Instanțele judecătorești din România

Prof. univ. dr. Gheorghe Bicăexpert calitate educaţie juridic ă

https://infolex.snsh.ro/

� Principiile, structura şi modul de organizare a sistemului judiciar român sunt consacrate înConstituţia României şi Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară republicată.

� Justiţia se înfăptuieşte în numele legii şi se realizează prin următoarele instanţe judecătoreşti:Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, curţi de apel, tribunale, tribunale specializate, instanţe militareşi judecătorii.

Sistemul judiciar român

Sistemul judiciar din România estestructurat după cum urmează:

Instanțe judecătorești și parcheteNivelul 1

Judecătorii (176)

Parchete

Nivelul 2

Tribunale (42)

Tribunale Specializate (3)

Tribunalul pentru Minori și Familie (1)

Parchete

Nivelul 3

Curți de Apel (15)

Parchete

Nivelul 4

Înalta Curte de Casație și Justiție

Parchet

Înalta Curte de Casație și JustițieÎn calitate de instanță supremă în România, aceasta reprezintă singura instituție judiciară care deține puterea de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe.

Recursul în interesul legii reprezintă principala procedură prin care se poate realiza acest lucru.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este singura instanţă supremă care funcţionează în România, cu sediul în capitala ţării, fiind organizată în 4 secţii:

� Secția I civilă;

� Secția a II-a civilă;

� Secția penală;

� secţia de contencios administrativ şi fiscal.

� Cele patru complete de cinci judecători, SecțiileUnite, Completul pentru soluționarea recursului îninteresul legii și Completul pentru dezlegarea unorchestiuni de drept sunt alte structuri din cadrulinstanței supreme care au propriile competențe dejudecată.

� Secția I civilă, Secția a II-a civilă și Secția de contencios administrativ și fiscal aleÎnaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile formulate împotriva hotărârilor pronunțate decurțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarateîmpotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate penicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel.

� Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă:

� în primă instanţă, procesele şi cererile date prin lege în competenţa de primă instanţăa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

� Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şiJustiţie judecă în primă instanţăinfracţiunile de înaltă trădare, infracţiunilesvârşite de senatori, deputaţi şi membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecătorii CurţiiConstituţionale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

� apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţateîn primă instanţă de curţile de apel şi de Curtea Militară de Apel;

� contestaţiile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de curţile de apel, de Curtea Militară de Apel şi de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

� apelurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilorde apel;

� recursurile în casaţie împotriva hotărârilor penale definitive, în condiţiile prevăzute de lege;

� sesizările în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept;

� conflictele de competenţă în cazurile în care este instanţa superioară comună instanţeloraflate în conflict;

� cererile de strămutare de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel;

� alte cauze anume prevăzute de lege.

� Conform art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare,Completele de 5 judecători judecă apelurile împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă deSecţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecă recursurile în casaţie împotrivahotărârilor pronunţate în apel de completele de 5 judecători după admiterea în principiu,soluţionează contestaţiile împotriva încheierilor pronunţate în cursul judecăţii în primă instanţăde Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, soluţionează cauzele în materiedisciplinară potrivit legii şi alte cauze date în competenţa lor prin lege, precum și recursurileîmpotriva hotărârilor de respingere a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale, pronunţate deun alt complet de 5 judecători.

� Conform art. 51 alin. (3) dinLegea nr. 317/2004, republicată,Completele de 5 judecătorijudecă recursurile împotrivahotărârilor pronunțate deConsiliul Superior al Magistraturiiîn materie disciplinară.

Înalta Curte de Casație și Justiție se constituie în Secții Unite pentru:

� soluționarea sesizărilor privind schimbarea jurisprudenței Înaltei Curți de Casație șiJustiție;

� sesizarea Curții Constituționale pentru controlul constituționalității legilor înainte depromulgarea acestora.

� Conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se exercită de preşedinte, vicepreşedinteşi colegiul de conducere.

Curțile de Apel din România sunt conduse de un președinte, care poate fi asistat de unul sau doi vice-președinți.

În cadrul Curții de Apel funcționează secții sau complete specializate pentru:

� cauze civile,

� cauze penale,

� cauze cu minori și de familie,

� cauze de contencios administrativ și fiscal,

Curți de apel

� cauze cu privire la conflicte de muncă și asigurări sociale, societăți, registrulcomerțului, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii și

� cauze maritime și fluviale.

