INFORMATICA DE GESTIUNE SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE

CONŢINUTUL TEMATIC AL DISCIPLINEI

BAZE DE DATE ŞI SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE

Conceptul de bază de date

Baze de date: noi funcţionalităţi

Tipuri de baze de date

Sisteme de gestiune a bazelor de date

SISTEMUL DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE MICROSOFT ACCESS

Noţiuni generale

Operaţii asupra obiectelor bazei de date

Facilităţi Access pentru dezvoltarea de aplicaţii

Funcţii accesibile în dezvoltarea aplicaţiilor

Componente de sistem

COLECŢII DE OBIECTE TIP ÎNTR-O BAZĂ DE DATE ACCESS

Concepte de bază

Tabele

Formulare

Interogări

Rapoarte

Controale

FACILITĂŢI ACCESS PENTRU DEZVOLTAREA DE APLICAŢII

FUNCŢII ACCESIBILE ÎN DEZVOLTAREA APLICAŢIILOR

BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ

[1] Rotaru, Simona; Ghită, Mirela, (2005), Programarea în Access, Editura Universitaria, Craiova.

[2] Rotaru, Simona; Ghită, Mirela, (2017), Indrumar laborator Limbaje de programare şi Baze de

Date, ASERS Publishing, 2017

[3] Rîcu Lascu, Rotaru, Simona; Ghită, Mirela, (2005), Baze de date. SGBD ACCESS ., Editura

Universitaria, Craiova.

[4] Rotaru, Simona; Ghită, Mirela (2015)- Sisteme și aplicații informatice pentru economie, Ed.

Revers, Craiova.

[5] Fusaru D., Gherasim Z, Andronie M., Bâră A., (2003), Aplicaţii economice în Visual Basic şi

Access, Ed. Fundaţia România de mâine, Bucureşti.

[6] Fusaru D., Gherasim Z, (2005), Programare şi baze de date, , Ed. Fundaţia România de mâine,

Bucureşti.

Sisteme de gestiune a bazelor de date (SGBD)

SGBD este un ansamblu complex de programe care asigură interfaţa între o bază de date şi

utilizatorii acesteia. Deci SGBD este componenta software care permite crearea, actualizarea ,

întreţinerea şi exploatarea bazei de date.

Evolutia SGBD-urilor este legata, in principal, de modelul de date pe care-l implementeaza.

Organizarea datelor in memoria externa in baza de date se face conform unui model de date, asa

cum am vazut in capitolele precedente.

Etapele in evolutia SGBD-urilor sunt prezentate in continuare.

1. Pana in anii saizeci datele erau organizate doar in fisiere, gestionate de programe

scrise in diferite limbaje de programare universale(exemple: Cobol, Fortran etc.)

2. La sfarsitul anilor şaizeci a apărut modelul arborescent de organizare a datelor si

primele SGBD-uri care erau ierarhice si implementau acest model (exemplu:IMS).

3.Lainceputul anilor saptezeci a aparut modelul retea de organizare a datelor si SGBD-

urilor retea ce implementau acest model (exemple:IDMS, SOCRATE).

SGBD-urile arborescente si retea fac parte din prima generatie si ele constituie

pionieratul in domeniu.

4. La sfarsitul anilor şaptezeci, începutul anilor optzeci a apărut modelul relaţional de

organizare a datelor si ulterior s-au realizat SGBD-urile relaţionale ce implementau acest model

(exemple: Oracle, Informix,DB2, SQLServer, Visual Foxpro, Access etc.).Este generaţia a doua de

SGBD, care prin simplitate, interactivitate si neproceduralitate domină piaţa actuală.

1. La sfârşitul anilor optzeci, începutul anilor nouăzeci a apărut modelul orientat obiect de

organizare a datelor şi SGBD-urile orientate obiect ce implementau acest model

(exemple:Gemstone, O2, Jasmine etc.). Aceasta este generaţia a treia de SGBD care este în

plină dezvoltare acum.

Până la sfârşitul

Anilor’60

Sfârşitul anilor’60

generaţia I

Începutul anilor’70

Sfârşitul anilor’70

Începutul anilor’80 generaţia a II-a

Sfârşitul anilor’80

Începutul anilor’90 generaţia a III-a

Evoluţia SGBD-urilor

In acest moment, în lume, cea mai mare parte a bazelor de date sunt realizate cu SGBD

relaţionale, o foarte mică parte cu SGBD de generaţia întâi şi câştigă tot mai mult teren cele

realizate cu SGBD orientate obiect.

La trecerea de la o generaţie la alta de SGBD s-au urmărit următoarele aspecte:

1. Păstrarea aspectelor fundamentale care dau conceptul de SGBD: obiectivele, funcţiile şi

componentele. Desigur, la fiecare generaţie apar şi o serie de elemente specifice, de

nuanţă, care însă nu schimbă fundamentele conceptului.

2. Încadrarea unui SGBD într-o generaţie se face în funcţie de modelul de date

implementat. Sunt luate în considerare toate cele trei elemente care caracterizează

1. doar limbaje de programare

2. SGBD ierarhice

3. SBGD reţea

4. SBGD relaţionale

5. SGBD orientate obiect

modelul de date: definirea structurii modelului (entităţile şi legăturile dintre ele),

operatorii de prelucrare, restricţiile de integritate.

3. Îmbunătăţirea organizării datelor în memoria externă prin implementarea unui model mai

performant. Se urmăreşte creşterea independenţei logice şi fizice (până la total),

asigurarea unor limbaje de descriere a datelor (LDD) cât mai performante şi automatizate,

asigurarea unor limbaje de manipulare a datelor (LMD) puternice, asigurarea unor

limbaje de regăsire neprocedurale (exemplu SQL), reducerea şi controlul redundanţei.

4. Îmbunătăţirea accesului la date prin: acces după mai multe chei, acces cocurent,

optimizarea accesului, creşterea securităţii datelor.

5. Oferirea unor facilităţi de utilizare tot mai performante: generatoare specializate, interfeţe

cu alte limbaje de programare, interactivitatea.

6. Diversificarea tipurilor de date ce pot fi utilizate, diversificarea modului de lucru (local

sau reţea), precum şi a tipurilor de aplicaţii ce pot fi dezvoltate. Acest lucru înseamnă că SGBD-

urile se doresc a avea o extensibilitate cât mai mare, care să le permită adaptarea la nou.

7. Utilizarea unor SGBD-uri din generaţiile precedente în paralel cu dezvoltarea unei noi

generaţii.

8. Tendinţa de fundamentare teoretică şi standardizare a conceptelor din fiecare nouă

generaţie de SGBD apărută, ceea ce conferă acestora robusteţe şi deschidere.

Obiectivele unui SGBD

Obiectivul principal al unui SGBD este furnizarea unui mediu eficient, adaptat utilizatorilor

care doresc să consulte sau să actualizeze informaţiile conţinute in baza de date. Bazele de date sunt

concepute pentru a prelucra un volum mare de informaţii. Gestiunea acestora impune nu numai o

structurare riguroasa a datelor, dar si o raţionalizare a procedurilor de acces si prelucrare.

Obiectivul principal impune realizarea unui set minim de obiective:

Obiectiv general

Set minim de

obiective

1.Asigurarea independenţei datelor Se spune că o aplicaţie informatică depinde de date, dacă modificarea structurii de memorare a

datelor sau a strategiei de acces la date afectează şi aplicaţia. Independenţa datelor faţă de aplicaţie

poate fi:

Suport software complet pentru dezvoltarea SBD

1. Independenţa datelor 2. Redundană minimă şi

(logică, fizică). controlată.

3. Facilitaţi de utilizare a 4. Protecţia datelor (securi-

datelor. tate, integritate).

5. Partajabilitatea datelor. 6. Legaturi între date.

7. Performanţe globale ale

aplicaţiei.

-fizică, adică modul de memorare a datelor ţi tehnicile fizice de memorare (strategia de acces),

pot fi aschimbate fără a rescrie programele (exemplu, se poate face acces secvenţial, apoi se poate

indexa şi face un acces direct);

-logică, adică structura de date poate fi schimbată (deoarece este păstrată în dicţionarul

bazei de date) fără a rescrie programele (exemplu, se poate adăuga în structură un nou câmp).

Necesitatea asigurării independenţei datelor faţă de programele de aplicaţie, de către SGBD,

este dată de următoarele aspecte:

1. Diferite aplicaţii au nevoie de viziuni diferite ale utilizatorului asupra aceloraşi date. O bază de

date este realizată pentru o gamă largă de utilizatori, care au la dispoziţie un volum mare de date.

SGBD-ul trbuie să-I permită la un moment dat unui utilizator să „vadă” (să-şi construiască o

viziune) doar o parte din baza de date şi anume numai acelr date care îl interesează;

2. Administratorul bazei de date trebuie să aibă libertatea de a schimba structura de memorie sau

strategia de acces, ca răspuns la cerinţele noi apărute, fără a modifica aplicţiile existente (sistem

deschis). După darea în folosinţă a unei baze de date pot apare schimbări de standarde sau norme, se

pot modifica priorităţile aplicaţiei, se pot modifica unităţile şi modul de memorare ale datelor etc.

Cu alte cuvinte, dinamica lumii reale încojurătoare va genera modificări în baza de date. SGBD-ul

va permite aplicaţiei informatice să funcţioneze cu programele existente şi să convertească datele;

3.Baza de date existentă la un moment dat, precum şi programele de aplicaţie care au fost folosite o

perioadă de timp, reprezintă o investiţie majoră la care nu trebuie să se renunţe pre uşor.

