Mijloace auto-moto şi alte mijloace de transport, carburanţi, lubrifianţi şi alte produse de întreţinere 14,1 17,9 13,8 15,2 9,6 8,3 Articole şi produse pentru îngrijire personală 8,2 9,1 8,0 5,4 9,8 6,9 Ţigări, tutun, articole şi accesorii pentru fumat 17,6 19,9 17,0 14,7 26,3 13,9

Următoarele priorităţi pentru cea mai mare parte a gospodăriilor au fost legate de cumpărarea de ţigări, tutun şi articole pentru fumat, precum şi de procurarea şi utilizarea mijloacelor de transport. Pe ansamblul gospodăriilor, în anul 2015, aceste grupe de cheltuieli, împreună cu cea pentru îmbrăcăminte şi încălţăminte, absorb 49,7% din cheltuielile pentru cumpărarea de mărfuri nealimentare. Pentru gospodăriile de pensionari, principala prioritate a constituit-o cumpărarea de medicamente, aparate şi produse medicale (21,7%), iar pentru gospodăriile de agricultori cumpărarea combustibililor (23,2%). Existenţa copiilor în familie implică schimbări semnificative, atât în ceea ce priveşte nivelul cheltuielilor pentru cumpărarea de mărfuri nealimentare, cât mai ales în structura acestora. Tabel 6.2.12. Nivelul şi structura cheltuielilor pentru cumpărarea de mărfuri nealimentare, după numărul copiilor sub 18 ani, în anul 2015

Gospodării

fără copii sub 18 ani

Gospodării cu copii

sub 18 ani

Gospodării cu:

1 copil 2 copii 3 copii 4 copii şi mai mulţi

Total cheltuieli, lei lunar pe o persoană 223,2 168,6 203,6 160,5 94,1 69,6 din care, în %, pentru: Îmbrăcăminte şi încălţăminte 16,1 22,1 21,5 22,5 26,8 20,8 Combustibili lichizi şi solizi 13,0 8,7 7,3 9,1 12,5 24,1 Produse medicale, aparate şi medicamente 14,3 5,2 5,3 4,8 5,8 5,4 Mijloace auto-moto şi alte mijloace de transport, carburanţi, lubrifianţi şi alte produse de întreţinere 12,1 18,2 18,1 20,1 10,7 8,6 Articole şi produse pentru îngrijire personală 7,8 8,8 9,3 8,4 7,6 8,0 Ţigări, tutun, articole şi accesorii pentru fumat 18,2 16,2 18,2 13,3 16,5 14,1

În anul 2015, în gospodăriile cu 4 şi mai mulţi copii s-a cheltuit pentru cumpărarea de mărfuri nealimentare, în medie pe o persoană, de 3,2 ori mai puţin decât în gospodăriile fără copii. Principala destinaţie a acestora rămâne tot grupa de articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte care absoarbe 16,1% din total, la gospodăriile fără copii, tinzând la 26,8% la gospodăriile cu 3 copii. Ţigările şi accesoriile pentru fumat reprezintă şi în cazul gospodăriilor cu copii, o componentă importantă a cheltuielilor pentru cumpărarea de mărfuri nealimentare, deţinând, în anul 2015, o pondere de 16,2%.

125

O particularitate ce trebuie subliniată se referă la discrepanţele relativ mici, în ceea ce priveşte mărimea cheltuielilor pentru cumpărarea de produse nealimentare, între gospodării grupate pe medii de rezidenţă. Astfel, raportul între cheltuielile medii pe o gospodărie din mediul rural (491,8 lei lunar) şi din cel urban (570,3 lei lunar) a fost de 1 : 1,2. Grafic 6.2.7. Structura cheltuielilor pentru cumpărarea mărfurilor nealimentare, pe medii de rezidenţă, în anul 2015

În mediul urban, capitolele care absorb cea mai mare parte a cheltuielilor pentru cumpărarea mărfurilor nealimentare sunt cele pentru articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte şi cele pentru ţigări, tutun, articole şi accesorii pentru fumat. Astfel, împreună deţin o pondere de 38,8% în total.

În mediul rural, în anul 2015, peste 50% (53,7%) din totalul cheltuielilor pentru cumpărarea de mărfuri nealimentare s-au efectuat, pentru procurarea a trei grupe de bunuri: îmbrăcăminte şi încălţăminte, combustibili (lichizi şi solizi) şi ţigări, tutun, articole şi accesorii pentru fumat.

6.2.3.6. Cheltuielile pentru plata serviciilor În configuraţia consumului populaţiei, serviciile constituie un reper important pentru evaluarea condiţiilor de viaţă. Apelul la utilizarea serviciilor pentru satisfacerea nevoilor de consum este strâns legat de numeroşi factori, între care cei mai importanţi sunt: puterea de cumpărare, respectiv veniturile băneşti; mediul de rezidenţă şi condiţiile de locuit; comportamentul consumatorilor.

În anul 2015, pe ansamblul gospodăriilor, cheltuielile pentru plata serviciilor deţin o pondere relativ scăzută: 26,9% în totalul cheltuielilor de consum şi 30,5% în totalul cheltuielilor băneşti de consum.

Cheltuielile pentru plata serviciilor însumează, în medie pe o gospodărie 458,0 lei lunar. Din acest total, în anul 2015, cele legate de locuinţă deţin de departe ponderea cea mai mare, 53,1%. În cadrul acestora, cele pentru energie electrică şi gaze naturale deţin ponderi mari, ajungând la 59,8% din totalul cheltuielilor pentru serviciile legate de locuinţă.

Serviciile de telefonie ocupă următorul loc în ierarhia cheltuielilor pentru servicii, cu o pondere de 18,3%, fiind urmate, ca mărime şi pondere, de cheltuielile de transport (6,7%).

Cheltuielile pentru aceste trei categorii de servicii (locuinţă, telefonie şi transport) absorb 78,2% din totalul cheltuielilor pentru servicii, pe ansamblul gospodăriilor.

Serviciile de sănătate şi educaţie deţin o pondere relativ scăzută în totalul serviciilor plătite: pentru serviciile de sănătate 4,9%, iar pentru serviciile de educaţie 1,1%.

Cheltuielile pentru grupele de servicii menţionate mai sus, pot fi asimilate în cea mai mare parte a lor unor plăţi “obligatorii“ ale gospodăriilor, determinate de situaţia locativă şi condiţiile de locuit, de nevoile de deplasare spre şi de la locul de muncă sau de studiu, de starea de sănătate etc. Ele absorb cea mai mare parte a cheltuielilor pentru servicii, lăsând puţine resurse pentru cheltuielile aferente celorlalte categorii de servicii, legate de exemplu de utilizarea timpului liber, cultură, îngrijire personală, asigurări etc. Este motivul pentru care cheltuielile efectuate pentru astfel de servicii sunt nesemnificative.

126

Grafic 6.2.8. Structura cheltuielilor pentru plata serviciilor, pe total gospodării, în anul 2015

Pe categoriile de gospodării analizate, nivelul mediu lunar cel mai înalt al cheltuielilor pentru plata serviciilor s-a înregistrat la gospodăriile de salariaţi, iar cel mai scăzut la gospodăriile de agricultori.

În anul 2015, gospodăriile de salariaţi au cheltuit, în medie lunar de 2,6 ori mai mult decât cele de agricultori.

Serviciile legate de locuinţă constituie cea mai importantă componentă a cheltuielilor cu serviciile pentru toate categoriile de gospodării analizate. Ele au reprezentat, în anul 2015, peste 50% la gospodăriile de salariaţi, şomeri şi pensionari.

Cheltuielile pentru telefonie ocupă cel de al doilea loc ca volum şi pondere în totalul cheltuielilor pentru plata serviciilor pentru gospodăriile de salariaţi, iar pentru gospodăriile de lucrători pe cont propriu, şomeri, agricultori şi pensionari cele pentru energie electrică. Tabel 6.2.13. Nivelul şi structura cheltuielilor pentru plata serviciilor, pe categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2015

Total gospodării

Gospodării de:

Salariaţi Lucrători pe cont propriu

în activităţi neagricole

Agricultori Şomeri Pensionari

Total cheltuieli, lei lunar pe o gospodărie 458,0 615,0 377,9 233,6 340,4 359,6 din care, în %, pentru:

Servicii legate de locuinţă 53,1 51,5 48,1 44,3 58,4 56,8 din care: -energie electrică 20,3 17,4 24,2 34,6 23,4 23,2 -gaze naturale 11,5 11,5 7,5 2,6 13,1 13,2 -apă, canal, salubritate şi servicii comunale 12,2 12,5 9,0 4,9 13,1 13,1

Servicii de sănătate 4,9 4,7 3,2 2,5 2,8 5,8 Servicii de transport 6,7 6,8 7,8 11,2 7,0 6,0 Servicii de telefonie 18,3 19,0 20,3 22,6 18,6 16,9 Abonamente radio - TV 5,3 4,1 6,4 9,3 5,8 6,7 Servicii de educaţie 1,1 1,2 2,3 0,4 1,5 0,6 Servicii turistice 2,8 3,6 3,4 2,3 0,8 0,9

Mediul de rezidenţă este un element care diferenţiază semnificativ cheltuielile pentru plata serviciilor, cheltuielile medii lunare pe o gospodărie în mediul urban fiind, în anul 2015, de 580,5 lei, de 2,0 ori mai mari decât în rural. Principalul factor de diferenţiere este tipul locuinţelor şi al nevoilor de servicii generate de acestea.

127

Grafic 6.2.9. Cheltuielile gospodăriilor pentru principalele tipuri de servicii, pe medii de rezidenţă, în anul 2015

În urban, cheltuielile medii lunare pentru plata serviciilor legate de locuinţă au fost de 2,4 ori mai mari decât în rural şi au deţinut o pondere de 56,3% în total cheltuieli pentru plata serviciilor. Pentru gospodăriile din mediul urban, principalele capitole de cheltuieli legate de locuinţă au fost cele pentru energie electrică, apă, canal, salubritate şi servicii comunale şi gaze naturale. Împreună acestea absorb 44,8% din totalul cheltuielilor pentru plata serviciilor.

Pentru gospodăriile din mediul rural, particularitatea constă în faptul că, ponderea cea mai mare a serviciilor legate de locuinţă o deţin cheltuielile pentru plata energiei electrice, numai acestea reprezentând aproape o treime (29,9%) din totalul cheltuielilor pentru plata serviciilor.

Un alt element de diferenţiere îl reprezintă serviciile de telefonie care, în anul 2015, în gospodăriile din urban, au deţinut o pondere de 17,1% din total şi au fost de 1,6 ori mai mari decât în rural.

6.3. Echilibrul balanţei veniturilor şi cheltuielilor gospodăriilor populaţiei Pe ansamblul gospodăriilor, în anul 2015, economiile au reprezentat în medie pe o gospodărie 335,2 lei lunar, ceea ce a însemnat 12,5% din veniturile totale. Tabel 6.3.1. Economia (+) / deficitul de resurse (-), pe categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2015

Total gospodării

Gospodării de:

Salariaţi Lucrători pe cont propriu

în activităţi neagricole

Agricultori Şomeri Pensionari

Medii lunare pe o gospodărie, lei +335,2 +474,2 +205,9 +160,4 +15,1 +285,2

În % faţă de veniturile totale +12,5 +13,0 +10,0 +7,4 +1,0 +14,0 Situaţia pe categoriile de gospodării analizate se prezintă astfel: gospodăriile de pensionari au economisit în medie +14,0% din venituri, cele de salariaţi +13,0%, cele de lucrători pe cont propriu în activităţi neagricole +10,0%, cele de agricultori +7,4%, în timp ce gospodăriile de şomeri au înregistrat economii nesemnificative, doar de +1,0%.

128

Grafic 6.3.1. Economia (+) / deficitul de resurse (-), pe categorii de gospodării, după statutul ocupational al capului gospodăriei, în anul 2015

Analiza relaţiei dintre veniturile şi cheltuielile totale ale gospodăriilor distribuite după diferite caracteristici evidenţiază existenţa economiilor la toate tipurile de gospodării, indiferent de distribuţie. Cele mai mici economii (până în 10% din veniturile totale) s-au regăsit la gospodăriile cu 3, 4 şi mai mulţi copii (+8,0%, pentru ambele categorii de gospodării), la gospodăriile formate din persoane singure (+7,5%), la cele din grupele de vârstă 15 - 24 ani (+7,1%) şi la cele conduse de persoane cu nivel de pregătire primar (+4,5%). În anul 2015, diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile gospodăriilor din mediul rural a fost, de 10,1%, iar în mediul urban s-au înregistrat, în medie, economii care au reprezentat 13,9% din veniturile totale. Pentru acoperirea cheltuielilor, o parte din gospodării au retras sume din economiile realizate în perioadele anterioare depuse la bănci şi alte instituţii financiare, sau au apelat la împrumuturi şi credite de la bănci, CAR, operatori economici şi de la persoane particulare, sumele intrate cu acest titlu în bugetele gospodăriilor formând în medie 11,3 lei şi, respectiv, 9,9 lei lunar pe gospodărie.

Grafic 6.3.2. Împrumuturi şi alte resurse atrase, pe categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2015

Împreună cu sumele încasate sub formă de avans sau prin restituirea unor sume acordate altor persoane, precum şi cu contravaloarea mărfurilor cumpărate şi a serviciilor prestate pe credit, toate aceste fluxuri monetare intrate în bugetele gospodăriilor s-au ridicat, în medie, la 22,7 lei lunar pe o gospodărie, acoperind 1,0% din cheltuielile totale ale gospodăriilor.

129

Grafic 6.3.3. Împrumuturi restituite, sume depuse la bănci etc., pe categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2015

În anul 2015, gospodăriile de lucrători pe cont propriu au apelat în cea mai mică măsură la credite şi la economii, sumele utilizate ridicându-se, în medie, la numai 15,0 lei (0,8% din cheltuielile totale).

În cazul gospodăriilor de şomeri 3,2% din cheltuieli au fost acoperite din aceste surse, din care împrumuturile au reprezentat 64,7%, iar sumele retrase de la bănci din economiile anterioare 30,7%.

Raportate la totalul gospodăriilor, sumele pe care o parte dintre gospodării le-au economisit, utilizându-le pentru restituirea creditelor şi împrumuturilor contractate anterior, pentru a acorda împrumuturi altor gospodării, sau pe care le-au depus în bănci, sunt mai mari cu 81,8 lei lunar pe o gospodărie, decât cele care au intrat în bugetele gospodăriilor sub forma împrumuturilor, retragerilor de economii etc. În medie pe o gospodărie acestea din urmă au reprezentat 104,5 lei lunar, respectiv 3,9% din veniturile totale.

La toate categoriile de gospodării analizate, suma intrărilor rezultate în urma operaţiunilor de creditare la care participă gospodăriile, este mai mică decât suma ieşirilor ocazionate de aceste operaţiuni. Cu toate că, în medie pe ansamblul gospodăriilor, soldul acestor fluxuri este negativ (-81,81 lei lunar pe gospodărie), acesta împreună cu soldul balanţei veniturilor şi cheltuielilor (+253,43 lei) se concretizează în creşterea cu 171,62 lei în medie pe o gospodărie, a soldului în numerar aflat în gospodării.

130

7. CONDIŢII DE LOCUIT ŞI ÎNZESTRAREA CU BUNURI DE FOLOSINŢĂ ÎNDELUNGATĂ 7.1. Fondul de locuinţe Fondul de locuinţe s-a majorat constant, an de an, ajungând la sfârşitul anului 2015 să fie constituit din 8882 mii locuinţe, cu 41,0 mii mai mare decât în anul 2014.

În anul 2015, comparativ cu anul 2014, creşterea numărului de locuinţe înregistrată s-a reflectat în majorarea numărului de camere de locuit (cu 146 mii camere, respectiv cu 0,6%), precum şi a suprafeţei locuibile cu 2990 mii metri pătraţi (0,7%). Tabel 7.1.1. Evoluţia fondului de locuinţe

- existent la sfârşitul anului -

Locuinţe mii

Camere de locuit

mii

Suprafaţa locuibilă

mii mp

Suprafaţa locuibilă pe o locuintă

mp

Suprafaţa locuibilă pe o cameră

mp

2014 Total 8841 24021 416870 47,2 17,4 Proprietate majoritar de stat 106 187 3485 32,9 18,6 Proprietate majoritar privată 8735 23834 413385 47,3 17,3 2015 Total 8882 24167 419860 47,3 17,4 Proprietate majoritar de stat 106 188 3515 33,2 18,7 Proprietate majoritar privată 8776 23979 416345 47,4 17,4

Analiza fondului de locuinţe existent la sfârşitul anului 2015, pe forme de proprietate, relevă faptul că 98,8% din total locuinţe au aparţinut proprietăţii majoritar private, păstrându-se aceeaşi tendinţă evolutivă şi în cazul indicatorilor camere de locuit (99,2%) şi suprafaţa locuibilă (99,2%).

În anul 2015, pe medii de rezidenţă, cele mai multe locuinţe s-au înregistrat în mediul urban (4843760 locuinţe, respectiv 54,5% din numărul total); la indicatorul număr de camere de locuit, raportul urban / rural este relativ mai echilibrat, în sensul că 50,7% din numărul total de camere de locuit sunt în mediul urban şi 49,3% în mediul rural; la indicatorul suprafaţă locuibilă 55,1% din total este în mediul urban şi 44,9% în mediul rural.

În anul 2015 au fost terminate 46984 locuinţe, în creştere faţă de anul 2014 cu 2000 locuinţe (respectiv cu 4,4%).

În anul 2015, comparativ cu anul 2014, pe surse de finanţare a locuinţelor terminate, sunt de evidenţiat următoarele aspecte:

numărul de locuinţe terminate din fonduri publice în anul 2015 a fost de 1297 locuinţe, fiind în scădere cu 61,0%, comparativ cu anul 2014;

au fost finanţate, din fonduri private, 45687 locuinţe noi, acestea deţinând cea mai mare pondere în numărul total de locuinţe terminate (97,2%), înregistrându-se faţă de anul precedent o creştere a acestora cu 9,7%.

Indicatorul locuinţe terminate după numărul camerelor de locuit a avut următoarea structură: 7,3% din numărul total au fost locuinţe cu o cameră, 26,2% au fost locuinţe cu două camere, 25,8% au fost locuinţe cu trei camere, 40,7% au fost locuinţe cu patru camere şi peste.

Analiza indicatorului locuinţe terminate după numărul de camere de locuit, pe surse de finanţare relevă următoarele aspecte:

pentru locuinţele finanţate din fonduri private, cea mai mare pondere au deţinut-o locuinţele cu patru camere şi peste (41,9% din locuinţele totale terminate din fonduri private), iar cea mai mică pondere, locuinţele terminate cu o cameră (6,6%);

pentru locuinţele finanţate din fonduri publice, cea mai mare pondere au deţinut-o locuinţele cu două camere (52,7% din totalul locuinţelor terminate din fonduri publice) şi cea mai mică pondere, locuinţele terminate cu patru camere şi peste (2,2%).

