Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă

CONTROLUL ACTIVITĂŢILOR CU RISC DE ACCIDENTE

MAJORE

Directivele SEVESO – transpunere în legislaţia României

(H.G. nr. 804/2007)

Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă

ACTE NORMATIVE emise la nivelul Uniunii Europene

• Directiva Consiliului nr. 82/501/CEE privind hazardele de accidente majore la anumite activităţi industriale Seveso I

(O.J. No L 230 din 05.08.1982).• Directiva nr. 96/82/CE privind controlul accidentelor majore

produse de substanţe periculoase Seveso II(O.J. No L 10 din 14.01.1997• Decizia Comisiei 98/433/CE privind stabilirea unor criterii

armonizate pentru acordarea de exceptări în conformitate cu articolul 9 din Directiva 96/82/ CE

(OJ No L 192/1998)• Directiva nr. 105/2003/EC de amendare a Directivei nr.

96/82/EC Seveso III(O.J. din 31.12.2003)

Transpunerea prevederilor Directivelor SEVESO în legislaţia României

• Legea nr. 92/2003 pentru aderarea României la Convenţia privind efectele transfrontiere ale accidentelor industriale adoptată la Helsinki la 17 martie 1992

• Hotărârea Guvernului României nr. 804/2007, privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase, împreună cu legislaţia subsecventă emisă în baza acestei hotărâri.

H.G.R. nr. 804/2007 reglementează măsuri privind prevenirea accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase, precum şi limitarea consecinţelor acestora asupra sănătăţii populaţiei şi mediului, pentru asigurarea unui nivel înalt de protecţie, într-un mod coerent şi eficient

AUTORITĂŢI PUBLICE investite în aplicarea H.G.R. nr. 804/2007

la nivel judeţean: a. Agenţiile judeţene pentru protecţia

mediului, prin secretariatul de risc - SRAPM;b. Comisariatele judeţene din cadrul Gărzii

Naţionale de Mediu - CJGNM;c. Inspectoratele judeţene pentru situaţii de

urgenţă - ISU.

OBIECTIVE care intră sub incidenţa prevederilor H.G.R. nr. 804/2007

Amplasamente în cadrul cărora sunt prezente substanţe periculoase în cantităţi egale sau mai mari decât cele prevăzute în anexa nr. 1, partea 1 şi partea a 2-a, coloana 2 (Risc minor) sau coloana 3 (Risc Major).

Prin prezenţa substanţelor periculoase se înţelege existenţa efectivă sau anticipată a acestor substanţe pe amplasament sau a acelora care se consideră că pot fi generate dacă se pierde controlul asupra unui proces chimic industrial, în cantităţi egale sau mai mari decât valorile limită prevăzute în anexa nr. 1, partea 1 şi partea a 2-a.

LEGISLAŢIA SEVESO NU SE APLICĂ pentru:

• amplasamentele, instalaţiile sau depozitele militare;• pericolele induse de radiaţii ionizante;• transportul de substanţe periculoase şi depozitarea temporară

intermediară pe căi rutiere, căi ferate, căi interne de navigaţie, căi maritime sau căi aeriene, din afara amplasamentelor care intră sub incidenţa prezentei hotărâri, inclusiv operaţiile de încărcare, descărcare şi transport la sau de la alte mijloace de transport, în docuri, punţi sau staţii de triaj;

• transportul de substanţe periculoase prin conducte, inclusiv în staţii de pompare, situate în afara amplasamentelor încadrate sub Directiva Seveso;

• exploatarea, respectiv: explorarea, extracţia şi prelucrarea minereurilor în mine, cariere sau foraje, cu excepţia operaţiunilor de prelucrare chimică şi termică şi depozitare, aferente operaţiilor care implică substanţe periculoase;

• explorarea şi exploatarea maritimă a mineralelor, inclusiv a hidrocarburilor;

• depozitele de deşeuri, cu excepţia instalaţiilor funcţionale de eliminare a sterilului, inclusiv iazurile de decantare sau barajele, conţinând substanţe periculoase, în mod special, când sunt folosite la prelucrarea chimică şi termică a mineralelor.

