UNIVERSITATEA PETROL - GAZE DIN PLOIEŞTIFACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

MASTER : MANAGEMENTUL SECTORULUI PUBLIC

MSP II

Proiect

- Instituţiile de mediu din România-

Masternad: MARIN GIORGIANA ROXANA

Grupa 5

Ploieşti 2010

Instituţiile de mediu din România

Mediul, precizat la nevoie drept mediul înconjurător sau mediul ambiant, este o noţiune care se referă la totalitatea condiţiilor naturale de pe Pământ sau dintr-o regiunea sa, în care evoluează fiinţele sau lucrurile. Dintre aceste condiţii fac parte atmosfera,temperatura, lumina, relieful precum şi celelalte fiinţe vii. Mediul are un rol foarteimportant în procesul evoluţiei fiinţelor vii, care, la rândul lor, sunt un factor detransformare a mediului.

Termenul de mediu rămâne, totuşi, o noţiune generală, dificilă de sintetizat într-o definiţie care să satisfacă pe toată lumea. Creaţie a doctrinei, a jurisprudenţei şi a reglementărilor juridice convenţionale sau legale, noţiunea de mediu cunoaşte o relativă varietate şi înregistrează, totodată, o evoluţie. Definiţia dată de dicţionarul explicativ al limbii române este:

Mediu, medii = natura înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află fiinţele şi lucrurile. Natura, spaţiul înconjurător în care se află ofiinţă, un lucru etc.

Mediul geografic = totalitatea condiţiilor naturale exterioare ale vieţiisociale, care constituie una dintre condiţiile necesare şi permanente ale vieţii materiale asocietăţii şi unul dintre factorii care influenţează dezvoltarea ei.

O altă definiţie juridică a mediului o oferă “Convenţia privind răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate de activităţile periculoase pentru mediu”, redactată de Consiliul Europei şi deschisă spre semnare la Lugano în data de 21 iunie 1993 în care se menţionează :

Mediul cuprinde: - resursele naturale abiotice şi biotice, cum sunt aerul, apa, solul, fauna şi flora, precum şi interacţiunile între aceşti factori; - bunurile care compun moştenirea culturală şi - aspectele caracteristice ale peisajului. Această definiţie fiind una dintre cele mai elaborate şi complete.

Organele şi instituţiile fundamentale ale statului au competenţe şi in domeniul protecţiei mediului, Constituţia consacrând principiul autonomiei locale şi al descentralizării serviciilor publice.

Autorităţile publice sunt organele publice care prin competenţă directă sau indirectă exercită atribuţii de administrare în domeniul protecţiei mediului.

După competenţa ce le revine distingem: a.) Organe de competenţă generală, care deţin drepturi şi obligaţii în toate domeniile sau mai multe domenii ale vieţii sociale, inclusiv şi în domeniul protecţiei mediului, şi anume: Parlamentul, Preşedintele şi Guvernul României. b.) Organe de competenţă specială, care sunt create în mod special pentru soluţionarea problemelor protecţiei mediului, cum ar fi: Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale. c.) Organele de drept care realizează supravegerea şi controlul respectării normelor de drept în vigoare, sancţionează subiecţii care încalcă prevederile legii sau soluţionează litigiile apărute în acest domeniu.

1

Dintre instituţiile actuale de mediu din România amintim:

1. Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor

Hotărârea de Guvern nr. 57/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor stabileşte că acesta este organul de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului României. Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor aplică strategia şi programul Guvernului, în vederea promovării politicilor în domeniile mediului înconjurător şi gospodăririi apelor. Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor este autoritatea de management pentru infrastructura de mediu.