Cheltuielile pentru realizarea unei baze de date sunt mari, iar ele trebuie recuperate integral şi adus

un beneficiu.

2. Redundanţă minimă şi controlată a datelor

Spre deosebire de sistemele clasice (cu fişiere) de prelucrare automată a datelor, stocarea

informaţiilor în bazele de date se face astfel încât datele să nu fie multiplicate. Cu toate acestea,

uneori, pentru a realiza performanţe sporite, în ceea ce priveşte timpul de răspuns se acceptă o

anumită redundanţă a datelor. Aceasta va fi însă controlată pentru a se asigura coerenţa

(corectitudinea datelor) bazei de date.

Exemplu tipic de redundanţă controlată acceptată este cea apărută la proiectarea bazelor de

date relaţionale prin tehnica de normalizare.

3.Facilităţi de utilizare a datelor

Această facilitate presupune ca SGBD-ul să aibă nişte componente specializate pentru

diferite operaţii de utilizare:

- Folosirea datelor de către mai mulţi utilizatori în diferite scopuri (aplicaţii).

- De cele mai multe ori, o bază de date nu este realizată izolat. Mai ales în cazul realizării

unor aplicaţii informatice cu baze de date care fac parte dintr-un sistem integrat, dar nu numai,

datele de la o aplicaţie trebuie să poată fi utilizate în alte aplicaţii. Acest lucru reduce spaţiul de

memorare necesar şi efortul de încărcare/ validare a datelor.

- Accesul cât mai simplu al utilizatorilor la date, fără ca ei să fie nevoiţi să cunoască

structura întregii baze de date, acest lucru rămânând în sarcina administratorului bazei de date.

Utilizatorul final sau intensiv (neinformaticienii), care este beneficiarul aplicaţiei cu

baze de date, are puţine noţiuni de informatică. De aceea pe el nu îl interesează structura bazei de

date, ci numai o utilizare cât mai uşoară.Pentru acest lucru SGBD-ul trebuie să ofere instrumente

specializate pentru dezvoltarea de programe de aplicaţie cât mai prietenoase, care să dirijeze şi să

ajute beneficiarul în utilizarea bazei de date.

- Existenţa unor limbaje performante de regăsirea a datelor care permit exprimarea interactivă a

unor cerei de regăsire a datelor şi indicarea unor reguli pentru editarea informaţiilor solicitate.

Regăsirea datelor este una din operaţiile cele mai folosite într-o bază de date. Fie că este folosită

pentru actualizare sau pentru consultare, sub forme diferite, regăsirea datelor este realizată la

cererea tuturor tipurilor de utilizatori ai bazei de date. Din acest motiv SGBD-urile sunt puternice în

ceea ce privesc facilităţile de regăsire. Acestea au atins performanţe ridicate în sistemele relaţionale,

multe din facilităţile de regăsire de aici fiind preluate în generaţia a treia de SGBD-uri.

- Spre deosebire de sistemul clasic de prelucrare pe fişiere, unde există un singur criteriu de

adresare(cel care a stat la baza organizării fişierului) în cazul bazelor de date, sistemul de gestiune

trebuie să ofere posibilitatea unui acces multicriterial.În timp ce modificarea critriului la fişierele

clasice implică reorganizarea lor, la bazele de date schimbarea criteriului nu afectează cu nimic

datele. SGBD-ul stocheazădatele în entităţile bazei de date şi permite mai multe căi de acces..Pentru

diferite moduri de adresare SGBD creează dinamic, la momentul execuţiei, o serie de fişiere

anexe(de index etc.) care lasă neschimbate entităţile bazei de date.

4. Protecţia datelor

În sistemele de bază de date, protecţia datelor se asigură sub două aspecte: securitatea şi

integritatea.

Securitatea (confidenţialitatea) datelor semnifică faptul că accesul la date se face numai printr-

o autorizare corespunzătoare şi doar controlat(sarcina administratorului bazei de date cu ajutorul

SGBD-ului).

În acest sens, SGBD-ul permite: autorizarea şi controlul accesului la date, utilizarea viziunilor,

realizarea unor proceduri speciale, criptarea datelor.

a) Autorizarea şi controlul accesului la date este realizat de SGBD prin intermediul parolelor.

Acestea identifică clasele de utilizatori, cu anumite drepturi de acces, la anumite date.

Clasele de utilizatori pentru care se poate autoriza accesul la baza de date sunt:

- Utilizatorii obişnuiţi care nu au în proprietate obiecte şi nu au alte privilegii decât cele date de

administratorul BD.

- Proprietarii de obiecte (tabele, viziuni, proceduri etc.) sunt utilizatorii care îşi creează anumite

obiecte. Implicit proprietarul unui obiect are toate privilegiile asupra acestuia, putând să le revoce

sau să le transmită altor utilizatori.

- Administratorul BD este utilizatorul care are implicit toate drepturile asupra datelor şi dreptul de

a revoca sau stabili privilegii pentru ceilalţi utilizatori.

Privilegiile diferiţilor utilizatori sunt gestionate de SGBD astfel: un anumit subiect (utilizator)

poate realiza anumite acţiuni, asupra anumitor obiecte, în limita anumitor restricţii (condiţii

suplimentare). Profilul utilizator este dat de nume (NAME), parola (PASS), nume grup, număr nivel

de acces.

b).Utilizarea viziunilor (view) este asigurată de SGBD pentru reprezentarea schemelor externe ale

bazei de date. Cu ajutorul viziunilor, SGBD-ul permite să se definească partiţii logice ale bazei de

date, definite pentru diferiţi utilizatori, în raport cu cerinţele acestora de acces la date. Securitatea

datelor este asigurată de SGBD prin definirea tuturor drepturilor necesare unui utilizator pentru o

viziune şi revocarea drepturilor pentru obiectele iniţiale.

c) Realizarea unor proceduri speciale de acces asupra datelor este permisă de SGBD. Aceste

proceduri scrise în LMD se păstrează în formă precompilată, iar anumitor utilizatori li se va acorda

dreptul de execuţie şi li se va interzice accesul direct la obiectele bazei de date.

d) Criptarea este asigurată de SGBD prin oferirea unor rutine de criptare (codificare) a datelor

apelate automat sau la cerere şi prin existenţa unor instrumente care permit utilizatorului să

realizeze propriile rutine de criptare. Criptarea şi decriptarea se realizează după algoritmi specifici,

cu o cheie (parolă) de acces la rutină.

Componentle unui sistem de criptare sunt:

- Algoritmul de criptare este o rutină care transformă datele iniţiale într-o

formă cifrată (codificată);

- Cheia de criptare este o valoare secretă (parola) care permite intrarea în

algoritmul de criptare;

- Algoritmul de decriptare este o rutină care treansformă datele din forma

criptată în cea iniţială:

- Cheia de decriptare este o parolă de intrare în algoritmul de decriptare.

Integritatea datelor se referă la corectitudinea (coerenţa) datelor şi este asigurată prin protejarea

acestora împotriva unor incidente intenţionate sau neintenţionate.

Componentele SGBD-ului asigură integritatea datelor (Fig.8.5.) tratând separat cauzele care pot

altera baya de date: integritatea semantică, controlul accesului concurent, salvarea/restaurarea.

a) Integritatea semantică este asigurată prin operaţii efectuate de SGBD asupra datelor ţi a

prelucrărilor. Aceste operaţii alcătuiesc un set de reguli numit restricţii de integritate. SGBD-ul

asigură astfel de restricţii implicite (rezultă din modelul de date implementat) şi explicite (proceduri

incluse în programele de aplicaţie).

b) Accesul concurent asigură coerenţa datelor şi este un obiectiv al SGBD-ului care se pune cu

acuitate mai ales la baze de date distribuite. În acest sens SGBD-ul are o unitate distinctă de

prelucrare a datelor numită tranzacţie, care este constituită dintr-o secvenţă de operaţii marcată de

puncte de început şi sfârşit. Tranzacţia poate fi controlată de SGBD implicit, când punctele de

început şi de sfârşit sunt automat definite, sau explicit, când punctele de început şi de sfârşit sunt

definite prin comenzi specifice.

La execuţia concurentă a tranzacţiilor SGBD-ul trebuie să asigure blocarea datelor utilizate la

un moment dat. Aceasta înseamnă că se interzice accesul celorlalte tranzacţii concurente la aceleaşi

date, până se termină tranzacţia curentă.

Tehnica de blocare utilizată de SGBD se poate aplica la nivelul întregii baze de date, a unui

fişier, a unei înregistrări sau chiar a unui câmp.Ea poate fi pentru citire (partajabilă) sau pentru

scriere (exclusivă).

Cele mai multe SGBD-uri realizează blocarea la nivel de înregistrare şi fişier, prin diferite

metode: setarea unui bit pentru resursa respectivă, construirea unei liste cu resursele blocate,

menţinerea resurselor blocate într-o zonă specială etc.

Interblocarea este situaţia in care două tranzacţii blochează anumite resurse, apoi solicită

fiecare resursele blocate de cealaltă. La nivelul de SGBD trebuie să existe facilitatea de prevenire

sau rezolvare a interblocării.

Prevenirea interblocării presupune că programele bochează toate resursele de care au

nevoie încă de la începutul fiecărei tranzacţii (greu de precizat).