OBLIGAŢIILE OPERATORILOR ECONOMICI • notificarea activităţii;• să numească la nivelul amplasamentului un responsabil în domeniul

managementului securităţii;• notificarea modificărilor în structură, substanţe, cantităţi, organizare;• elaborarea documentelor, în funcţie de riscul pe care îl prezintă (PPAM,

Rap Sec, PUI);• revizuirea planurilor de urgenţă internă la fiecare 3 ani şi rapoartelor de

securitate la fiecare 5 ani;• testarea planurilor de urgenţă internă prin exerciţii anuale;• punerea la dispoziţia autorităţilor a informaţiilor necesare întocmirii

planurilor de urgenţă externă;• notificarea autorităţilor în cazul producerii unui accident major;• informarea publicului asupra expunerii la risc, a substanţelor prezente şi a

măsurilor de protecţie şi comportamentului în cazul producerii unui accident major;

• să suporte cheltuielile expertizelor suplimentare pentru lămurirea unor aspecte cuprinse în rapoartele de securitate şi planurile de urgenţă internă, în cazul în care autorităţile competente consideră necesară efectuarea acestora.

PLANURILE DE URGENŢĂ INTERNĂ ŞI EXTERNĂ

Pentru toate amplasamentele care intră sub incidenţa prevederilor art. 10 → Risc major, operatorul trebuie să elaboreze un plan de urgenţă internă care să cuprindă măsurile ce trebuie aplicate în interiorul amplasamentului.

În baza informaţiilor puse la dispoziţie de către operator, ISU elaborează un plan de urgenţă externă care cuprinde măsurile ce trebuie luate în exteriorul amplasamentului.

Planurile de urgenţă internă şi externă sunt evaluate, testate şi, unde este necesar, revizuite şi actualizate de către operator, respectiv ISU, periodic, la un interval de cel mult 3 ani.

PLANURILE DE URGENŢĂ INTERNĂ ŞI EXTERNĂ

Măsurile prevăzute în planurile de urgenţă se pun în aplicare imediat de către operator şi, dacă este necesar, de către ISU, în următoarele situaţii:

a. când survine un accident major; saub. când survine un eveniment necontrolat, care poate,

prin natura sa, să conducă la un accident major.Autorităţile publice locale participă cu forţe şi mijloace la

punerea în aplicare a prevederilor planurilor de urgenţă locale în cazul producerii unor accidente majore.

INFORMAREA PUBLICULUIOperatorul amplasamentului care intră sub incidenţa

prevederilor art.10 → Risc major, furnizează, din oficiu, periodic şi în forma cea mai adecvată, informaţii privind măsurile de securitate în exploatare şi comportamentul în caz de accident tuturor persoanelor, precum şi factorilor de decizie din cadrul unităţilor care deservesc publicul, care ar putea fi afectate de un accident major produs pe amplasament.

Autorităţile publice competente la nivel regional şi judeţean iau toate măsurile necesare pentru ca publicul să îşi poată exprima opinia cu privire la:

• planificarea de amplasamente noi care intră sub incidenţa art.10;

• modificarea amplasamentelor existente aflate sub incidenţa art.11, în legătură cu obligaţiile privind planificarea amenajării teritoriului;

• dezvoltările din jurul amplasamentelor existente.

MĂSURI ÎN CAZUL PRODUCERII UNUI ACCIDENT MAJOR

Operatorul are obligaţia să informeze în termen de maximum două ore autorităţile publice competente la nivel judeţean cu privire la:

• circumstanţele accidentului, substanţele periculoase implicate, datele disponibile pentru evaluarea efectelor accidentului asupra sănătăţii populaţiei şi mediului şi măsurile de urgenţă luate;

• acţiuni pe care intenţionează să le întreprindă pentru atenuarea efectelor pe termen mediu şi lung ale accidentului şi pentru a preveni repetarea unui astfel de accident;

• actualizări ale informaţiilor furnizate, dacă investigaţiile ulterioare dezvăluie elemente suplimentare, care modifică informaţiile iniţiale sau concluziile formulate anterior.

CONDIŢII PENTRU INTERZICEREA UTILIZĂRII, EXPLOATĂRII SAU PUNERII ÎN FUNCŢIUNE

• Dacă în urma analizării de către autorităţile publice competente la nivel judeţean a măsurilor luate de operator în vederea prevenirii şi diminuării efectelor accidentelor majore se constată grave deficienţe în aplicarea acestora, CJGNM şi ISU dispun măsura interzicerii utilizării, exploatării sau punerii în funcţiune a oricărui amplasament, instalaţii sau unităţi de stocare ori a oricărei părţi din acestea.