Are următoarele atribuţii principale în sfera sa de competenţă:- elaborează strategii şi politici pe care le supune Guvernului spre aprobare;- coordonează activitatea de integrare a politicii de mediu în celelalte politici sectoriale;- stabileşte conţinutul şi priorităţile programelor de dezvoltare şi cercetare;- elaborează proiecte de acte normative, avizează proiecte de acte normative elaborate de alte ministere şi autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale;- coordonează activitatea de avizare, promovare, realizare şi monitorizare a obiectivelor;- fundamentează şi elaborează programe;- asigură la nivel naţional controlul respectării de către persoanele juridice şi fizice a reglementărilor în vigoare;- reprezintă Guvernul în relaţiile cu organisme interne şi internaţionale;- iniţiază şi dezvoltă programe de educaţie şi de formare a specialiştilor, colaborează cu ministerele, cu celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, cu instituţiile de învăţământ, cu reprezentanţii mijloacelor de informare a publicului;- emite acorduri, avize şi autorizaţii de mediu, precum şi licenţe sau permise speciale prevăzute de actele normative în vigoare pentru activităţile de import-export sau pentru cele supuse unui regim special de autorizare;- asigură baza metodologică şi atestă persoanele juridice şi fizice pentru întocmirea studiilor de meteorologie, hidrologie şi hidrogeologie, a studiilor de impact;- organizează, sprijină şi editează publicaţii de specialitate şi de informare;- elaborează şi propune indicatori de mediu şi gospodărire a apelor specifici diferitelor domenii de activitate şi colaborează cu Institutul Naţional de Statistică în scopul adaptării continue a statisticii la cerinţele naţionale şi al corelării cu datele statistice internaţionale;- promovează măsurile necesare pentru conservarea naturii, a diversităţii biologice şi pentru utilizarea durabilă a componentelor acesteia;- dezvoltă cadrul legal pentru accesul publicului la informaţiile privind calitatea factorilor de mediu, la elaborarea şi aplicarea deciziilor;- propune autorităţilor competente sau, după caz, stabileşte, în condiţiile legii, instrumentele juridice, instituţionale, administrative şi economico-financiare pentru stimularea şi accelerarea integrării principiilor şi obiectivelor strategiei naţionale pentru mediu, gospodărirea apelor şi dezvoltare durabilă în strategiile sectoriale şi locale pentru reformă şi dezvoltare;- iniţiază şi asigură punerea în aplicare a prevederilor convenţiilor şi acordurilor internaţionale;

2

- asigură relaţia cu Parlamentul României, cu sindicatele şi patronatele din sfera sa de activitate, precum şi cu mass-media;- asigură cadrul juridic şi instituţional pentru facilitarea şi stimularea dialogului asupra politicilor, strategiilor şi deciziilor privind mediul şi dezvoltarea economico-socială a ţării;

Pentru aducerea la îndeplinire a atribuţiilor din sfera sa de competenţă, ministrul mediului şi gospodăririi apelor este ajutat de 3 secretari de stat, care coordonează activitatea în domeniile: gospodărirea apelor, protecţia mediului şi integrare europeană, fonduri comunitare şi relaţii internaţionale.

2. Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării"

Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării a fost înfiinţată prin Hotărârea de Guvern nr. 57/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, ca instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată de la bugetul administraţiei de stat, având drept obiective următoarele: - redresarea ecologică a Deltei Dunării şi conservarea biodiversităţii;- cunoaşterea capacităţii productive şi dimensionarea exploatării resurselor din Delta Dunării în limitele ecologice admisibile; - coordonarea lucrărilor hidrotehnice atât pentru asigurarea unei mai bune circulaţii a apei pe canale, cât şi pentru împiedicarea fenomenelor de eroziune a platformei marine; - cercetarea fenomenelor din Deltă, stabilirea locurilor de vânătoare şi de pescuit, precum şi a condiţiilor de desfăşurare a acestor activităţi; - stabilirea modului de circulaţie şi acces în Delta Dunării al bărcilor, şalupelor, navelor fluviale şi maritime, persoanelor şi grupurilor de cercetători; - stabilirea criteriilor de dezvoltare a aşezărilor umane şi a turismului; - prezentarea de propuneri privind stabilirea de penalităţi pentru sancţionarea abaterilor de la regulile de desfşurare a activităţii în Delta Dunării.

Dintre atribuţiile Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării putem aminti de gestionarea, evaluarea, stabilirea şi aplicarea măsurilor de conservare şi refacere a ecosistemelor deltaice, autorizarea activităţilor cu impact asupra mediului, de informare şi educare ca şi atribuirea de norme şi reglementări pertinente.

3. Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM) este instituţia de specialitate a administraţiei publice centrale, aflată în subordinea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor cu competenţe în implementarea politicilor şi legislaţiei din domeniul protecţiei mediului. Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului a fost înfiintaţă în anul 2004 într-o perioadă de reforme instituţionale majore în domeniul protecţiei mediului. În baza Hotărârii de Guvern nr. 459 din 19 mai 2005 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului au fost redefinite funcţiile şi atribuţiile astfel încât să se asigure cadrul legal necesar îndeplinirii obligaţiilor prevăzute. ANPM este menită să acţioneze pentru a asigura populaţiei un mediu sănătos în armonie cu dezvoltarea economică şi cu progresul social al României. Misiunea agenţiei, ca de altfel şi a celor 8 agenţii regionale şi 42 de agenţii judeţene,

3

aflate în subordinea directă este de a asigura un mediu mai bun în România pentru generaţiile prezente şi viitoare şi realizarea unor îmbunătăţiri majore şi continue ale calităţii aerului, solului şi apelor.