Soluţionarea interblocării presupune că există nişte mecanisme pentru detectarea şi

eliminarea interblocării (de exemplu graful dependenţelor proceselor de executat).

c) Salvarea/restaurarea (backup/recovery) ca facilitate a SGBD-ului permite refacerea

consistenţei datelor care au fost alterate fizic din diferite motive.

Salvarea datelor este un proces de stocare prin realizarea de copii de siguranţă şi prin

jurnalizarea tranzacţiilor şi a imaginilor. SGBD-ul poate asigura salvarea automat sau la cererea

administratorului bazei de date.

Jurnalul tranzacţiilor este un fişier crat şi întreţinut de SGBD, în care se memorează

informaţiile despre tranzacţiile efectuate asupra bazei de date. Aceste informaţii sunt: codul

tranzacţiei, momentul începerii tranzacţiei, identificatorul utilizatorului care a lansat tranzacţia,

actualizările efectuate pe BD.

Jurnalul imaginilor se deosebeşte de cel al tranzacţiilor prin aceea că nu conţine descrierea

operaţiilor efectuate asupra BD, ci efectul acestora.

Există următoarele veriante:

Jurnalul cu imaginea înregistrărilor după actualizarea (after image), ce conţine copia

fiecărei înregistrări în forma de după efectuarea unei actualizări asupra ei.

Jurnalul cu imaginea înregistrărilor înainte de efectuarea unei actualizări (before image), ce

conţine copia fiecărei înregistrări ăn forma de dinaintea efectuarii unei actualizări asupra ei.

Jurnalul mixt ce conţine atât imaginea înregistrărilor dinainte de actualizare cât şi după

actualizare.

Restaurarea porneşte de la colecţii de date stocate prin salvare şi reface consistenţa bazei de

date, minimizând prelucrările pierdute. Restaurarea este asigurată de SBGD, dar se poate realiza şi

manual.

Restaurarea automată a BD este realizată de SGBD cu ajutorul fişierelor jurnal. Pentru a se

putea realiza acest lucru, SGBD realizează o paginare a BD şi la o cerere de regăsire,transferă o

astfel de pagină în memoria internă. Aici are loc prelucrarea ei şi abia după ce această prelucrare s-a

terminat complet, se face transferul paginii înapoi pe disc.Sincronizarea memoriei interne cu baza

de date şi fişierele jurnal, se realizează prin diferite tehnici: algoritmi specifici, executarea unor

puncte de verificare (check point) la intervale de timp sau la cerere etc.

La nivelul SGBD-ului pot exista o serie de parametrii de configurare care influenţează

procesul de restaurare automată. Aceşti parametrii se referă la: intervalul de restaurare, indicatorul

de restaurare (ce informaţii vor fi scrise în fişierul de erori) etc.

Restaurarea manuală a BD implică intervenţia administratorului pentru refacerea bazei de

date de pe un suport tehnic care a fost distrus. Cea mai recentă copie de siguranţă efectuată pentru o

BD afectată este încărcată şi se reiau prelucrările efectuate din momentul copierii până la

producerea defecţiunii. Restaurarea manuală se face prin deconectarea tuturor utilizatorilor de la

BD, încărcarea copiei şi reluarea lucrului.

5. Partajabilitatea datelor Partajabilitatea datelor se referă nu numai la aspectul asigurării accesului mai multor

utilizatori la aceleaşi date, ci şi la posibilitatea dezvoltării unor aplicaţii fără a se modifica structura

bazei de date. Problema pertajabilităţii se pune la nivel superior pentru SGBD-urile care permit

lucrul în reţea.

6. Legăturile între date

Legăturile între date corespund asocierilor care se pot realiza între obiectele unei aplicţii

informatice. Orice SGBD trebuie să permită definirea şi descrierea structurii de date, precum şi a

legăturilor dintre acestea, conform unui model de date. Fiecare tip de model de date permite

anumite legături între date. Un SGBD, care implementează un anumit model de date, va trebui să

asigure şi realizarea legăturilor dintre datele corespunzătoare în conformitate cu schema

conceptuală.

7. Performanţele globale

Performanţele globale ale aplicaţiei sunt influenţate de SGBD. Acesta trebuie să gestioneze

un volum mare de date de o complexitate ridicată, într-un anumit timp de acces rezonabil pentru

diferiţi utilizatori. Pentru toate aceste lucruri SGBD-ul foloseşte diferite metode de acces, tehnici de

optimizare, tipuri de date. Implementarea lor se face în componente specializate ale SGBD-ului.

Notă. Toate obiectivele de mai sus au fost avute în vedere la evoluţia SGBD-urilor,

fiecare generaţie îmbunătăţind performanţele.

Funcţiile unui SGBD

Realizarea obiectivelor prezentate anterior este asigurată de sistemele de gestiune a

bazelor de date printr-o serie de componente ce permit efectuarea unor operaţii specifice. În funcţie

de natura lor şi scopul urmărit, operaţiile pot fi grupate pe activităţi. Activităţile acceptă şi ele o

grupare pe funcţii astfel încât, una sau mai multe activităţi, relativ omogente, vor realiza o anumită

funcţie. Ţinând seama de complexitatea sistemului de gestiune, de facilităţile oferite de acestea, de

limbaje utilizate şi de modul de implementare al modelului de date, gruparea activităţilor pe funcţii

are un anumit caracter relativ.

Diferitele SGBD-uri, în funcţie de model de date implementat, au o serie de particularităţi

identificate prin operaţii şi activităţi specifice. Aceste aspecte specifice vor fi tratate în capitolele

aferente diferitelor tipuri de SGBD-uri.

În ciuda acestor particularităţi, există câteva funcţii general valabile pentru toate tipurile

de SGBD . Acestea sunt nişte funcţii de bază, pe care un sistem software, dacă nu le are în totalitate,

nu poate fi considerat SGBD. Iată care sunt aceste funcţii: descrierea datelor, manipularea datelor,

utilizarea şi administrarea bazei de date.

1. Funcţia de descriere a datelor SGBD-ul prin această funcţie, permite definire structurii bazei de date cu ajutorul limbajului de

definire a datelor (LDD). Definirea datelor poate fi realizată la nivel conceptual, logic şi fizic. Se

descriu atributele (câmpurile) din cadrul structurii bazei de date, legăturile dintre entităţile bazei de

date sau dintre atributele aceleiaşi entităţi, se definesc eventualele criterii de validare a datelor,

metodele de acces la date, aspectele referitoare la asigurarea integrităţii datelor. Concretizarea

acestei funcţii este schema bazei de date, memorată în cod intern. Memorarea se face într-un fişier,

ceea ce permite afişarea şi actualizarea structurii bazei de date, în orice moment.

Această funcţie a fost mult automatizată în timp, LDD având acum puţine comenzi.LDD este

specific fiecârui SGBD, dar el întotdeauna realizează descrierea datelor conform elementelor

modelului de date pe care îl implementează SGBD-ul respectiv.Astfel se realizează definirea şi

descrierea entităţilor si a caracteristicilor lor, definirea legaturilor dintre obiecte (asocierile) şi a

regulilor de integritate specifice modelului de date.

După realizarea funcţiei de descriere, într-un SGBD, entitaţile bazei de date există deja create ca

fişiere, darn u conţin datele propriu-zise, ci numai structura bazei de date (schema bazei de date).

2. Funcţia de manipulare a datelor

Funcţia de manipulare este cea mai complexă şi realizează actualizarea şi regăsirea datelor din

baza de date, cu ajutorul limbajului de manipulare a datelor (LMD).

Sunt realizate următoarele activităţi: încărcarea, actualizarea, prelucrarea şi regăsirea datelor.

a) Încărcarea datelor în baza de date se realizează prin operaţii automatizate sau programate ce

asigură şi criteriile de validare necesare.

b) Actualizarea bazei de date constă în operaţii de adăugare, modificare şi ştergere de

înregistrări.La operaţiile de adăugare şi de modifcare se pastreaza aceleaşi criterii de validare care s-

au folosit şi la activitatea de încărcare a datelor.Actualizarea se realizeaza numai autorizat, prin

asigurarea unei protecţii corespunzătoare a datelor, pentru a se păstra coerenţa bazei de date.

c) Prelucrarea datelor se realizează prin operaţii de selecţie, ordonare, interclasare (compunere)

şi ventilare (descompunere) efectuate asupra entităţilor bazei de date.Acestea sunt, de obicei,

operaţii pregătitoare activităţii de regăsire a datelor.Multe din operaţiile de prelucrare sunt realizate

cu ajutorul operatorilor din modelul de date pe care îl implementează SGBD-ul.

d) Regăsirea (interogarea) datelor constă în operaţii de vizualizare (afişare pe ecran, imprimare

pe hârtie), răsfoire, editarea unor situaţii de ieşire.Situaţiile de ieşire pot fi intermediate sau finale şi

se pot obţine pe diferiţi suporţi tehnici de informaţie (ecran, hârtie, mediu magnetic, mediu optic).

Ele pot avea cele mai diferite forme (punctuale, liste, rapoarte, grafice, imagini, sunet, video) şi se

pot obţinedupă cele mai diferite criterii de regăsire.

Note.

- Funcţia de manipulare a datelor este cea mai folosită în bazele de date şi este cea mai bine

suportată de SGBD faţă de orice alt sistem de gestionare a datelor din memoria externă, care există

până acum.

- Aşa cum arătam mai sus, funcţia de manipulare este asigurată în SGBD de un LMD. Acesta

trebuie să respecte restricţiile de integritate a datelor şi să implementeze operatorii din modelul de

date pe care se bazează SGBD-ul căruia îi aparţine.

