Ing. MIHAI V. VOEVOD · Eroziunea solului este un proces natural care a modelat de-a lungul...

Investeşte în oameni!

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 –

2013

Axa prioritară: 1. „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe

cunoaştere”

Domeniul major de intervenţie: 1.5 „Programe doctorale și post-doctorale în sprijinul cercetării”

Titlul proiectului: „Programe doctorale si postdoctorale pentru promovarea excelentei in cercetare, dezvoltare si inovare

in domeniile prioritare – agronomic si medical veterinar, ale societatii bazate pe cunoastere” Beneficiar: UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA

ID Proiect: 132765

Cod contract: POSDRU/159/1.5/S/132765

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ

CLUJ-NAPOCA

ȘCOALĂ DOCTORALĂ DE ȘTIINȚE AGRICOLE INGINEREȘTI

Ing. MIHAI V. VOEVOD

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

CERCETĂRI PRIVIND COMPORTAREA

TALUZURILOR AMENAJATE DIN MUNICIPIUL

CLUJ-NAPOCA

Conducător științific,

Prof. univ. dr. ing. Marcel DÎRJA

CLUJ-NAPOCA

-2015-

Ing. Mihai VOEVOD Teză de doctorat CERCETĂRI PRIVIND COMPORTAREA TALUZURILOR AMENAJATE DIN MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA

2

CUPRINS

INTRODUCERE ..................................................................................................................................... 3

CAPITOLUL 1 ASPECTE GENERALE PRIVIND DEGRADAREA SOLURILOR ȘI FACTORII

CARE INFLUENȚEAZĂ EROZIUNEA SOLULUI ............................................................................. 4

CAPITOLUL 2 MĂSURI ȘI METODE DE COMBATERE A EROZIUNII SOLULUI ...................... 5

2.1.TEHICI DE CONSOLIDARE A TALUZURILOR ......................................................................... 5

2.1.1.Tehnici clasice de consolidare a taluzurilor .......................................................................... 5

2.1.2.Tehnici moderne de consolidare a taluzurilor ........................................................................ 5

2.2. CONSOLIDAREA TALUZURILOR CU AJUTORUL VEGETAȚIEI ........................................... 6

CAPITOLUL 3 SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII ................................................................ 6

CAPITOLUL 4 CADRUL ȘI CONDIȚIILE NATURAL ÎN CARE S-AU DESFĂSURAT

EXPERIENȚELE .................................................................................................................................... 7

CAPITOLUL 5 INSTALAREA EXPERIENȚELOR ȘI MATERIALUL BIOLOGIC UTILIZAT ...... 8

5.1. INSTALAREA EXPERIENȚELOR ................................................................................................ 8

5.2. MATERIALUL BIOLOGIC UTILIZAT ......................................................................................... 8

5.3. ORGANIZAREA EXPERIENȚELOR ............................................................................................ 9

CAPITOLOLUL 6 REZULTATE PRIVIND DEZVOLTAREA VEGETAȚIEI PE TALUZURI ........ 9

6.1. REZULTATE PRIVIND DEZVOLTAREA VEGETAȚIEI EXISTENTE PE TALUZURILE

DEGRADATE ...................................................................................................................................... 9

6.1.1.Dezvoltarea vegetației arbustive ............................................................................................. 9

6.1.2. Dezvoltarea vegetației arboricole Pinus nigra ................................................................... 13

6.2. REZULTATE PRIVIND DEZVOLTAREA VEGETAȚIEI PROPUSE PENTRU AMENAJAREA

TALUZURILOR DEGRADATE ......................................................................................................... 13

6.2.1. Dezvoltarea speciei Hedera helix ........................................................................................ 13

6.2.2. Dezvoltarea speciei Campsis radicans ................................................................................ 14

CAPITOLUL 7 REZULTATE PRIVIND PIERDERILE DE SEDIMENTE ÎN URMA EROZIUNI DE

SUPRAFAȚĂ ........................................................................................................................................ 15

CAPITOLUL 8 EFICIENȚA ECONOMICĂ A DIFERITELOR TEHNICI DE AMENAJARE A

TALUZURILOR ................................................................................................................................... 18

CAPITOLUL 9 CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI ............................................................................ 19

9.1. CONCLUZII PRIVIND DEZVOLTAREA VEGETAȚIEI ARBUSTIVE ...................................... 19

9.2. CONCLUZII PRIVIND DEZVOLTAREA VEGETAȚIEI ARBORICOLE .................................. 20

9.3. CONCLUZII PRIVIND DEZVOLTAREA VEGETAȚIEI PROPUSE ......................................... 21

9.4. CONCLUZII PRIVIND DETERMINAREA PIERDERILOR DE SOL ....................................... 21

9.5. CONCLUZII PRIVIND EFICIENȚA ECONOMICĂ DE AMENAJARE A TALUZURILOR ..... 22

9.6. RECOMANDĂRI ........................................................................................................................ 22

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ............................................................................................................ 23


3

INTRODUCERE

Eroziunea solului este un proces natural care a modelat de-a lungul timpului

mediul înconjurător sub aspectul factorilor naturali la care li se mai adaugă și

intervenția factorilor antropici.

Cercetările efectuate pe plan mondial au evidențiat ca un teren lipsit de

vegetație este supus proceselor de degradare. Dintre procesele care afectează calitatea

solului, eroziunea prezintă de fapt, cel mai mare interes, atât în ceea ce privește

pagubele produse, cât și prin suprafețele afectate (AILINCĂI et al., 2006;

BOARDMAN et al., 2006; DAUTREBANDE et al., 2003; FLANAGAN et al., 2009;

JHA, 2010; MOȚOC, 2002; PLEȘA et al., 2001; SAVU et al., 2000; SOHIER et al.,

2010; TOY et al., 2000; VAN DER KNIJFF et al., 2000).

În procesul de eroziune a solului intervine un ansamblu întreg de factori care

acționează sezonier și progresiv, producând efecte într-o mare varietate de forme, în

funcție de caracteristicile versantului și regimul precipitațiilor, însușirile fizice ale

solului, natura vegetației și activitatea umana (MUREȘAN et al., 1992; NISTOR et al.,

2002; OLTENFREITER et al., 1993).

Eroziunea se manifestă cu intensitate mare pe terenurile în pantă și pe terenurile

nisipoase și se datorează în mare parte distrugerii vegetației ierboase și forestiere.

Defrișarea irațională a pădurilor a avut și continuă să determine consecințe dintre cele

mai grave, deoarece pădurea a constituit întodeauna un echilibru natural al

precipitațiilor (PARICHI, 2007; OZER et al., 1998; PATHA et al., 1997; POESEN et

al., 1993).