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului îşi indeplineste misiunea prin exercitarea următoarelor atribuţii:- planificarea strategică de mediu;- monitorizarea factorilor de mediu;- autorizarea activităţilor cu impact asupra mediului;- implementarea legislaţiei şi politicilor de mediu la nivel naţional, regional şi local;- raportările către Agenţia Europeană de Mediu, pe următoarele domenii: calitatea aerului, schimbări climatice, contaminarea solului şi a apei;- asigurarea suportului tehnic pentru fundamentarea actelor cu caracter normativ, a strategiilor şi politicilor sectoriale de mediu armonizate cu acquis-ul comunitar şi bazate pe conceptul de dezvoltare durabilă;- coordonarea activităţilor de implementare a strategiilor şi politicilor de mediu la nivel naţional, regional şi local;- reprezentarea protecţiei mediului în relaţiile interne şi externe, conform mandatului acordat de către Ministerul Mediului;- autorizarea activităţilor cu impact potenţial asupra mediului şi asigurarea conformării cu prevederile legale;- asigurarea funcţionării laboratoarelor naţionale de referinţă pentru aer, deşeuri, zgomot şi vibraţii, precum şi pentru radioactivitate;- coordonarea realizării planurilor de acţiune sectoriale şi a planului naţional de acţiune pentru protecţia mediului.- monitorizarea stadiului îndeplinirii angajamentelor în domeniul protecţiei mediului, asumate de procesul de aderare la UE.

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului este condusă de un preşedinte cu rang de secretar de stat, ajutat de un vicepreşedinte cu rang de subsecretar de stat.

4. Garda Naţională de Mediu

Garda de Mediu a fost înfiinţată prin HG nr. 1167/2001. Prin HG nr. 308/2005 a primit titulatura de Garda Naţională de Mediu şi a trecut direct în subordinea Ministrului Mediului şi Gospodăririi Apelor. Este un organ de control cu statut specific, personalul gărzii are calitatea de funcţionar public, este încadrat în funcţia de comisar, poartă uniformă şi însemne distincte şi este dotat cu armament de serviciu.

Dintre atribuţiile Gărzii menţionez:- controlul operativ inopinat al instalţiilor cu impact major asupra mediului;- participarea la intervenţiile pentru eliminarea şi diminuarea efectelor poluării asupra factorilor de mediu, precumşi la prevenirea polărilor accidentale ;- controlarea si constatarea încalcărilor legislaţiei în domeniu ;- colaborarea cu unităţile de poliţie pentru constatarea faptelor care constituie infracţiuni, in vederea sesizării organelor de cercetare penală.

4

5. Administraţia Fondului pentru Mediu

Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM) este o instituţie de utilitate publică cu personalitate juridică, finanţată integral din venituri proprii, sub autoritatea Ministerului Mediului, ce are drept obiect de activitate gestionarea fondului de mediu. Fondul pentru mediu este un instrument economico-financiar destinat susţinerii şi realizării proiectelor pentru protecţia mediului, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, în domeniul protecţiei mediului.

Fondul pentru mediu este un fond public, deductibil din punct de vedere fiscal, iar veniturile acestuia constituie venituri publice, ce fac parte din bugetul general consolidat,constituit printr-o lege specială care stabileşte şi destinaţiile acestora.

6. Organisme consultative

Pe lângă Ministerul Mediului funcţionează următoarele organisme consultative:a) Comitetul interministerial pentru coordonarea integrării domeniului protecţiei mediului în politicile şi strategiile sectoriale la nivel naţional; b) Comitetul ministerial pentru situaţii de urgenţă (CMSU); c) Comisia naţională pentru siguranţa barajelor şi a altor lucrări hidrotehnice (CONSIB); d) Comitetul naţional român pentru Programul hidrologic internaţional; e) Comitetul consultativ de organizare şi coordonare a schemelor de management de mediu şi audit; f) Comisia tehnico-economică; g) Centrul român pentru reconstrucţia ecologică a râurilor şi a lacurilor; h) Comisia naţională privind schimbările climatice;  i) Consiliul interministerial al apelor.

Regulamentele de organizare şi funcţionare a organismelor consultative, precum şi componenţa acestora se aprobă prin ordin al ministrului mediului.