Cele 15 curți de apel au personalitate juridică, fiecare dintre acestea acoperindjurisdicția mai multor tribunale (aproximativ 3).

� În materie civilă, curțile de apel soluționează următoarele cauze:

� În primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legiispeciale;

� În calitate de instanțe de apel, apelurile formulate împotriva hotărârilor pronunțate detribunale în primă instanță;

� În calitate de instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate detribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale, care, potrivitlegii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.

� În materie penală, curțile de apel soluționează următoarele cauze:

� În primă instanță:

� infracțiunile prevăzute de Codul Penal în art. 394-397, 399-412 și 438-445;

� infracțiunile privind securitatea națională a României, prevăzute în legi speciale;

� infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii, tribunale și de procurorii de la parchetelecare funcționează pe lângă aceste instanțe;

� infracțiunile săvârșite de avocați, notaripublici, executori judecătorești, decontrolorii financiari ai Curții de Conturi,precum și auditori publici externi;

� infracțiunile săvârșite de șefii cultelorreligioase organizate în condițiile legii și deceilalți membri ai înaltului cler, care au celpuțin rangul de arhiereu sau echivalent alacestuia;

� infracțiunile săvârșite de magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, dejudecătorii de la curțile de apel și Curtea Militară de Apel, precum și de procurorii de laparchetele de pe lângă aceste instanțe;

� infracțiunile săvârșite de membrii Curții de Conturi, de președintele Consiliului Legislativ, deAvocatul Poporului, de adjuncții Avocatului Poporului și de chestori;

� cererile de strămutare, în cazurile prevăzute de lege.

� În calitate de instanțe de apel, judecă apelurile formulate împotriva hotărârilor pronunțate dejudecătorii și de tribunale în primă instanță pentru cauze penale.

� Curțile de apel soluționează de asemenea conflictele de competență dintre tribunale saudintre judecătorii și tribunalele din circumscripția lor sau dintre judecătoriile aflate sub jurisdicțiaunor tribunale diferite aflate în circumscripția Curții de Apel.

� Curțile de apel hotărăsc de asemenea cu privire la cererile de extrădare sau de transfer înstrăinătate al persoanelor condamnate.

� Cele 42 de tribunale naționale au personalitate juridică și sunt organizate la nivelul fiecărui judeţşi al municipiului Bucureşti şi au, de regulă, sediul în municipiul reşedinţă de judeţ.

� În circumscripţia fiecărui tribunal sunt cuprinse toate judecătoriile din judeţ sau, după caz, dinmunicipiul Bucureşti.

Tribunale

� Dintre cele 42 tribunale înfiinţate prin lege, un singur tribunal, respectiv Tribunalul Ilfov, nufuncţionează în prezent.

� În cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauzecivile, penale, comerciale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şifiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, societăți, registrul comerțului,insolvență, concurență neloială, precum şi, în raport cu natura şi numărul cauzelor, secţiimaritime şi fluviale sau pentru alte materii.

În materie civilă tribunalul judecă următoarele cauze:

� în primă instanță, tribunalul judecă toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altorinstanțe.

� în calitate de instanță de apel, judecă apelurile formulate împotriva hotărârilor pronunțate dejudecătorii în primă instanță.

� în calitate de instanță de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate dejudecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului şi în orice alte cazuri expres prevăzute delege.

În materie penală, tribunalul soluționează următoarele cauze:

În primă instanță:

� infracțiuni contra vieții, integrității corporale și sănătății, infracțiuni contra libertății persoanei,distrugerea calificată, infracțiuni care au produs consecințe deosebit de grave, traficul demigranți, tortura, infracțiuni de corupție și serviciu, divulgarea informațiilor secrete de stat,divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice, obținerea ilegală de fonduri,deturnarea de fonduri, nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materiiradioactive, nerespectarea regimului materiilor explozive, transmiterea sindromuluiimunodeficitar dobândit, infracțiuni contra siguranței și integrității sistemelor și datelorinformatice, constituirea unui grup infracțional organizat;

� infracțiuni săvârșite cu intenție depășită care au avut ca urmare moartea unei persoane;

� infracțiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcția de Investigare aInfracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sau Direcția Națională Anticorupție, dacă nusunt date prin lege în competența altor instanțe ierarhic superioare;

� infracțiunea de spălare a banilor, precum și infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificărileulterioare;

� alte infracțiuni date prin lege în competența sa.