Vegetația ca factor de protecție a solului are o influență benefică asupra

procesului de degradare a terenurilor atât prin aparatul foliar care reține o parte din

cantitatea de apă cât și prin sistemul radicular care funcționează ca un dren, favorizând

infiltrarea unei mari cantitați de apă într-un timp scurt, reducând astfel, în mare masură

scurgerea și eroziunea solului.

În alegerea specie trebuie avut în vedere și gradul de acoperire a solului și a

sistemului radicular. Speciile de plante care sau utilizat pentru stabilizarea taluzului în


4

acesta teza au si o valoare peisagistică datorită florilor, fructelor și coloritului frunzelor

care persista pe toată durată anului.

Pentru realizarea cercetărilor științifice care au dus la finalizarea acestei teze de

doctorat am beneficiat de sprijin financiar prin intermediul proiectului POSDRU

159/1.5/S/132765 „Programe doctorale și postdoctorale pentru promovarea

excelenței în cercetare, dezvoltare și inovare în domeniile prioritare – agronomic și

medical veterinar, ale societății bazate pe cunoaștere”, finanțat din Fondul Social

European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane

2007 – 2013.

Lucrarea de față, cu titlul ʺCERCETĂRI PRIVIND COMPORTAREA

TALUZURILOR AMENAJATE DIN MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA tratează

probleme de actualitate la nivel național și internațional.

Lucrarea a fost elaborată sub îndrumarea permanentă a domnului Prof.univ. dr.

ing. Marcel DÎRJA, conducător ştiinţific de doctorat, căruia îi adresez cele mai sincere

mulţumiri pentru ajutorul dat în elaborarea tezei.

Teza de doctorat cuprinde nouă capitole, 81 de figuri, 33 tabele și 27 de titluri

de referință bibliografică.

CAPITOLUL 1

ASPECTE GENERALE PRIVIND DEGRADAREA SOLURILOR ȘI

FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ EROZIUNEA SOLULUI

Cuvântul eroziune este de origine latină fiind derivat din verbul erodo-ere: a

roade, pentru a excava (ZACHAR, 1982 ). Aceasta a fost, în principal explicat ca efect

direct sau indirect al activităților antropice în combinație cu solurile foarte degradate și

cu un climat sever. Împreună acești factori au influențat în mare măsură condițiile

ecologice ca rezultat al distrugerii vegetației (CONACHER, 2001).

Eroziunea se manifestă cu intensitate mare pe terenurile în pantă și pe terenurile

nisipoase prin acțiunea apei sau a vântului, dacă nu sunt protejate de un covor vegetal

compact, format din vegetație ierboasă sau pădure (PARICHI, 2007; MEASNICOV,


5

1987). Eroziunea solului cuprinde detașarea, antrenarea, transportul și depunerea

particulelor de sol cauzate de unul sau mai mulți factori naturali sau antropici cum sunt

(ploaia, scurgerea de apă pe versant, vânt, gravitație, aratul și nivelarea terenurilor)

(TERENTE et al., 2002; RATTAN, 1994; MENACHEN, 1995; HOON et al., 1994;

WILLIAM et al., 2001; RUSSELL et al., 2001; MINGTEH, 2O13; DÎRJA și BUDIU,

1997; DÎRJA, 2000; DÎRJA ȘI SĂLĂGEAN).

CAPITOLUL 2

MĂSURI ȘI METODE DE COMBATERE A EROZIUNII SOLULUI

Combaterea eroziunii solului rămâne o problema de strictă actualitate făcând

obiectul a numeroase studii şi cercetări (BILLI, 2005; BRAIMOH ANEMONA et al.,

CÎMPEANU și BUCUR, 2006; CALLABA et al., 2005; LOFTOS, 1995, LUCA et

al., 2000). Acest interes crescând se datorează atât consecințelor acestui fenomen

asupra fertilității solului cât şi proceselor asociate: diminuarea capacităţii de transport

a rețelei hidrografice, colmatarea lacurilor şi a obiectivelor social-economice, poluarea

solurilor şi a apei.

2.1. TEHICI DE CONSOLIDARE A TALUZURILOR

2.1.1. Tehnici clasice de consolidare a taluzurilor

2.1.1.1. Cleionajele

2.1.1.2. Gabioanele

2.1.1.3. Pavaje celulare cu iarbă (Grasscrete)

2.1.2. Tehnici moderne de consolidare a taluzurilor

2.1.2.1. PRATI ARMATI

2.1.2.2. Plase biodegradabile din fibre de iută

2.1.2.3. Matricea din fibre ecologice (Soil guard),

2.1.2.4. Geotextilele


6

2.2. CONSOLIDAREA TALUZURILOR CU AJUTORUL VEGETAȚIEI

Vegetația ierboasă sau lemnoasă este factorul cel mai important de protecție și

conservare a solurilor pentru terenurile în pantă. Rolul vegetației este strâns legat de

felul acesteiași gradul ei de dezvoltare, având o influență covărșitoare asupra protecției

solului, prin efectele sale directe sau indirecte, în funcție de densitate, consistența și

durata de protecție. (NEAMȚU, 1996, BUDIU et al., 1996., GRAY et al., 1996).

Efectele vegetației privind eroziunea solului au condus la stabilirea unor criterii

și clasificări ale vegetației, în funcție de gradul de protecție pe care îl pot asigura

terenurilor în pantă. Vegetația în asociații dese constituie scutul protector al solului și o

frână în procesul de eroziune, frână care, nemodificată de om, asigură echilibrul

dinamic dintre climă, relief, și rețeaua hidrografică și modelează scurgerile.

CAPITOLUL 3

SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII

Scopul cercetării îl constituie urmărirea dezvoltări vegetației pe taluzurile

amenajate de diferite procese fizice și antropice.

Primul obiectiv al acestei lucrări științifice îl repezintă comportarea a cinci

specii de plante (arbuști, arbori și liane) în diferite condiții de sol, date prezentate în

cadrul studiului vegetației.

Obiectivele specifice constau în identificarea celor mai viguroase specii de

plante care se pretează spre a fi cultivate pe taluz, iar pentru atingerea acestora au fost

prevăzute următoarele activități:

1. Studiul cadrului natural al zonelor luate în studiu;

2. Randamentul de înrădăcinare a două specii ornamentale în condiții diferite

de microclimat și substrat: Obiectivul general al speciilor Hedera helix,

Campsis radicans și Pinus nigra.

3. Studiu privind caracteristicile de dezvoltare a organelor vegetative aeriene

(creșteri anuale) și subterane (sistemul radicular):

caracteristici coroană și grosime trunchi: Pinus nigra


7

ramificații arbuști: Cotoneaster horizontalis și Euonymus fortunei.

creșteri anuale: Cotoneaster horizontalis, Campsis radicans, Hedera

helix și Euonymus fortunei.

creșteri și ramnificații ale sistemul radicular: Hedera helix și Campsis

radicans.