7. Organizaţii non-guvernamentale

Organizaţiile neguvernamentale sunt persoane juridice, asociaţii sau fundaţii care au un scop public, obiective, statut şi regulament intern de funcţionare. Sunt asociaţii sau fundaţii non-profit, adică nu oferă profituri asociaţilor/membrilor de pe urma activităţilor desfăşurate, eventualele venituri fiind investite în activităţile organizaţiei. Beneficiul pe care organizaţiile neguvernamentale (numite şi ONG-uri) îl aduc societăţii este concurent cu cel al instituţiilor publice, ONG-urile putând suplini o mare parte din lipsurile pe care aceste instituţii le au în domeniul organizatoric, al relaţiilor, al activităţilor practice şi al promovării. Influenţa ONG-urilor asupra publicului este de asemenea un factor pozitiv în condiţiile în care acestea pot contribui la formarea unei atitudini civice responsabile şi promovarea de soluţii pentru dezvoltarea societăţii.

ONG-urile de mediu în România se află în plin proces de evoluţie, reuşind să-şi facă simţită prezenţa cu succes în cadrul eforturilor generale pentru crearea unui cadru natural sănătos, depoluat fizic şi moral. Numărul în creştere al acestora este dovada interesului pe care publicul îl acordă rezolvării problemelor de mediu. În ceea ce priveşte informaţiile de mediu, ONG-urile reprezintă una dintre sursele eficiente prin care

5

informaţiile pot fi obţinute, prelucrate şi folosite. Organizaţiile neguvernamentale reprezintă cele mai active forme prin care societatea civilă îşi poate exprima interesul pentru protecţia mediului. Nu în ultimul rând organizaţiile neguvernamentale de mediu sunt un cadru propice dezvoltării unui caracter eco-civic în rândul generaţiei tinere şi, de ce nu, un grup de prieteni.

Cele mai active organizaţii non-guvernamentale de mediu sunt :1. Clubul ecologic UNESCO Pro Natura;2. Centrul Regional de Supraveghere Ecologică "Muntii Apuseni";3. Asociaţia Turistică, Sportivă şi Ecologistă “Clubul de Cicloturism Napoca”;4. GESS - Grupul de Explorări Speologice Subacvatice;5. HERO (Health Environmental Regional Organisation);6. Asociaţia Speologică Sfinx;7. Organizaţia Studenţilor Silvicultori Silva;8. Organizaţia Ecologică ECOMOND Arad;9. Clubul pentru Protecţia Naturii, etc.

8. Institute de cercetare în domeniul mediului

Cele mai cunoscute institutele de cercetare în domeniul mediului sunt :- Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului ICIM Bucureşti;- Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor;- Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare Marină "Grigore Antipa" – Constanţa;- Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare Delta Dunării – Tulcea.

9. Organisme internaţionale

Cadrul instituţional internaţional reprezintă totalitatea organismelor internaţionale, abilitate să cerceteze, reglementeze, să realizeze schimb de informaţii, experienţă, control, să coopereze în soluţionarea problemelor de mediu stringente. Cadrul instituţional internaţional cuprinde şi următoarele organizaţii: - Adunarea Generală a O.N.U. ;-Conferinţa O.N.U. asupra Mediului (Stocholm, 1972; Rio de Janeiro,1992);- Programul O.N.U. pentru Mediu (PNUE, 1972);- Organizaţia Meteorologică Mondială (OMM);- Fundaţia Mondială pentru Natură (WWF);- Greenpreace (Pacea verde);- Comisia economică a O.N.U. pentru Europa; - Consiliul Europei. Organizaţii subregionale:

- Comisia Dunării pentru navigaţie;- Comisia Rinului.

10. Alte structuri de gestiune în domeniul mediului, alte structuri naţionale de cooperare internaţională, alte comisii ( Comisia Europeană în Domeniul Mediului), agenţii şi administraţii ( Administraţia Naţională Apele Române, Administraţia Naţională de Meteorologie).

6

Bibliografie

1. Ardelean A., Maior C. –“Management ecologic”, Editura Servo-Sat, Arad, 2000

2. Bădileanu M.- “Economia protecţiei mediului înconjurător ”, Ed. Sylvi, Bucureşti,2002

3. Manoliu M., Ionescu C. –“Dezvoltarea durabilă şi protecţia mediului”, Ed.Ankarom, Bucureşti, 1998

4. Sandu F., Ioniţă Gh.,-“Dreptul mediului”, Ed.Sylvi, Bucureşti,2003

5. Duţu M.-“Dreptul mediului”, Ed.C.H.Beck, Bucureşti, 2008

6. Duţu M.-“ Tratat de dreptul mediului”, Ediţia a 3-a, Ed.C.H.Beck, Bucureşti, 2007

7. Lupan E.-“ Tratat de dreptul protecţiei mediului”, Ed.C.H.Beck, Bucureşti, 2009

8. *** Hotărârea de Guvern nr.57/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, publicată în Monitorul Oficial nr.75 din 9 februarie 2009.

7