� Tribunalul soluționează conflictele de competență dintre judecătoriile din circumscripția sa,precum și contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorie în cazurileprevăzute de lege.

� Judecătoriile sunt instanţe organizate în judeţe şi în sectoarele municipiului Bucureşti.

� Localităţile care fac parte din circumscripţia judecătoriilor din fiecare judeţ sunt stabilite înHotărârea Guvernului nr. 337/1993 cu modificările şi completările ulterioare.

� În raport cu natura şi numărul cauzelor, în cadrul judecătoriilor se pot înfiinţa secţii sau completespecializate.

Judecătorii

� La nivelul acestor instanţe, legea prevede organizarea secţiilor sau a completelor specializatepentru minori şi familie.

� Fiecare instanţă judecătorească este condusă de un preşedinte care exercită atribuţiimanageriale.

� Secţiile instanţelor judecătoreşti sunt conduse de câte un preşedinte de secţie.

� De asemenea, în cadrul fiecărei instanţefuncţionează un colegiu de conducere, carehotărăşte cu privire la problemele generalede conducere ale instanţei.

� Cu excepţia judecătoriilor şi a tribunalelorspecializate, toate celelalte instanţejudecătoreşti menţionate au personalitatejuridică.

În materie civilă, Judecătoriile soluționează în principal următoarele cauze:

� cererile date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile încare prin lege se prevede în mod expres altfel;

� cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii;

� cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spații aflateîn proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum și cele privind raporturile juridicestabilite de asociațiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz;

� cererile de evacuare;

� cererile referitoare la zidurile și șanțurile comune, distanța construcțiilor și plantațiilor, dreptul detrecere, precum și la orice servituți sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute delege, stabilite de părți ori instituite pe cale judecătorească;

� cererile privitoare la strămutarea de hotare și cererile în grănițuire;

� cererile posesorii;

� cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorullor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe;

� cererile de declarare judecătorească a morţii unei persoane;

� cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare;

� cererile în materie de moștenire, indiferent de valoare;

� cererile privind uzucapiunea, indiferent de valoare;

� cererile în materia fondului funciar, cu excepția celor date prin lege special în competența altorinstanțe;

� orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent decalitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.

De asemenea, judecătoriile judecă căile de atac împotriva hotărârilor autorităților administrațieipublice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute delege și orice alte cereri date prin lege în competența lor.

� În materie penală, Judecătoriile soluționează în principal următoarele cauze:

� În general, toate tipurile de infracțiuni, cu excepția celor care trebuie judecate, conform legii, înprimă instanță de tribunale, curțile de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție.

� Instanţele militare sunt organizate în tribunale militare, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şiCurtea Militară de Apel Bucureşti.

� Instanţele militare au, fiecare, statut de unitate militară, cu indicativ propriu.

Instanțele militare

Instanțele militare sunt:

a) tribunalele militare;

b) Tribunalul Militar Teritorial București;

c) Curtea Militară de Apel București.

� Instanțele militare judecă la sediul acestora.

� Pentru motive temeinice, instanța poate dispune ca judecata să se desfășoare în alt loc.

� Instanțele militare pot judeca și pe teritoriul altor state, militari români, membri ai unei forțemultinaționale, în condițiile în care, potrivit unei convenții internaționale, pe teritoriul statuluiprimitor poate fi exercitată jurisdicția română.

� La ședințele de judecată, judecătorii și procurorii militari sunt obligați să poarte uniforma militară.

� Când inculpatul este militar activ, președintele completului de judecată, precum și procurorulcare participă la judecarea cauzei trebuie să facă parte cel puțin din aceeași categorie de grade.

� Când gradul procurorului nu face parte din aceeași categorie cu gradul învinuitului sauinculpatului, acesta va fi asistat de un alt procuror cu grad din categoria corespunzătoare, numitde conducătorul parchetului la care este înregistrată cauza.

� În municipiile București, Cluj-Napoca, Iași și Timișoara funcționează tribunale militare.

� Tribunalele militare judecă procesele și cererile date prin lege în competența lor.

� Tribunalul militar este condus de un președinte ajutat de un vicepreședinte, colegiile deconducere fiind formate din președinte și doi judecători.

� În municipiul București funcționează Tribunalul Militar Teritorial București.