4. Efectuarea observațiilor, măsurătorilor și determinarea pierderilor anuale de

sol pe taluzuri, având ca și obiective secundare:

determinarea scurgerilor de apă și sol;

determinarea cantității de sol erodat;

determinarea infiltrației apei în sol;

determinarea vitezei de infiltrație;

determinarea pierderilor de elemente nutritive.

În urma prelucrării, observațiilor și determinărilor efectuate asupra vegetației și

solului de pe taluzurile amenajate s-au urmărit:

valorificarea rezultatelor prin cele mai bune recomandări privind

amenajarea în vederea prevenirii eroziunii taluzurilor.

evaluare economică de amenajare a taluzurilor folosind vegetație.

punerea în valoare a unor zone urbane degradate în contextul nevoii

creșterii spațiului verde pe cap de locuitor.

CAPITOLUL 4

CADRUL ȘI CONDIȚIILE NATURAL ÎN CARE S-AU DESFĂSURAT

EXPERIENȚELE

Municipiul Cluj-Napoca este situat în partea centrală a Transilvaniei. Se întinde

pe o suprafață de 179.5 km2, la o altitudine medie de 335 m. Situat în zona de legătură

dintre Munții Apuseni, Podișul Someșan și Câmpia Transilvaniei. Orașul se întinde pe

văile râurilor Someșul Mic și Nădaș și prin anumite prelungiri pe văiile secundare ale

Popeștiului, Chintăului, Borhanciului și Popii. Spre sud-est, ocupă spațiul terasei


8

superioare de pe versantul nordic al dealului Feleac, fiind înconjurat pe trei părți de

dealuri și de coline.

CAPITOLUL 5

INSTALAREA EXPERIENȚELOR ȘI MATERIALUL BIOLOGIC

UTILIZAT

5.1. INSTALAREA EXPERIENȚELOR

Experinențele au fost amplasate pe două taluzuri din municipiul Cluj-Napoca.

Pentru prevenirea și combaterea eroziunii taluzurilor s-au luat în studiu două

taluzuri cu expoziție diferită după cum urmează: în cartierul Grigorescu taluzul are

expoziție sudică, cu pantă de 42 %. Iar în cartierul Mărăști la Iulius Mall taluzul are

expoziție nordică, cu pantă de 450.

5.2. MATERIALUL BIOLOGIC UTILIZAT

Pentru această teză de doctorat s-a luat în studiu 5 specii de plante ornamentale

și decorative prin frunze, flori și fructe. În alegerea speciilor s-a avut în vedere

sistemul radicular și creșteriile anuale: evonimus (Euonymus fortunei), bârcoace

tărătoare (Cotoneater horizontalis), pipa turcului (Campsis radicans), iedera (Hedera

helix), pin negru (Pinul negru)


9

5.3. ORGANIZAREA EXPERIENȚELOR

Pentru realizarea scopului și obiectivelor aferente acestei lucrării științifice s-au

organizat experiențele în care s-a urmărit dezvoltarea vegetației pe taluzurile

amenajate.

Fig. 5.1. Organizarea experiențelor

CAPITOLOLUL 6

REZULTATE PRIVIND DEZVOLTAREA VEGETAȚIEI PE TALUZURI

6.1. REZULTATE PRIVIND DEZVOLTAREA VEGETAȚIEI EXISTENTE PE

TALUZURILE DEGRADATE

6.1.1.Dezvoltarea vegetației arbustive

6.1.1.1. Dezvoltarea specie Cotoneaster horizontalis

În cadrul prezentelor cercetări s-au efectuat observații și determinări asupra

dezvoltării vegetației arbustive instalate pe taluzuri.

Media observațiilor efectuate privind înălțimea indivizilor de C. horizontalis

este de 55,25 cm (�̅�), ca și medie a valorilor înregistrate timp de trei ani.

În fiecare an experimental (2012, 2013, 2014) s-au efectuat măsurători

dendrometrice (înălțime totală și număr de ramnificații) pe 50 de indivizi de C.

horizontalis. Analiza statistică a rezultatelor obținute s-a efectuat după rigorile seriilor

de experiență.


10

În figura 6.1 sunt prezentate valorile determinate, în trei ani consecutivi (2012-

2014), la arbuștii de C. horizontalis. Se poate observa că în anul 2013 se înregistrează

o diferență medie de 5,91 cm față de înălțimea medie determinată inițial, în anul 2012.

Această diferență cu 12% mai mare decât media luată ca martor (înălțimea medie din

anul 2012) este foarte semnificativă (p>0,001). Totodată, comparând înălțimea medie

determinată în anul 2014 (60,90 cm) cu cea din 2012 (49,46 cm), după cum era de

așteptat încă din 2013, să rezulte o diferență foarte semnificativă. Diferența dintre cele

două valori este de 11,44 cm, cu 23,1% mai mare (VOEVOD et al., 2015).

Fig. 6.1. Media înălțimilor înregistrate la arbuștii de C. horizontalis L. –

Cluj-Napoca (jud. Cluj)

Din figura 6.2. se poate observa că în cazul a 21 de indivizi s-au determinat în

anul 2014, față de anul 2013 un număr mai mare de ramuri (cu 1 sau 2 ramuri mai

mult). Din punct de vedere al utilizării arbuștilor de C. horizontalis în amenajarea

taluzurilor, creșterea numărului ramificațiilor prezintă o importanță pentru prevenirea

proceselor de eroziune, datorită posibilei creșteri a protecției pe orizontală a volumului

coroanei cu rol în retenția apei în coronament.

49.46Mt. A

55.37***B

60.90***C

0,00 10,00 20,00 30,00 40,00 50,00 60,00 70,00

2012

2013

2014

Înălțime / Height (cm)

An

/ Y

ear

Cotoneaster horizontalis L.


11

Fig. 6.2. Numărul de ramificații la arbuștii de C. horizontalis L. – Cluj-Napoca (jud.

Cluj)

6.1.1.2. Dezvoltarea speciei Euonymus fortunei

Media observațiilor efectuate privind înălțimea indivizilor de E. fortunei este

de 53,73 cm (�̅�), ca și medie a valorilor înregistrate timp de trei ani.

În figura 6.3 sunt prezentate valorile determinate, în trei ani consecutivi (2012-

2014), la arbuștii de E. fortunei. Se poate observa că în anul 2013 se înregistrează o

diferență medie de 4,72 cm față de înălțimea medie determinată inițial, în anul 2012.