LMD poate fi cu limbaj gazdă sau cu limbaj propriu.Cele cu limbaj gazdă sunt dezvoltate prin

adaptarea unor limbaje universale de programare (Cobol, Pascal, C etc.) la cerinţele de lucru ale

SGBD-ului. Se îmbină astfel puterea unui limbaj universal cu necesităţle de regăsire a datelor

(exemplu:ORACLE). Cele cu limbaj propriu sunt dezvoltate printr-un limbaj specific capabil să

unească puterea proceduralului cu regăsirea dintr-un anumit tip de date (exemplu: Visual Foxpro).

- Pentru activitatea de regăsire există limbaje de interogare specializate care pot fi incluse în

LMD sau pot exista ca atare. Ele au aparut datorită lărgirii gamei de utilizatori ai bazelor de date,

care îi include şi pe nuinformaticieni tot mai mult. Pentru aceştia au fost necesare facilităţi de

regăsire simple şi prietenoase, apropiate de modul de lucru şi de gândire uman. În acest sens,

limbajele relaţionale (exemplu SQL) au cele mai bune performanţe.

3. Funcţia de utilizare a bazeide date

Funcţia de utilizare asigură mulţimea interfeţelor necesare pentru comunicarea tuturor

utilizatorilor cu baza de date. Pentru a realiza această funcţie SGBD-ul tu trebuie să asigure facilitaţi

pentru mai multe categorii de utilizatori ai bazei de date: neinformaticieni, specialişti

(informaticieni), administratorul.

a) Utilizatorii neinformaticieni reprezintă principala categorie a beneficiarilor de informaţii

(utilizatori finali şi intensivi) di baza de date. SGBD-ul le oferă acestora limbaje neprocedurale şi

alte facilitaţi de interogare (generatoare, utilitare etc.) a bazei de date într-o formă simplă şi

interactivă. Aceşti utilizatori nu trebuie să cunoască structura bazei de date şi nu trebuie să ştie să

programeze, SGBD-ul ajutându-i interactiv în utilizarea bazei de date. În acest sens SGBD-ul oferă:

meniuri cu opţiuni sugestive, ferestre, şabloane pentru diferite forme, asistenţi tip Wizard,

autodocumentarea (help-uri, mesaje/ferestre explicative).

b) Utilizatori specialişti în informatică crează structura bazei de date şi realizează proceduri

complexe de exploatare a bazei de date. SGBD-ul oferă acestor utilizatori limbajul de descriere şi

limbajul de manipulare a datelor precum şi interfeţe cu limbaje universale. Acestea sunt de

complexitate şi putere diferită, de la un SGBD la altul, oferind atât elemente neprocedurale cât şi

procedurale specialistului în informatică. Cu aceste elemente el descrie schema bazei de date şi

asigură manipularea complexa a datelor.

Pentru realizarea bazei de date, SGBD-ul oferă specialistului şi elemente de CASE (Computer

Aidede Software Engineering). Acestea îl ajută în diferitele activitaţi care intervin in etapele de

proiectare a bazei de date.

b) Administratorul bazei de date, care un utilizator special şi are un rol hotărâtor ăn ceea ce

priveşte funcţionarea optimă a întregului sistem. Datorită importanţei acestei categorii de utilizatori,

SGBD-ul are o funcţie distinctă în acest sens.

4. Funcţia de administrare

Funcţia de administrare esteb complexă şi de competenţa administratorului bazei de date.

Administratorul, care are o bogată experirnţă de analiză, proiectare şi programare, organizează

şi administrează baza de date în toate etapele de realizare a acesteia.

Astfel el organizează baza de date conform unei anumite metodologii, realizează schema

(conceptuală) bazei de date, coordonează proiectarea bazei de date. Pentru toate aceste lucruri

SGBD-ul oferă o seri de elemente de CASE, precum şi o serie de utilitare specializate.

Îi etapa de exploatere a bazei de date, administratorul are rolul de a autoriza accesul la date

(acordă conturi, parole etc.), de a reface baza de date în caz de incidente (prin jurnalizare, copii), de

a utilize efficient spaţiul de memorie internă şi externă (prin organizare, rutine de optimizare), de a

realiza o serie de analize statistice din baza de date (numar şi tip şi utilizatori, numar de accese,

numar de actualizari etc.). Pentru fiecare dintre aceste activitaţi SGBD-ul oferă instrumente şi

tehnici de lucru.

În cazul lucrului în reţea de calculatoare cu baze de date distribuite, SGBD-ul are dezvoltate

foarte mult componentele destinate administratorului. Acest lucru este determinat de faptul că baza

de date este, în acest caz, de mare complexitate, datele sunt distribuite pe calculatoarele din reţea,

iar utilizatorii sunt de toate tipurile şi în număr mare.

În principal pentru funcţia de administrare, dar parţial şi pentru celelalte funcţii, SGBD-ul

asigură protecţia bazei de date. Aici vor fi prezentate aspectele esenţiale, urmând ca în continuare la

fiecare tip de SGBD să se precizeze prin exemple şi aspectele specifice ce apar.

Clasificarea SGBD-urilor

Diversitatea SGBD-urilor, care care au fost şi care sunt în exploatare pe diferite calculatoare şi

sub diferite sisteme de operare, impune o clasificare a lor după diferite criterii.

1) După sistemele de calcul pe care le implementează

- SGBD-ul cu limbaj gazdă este cel care are un limbaj de manipulare a datelor bazat pe unul

de nivel înalt (universal). Limbajul gazdă poate fi chiar un limbaj universal (Cobal, Pascal)

sau o extensie (adaptere) a unui astfel de limbaj. Avantajul acestei soluţii este acela că se

pot dezvolta proceduri complexe de program, se pot realiza interfeţe om-maşină foarte

bune, se valorifică experienţa de programare din limbajele de nivel înalt. (toate rezultă din

avantajele programării procedurale). Dezavantajul major este acela că formularea crerilor

de regasire se face mai greu, de multe ori într-un mod inaccesibil utilizatorilor finali. Acest

lucru este suplinit de SGBD prin alte componente specifice: generatoare, utilitare etc.

(exemplu: Oracle).

- SGBD-ul cu limbaj propriu (autonom) este cel care are un limbaj de manipulare a datelor

specific. Acest limbaj de programare propriu este procedural şi are marele avantaj că

permite implementarea tuturor facilităţilor de SGBD. În el se pot programa proceduri

complexe şi interfeţe puternice ca într-un limbaj universal, dar în plus se realizează un

acces uşor şi optimizat la baza de date. Dezavantajul este că un astfel de limbaj nu poate fi

utilizat decât de specialiştii în informatică (exemplu limbajul din Visual FoxPro).

Tendinţa actuală este ca SGBD-ul să aibă implementat, pe lângă un limbaj procedural, şi un

limbaj de regăsire neprocedural, care să permită formularea de cereri de regăsire uşor, de către toţi

utilizatorii bazei de date. În axest sens, majoritatea SGBD-urilor pentru microcalculatoare au

implementat, parţial sau total, limbajul SQL, care este şi standardizat internaţional.

2) După modelul logic de date implementat

- SGBD ierarhice sunt cele care implementează modelul de date arborescent (ierarhic) şi au

fost primele care s-au utilizat pentru gestionarea bazelor de date. Ele au o serie de avantaje

pentru domenii precise din lumea reală înconjurătoare, de exemplu tehnologia construcţiei

de maşini, dar au limitepentru alte domenii (exemplu: IMS).

- SGBD reţea sunt cele care implementează modelul de date reţea şi care au eliminat multe

din limitele celor ierarhice. Ele au o largă aplicabilitate pentru numeroase probleme din

lumea reală, dar sunt dificil de utilizat datorită complexitaţii ridicate (exemplu: IDMS).

- SGBD relaţionale sunt cele care implementează modelul de date relaţional şi au

aplicabilitate în majoritatea domeniilor din lumea reală. Ele pot fi folosite de o gamă largă

de utilizatori datorită facilitaţilor oferite (generatoare, limbaj neprocedural etc.) (exemple:

Oracle, Visual FoxPro, Paradox, Access, Informix, Progress).

- SGBD orientate obiect sunt cele care implementează modelul de date orientat obiect. Ele

se pretează bine la problemele foarte mari, de complexitate ridicată, precum şi pentru

tipurile noi de aplicaţii (proiectarea asistată, multimedia, sisteme deschise) (exemple: O2,

Orion, Jasmine).

3) După localizarea bazei de date

- SGBD centralizate sunt cele care gestionează datele amplasate într-o singură bază de date

centrală. La acestea au acces toţi utilizatorii autorizaţi pentru a efectua diferite operaţii de

manipulare a datelor. Toate calculatoarele care nu sunt legate în reţea şi lucrează cu baze

de date au instalat un SGBD centralizat.

Tot un SGBD centralizat, dar cu facilitaţi de lucru în reţea, trebuie instalat şi în reţelele de

calculatoare care au plasată baza de date pe un singur calculator (de obicei pe server),

(exemplu: Visual FoxPro, Access).

- SGBD distribuite sunt cele care gestionează datele amplasate pe mai multe calculatoare

dintr-o reţea tratându-le ca un tot unitar. Complexitatea acestor SGBD-uri este ridicată,

având componente speciale pentru realizarea conexiunilor şi tratarea distribuită a datelor

(exemplu: Oracle, DB2, Informix).