� Tribunalul Militar Teritorial București este condus de un președinte ajutat de un vicepreședinte,colegiul de conducere fiind format din președinte și doi judecători.

� Președintele Tribunalului Militar Teritorial București este ordonator terțiar de credite.

� Curtea Militară de Apel funcționează în municipiul București, ca instanță unică, cu personalitatejuridică, fiind condusă de un președinte ajutat de un vicepreședinte, colegiul de conducere fiindformat din președinte și doi judecători.

� Președintele Curții Militare de Apel București este ordonator secundar de credite.

� Pe lângă fiecare curte de apel, tribunal, tribunal pentru minori şi familie şi judecătoriefuncţionează un parchet. În mod similar, pe lângă fiecare instanţă militară funcţionează unparchet militar.

� Parchetele au sediul în localităţile în care îşi au sediul instanţele pe lângă care funcţionează şiau aceeaşi circumscripţie cu acestea.

Parchete

� Unităţile de parchet care au personalitate juridică sunt parchetele de pe lângă curţile de apel şiparchetele de pe lângă tribunale.

� Parchetele de pe lângă curţile de apel şi tribunale au în structură secţii, în cadrul cărora potfuncţiona servicii şi birouri. Parchetele de pe lângă curţile de apel au în structură şi câte o secţiepentru minori şi familie.

� În raport cu natura şi numărul cauzelor, în cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii potfuncţiona secţii maritime şi fluviale.

� Parchetele de pe lângă curţile de apel sunt conduse de procurori generali, iar parchetele de pelângă tribunale, tribunale pentru minori şi familie şi judecătorii sunt conduse de prim-procurori.

� Secţiile, serviciile şi birourile parchetelor de pe lângă instanţe sunt conduse de procurori şefi.

� În cadrul fiecărui parchet funcţionează colegii de conducere, care avizează problemele generalede conducere ale parchetelor.

� Activitatea tuturor parchetelor este coordonată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţieşi Justiţie, care are personalitate juridică şi gestionează bugetul Ministerului Public.

� Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este condus de procurorul general alParchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ajutat de un prim-adjunct, un adjunctşi trei consilieri.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

� În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează un colegiu deconducere, care hotărăşte asupra problemelor generale ale Ministerului Public.

� Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie are în structură secţii, servicii, birouri, conduse deprocurori şefi, inclusiv pentru combaterea infracţiunilor săvârşite de militari.

� Structură din cadrul Ministerului Public, DIICOT este specializată în combaterea și investigareainfracțiunilor de criminalitate organizată și terorism.

� A fost înființată în anul 2004, în scopul destructurării grupurilor infracționale organizate,frontaliere şi transfrontaliere.

� slide 50

� Atribuţiile, competenţa, structura, organizarea şi funcţionarea acestei Direcţii sunt reglementateîn Legea nr.508/2004 modificată şi completată.

� DIICOT efectuează investigații în materia infracțiunilor grave, definite de Ordonanța de urgențăa Guvernului nr. 78/2016, aprobată prin Legea nr. 120/04.06.2018.

Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism

� Direcția Națională Anticorupție (DNA) este o structură de parchet specializată în combatereacorupției mari și medii.

� Este creată ca un instrument necesar în descoperirea, investigarea și aducerea în fața instanțeia cazurilor de corupție medie și mare. Prin activitatea sa, contribuie la reducerea corupției, însprijinul unei societăți democratice apropiate de valorile europene.

Departamentul Naţional Anticorupţie

� DNA, ca structură având competențe clar definite pe zona de combatere a corupției mari șimedii, a fost creată după un model adoptat de mai multe state europene – Spania, Norvegia,Belgia, Croația.

� DNA este o entitate independentă în raport cu instanțele judecătorești, cu parchetele de pelângă acestea, precum și în relațiile cu celelalte autorități publice.

� Direcția Națională Anticorupție este o structură complexă.

� Procurorii Direcției sunt sprijiniți în activitatea de urmărire penală de ofițeri și agenți de polițiejudiciară, precum și de specialiști cu înaltă calificare în domeniile economic, financiar, bancar,vamal, informatic și în alte domenii.

� Aceștia își desfășoară activitatea în cadrul unor echipe operative complexe, sub directaconducere, supraveghere și control al procurorului, pentru a spori eficiența și calitateaanchetelor penale.

� Funcția de procuror, ofițer de poliție judiciară sau specialist în cadrul DNA este incompatibilă cuorice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior.