Această diferență cu 9,7% mai mare decât media luată ca martor (înălțimea medie din

anul 2012) este foarte semnificativă (p>0,001). Totodată, comparând înălțimea medie

determinată în anul 2014 (58,90) cu cea din 2012 (48,81 cm), după cum era de așteptat

încă din 2013, să rezulte o diferență foarte semnificativă. Diferența dintre cele două

valori este de 10,09 cm, cu 20,7% mai mare.

0

2

4

6

8

10

12

14

16

1 3 5 7 9 11 13 15 17 19 21 23 25 27 29 31 33 35 37 39 41 43 45 47 49

Nu

măr

de r

am

uri

/ N

um

ber

of

bru

nch

es

Cod individ / Individual code

Cotoneaster horizontalis L.

2014 2013


12

Fig. 6.3. Media înălțimilor înregistrate la arbuștii de E. fortunei L. –

Cluj-Napoca (jud. Cluj)

Fig. 6.4. Numărul de ramificații la arbuștii de E. fortunei L. – Cluj-Napoca (jud. Cluj)

Din figura 6.4. se poate observa că în cazul a 15 indivizi s-au determinat în

anul 2014, față de anul 2013 un număr mai mare de ramuri (cu 1 sau 5 ramuri mai

mult). Din punct de vedere al utilizării arbuștilor de E. fortunei în amenajarea

taluzurilor, creșterea numărului ramificațiilor prezintă o importanță pentru prevenirea

proceselor de eroziune, datorită posibilei creșteri a protecției pe orizontală a volumului

coroanei cu rol în retenția apei în coronament (VOEVOD et al., 2015).

0

2

4

6

8

10

12

14

1 3 5 7 9 11 13 15 17 19 21 23 25 27 29 31 33 35 37 39 41 43 45 47 49

Nu

măr

de r

am

uri

/ N

um

ber

of

bru

nch

es

Cod individ / Individual code

Eounymus fortunei L.

2014 2013


13

6.1.2. Dezvoltarea vegetației arboricole Pinus nigra

Rezultatele măsurătorilor privind grosimea trunchiului la nivelul solului (cm)

sunt cuprinse între 6,5 cm – limita minimă de variație și 48,1 cm –limita maximă de

variație, cu o medie (�̅�𝑥1) de 26,00 cm.

Șirul de date privind grosimea trunchiului determinat la 1 m de la nivelul

solului prezintă o limită minimă de variație de 3,0 cm și o limită maximă de variație de

30,0 cm, media acestui șir de măsurători fiind �̅�𝑥2= 18,17 cm.

Media grosimii trunchiului determinat la 1,5 m de la nivelul solului (�̅�𝑥3) este

de 14,52 cm, proba prezentând pentru acest caracter o limită minimă a variației de 2,1

cm și o limită maximă de 33,4 cm.

Media înălțimilor totale a celor 51 de exemlare de pin măsurate este de 2,95 m,

și este notată cu �̅�𝑦. Limita minimă de înălțime înregistrată este 0,864 m, iar limita

maximă este de 5,098 m.

6.2. REZULTATE PRIVIND DEZVOLTAREA VEGETAȚIEI PROPUSE

PENTRU AMENAJAREA TALUZURILOR DEGRADATE

6.2.1. Dezvoltarea speciei Hedera helix

6.2.1.1. Rezultate privind sistemul radicular al butașilor de H. Helix L.

Observațiile și determinările efectuate asupra dezvoltării butașilor de iederă

cuprind un set de 240 de indivizi analizați, grupați în 12 variante.

Numărul de butași de iederă utilizați pentru observațiile și determinările

efectuate pentru fiecare variantă este de 240 de butași, din care la primele observații și

determinări erau înrădăcinați în total 53, la aproximativ o lună diferență erau

înrădăcinați 78 de butași, în a treia lună de observații și determinări erau 141 de butași

de iederă înrădăcinați, iar în cea de a patra lună 161 de butași. Din a cincea lună


14

numărul de butași viabili și înrădăcinați a scăzut la 156 de indivizi (VOEVOD et al.,

2015).

6.2.1.2. Rezultate privind creșterea lujerilor la specia H. Helix L

În Fig. 6.5 sunt reprezentate valorile determinate la începutul și la sfârșitul

perioadei de vegetație privind butașii înrădăcinați și cei neînrădăcinați la creșterile

lujerilor de Hedera helix. Se poate observa că la începutul perioadei de vegetație la

proba martor se înregistrează o diferență medie de 21,81 %. Pentru sfârșitul perioadei

de vegetație se înregistrează o medie de 28,76 iar semnificația din punct de vedere

statistic este distinc semnificativă (VOEVOD et al., 2015).

Fig. 6.5 Lungimea lujerilor la specia H. helix privind butași înrădăcinați și

neînrădăcinați la începutul și sfârșitul perioadei de vegetație.

6.2.2. Dezvoltarea speciei Campsis radicans

Amenajarea taluzului cu specia C. radicans s-a executat cu 91 de butași

neînrădăcinați fără alte tratamente cu udări repetate pentru a menține umiditatea

solului. Cantitatea de apă administrată a fost de 545 litri. La sfârșitul perioadei de

vegetație din 91 de butași s-au prins 19. Asupra cărora s-a făcut o determinare privind

0

5

10

15

20

25

30

35

40

Butași înrădăcinați Butași neînrădăcinați Media

25.12Mt.

18.51Mt.

21.81Mt.

36.67***

20.85*

28.76**

Lun

gim

e lu

jeri

/ S

talk

len

gth

(cm

)

Început perioadă de vegetație Sfârșit perioadă de vegetație


15

lungimea creșterii anuale. În anul 2013 a rezultat o creștere medie de 5,13 cm, iar

procentul de prindere a fost 20,87 %. În anul 2014 a rezultat o creștere medie de 12,31

cm, iar procentajul de prindere a fost de 25,27 %. În anul 2015 s-a efectuat un

tratament cu un hormon de înrădăcinare, Radistim, pentru a sporii numărul de butași

prinși. După cum se poate observa din tabel media este de 10,89 % cu un procentaj de

prindere de 53,84%.

CAPITOLUL 7

REZULTATE PRIVIND PIERDERILE DE SEDIMENTE ÎN URMA

EROZIUNI DE SUPRAFAȚĂ

În cadrul prezentei teze sunt prezentate și rezultate privind pierderile de sol

(t/ha/an) în funcție de cantitățile de precipitații înregistrate (l/m2). Diferențele

determinate privind pierderile de sol sunt analizate pentru trei tipuri de suprafețe

acoperite cu vegetație: suprafață lipsită de vegetație; suprafață acoperită cu 50%

vegetație și suprafață acoperită cu 100% vegetație. Din determinările efectuate în teren

s-a observat că pe suprafețele acoperite cu 100% vegetație, pierderile de sol sunt

infime, indiferent de cantitatea de precipitații înregistrată.