131

Tabel 7.1.2. Locuinţe terminate, după numărul camerelor de locuit şi sursele de finanţare

2014 2015

2015 faţă de 2014 +/- %

Total 44984 46984 +2000 104,4 Cu o cameră 3335 3430 +95 102,8 Cu două camere 10758 12289 +1531 114,2 Cu trei camere 10858 12110 +1252 111,5 Cu patru camere şi peste 20033 19155 -878 95,6 Din acestea, finanţate din: Fonduri private Total 41660 45687 +4027 109,7 Cu o cameră 2616 3003 +387 114,8 Cu două camere 9189 11606 +2417 126,3 Cu trei camere 9962 11952 +1990 120,0 Cu patru camere şi peste 19893 19126 -767 96,1 Fonduri publice Total 3324 1297 -2027 39,0 Cu o cameră 719 427 -292 59,4 Cu două camere 1569 683 -886 43,5 Cu trei camere 896 158 -738 17,6 Cu patru camere şi peste 140 29 -111 20,7

În anul 2015, în funcţie de fondurile utilizate, în cazul locuinţelor terminate, cea mai mare parte a suprafeţei construite din fonduri publice s-a realizat în mediul urban (84,0% din toată suprafaţa construită din fonduri publice). În ceea ce priveşte suprafaţa construită din fonduri private pentru cele două medii de rezidenţă, s-a înregistrat o creştere în mediul rural de 52,9%, faţă de 47,1% în mediul urban.

Din analiza evoluţiei suprafeţelor locuinţelor terminate rezultă că, în ceea ce priveşte suprafaţa construită, s-au înregistrat scăderi la suprafeţele locuinţelor terminate în mediul rural din fondurile publice (de la 32,5% în anul 2014, la 16,0% în anul 2015), cât şi la cele din fondurile private în mediul rural (de la 53,0% în anul 2014, la 52,9% în anul 2015). Creşteri s-au înregistrat la suprafeţele locuinţelor terminate în mediul urban din fonduri private (de la 47,0% în anul 2014, la 47,1% în anul 2015), cât şi la cele din fonduri publice în mediul urban (de la 67,5% în anul 2014, la 84,0% în anul 2015).

Grafic 7.1.1. Suprafaţa construită din fonduri publice şi private, pe medii de rezidenţă

132

7.2. Sisteme de canalizare, spaţii verzi, precum şi reţele de distribuire a gazelor naturale şi a apei potabile În directă legătură cu fondul de locuinţe, deosebit de importanţi sunt şi indicatorii referitori la sistemele de canalizare, spaţiile verzi, precum şi reţelele şi volumul distribuit de gaze naturale şi de apă potabilă.

În anul 2015, numărul localităţilor cu instalaţii de canalizare publică a fost de 1122, cu 4,8% mai mare decât în anul 2014. În municipii şi oraşe s-au înregistrat 27,9% din totalul localităţilor dotate cu reţele de canalizare publică.

În anul 2015, lungimea totală simplă a conductelor de canalizare a fost de 31703 km, în creştere faţă de anul anterior cu 10,6%. Tabel 7.2.1. Canalizarea publică şi spaţii verzi

20141) 20151) 2015 faţă de 2014

+/- %

Localităţi2) cu instalaţii de canalizare publică (număr) 1071 1122 +51 104,8 din care: Municipii şi oraşe 311 313 +2 100,6 Lungimea totală simplă a conductelor de canalizare (km) 28660 31703 +3043 110,6 Suprafaţa spaţiilor verzi în municipii şi oraşe (ha) 239763) 259133) +1937 108,1

1) La sfârşitul anului. 2) Municipii, oraşe, comune. 3) Date rectificate.

În anul 2015, suprafaţa spaţiilor verzi din municipii şi oraşe a fost de 25913 hectare, în creştere cu 8,1% faţă de cea din anul anterior.

În anul 2015, numărul de localităţi în care s-au distribuit gaze naturale a fost de 908, în creştere cu 0,2% faţă de anul anterior. Lungimea totală simplă a conductelor de gaze naturale a fost de 39241 km, în creştere cu 3,6% faţă de anul anterior.

În anul 2015, volumul de gaze naturale distribuit a fost de 8283 milioane metri cubi, în creştere cu 1,6% faţă de anul 2014. În anul 2015, din cantitatea totală de gaze naturale distribuită, se constată că, pentru uz casnic s-au consumat 2803 milioane metri cubi, respectiv 33,8% din total; comparativ cu anul 2014, cantitatea de gaze naturale distribuită pentru uz casnic a crescut cu 4,2% (112 milioane metri cubi).

Tabel 7.2.2. Reţeaua şi volumul gazelor naturale distribuit

20141) 20151) 2015 faţă de 2014

+/- %

Numărul localităţilor2) în care se distribuie gaze naturale 906 908 +2 100,2 Lungimea simplă a conductelor de distribuţie a gazelor naturale (km) 37890 39241 +1351 103,6 Gaze naturale distribuite (milioane mc) 8155 8283 +128 101,6 din care: Pentru uz casnic 2691 2803 +112 104,2

1) La sfârşitul anului. 2) Municipii, oraşe, comune.

În anul 2015, numărul de localităţi cu instalaţii de alimentare cu apă potabilă a fost de 2474, în creştere cu 1,1% faţă de anul anterior.

Lungimea totală simplă a reţelei de distribuţie a apei potabile a fost la sfârşitul anului 2015 de 76945 km, în creştere cu 2682 km, faţă de anul 2014, respectiv 3,6%; în municipii şi oraşe lungimea totală simplă a reţelei de distribuţie a apei potabile a reprezentat 37,4% din total, respectiv 28779 km.

133

Tabel 7.2.3. Reţeaua şi volumul apei potabile distribuită

20141) 20151) 2015 faţă de 2014

+/- %

Numărul localităţilor2) cu instalaţii de alimentare cu apă potabilă 2447 2474 +27 101,1 din care: Municipii şi oraşe 317 317 - 100,0 Lungimea totală simplă a reţelei de distribuţie a apei potabile (km) 74263 76945 +2682 103,6 din care: Municipii şi oraşe 28322 28779 +457 101,6 Apă potabilă distribuită consumatorilor (milioane mc) 995 744 -251 74,8 din care: Pentru uz casnic 684 561 -123 82,0

1) La sfârşitul anului. 2) Municipii, oraşe, comune. În anul 2015, volumul de apă potabilă distribuit consumatorilor a fost de 744 milioane metri cubi, în scădere cu 25,2% faţă de anul 2014 (respectiv 251 milioane metri cubi). Din cantitatea totală de apă potabilă distribuită, consumatorilor casnici le-au revenit 561 milioane metri cubi, respectiv 75,4% din total. În anul 2015 comparativ cu anul 2014, cantitatea de apă potabilă distribuită pentru uz casnic a scăzut cu 123 milioane metri cubi, respectiv cu 18,0%. 7.3. Înzestrarea gospodăriilor cu bunuri de folosinţă îndelungată În anul 20158), din cheltuielile totale ale unei gospodării (2351,5 lei lunar pe o gospodărie), 3,1% au fost destinaţi pentru mobilier, dotarea şi întreţinerea locuinţei.

Dacă se are în vedere că acest ultim element de costuri aparţine categoriei cheltuieli totale de consum ale gospodăriilor, care în anul 2015 au însumat 1702,9 lei lunar pe o gospodărie, rezultă că ponderea cheltuielilor pentru mobilier, dotarea şi întreţinerea locuinţei a fost de 4,2%, în anul 2015.

Pe categoriile de gospodării analizate au existat diferenţe în ceea ce priveşte nivelul mediu al cheltuielilor pentru mobilier, dotarea şi întreţinerea locuinţei, după cum urmează: salariaţii au alocat pentru mobilier, dotarea şi întreţinerea locuinţei 89,3 lei lunar (2,8% din cheltuielile totale ale unei gospodării, respectiv 4,2% din cheltuielile totale de consum); lucrătorii pe cont propriu în activităţi neagricole au cheltuit 59,5 lei lunar (3,2%, respectiv 3,7%); agricultorii au cheltuit 46,9 lei lunar (2,3%, respectiv 3,4%); şomerii 39,3 lei lunar (2,6%, respectiv 3,0%); pensionarii 65,2 lei lunar (3,7%, respectiv 4,7%). Tabel 7.3.1. Cheltuielile pentru mobilier, dotarea şi întreţinerea locuinţei, pe categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2015

Total gospodării

Gospodării de:

Salariaţi Lucrători pe cont propriu

în activităţi neagricole

Agricultori Şomeri Pensionari

Cheltuieli totale, lei - medii lunare pe o gospodărie 2351,5 3182,2 1853,8 2020,6 1526,2 1755,0 din care, cheltuieli totale de consum, lei - medii lunare pe o gospodărie 1702,9 2129,5 1599,1 1386,9 1293,5 1397,0 din care, mobilier, dotarea şi întreţinerea locuinţei, lei - medii lunare pe o gospodărie 71,9 89,3 59,5 46,9 39,3 65,2 Pondere în cheltuielile totale, % - mobilier, dotarea şi întreţinerea locuinţei 3,1 2,8 3,2 2,3 2,6 3,7 Pondere în cheltuielile totale de consum, % - mobilier, dotarea şi întreţinerea locuinţei 4,2 4,2 3,7 3,4 3,0 4,7

8) Începând cu anul 2014, datele au fost estimate pe baza populaţiei rezidente şi nu sunt comparabile cu seriile publicate pentru perioadele precedente. Datele statistice prezentate în această lucrare au fost obţinute prin “Ancheta Bugetelor de Familie (ABF)” desfăşurată în perioada ianuarie - decembrie 2015. ABF asigură colectarea informaţiilor necesare pentru evaluarea nivelului de trai al populaţiei prin indicatori statistici privind veniturile, cheltuielile şi consumul gospodăriilor.

134

În anul 2015, cea mai mare pondere a cheltuielilor medii lunare ale gospodăriilor pentru mobilier, dotarea şi întreţinerea locuinţei în total cheltuieli s-a înregistrat la categoria de gospodării pensionari.

Ponderea cheltuielilor medii lunare ale gospodăriilor pentru mobilier, dotarea şi întreţinerea locuinţei în total cheltuieli de consum a avut în anul 2015 valori apropiate, între 2,3% şi 3,2%, cu excepţia gospodăriilor de pensionari care a fost uşor mai crescută (3,7%).

Grafic 7.3.1. Ponderea cheltuielilor pentru mobilier, dotarea şi întreţinerea locuinţei în cheltuielile totale de consum, pe categorii de gospodării, după statutul ocupaţional al capului gospodăriei, în anul 2015

O parte din cheltuielile gospodăriilor pentru mobilier, dotarea şi întreţinerea locuinţei, la care s-au adăugat şi creditele de consum contractate de acestea, s-au regăsit în creşterea gradului de înzestrare a gospodăriilor cu bunuri de folosinţă îndelungată.

Tabel 7.3.2. Înzestrarea gospodăriilor cu bunuri de folosinţă îndelungată, în anul 2015

- număr mediu la 100 gospodării -

Total gospodării

din care, în mediul: Urban Rural

Aparate de radio1) 76,0 81,5 68,9 Televizoare - total 145,5 151,2 138,0 Frigidere şi congelatoare 74,7 60,1 93,9 Combine frigorifice 49,4 59,7 35,9 Maşini de gătit cu gaze 96,2 98,7 93,0 Maşini electrice de spălat rufe 81,3 90,9 68,8 Aspiratoare de praf 69,9 84,3 51,0 Computere PC 47,2 58,8 32,0 Telefoane mobile 165,2 178,7 147,4 Autoturisme 28,3 33,3 21,7

1) Sunt incluse radioreceptoare, radiocasetofoane şi combine muzicale.

În anul 2015, cea mai mare valoare a înzestrării gospodăriilor cu bunuri de folosinţă îndelungată s-a înregistrat pentru telefoane mobile, atât pe ansamblul gospodăriilor, în medie 165 telefoane mobile la 100 gospodării, cât şi pe medii de rezidenţă (179 telefoane mobile în mediul urban, respectiv, 147 telefoane mobile în mediul rural).

Mediul de rezidenţă este un element care diferenţiază înzestrarea gospodăriilor. Principalul factor de diferenţiere este tipul locuinţelor şi al nevoilor de bunuri de folosinţă îndelungată generate de acestea.

Astfel, numărul aspiratoarelor de praf şi computere PC la 100 gospodării este mai mare în înzestrarea gospodăriilor urbane, comparativ cu numărul crescut al frigiderelor şi congelatoarelor, ce revine în medie la 100 gospodării rurale.

135

8. CONSUMUL ALIMENTAR ŞI DE BĂUTURI AL POPULAŢIEI10) Evoluţia consumului alimentar şi de băuturi al populaţiei a fost influenţată de: resursele de produse agroalimentare şi băuturi (producţie şi import), exportul de produse agroalimentare şi băuturi (produse primare şi transformate), variaţia stocurilor (stocul final - stocul iniţial), consumul intern - altul decât consumul alimentar propriu-zis (consumul de sǎmânţǎ, de furaje, alte consumuri).

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, evoluţia consumului mediu anual pe locuitor11) la principalele produse agroalimentare şi băuturi s-a caracterizat prin următoarele aspecte:

o creştere a consumului mediu anual, pe locuitor, la cereale şi produse din cereale, în echivalent făină (+2,2%);

creşteri ale consumului mediu anual, pe locuitor, la: zahăr şi produse din zahăr în echivalent zahăr rafinat (+21,3%), peşte şi produse din peşte, în echivalent peşte proaspăt (+12,2%), fructe şi produse din fructe în echivalent fructe proaspete (+9,5%), carne şi produse din carne şi organe comestibile, în echivalent carne proaspătă (+9,0%), grăsimi animale, greutate brută (+6,5%), ouă (+6,5%), grăsimi vegetale, greutate brută (+5,8%);

scăderi ale consumului mediu anual, pe locuitor, la: cartofi (-2,5%), lapte şi produse din lapte, în echivalent lapte de 3,5% grăsime, exclusiv unt (-0,3%), şi legume şi produse din legume în echivalent legume proaspete, leguminoase boabe şi pepeni (-0,2%);

o scădere a consumului mediu anual de băuturi, pe locuitor, la vin şi produse din vin (-17,7%); creşteri ale consumului mediu anual, pe locuitor, la băuturi nealcoolice (+16,8%), la băuturi

alcoolice distilate în echivalent alcool 100% (+8,3%) şi la bere (+7,6%). Tabel 8.1.1. Consumul mediu anual, pe locuitor, la principalele produse alimentare şi băuturi

U.M. 2014 20151) 2015 faţă de 2014, diferenţe (+/-)

Produse de origine vegetală Cereale şi produse din cereale

- în echivalent boabe kg 207,02) 211,2 +4,2 - în echivalent făină kg 156,42) 159,8 +3,4

Cartofi kg 100,8 98,3 -2,5 Legume şi produse din legume (în echivalent legume proaspete), leguminoase boabe şi pepeni

kg 182,9 182,6 -0,3

Fructe şi produse din fructe (în echivalent fructe proaspete) kg 80,2 87,8 +7,6 Zahăr şi produse din zahăr (în echivalent zahăr rafinat) kg 21,1 25,6 +4,5 Grăsimi vegetale (greutate brută) kg 17,2 18,2 +1,0 Produse de origine animală Lapte şi produse din lapte, în echivalent lapte de 3,5% grăsime (exclusiv unt)

litri 244,2 243,4 -0,8

Ouă bucăţi 246 262 +16 Peşte şi produse din peşte (în echivalent peşte proaspăt) kg 4,9 5,5 +0,6 Carne, produse din carne şi organe comestibile (în echivalent carne proaspătă)

kg 60,9 66,4 +5,5

Grăsimi animale (greutate brută) kg 3,1 3,3 +0,2 Băuturi Băuturi nealcoolice3) litri 153,5 179,3 +25,8 Bere litri 82,12) 88,3 +6,2 Vin şi produse din vin litri 22,6 18,6 -4,0 Băuturi alcoolice distilate (în echivalent alcool 100%) litri 1,2 1,3 +0,1

1) Date provizorii. 2) Date rectificate. 3) Inclusiv consumul de bere nealcoolică.

10) Indicatorii referitori la consumul mediu anual alimentar şi de băuturi pe locuitor, pentru anii 2014 şi 2015 s-au calculat pe baza datelor definitive privind populaţia rezidentă la 1 iulie, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. 11) Consumurile medii la principalele produse agroalimentare pe locuitor reprezintă, consumuri aparente corespunzătoare disponibilului de consum al întregii populaţii şi se deosebesc de consumurile alimentare efective ale gospodăriilor individuale (medii lunare pe persoană) prin conţinut, sferă de cuprindere, perioadă de referinţă, sursă de date, precum şi mod de calcul.

136

Tabel 8.1.2. Consumul alimentar mediu zilnic (exprimat în calorii şi factori nutritivi), pe locuitor

U.M.

2014 20151) 2015 faţă de 2014, diferenţe (+/-) Absolut Relativ Absolut Relativ

Calorii Număr 33202) 100,0 3464 100,0 +144 De origine animală Număr 865 26,0 894 25,8 +29 De origine vegetală Număr 24552) 74,0 2570 74,2 +115

Proteine Grame 108,6 100,0 112,3 100,0 +3,7 De origine animală Grame 54,5 50,2 57,0 50,8 +2,5 De origine vegetală Grame 54,1 49,8 55,3 49,2 +1,2

Lipide Grame 106,6 100,0 111,7 100,0 +5,1 De origine animală Grame 54,7 51,3 56,8 50,8 +2,1 De origine vegetală Grame 51,9 48,7 54,9 49,2 +3,0

Glucide Grame 460,42) 100,0 479,9 100,0 +19,5 Notă: S-au utilizat datele definitive privind populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. 1) Date provizorii. 2) Date rectificate. În anul 2015 comparativ cu anul 2014, consumul alimentar mediu zilnic pe locuitor, exprimat în calorii şi factori nutritivi se prezintă astfel:

consumul mediu zilnic de calorii, pe locuitor, a înregistrat o creştere cu 4,3%, datorată atât creşterii consumului mediu zilnic de calorii de origine vegetală cu 4,7% cât şi creşterii consumului mediu zilnic de calorii de origine animală cu 3,4%;

consumul mediu zilnic de proteine, pe locuitor, a fost cu 3,4% mai mare; componentele acestuia au evoluat astfel: consumul mediu zilnic de proteine de origine animală, pe locuitor, a crescut cu 4,6% faţă de nivelul anului precedent iar consumul mediu zilnic de proteine de origine vegetală, pe locuitor, a crescut cu 2,2%;

consumul mediu zilnic de lipide, pe locuitor, a crescut cu 4,8% datorită influenţei atât a consumului mediu zilnic de lipide de origine vegetală, care a crescut cu 5,8%, cât şi a consumului mediu zilnic de lipide de origine animală, care a crescut cu 3,8%;

consumul mediu zilnic de glucide, pe locuitor, a înregistrat o creştere cu 4,2%. În anul 2015 comparativ cu anul 2014, structura consumului alimentar mediu zilnic pe locuitor, exprimat în calorii şi factori nutritivi, se caracterizează prin următoarele aspecte:

ponderea consumului alimentar mediu zilnic, pe locuitor, exprimat în calorii de origine vegetală a înregistrat creştere de 0,2 puncte procentuale, în defavoarea consumului mediu zilnic de calorii de origine animală, care a înregistrat scădere;

în anul 2015 consumul alimentar mediu zilnic de proteine de origine animală este cu 3,3% mai mare faţă de consumul alimentar mediu zilnic de proteine de origine vegetală. Ponderea consumului alimentar mediu zilnic de proteine de origine animală a înregistrat creştere cu 0,6 puncte procentuale, iar ponderea consumului alimentar mediu zilnic de proteine de origine vegetală a înregistrat o scădere;

scăderea ponderii lipidelor de origine animală cu 0,5 puncte procentuale, în favoarea ponderii lipidelor de origine vegetală, care a crescut în aceeaşi proporţie.