• În cazul neîndeplinirii în termen de către operator a obligaţiilor prevăzute la art. 7 (notificarea), 8 (PPAM), 10 (RapSec) şi 12 (planuri urgenţă) sau în cazul netransmiterii oricărei informaţii solicitate de autorităţile competente, în condiţiile prevederilor H.G.R. nr. 804/2007, ISU şi CJGNM pot lua măsura interzicerii utilizării, exploatării sau punerii în funcţiune a oricărui amplasament, instalaţii sau unităţi de stocare ori a oricărei părţi din acestea.

• Litigiile în legătură cu deciziile luate se soluţionează potrivit dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

• SISTEMUL DE INSPECTII

• ISU şi CJGNM organizează sistemul de inspecţie şi control adaptat tipului de amplasament în cauză, indiferent de primirea raportului de securitate sau a oricărei alte documentaţii elaborate de operator.

• Procedura de inspecţie pentru obiectivele care prezintă pericole de producere a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase, este aprobată prin ordinul MMGA nr. 1.299/2005

• Tabel cu contravenţiile săvârşite de operatorul economic care se sancţionează potrivit art. 24, alin. (1) din H.G.R. nr. 804/2007

Operatorul are obligaţia de a transmite SRAPM o NOTIFICARE după cum urmează:

a) pentru amplasamentele noi, anterior începerii construcţiei acestora cu respectarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, potrivit prevederilor legislaţiei specifice;

b) pentru amplasamentele existente, în termen de cel mult 30 de zile de la data intrării în vigoare a H.G.R. nr. 804/2007;

c) pentru amplasamentele care intră ulterior sub incidenţa domeniului de reglementare a H.G.R. nr. 804/2007 în condiţiile prevăzute la art. 2 alin. (1), în cel mult 30 de zile de la data încadrării.

Notificarea va cuprinde obligatoriu următoarele informaţii:

a) denumirea sau, după caz, numele comercial al operatorului şi adresa completă a amplasamentului în cauză;

b) adresa completă a sediului social al operatorului;c) numele şi funcţia persoanei care administrează

amplasamentul, dacă acestea sunt diferite de cerinţele de la lit. a);

d) informaţii suficiente în vederea identificării substanţelor periculoase sau categoriilor de substanţe implicate;

e) cantitatea şi starea fizică sub care se prezintă substanţele periculoase sau substanţele implicate;

f) activitatea curentă sau, în cazul modificărilor, activitatea propusă a instalaţiei ori a unităţii de stocare;

g) condiţiile de mediu din imediata vecinătate a amplasamentului, cu prioritate acele elemente care pot provoca accidente majore sau care pot agrava consecinţele acestora.

Operatorul trebuie să informeze imediat SRAPM în următoarele situaţii:

a) în cazul creşterii semnificative a cantităţii sau al schimbării semnificative a naturii ori a stării fizice a substanţelor periculoase prezente, în raport cu notificarea transmisă de operator, întocmită cu respectarea prevederilor paragrafului anterior, sau la apariţia oricărei modificări în procesele în care acestea sunt utilizate;

b) în cazul modificării unui amplasament sau a unei instalaţii care ar putea duce la creşterea pericolelor de a provoca un accident major;

c) în cazul închiderii definitive a instalaţiei / amplasamentului.

În cazul producerii unui accident major, operatorul are obligaţia să informeze în termen de maximum două ore autorităţile publice competente la nivel judeţean cu privire la:

a) circumstanţele accidentului, substanţele periculoase implicate, datele disponibile pentru evaluarea efectelor accidentului asupra sănătăţii populaţiei şi mediului şi măsurile de urgenţă luate;

b) acţiuni pe care intenţionează să le întreprindă pentru atenuarea efectelor pe termen mediu şi lung ale accidentului şi pentru a preveni repetarea unui astfel de accident;

c) actualizări ale informaţiilor furnizate, dacă investigaţiile ulterioare dezvăluie elemente suplimentare, care modifică informaţiile iniţiale sau concluziile formulate anterior.