Fig. 7.1. Observațiile privind influența cantității de precipitații (l/m2) asupra pierderilor de sol

(t/ha/an) – Cluj-Napoca (jud. Cluj)

0,0 5,0 10,0 15,0 20,0 25,0 30,0 35,0 40,0

R1

R2

R3

R1

R2

R3

Supra

față

fără

vegeta

ție /

S

urf

ace w

ithout

vegeta

tion

cover

Sup

rafa

ța

aco

per

ita

cu 5

0 %

ve

geta

ție

/ Su

rfac

e w

ith

50

%

vege

tati

on

co

ver

Pierderi de sol / Soil losses (t/ha/an)

15.9 14.3 24.2 18.0 13.3


16

După cum s-a prezentat în sub-capitolul ce face referire la metoda de

înregistrare a cantităților de precipitații, s-au determinat cinci variante. Cantitățile de

precipitații sunt cuprinse între 13,3 l/m2

și 24,2 l/m2. În figura 7.1. Sunt redate

variațiile privind pierderile de sol (t/ha/an) înregistrate pentru fiecare cantitate de

precipitații raportate pentru suprafață acoperită cu 50% vegetație, respectiv suprafața

lipsită de vegetație, pierderi de sol determinate în trei repetiții (notate R1, R2, R3)

pentru fiecare variantă.

În tabelul 7.1 este prezentată compararea varianței variantelor cu varianța

erorii. Semnificația valorii F (Fcalculat > 1), s-a stabilit prin compararea Fcalculat cu Ftabelar

(ARDELEAN, 2008; Anexe 2 și 3) pentru P5% și P1% la GLE=8 și GLv=4, rezultând în

cazul efectul cantități de precipitații asupra pierderilor de sol de pe suprafețe lipsite de

vegetație, (Fcalculat=1,403 < F5% tabelar=3,84, respectiv Fcalculat=1,403 < F1% tabelar=7,01) că

pierderile de sol nu sunt cauzate doar de cantitatea de precipitații. Prin această

observație putem sublinia importanța vegetației în prevenirea proceselor erozionale ale

solului.

Tabelul 7.1.

Analiza varianței pentru observațiile privind pierderile de sol (t/ha/an) cauzate de cantitatea de

precipitații raportate la suprafața lipsită de covor vegetal (l/m2)

Sursa variației SPA GL s2

Proba F

Cantitate precipitații (l/m2) 272,796 4 68,199 1,403

Repetiții 46,128 2 23,064

Eroare 389,012 8 48,626

Total 707,936 14

Media observațiilor efectuate privind cantitatea pierderilor de sol cauzate de

cantitatea de precipitații raportate la suprafața lipsită de covor vegetal este de 24,26

t/ha/an (�̅�). Abaterea standard a diferenței (𝑠�̅�) este de 5,69 t/ha/an deviere a mediei,

rezultând următoarele intervale reale de confidență pentru cele trei probabilități:

- pentru 2,31 abateri standard ("t"5%), rezultă: �̅� = 24,26 ± 13,14 DL5% t/ha/an;



17

- pentru 5,04 abateri standard ("t"0,1%), rezultă: �̅� = 24,26 ± 28,67 DL0,1% t/ha/an.

Pentru a conchide observațiile efectuate privind influența covorului vegetativ în

diminuarea proceselor erozionale ale solului, s-au efectuat observații și pe suprafețe

acoperite cu vegetație în proporție de aproximativ 50%, fiind luate ca variante aceleași

cantități de precipitații ca și în cazul prezentat anterior.

Media observațiilor efectuate privind cantitatea pierderilor de sol cauzate de

cantitatea de precipitații raportate la suprafațăacoperită cu 50% covor vegetal este de

11,00 t/ha/an (�̅�). Abaterea standard a diferenței (𝑠�̅�) este de 2,72 t/ha/an deviere a

mediei, rezultând următoarele intervale reale de confidență pentru cele trei

probabilități:



- pentru 5,04 abateri standard ("t"0,1%), rezultă: �̅� = 11,00 ± 13,69 DL0,1% t/ha/an.

Din analiza efectuată rezultă că doar la varianta pierderii de sol de pe suprafață

50 % covor vegetal cauzate de precipitații de 24,2 l/m2 s-a înregistrat o diferență de

14,70 t/ha/an, semnificativă față de martor, aceasta fiind cu 76,1% mai mare în

termeni relativi. Comparând obiectiv diferențele dintre oricare două variante pe baza

valorilor lui DS5% (diferența semnificativă pentru probabilitate de transgresiune de

P=5%), aceastea fiind cuprinse între 6,26 și 6,76 t/ha/an, rezultă că observația

subliniată anterior prin analiza semnificației probei F, este potrivită: vegetația are un

rol important în prevenirea pierderilor de sol.

În experiență, pentru determinarea umidității solului s-a utilizat metoda

gravimetrică numită și metoda clasică fig. 7.2. S-a prelevat trei probe de sol după cum

urmează: baza taluzului, mijlocul taluzului și în partea superioară a taluzului.


18

Fig. 7.2. Umiditatea momentana a solului din perioada observatiilor privind eroziunea

si scurgerea solului

În fig. 7.2 sunt reprezentate diferențele dintre greutate sol recoltat și greutate sol

uscat pentru cele trei suprafețe: lipsită de vegetație, 50 % vegetație și 100% vegetație.

După cum se poate observa cele mai mari cantități de apă se înregistrează la baza

taluzului la suprafața lipsită de vegetație, cu o medie de 13,59 g, iar ce-a mai mică

cantitate de apă se înregistrează la baza superioară a taluzului, cu o medie de 13,53 g.

La suprafața cu vegetație 100 % ce-a mai mare cantitate de apă se adună la

suprafață taluzului, cu o medie de 12.55 g.

Pe suprafața 50 % vegetație ce-a mai mare cantitate de apa se înregistrează la

baza superioară a taluzului, cu o medie de 12,02.

CAPITOLUL 8

EFICIENȚA ECONOMICĂ A DIFERITELOR TEHNICI DE

AMENAJARE A TALUZURILOR

Amenajarea taluzurilor reprezintă o importanță mare atât în țara noastră cât și

pe plan global. La ora exactă există o multitudine de metode de stabilizare a taluzurilor

(Capitolul 2, subcapitolul 2.3) dar din păcate multe dintre acestea sunt inestetice și

foarte costisitoare.