Grafic 8.1.1. Ponderea caloriilor şi a factorilor nutritivi de origine vegetală şi animală în consumul mediu zilnic, pe locuitor

137

9. PROTECŢIA SOCIALĂ 9.1. Protecţia socială a şomerilor În anul 2015, cheltuielile cu protecţia socială a şomerilor au fost de 1318149,7 mii lei, în scădere cu 15,4% faţă de anul 2014; din totalul acestora, sumele aferente indemnizaţiilor de şomaj au reprezentat 46,2%. Tabel 9.1.1. Cheltuielile cu protecţia socială a şomerilor

Mii lei 2015 faţă de 2014 %

2014 2015 +/- % 2014 2015 Total 1557505,7 1318149,7 -239356,0 -15,4 100,0 100,0 Indemnizaţie de şomaj1) 825600,2 608942,3 -216657,9 -26,2 53,0 46,2 Plata absolvenţilor 38456,3 41261,4 2805,1 7,3 2,5 3,1 Plăţi compensatorii 75,5 - -75,5 - - - Alte cheltuieli2) 693373,7 667946,0 -25427,7 -3,7 44,5 50,7

1) Indemnizaţia de şomaj acordată persoanelor aflate în şomaj ca urmare a pierderii locului de muncă, conform art. 39 din Legea nr.76/2002 şi indemnizaţia de şomaj acordată absolvenţilor instituţiilor de învăţământ, conform art.40 din Legea nr.76/2002, precum şi alte sume acordate în completarea veniturilor salariale ale angajaţilor conform articolelor 72-73 din Legea nr.76/2002. 2) Inclusiv plăţi pentru stimularea şomerilor care se angajează înainte de expirarea perioadei de acordare a indemnizaţiei; pentru stimularea mobilităţii forţei de muncă şi stimularea angajatorilor care încadrează şomeri aparţinând unor categorii defavorizate, cheltuieli cu calificarea, recalificarea şi alte cheltuieli. Sursa: Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, plata absolvenţilor (% în totalul cheltuielilor) a crescut la 3,1% faţă de 2,5% în anul 2014. Tabel 9.1.2. Indemnizaţii de şomaj

2014 2015 2015 faţă de 2014, (+/-)

Media lunară (lei /persoană) Indemnizaţie de şomaj (şomeri cu experienţă în muncă)1) 424 427 3 Indemnizaţie de şomaj (şomeri fără experienţă în muncă)2) 226 219 -7

În procente faţă de salariul minim brut pe economie

Procente Puncte procentuale

Indemnizaţie de şomaj (şomeri cu experienţă în muncă)1) 48,5 42,2 -6,3 Indemnizaţie de şomaj (şomeri fără experienţă în muncă)2) 25,8 21,6 -4,2

1) Indemnizaţia de şomaj acordată persoanelor aflate în şomaj ca urmare a pierderii locului de muncă, conform art.39 din Legea nr.76/2002. 2) Indemnizaţia de şomaj acordată absolvenţilor instituţiilor de învăţământ, conform art.40 din Legea nr.76/2002. Sursa: Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

În anul 2015, valoarea medie a indemnizaţiei pentru şomeri cu experienţă în muncă a fost de 427 lei, în creştere cu 0,7% faţă de anul anterior şi a reprezentat 42,2% din salariul minim brut pe economie (48,5% în anul 2014). Ponderea indemnizaţiei de şomaj acordată absolvenţilor instituţiilor de învăţământ în salariul minim brut pe economie a înregistrat o scădere cu 4,2 puncte procentuale comparativ cu anul precedent. 9.2. Asigurările sociale pentru pensii 9.2.1. Numărul mediu al pensionarilor Evoluţiile demografice din ultimii ani, schimbările din economia şi societatea românească şi-au pus amprenta asupra structurii populaţiei active care furnizează forţa de muncă disponibilă pentru producţia de bunuri şi servicii, dar şi asupra dimensionării populaţiei inactive. În anul 2015, deşi în uşoară scădere, pensionarii deţineau o pondere însemnată în totalul populaţiei inactive, numărul acestora menţinându-se la un nivel relativ ridicat.

138

În anul 2015, numărul mediu al pensionarilor a fost de 5306 mii persoane, în scădere cu 51 mii persoane faţă de anul 2014. Comparativ cu aceeaşi perioadă, a scăzut cu 9,6% numărul pensionarilor proveniţi din fostul sistem pentru agricultori, a crescut cu o mie de persoane cel al pens ionarilor de asigurări sociale de stat, iar pe total, numărul mediu al pensionarilor s-a redus cu 1,0%. Tabel 9.2.1. Evoluţia numărului mediu al pensionarilor, după sistemul de pensionare

- mii persoane -

2014 2015 2015 faţă de 2014

+/- % Pensionari - total (I+II+III) 5357 5306 -51 99,0 I. Asigurări sociale - total 5352 5302 -50 99,1

din care: - asigurări sociale de stat 4682 4683 1 100,0 - asigurări sociale din fostul sistem pentru agricultori 513 464 -49 90,4 - asigurări sociale - culte 3 3 - 100,0 - asigurări sociale - avocaţi 2 2 - 100,0

II. Beneficiari de ajutor social - tip pensie 1 1 - 100,0 III. I.O.V.R. 4 3 -1 75,0

Sursa: Cercetarea statistică privind numărul de pensionari şi pensia medie lunară.

Pensionarii de asigurări sociale deţin în continuare ponderea majoritară (99,9%). Din total, pensionarii de asigurări sociale de stat au reprezentat 88,3%, ponderea lor fiind mai mare cu 0,9 puncte procentuale faţă de anul 2014.

Numărul pensionarilor din fostul sistem pentru agricultori a scăzut faţă de aceeaşi perioadă cu 49 mii persoane, aceştia reprezentând 8,7% din totalul pensionarilor (faţă de 9,6% în anul 2014).

În anul 2015, numărul mediu al pensionarilor de asigurări sociale, exclusiv pensionarii din fostul sistem pentru agricultori, era de 4838 mii persoane, în scădere cu o mie de persoane comparativ cu anul 2014. Tabel 9.2.2. Distribuţia pensionarilor, după sistemul de pensionare

- % - 2014 2015

Pensionari -total (I+II+III) 100,0 100,0 I. Asigurări sociale - total 99,9 99,9

din care: - asigurări sociale de stat 87,4 88,3 - asigurări sociale din fostul sistem pentru agricultori 9,6 8,7 - asigurări sociale - culte 0,1 0,1 - asigurări sociale - avocaţi **) **)

II. Beneficiari de ajutor social - tip pensie **) **) III. I.O.V.R. 0,1 0,1

**) Sub 0,05. Sursa: Cercetarea statistică privind numărul de pensionari şi pensia medie lunară.

În anul 2015, numărul mediu al pensionarilor de asigurări sociale, inclusiv pensionarii din fostul sistem pentru agricultori a fost de 5302 mii persoane, cu 50 mii mai puţin decât în anul 2014. Comparativ cu aceeaşi perioadă, se observă modificări de structură ale acestei categorii, determinate de scăderea numărului pensionarilor cu pensie anticipată parţial (-10,4%), a numărului pensionarilor cu pensie de invaliditate (-4,8%) şi al pensionarilor de urmaş (-2,3%) şi creşterea numărului pensionarilor cu pensie anticipată (+21,1%) şi al pensionarilor pentru limită de vârstă (+0,1%).

139

Tabel 9.2.3. Evoluţia numărului mediu de pensionari de asigurări sociale, inclusiv pensionarii din fostul sistem pentru agricultori, pe principalele categorii de pensii

- mii persoane -

2014 2015 2015 faţă de 2014, %

Pensionari de asigurări sociale - total (A+B+C+D+E) 5352 5302 99,1 din care:

A) Limită de vârstă 3916 3920 100,1 - cu stagiu complet de cotizare 2748 2798 101,8 - cu stagiu incomplet de cotizare 1168 1122 96,1

B) Anticipată 19 23 121,1 C) Anticipată parţial 96 86 89,6 D) Invaliditate 713 679 95,2

- gradul I 43 46 107,0 - gradul II 326 302 92,6 - gradul III 344 331 96,2

E) Urmaş 608 594 97,7 Sursa: Cercetarea statistică privind numărul de pensionari şi pensia medie lunară.

Grafic 9.2.1. Distribuţia pensionarilor de asigurări sociale inclusiv pensionarii din fostul sistem pentru agricultori, pe principalele categorii de pensii

Sursa: Cercetarea statistică privind numărul de pensionari şi pensia medie lunară. Distribuţia pensionarilor de asigurări sociale pe principalele categorii de pensii reliefează faptul că, de la o perioadă la alta, ponderea pensionarilor de invaliditate a scăzut (-34 mii persoane), iar nivelul înregistrat la categoria de pensionari pentru limită de vârstă cu stagiu complet de cotizare a înregistrat o creştere de 50 mii persoane. Pensionarii cuprinşi în categoria de pensie anticipată şi anticipată parţial au reprezentat 2,1%, numărul lor fiind mai mic cu 6 mii de persoane faţă de anul anterior. 9.2.2. Pensia medie lunară Pensia medie lunară la nivelul anului 2015 a fost de 892 lei, mai mare cu 5,4% comparativ cu anul precedent. Pentru categoriile de pensii din sistemul asigurărilor sociale, s-au înregistrat creşteri faţă de anul 2014 cuprinse între +5,6% (pensionarii din fostul sistem pentru agricultori) şi +0,7% (avocaţi).

În anul 2015, pensia medie de asigurări sociale a pensionarilor din fostul sistem pentru agricultori a fost de 2,5 ori mai mică, comparativ cu pensia de asigurări sociale de stat. Pensia medie a pensionarilor de asigurări sociale, exclusiv pensionarii din fostul sistem pentru agricultori a fost de 944 lei, în creştere cu 4,9 % faţă de anul 2014.

Sursa: Cercetarea statistică privind numărul de pensionari şi pensia medie lunară.

140

Tabel 9.2.4. Evoluţia pensiei medii lunare, după sistemul de pensionare - lei/persoană -

2014 2015 2015 faţă de 2014,

% Total 846 892 105,4 I. Asigurări sociale - total 847 893 105,4

din care: - asigurări sociale de stat 845 886 104,9 - asigurări sociale din fostul sistem pentru agricultori 342 361 105,6 - asigurări sociale - culte 621 634 102,1 - asigurări sociale - avocaţi 1986 1999 100,7

II. Ajutoare sociale - tip pensie 211 221 104,7 III. I.O.V.R. 233 232 99,6

Sursa: Cercetarea statistică privind numărul de pensionari şi pensia medie lunară.

Grafic 9.2.2. Evoluţia pensiei medii lunare de asigurări sociale (exclusiv pensionarii din fostul sistem pentru agricultori), pe principalele categorii de pensii

a. Pensia medie a pensionarilor de asigurări sociale exclusiv pensionarii proveniţi din fostul sistem pentru agricultori b. Pensia medie lunară a pensionarilor pentru limită de vârstă - total c. Pensia anticipată d. Pensia anticipată parţial e. Pensia medie lunară a pensionarilor de invaliditate f. Pensia medie lunară a pensionarilor de urmaş

Unui pensionar pentru limită de vârstă cu stagiu complet de cotizare, provenit din rândul pensionarilor din fostul sistem pentru agricultorilor, i-a revenit o pensie de 436 lei, în timp ce unui fost salariat i-a revenit o pensie de 2,6 ori mai mare (1123 lei). Tabelul 9.2.5. Evoluţia pensiei medii lunare de asigurări sociale (inclusiv pensionarii din fostul sistem pentru agricultori), pe principalele categorii de pensii

- lei/persoană - 2014 2015 2015 faţă de 2014,

% Total 847 893 105,4

din care: Limită de vârstă 958 1010 105,4 Invaliditate 583 584 100,2 Urmaş 468 499 106,6

Sursa: Cercetarea statistică privind numărul de pensionari şi pensia medie lunară.

141

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, pensia medie netă estimată12) (pensia medie fără impozit şi fără contribuţia de asigurări sociale de sănătate) pentru un pensionar de asigurări sociale a fost de 851 lei, în creştere cu 4,9% faţă de anul anterior. 9.2.3. Pensia medie lunară a pensionarilor de asigurări sociale de stat În anul 2015, pensia medie lunară a pensionarilor de asigurări sociale de stat a fost de 886 lei, în termeni nominali, în creştere cu 4,9% faţă de anul 2014.

Pensia medie netă estimată12) (pensia medie fără impozit şi fără contribuţia de asigurări sociale de sănătate) de asigurări sociale de stat pentru limită de vârstă cu stagiu complet de cotizare era de 1069 lei. Aceasta a fost cu 3,4% în creştere faţă de anul 2014.

În anul 2015, pensia medie reală a pensionarilor de asigurări sociale de stat (inclusiv pensionarii din sistemul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului Român de Informaţii) a fost de 105,0% comparativ cu anul 2014 şi în creştere cu 26,6% faţă de anul 1990. Tabel 9.2.6. Indicii pensiei medii reale a pensionarilor de asigurări sociale de stat

- procente -

12) Date estimate şi provizorii; deoarece datele privind contribuţia de asigurări de sănătate nu au fost disponibile la nivelul tuturor surselor administrative de date, calculul pensiei medii nete de asigurări sociale a fost realizat excluzând contribuţiile de asigurări de sănătate aferente sistemului de asigurări sociale al avocaţilor. Datele privind contribuţiile de asigurări de sănătate corespunzătoare sistemului de pensii de stat includ şi o parte din contribuţia datorată de acei pensionari care au şi venituri din pensie de asigurări sociale de stat şi din pensie din fostul sistem de asigurări pentru agricultori (cca 3%); datele nu cuprind contribuţiile aferente categoriei de pensii de urmaş, acestea nefiind disponibile din surse administrative.

Anii 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

1990 100,0 74,3 63,1 56,3 55,0 61,4 63,1 50,3 49,2 47,2 44,0 46,6 48,2 51,6 57,7 62,3 68,1 83,6 112,1 125,7 122,6 116,8 116,9 117,0 120,5 126,6

1991 100,0 85,0 75,8 74,0 82,6 84,9 67,7 66,3 63,5 59,2 62,7 64,8 69,5 77,6 83,9 91,7 112,6 151,0 169,2 165,1 157,3 157,4 157,5 162,2 170,4

1992 100,0 89,2 87,1 97,2 99,9 79,7 78,0 74,7 69,7 73,8 76,3 81,8 91,4 98,8 107,9 132,5 177,7 199,1 194,3 185,1 185,2 185,3 190,9 200,5

1993 100,0 97,6 109,0 112,0 89,3 87,5 83,8 78,1 82,7 85,5 91,7 102,4 110,7 120,9 148,5 199,2 223,2 217,8 207,5 207,6 207,7 214,0 224,8

1994 100,0 111,6 114,7 91,5 89,6 85,8 80,0 84,7 87,6 93,9 104,9 113,4 123,9 152,1 204,0 228,6 223,1 212,6 212,7 212,8 219,2 230,2

1995 100,0 102,8 82,0 80,3 76,9 71,6 75,9 78,5 84,1 94,0 101,6 110,9 136,2 182,7 204,8 199,8 190,4 190,5 190,6 196,3 206,2

1996 100,0 79,7 78,1 74,8 69,7 73,9 76,4 81,8 91,4 98,8 108,0 132,6 177,8 199,3 194,5 185,3 185,4 185,4 191,0 200,7

1997 100,0 97,9 93,8 87,4 92,6 95,8 102,6 114,7 124,0 135,4 166,2 223,0 249,9 243,9 232,3 232,4 232,5 239,6 251,6

1998 100,0 95,8 89,3 94,6 97,8 104,8 117,1 126,6 138,3 169,8 227,7 255,2 249,1 237,3 237,4 237,5 244,6 257,0

1999 100,0 93,2 98,7 102,1 109,4 122,3 132,2 144,3 177,2 237,7 266,4 260,0 247,7 247,8 247,9 255,4 268,3

2000 100,0 105,9 109,5 117,4 131,2 141,8 154,8 190,1 255,1 285,8 278,9 265,7 265,9 266,0 274,0 287,8

2001 100,0 103,4 110,8 123,9 133,8 146,2 179,5 240,7 269,8 263,3 250,8 250,9 251,1 258,7 271,7

2002 100,0 107,2 119,7 129,4 141,4 173,6 232,8 260,9 254,6 242,7 242,8 242,8 250,1 262,8

2003 100,0 111,7 120,7 131,8 161,9 217,3 243,4 237,6 226,4 226,5 226,6 233,4 245,2

2004 100,0 108,1 118,0 145,0 194,5 217,9 212,7 202,6 202,7 202,9 208,9 219,4

2005 100,0 109,2 134,1 179,8 201,6 196,7 187,4 187,6 187,6 193,2 203,0

2006 100,0 122,8 164,6 184,6 180,0 171,6 171,6 171,7 177,0 185,9

2007 100,0 134,1 150,3 146,7 139,7 139,8 139,9 144,1 151,3

2008 100,0 112,0 109,4 104,2 104,2 104,3 107,5 112,9

2009 100,0 97,5 93,0 93,0 93,0 95,8 100,7

2010 100,0 95,3 95,3 95,3 98,3 103,2

2011 100,0 100,1 100,1 103,1 108,3

2012 100,0 100,0 103,0 108,3

2013 100,0 103,0 108,2

2014 100,0 105,0

2015 100,0

142

9.3. Asistenţa socială Asistenţa socială a fost asigurată prin intermediul serviciilor sociale şi beneficiilor de asistenţă socială. Acestea au fost finanţate, conform legii, din fonduri alocate de la bugetul de stat, de la bugetele locale, din donaţii, sponsorizări sau din alte contribuţii din partea unor persoane fizice ori juridice, din ţară şi din străinătate, din contribuţii ale beneficiarilor, precum şi din alte surse.

Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale este autoritatea publică centrală care elaborează politica de asistenţă socială şi promovează drepturile familiei, copilului, persoanelor vârstnice, persoanelor cu dizabilităţi şi ale oricăror altor persoane aflate în nevoie. În anul 2015 suma cheltuită din bugetul de stat alocat MMJS pentru asistenţa socială a fost 9975256,5 lei, cu 22,4% mai mare decât în anul 2014. Creşterea s-a datorat în cea mai mare parte măririi cuantumurilor unor beneficii: alocaţia de stat pentru copii, alocaţia pentru susţinere a familiei, alocaţia de plasament, unele beneficii plătite persoanelor cu dizabilităţi.