Procedurile de notificare a activităţilor care prezintă pericole de producere a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase şi, respectiv, a accidentelor majore produse, sunt aprobate prin ordinul MAPAM nr. 1.084 din 22 decembrie 2003

NOTIFICARE ACTIVITATE

NOTIFICARE ACCIDENT MAJOR

Operatorul are obligaţia să elaboreze un document care să stabilească politica sa de prevenire a accidentelor majore (PPAM) şi care să garanteze că aceasta este implementată în mod corespunzător în scopul protejării, la un nivel ridicat, a sănătăţii populaţiei şi mediului, prin mijloace, structuri şi sisteme de management adecvate.

PPAM trebuie să respecte principiile prevăzute în cuprinsul Anexei nr. 3 la H.G.R. nr. 804/2007 şi este pus la dispoziţia SRAPM.

POLITICA DE PREVENIRE A ACCIDENTELOR MAJORE

Pentru amplasamentele care intră ulterior sub incidenţa domeniului de reglementare, operatorul elaborează PPAM în termen de 90 de zile de la data încadrării.

Art. 8 PPAM se întocmeşte pentru amplasamentele în cadrul cărora sunt prezente substanţe periculoase în cantităţi egale sau mai mari decât cele prevăzute în Anexa nr. 1, partea I şi partea a II-a, coloana 2 (→ Risc minor).

Art. 10 (1) Operatorul este obligat să elaboreze un raport de securitate în scopul:– de a demonstra că a implementat politica de

prevenire a accidentelor majore, precum şi planul de management al securităţii pentru aplicarea acestei politici, potrivit prevederilor Anexei nr. 3;

POLITICA DE PREVENIRE A ACCIDENTELOR MAJORE

POLITICA DE PREVENIRE

Operatorul economic va elabora principiile generale ce stau la baza politicii.

Operatorul amplasamentului va prezenta obiectivele pe care intenţionează să le urmeze în prevenirea şi controlul accidentelor majore, pentru protecţia angajaţilor, a populaţiei şi a mediului.

Operatorul va include în document angajamentele propriu-zise pentru atingerea obiectivelor.Pentru fiecare angajament, operatorul economic va indica un responsabil, un termen de realizare şi bugetul alocat.

Gradul de detaliu al PPAM trebuie să fie proporţional cu pericolele prezentate de amplasament.

SMS – Sistemul de Management al Securităţii

În HG 804/2007, operatorul unui amplasament situat la limita inferioara trebuie să ”…elaboreze un document care să stabilească politica sa de prevenire a accidentelor majore (PPAM) şi care să garanteze că aceasta este implementată în mod corespunzător în scopul protejării, la un nivel ridicat, a sănătăţii populaţiei şi mediului, prin mijloace, structuri şi sisteme de management adecvate.” art. 8 alin. (1)

În timp ce un operator situat la limita superioară trebuie să demonstreze: “…. că a implementat politica de prevenire a accidentelor majore, precum şi planul de management al securităţii pentru aplicarea acestei politici, potrivit prevederilor Anexei nr. 3” art. 10 alin. (1)

Sistemul de Management al Securităţii va fi implementat în concordanţă cu standardele internaţionale privind sistemele de management (ISO)

Sistemul de Management al Securităţii trebuie să cuprindă acea parte a sistemului general de management care include structura organizatorică, responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru determinarea şi implementarea politicii de prevenire a accidentelor majore.

(anexa 3 lit b) HG 804/2007)

Sistemul de management al securităţii trebuie să acopere cel puţin următoarele aspecte:

• *** Politica de prevenire a accidentelor majore

• organizare şi personal • identificarea şi evaluarea pericolelor

majore • controlul operaţional • managementul pentru modernizare • planificarea pentru situaţii de urgenţă • monitorizarea performanţei • audit şi revizuire

PPAMAudit si revizuire

SMS

Obiective

Angajamente pt. atingerea obiectivelor

Plan de măsuriResponsabil;Termen; Buget. organizare

şi personal

Proceduri

controlul operaţional

monitorizarea performanţei

Planificare îmbunătăţiri

Politica

PPAM

Obiective Angajamente pt. atingerea obiectivelor

Plan de măsuriResponsabil;Termen; Buget.