� DNA desfășoară urmărirea penală pentru infracțiuni de corupție și asimilate cu acestea.Modificările succesive ale legislației au vizat ca această structură specializată să se ocupenumai de combaterea faptelor de corupție de nivel înalt și mediu. De asemenea, DNAinvestighează infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene precum și anumitecategorii de infracțiuni grave de criminalitate economico-financiară.

În activitatea curentă a Direcției Naționale Anticorupție, cele mai frecvente modalități prin careprocurorii iau cunoștință despre comiterea infracțiunilor pentru care sunt competenți a efectua actede urmărire penală, sunt:

Sesizări din partea cetățenilor și a persoanelor juridice:� Plângerea - situația în care o persoană încunoștințează DNA, cu privire la o vătămare care i s-a

cauzat printr-o infracțiune de competența acestei Direcții;

� Denunțul - situația în care o persoană, care deține informații despre săvârșirea unor infracțiunide corupție, le comunică DNA;

� Autodenunțul- situația în care o persoană, care a săvârșit o infracțiune de corupție dorește săbeneficieze de circumstanțe de atenuare sau de exonerare a răspunderii penale, în condițiilelegii, anunță autoritățile judiciare despre comiterea infracțiunii, înainte ca acestea din urmă să fiaflat din alte surse;

Sesizări din partea autorităților și instituțiilor publice:� Sesizări primite de la autoritățile cu atribuții de control, cum ar fi Agenția Națională de

Administrare Fiscală, Curtea de Conturi, Departamentul de Luptă Anti-fraudă, Oficiul NaționalPentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor etc.;

� Sesizări primite de la organele de poliție;

� Sesizări primite de la alte parchete;

� Sesizări și informări primite de la serviciile specializate în culegerea de informații

� Sesizări din oficiu - ca urmare a datelor/informațiilor obținute de procurori în activitatea curentăsau ca urmare a materialelor publicate în mass media.

� La nivel central, din punct de vedere structural, Direcția Națională Anticorupție, este organizatăîn secții, servicii și alte compartimente.

� Serviciile teritoriale funcționează în localități unde se află sedii ale Curților de Apel și suntconduse de procurori șefi, aflați în subordinea directă a procurorului șef al DNA.

� Aceștia sunt numiți pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată, de cătreConsiliul Superior al Magistraturii, la propunerea procurorului șef al Direcției.

Principalele atribuții ale procurorului șef al DNA sunt:

� Conduce și coordonează întreaga activitate a DNA, luând măsuri pentru buna funcționare a acesteia;

� Urmărește ca repartizarea cauzelor procurorilor să respecte criteriile: specializarea procurorului, volumul deactivitate al procurorului, complexitatea și operativitatea soluționării cauzelor, evitarea conflictelor de interesesau a incompatibilităților în exercitarea funcțiilor;

� Înființează și desființează secțiile DNA, cu avizul CSM și dispune înființarea și desființarea serviciilor, birourilor șia altor compartimente de activitate ale DNA;

� Numește și revocă procurorii DNA, cu avizul CSM;

� Propune CSM numirea sau revocarea procurorilor în funcții de conducere în cadrul DNA;

� Numește și revocă ofițerii de poliție judiciară ai DNA detașați prin ordin al ministrului internelor și reformeiadministrative;

� Numește, cu avizul ministerelor de resort, specialiști cu înaltă calificare în domeniul economic, financiar,bancar, vamal, informatic, precum și în alte domenii;

� Încadrează personalul auxiliar de specialitate și personalul economic și administrativ din cadrul DNA;

� Repartizează procurorii și celelalte categorii de personal din cadrul DNA pe secții, servicii, birouri și altecompartimente de activitate;

� Prezintă CSM și ministrului justiției raportul anual privind activitatea DNA.;

� Procurorul șef al DNAreprezintă instituția în relațiilecu celelalte autorități publiceși cu orice persoane juridiceori fizice, din țară saustrăinătate. În exercitareaatribuțiilor care îi revin,procurorul șef al DNA poateemite ordine cu caracterintern.

� Cei doi procurori șefi adjuncțiai DNA aduc la îndepliniremăsurile dispuse deprocurorul șef, coordonează șicontrolează activitateasecțiilor, servicfiilor, birourilorși a celorlalte compartimentede activitate conformrepartizării dispuse deprocurorul șef al DNA.

Vă multumim!