În totalul cheltuielilor cu beneficiile şi serviciile sociale efectuate prin bugetul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, alocaţiile de stat pentru copii au deţinut cea mai mare pondere (33,0% în anul 2014 şi 35,5% în anul 2015), urmate fiind de indemnizaţiile pentru creşterea copilului (19,1% în anul 2014 şi 15,8% în anul 2015).

Tabel 9.3.1. Beneficii şi servicii de asistenţă socială finanţate prin bugetul MMJS - mii lei -

2014 2015 TOTAL sume plătite 8146442,51) 9975256,5 I. Beneficii sociale

Alocaţii de stat pentru copii 2684862,1 3541590,8 Indemnizaţia pentru creşterea copilului 1552480,6 1578924,7 Stimulent de inserţie 207874,7 230359,0 Alocaţie pentru susţinerea familiei 260682,7 535518,0 Ajutoare de încălzire cu energie termică furnizată în sistem centralizat 50383,9 42905,0 Ajutoare de încălzire cu gaze naturale 80588,7 72019,4 Ajutoare de încălzire cu lemne, cărbuni sau combustibil petrolier 91165,3 78300,4 Ajutoare de încălzire cu energie electrică 4465,5 4559,3 Ajutoare sociale pentru asigurarea venitului minim garantat 662894,3 673411,1 Alocaţii de plasament 71387,8 317207,6 Ajutorul pentru persoane refugiate 1836,0 1273,9 Ajutoare financiare 1523,0 1567,0 Ajutoare de urgenţă 3866,1 7885,1 Contribuţii pentru asigurările de sănătate aferente beneficiarilor de venit minim garantat 36361,8 37112,9 Contribuţii pentru asigurarea obligatorie a locuinţelor pentru familiile beneficiare de venit minim garantat 650,1 3075,0 Contribuţii pentru asigurările de sănătate aferente indemnizaţiei pentru creşterea copilului 86614,2 88054,2

Alocaţii, indemnizaţii şi facilităţi acordate persoanelor cu dizabilităţi Sprijin pentru creşterea copilului, acordat persoanelor cu dizabilităţi 37356,0 36238,8 Indemnizaţia lunară pentru însoţitorii persoanelor cu dizabilitate vizuală gravă 331200,3 374383,6 Indemnizaţie lunară pentru adulţii cu dizabilitate gravă şi accentuată 1213394,8 1468290,4 Buget complementar lunar pentru persoanele cu dizabilităţi grave, accentuate şi medii 593355,6 721205,1 Indemnizaţia lunară pentru persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA 41819,1 44642,8 Alocaţia lunară pentru copiii infectaţi cu HIV sau bolnavi de SIDA 653,4 662,7 Transport interurban gratuit 72443,5 59027,5 Dobânzi la credite bancare pentru cumpărarea unui autoturism adaptat sau pentru adaptarea locuinţei 2887,6 1756,4

II. Servicii sociale Subvenţii pentru asociaţii şi fundaţii (persoane asistate) 27317,2 20769,4 Programe de interes naţional (instituţii finanţate) 12006,8 13266,0 Finanţarea instituţiilor de asistenţă socială (instituţii finanţate) 16365,1 21250,4

1) Date rectificate faţă de cele publicate anterior. Sursa: Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale.

143

10. EDUCAŢIE 10.1. Infrastructura sistemului de educaţie În anul şcolar / universitar 2015 / 2016, reţeaua unităţilor independente cuprinse în sistemul naţional de educaţie a fost formată din: 1233 grădiniţe şi creşe; 4037 şcoli primare şi gimnaziale (inclusiv speciale); 1566 licee; 27 şcoli profesionale; 146 şcoli postliceale şi de maiştri şi 99 institute de învăţământ superior. Grafic 10.1.1. Unităţile sistemului naţional de educaţie, pe niveluri de educaţie

Notă: În anul 2015/2016, în învăţământul preşcolar sunt cuprinse şi unităţile din învăţământul antepreşcolar (creşe).

10.1.1. Învăţământul antepreşcolar13) şi preşcolar

În anul 2015/2016, numărul creşelor (unităţi independente) a fost de 31, din care 71,0% din numărul unităţilor sunt private. În anul şcolar 2015/2016 au fost înregistrate 1202 grădiniţe (unităţi independente), cu 3 unităţi mai puţin comparativ cu anul şcolar precedent, scădere cauzată atât de continuarea procesului de restructurare a unităţilor de învăţământ (comasare, transformare sau desfiinţare), cât şi de continuarea procesului de reorganizare a unităţilor independente în alte unităţi care şcolarizează învăţământul preşcolar (grupuri şcolare). Grafic 10.1.2. Numărul grădiniţelor, pe forme de proprietate şi medii de rezidenţă

13) Conform noii clasificări ISCED 2011 începând cu anul 2014 / 2015 se urmăreşte şi învăţământul antepreşcolar.

144

În anul şcolar 2015 / 2016, în învăţământul preşcolar din mediul urban s-a înregistrat o scădere cu 14 unităţi a numărului de grădiniţe, iar în mediul rural, numărul grădiniţelor a crescut cu 11 unităţi. Din numărul total al grădiniţelor numai 29,5% au aparţinut sectorului privat, iar dintre acestea, majoritatea au fost în mediul urban (88,5%).

10.1.2. Învăţământul primar şi secundar inferior (gimnazial) În anul şcolar 2015 / 2016, învăţământul primar şi secundar inferior (gimnazial) cuprindea un număr de 4037 şcoli14), în scădere cu 13 unităţi comparativ cu anul şcolar precedent. În afara unităţilor şcolare independente, funcţionează şi 5465 secţii de învăţământ primar şi gimnazial în cadrul unităţilor care şcolarizează aceste niveluri de învăţământ - grupuri şcolare (pe lângă unele licee, şcoli profesionale, grădiniţe sau şcoli postliceale).

Majoritatea unităţilor din învăţământul primar şi gimnazial se află în mediul rural (70,4%).

Pe regiuni de dezvoltare, situaţia unităţilor din învăţământul primar şi secundar inferior se prezintă astfel: Nord-Est - 17,7%, Sud-Muntenia - 16,8%, Nord-Vest - 13,4%, Sud-Est - 12,8%, Centru - 12,6%, Sud-Vest Oltenia - 11,8%, Vest - 8,7%, Bucureşti-Ilfov - 6,2%. Grafic 10.1.3. Distribuţia unităţilor din învăţământul primar şi gimnazial,

pe regiuni de dezvoltare, în anul şcolar 2015 / 2016

14) Numărul unităţilor din învăţământul primar şi gimnazial cuprinde şi unităţile învăţământului special primar şi gimnazial.

145

10.1.3. Învăţământul secundar superior În anul şcolar 2015 / 2016, învăţământul secundar superior dispunea de o reţea formată din 1566 unităţi independente (345 licee şi 1221 unităţi care şcolarizează învăţământul liceal - grupuri şcolare) şi de 27 unităţi independente şi alte unităţi care şcolarizează învăţământul profesional (grupuri şcolare).

În totalul unităţilor independente, liceele din filiera tehnologică deţin cea mai mare pondere (51,1%), iar dintre acestea, profilul tehnic deţine peste jumătate (55,6%).

Învăţământul liceal particular nu este încă reprezentativ. Unităţile aflate în sectorul privat au deţinut o pondere de numai 5,0% din totalul liceelor din ţară.

Schimbările structurale din mediul economic nu au influenţat considerabil funcţionalitatea diferitelor profiluri ale liceelor existente. Astfel, în anul şcolar 2015 / 2016, comparativ cu anul şcolar anterior, nu s-a înregistrat o modificare semnificativă a numărului de licee. 10.1.4. Învăţământul postliceal (post secundar, neechivalent primului nivel universitar) La începutul anului şcolar 2015 / 2016, reţeaua învăţământului postliceal a cuprins 146 unităţi independente şi alte unităţi care şcolarizează acest nivel de învăţământ (grupuri şcolare), precum şi un număr de 521 secţii care funcţionează pe lângă alte tipuri de unităţi şcolare.

Unităţile independente au înregistrat o creştere cu 2,8% faţă de anul anterior. Din totalul acestora 97,9% îşi au sediul în mediul urban. Numai 17,1% din şcolile postliceale au aparţinut sectorului public, 82,9% fiind în proprietatea privată. Grafic 10.1.4. Distribuţia unităţilor din învăţământul postliceal, pe forme de proprietate

10.1.5. Învăţământul superior În anul şcolar 2015 / 2016, infrastructura sistemului naţional de educaţie cuprindea 99 institute de învăţământ superior, în cadrul cărora au funcţionat 567 de facultăţi.

După o perioadă de extindere a reţelei de unităţi din învăţământul superior particular, începând cu anul universitar 2002 / 2003, numărul instituţiilor din învăţământul superior se află într-o relativă scădere. Astfel, în anul universitar 2015 / 2016, numărul instituţiilor de învăţământ superior private a scăzut cu 2 unităţi comparativ cu anul universitar precedent.

În învăţământul superior, instituţiile de învăţământ au prezentat o distribuţie aproximativ echilibrată între sistemul public şi cel privat (56,6% public şi 43,4% privat).

146

10.2. Populaţia şcolară15) Datele la nivelul anului şcolar / universitar 2015 / 2016 indică o scădere a populaţiei şcolare cu 2,5% comparativ cu anul şcolar / universitar precedent. Această situaţie este cauzată, în principal, de scăderea populaţiei şcolare din toate nivelurile de învăţământ, cu excepţia celui profesional. Grafic 10.2.1. Structura populaţiei şcolare, pe niveluri de educaţie

În anul şcolar 2015 / 2016, faţă de anul şcolar 2014 / 2015 s-au înregistrat creşteri ale populaţiei şcolare în învăţământul antepreşcolar cu 1,1% şi în cel profesional cu 35,2%.

Structura populaţiei şcolare pe sexe este echilibrată pentru toate nivelurile de educaţie, cu excepţia învăţământului profesional, unde fetele deţin o pondere de 28,8% şi a învăţământului postliceal, iar băieţii deţin o pondere de 34,1% din totalul populaţiei şcolare. Grafic 10.2.2. Structura populaţiei şcolare, pe niveluri de educaţie şi sexe, în anul şcolar / universitar 2015 / 2016

În anul şcolar 2015 / 2016, majoritatea elevilor din învăţământul preuniversitar au frecventat cursurile de zi (96,6%), restul fiind înscrişi în învăţământul seral sau cu frecvenţă redusă.

În învăţământul superior, 92,0% dintre studenţi au frecventat cursurile de zi, 4,6% erau înscrişi în învăţământul la distanţă şi 3,4% au frecventat cursurile cu frecvenţă redusă sau cursurile de seral.

15) În învăţământul preşcolar sunt cuprinşi şi copiii din creşe.

147

În anul universitar 2015 / 2016, în învăţământul superior au fost cuprinşi 535,2 mii de studenţi, cursanţi reprezentând 14,7% din totalul populaţiei şcolare. Diminuarea accentuată din ultimii ani a survenit în urma scăderii populaţiei totale, pe de o parte şi reorientării elevilor spre învăţământul postliceal în detrimentul celui superior (terţiar), pe de altă parte.

În anul universitar 2015 / 2016, structura pe grupe de specializări a studenţilor înscrişi în învăţământul superior reflectă faptul că, cei mai mulţi studenţi optează pentru studiul grupelor de specializări: afaceri, administraţie şi drept (24,0%), inginerie, prelucrare, construcţii (22,2%), sănătate şi asistenţă socială (12,9%).

În anul şcolar / universitar 2015 / 2016, pe regiuni de dezvoltare, populaţia şcolară cuprinsă în toate nivelurile de educaţie era distribuită astfel: Nord-Est - 17,7%, Nord-Vest - 13,8%, Sud-Muntenia - 13,0%, Sud-Est - 12,0%, Bucureşti-Ilfov - 13,3%, Centru - 11,9%, Sud-Vest Oltenia - 9,4% şi Vest - 8,9%. Grafic 10.2.3. Distribuţia populaţiei şcolare, pe regiuni de dezvoltare, în anul şcolar / universitar 2015 / 2016

10.3. Personalul didactic

Resursele umane cuprinse în sistemul naţional de educaţie au înregistrat în ultimii ani o evoluţie oscilantă, care nu a fost însă corelată cu evoluţia populaţiei şcolare în aceeaşi perioadă.

În anul şcolar / universitar 2015 / 2016, numărul mediu de copii, elevi şi studenţi ce au revenit la un cadru didactic a fost de 15.

În anul universitar 2015 / 2016, numărul de studenţi ce revin unui cadru didactic s-a menţinut la acelaşi nivel comparativ cu anul 2014 / 2015 (20 studenţi). Tabel 10.3.1. Numărul de preşcolari / elevi / studenţi ce revine la un cadru didactic, pe niveluri de educaţie

Anul şcolar/universitar Nivelul de educaţie

Preşcolar1) Primar şi gimnazial

Secundar Superior2) Superior

2014 / 2015 16 14 15 20 2015 / 2016 16 15 15 20

1) În învăţământul preşcolar sunt cuprinşi şi copiii din creşe. 2) Cuprinde învăţământul liceal, profesional şi postliceal.

148

Grafic 10.3.1. Evoluţia personalului didactic şi a populaţiei şcolare

Notă: În anul 2014 / 2015, respectiv în anul 2015/2016, în învăţământul preşcolar sunt cuprinşi şi copiii din creşe.

În perioada 2013-2015, se remarcă atât o scădere a numărului populaţiei şcolare, cât şi a numărului personalului didactic.

În anul şcolar 2015 / 2016, activitatea educaţională din grădiniţe şi creşe a fost asigurată de 35,1 mii cadre didactice, din care, 22,0 mii (62,7%) în mediul urban, la un cadru didactic revenind 16 copii (15 copii în mediul urban, respectiv 18 copii în mediul rural).

Cadrele didactice de sex feminin deţineau o pondere importantă în totalul personalului didactic (76,9%), mai ales în învăţământul preşcolar şi antepreşcolar (99,6%) şi în învăţământul primar şi gimnazial (79,3%). În învăţământul superior s-a înregistrat o egalitate a ponderii cadrelor didactice de sex masculin (50,0%) cu ponderea cadrelor didactice feminine. Grafic 10.3.2. Numărul personalului didactic din sistemul naţional de învăţământ

149

10.4. Gradul de cuprindere16) în învăţământ În anul şcolar / universitar 2015 / 2016, gradul de cuprindere în învăţământ a populaţiei de vârstă şcolară a fost de 72,5% (cu 1,2 puncte procentuale mai puţin faţă de anul precedent).

Gradul de cuprindere a înregistrat cea mai mare valoare pentru populaţia şcolară din grupa de vârstă 6-10 ani (90,7%). Pentru grupa de vârstă 19-23 ani şi peste, gradul de cuprindere a fost de 65,2%, cu o diferenţă de 13,8 puncte procentuale în favoarea populaţiei feminine (72,0% feminin, respectiv 58,2% masculin).

Pe niveluri de educaţie, rata brută de cuprindere şcolară în anul şcolar / universitar 2015 / 2016 a fost de 88,1% în învăţământul primar, de 92,0% în învăţământul secundar inferior (gimnazial), de 85,6% în învăţământul secundar superior (liceal şi profesional) şi de 58,5% în învăţământul superior (inclusiv învăţământul postliceal).

În anul şcolar / universitar 2015 / 2016, rata netă de cuprindere (0-23 ani) în învăţământ a fost de 62,5% (86,6% în mediul urban şi 38,9% în rural). Grafic 10.4.1. Gradul de cuprindere16) a populaţiei de vârstă şcolară

10.5. Performanţele sistemului de educaţie Evaluarea calităţii procesului educaţional se realizează pe baza principalelor rezultate ale activităţii educaţionale, utilizându-se indicatori statistici relevanţi, precum numărul absolvenţilor, numărul elevilor promovaţi şi gradul de promovabilitate, situaţia şcolară a elevilor promovaţi după media generală obţinută, numărul elevilor declaraţi repetenţi şi rata abandonului şcolar.

Numărul absolvenţilor în învăţământul preuniversitar a înregistrat o creştere cu 6,0% în anul şcolar 2015 / 2016 faţă de anul anterior, determinată de creşterea numărului absolvenţilor din învăţământul liceal (cu 10,0%). În învăţământul profesional numărul absolvenţilor a scăzut cu 2,6% faţă de anul precedent, iar în cel postliceal şi de maiştri a crescut cu 13,2%.

Pe niveluri de educaţie, rata abandonului în învăţământul primar şi gimnazial a înregistrat o creştere cu 0,5 puncte procentuale. Valorile ratei abandonului au înregistrat creşteri pe toate nivelurile de educaţie. Astfel, în învăţământul primar şi gimnazial, creşterea a fost de 0,5 puncte procentuale, în timp ce în învăţământul liceal şi profesional a fost de 0,6 puncte procentuale, iar în învăţământul postliceal, de 2,8 puncte procentuale.

16) În calculul ratelor corespunzătoare datelor statistice pentru anul şcolar / universitar 2014 / 2015 s-au utilizat datele revizuite privind populaţia rezidentă la 1 iulie

2014, iar pentru anul şcolar / universitar 2015 / 2016, s-au utilizat datele provizorii privind populaţia rezidentă la 1 iulie 2015, estimate în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. Conform legislaţiei în vigoare (Legea educaţiei naţionale nr.1/2011), grupele de vârstă pentru populaţia şcolară sunt: 3-5 ani, 6-10 ani, 11-14 ani, 15-18 ani, 19-23 ani.

150

Grafic 10.5.1. Rata abandonului şcolar în învăţământul primar şi gimnazial, pe sexe şi medii de rezidenţă, în anul şcolar 2014 / 2015

În învăţământul primar şi gimnazial nu există diferenţe mari pe sexe ale ratei abandonului (2,1% masculin, 1,8% feminin). În mediul rural, această rată este mai ridicată în învăţământul gimnazial (2,5%) decât în învăţământul primar (2,0%). În anul şcolar 2014 / 2015, rata abandonului în învăţământul primar şi gimnazial a înregistrat valori apropiate în cele două medii de rezidenţă (2,2% în rural, respectiv 1,7% în urban).

În profil teritorial, în anul şcolar 2014 / 2015, valori mai crescute ale ratei abandonului şcolar, în învăţământul primar şi gimnazial din mediul urban, s-au înregistrat în regiunile de dezvoltare: Sud-Est şi Sud-Muntenia (fiecare cu 2,4%), Centru şi Vest (fiecare cu 2,2%) şi Sud-Vest Oltenia (1,7%) iar în mediul rural în regiunile Centru (3,7%), Vest (2,6%), Sud-Est (2,5%) şi Sud-Vest Oltenia (2,3%). În învăţământul liceal şi profesional, rata abandonului şcolar a înregistrat valori ridicate în regiunea Centru (4,6%) şi în regiunea Vest (4,4%).