SISTEMUL DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE MICROSOFT ACCESS 2002

Prezentare generală a S.G.B.D. Access 2002

Sistemul de gestiune a bazelor de date Microsoft Access menţine avantajele sistemelor de

gestiune, asigurând astfel o interfaţă între baza de date şi utilizator:

Permite definirea, consultarea şi actualizarea datelor şi în plus, partajarea acestor date

între mai mulţi utilizatori;

Interogarea bazei de date se realizează fie în mod grafic, utilizând interfaţa QBE

(Query By Exemple), fie utilizând limbajul SQL (Standard Query Language);

Permite realizarea unor aplicaţii complexe utilizând limbajul Microsoft Visual Basic;

Oferă uşurinţă în realizarea importului / exportului de date către alte aplicaţii ale

pachetului Microsoft Office sau alte SGBD-uri relaţionale (ex. FoxPro, dBase, Paradox);

Este autodocumentat prin Help;

Conţine instrumente Wizard care permit utilizatorului crearea într-o manieră foarte

simplă a obiectelor bazei de date;

Permite accesul la baza de date din reţeaua Internet, fiind un instrument util pentru

publicarea informaţiilor în paginile Web;

Permit personalizarea bazei de date;

Se fundamentează pe concepte noi, cum ar fi conceptele de obiecte, proprietăţi ale

obiectelor, eveniment, procedură declanşată la apariţia unui eveniment, metode la care

obiectele reacţionează în momentul procedurii unui eveniment, programarea orientată pe

obiecte şi evenimente.

Microsoft Access 2002 reprezintă o variantă îmbunătăţită pentru prelucrarea bazelor de date

relaţionale. Aceasta necesită un sistem de operare Microsoft Windows 98, Microsoft Windows 2000

sau Microsoft Windows NT.

Microsoft Access 2002 este asemănător ca aspect şi ca impresie cu Microsoft Access 2000,

versiunea anterioară a acestui program performant pentru bazele de date; oferă acelaşi sistem de

meniuri şi baze de instrumente adaptabile din Microsoft Access 2000, care particularizează

comenzile şi pictogramele din meniuri şi bazele de instrumente pe baza comenzilor utilizate cel mai

adesea.

Microsoft Access 2002 oferă o serie de caracteristici noi cum ar fi:

Vizualizări PivotChart şi PivotTable

Microsoft Access 2002 introduce vizualizări PivotTable şi PivotChart în tabele, interogări,

vizualizări, proceduri stocate, funcţii şi formulare.

Se pot efectua analize de date şi elabora soluţii complexe bazate pe vizualizările PivotTable

şi PivotChart mai rapid. Vizualizările PivotTable şi PivotChart se salvează ca pagini de acces la

date ce pot fi văzute cu Microsoft Internet Explorer 5 sau versiuni mai recente.

Suport XML

În afară de a fi tehnologia standard de interschimbare a datelor în Web, limbajul extensibil de

marcare (XML) devine rapid, tehnologia preferată pentru schimbul de date între aplicaţiile software

generale. Microsoft Access 2002 furnizează modalităţi puternice, intuitive de partajare a datelor

XML indiferent de diferenţele de platformă, format de date, protocol, schemă sau reguli de activitate

Microsoft Access furnizează, de asemenea, metode pentru manipularea mai uşoară a datelor,

simplificând crearea şi aplicarea schemelor şi foilor de stiluri. De exemplu, se poate utiliza

Microsoft Access pentru a crea o schemă care descrie structura datelor, apoi se trimite schema

furnizorilor în aşa fel încât aceştia să cunoască exact cum trebuie să arate datele în facturile lor.

Suport extins pentru proprietăţi cu Microsoft SQL Server 2000.

Integrarea predefinită între Microsoft Access 2002 şi Microsoft SQL Server 2000 s-a

îmbunătăţit semnificativ prin includerea suportului pentru proprietăţi extinse ale bazelor de date

SQL în cadrul proiectului Access.

Dus - Întors

Se poate lucra cu fişiere Access 2000 în Access 2002 fără conversia formatului de fişiere.

Acest mod de lucru permite partajarea mai uşoară cu fişiere de baze de date din versiuni diferite cu

alţi utilizatori Access

Anulări şi refaceri multiple

Există acum posibilitatea de anulare şi de refacere a mai multe acţiuni în modul Vizualizare

proiect în toate obiectele din bazele de date Microsoft Access şi în vizualizările şi procedurile

stocate şi funcţiile din proiectul Microsoft Access

Pagini de acces la date actualizabile off-line

Lucrul Off-line cu baze de date în proiectul Access, şi actualizare automată la reconectarea

pe serverul SQL. Modificările la paginile deconectate sunt efectuate la un proiect Access conectat la

un Microsoft SQL Server 2000 Desktop Engine local.

Consemnarea erorilor de conversie

Listarea erorilor apărute la conversia din Access 95 sau versiuni ulterioare, ceea ce permite

identificarea acestora şi depanarea lor mai rapidă.

Coexistenţa subformulare/subrapoarte în Design view

Este posibilă deschiderea subformularelor şi subrapoartelor în propriile lor ferestre Design

view din formular sau raport sau din meniul View. Îmbunătăţirea defilării uşurează lucrul cu

subformulare şi subrapoarte în modul Design view.

Securitatea parolei în proiectul Access

Este posibilă acum modificarea parolei de conectare specificată în proiectul Access conectat

la o bază de date Microsoft SQL Server 6.5 sau versiuni ulterioare, direct din domeniul Access 2002.

Expertul pentru tabele legate

Expertul pentru tabele legate este un ghid pentru legarea tabelelor la o baza de date SQL

Server, acest lucru realizându-se în cadrul proiectului Access.

Caracteristici de accesibilitate îmbunătăţite

Microsoft Access 2002 uşurează şi mai mult lucrul cu formulare din formulare şi rapoarte:

Prin apăsarea tastei F8 în modul Design view pentru formular sau raport, se afişează

lista de câmpuri.

Prin apăsarea pe tastei ENTER după selectarea unui câmp în lista de câmpuri în

modul Design view pentru formular sau raport, se va adăuga automat câmpul pe

suprafaţa proiectului formularului sau raportului.

Prin apăsarea combinaţiei de taste CTRL+TAB, se va deplasa focalizarea dintr-o

secţiune de formular sau de raport, la o subsecţiune.

Au fost adăugate două valori suplimentare (1000% şi 500%) la opţiunea Zoom din

examinare înaintea imprimării.

Documente Web şi site-uri Web

Salvaţi documentele Microsoft Office ca pagini Web pentru versiunile 3.0 - 6.0 ale diverselor

browsere Web şi acordaţi cititorilor cea mai bună posibilitate de vizualizare posibilă.

Din orice program Microsoft Office, este posibil să salvaţi documente în site-uri Web din

MSN. Acest lucru oferă un spaţiu de colaborare instantanee, unde este posibil să partajaţi fişiere cu

alte persoane.

Salvaţi un site Web ca fişier unic. Un format de fişier de tip arhivă Web specială este

disponibil in Microsoft Access, Microsoft Excel, Microsoft Power Point, Microsoft Publisher şi

Microsoft Word. Acest format de fişier permite salvarea tuturor elementelor unui site Web, inclusiv

text şi reprezentări grafice, într-un singur fişier.

Deschideţi pagini Web Office pentru editare din browser. Programele Microsoft Office

recunosc paginile în format HTML pe care le-au generat. Este posibil să deschideţi un document

Office pe care l-aţi salvat ca pagină Web, în programul în care a fost creat, direct din Microsoft

Internet Explorer.

Protecţie mărită contra viruşilor de macrocomandă

Administratorii de reţea pot elimina Microsoft Visual Basic for Applications, limbajul de

programare al Microsoft Office, când se porneşte aplicaţia Microsoft Office. Acest lucru scade

posibilitatea răspândirii viruşilor prin documente Microsoft Office.

Adăugarea panourilor pentru taskuri

Una dintre cele mai importante schimbări din mediul Microsoft Access (şi din toate

aplicaţiile pachetului Microsoft Office XP, cum ar Microsoft Word 2002, Microsoft Excel 2002 şi

Microsoft PowerPoint 2002) este introducerea panoului pentru taskuri din aplicaţia Microsoft

Office. Panoul pentru taskuri este un panou special care apare în partea dreaptă a ferestrei de

aplicaţie Microsoft Access când folosiţi anumite caracteristici Access (caracteristici care erau

controlate anterior prin intermediul casetelor de dialog)

Adăugarea dictării vocale şi a comenzii vocale

În cazul în care calculatorul este echipat cu o placă de sunet, difuzoare şi cu un microfon se

pot dicta informaţii în tabele Access. Se mai pot utiliza comenzile vocale pentru a activa sistemul de

meniuri şi barele de instrumente din Access.

Crearea unei baze de date

Pentru a crea o bază de date se lansează în execuţie sistemul Microsoft Access, apare panoul

pentru taskuri care oferă posibilitatea de a selecta una dintre opţiunile ferestrei Microsoft Access.