68,05 67,17 62,71 65,98 64,99 62,17 61,76 62,97 56,94 63,75 64,01 61,57

54,91 53,24 49,18

52,44 52,42 47,31

56,64 52,12 47,3

53,09 51,99 50,79

0

20

40

60

80

100

120

140

Baza taluzuluiMijlocul taluzuluiSus Baza taluzuluiMijlocul taluzuluiSus Baza taluzuluiMijlocul taluzuluiSus

Fără vegetație MEDIA 100 % vegetație MEDIA 50 % vegetație MEDIA

Greutate sol uscat (g) Greutate sol la recoltare (g)


19

Pentru a calcula eficiența economică s-a luat în studiu atât tehnici clasice cât și

moderne. Calculele s-au efectuat pe o suprafață de 100 m2 pentru fiecare variantă luată

în studiu: cu ajutorul vegetației, gabioane, plasă biodegradabilă din iută, argila

expandată + vegetație, geotextile și pratiarmati

Costurile de amenajare a taluzurilor prin metoda PratiArmati sunt cele mai

costisitoare. Amenajarea taluzurilor cu această metodă constă în plantarea a 1000 de

plante pe 100 m2, prețul per bucată este de 10 euro (conform sitului www.vitiver.it),

adică 42,8 lei. Manopera se ridică la sumă de 128 lei.

Costul total pentru amenajarea a 100 m2 cu acestă metodă se ridică la suma de

47260,09 lei și este de 38,86 % mai mare decât amenajarea cu vegetație.

Dintre toate metodele pentru care s-a calculat eficiența economică se poate

deduce că cea mai eficientă tehnică de amenajare a taluzurilor este ce-a formată din

vegetație.

CAPITOLUL 9

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

9.1. CONCLUZII PRIVIND DEZVOLTAREA VEGETAȚIEI ARBUSTIVE

Cotoneaster horizontalis - Bârcoace târătoare:

1. În anul 2013 s-a înregistrat o diferență medie de 5,91 cm față de înălțimea

medie determinată inițial în anul 2012. Această diferență foarte semnificativă

este cu 12% mai mare decât media luată ca martor (înălțimea medie din anul

2012).

2. În cazul a 21 de indivizi în anul 2014 s-au determinat un număr mai mare de

ramuri (cu 1 sau 2 ramuri mai multe) față de anul 2013.

3. Comparând înălțimea medie determinată în anul 2014 (60,90 cm) cu cea din

2012 (49,46 cm), după cum era de așteptat încă din 2013, a rezultat o diferență

foarte semnificativă, diferența dintre cele două valori este de 11,44 cm, fiind cu

23,1% mai mare.

http://www.vitiver.it/


20

Euonymus fortunei – Evonimus:

1. În anul 2013 s-a înregistrat o diferență medie de 4,72 cm față de înălțimea

medie determinată inițial, în anul 2012. Această diferență cu 9,7% mai mare

decât media luată ca martor (înălțimea medie din anul 2012) este foarte

semnificativă.

2. În cazul a 15 indivizi în anul 2014 s-au determinat un număr mai mare de

ramuri (cu 1 sau 5 ramuri mai multe) față de anul 2013.

3. Înălțimea medie determinată în anul 2014 (58,90 cm) față de cea din 2012

(48,81 cm), înregistrează o diferență foarte semnificativă. Diferența dintre cele

două valori este de 10,09 cm, sporul de creștere fiind cu 20,7% mai mare.

9.2. CONCLUZII PRIVIND DEZVOLTAREA VEGETAȚIEI ARBORICOLE

1. În probă au existat foarte puțini indivizi ce au prezentat o grosime a trunchiului,

determinată la nivelul solului, mai puțin viguroasă (sub 16,9 cm, cu o frecvență

relativă de 5,88%) și foarte viguroasă (peste 37,7 cm, cu o frecvență relativă de

9,80%).

2. În probă a existat o neegalitate între grosimea trunchiului la 1 m de la nivelul

solului astfel extremele înregistrate sun: 6 valori pentru clasa cu centru de 28,3

cm (clasa cea mai viguroasă) și 3 valori pentru centru de clasă 4,7 cm (clasa cea

mai slab dezvoltată).

3. În probă a existat o neegalitate între indivizii ce au prezentat o grosime a

trunchiului, determinată la 1,5 m de la nivelul solului, astfel: vigoare scăzută

(sub 9,9 cm, cu o frecvență relativă de 5,88%) și foarte mare (peste 31,7 cm, cu

o frecvență relativă de 9,80%).

4. În probă a existat o neegalitate între indivizii ce au prezentat o înălțime mică

(sub 2.187 cm, cu o frecvență relativă de 11,76 %) și foarte mare (peste 4.304

cm, cu o frecvență relativă de 9,80%).


21

9.3. CONCLUZII PRIVIND DEZVOLTAREA VEGETAȚIEI PROPUSE

Hedera helix - Iedera:

1. Media lungimii sistemului radicular și suma ramificaților este mare, rezultând o

creștere în lungime de 1,1145 cm, la fiecare ramificație cu o șansă de 89,9%

cazuri.

2. Dintr-un număr de 240 de butași s-au prins la finalul seriei de experiențe 156,

în procent de 65%.

3. Cele mai mari creșteri ale lujerilor s-a înregistrat la substratul format din turbă,

cu 38,96 % mai mari, cu semnificația diferențelor ca fiind distinct

semnificativă.

4. Cel mai mic procentaj privind creșterile lujerilor s-a înregistrat la substratul

format din pământ de grădină, cu o creșterea de 32,86 % mai mică.

Campsis radicans – Pipa turcului:

1. Din 91 de butași, în anul 2013, procentul de prindere a fost de 20,87%, cu o

creștere medie, la finalul perioadei de vegetație, de 5,13 cm.

2. Media creșterilor anuale înregistrată la finalul perioadei de vegetație, în anul

2014, a fost de 12,31 cm, cu un procentaj de prindere de 20,75% din 91 butași.

3. Cel mai mare număr de butași prinși s-a înregistrat în anul 2015, cu 53,84 %

spor de prindere din 91 de butași, având o media de creștere de 10,85 cm.

9.4. CONCLUZII PRIVIND DETERMINAREA PIERDERILOR DE SOL

1. Cantitatea pierderilor de sol cauzate de cantitatea de precipitații raportate la

suprafața lipsită de covor vegetal este de 24,26 t/ha/an. Abaterea standard a

diferenței este de 5,69 t/ha/an deviere a mediei.

2. La varianta pierderi de sol de pe suprafață lipsită de covor vegetal cauzată de

precipitații de 24,2 l/m2 s-a înregistrat o diferență de 13,27 t/ha/an,


22

semnificativă față de martor, aceasta fiind cu 76,1% mai mare în termeni

relativi.

3. Cantitatea pierderilor de sol cauzată de cantitatea de precipitații raportate la

suprafața acoperită cu 50% covor vegetal este de 11,00 t/ha/an. Abaterea standard

a diferenței este de 2,72 t/ha/an deviere a mediei.

4. La varianta pierderi de sol de pe suprafață 50 % covor vegetal cauzate de

precipitații de 24,2 l/m2 s-a înregistrat o diferență de 14,70 t/ha/an,

semnificativă față de martor, aceasta fiind cu 76,1% mai mare în termeni

relativi.

9.5. CONCLUZII PRIVIND EFICIENȚA ECONOMICĂ DE AMENAJARE A

TALUZURILOR

1. Dintre tehnicile prezentate de amenajare a taluzurilor degradate ce-a mai puțin

costisitoare tehnică a fost cea formată din vegetație, cu suma de 1281.81 lei.

2. Cea mai scumpă variantă de amenajare a taluzurilor degradate a fost

PratiArmati, ridicându-se la suma de 47260,09 lei.

3. Dintre tehnicile clasice de amenajare a taluzurilor degradate ce-a mai

costisitoare variantă a fost cea cu ajutorul gabioanelor care s-a ridicat la suma

de 45542,43 lei.

9.6. RECOMANDĂRI

1. În urma determinărilor efectuate se recomandă a fi utilizată pentru

amenajarea taluzurilor arbuștii din specia C. horizontalis, spre deosebire de

cei din specia E. fortunei, observându-se că arbuștii de C. horinzontaliz

prezintă creșteri anuale mai mari, cât și ramificații. Acest aspect facilitează

diminuarea costurilor de amenajare cu alte materiale suplimentare, protecția

solului fiind eficientă datorită condițiilor oferite de către plantă.


23

2. Specia recomandată a fi utilizată pentru amenajarea taluzurilor degradate

este specia C. radicans, spre deosebire de specia H. helix. Observându-se că

specia C. radicans are sistemul radicular mai dezvoltat. Dar specia H. helix

are creșterile anuale mai mari dar este mai sensibilă din punct de vedere al

versantului.

3. Specia recomandată în timp pentru amenajarea taluzurilor degradate este P.

nigra, deoarece are un sistem radicular pivotant ramificat și stabilizează bine

solul.

4. Este recomandat când se amenajează un taluz să se folosească și un material

geotextil deoarece se reduce 100% impactul picăturilor de ploaie asupra

solului.

5. Amenajarea taluzurilor cu ajutorul vegetației arbustive, arboricole și liane

prezintă costuri mult mai mici în comparație cu alte metode de protejare a

suprafețelor înclinate împotriva acțiunii mecanice, contribuind, totodată, și

la reducerea poluării mediului ambiental.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. AILINCAI C., BUCUR D., AILINCAI DESPINA, ZBANT MARIA,

MERCUS A., 2006 - Influence of long-term fertilization and irrigation on

wheat and maize yield cultivated on slope lands in the Moldavian Plain, Lucr.

st., seria Agronomie, vol. 49, pg. 338-345

2. BARKER D. H., 1995, Vegetation and slopes. Stabilisation, protection and

ecology, Reedwood books Inc, UK

3. BILLI P., 2015, Landscapes and landforms of Ethiopia, Ed. Springer,

Dordrecht.

4. BOARDMAN J., POESEN J., 2006, Soil Erosion in Europa, John Wilei and

Sons, Ltd, UK

5. BRAIMOH K, ADEMOLA., VLEK L.G.P., 2008, Land use and soil

resources, Ed. Springer, Swiden.


24

6. BUDIU V., MUREȘAN D., 1996, Îmbunătățiri Funciare. Desecări și

combaterea eroziunii solului, Vol II. Edit. Genesis Cluj Napoca.

7. CALLABA A., INES IRIBARREN, PAULA FDEZ CONTELI., 2005.,

Protection del suelo y desarrollo sustenible, Seminario Europeo, Instituto

Geologico y Minero de Espano.

8. CASTRO F.S., 1979, Conservacion de suelos, Ed. IICA, Costa Rica.

9. CHAPMAN D., 1997, Water quality assessments a guide to the use of biota

sediments and water in environmental monitoring, Ed. Taylor and Francis

Group, New York.

10. CÎMPEANU S., BUCUR D., 2006, Combaterea eroziunii solului, Ed.

RelalPromex, București.

11. DAUTREBANDE, S., COLARD, F., 2003. Cartographie des zones à risque

de ruissellement et dʼérosion en région wallonne: méthodologie et cas pilotes -

ce fascicule constitue la deuxième partie du Rapport final de la Convention

ʻEtude méthodologique pour la prévention et la correction des problèmes

dʼérosion et de colluvionnement des terres en zones ruralesʼ. Une étude

confiée par la Région Wallonne - Direction Générale de lʼAgriculture,

Direction de lʼEspace Rural, 83 pp.

12. DÎRJA M., 2000. Combaterea eroziunii solului. Editura Risoprint, Cluj-

Napoca.

13. DÎRJA M., BUDIU V., (1997) - The study of runoff and soil erosion on the

eroded soils, managed as artificial lawns, Simpozion “Alternative de lucrare

a solului”, USAMV Cluj-Napoca, vol. II, 187-198.

14. DÎRJA M., SĂLĂGEAN T., 2012, Îmbunătățiri funciare, Ed.

AcademicPress, Cluj-Napoca.

15. DOMUȚA C., BREJEA R., 2010, Monitoringul mediului, Editura

Universității din Oradea.

16. FLANAGAN, D.C., GILLEY J.E., FRANTI T.G.. 2009. Water Erosion

Prediction Project (WEPP): Development history, model capabilities, and

future enhancements. Transactions of the American Society of the Agricultural

and Biological Engineers. 50(5), 1603-1612.


25

17. FLOREA, N., GEANNA, M., DEMETER, Tr., 1995, Extinderea degradării

antropice a solurilor pe Terra, Mediul Înconjurător, Vol.6, Nr. 3-4.

18. HERBERT L., KLAUS F., 1979, Lehrbuch der allgemeine geomorphologie,

Ed. De Gruyter, Germany.

19. HO K.K.S., LI C.S., 2001 Geotechnical engineering neeting society´s needs

volume 1, Ed. Swets and Zeitlinger, Netherlands.

20. HOLDEN J., 2011, Psyhical geography the basics, Ed. Reutledge, New

York.

21. HOON C.T., BARFIELD B.J., HAYES J.C., 1994, Design hydrology and

sedimentology for small catchments, Ed. Academic PRESS, USA.