Grafic 10.5.2. Rata abandonului şcolar în învăţământul liceal şi profesional, pe medii de rezidenţă şi regiuni de dezvoltare, în anul şcolar 2014 / 2015

Gradul de promovabilitate din învăţământul gimnazial a cunoscut un ecart de 2,3 puncte procentuale pe sexe (fetele au promovat în proporţie de 96,5%, iar băieţii au promovat în proporţie de 94,2%).

În învăţământul liceal, numărul elevilor promovaţi a fost de 675,5 mii, gradul de promovabilitate fiind de 96,2% (97,1% la fete şi 95,3% la băieţi).

151

La sfârşitul anului şcolar 2014 / 2015 au fost înregistraţi 135,3 mii de elevi promovaţi în învăţământul profesional, postliceal şi de maiştri (43,7 mii în învăţământul profesional şi 91,6 mii în învăţământul postliceal şi de maiştri).

Gradul de promovabilitate a fost de 94,8% (90,2% în învăţământul profesional şi 97,2% în învăţământul postliceal şi de maiştri).

În învăţământul universitar de licenţă, gradul de promovabilitate a fost de 92,8% (93,5% în învăţământul superior public şi 89,3% în cel privat). 11. CERCETARE-DEZVOLTARE În continuarea strategiei Lisabona, strategia Europa 2020 are ca obiectiv printre altele şi cercetarea-dezvoltarea.

Activitatea de cercetare-dezvoltare, conform metodologiei internaţionale şi Clasificării Activităţilor din Economia Naţională, reprezintă activitatea sistematică şi creatoare iniţiată pentru a spori volumul de cunoştinţe, inclusiv cele despre om, cultură şi societate, precum şi utilizarea acestora pentru noi aplicaţii.

Fac obiectul cercetării statistice unităţile specializate în cercetare-dezvoltare, unităţile economice şi sociale care au colective de cercetare-dezvoltare, staţiunile şi institutele de cercetare şi producţie agricolă, unităţile de învăţământ superior şi clinicile universitare care au structuri de cercetare-dezvoltare, organizaţiile non-profit care desfăşoară activitate de cercetare-dezvoltare.

Sursa datelor o constituie anchetele statistice anuale privind activitatea de cercetare-dezvoltare, prin care se culeg date privind indicatorii cantitativi şi calitativi referitori la resursele umane implicate în activitatea de cercetare-dezvoltare şi la cheltuielile destinate acestei activităţi. 11.1. Salariaţii din activitatea de cercetare-dezvoltare La sfârşitul anului 2015, în activitatea de cercetare-dezvoltare lucrau 43448 salariaţi, număr în uşoară creştere faţă de cel înregistrat la sfârşitul anului 2014.

Din totalul salariaţilor din activitatea de cercetare-dezvoltare, 19913 erau femei, reprezentând 45,8%.

Din cei 43448 salariaţi existenţi în activitatea de cercetare-dezvoltare, 18883 lucrau în sectorul învăţământ superior, 12621 lucrau în sectorul guvernamental, 11646 în sectorul mediului de afaceri şi 298 în sectorul privat non-profit.

Activitatea de cercetare-dezvoltare se desfăşoară în principal în unităţile cu formă de proprietate majoritar de stat; în aceste unităţi îşi desfăşurau activitatea 31448 salariaţi, din care 15482 femei şi 12000 salariaţi lucrau în unităţile cu formă de proprietate majoritar privată, din care 4431 femei. Grafic 11.1.1. Ponderea salariaţilor din activitatea de cercetare-dezvoltare, pe sectoare de performanţă şi forme de proprietate, la 31 decembrie 2015

În anul 2015, din totalul de 19913 femei salariate în activitatea de cercetare-dezvoltare, 4035 lucrau în sectorul mediului de afaceri, 6242 în sectorul guvernamental, 9488 în sectorul învăţământ superior şi 148 în sectorul privat non-profit.

152

Pentru cunoaşterea utilizării resurselor umane, salariaţii care lucrează în activitatea de cercetare-dezvoltare sunt clasificaţi, după ocupaţie, în: cercetători, tehnicieni şi asimilaţi şi alte categorii de salariaţi.

În anul 2015, ponderea cea mai mare în cadrul salariaţilor din activitatea de cercetare-dezvoltare o deţineau cercetătorii (62,7%), urmată de alte categorii de salariaţi (23,2%) şi tehnicieni şi asimilaţi (14,1%). Tabel 11.1.1. Salariaţii din activitatea de cercetare-dezvoltare, pe ocupaţii

Efectivul salariaţilor (la sfârşitul anului) - număr -

Structura, %

2014 2015 2015 faţă de 2014 (±) 2014 2015

Total 42963 43448 485 100,0 100,0 Cercetători 27535 27253 -282 64,1 62,7 Tehnicieni şi asimilaţi 5309 6126 817 12,4 14,1 Alte categorii de salariaţi 10119 10069 -50 23,5 23,2

Distribuţia cercetătorilor pe grupe de vârstă arată că în sectorul guvernamental şi sectorul învăţământ superior, ponderea cea mai mare este deţinută de cercetătorii cu vârste cuprinse între 35-44 ani. Grafic 11.1.2. Structura cercetătorilor din sectorul guvernamental şi sectorul învăţământ superior, pe grupe de vârstă, în anul 2015

O altă grupare a salariaţilor din activitatea de cercetare-dezvoltare este şi cea pe domenii ştiinţifice, prezentată în tabelul următor: Tabel 11.1.2. Structura salariaţilor din activitatea de cercetare-dezvoltare, pe domenii ştiinţifice1), la 31 decembrie 2015

- procente -

Total Cercetători Tehnicieni şi

asimilaţi Alte categorii

de salariaţi Total 100,0 100,0 100,0 100,0 Ştiinţe naturale şi exacte 16,9 19,3 15,5 11,3 Ştiinţe inginereşti şi tehnologice 49,3 44,2 56,8 58,2 Ştiinţe medicale şi de sănătate 10,4 9,8 12,9 10,8 Ştiinţe agricole 9,5 8,8 7,0 13,1 Ştiinţe sociale şi economice 9,6 12,8 6,0 3,0 Ştiinţe umaniste 4,3 5,1 1,8 3,6

1) Conform domeniului ştiinţific preponderent al activităţii de cercetare-dezvoltare.

153

Domeniile ştiinţifice în care activează cel mai mare număr de cercetători şi tehnicieni sunt reprezentate de ştiinţele inginereşti şi tehnologice, urmate de ştiinţele naturale şi exacte, iar cei mai puţini activează în domeniul ştiinţelor umaniste.

După nivelul de pregătire profesională, din numărul salariaţilor existenţi la sfârşitul anului 2015, în activitatea de cercetare-dezvoltare, 36666 persoane au avut studii superioare şi 6782 persoane au avut alt nivel de pregătire (exclusiv superioară).

Ponderea salariaţilor cu studii superioare în total salariaţi din activitatea de cercetare-dezvoltare a crescut în anul 2015, faţă de anul 2014 cu 4,1%.

În cadrul studiilor superioare, 17267 persoane au avut studii doctorale şi programe postdoctorale, 18859 studii superioare de licenţă, master şi studii postuniversitare şi 540 persoane studii superioare de scurtă durată.

În anul 2015, ponderea salariaţilor care au lucrat în activitatea de cercetare-dezvoltare şi sunt deţinători ai titlului de doctor şi a programelor postdoctorale este de 39,7%, în creştere cu 0,2 puncte procentuale faţă de anul 2014.

În anul 2015, din salariaţii care au desfăşurat activitate de cercetare-dezvoltare, după orele efectiv lucrate, 72,1% au lucrat normă întreagă de timp. Tabel 11.1.3. Salariaţii din activitatea de cercetare-dezvoltare, pe ocupaţii, în echivalent normă întreagă

- echivalent normă întreagă -

Salariaţii din activitatea de cercetare-dezvoltare

din care, femei:

2014 2015 2015 faţă

de 2014 (±)

2014 2015 2015 faţă

de 2014 (±)

Total 31391 31331 -60 14159 14006 -153 Cercetători 18109 17459 -650 8142 7898 -244 Tehnicieni şi asimilaţi 4510 5328 818 2119 2433 314 Alte categorii de salariaţi 8772 8544 -228 3898 3675 -223

11.2. Cheltuieli pentru activitatea de cercetare-dezvoltare În anul 2015, cheltuielile totale efectuate pentru activitatea de cercetare-dezvoltare au însumat 3476,9 milioane lei preţuri curente, din care 2762,1 milioane lei preţuri curente, respectiv 79,4% cheltuieli curente şi 714,8 milioane lei preţuri curente, respectiv 20,6% cheltuieli de capital.

Aproximativ 60% din cheltuielile totale (atât pentru cheltuielile curente cât şi pentru cheltuielile de capital) sunt efectuate în unităţile cu formă de proprietate majoritar de stat. Tabel 11.2.1. Structura cheltuielilor totale pentru activitatea de cercetare-dezvoltare, pe forme de proprietate, în anul 2015

- procente -

Cheltuieli totale Cheltuieli curente Cheltuieli de capital

Total 100,0 100,0 100,0 Forma de proprietate: - majoritar de stat 58,8 54,9 73,8 - majoritar privată 41,2 45,1 26,2

154

Grafic 11.2.1. Structura cheltuielilor curente şi a cheltuielilor de capital, pentru activitatea de cercetare-dezvoltare, în anul 2015

Din totalul cheltuielilor curente pentru activitatea de cercetare-dezvoltare, 1364,6 milioane lei (respectiv 49,4%) au fost destinate cercetării cu caracter aplicativ şi 869,4 milioane lei cercetării fundamentale.

Din cheltuielile curente pentru activitatea cercetare-dezvoltare, dezvoltării experimentale au fost alocate 528,1 milioane lei, respectiv 19,1%, procent în scădere cu 0,2 puncte procentuale faţă de anul 2014. Tabel 11.2.2. Cheltuielile curente de cercetare-dezvoltare, pe tipuri de cercetare şi sectoare de performanţă, în anul 2015

- milioane lei preţuri curente - Total Cercetare Cercetare Dezvoltare

fundamentală aplicativă experimentală Total 2762,1 869,4 1364,6 528,1 din care: Sectorul mediului de afaceri 1336,8 142,2 849,6 345,0 Sectorul guvernamental 1064,9 511,7 415,4 137,8 Sectorul învăţământ superior 351,6 211,0 96,3 44,3

După sursele de finanţare ale cheltuielilor totale de cercetare-dezvoltare, în anul 2015, ponderea cea mai ridicată o deţin fondurile publice (41,7% faţă de 48,6% în anul 2014), urmate de sursele de la întreprinderi (35,9% faţă de 32,9% în anul 2014).

Din fondurile publice cele mai mari sume au fost primite de unităţile din sectorul guvernamental (66,7%), urmate de unităţile din sectorul învăţământ superior (35,4%).

155

Tabel 11.2.3. Structura surselor de finanţare a cheltuielilor totale de cercetare-dezvoltare

- procente -

2014 2015 Total 100,0 100,0 Fonduri din ţară: 83,0 80,8 din care: Întreprinderi 30,6 35,9 Fonduri publice 46,0 37,9 Fonduri publice generale universitare 2,5 3,8 Unităţi din învăţământul superior 1,0 1,4 Instituţii fără scop lucrativ 0,1 0,1 Alte surse 2,8 1,7 Fonduri din străinătate 17,0 19,2

Cheltuielile totale pentru activitatea de cercetare-dezvoltare se repartizează pe principalele programe de cercetare conform Nomenclatorului pentru analiză şi comparaţia bugetelor şi programelor ştiinţifice (NABS). Tabel 11.2.4. Structura cheltuielilor totale din activitatea de cercetare-dezvoltare, pe principalele tipuri de programe

- procente -

2014 2015

TOTAL 100,0 100,0 din care, pe programe NABS1): Explorarea şi exploatarea pământului 0,6 0,4 Mediul încojurător 5,9 4,9 Exploatarea şi explorarea spaţiului 1,1 1,0 Transport, telecomunicaţii şi alte infrastructuri 1,2 0,8 Energie 5,2 5,6 Producţia şi tehnologia industrială 8,0 8,9 Sănătate 5,4 14,1 Agricultură 9,9 9,0 Educaţie 1,8 4,0 Cultură, activităţi recreative, religie şi mass-media 1,4 1,4 Sisteme politice şi sociale, structuri şi procese 1,4 0,9 Promovarea generală a cunoaşterii: cercetare-dezvoltare finanţată din fondurile generale universitare (FGU), pentru:

17,3

12,8

ştiinţe naturale şi exacte 7,8 5,5 ştiinţe inginereşti şi tehnologice 7,1 6,0 ştiinţe medicale şi de sănătate 0,4 0,1 ştiinţe agricole 0,1 0,1 ştiinţe sociale şi economice 0,9 0,4 ştiinţe umaniste 1,0 0,7

Promovarea generală a cunoaşterii: cercetare-dezvoltare finanţată din alte surse decât fondurile generale universitare, pentru:

39,3

35,0

ştiinţe naturale şi exacte 17,7 14,3 ştiinţe inginereşti şi tehnologice 12,8 13,5 ştiinţe medicale şi de sănătate 1,0 0,6 ştiinţe agricole 2,1 0,6 ştiinţe sociale şi economice 2,6 3,2 ştiinţe umaniste 3,1 2,8

1) Nomenclatorul pentru analiza şi comparaţia bugetelor şi programelor ştiinţifice.

156

12. SĂNĂTATE 12.1. Infrastructura sistemului de sănătate Sistemul naţional de sănătate prezintă o infrastructură dinamică şi flexibilă formată din ansamblul unităţilor sanitare din sectorul public şi privat, pentru furnizarea de servicii medicale şi pentru monitorizarea stării de sănătate a populaţiei.

Prin măsurile politice şi legislative şi prin programele de sănătate publică, Ministerul Sănătăţii coordonează activitatea sistemului naţional de sănătate în scopul promovării sănătăţii, prevenirii îmbolnăvirilor şi îmbunătăţirii calităţii vieţii.

Serviciile de îngrijire a sănătăţii au fost furnizate printr-o reţea de unităţi sanitare aparţinând atât sectorului public, cât şi celui privat, care în ultimii ani s-a dezvoltat tot mai mult.

În anul 2015, reţeaua unităţilor sistemului de sănătate era formată din peste 59 mii unităţi sanitare publice şi private. Tabel 12.1.1. Principalele unităţi sanitare

- unităţi -

Notă: În numărul cabinetelor medicale de medicină generală, cabinetelor medicale de familie, cabinetelor stomatologice şi cabinetelor medicale de specialitate nu sunt incluse cabinetele din structura altor tipuri de unităţi sanitare, cum ar fi: policlinici, societăţi medicale civile, centre de diagnostic şi tratament etc. 1) Centre medicale de specialitate, centre de diagnostic şi tratament, policlinici. 2) Inclusiv centrele de sănătate cu paturi de spital. 3) Inclusiv sanatoriile de nevroze sau de neuropsihiatrie. 4) Cabinete medicale de familie, de medicină generală, societăţi medicale civile, alte tipuri de cabinete medicale. 5) Inclusiv societăţi stomatologice civile medicale. 6) Inclusiv societăţi civile medicale de specialitate. Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Activitatea unităţilor sanitare. Schimbările în infrastructura sistemului sanitar şi în structura personalului implicat în asigurarea serviciilor de sănătate poartă amprenta reformei serviciilor de sănătate care a continuat şi pe parcursul anului 2015.

Total Mediul de rezidenţă

2014 2015 Urban Rural 2014 2015 2014 2015

Spitale 527 554 486 509 41 45 Ambulatorii integrate spitalelor şi de specialitate 448 458

423 430

25 28

Centre medicale1) 643 799 634 788 9 11 Dispensare medicale 186 187 178 182 8 5 Centre de sănătate2) 19 18 12 10 7 8 Centre de sănătate mintală 86 86 86 86 - - Sanatorii T.B.C. 2 2 2 2 - - Sanatorii balneare3) 11 10 9 8 2 2 Preventorii 2 2 - - 2 2 Unităţi medico-sociale 64 65 26 26 38 39 Cabinete medicale şcolare şi studenţeşti 1784 1797 1768 1780 16 17 Cabinete medicale4) 12624 13009 7842 8261 4782 4748 din care: cabinete de medicină de familie 11163 11397 6538 6815 4625 4582 Cabinete stomatologice şcolare şi studenţeşti 476 471 474 469 2 2 Cabinete stomatologice5) 14255 14938 12216 12837 2039 2101 Cabinete medicale de specialitate6) 10398 10772 10078 10402 320 370 Farmacii şi puncte farmaceutice 9286 9485 6005 5992 3281 3493 Depozite farmaceutice 275 272 249 244 26 28 Laboratoare medicale 3418 3856 3279 3715 139 141 Laboratoare de tehnică dentară 2226 2217 2137 2130 89 87 Centre de transfuzie sanguină 41 41 41 41 - - Unităţi de ambulanţă, transportul pacienţilor şi SMURD 107 109

105 108

2 1

157

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, reţeaua unităţilor sanitare a înregistrat o creştere de 27 unităţi (5,1%) a numărului de spitale, creştere înregistrată aproape integral în sectorul privat. În privinţa unităţilor sanitare care oferă îngrijire medicală în regim ambulatoriu, cele mai semnificative schimbări au fost reprezentate de creşterea faţă de anul 2014 a numărului de cabinete: cu 374 a cabinetelor medicale de specialitate, cu 385 a cabinetelor medicale, cu 683 a celor stomatologice. Totodată, numărul centrelor medicale a înregistrat o creştere de 156 unităţi, numărul laboratoarelor medicale a crescut cu 438 de unităţi, iar numărul farmaciilor şi punctelor farmaceutice a crescut cu 199 de unităţi. Diminuarea numărului anumitor unităţi medicale înregistrată în anul 2015, faţă de anul 2014, a fost nesemnificativă.

Distribuţia reţelei unităţilor sanitare pe medii de rezidenţă evidenţiază faptul că reţeaua sanitară s-a dezvoltat în principal în mediul urban unde, în anul 2015, au oferit servicii medicale 91,9% dintre spitale, 98,6% dintre centrele medicale, 97,3% dintre dispensarele medicale, 93,9 dintre ambulatoriile integrate spitalelor şi de specialitate, toate centrele de sănătate mintală şi sanatoriile TBC, precum şi toate centrele de transfuzie sanguină. Peste 95,0% dintre cabinetele medicale de specialitate şi dintre laboratoarele medicale şi de tehnică dentară precum şi 99,0% dintre cabinetele medicale şi stomatologice destinate elevilor şi studenţilor funcţionează, de asemenea, în mediul urban. Cabinetele stomatologice îşi desfăşoară activitatea în proporţie de 85,9% în mediul urban.

Reţeaua sanitară care şi-a desfăşurat activitatea în mediul rural a fost reprezentată, în anul 2015, în principal de 45 de spitale, de cele două preventorii, de 60,0% dintre unităţile medico-sociale, de 44,4% dintre centrele de sănătate, de 40,2% dintre cabinetele medicale de familie, de 36,8% dintre farmaciile şi punctele farmaceutice precum şi de 14,1% dintre cabinetele stomatologice.