Îmi propun creşterea siguranţei instalaţiei

1) Se va instala un sistem electronic de monitorizare şi alarmare centralizat în camera de comandă;2) Personalul instalaţiei va fi instruit privind intervenţia în situaţii de urgenţă;3) Înlocuire valvelor de blocare.

1) Responsabil:GigelTermen execuţie:dec 2012Buget: 100000 $2) Responsabil, termen, buget.3) Responsabil, termen, buget.

Principii

Compania urmăreşte atingerea profiturilor vizate, menţinând un nivel ridicat de securitate pentru instalaţii şi angajaţi.

Politica şi SMS

• Implementarea iniţială a SMS trebuie să fie planificată în timp (program de măsuri şi acţiuni), iar această planificare trebuie să fie cuprinsă în cadrul politicii;

• Politica trebuie transmisă tuturor lucrătorilor din amplasament;

• Responsabilul în managementul securităţii va fi implicat în elaborarea politicii de prevenire a accidentelor majore.

Pentru amplasamentele în cadrul cărora sunt prezente substanţe periculoase în cantităţi egale sau mai mari decât cele prevăzute în Anexa nr. 1, partea I şi partea a II-a, coloana 3 (→ Risc major), operatorul este obligat să elaboreze un raport de securitate în scopul:

a) de a demonstra că a implementat politica de prevenire a accidentelor majore, precum şi planul de management al securităţii pentru aplicarea acestei politici, potrivit prevederilor Anexei nr. 3 la H.G. R. nr. 804/2007;

b) de a demonstra că a identificat pericolele potenţiale de accidente majore şi au fost luate măsurile necesare pentru prevenirea unor astfel de accidente şi limitarea consecinţelor acestora asupra sănătăţii populaţiei şi mediului;

c) de a demonstra că au fost incluse măsuri adecvate de siguranţă în proiectarea, construcţia, exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor, unităţilor de stocare, echipamentului şi infrastructurii din interiorul amplasamentului, care prezintă riscuri de accidente majore;

d) de a demonstra că planul de urgenţă internă a fost elaborat, iar informaţiile necesare pentru elaborarea planului de urgenţă externă au fost furnizate ISU, în vederea luării măsurilor necesare în cazul producerii unui accident major;

e) de a asigura informaţiile necesare autorităţilor publice competente la nivel regional şi judeţean şi autorităţilor publice locale responsabile cu planificarea amenajării teritoriului, pentru a permite luarea deciziilor cu privire la amplasarea de noi activităţi sau dezvoltarea ulterioară în jurul amplasamentelor existente.

RAPORTUL DE SECURITATE

Raportul de securitate trebuie să cuprindă:a) cel puţin datele şi informaţiile prevăzute în Anexa nr. 2;b) principalele organizaţii care au contribuit la elaborarea

acestuia;c) inventarul actualizat al substanţelor periculoase prezente în

cadrul amplasamentului.

Date şi informaţii minime care trebuie incluse in Raportul de securitate:

• Informaţii asupra sistemului de management şi asupra organizării amplasamentului cu privire la prevenirea accidentelor majore

• Prezentarea mediului în care este situat amplasamentul • Descrierea instalaţiei• Identificarea şi analiza riscurilor de accidente şi metodele de

prevenire• Măsuri de protecţie şi de intervenţie pentru limitarea

consecinţelor unui accident


Raportul de securitate este înaintat SRAPM după cum urmează:a) pentru amplasamentele noi, anterior începerii construcţiei

acestora, cu respectarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, potrivit prevederilor legislaţiei specifice;

b) pentru amplasamentele care intră ulterior sub incidenţa domeniului de reglementare a prezentei hotărâri, în cel mult 180 de zile de la data încadrării;

c) în cazul revizuirilor raportului de securitate, în termen de cel mult 10 zile de la data operării modificărilor şi/sau completărilor.

După analiza raportului de securitate se iau următoarele măsuri:a) SRAPM, după consultarea ISU, comunică operatorului concluziile

asupra acestuia şi, după caz, solicită informaţii suplimentare;b) dacă se impune, CJGNM şi, respectiv, ISU interzic punerea în

funcţiune sau continuarea funcţionării amplasamentului ori instalaţiei, în conformitate cu prevederile art. 17 din H.G.R. nr. 804/2007.