(Fig. 3.1)

Utilizatorul are următoarele opţiuni:

deschiderea unei baze de date (Open a file);

crearea unei baze de date (Blank Database);

accesarea unei baze de date (Blank Date Access Page);

crearea unui nou proiect pe baza unor date existente (Project Existing Data);

crearea unui nou proiect cu date noi (Project New Data)

crearea unei baze de date, proiect sau pagină de Web având ca punct de plecare baza de

date existentă (New from existing file);

crearea unei baze de date, proiect sau pagină de Web pe baza unor machete predefinite

care se pot afla fie pe sistemul pe care se află instalat SGBD Access, fie pe site-ul

www.Microsoft.com, legătură care se face automat dacă sistemul dispune de o legătură

Internet (New from template);

Fig. 3.1

crearea unei baze de date, proiect sau pagină Web pe baza unor documente aflate în

reţeaua Intranet sau Internet (Add Web Folder).

La accesarea opţiunii Add Web Folder apare o casetă de dialog care prezintă 2 opţiuni

Create a shortcut to an existing Web Folder (Documentele cu care se lucrează se află

într-un director aflat în reţeaua Internet sau Intranet)

Create a new Web Folder (Dacă dorim să creem un nou director în reţeaua Internet sau

Intranet în care să se regăsească documentele folosite) permite deschiderea meniului Help

(Microsoft Access Help)

La alegerea opţiunii de creare a unei baze de date (Blank Database) pe ecran se afişează

caseta de dialog File New Database (Fig.3.2)

În rubrica File name se precizează numele bazei de date şi apoi se accesează butonul Create.

Pe ecran se afişează fereastra Database; formatul implicit de salvare a fişierului se face în

format Access 2000.

S-a creat un fişier cu extensia .mdb (management data base) în care se vor realiza obiectele

bazei de date (tabele care sunt obiecte de bază, obiectele de tip cerere, obiectele de tip formă,

obiecte de tip raport, obiecte de tip macro).

Obiecte tip într-o bază de date ACCESS

Fereastra Database conţine 7 tipuri de obiecte:

Tables - este un obiect definit de utilizator, în care sunt stocate datele în format rând, coloană

similar celui folosit în calculul tabelar. Fiecare coloană a tabelului este denumită câmp, iar fiecare

Fig. 3.2

Fig. 3.3

câmp al tabelului reprezintă o înregistrare.

Queries - sunt destinate găsirii datelor din tabele sau prelucrării acestora.

Interogările sunt folosite pentru:

afişarea numai anumitor înregistrări care îndeplinesc criteriile specificate;

crearea unor noi tabele;

ştergerea, modificare sau actualizarea înregistrărilor dintr-un tabel.

Forms - afişează datele conţinute în tabele sau interogări şi permit introducerea altora noi,

modificarea sau ştergerea celor existente. Formularele reprezintă interfaţa între utilizator şi o bază

de date.

Reports - este un obiect prin intermediul căruia datele conţinute în tabele sau interogări sunt

prezentate în format printabil.

Pages - În situaţia în care se doreşte accesarea în cadrul reţelei Intranet sau Internet a bazei

de date.

Macros - definesc o serie de comenzi pe care sistemul Microsoft Access le execută automat

la apariţia unor evenimente.

Module - conţin codul de programare Microsoft Access.

Fiecare obiect tip este accesibil după ce s-a deschis baza de date. Pentru a deschide o bază de

date se alege meniul File, opţiunea Open.

Dezvoltarea rapidă a unei aplicaţii

Se dezvoltă rapid o aplicaţie de evidenţă a furnizorilor . Pentru a rezolva această aplicaţie

trebuie să creem în baza de date (EvidFurniz) două tabele Furnizori şi Factura.

Tabela Furnizori are următoarea structură:

Furnizori (cod furniz., den furniz., adresa, banca, cont banca).

Iar tabela Factura are următoarea structură:

Factura (nr. Fact., data fact., val. Fact., cod furniz.).

Observaţie:

Câmpul subliniat cu linie continuă este cheie primară în tabel iar câmpul subliniat cu linie

punctată este cheie externă.

Etapele care trebuie parcurse sunt:

se alege opţiunea BlankDatabase din panoul pentru taskuri Microsoft Access;

pe ecran se afişează caseta de dialog Create File New Database unde trebuie să se

tasteze numele bazei de date (EvidFurnizori). Numele bazei de date se tastează în rubrica

File name şi apoi se selectează butonul Create.

În baza de date trebuie incluse cele două tabele (Furnizori şi Factura). Acest lucru se poate

face prin exploatarea ferestrei Database şi anume:

se selectează eticheta Tables şi apoi click pe butonul New;

se afişează pe ecran fereastra New Table (Fig. 3.4)

se alege opţiunea Design View şi apoi click pe butonul OK;

se afişează fereastra Table în care trebuie introduse câmpurile tabelului creat.

În coloana FieldName se tastează numele câmpului, în coloana DataType precizăm

tipul de dată şi în coloana Description se precizează un text explicativ.

În urma introducerii acestor elemente fereastra Table va arăta conform Fig. 3.5.

Pentru a salva tabelul trebuie să selectăm meniul File şi apoi opţiunea Save As.

În fereastra apărută se introduce numele tabelului Furnizori.

Observaţie:

Dacă nu se precizează câmpul ce constituie cheia primară, Access generează automat câmpul

ID tip AutoNumber care prin valorile sale, va identifica unic înregistrările de date.

După ce a fost creată structura tabelului trebuie introduse înregistrări. În fereastra Database

se selectează tabelul Furnizori şi se acţionează butonul Open şi apoi se introduc înregistrările (Fig.

3.6).

Fig. 3.4

Fig. 3.6

Fig. 3.5

Parcurgând aceleaşi etape, se creează tabelul Factura.

Se doreşte să se selecteze din tabela Furnizori numai aceia care sunt din Craiova şi au contul

la banca "BancPost".

Pentru rezolvarea acestei probleme se parcurg etapele:

se creează o cerere: din fereastra Database se selectează obiectul Queries şi apoi se

selectează butonul New. Pe ecran se afişează caseta de dialog New Query. Pentru cereri

simple se selectează butonul OK. (Fig. 3.7)

se precizează sursa de date din caseta de dialog Show Table selectând tabela Furnizori

(Fig. 3.8).

Fig. 3.8

în interfaţa QBE, care se va afişa pe ecran sunt specificate câmpurile necesare: den

furnizor, adresa, banca; aceste câmpuri sunt selectate prin dublu click din tabela

Furnizori aflată în partea de sus a ferestrei.

La intersecţia dintre câmpul Adresa şi linia Criteria se tastează "Craiova" iar la intersecţia

dintre Bancă şi linia Criteria se tastează “BancPost” (Fig. 3.9).

Fig. 3.9

Fig. 3.7

Pentru a vedea rezultatul interogării se selectează meniul View şi apoi opţiunea Datasheet

View (Fig. 3.10).

Observaţie:

Microsoft Access generează automat exprimarea cererii în limbajul SQL. Dacă se selectează

meniul View şi apoi opţiunea SQL View, pe ecran se afişează fereastra SQL al cărui conţinut este

Fig. 3.11.

Cererea se poate simplifica de către utilizator folosind limbajul SQL Standard.

Cererea din Fig. 3.11 se poate scrie SQL Standard astfel:

SELECT den furniz, adresa, banca

FROM furnizori

WHERE adresa = “craiova” AND banca = “banc post”

Unde:

SELECT – precizează ce se selectează

FROM - din ce tabelă

WHERE - condiţia care trebuie să o îndeplinească înregistrările pentru a fi selectate

Operaţiile de actualizare a bazelor de date sau de afişare se pot face folosind machete numite

formulare.

Pentru a crea automat un formular se selectează tabela sau interogarea dorită în fereastra

Fig. 3.10

Fig. 3.11

Database şi apoi se alege meniul Insert, opţiunea AutoForm.

Pe ecran se afişează un formular tip coloană (Fig. 3.12).

Formularul construit automat poate fi apoi modificat; pentru a fi modificat se alege meniul

View, opţiunea Design View.

De exemplu, dorim să creem un control care să ne poziţioneze pe următoarea înregistrare.

Pentru a crea un astfel de control trebuie parcurse etapele:

plasarea şi definirea unui buton de comandă din trusa de instrumente Toolbox. (Fig.

3.13);

prin glisare se va plasa butonul de comandă folosind asistentul Command Buton

Wizard.

Din lista de opţiuni disponibile "Categories” se selectează “Record Navigation” şi apoi

se selectează butonul Next.

În noua fereastră se alege simbolul specificat pentru controlul respectiv şi apoi se

selectează butonul Next. (Fig. 3.14).

Fig. 3.13

Fig. 3.14

Fig. 3.12

În ultima fereastră se cere un nume pentru butonul de comandă şi apoi se selectează

butonul Finish.

În final grila de proiectare arată conform Fig. 3.15.

În acelaşi mod se creează şi butoane pentru ştergerea unei înregistrări , pentru adăugarea

unei înregistrări, etc. Se doreşte ca rezultatul interogării unei baze de date să fie prezentat sub forma

unei situaţii finale. Pentru aceasta utilizatorul trebuie să construiască un obiect tip raport.

Din fereastra Database se alege obiectul Reports şi apoi butonul New. Pe ecran apare

fereastra New Reports unde se alege sursa de date (Tabelul Furnizori) (Fig. 3.16).

Se alege opţiunea AutoReport: Tabular iar pe ecran se afişează raportul solicitat (Fig. 3.17).

Modelul raportului generat poate fi îmbunătăţit: se selectează meniul View şi apoi opţiunea

Fig. 3.17

Fig. 3.16

Fig. 3.15

Design View.

Pe ecran se afişează modelul raportului pe care utilizatorul îl poate modifica.