Primul contact al pacienţilor cu sistemul sanitar se realizează la cabinetul medicului de familie. Mediul de rezidenţă rural este deficitar din punct de vedere al acoperirii cu unităţi medicale. Din acest punct de vedere este important ca reţeaua de cabinete medicale de medicină de familie să fie bine reprezentată în rural.

Grafic 12.1.1. Distribuţia principalelor categorii de unităţi sanitare, pe medii de rezidenţă, în anul 2015

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Activitatea unităţilor sanitare.

Reţeaua sanitară din sectorul public a fost formată, în anul 2015, din 367 de spitale (66,2%), un număr de 375 de ambulatorii integrate spitalelor şi de specialitate (81,9%), aproape 2000 de laboratoare medicale (51,2%) şi 12 centre de sănătate (66,7%). Reţeaua de cabinete medicale şi stomatologice şcolare şi studenţeşti, reţeaua de dispensare, de centre de sănătate mintală, centrele de transfuzie sanguină şi cele două sanatorii TBC au aparţinut în totalitate sectorului public.

În anul 2015 reţeaua sanitară din sectorul privat a continuat să se extindă. În anul 2015, în sectorul privat au funcţionat 187 de spitale (33,8%), 83 de ambulatorii integrate spitalelor şi de specialitate, precum şi 93,4% dintre centrele medicale, 97,8% dintre cabinetele medicale, 99,8% dintre cabinetele stomatologice, 95,1% dintre farmaciile şi punctele farmaceutice, 99,0% dintre laboratoarele de tehnică dentară, aproape jumătate dintre laboratoarele medicale şi o treime dintre centrele de sănătate. Toate cabinetele medicale de specialitate şi peste 99,0% dintre cabinetele stomatologice au funcţionat în sectorul privat. De asemenea, aproape un sfert din reţeaua de urgenţă (unităţi de ambulanţă, transportul pacienţilor şi SMURD) a aparţinut sectorului privat.

158

Schimbările intervenite în structura şi numărul unităţilor sanitare au condus la modificări ale numărului de paturi din diversele categorii de unităţi sanitare. Astfel, în anul 2015 au deservit pacienţii internaţi un număr de 132149 paturi de spital (inclusiv paturile de spital din centrele de sănătate), cu 1186 (0,9%) mai multe paturi faţă de anul 2014. Din numărul total al paturilor de spital, 95,0% s-a înregistrat în sectorul public. Tabel 12.1.2. Paturile de spital din unităţile sanitare, pe forme de proprietate

- paturi -

2014 2015 2015 faţă de 2014 +/- %

Paturi de spital în unităţile sanitare - total 130963 132149 1186 0,9 proprietate publică 125192 125482 290 0,2 proprietate privată 5771 6667 896 15,5

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Activitatea unităţilor sanitare. În anul 2015 comparativ cu anul 2014, în sectorul public, numărul paturilor de spital a înregistrat o creştere cu 290 paturi de spital (0,2%), iar în sectorul privat a înregistrat o creştere cu 896 paturi (15,5%).

În anul 2015, sanatoriile TBC au dispus de 410 paturi, iar preventoriile de 297 paturi, la fel ca în anul 2014. Unităţile medico-sociale au dispus de 3088 paturi, mai mult cu 107 paturi faţă de anul 2014.

Pe regiuni de dezvoltare, cel mai mare număr de paturi de spital s-au înregistrat în regiunea Bucureşti-Ilfov (23392 paturi), urmată de regiunea Nord-Est (20321 paturi), iar cele mai mici valori ale acestui indicator s-au înregistrat în regiunile Vest (12821 paturi) şi Sud-Vest Oltenia (12593 paturi).

Tabel 12.1.3. Numărul de paturi de spital pentru unele specialităţi - paturi -

2014 2015

2015 faţă de 2014 % +/- % 2014 2015

Total 130963 132149 1186 0,9 100,0 100,0 din care:

Interne1) 25757 25883 126 0,5 19,7 19,6 Chirugie2) 22281 22492 211 0,9 17,0 17,0 Obstetrică-ginecologie 8904 8910 6 0,1 6,8 6,7 Nou născuţi şi prematuri 4658 4682 24 0,5 3,6 3,5 Pediatrie3) 7774 7715 -59 -0,8 5,9 5,9 Boli infecţioase 5378 5333 -45 -0,8 4,1 4,0 Tuberculoză şi pneumologie4) 8789 8734 -55 -0,6 6,7 6,6 Psihiatrie şi neuropsihiatrie5) 17347 17312 -35 -0,2 13,2 13,1 Oftalmologie 1770 1758 -12 -0,7 1,4 1,3 O.R.L. 2328 2329 1 **) 1,8 1,8 Neurologie 5457 5537 80 1,5 4,2 4,2 Dermato-venerologie 1527 1480 -47 -3,1 1,2 1,1 Oncologie 3578 3647 69 1,9 2,7 2,8 Recuperare medicină fizică şi balneologie 7267 7619 352 4,8 5,5 5,8 Anestezie şi terapie intensivă 4966 5033 67 1,3 3,8 3,8 Alte specialităţi6) 3182 3685 503 15,8 2,4 2,8

Notă: În numărul paturilor de spital nu sunt incluse paturile destinate exclusiv cazurilor de zi şi paturile pentru însoţitori. 1) La specialitatea interne sunt incluse paturile pentru: interne (inclusiv paturile de pneumologie netuberculoasă din secţiile de interne), endocrinologie, boli profesionale, cardiologie, reumatologie, diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, gastroenterologie, hematologie şi nefrologie. 2) La specialitatea chirurgie sunt incluse paturile pentru: chirurgie generală, chirurgie maxilofacială, chirurgie infantilă, chirurgie plastică şi reparatorie, chirurgie cardio-vasculară, neurochirurgie, chirurgie toracică, chirurgie endocrină, chirurgie oncologică, ortopedie-traumatologie şi urologie. 3) La specialitatea pediatrie sunt incluse paturile pentru pediatrie, distrofici (recuperare pediatrică) şi pneumologie netuberculoasă din pediatrie. 4) La specialitatea tuberculoză şi pneumologie sunt incluse paturile de pneumologie netuberculoasă din secţiile TBC şi paturile de pneumologie TBC. 5) La specialitatea psihiatrie şi neuropsihiatrie sunt incluse paturile pentru psihiatrie şi paturile pentru recuperare neuro-psiho-motorie. 6) La alte specialităţi medicale sunt incluse paturile pentru bolnavi cronici, geriatrie şi gerontologie, medicină generală şi alte secţii. **) Sub 0,05. Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Activitatea unităţilor sanitare. În anul 2015, pe specialităţi medicale, aproape 75% din numărul de paturi de spital au fost înregistrate la specialităţile: interne (19,6%), chirurgie (17,0%), psihiatrie şi neuropsihiatrie (13,1%), obstetrică-ginecologie (6,7%), tuberculoză şi pneumologie (6,6%), pediatrie (5,9%) şi recuperare medicină fizică şi balneologie (5,8%).

Cele mai scăzute ponderi în distribuţia paturilor de spital pe specialităţi medicale s-au înregistrat la O.R.L. (1,8%), oftalmologie (1,3%) şi la dermato-venerologie (1,1%).

159

La 1000 locuitori, în anul 2015 au revenit 6,7 paturi de spital17) (inclusiv paturile de spital din centrele de sănătate).

În anul 2015, gradul de utilizare a paturilor în spitale (inclusiv paturile de spital din centrele de sănătate) a fost de 240 zile/an (cu 3 zile mai puţin faţă de anul 2014), a paturilor din preventorii de 173 zile/an (cu 10 zile mai puţin faţă de anul 2014), a celor din unităţile medico-sociale de 310 zile/an (cu 7 zile mai mult faţă de anul anterior), iar gradul de utilizare a paturilor în sanatoriile TBC a fost de 244 zile/an (cu 10 zile mai puţin faţă de anul 2014). 12.2. Personalul medico-sanitar18) În anul 2015, activitatea medicală a unităţilor din sistemul naţional de sănătate a fost asigurată de 302580 cadre medico-sanitare19). Din totalul personalului medical, 35,2% (106550 persoane) au pregătire superioară (medici, stomatologi, farmacişti, fiziokinetoterapeuţi, asistenţi medicali cu studii superioare şi alt personal sanitar cu studii superioare: biologi, chimişti etc.), 44,0% (133173 persoane) sunt cadre medicale cu pregătire sanitară medie şi 20,8% (62857 persoane) reprezintă personal sanitar auxiliar.

În anul 2015, comparativ cu anul 2014, a crescut numărul medicilor cu 1181 persoane (2,2%), cel al stomatologilor cu 677 persoane (4,6%), cel al asistenţilor medicali cu studii superioare cu 1058 persoane (8,9%), iar numărul farmaciştilor a crescut cu 36 persoane (0,2%).

În acelaşi timp a crescut numărul personalului sanitar mediu cu 4274 persoane (3,3%) şi cel al personalului sanitar auxiliar cu 2137 persoane (3,5%).

Grafic 12.2.1. Structura personalului medical, pe niveluri de pregătire profesională, în anul 2015

Notă: În personalul medical cu studii superioare s-au inclus: medici, stomatologi, farmacişti, fiziokinetoterapeuţi, asistenţi medicali cu studii universitare şi alte tipuri de personal sanitar cu studii superioare (biologi, chimişti, biochimişti, fizicieni, profesori de cultură fizică medicală, psihologi, logopezi, sociologi). Personalul medical cu studii medii include: asistenţi medicali, asistenţi de laborator clinic, asistenţi de radiologie şi imagistică, asistenţi de farmacie, surori medicale, educatori puericultori, asistenţi de stomatologie şi igenişti, fiziokinetoterapeuţi cu studii medii, fizioterapeuţi. Personalul sanitar auxiliar include: infirmiere, brancardieri, ambulanţieri, băieşi, gipsari, nămolari, agenţi dezinsecţie, dezinfecţie, deratizare, şoferi de autosanitare, îngrijitoare, spălătorese. Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Activitatea unităţilor sanitare. Distribuţia personalului sanitar pe medii de rezidenţă arată că în anul 2015 în mediul urban îşi desfăşurau activitatea 50474 medici (90,0%), dintre aceştia 7735 sunt medici de familie. În mediul urban îşi desfăşoară activitatea 62,7% dintre medicii de familie. De asemenea, în mediul urban lucrează şi majoritatea personalului sanitar mediu, 119009 persoane (89,4%) şi auxiliar 55479 persoane (88,3%). În mediul rural îşi desfăşoară activitatea 12,6% din totalul medicilor stomatologi şi 17,0% din totalul farmaciştilor.

17) Paturile de spital care au revenit la 1000 locuitori s-au calculat cu populaţia rezidentă la 1 iulie estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. 18) Personalul sanitar a fost înregistrat o singură dată, la unitatea sanitară unde are funcţia de bază. 19) Exclusiv personal sanitar cu studii superioare (biologi, chimişti, biochimişti, fizicieni, profesori de cultură fizică medicală, psihologi, logopezi, sociologi) din unităţile ambulatorii.

160

Tabel 12.2.1. Principalele categorii de personal medico-sanitar1) - persoane -

2014 2015

2015 faţă de 2014 %

Medici (exclusiv stomatologi) 54929 56110 2,2 Locuitori la un medic 363 353 -2,8 Medici la 10000 locuitori 27,6 28,3 2,5 Stomatologi 14879 15556 4,6 Locuitori la un stomatolog 1338 1274 -4,8 Stomatologi la 10000 locuitori 7,5 7,8 4,0 Farmacişti 17099 17135 0,2 Locuitori la un farmacist 1165 1157 -0,7 Farmacişti la 10000 locuitori 8,6 8,6 - Alte tipuri de personal sanitar cu studii superioare 16221 17749 9,4 Locuitori la un alt tip de personal cu studii superioare 1228 1117 -9,0 Alte tipuri de personal sanitar cu studii superioare la 10000 locuitori 8,1 9,0 11,1 Personal sanitar mediu 128899 133173 3,3 Locuitori la un cadru sanitar mediu 154 149 -3,2 Personal sanitar mediu la 10000 locuitori 64,7 67,2 3,9 Personal sanitar auxiliar 60720 62857 3,5

1) La calculul indicatorilor s-a utilizat populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. În anul 2015, unui medic i-au revenit 353 locuitori (363 în anul 2014), unui stomatolog i-au revenit 1274 locuitori (1338 în anul 2014), unui farmacist i-au revenit 1157 locuitori (1165 în anul 2014), iar unui cadru sanitar mediu 149 locuitori (154 în anul 2014).

În anul 2015, la 10000 locuitori au revenit 28,3 medici (faţă de 27,6 în anul 2014), 7,8 stomatologi (faţă de 7,5 în anul 2014), 8,6 farmacişti (la fel ca în anul 2014) şi 67,2 personal sanitar mediu (faţă de 64,7 în anul 2014). Grafic 12.2.2. Populaţia ce a revenit la un cadru medico-sanitar1)

1) La calculul indicatorilor s-a utilizat populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Activitatea unităţilor sanitare.

161

În anul 2015, în profil teritorial, regiunea de dezvoltare în care s-a înregistrat cel mai mare număr de cadre medico-sanitare a fost Bucureşti-Ilfov, unde şi-au desfăşurat activitatea 12759 medici, 2848 stomatologi şi 4755 farmacişti. Cel mai mare număr de cadre sanitare medii, 21293 persoane, s-a înregistrat în regiunea Nord-Est, urmată de regiunea Bucureşti-Ilfov, unde şi-au desfăşurat activitatea 20326 cadre sanitare medii.

Cel mai mic număr de medici a fost înregistrat în regiunea Sud-Muntenia (4667 medici), cel mai mic număr de medici stomatologi (1152 stomatologi) s-a înregistrat în regiunea Sud-Vest Oltenia, iar cel mai mic număr de farmacişti s-a înregistrat în regiunea Vest (1299 farmacişti). De asemenea, în regiunea Vest s-a înregistrat şi cel mai mic număr al personalului sanitar mediu (12629 persoane). 12.3. Principalii indicatori ai sistemului sanitar Tabel 12.3.1. Principalii indicatori de sănătate1)

2014 2015 2015 faţă de 2014

+/- Cazuri noi de îmbolnăviri prin boli infecţioase şi parazitare (la 100000 locuitori) 2714,9 2640,7 -74,2

din care: - TBC 62,7 60,62) -2,1 - Boli diareice acute 416,3 423,7 7,4 Cazuri noi de SIDA (la 100000 locuitori) 1,9 1,72) -0,2 Numărul pacienţilor care au beneficiat de asistenţă medicală de urgenţă (la 100000 locuitori) 15417,5 16234,0 816,5 Numărul pacienţilor ieşiţi din spital (la 100000 locuitori) 20692,4 20333,0 -359,4

1) La calculul indicatorilor s-a utilizat populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. 2) Date provizorii. Sursa: Ministerul Sănătăţii: Institutul Naţional de Pneumologie Prof. Dr. Marius Nasta şi Institutul de Boli Infecţioase Prof. Dr. Matei Balş; Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti. În anul 2015 comparativ cu anul 2014, cazurile noi de îmbolnăviri prin boli infecţioase şi parazitare au înregistrat o scădere cu 74,2 cazuri noi la 100000 locuitori; numărul cazurilor noi de îmbolnăvire prin TBC a scăzut cu 2,1 cazuri noi la 100000 locuitori, numărul cazurilor noi de SIDA a scăzut cu 0,2 cazuri noi la 100000 locuitori, dar a crescut numărul cazurilor noi de îmbolnăvire prin boli diareice acute cu 7,4 cazuri noi la 100000 locuitori. Tabel 12.3.2. Principalele boli infecţioase şi parazitare (cazuri noi)

- cazuri noi -

2014 2015 2015 faţă de 2014

+/- % Boli diareice acute 82903 83968 1065 1,3 Hepatită virală 7386 5637 -1749 -23,7 Tuberculoză 124821) 120012) -481 -3,9 Gripă 796 3075 2279 286,3 Dizenterie 163 168 5 3,1 Sifilis 1294 949 -345 -26,7 Tuse convulsivă 87 99 12 13,8 Scarlatină 1677 2462 785 46,8 Toxiinfecţii alimentare 655 598 -57 -8,7 Rugeolă 591) 9 -50 -84,7 Erizipel 748 856 108 14,4 Trichineloză 320 94 -226 -70,6 Salmoneloză 1634 1539 -95 -5,8 Leptospiroză 94 39 -55 -58,5 Rubeolă 301) 6 -24 -80,0

1) Date rectificate faţă de cele publicate anterior. 2) Date provizorii. Sursa: Ministerul Sănătăţii: Institutul Naţional de Pneumologie Prof. Dr. Marius Nasta, Institutul de Sănătate Publică - Centrul Naţional de Statistică şi Informatică în Sănătate Publică.

162

Situaţia cazurilor noi de îmbolnăvire prin boli infecţioase şi parazitare a cunoscut o evoluţie oscilantă, înregistrându-se atât o reducere a incidenţei pentru unele boli infecţioase şi parazitare, dar şi o creştere a altor boli din această clasă.

În anul 2015 nu s-au mai înregistrat epidemii de rubeolă şi rugeolă, numărul de cazuri noi înregistrate fiind extrem de mic (6 cazuri noi de rubeolă şi 9 cazuri noi de rugeolă), dar s-a înregistrat o epidemie de gripă, înregistrându-se peste 3 mii de cazuri noi. Astfel, faţă de anul 2014, în anul 2015 s-a redus numărul de cazuri noi ce a revenit la 100000 locuitori cu 85,0% la rubeolă, cu 66,7% la rugeolă, dar a crescut numărul de cazuri noi ce au revenit la 100000 locuitori la gripă cu 287,5%.

În privinţa celorlalte boli infecţioase şi parazitare în anul 2015, faţă de anul 2014, s-a redus numărul de cazuri noi ce au revint la 100000 locuitori cu 68,8% la trichineloză, cu 60,0% la leptospiroză, cu 26,2% la sifilis, cu 23,5% la hepatita virală şi cu 4,9% la salmoneloză. Numărul de cazuri noi ce a revenit la 100000 locuitori a crescut cu 47,6% la scarlatină, cu 25,0% la tuse convulsivă, cu 13,2% la erizipel şi cu 1,8% la bolile diareice acute.

Tabel 12.3.3. Cazuri noi de îmbolnăvire prin unele boli infecţioase şi parazitare, la 100000 locuitori1)

- cazuri/100000 locuitori -

2014 2015 2015 faţă de 2014

+/- % Boli diareice acute 416,32) 423,7 7,4 1,8 Hepatită virală 37,1 28,4 -8,7 -23,5 Tuberculoză 62,72) 60,63) -2,1 -3,3 Gripă 4,02) 15,5 11,5 287,5 Dizenterie 0,8 0,8 - - Sifilis 6,5 4,8 -1,7 -26,2 Tuse convulsivă 0,4 0,5 0,1 25,0 Scarlatină 8,4 12,4 4,0 47,6 Toxiinfecţii alimentare 3,3 3,0 -0,3 -9,1 Rugeolă 0,3 0,1 -0,2 -66,7 Erizipel 3,8 4,3 0,5 13,2 Trichineloză 1,6 0,5 -1,1 -68,8 Salmoneloză 8,2 7,8 -0,4 -4,9 Leptospiroză 0,5 0,2 -0,3 -60,0 Rubeolă 0,22) 0,03 -0,17 -85,0

1) La calculul indicatorilor s-a utilizat populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011. 2) Date rectificate faţă de cele publicate anterior. 3) Date provizorii. Sursa: Ministerul Sănătăţii: Institutul Naţional de Pneumologie Prof. Dr. Marius Nasta şi Institutul de Sănătate Publică - Centrul Naţional de Statistică şi Informatică în Sănătate Publică.