Raportul de securitate se revizuieşte periodic şi, dacă este necesar, se actualizează astfel:

a) odată la 5 ani;b) la iniţiativa operatorului sau la cererea autorităţilor

competente, dacă se justifică prin apariţia unor noi circumstanţe în funcţionarea amplasamentului sau ţinând seama de noile tehnologii din domeniul securităţii rezultate, de exemplu, din analiza accidentelor, a disfuncţionalităţilor apărute în activitatea de operare, precum şi de progresele ştiinţifice în domeniu.

Procedura de evaluare a raportului de securitate privind activităţile care prezintă pericole de producere a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase, este aprobată prin ordinul MAPAM nr. 142 din 25 februarie 2004.


Pentru toate amplasamentele clasificate la categoria Risc major, operatorul trebuie să elaboreze un plan de urgenţă internă care să cuprindă măsurile ce trebuie aplicate în interiorul amplasamentului, în următoarele condiţii:

a) pentru amplasamentele noi, anterior începerii construcţiei acestora, cu respectarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, potrivit prevederilor legislaţiei specifice;

b) pentru amplasamentele care intră ulterior sub incidenţa domeniului de reglementare, în cel mult 180 de zile de la data încadrării.

La elaborarea şi actualizarea planului de urgenţă internă operatorul este obligat să consulte personalul care lucrează în cadrul amplasamentului, inclusiv personalul subcontractat pentru diferite servicii pe termen lung.

PLANUL DE URGENŢĂ INTERNĂ

Pentru a da posibilitatea întocmirii planurilor de urgenţă externă, operatorul are obligaţia de a pune la dispoziţia ISU informaţiile necesare, după cum urmează:

a) pentru amplasamentele noi, anterior începerii construcţiei acestora;

b) pentru amplasamentele care intră ulterior sub incidenţa domeniului de reglementare, în cel mult 180 de zile de la data încadrării.

Planurile de urgenţă se întocmesc potrivit normelor metodologice elaborate de IGSU şi trebuie să cuprindă cel puţin informaţiile prevăzute în Anexa nr. 4 (normele metodologice privind elaborarea planurilor de urgenţă în caz de accidente în care sunt implicate substanţe periculoase, sunt aprobate prin ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 647/2005).

Planurile de urgenţă internă şi externă sunt evaluate, testate şi, unde este necesar, revizuite şi actualizate de către operator, respectiv ISU, periodic, la un interval de cel mult 3 ani. În cadrul procedurii de evaluare se iau în considerare schimbările care au loc pe amplasamente sau în serviciile de urgenţă implicate, noile cunoştinţe tehnice, precum şi noile cunoştinţe privind răspunsul la accidentele majore.

Măsurile prevăzute în planurile de urgenţă se pun în aplicare imediat de către operator şi, dacă este necesar, de către ISU, în următoarele situaţii:

a) când survine un accident major; saub) când survine un eveniment necontrolat, care poate,

prin natura sa, să conducă la un accident major.

Planul de urgenţă internă se întocmeşte în două exemplare, dintre care un exemplar se păstrează la dispeceratul obiectivului sau la ofiţerul de serviciu, iar celălalt exemplar, de către inspectorul de protecţie civilă al obiectivului.

Procesul de elaborare a planului de urgenţă internă se bazează pe informaţiile conţinute în raportul de securitate al obiectivului.

Planul de urgenţă internă, aprobat de către titularul activităţii, se prezintă spre avizare autorităţilor teritoriale pentru protecţie civilă, precum şi celorlalte autorităţi abilitate, în funcţie de specificul obiectivului. Avizul se eliberează sub semnătura şefului inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean.

Planul de urgenţă internă se va distribui după cum urmează:– două exemplare originale - la titularul de activitate;– o copie - la autoritatea teritorială de protecţie civilă;– o copie - la autoritatea teritorială de protecţie a mediului.

Extrase din planul de urgenţă internă se vor distribui autorităţilor publice care l-au avizat, forţelor de intervenţie interne şi externe care au misiuni de acţiune pe amplasament, precum şi vecinilor ce pot fi afectaţi în cazul producerii unui accident.