OBIECTE DE TIP TABEL

Reprezintă obiectele bazei de date în care se stochează datele. Fiecare coloană a tabelei este

denumită câmp, iar fiecare rând al tabelului constituie o înregistrare.

La crearea unui tabel se solicită definirea câmpurilor, atribuindu-se fiecăruia o denumire

unică, având un tip de dată şi o dimensiune bine precizată

O modalitate de a crea un tabel este aceea de a activa butonul New, având posibilitatea de a

alege cinci opţiuni din fereastra New Table

1. Datasheet View - permite crearea unui tabel în modul foaie de date; este utilizat pentru

inserarea datelelor şi vizualizare. Apoi executăm click pe butonul OK (Dacă se renunţă la crearea

tabelului executăm click pe butonul Cancel). Se va deschide un tabel cu câmpuri generice: Field 1,

Field2...

Pentru a schimba numele câmpurilor se selectează meniul Format, opţiunea Rename

Column, se tastează noul nume şi se apasă tasta Enter. (Fig 4.1).

2. Design View - permite crearea unui tabel în modul de proiectare.

Pentru a realiza în acest mod un tabel efectuăm click pe eticheta Tables şi apoi click pe

butonul New. Din caseta de dialog apărută selectăm opţiunea Design View şi apoi click pe butonul

OK.

În fereastra apărută în coloana FieldName tastăm numele câmpului, în coloana DataType

precizăm tipul de dată pentru fiecare câmp iar în coloana Description se precizează de către

utilizator un text explicativ având ca scop să descrie câmpul. (Fig. 4.2).

Cheia primară reprezintă un identificator unic pentru un tabel; aceasta reprezintă un atribut

sau un grup de atribute. Pentru a stabili un câmp al tabelului cheie primară trebuie să parcurgem

etapele:

tabelul trebuie să fie deschis în modul Design View;

se selectează câmpul căruia vrem să-i atribuim această identificare;

Fig. 4.1

se selectează meniul Edit şi se alege opţiunea Primary Key;

Rezultatul acestor etape este apariţia unui simbol sub formă de cheie în dreptul câmpului

selectat.

Dacă se încearcă închiderea noului tabel în modul de vizualizare Design View fără a

specifica o cheie principală, apare un mesaj care anunţă că nu a fost atribuită nici o cheie primară.

Executând click pe butonul Yes în caseta de mesaj determinăm Acces-ul să creeze un nou

câmp AutoNumber în tabel şi-l specifică drept cheie primară. Se poate schimba numele acestui nou

câmp după cum este necesar. Pentru a introduce înregistrări în tabelă selectăm meniul View şi

alegem opţiunea Datasheet View.

Tipurile de date disponibile pentru câmpurile Access sunt:

text - sunt cel mai des folosite, astfel încât Access consideră acest tip ca fiind cel

prestabilit. Un câmp text are implicit 50 de caractere, dar se poate alege lungimea de

la 1 la 255;

memo - sunt utilizate pentru a oferi comentarii descriptive. Un câmp Memo nu poate

fi cheie primară şi se poate indexa după el;

number - admite numai numere (nu poate conţine litere, sau o dată calendaristică);

poate fi la rândul său de tip: Byte, Integer, Long Integer, Single, Double, Replication

ID, Decimal;

date/time - indică data calendaristică şi/sau ora;

currency - indică tipul valută, fiind un număr destinat să indice o valoare bancară, cu

15 cifre la partea întreagă, iar la partea zecimală până la sutimi de cenţi;

autonumber - datele de acest tip conţin o valoare numerică pe care Access o introduce

automat pentru fiecare înregistrare adaugată într-o tabelă;

yes/no - datele de acest tip pot primi valorile True/False şi pot fi afişate în una; din

formele True/False, respective On/Off;

OLE Object - include elemente grafice realizate din puncte, desene vectoriale, fişiere

cu semnale audio şi alte tipuri de date care pot fi create de o aplicaţie OLE Server;

Hyperlink - este un text sau o combinaţie de text cu numere stocat(ă) ca un text şi

folosit(ă) ca adresă a unei pagini Web. Este format(ă) din trei părţi: - textul afişat,

adresă şi subadresă;

Lookup Wizard - creează câmpuri care permit utilizatorului să aleagă valori din

cadrul altor tabele sau dintr-o listă de valori.

Fig. 4.2

În afară de definirea tipului de dată, pentru fiecare câmp se definesc o serie de proprietăţi

(care diferă în primul rând de tipul de dată ales şi de cerinţele aplicaţiei).

Zona în care se stabililesc proprietăţile câmpurilor este formată din urmatoarele opţiuni (Fig.

4.3).

Field Size - această propietate stabileşte numărul maxim de caractere care poate fi

stocat în tipul de cîmp respectiv;

Format - această proprietate prezintă o listă derulantă cu formatele disponibile pentru

respectivul tip de câmp;

Decimal Places - proprietatea care se stabileşte pentru câmpurile numerice; se pot

stabili poziţiile zecimal afişate de un număr;

Input Mask - proprietatea prin care se controlează introducerea datelor;

Caption - proprietatea utilizată pentru a a afişa titlurile numelor de câmp în modul de

afişare Datasheet;

Default Value - proprietatea care permite definirea unei valori implicite care va fi

generată automat în ecranele de culegere a datelor;

Validation Rule - proprietatea care permite definirea restricţiilor referitoare la

domeniul de valori;

Validation Text - proprietatea care permite specificarea conţinutului textului care se

va afişa, în cazul introducerii unei realizări ce nu respectă regula de validare;

Requiered - proprietatea care se utilizează în momentul în care se doreşte

introducerea în câmpul respectiv a unei valori în mod expres, valoarea câmpului nu

poate fi nulă;

Indexed - proprietatea care permite definirea unui fişier index pe atributul respectiv;

indecşii asigură mecanismul de regăsire rapidă a datelor. Un atribut se indexează în

condiţiile în care atributul cuprinde valori cu gamă largă; de variaţie şi atributul va fi

folosit în mod semnificativ în criteriile de selecţie sau sortare.

3. Table Wizard - permite crearea de tabele ca ajutorul magicianului; este cea mai rapidă

metodă de creare a unai tabel.

Alegând această metodă se va afişa fereastra de dialog Table Wizard care este compusă din:

(Fig. 4.4)

Fig. 4.3

un grup de două opţiuni Bussiness şi Personal care lasă posibilitatea de a alege

categoria de tabele;

lista Sample Tables care conţine exemple de tabele corespunzătoare categoriei

Bussiness / Personal;

lista Sample Fields care conţine câmpuri corespunzătoare tabelului selectat;

caseta Fields in my new table – în care sunt vizualizate numele câmpurilor selectate;

Butonul Rename Field: - buton cu care se poate modifica numele cîmpului selectat.

După ce toate setările sunt efectuate se trece la fereastra următoare accesând butonul Next. În

această fereastră se stabileşte numele tabelului şi cheia primară. (Fig. 4.5).

4. Import Table - permite importarea tabelelor şi obiectelor din altă bază de date.

5. Link Table - permite crearea tabelelor în baza de date curentă, care sunt legate cu alte

tabele din baze de date externe.

Relaţii între tabele

Relaţiile între tabele se formează prin precizarea legăturilor între un tuplu dintr-un tabel şi

tuplurile corespunzătoare din alt tabel.

Relaţiile standard pot fi de tip:

1. Relaţia unu la unu (1:1) corespunde situaţiei când unui tuplu dintr-o tabelă îi corespunde

un singur alt tuplu dintr-o altă tabelă. Se mai numeşte şi biunivocă;

Exemplu:

Fig. 4.5

Fig. 4.4

Considerăm tabela Furnizori şi tabela Produs

Codfurnizor Codprodus

Denfurnizor Denprodus

Adresa UM

Contbanca Preţprodus

Bancă Cod furnizor

Relatia 1:1 între cele două tabele se poate transpune prin faptul că: un furnizor poate livra

doar un singur produs, iar produsul este livrat doar de un singur funizor.

Relaţia unu la mai mulţi (1:n) corespunde situaţiei în care unui tuplu dintr-o înregistrare îi

corespund mai mutte tupluri dintr-o tabelă. Tabelul din partea unu a relaţiei trebuie să aibă o cheie

unică, numită cheie primară, iar tabelul din partea mai mulţi trebuie să conţină o cheie străină

numită cheie externă.

Exemplu:

Considerăm tabela Furnizori şi tabela Facturi

Codfurnizor Nrfactură

Denfunizor Codfurnizor

Adresa Codprodus

Contbancă Preţfactură

Bancă Datafactură

Cantitate

Relaţia 1: n între cele două tabele se poate transpune prin faptul că un furnizor poate emite

mai multe facturi, iar o factură nu poate fi emisă decât de un furnizor.

3. Relaţia mulţi la mulţi (m:n) corespunde situaţiei când unui tuplu dintr-o tabelă îi pot

corespunde mai multe tupluri dintr-o altă tabelă. Aceste tipuri de relaţii sunt asocieri libere.