În anul 2015 s-au înregistrat 4030 mii pacienţi externaţi din spitale, dintre aceştia aproape jumătate (46,9%) au fost trataţi de: boli ale aparatului circulator (14,2% din numărul total de pacienţi externaţi), boli ale aparatului respirator (12,5%), boli ale aparatului digestiv (10,4%) şi tumori (9,8%).

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, numărul pacienţilor externaţi din spitale a scăzut cu 90 mii persoane (-2,2%). Cele mai semnificative scăderi s-au înregistrat la următoarele clase de boli: boli ale sistemului nervos, ale ochiului şi anexelor sale, ale urechii şi apofizei mastoide (-6,1%), tulburări mentale şi de comportament (-5,8%), tuberculoză (-5,4%), tumori (-5,3%), boli ale aparatului genito-urinar (-4,4%) şi malformaţii congenitale, deformaţii şi anomalii cromozomiale (4,2%). Pentru celelalte clase de boli scăderile numărului de pacienţi externaţi în anul 2015 faţă de anul 2014 au fost sub 3,0%.

163

Tabel 12.3.4. Numărul pacienţilor externaţi din spital, pe unele clase de boli - mii persoane -

2014 2015

2015 faţă de 2014

%

+/- % 2014 2015 Total 4120 4030 -90 -2,2 100,0 100,0 Boli infecţioase şi parazitare 195 195 - - 4,7 4,8 din care: Tuberculoză 37 35 -2 -5,4 0,9 0,9 Tumori 416 394 -22 -5,3 10,1 9,8 Boli endocrine, de nutriţie şi metabolism 137 141 4 2,9 3,3 3,5 din care: Diabet zaharat 65 66 1 1,5 1,6 1,6 Tulburări mentale şi de comportament 274 258 -16 -5,8 6,7 6,4 Boli ale sistemului nervos, boli ale ochiului şi anexelor sale, boli ale urechii şi apofizei mastoide 245 230 -15 -6,1 6,0 5,7 Boli ale aparatului circulator 586 574 -12 -2,0 14,2 14,2 din care: Boala ischemică a inimii 68 67 -1 -1,5 1,7 1,7 Boli cerebro-vasculare 109 106 -3 -2,8 2,6 2,6 Boli ale aparatului respirator 503 502 -1 -0,2 12,2 12,5 Boli ale aparatului digestiv 426 419 -7 -1,6 10,3 10,4 Boli ale aparatului genito-urinar 229 219 -10 -4,4 5,6 5,4 Sarcină, naştere şi lăuzie 273 272 -1 -0,4 6,6 6,7 Unele afecţiuni a căror origine se situează în perioada perinatală 109 111 2 1,8 2,6 2,8 Malformaţii congenitale, deformaţii şi anomalii cromozomiale 24 23 -1 -4,2 0,6 0,6 Leziuni traumatice, otrăviri şi alte consecinţe ale cauzelor externe 200 195 -5 -2,5 4,9 4,9 Alte cauze 503 497 -6 -1,2 12,2 12,3

Sursa: Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar, Bucureşti. Asistenţa medicală de urgenţă reprezintă un alt indicator de caracterizare a funcţionalităţii sistemului sanitar. Dotarea cu autosanitare s-a îmbunătăţit, numărul acestora a crescut cu 27 autosalvări (1,0%) în anul 2015 faţă de anul precedent, iar la sfârşitul anului exista un număr de 2846 autosalvări.

În anul 2015, asistenţa medicală de urgenţă acordată populaţiei a înregistrat 3217,5 mii de solicitări ale pacienţilor rezolvate de serviciile medicale de urgenţă publice şi private. Din totalul pacienţilor care au apelat la salvare, 74,1% (2384,9 mii persoane) au fost pacienţi transportaţi şi 25,9% (832,6 mii persoane) au fost pacienţi asistaţi.

Tabel 12.3.5. Asistenţa medicală de urgenţă

2014 2015

2015 faţă de 2014 +/- %

Autosalvări (unităţi) 2819 2846 27 1,0 Solicitări ale pacienţilor rezolvate (persoane) 3070119 3217522 147403 4,8 din care: - persoane transportate 2229328 2384901 155573 7,0 - persoane asistate 840791 832621 -8170 -1,0

În anul 2015, comparativ cu anul 2014, a crescut numărul pacienţilor care au beneficiat de asistenţă medicală de urgenţă cu 147,4 mii persoane (4,8%), pacienţii transportaţi înregistrând o creştere de 155,6 mii persoane (7,0%), iar la pacienţii asistaţi s-a înregistrat o scădere de 8,2 mii persoane (-1,0%).

164

13. CULTURĂ Transformările majore pe care le-a parcurs societatea românească au condus în domeniul culturii şi artei la un proces de dezvoltare a activităţii cultural-artistice cu multiple schimbări intervenite în structura organizatorică a unităţilor culturale, diversificarea modalităţilor prin care actul de cultură se adresează publicului, sectorul privat ocupând un rol din ce în ce în ce mai important.

Reţeaua unităţilor şi a serviciilor culturale oferite populaţiei include: activitatea bibliotecilor, cea a muzeelor şi colecţiilor publice, activitatea instituţiilor şi companiilor de spectacole sau concerte, producţia, distribuţia şi exploatarea cinematografică, activitatea posturilor de radio şi televiziune publice şi private. 13.1. Numărul şi activitatea bibliotecilor Reţeaua bibliotecilor care a funcţionat în anul 2015 a cuprins 10111 unităţi administrative şi 107 de filiale, puncte externe de servicii şi biblioteci mobile, din care 70,4% biblioteci şcolare, 23,3% biblioteci publice (judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale), 5,3% biblioteci specializate şi 1,0% biblioteci naţionale sau de importanţă naţională şi universitare (ale instituţiilor de învăţământ superior).

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, numărul bibliotecilor a scăzut cu 734 unităţi, iar numărul filialelor, al punctelor externe de servicii şi al bibliotecilor mobile a crescut cu 14 unităţi. Cele mai semnificative diminuări ale numărului de biblioteci s-au înregistrat în rândul bibliotecilor şcolare, funcţionând cu 662 biblioteci mai puţine decât în anul 2014. Tabel 13.1.1. Numărul şi activitatea bibliotecilor

Anii Biblioteci1)

- unităţi -

Volume existente

- mii volume -

Utilizatori (activi)

- mii persoane -

Volume eliberate

- mii volume -

Biblioteci - total 2014 10845 167336 3807 46503 2015 10111 165450 3580 40638

Biblioteci naţionale 2014 3 21019 48 372 2015 3 21141 61 365 Biblioteci universitare 2014 103 25054 311 6439

2015 101 25696 305 6076 Biblioteci specializate 2014 564 9433 86 688 2015 536 9007 74 624 Biblioteci şcolare 2014 7781 65103 1899 19474 2015 7119 62879 1739 14712 Biblioteci publice2) 2014 2394 46727 1463 19530

2015 2352 46727 1401 18861 1) Exclusiv filiale, puncte externe de servicii sau biblioteci mobile. 2) Bibliotecile publice includ: bibliotecile judeţene, bibliotecile municipale şi orăşeneşti şi bibliotecile comunale.

Pe regiuni de dezvoltare, în anul 2015 toate regiunile au înregistrat scăderi ale numărului de biblioteci, comparativ cu anul 2014. Scăderile cele mai mari au fost înregistrate în regiunile Vest (-171 biblioteci) şi Nord-Vest (-117 biblioteci), iar cea mai mică scădere s-a evidenţiat în regiunea Bucureşti-Ilfov (-31 biblioteci).

165

Grafic 13.1.1. Distribuţia numărului de biblioteci1), pe regiuni de dezvoltare

1) Exclusiv filiale, puncte externe de servicii sau biblioteci mobile. În anul 2015, numărul volumelor existente în biblioteci a fost de 165450 mii exemplare, în scădere cu 1886 mii exemplare faţă de anul precedent (1,1%).

Repartizarea volumelor existente în anul 2015, pe categorii de biblioteci a fost următoarea: 38,0% în biblioteci şcolare; 28,2% în biblioteci publice; 15,5% în biblioteci universitare; 12,8% în biblioteci naţionale şi de importanţă naţională şi 5,5% în biblioteci specializate.

O creştere a numărului de volume existente la sfârşitul anului s-a înregistrat numai în regiunea Bucureşti-Ilfov cu 155 mii volume (0,4%). În celelalte regiuni de dezvoltare au fost înregistrate scăderi ale numărului de volume existente la sfârşitul anului 2015 faţă de anul 2014. Cea mai mare scădere a fondului de carte existent la sfârşitul anului 2015 s-a înregistrat în regiunea Nord-Est cu 546 mii volume (-2,0%), urmată de regiunea Vest cu 475 mii volume (-3,4%). Diminuări mai puţin semnificative ale fondului de carte s-au înregistrat în regiunea Centru cu 78 mii volume (-0,4%). Grafic 13.1.2. Distribuţia numărului de volume existente în biblioteci, pe regiuni de dezvoltare

În anul 2015, comparativ cu anul 2014, numărul utilizatorilor activi (persoane fizice) ai serviciilor de bibliotecă a fost de 3580 mii, mai mic cu 227 mii persoane (-6,0%). Pe tipuri de biblioteci repartizarea utilizatorilor activi a fost următoarea: 48,6% din numărul total al utilizatorilor activi s-au înregistrat la bibliotecile şcolare; 39,1% la bibliotecile publice (judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale); 8,5% la bibliotecile universitare; 2,1% la bibliotecile specializate şi 1,7% la bibliotecile naţionale şi de importanţă naţională.

166

Grafic 13.1.3. Distribuţia numărului de utilizatori activi, pe regiuni de dezvoltare

Scăderea numărului de utilizatori activi ai serviciilor de bibliotecă, înregistraţi la nivel naţional în anul 2015, faţă de anul 2014, este rezultatul diminuării numărului de utilizatori la nivel regional. Astfel, cea mai mare scădere a numărului de utilizatori activi s-au înregistrat în regiunea Centru cu 52 mii utilizatori (-10,9%), iar cele mai mici scăderi ale numărului de utilizatori activi s-au înregistrat în regiunile Bucureşti-Ilfov, mai puţin cu 16 mii utilizatori (-4,3%) şi Sud-Vest Oltenia, mai puţin cu 11 mii utilizatori (-2,4%).

În anul 2015, numărul volumelor eliberate (inclusiv fotocopii şi microformate) diferiţilor utilizatori a fost de 40638 mii volume.

Comparativ cu anul 2014, în anul 2015, s-a înregistrat o scădere a numărului de volume eliberate utilizatorilor, cu 5865 mii volume (-12,6%); în ceea ce priveşte numărul de volume eliberate unui utilizator în perioada analizată, acesta a scăzut de la o medie de 12 volume eliberate pe un utilizator în anul 2014, la o medie de 11 volume eliberate pe un utilizator în anul 2015.

Repartizarea numărului documentelor de bibliotecă împrumutate pe parcursul anului 2015 (volume eliberate) pe tipuri de biblioteci, a fost următoarea: 46,4% din volume s-au eliberat utilizatorilor în bibliotecile publice (biblioteci judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale), 36,2% în bibliotecile şcolare, 15,0% în bibliotecile universitare, 1,5% în bibliotecile specializate şi 0,9% în bibliotecile naţionale şi de importanţă naţională. Grafic 13.1.4. Distribuţia numărului de volume eliberate, pe regiuni de dezvoltare

167

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, în toate regiunile de dezvoltare a scăzut numărul de volume împrumutate (volume eliberate) utilizatorilor serviciilor de bibliotecă.

Scăderi semnificative s-au înregistrat în regiunile: Nord-Est, mai puţin cu 1344 mii volume eliberate (-13,0%), Centru, mai puţin cu 1220 mii volume eliberate (-21,5%) şi Vest, mai puţin cu 730 mii volume eliberate (-18,9%). După forma de proprietate, 96,7% din totalul bibliotecilor sunt unităţi de stat (proprietate publică de interes naţional şi local), ponderea cea mai mare având-o bibliotecile şcolare: 70,7% (6911 unităţi). Tabelul 13.1.2. Numărul şi activitatea bibliotecilor, după forma de proprietate

Forma de proprietate

Biblioteci1)

- unităţi - Volume existente

- mii volume - Utilizatori activi

- mii persoane - Volume eliberate

- mii volume- 2014 2015 2014 2015 2014 2015 2014 2015

Total 10845 10111 167336 165450 3807 3580 46503 40638 Majoritar de stat2) 10487 9777 163220 161395 3711 3493 45727 39900 Majoritar privată3) 358 334 4116 4055 96 87 776 738

1) Exclusiv filiale, puncte externe de servicii sau biblioteci mobile. 2) Proprietate majoritar de stat, integral de stat, publică de interes naţional şi local (instituţii şi unităţi de interes public). 3) Proprietate integral privată, cooperatistă, obştească şi integral străină. În anul 2015 au funcţionat 2352 biblioteci publice (judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale), unităţi de cultură la care are acces publicul larg. Tabel 13.1.3. Numărul şi activitatea bibliotecilor publice

Tipul de bibliotecă Biblioteci1)

- unităţi - Volume existente

- mii volume - Utilizatori activi

- mii persoane - Volume eliberate

- mii volume - 2014 2015 2014 2015 2014 2015 2014 2015

Total 2394 2352 46727 46727 1463 1401 19530 18861 Judeţene 41 41 17792 18012 518 489 9071 8885 Municipale şi orăşeneşti 260 259 10292 10255 339 330 4643 4487 Comunale 2093 2052 18643 18460 606 582 5816 5489

1) Exclusiv filiale, puncte externe de servicii sau biblioteci mobile.

În cursul anului 2015, în colecţiile bibliotecilor publice au intrat 705 mii volume, din care: 365 mii volume în bibliotecile judeţene; 116 mii volume în bibliotecile municipale şi orăşeneşti; 224 mii volume în bibliotecile comunale. Tabel 13.1.4. Indicatori de performanţă înregistraţi de bibliotecile publice

Tipul de bibliotecă

Numărul de volume existente în

bibliotecile publice ce revine unui utilizator activ

Numărul de volume împrumutate spre lectură ce revine unui utilizator

activ

Numărul de utilizatori activi

ce revine unei biblioteci publice

2014 2015 2014 2015 2014 2015 Total 31,9 33,4 13,3 13,5 611 596 Judeţene 34,3 36,8 17,5 18,2 12644 11923 Municipale şi orăşeneşti 30,4 31,1 13,7 13,6 1304 1275 Comunale 30,8 31,7 9,6 9,4 290 283

Bibliotecile publice, dispuneau în anul 2015 de un fond de carte de 46727 mii volume şi înregistrau un număr de 1401 mii utilizatori activi (7,1% din populaţia rezidentă20)). La o bibliotecă publică au revenit 8427 locuitori20) (cu 109 locuitori20) mai mult decât în anul precedent). În anul 2015 unui locuitor i-au revenit în medie 2,4 volume de carte din colecţiile bibliotecilor publice, în creştere faţă de anul precedent (2,3 volume).

20) La calculul indicatorilor s-a utilizat populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor – 2011.

168

13.2. Muzee şi colecţii publice Reţeaua muzeelor şi colecţiilor publice a funcţionat în anul 2015 cu un număr de 738 unităţi, dintre acestea 431 au fost unităţi de bază (58,4% din total). Suprafaţa expoziţională ocupată de muzee, grădini botanice, zoologice, acvarii şi rezervaţii naturale a totalizat 294334 mii metri pătraţi, 98,0% din această suprafaţă (288469 mii metri pătraţi) aparţinând rezervaţiilor naturale, 1,0% (2991 mii metri pătraţi) grădinilor botanice, zoologice şi acvariilor şi 1,0% (2874 mii metri pătraţi) muzeelor şi monumentelor.

Dezvoltarea şi reorganizarea reţelei de muzee şi colecţii publice (unităţi de bază, filiale şi secţii) a continuat şi în anul 2015, determinând închiderea temporară a unor unităţi pentru lucrări de amenajare, restaurare şi modernizare, redeschiderea altora, precum şi deschiderea unor unităţi noi. Astfel, s-a înregistrat o scădere a numărului de muzee şi colecţii publice cu o unitate faţă de anul 2014. În funcţie de profilul unităţilor muzeale s-au înregistrat scăderi ale numărului de muzee şi colecţii publice la muzeele specializate cu 6 unităţi, la muzeele de ştiinţă şi istorie naturală cu 3 unităţi, la muzeele mixte cu 2 unităţi şi cu câte o unitate la muzeele generale şi la muzeele de etnografie şi antropologie.

Creşteri ale numărului de muzee faţă de anul anterior s-au înregistrat la muzeele de arheologie şi istorie, cu 3 unităţi şi cu câte o unitate la muzeele de artă şi la monumente. Numărul de muzee de ştiinţă şi tehnică a rămas acelaşi ca în anul anterior.

Numărul grădinilor botanice şi zoologice a înregistrat o creştere de 4 unităţi, în timp ce numărul rezervaţiilor naturale a crescut cu 3 unităţi. Grafic 13.2.1. Distribuţia muzeelor şi colecţiilor publice, după importanţa patrimoniului1)

1) Inclusiv filialele şi secţiile muzeelor.

După aria de acoperire teritorială, după mărimea şi importanţa patrimoniului, în anul 2015 au funcţionat: 50 muzee şi colecţii publice de importanţă naţională (cu 29 filiale şi secţii), 21 muzee şi colecţii publice de importanţă regională (cu 53 filiale şi secţii), 57 muzee şi colecţii publice de importanţă judeţeană (cu 142 filiale şi secţii), 303 muzee şi colecţii publice de importanţă locală (cu 83 filiale şi secţii).

În anul 2015, numărul bunurilor culturale (piese de muzeu) a fost de 14974 mii exemplare, dintre acestea, 14042 mii au fost bunuri culturale şi piese de muzeu, iar 932 mii au fost specimene (plante şi animale) din grădinile botanice, zoologice, acvarii şi rezervaţii naturale.

În anul 2015, numărul vizitatorilor la muzee şi colecţii publice a fost de 13052 mii persoane, în scădere cu 20,6% (2228 mii persoane) faţă de anul precedent. Din totalul vizitatorilor, 10084 mii persoane (77,3%) au vizitat muzeele şi monumentele, iar 2968 mii persoane (22,7%) au vizitat grădinile botanice, zoologice, acvariile şi rezervaţiile naturale.

Pe regiuni de dezvoltare, în anul 2015 faţă de anul 2014, numărul muzeelor şi al colecţiilor publice (unităţi de bază, filiale şi secţii) care au funcţionat (deschise publicului) a scăzut în majoritatea regiunilor.