Responsabilitatea actualizării planului de urgenţă internă revine inspectorului de protecţie civilă al obiectivului, această activitate realizându-se anual sau ori de câte ori apar modificări.

Revizuirea planului de urgenţă internă se realizează la intervale de cel mult 3 ani sau la solicitarea autorităţilor teritoriale de protecţie civilă, pe baza modificărilor produse în:

– caracteristicile surselor de risc;– structura economică a obiectivului;– realizarea cooperării;– concepţia aplicării planului.

Planul de urgenţă internă va fi testat şi evaluat prin exerciţii organizate de către titularul activităţii.

Structura-cadru a planului de urgenţă internă:

1. Lista cu distribuţia planului2. Evidenţa actualizărilor şi revizuirilor3. Cuprins4. Generalităţi5. Informaţii despre obiectiv6. Identificarea şi clasificarea evenimentelor7. Clasificarea urgenţelor8. Notificarea, informarea şi alarmarea9. Organizarea şi conducerea acţiunilor de intervenţie10. Comunicaţiile11. Logistica12. Monitorizarea factorilor de mediu13. Comunicarea cu mass-media şi informarea publică14. Verificarea planului

articolului 12 (Planificarea în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului) din Directiva 96/82/EC → transpusă prin Hotărârea de Guvern nr. 804/2007 (articolul 13)

La nivel european, în domeniul urbanismului există un document cadru, Carta de la Leipzig pentru oraşe europene durabile

PLANIFICARE TERITORIALĂ

Liniile directoare descriu o procedură în cadrul procesului de elaborare a documentaţiilor de amenajarea teritoriului şi urbanism conform ipotezelor prezentate de art. 13 al Hotărârii de Guvern nr. 804/2007, respectiv:

1. crearea unor noi amplasamente2. modificarea unor amplasamente deja existente, care

intră sub incidenţa art. 11 al HG nr. 804/20073. propunerile de realizare a noi dezvoltări urbane

precum noi conexiuni de transport, zone ce cuprind locaţii frecventate de public şi zone rezidenţiale în vecinătatea amplasamentelor existente, iar aceste dezvoltări sau amplasări sporesc riscul sau consecinţele unui accident major.


Procedura descrisă de liniile directoare prezintă următoarele faze ale procesului de planificare teritoriala si urbana, ce vor fi prezentate în amănunt în cea de-a doua parte:

• Faza 1 – identificarea elementelor teritoriale, urbane şi de mediu

• Faza 2 – evaluarea zonelor de planificare la urgenta

• Faza 3 – validarea compatibilităţii teritoriale, urbane şi de mediu a obiectivelor.


CONCLUZII rezultate în urma

controalelor executate de INSPECŢIA DE PREVENIRE

Organizare şi personal • Sunt stabilite responsabilităţi cu privire la identificare,

alarmare şi intervenţie• Sunt emise acte de autoritate şi întocmite planuri de

intervenţie

Nivelul de pregătire a personalului• programe de pregătire• se efectuează periodic, pe bază de tematică aprobată• fişele individuale de instruire în domeniul situaţiilor de urgenţă• conţinutul planurilor de urgenţă internă este prelucrat periodic• planurile de urgenţă internă sunt testate şi evaluate conform

graficelor cu exerciţii şi antrenamente, avizate de ISU• după efectuarea exerciţiilor, rapoarte de evaluare

Sistemul de management şi organizare

Identificarea şi evaluarea pericolelor • identificarea sistematică → proceduri → analiza de risc• regulamente de funcţionare, instrucţiuni de lucru şi proceduri

operaţionale specifice

Controlul operaţional • se execută de către responsabilii în domeniile

managementului securităţii, protecţiei muncii, apărarea împotriva incendiilor şi situaţii de urgenţă

• controlul proceselor tehnologice


Managementul pentru modernizare • planificarea şi controlul tuturor schimbărilor• identificarea şi definirea schimbărilor propuse cu reţinerea şi

documentarea aprofundată• evaluarea şi prioritizarea implicaţiilor pentru mediu şi

siguranţă a schimbărilor propuse• nu implică revizuirea planurilor de intervenţie în situaţii de

urgenţă

Conformitatea planurilor de urgenţă internă• sunt întocmite în conformitate cu reglementările legale• Risc minor → PPAM