22. JHA, M. K., SCHILLING, K.E., GASSMAN, P.W., WOLTER, C.F. 2010.

Targeting land-use change for nitrate-nitrogen load reductions in an

agricultural watershed, Journal of Soil and Water Conservation. 65(6), 342 -

352

23. KEITH WIEBE., 2003, Land quality agricultural productivity and food

security biolhysical processes and economic choices at local, regional, and

Global Levels, Ed. Edward elgal publishing, UK.

24. LOFTOS T., 1995, Necesidated y recursos: geografia de la agricultura y la

alimentacion, FAO; Roma Italy.

25. LUCA E., SILVICA ONCIA., 2000, Combaterea eroziunii solului, Ed.

AlmaMater, Cluj-Napoca.

26. MEASNICOV M., 1987- Protejarea mediului înconjurător prin combaterea

eroziunii solului, Ed. Ceres, București.

27. MENACHEN A., 1995, Soil erosion conservation and rehabilitation, Ed.

Dekker INC, New York.

28. MINGTEH C., 2013, Forest hydrology an introduction to water and forest,

Ed. CRC PRESS, USA.

29. MOȚOC M., 1963, Eroziunea solului și combaterea ei, Ed. Agrosilvică,

București.

30. MOȚOC M., 1963, Eroziunea solului și combaterea ei, Ed. Agrosilvică,

București.


26

31. MOŢOC, M. 2002. Realizări şi perspective privind studiul eroziunii solului

şi combaterea ei în România, Secolul XX - Performaţe în agricultură,

București: Editura Ceres.

32. MUREȘAN D., PLEȘA I., ONU N., SAVU P., NAGY Z., JINGA I.,

TEODOROIU A., PĂLTINEANU I., TOMA I., VASILESCU I., 1992,

Irigații desecări și combaterea eroziunii solului, Ed. Didactic și Pedagogic,

București

33. NEAMȚU, T., 1996. Lucrările solului și semănatul culturilor pe pante.

Producția vegetală nr. 1.

34. NISTOR D, 2003, Valorificarea superioară a resurselor de sol de pe

terenurile în pantă erodate, premisă a dezvoltării durabile. Caietele sesiunilor

de dezbatere a strategiei de de dezvoltare durabilă a României, Orizont

20025, vol. IV, Strategia secroruale - Agricultură-producție vegetală.

35. NISTOR D., 2002. Land degradation by Erosion and its Control in

Romania. Beijing: Proceedings conference ISCO 2002.

36. OLDEMAN L.R., R.T.A. HAKKELLING, W.G. AOMBROEK, 1991, World Map

of Human-induced Soil Degradation. An explanatory Note, second revised

edition. ISRIC, Wageningen and UNEP, Nairobi.

37. OZER, A., BONINO, E., CLOSSON, P., OZER, P., PETIT, F., PISSART,

A., 1998. Etude des contraintes physiques et geotechniques du Mont-de-

lʼEnclus. Convention subsidiée par le Ministère de la Région wallonne.

Département de Géographie physique et Quaternaire, Université de Liège, 87

pp.

38. PARICHI, M. 2007. Eroziunea si combaterea eroziunii solurilor. Bucureşti:

Editura Fundaţiei România de Mâine.

39. PATHA P., RAO KPC, SHARMA S. 1997 - Runoff and Soil Loss

Measurement. In: Laryea et al. (eds) Measuring Soil Processes in

Agricultural Research, ICRISAT, USA, pp. 35-64.

40. PIERRE Y.J., 2002, River mechanics, Ed. Cambridge University Press, UK.

41. PIMENTEl, D. 1993. Soil erosion and agricultural productivity. Cambridge:

Univ. Press


27

42. PLEŞA, I., CÎMPEANU, S. 2001. Îmbunătăţiri funciare. București: Editura

Cris Book Universal.

43. POESEN, J., 1993. Gully typology and gully control measures in the

European loess belt. In: Wicherek, S. (ed.), Farm land erosion in temperate

plains environment and hills. Elsevier, Amsterdam, pp. 221-339.

44. RATTAN L., 1994, Edition second soil erosion research methods, Ed.

LuciaPress, USA.

45. SAVU, P., BUCUR, D. 2000. Combaterea eroziunii solului, componentă

majoră a menținerii echilibrului ecologic în Podișul Moldovei. Iași: Lucrări

științifice, Seria Horticultură. Vol. 1(43). Editura Ion Ionescu de la Brad.

46. SHAO Y. 2000. Physics and Modelling of Wind Erosion. Atmospheric and

Oceanographic Sciences Library, Vol. 23. Kluwer, Dordrecht

47. SIVAKUMAR M.V.K., NDIONGNI N., 2007, Climate and land

degradation, Ed. Springer, Germany.

48. SOHIER, C., DEGRE, A., 2010 - Modelling the effects of the current policy

measures in agriculture: A unique model from field to regional scale in

Walloon region of Belgium. Environmental Science & Policy. 13(8): 754-

765.

49. TERRENCE J. T., GEORGE R. F., KENNETH G. R., 2002, Soil erosion:

processes, prediction, measurement, and control.

50. TOY, T.J., FOSTER, G.R., RENNARD, K.G. 2000. Soil Erosion: Processes,

Prediction, Measurement and control. New York: John Wiley and Sons.

51. VAN DER KNIJFF, M., JONES, R.J.A., MONTANARELLA, L. 2000. Soil

Erosion Risk Assessment in Italy. European Commission, Directorate

General JRC, Joint Reserch Centre, Space Applications Institute. European

Soil Bureau.

52. ZACHAR D., 1982, Soil erosion developments in soil science 10, Puplishing

House of the Slowak Academy of Sciences, Bratislava.

53. VOEVOD M., ADELA HOBLE., DÎRJA M., 2015, Prevention of Rain

Erosion on Sloping Terrains, Proenveroment Vol.8, No.22 June, Cluj-

Napoca


28

54. VOEVOD M., ADELA HOBLE., MIHAELA SIMONA VARVARA., I

SZILAGYI., ANCUȚA RADU (ȚENTER)., 2015, DÎRJA M., Study of

the Hedera helix L. Root system length variability, Agricultura – Știință

și practică no. 1-2 (93-94) 2015

55. VOEVOD M., DÂRJA M., ADELA HOBEL., MIHAELA SIMONA

VARVARA., ANCUȚA RADU (TENTER) AND ISTVAN BOTOND

SZILAGYI, 2015, The behavior study of landscaped slopes related with

Iulius Mall Cluj-Napoca geen space

Ing. MIHAI V. VOEVOD · Eroziunea solului este un proces natural care a modelat de-a lungul...

Documents

Transcript of Ing. MIHAI V. VOEVOD · Eroziunea solului este un proces natural care a modelat de-a lungul...