Scăderea a fost înregistrată la nivelul comunităţilor locale şi a fost determinată de închiderea pentru publicul larg a unor muzee specializate, muzee de ştiinţă şi istorie naturală, muzee de etnografie şi antropologie, muzee mixte şi muzee generale.

169

Cele mai importante scăderi ale numărului de muzee şi colecţii publice deschise publicului au fost înregistrate în regiunile Sud-Est şi Centru, unde au funcţionat 70 şi, respectiv, 153 muzee şi colecţii publice, cu 5 unităţi, respectiv cu 4 unităţi mai puţine decât în anul 2014.

Cele mai semnificative creşteri ale numărului muzeelor şi colecţiilor publice deschise publicului s-au înregistrat în regiunile Sud-Muntenia, unde au funcţionat 114 muzee şi colecţii publice, cu 5 unităţi mai multe faţă de anul precedent şi Nord-Vest, unde au funcţionat 89 muzee şi colecţii publice, cu 4 unităţi mai multe faţă de 2014.

În anul 2015, faţă de anul 2014, s-a înregistrat o creştere a numărului de bunuri culturale şi naturale la muzeele şi colecţiile publice din regiunile: Bucureşti-Ilfov, Nord-Vest, Sud-Muntenia, Sud-Est şi Vest.

În celelalte regiuni numărul bunurilor culturale înregistrate de muzee şi colecţii publice a scăzut. Grafic 13.2.2. Distribuţia bunurilor culturale din muzee şi colecţii publice, pe regiuni de dezvoltare

Cea mai mare scădere a numărului de bunuri culturale s-a înregistrat în regiunea Nord-Est unde, faţă de anul 2014, au fost scoase din circuitul turistic 155 mii bunuri culturale (-5,7%).

Cea mai semnificativă creştere a numărului de bunuri culturale se înregistrează în regiunea Bucureşti-Ilfov unde s-au înregistrat 2809 mii bunuri culturale, cu 261 mii (10,2%) mai multe bunuri culturale.

Numărul vizitatorilor la muzee şi colecţii publice în anul 2015 a crescut, faţă de anul 2014, cu 2228 mii persoane. La nivelul regiunilor de dezvoltare s-au înregistrat creşteri ale numărului de vizitatori în toate regiunile, cea mai mare creştere a fost înregistrată în regiunea Centru, cu 769 mii vizitatori (25,1%). Grafic 13.2.3. Distribuţia vizitatorilor la muzee şi colecţii publice, pe regiuni de dezvoltare

170

După forma de proprietate, muzeele şi colecţiile publice (inclusiv filialele şi secţiile acestora) care au funcţionat în anul 2015, sunt proprietate majoritară de stat în proporţie de 87,8% (350 unităţi de bază şi 298 filiale şi secţii). În anul 2015, muzeele şi colecţiile publice din sectorul public deţineau 99,2% (14852 mii) din numărul bunurilor culturale şi naturale. Tabel 13.2.1. Numărul şi activitatea muzeelor şi colecţiilor publice1)

Tipul de unitate

Muzee şi colecţii publice - unităţi -

Numărul bunurilor culturale şi naturale

- mii bunuri -

Vizitatori

- mii persoane -

2014 2015 2014 2015 2014 2015 Total 739 738 14817 14974 10824 13052 Muzee de artă 137 138 469 483 2325 2544 Muzee de arheologie şi istorie 117 120 4488 4342 2373 3033 Muzee de ştiinţă şi istorie naturală 37 34 3194 3222 648 592 Muzee de ştiinţă şi tehnică 22 22 72 72 112 157 Muzee de etnografie şi antropologie 178 177 882 1111 1173 1425 Muzee specializate 99 93 818 813 719 867 Muzee generale 19 18 2195 2197 425 587 Alte muzee (mixte) 78 76 1766 1791 582 635 Monumente 9 10 11 11 126 244 Grădini botanice, zoologice, acvarii 28 32 917 923 2036 2462 Rezervaţii naturale 15 18 5 9 305 506

1) Inclusiv filialele şi secţiile muzeelor

În anul 2015 s-au organizat 4694 expoziţii (1633 expoziţii permanente şi 3061 expoziţii temporare).

Din expoziţiile temporare, un număr de 1800 expoziţii s-au organizat la sediile proprii ale muzeelor, iar 328 au fost expoziţii itinerante în ţară şi în străinătate.

Totodată, muzeele au găzduit în sediile proprii un număr de 578 expoziţii temporare, iar colecţiile proprii au fost expuse în 355 expoziţii găzduite de alte muzee (66 expoziţii organizate de muzeele din străinătate şi 289 expoziţii organizate de muzeele din ţară). 13.3. Instituţii şi companii de spectacole şi concerte Reţeaua instituţiilor şi companiilor de spectacole şi concerte a cuprins în anul 2015 un număr de 254 unităţi, fiind compusă din: 71 de teatre dramatice, 27 de teatre de animaţie, 9 opere, 5 teatre muzicale, de estradă şi de operetă, 24 filarmonici şi orchestre simfonice, 56 ansambluri artistice şi orchestre populare, 13 coruri, 29 centre culturale, 2 circuri şi 18 formaţii sau trupe de dans şi de divertisment.

În anul 2015, cele mai multe reprezentaţii au fost susţinute de teatrele dramatice, 10715 spectacole şi de teatrele de animaţie, 4424 spectacole, iar cele mai puţine reprezentaţii au fost susţinute la circ, 244 reprezentaţii.

171

Tabelul 13.3.1. Numărul şi activitatea instituţiilor şi companiilor de spectacole şi concerte

Tipul de unitate

Instituţii şi companii de spectacole şi

concerte1)

- unităţi -

Spectacole - reprezentaţii -

Spectatori - mii persoane -

Locuri în sălile

proprii de spectacole - unităţi -

2014 2015 2014 2015 2014 2015 2014 2015 Total 242 254 20786 22538 6237 5807 46012 47111 Teatre dramatice 71 71 9649 10715 1449 1707 21217 23056 Teatre de animaţie 26 27 4009 4424 594 600 3203 3187 Opere 10 9 902 1067 386 462 3285 3686 Teatre muzicale, de estradă sau operetă 6 5 390 399 114 116 1138 1138 Filarmonici şi orchestre simfonice 23 24 1866 2030 411 457 6971 6771 Orchestre populare 12 12 452 402 183 229 - - Circ 1 2 120 244 83 119 1000 1400 Alte instituţii şi companii culturale2) 93 104

3398 3257

3017 2117

9198 7873

1) Inclusiv secţii. 2) Centre culturale, ansambluri artistice, trupe de dans şi divertisment, coruri. În ceea ce priveşte numărul spectatorilor şi auditorilor înregistraţi în anul 2015, cei mai mulţi au preferat spectacolele susţinute de ansamblurile artistice, coruri, de trupele de dans şi de divertisment (36,5% dintre spectatori) şi cele susţinute de teatrele dramatice (29,4% dintre spectatori). La teatrele de animaţie au fost 10,3% dintre spectatori, la spectacolele susţinute de filarmonici şi orchestre simfonice 7,9% dintre spectatori, la spectacolele de operă 8,0% dintre spectatori, la spectacolele orchestrelor populare au participat 3,9% dintre spectatori, la teatrele muzicale, de estradă sau operetă 2,0% dintre spectatori, iar la spectacolele susţinute de circ au participat 2,0% dintre spectatori.

Comparativ cu anul 2014, în anul 2015 s-a înregistrat o creştere a numărului de spectatori la spectacolele teatrelor dramatice cu 258 mii spectatori (17,8%), la spectacolele de operă cu 76 mii spectatori (19,7%), la spectacolele susţinute de filarmonici şi orchestrele simfonice, cât şi la orchestrele populare cu 46 mii spectatori fiecare (11,2%, respectiv 25,1%) şi la spectacolele de circ cu 36 mii spectatori (43,4%).

O scădere semnificativă a numărului de spectatori s-a înregistrat la spectacolele susţinute de ansamblurile artistice, coruri, trupe de dans şi de divertisment, cu 900 mii spectatori (-29,8%).

Comparativ cu anul 2014, pe regiuni de dezvoltare, numărul instituţiilor şi companiilor de spectacole şi concerte care au funcţionat în anul 2015, a crescut în regiunile Centru cu 7 unităţi, Sud-Vest Oltenia cu 3 unităţi şi Sud-Est cu 2 unităţi.

Pe regiuni de dezvoltare, se remarcă regiunea Centru în care se regăsesc cele mai multe instituţii şi companii de spectacole sau concerte 25,2% (64 de unităţi). Din punct de vedere al numărului de instituţii şi companii de concerte şi spectacole, regiunea Centru este urmată de Bucureşti-Ilfov, unde se regăsesc 18,5% (47 unităţi), de regiunile Nord-Vest 16,1% (41 unităţi) şi Sud-Est 10,6% (27 unităţi).

Regiunea Bucureşti-Ilfov se remarcă prin numărul mare de spectacole şi concerte, în această regiune desfăşurându-se 28,1% (6340 reprezentaţii), urmată de regiunea Centru, unde s-au desfăşurat 19,6% (4425 reprezentaţii).

În anul 2015, numărul spectatorilor la instituţiile şi companiile de spectacole şi concerte ce a revenit la 1000 locuitori a fost de 293 spectatori20).

20) La calculul indicatorilor s-a utilizat populaţia rezidentă la 1 iulie a fiecărui an, estimată în condiţii de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor – 2011.

172

13.4. Producţia, distribuţia şi exploatarea cinematografică Reţeaua cinematografică existentă în evidenţele Centrului Naţional al Cinematografiei la sfârşitul anului 2015, a cuprins 82 unităţi cinematografice (81 cinematografe şi o caravană), cu 4 cinematografe mai multe decât în anul 2014.

Pe regiuni de dezvoltare, cele mai multe cinematografe sunt în regiunea Bucureşti-Ilfov (17 unităţi), fiind urmată de regiunile Sud-Est (11 unităţi), Nord-Vest, Nord-Est şi Vest (cu câte 10 unităţi fiecare) şi Sud-Vest Oltenia (9 unităţi). Cele mai puţine cinematografe au funcţionat în regiunile Sud-Muntenia (8 unităţi) şi Centru (6 unităţi).

În anul 2015, producţia naţională de filme pentru marele ecran a cuprins, 43 de filme din care: 18 filme artistice producţie românească (10 filme de lung metraj şi 8 filme de scurt metraj), 12 filme realizate în coproducţie (10 filme de lung metraj şi 2 filme de scurt metraj), 4 filme documentare şi ştiinţifice de lung metraj şi 9 filme de animaţie (2 filme de lung metraj şi 7 filme de scurt metraj). Tabel 13.4.1. Numărul şi activitatea cinematografelor1)

2014 2015

2015 faţă de 2014 +/- %

Cinematografe şi instituţii cinematografice - total (la sfârşitul anului) 78 82 4 5,1 Spectacole - total (mii) 420 488 68 16,2 Spectatori - total (mii) 10172 11167 995 9,8 Locuri în sălile cinematografelor 61534 68415 6881 11,2

1) Inclusiv caravana cinematografică. Sursa: Ministerul Culturii – Centrul Naţional al Cinematografiei. În anul 2015 în cinematografe au fost distribuite un număr de 442 filme. Dintre acestea 42 filme (9,5%) au fost filme integral naţionale, 15 filme (3,4%) au fost filme naţionale realizate în coproducţie şi 385 filme (87,1%) au fost filme străine.

Proiecţia cinematografică a cuprins 487743 spectacole cinematografice, din acestea, 202 spectacole cinematografice au fost distribuite de caravană. Proiecţiile cinematografice au fost vizionate de 11167 mii spectatori, în creştere cu 9,8% (995 mii spectatori) faţă de anul 2014. Cu ajutorul caravanei, spectacolele au devenit accesibile şi unor zone rurale. Astfel, din totalul spectatorilor, 57 mii spectatori au vizionat spectacole ale caravanei. Grafic 13.4.1. Distribuţia numărului de cinematografe1), pe regiuni de dezvoltare

1) Exclusiv caravana cinematografică. Sursa: Ministerul Culturii – Centrul Naţional al Cinematografiei. În anul 2015, numărul locurilor în sălile cinematografelor a fost de 68415 locuri, în creştere cu 11,2% (6881 locuri) faţă de anul precedent.

173

Pe regiuni de dezvoltare, cele mai multe locuri în sălile de cinematograf sunt în regiunea Bucureşti-Ilfov, 21929 locuri (32,1%), de 5,8 ori mai multe locuri decât în regiunea Sud-Vest Oltenia, unde s-au înregistrat cele mai puţine locuri în sălile de cinematograf, 3775 locuri (5,5%). A doua regiune cu cele mai multe locuri în sălile de cinematograf este regiunea Sud-Est, 9258 locuri (13,5%), fiind urmată de regiunea Nord-Vest, 8242 locuri (12,0%).

În anul 2015 comparativ cu anul 2014 s-a înregistrat o creştere a numărului spectacolelor cinematografice, cu 68 mii spectacole (16,2%). Grafic 13.4.2. Distribuţia numărului de spectacole cinematografice1), pe regiuni de dezvoltare

1) Exclusiv spectacolele caravanei cinematografice. Sursa: Ministerul Culturii – Centrul Naţional al Cinematografiei.

În anul 2015, numărul spectatorilor de film a fost în creştere faţă de anul precedent, iar numărul mediu de spectatori care a revenit pe un spectacol cinematografic a înregistrat o uşoară tendinţă de scădere, de la 24 persoane în anul 2014, la 23 persoane în anul 2015.

Grafic 13.4.3. Distribuţia numărului de spectatori1), pe regiuni de dezvoltare

1) Exclusiv spectatorii caravanei cinematografice. Sursa: Ministerul Culturii – Centrul Naţional al Cinematografiei.

174

Pe regiuni de dezvoltare, cei mai mulţi spectatori în sălile de cinematograf au fost înregistraţi în regiunea Bucureşti-Ilfov, 4344 mii spectatori (39,1%). Cel mai mic număr de spectatori s-a înregistrat în regiunea Sud-Vest Oltenia, 469 mii spectatori (4,2%).

13.5. Structura programelor de radio şi televiziune În anul 2015, posturile de radio şi televiziune publice au difuzat emisiuni care au totalizat 206968 ore-program.

Programul de emisie al staţiilor de radio publice (centrale şi teritoriale) a fost de 154408 ore-program, cu 5124 ore-program mai multe (3,4%) decât în anul 2014, din care: 135637 ore-program emisiuni interne (87,8% din total) şi 18771 ore-program emisiuni externe (12,2%).

Tabel 13.5.1. Emisiuni ale posturilor publice de radio şi televiziune

- ore-program -

2014 2015

2015 faţă de 2014 % +/- % 2014 2015

I. RADIO1) - total 149284 154408 5124 3,4 100,0 100,0 Emisiuni interne 130513 135637 5124 3,9 87,4 87,8

Actualităţi 25140 34873 9733 38,7 16,8 22,6 Sportive 2950 4589 1639 55,6 2,0 3,0 Sociale 4617 3725 -892 -19,3 3,1 2,4 Publicistice 2533 2697 164 6,5 1,7 1,7 Economice 1945 2258 313 16,1 1,3 1,4 Literare şi de artă 7089 7356 267 3,8 4,7 4,8 Copii şi tineret 1799 2171 372 20,7 1,2 1,4 Educaţie, ştiinţă, învăţământ 5971 8778 2807 47,0 4,0 5,7 Teatru 2647 4327 1680 63,5 1,8 2,8 Varietăţi 3281 3176 -105 -3,2 2,2 2,1 Muzicale 61546 53960 -7586 -12,3 41,2 34,9 Publicitate 1806 2472 666 36,9 1,2 1,6 Diverse 9189 5255 -3934 -42,8 6,2 3,4

Emisiuni externe 18771 18771 - - 12,6 12,2 Vorbite 14640 14641 1 - 9,8 9,5 Muzicale 4131 4130 -1 - 2,8 2,7

Din total emisiuni interne: Emisiuni în limbile minorităţilor naţionale 11578 10897 -681 -5,9 8,9 8,0 Maghiară 9046 8249 -797 -8,8 6,9 6,1 Germană 1029 1079 50 4,9 0,8 0,8 Sârbă 754 756 2 0,3 0,6 0,5 Alte limbi 749 813 64 8,5 0,6 0,6

II. TELEVIZIUNE2) - total 52560 52560 - - 100,0 100,0 Emisiuni in limba română 51309 51464 155 0,3 97,6 97,9 Ştiri 3072 4156 1084 35,3 5,8 7,9 Informaţii, evenimente 8503 10632 2129 25,0 16,2 20,2 Educaţie, cultură, muzică, ştiinţă, viaţă spirituală 17495 15485 -2010 -11,5 33,2 29,5 Sport 3046 1338 -1708 -56,1 5,8 2,6 Filme artistice, documentare, de animaţie 7384 8369 985 13,3 14,0 15,9 Emisiuni pentru copii 291 116 -175 -60,1 0,6 0,2 Divertisment 5709 5013 -696 -12,2 10,9 9,5 Publicitate 3941 5364 1423 36,1 7,5 10,2 Diverse (altele) 1868 991 -877 -46,9 3,6 1,9 Emisiuni în limbile minorităţilor naţionale 1251 1096 -155 -12,4 2,4 2,1

1) Sursa: Societatea Română de Radiodifuziune. 2) Sursa: Societatea Română de Televiziune. În cadrul emisiunilor interne de radio, 10897 ore-program emisie (8,0%) au fost emisiuni interne în limbile minorităţilor naţionale.

Din totalul orelor-program transmise la radio pe plan intern (135637 ore-program), cele mai multe ore-program s-au alocat emisiunilor muzicale, 53960 ore-program (39,8% din emisiunile interne) şi emisiunile de actualităţi 34873 ore-program (25,7% din emisiunile interne).

175

În cadrul celor 10897 ore-program de emisiuni interne transmise în limbile minorităţilor naţionale de posturile de radio publice, ponderea cea mai mare a revenit emisiunilor în limba maghiară: 8249 ore-program şi emisiunilor în limba germană: 1079 ore-program. Astfel, emisiunile în limba maghiară reprezintă 75,7%, iar cele în limba germană reprezintă 9,9% din totalul emisiunilor difuzate la radio în limbile minorităţilor naţionale.

În anul 2015, emisiunile difuzate de posturile publice de televiziune au totalizat 52560 ore-program, la fel ca în anul 2014.

Emisiunile la televiziunea publică transmise în limba română au însumat 51464 ore-program (97,9%), iar emisiunile difuzate în limbile minorităţilor naţionale au însumat 1096 ore-program (2,1%).

În anul 2015 comparativ cu anul 2014, durata emisiunilor la televiziunea publică transmise în limbile minorităţilor naţionale a scăzut cu 155 ore-program (-12,4%).

În cadrul emisiunilor transmise de posturile publice de televiziune cele mai multe ore-program au fost destinate emisiunilor de educaţie, cultură, ştiinţă, viaţă spirituală, 15485 ore-program (29,5%), informaţii şi evenimente, 10632 ore-program (20,2%) şi filmelor artistice, documentare, de animaţie, 8369 ore-program (15,9%).