Notificare• cuprind elementele prevăzute de art. 7, alin. (2)• proceduri de notificare a accidentelor majore

Înştiinţarea şi pregătirea pentru intervenţie a forţelor proprii• conform schemelor de înştiinţare–avertizare–alarmare

Alarmarea personalului şi salariaţilor• sirene electrice şi electronice• alte mijloace de comunicaţii

Conducerea acţiunilor de intervenţie• Acţiunile de intervenţie în situaţii de urgenţă, sunt conduse de

directorii operatorilor economici prin intermediul membrilor celulelor de urgenţă

Organizarea intervenţiei în situaţii de urgenţă

Alte activităţi de control executate de către ofiţeri din Inspecţia de Prevenire:

1. control de fond privind modul de respectare a prevederilor legislaţiei specifice în domeniul apărării împotriva incendiilor şi protecţiei civile – se va executa, de regulă, în săptămâna imediat următoare încheierii inspecţiei comune;

2. controale tematice privind respectarea măsurilor de securitate – planificate a fi executate, de regulă, în semestrul în care nu este prevăzută inspecţia comună.

OBIECTIVE URMĂRITE1. verificarea respectării prevederilor actelor normative şi a celorlalte

reglementări privind apărarea împotriva incendiilor şi protecţia civilă;2. verificarea identificării riscurilor existente la nivelul operatorului

economic şi asigurarea măsurilor de protecţie corespunzător nivelului acestora;

3. verificarea evaluării consecinţelor riscurilor pentru viaţa oamenilor, mediu şi bunuri materiale;

4. evidenţierea riscurilor prin schimbul reciproc de informaţii între factorii de decizie, personalul angajat şi alte persoane interesate şi/sau implicate;

5. verificarea informării populaţiei privind riscurile identificate şi asupra modului de comportare în caz de situaţii de urgenţă specifice;

6. identificarea, din timp, a unor nereguli care în anumite condiţii ar conduce la producerea unor evenimente negative (incendii, dezastre);

7. verificarea gradului de pregătire a personalului operatorului economic în domeniul apărării împotriva incendiilor şi protecţiei la dezastre;

8. identificarea şi verificarea dotărilor cu sisteme şi instalaţii de protecţie împotriva incendiilor şi autospeciale de intervenţie a operatorilor economici precum şi a dotărilor specifice pentru intervenţia în caz de dezastre.

Înregistrează inspecţia şi/sau controlul, în registrul unic de control al operatorului

Contactează conducerea operatorului economicAnalizează îndeplinirea atribuţiilor legale privind substanţele

periculoase conform prevederilor raportului de inspecţieAnalizează modul de organizare a transmiterii/recepţionării

mesajelor de înştiinţare despre iminenţa producerii sau producerea situaţiilor de urgenţă către/de la administraţia publică centrală/locală şi ISUJ

Analizează modul de realizare a avertizării şi alarmării populaţiei din zona posibil a fi afectată

Analizează modul de organizare a protecţiei pe timpul utilizării şi depozitării materialelor nucleare sau radioactive

Analizează modul de organizare a apărării împotriva incendiilorControlează respectarea prevederilor normelor de apărare

împotriva incendiilor şi a reglementărilor aplicabile în spaţiile şi instalaţiile tehnologice din incinta operatorului economic

Controlează organizarea pe linia protecţiei civile

PROCEDURA DE CONTROL

La finalizarea inspecţiei şi a controlului privind apărarea împotriva incendiilor şi protecţie la dezastre, inspectorul:

1. întocmeşte, după caz, împreună cu reprezentanţii autorităţilor cu care desfăşoară în comun activitatea, raportul de inspecţie sau procesul verbal de control;

2. constată contravenţiile prevăzute de actele normative în vigoare şi aplică sancţiunile contravenţionale principale/complementare persoanelor fizice şi juridice, potrivit legii;

3. prezintă şi analizează raportul de inspecţie/procesul verbal de control cu conducerea obiectivului;

4. reactualizează fişa operatorului economic;5. valorifică concluziile în acţiuni de informare publică;6. reactualizează evidenţele existente;7. pregăteşte datele pentru raportările periodice la IGSU.

ÎNTREBĂRI ?

VĂ MULŢUMESC!

Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă

Documents

Transcript of Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă