Instalatii de GazAcest curs prezinta Instalatii de Gaz.In acest PDF poti vizualiza cuprinsul si bibliografia (daca sunt disponibile) si aproximativ doua pagini dindocumentul original.Arhiva completa de pe site contine un fisier, intr-un numar total de 14 pagini.Fisierele documentului original au urmatoarele extensii: doc.

ExtrasCAPITOLUL 9

TEHNOLOGIA DE EXECUTARE A INSTALAŢIILOR DE GAZE COMBUSTIBILE

9.1 Gaze combustibile

Gazele care sunt folosite în practică pentru obţinerea căldurii prin combinarea lor activă cu oxigenul dinaerul atmosferic se numesc gaze combustibile.

Ele pot fi gaze simple (de exemplu metanul) sau amestecuri de mai multe gaze simple (de exemplu gazulde sondă, gazul petrolier lichefiat).

În afară de gazele combustibile mai există şi alte gaze care se pot combina cu oxigenul atmosferic, adicăpot arde, dar care nu se pot considera combustibili, deoarece nu se folosesc în mod obişnuit la realizareacăldurii; în această categorie intra:

- hidrogenul, care nu se poate folosi drept combustibil din cauza vitezei prea mari de ardere (pericol deexplozie);

- oxidul de carbon, care este foarte otrăvitor;

- hidrogenul sulfurat, care atacă foarte activ metalele şi în special fierul;

- acetilena, din cauza capacităţii ei de autoexplozie când este comprimată la peste 15 - 20 kgf/cm2 etc.

Totuşi aceste gaze intra în mod obişnuit în compoziţia gazelor combustibile care constau din amestecuri.Totdeauna, însă, aceste gaze sunt amestecate şi cu gaze care nu ard şi care le reduc în măsură apreciabilădezavantajele arătate la fiecare dintre ele.

Gazele combustibile pot da căldură prin ardere datorită conţinutului lor în carbon şi hidrogen. Un gazcombustibil emană maximul de căldură atunci când carbonul pe care îl conţine se transformă în bioxid decarbon şi de asemenea tot hidrogenul se transformă în vapori de apă, adică gazul arde complet.

Cel mai răspândit gaz combustibil la noi în ţară este metanul natural. În pământ gazul metan este închis, lapresiuni de 200 – 300 kgf/cm2 de către apele de zăcământ, în straturi de nisip sau de roci poroase, deunde prin sonde este extras astfel încât să nu ia cu el nisipul sau să rupă din roca în care se găseşte.

După ce este trecut printr-un separator, în care rămân apa sau nisipul eventual antrenate, gazul estemăsurat şi apoi este adunat de la mai multe sonde într-o conductă colectoare, prin care gazul trece cupresiunea de 40 – 50 kgf/cm2 într-o conductă subterană de transport şi este condus spre oraşele în care seva distribui.

La intrarea în oraşe, la staţiile de primire, presiunea gazului este redusă la 1-2 kgf/cm2, presiune cu caregazul metan natural se distribuie la consumatori tot prin conducte subterane, la care sunt racordate

instalaţiile din imobile.

Metanul natural din zăcămintele de gaz de la noi din ţară este aproape metan curat (98-99,8%) astfel încâtîn practică, se consideră că are aceleaşi proprietăţi cu ale metanului chimic curat.

Metanul este un gaz fără miros, invizibil. Pentru a putea fi sesizat, metanul se odorizează cu o substanţărău mirositoare (etil mercaptanul) care să se poată percepe în cantităţi cât mai mici.

Există şi alte gaze combustibile, utilizate în România cum ar fi:

- gazul de sondă;

- gazul petrolier lichefiat (propan+butan);

- gaz de cocserie;

- gazul cu gazogen – care se obţine prin suflarea unui curent de aer, de abur, cu oxigen sau de amestecuriale acestora, printr-un strat cu cărbune (natural sau cocs) încălzit la temperatura de 1000 – 1200 oC;

- gazul de furnal.

Clasificarea instalaţiilor de gaze

După scopul în care sunt construite instalaţiile de gaze se clasifică după cum urmează:

- instalaţii de colectare şi de transport a gazelor;

- instalaţii de distribuţie a gazelor;

- instalaţii de utilizare a gazelor.

În toate aceste categorii de instalaţii pot să fie prezente următoarele tipuri de elemente:

- conducte subterane şi lucrări de traversare;

- conducte aeriene pe lucrări de construcţii speciale;

- conducte în clădiri sau ataşate clădirilor;

- staţii cu aparate (de odorizare, de reglare sau de măsurare);

- aparate pentru măsurarea consumului gazelor;

Caracteristicile tehnice specifice fiecărei categorii de instalaţii impun materialelor calităţii diferite, iarexecuţiei anumite condiţii specifice.

9.1.1 Tehnologia de realizare a instalaţiilor de colectare şi transport a gazelor

Gazele colectate de la sondele de petrol sunt, în general, gaze bogate, adică gaze care au un conţinut degazolină mai mare cu 50g/Nm3, deoarece, chiar după trecerea prin separatoare, mai conţin încă produsepetroliere lichefiabile, care la un loc alcătuiesc gazolina.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Documentul complet de 14 pagini il poti citi daca il descarci din Biblioteca.RegieLive.ro

Imagini din documentul complet:

Mai multe detalii se gasesc in pagina documentului din Biblioteca.RegieLive.ro