Exemplu:

Considerăm tabela Funizori şi tabela CentruComercial

Codfurnizor Codccom

Denfurnizor Denccom

Adresa Cod furnizor

Relaţia m:n între cele două tabele se poate transpune prin faptul că: un funizor poate

aproviziona mai multe centre comerciale, iar un centru comercial se poate aproviziona de la mai

mulţi furnizori. Descrierea procesului de construire a relaţiilor dintre tabele se face în fereastra

Relationships (Opţiunea Relationships se află în meniul Tools). Plasarea tabelelor în această

fereastră se face prin intermediul ferestrei Show Table din meniul Relatioships. Selectarea tabelelor

se face acţionând butonul Add sau click dublu pe tabelul respectiv. O relaţie între tabele se

realizează prin operaţia drag and drop de la cheia primară a tabelei principale la cheia externă a

tabelei secundare. Legătura între tabele este marcată printr-o linie care se numeşte linie de corelare.

Fereastra de dialog Edit Relationships (se deschide selectând meniul Relationships, optiunea Edit

Relationship) prezintă legătura între cheia primară şi cheia externă. (Fig. 4.6)

În partea de jos a casetei de dialog Edit Relatioships există trei casete de validare; validarea

acestora are urmatoarele efecte:

validarea casetei Enforce Referential Integrity (Impune integritate referenţială) în

cadrul aplicaţiei, înseamnă că în momentul când se introduce o nouă înregistrare în tabela

secundară, se verifică dacă valoarea cheii externe se găseşte în tabela primară, în câmpul

corespunzător cheii primare. Este necesară încărcarea datelor în tabela principală mai

întâi şi apoi în cea secundară;

validarea casetei Cascade Update Related Fields - modificarea unei valori a unei chei

primare din tabela principală duce la modificarea valorilor cheii externe corespondente

din tabela secundară.

Exemplu:

Dacă se modifică codul unui beneficiar din tabela Beneficiari, se modifică şi facturile

corespondente.

validarea casetei Cascade Delete Related Recors - ştergerea unei valori a cheii primare

din tabela principală duce automat la ştergerea înregistrărilor corespondente din tabela

secundară (cele care au valoarea cheii exteme egale cu valoarea cheii primare).

Exemplu:

Dacă se şterge un beneficiar, automat se şterg şi facturile corespondente.

Câmpurile de legătură între două tabele trebuie să fie de acelaşi tip şi să aibă aceeaşi

dimensiune.

OBIECTE DE TIP QUERY(CERERE). INTEROGAREA BAZELOR DE DATE

Interogarea unei baze de date înseamnă regăsirea şi extragerea informaţiilor. O cerere are ca

sursă una sau mai multe tabele sau chiar o altă cerere.

Clasificarea. interogărilor:

Interogări de selecţie - sunt cele mai utilizate interogări şi permit vizualizarea,

modificarea şi extragerea datelor din una sau mai multe tabele sau cereri.

Fig. 4.6

Interogări de tip acţiune - au ca rol de a actualiza, de a şterge, a adăuga, a modifica şi

de a crea noi tabele. Interogările de tip acţiune sunt:

a. Make Table Query - permit crearea unui nou tabel;

b. Delete Query - permite ştergerea uneia sau mai multor înregistrări dintr-un tabel;

c. Append Query - permite adăugarea de noi înregistrări la un tabel dintr-un tabel sursă;

d. Update Query - permite modificarea unui grup de înregistrări selectate pe baza unui

criteriu dintr-un tabel.

Interogări parametrate - se utilizează atunci când este necesară modificarea frecventă a

criteriilor de selecţie în baza de date.

Interogări de tip “Analiză încrucişată” permit generarea unor tabele complexe sub

forma unei foi de calcul tabelar

Crearea interogărilor de selecţie

Atunci când se realizează o interogare selectăm butonul Queries din fereastra Database şi

apoi butonul New. Ca rezultat pe ecran se afişează fereastra New Query care permite realizarea

interogării în următoarele moduri: (Fig. 4.7)

1. Design View - reprezentând modul grafic de proiectare.

Pentru a crea o interogare în acest mod accesăm butonul OK şi se va afişa o fereastră Select

Query şi caseta de dialog Show Table. (Fig. 4.8)

Fig. 4.8

Fig. 4.7

Fereastra Select Query este structurată în două părţi:

partea superioară, unde sunt afişate structurile tabelelor din baza de date

partea inferioară numită grilă de proiectare în care se construieşte interogarea din punct

de vedere structural. Aceasta grilă de proiectare este cunoscută şi sub denumirea QBE

(Query By Exemples).

Caseta de dialog Show Table prezintă tabelele existente când este selectat butonul Tables,

interogările când este selectat butonul Queries şi la accesarea butonului Both sunt prezentate şi

tabelele şi interogăriile

Pentru adăugarea tabelelor în fereastra Select Query se acţionează butonul Add; după ce

tabelele sunt selectate caseta de dialog Show Table este inchisă. În cazul în care mai trebuie adăugat

un alt tabel fereastra Show Table va fi readusă pe ecran selectând meniul Query, opţiunea Show

Table. Selectarea unui câmp în grila interogării se face executând dublu click pe numele câmpului.

Numele câmpului va fi afişat în dreptul rândului Field iar tabelul sursa se specifică în dreptul

rândului Table.

Ordonarea se poate face crescator (Ascending) sau descrescător (Descending); această

sortare se face la intersecţia coloanei câmpului respectiv cu caseta Sort.

Criteriile de selecţie

Criteriile de selecţie reprezintă restricţiile pe care le stabilim într-o interogare, pentru a

identifica anumite înregistrări din baza de date. Criteriile se introduc în celula aflată la intersecţia

coloanei câmpului cu linia Criteria din grila de interogare.

Principalele criterii simple sunt prezentate în tabelul 4.1. Criteriile complexe se vor construi

prin utilizarea operatorilor logici And sau Or, care permit legarea criteriilor simple.

Exemplu:

Să presupunem că se doreşte vizualizarea facturile emise doar către beneficiarii care au

conturile la Banca BCR iar modul de vizualizare să se facă in mod descrescător după câmpul Cod

Furnizor.Fereastra Select Query corespunde cerinţelor impuse (Fig. 4.9).

Tabelul 4.1. Principalele criterii simple

OPERAŢIA SEMNIFICAŢIA EXEMPLU

BETWEEN Apartenenţa la un

interval de valori

BETWEEN val_inf

and val_super

Fig. 4.9

IN Apartenenţa la lisă

de valori

IN(val 1, val2, ...)

>

<

>=

<=

=

Mai mare

Mai mic

Mai mare sau egal

Mai mic sau egal

Egal

NOT Operator de negaţie Not valoare

LIKE Comparare cu un

nume generic

LIKE ,, valoare”

Rezolvarea acestei interogări se regăseşte mai jos (Fig.4.10).

Crearea unor câmpuri calculate

În prima linie Field liberă se introduce formula de calcul care are formula generală:

Nume_rezultat: [Câmp 1] Operator matematic [Câmp 2]...

Exemplu:

Se doreşte vizualizarea produselor cu codul (120, 121) şi calcularea câmpului valoare pentru

tabela Produs (Cod_produs, Den produs, UM, Preţ, Cantitate)

Se prezintă fereastra Select Query care corespunde cerintelor impuse. (Fig. 4.11).

În figura 4.12 se prezintă rezultatul obţinut.

Fig. 4.10

Fig. 4.11

Fig. 4.12

2. Simple Query Wizard - este cea mai simplă metodă de a crea o interogare.

Pentru a crea o interogare în acest mod selectăm opţiunea Simple Query Wizard şi apoi

selectăm butonul OK.

Fereastra deschisă prezintă mai multe opţiuni:

din lista Tables / Query selectăm tabelul sau interogarea dorită;

din lista câmpurilor disponibile Available Field se selectează numele de câmp şi apoi

pentru a-l muta în lista câmpurilor selectate accesăm butonul “>” (Fig. 4.13); dacă se

doreşte selectarea tuturor numelor de câmpuri selectăm butonul “>>”. Când operaţia

de selectare a numelor de câmpuri s-a încheiat executăm click pe butonul Next;

se afişează fereastra unde specificăm modul de prezentare - Detail sau Sumar (Fig.

4.14). Executăm click pe butonul Next. În caseta de text What title do you want fot

your query (Ce titlu doriţi pentru interogarea dumneavoastră) introducem numele

interogării şi executăm click pe butonul Finish şi rezultatul interogării poate fi văzut.

3. Crosstab Query Wizard - funcţionează similar cu opţiunea Simple Query Wizard cu

menţiunea că se va construi o interogare prin incrucişarea tabelelor.

4. Find Duplicates Query Wizard - compară două tabele şi se va construi o interogare care va

Fig. 4.13

Fig. 4.14

prezenta înregistrările comune.

5. Find Unmatched Query Wizard - este opusul opţiunii Find Duplicates Query Wizard,

adică compară două tabele şi va construi o interogare care va prezenta înregistările care nu sunt

comune celor două tabele.

Interogări de tip acţiune

a. Interogarea Make Table Query

Are ca scop crearea unui tabel format din datele aparţinând unui tabel sau mai multor tabele.

Pentru a transforma o interogare de selecţie în una de tip acţiune cu funcţia de creare a unei noi

tabele se parcurg etapele:

se trece în modul Design View;

se selectează meniul Query şi se alege opţiunea Make-Table Query;

pe ecran se afişează fereastra de dialog Make Table unde se introduce noul nume al

tabelei. Se stabileşte dacă aceasta va face parte dintr-o bază de date Access sau de alt

tip şi dacă înlocuieşte o altă tabelă care este deja creată se apasă apoi butonul OK;

Se selectează meniul Query şi se alege opţiunea Run; se afişează o casetă de dialog în

care se specifică numărul de înregistrări în tabela nou creată.

Tabela nou creată prin această interogare va fi în fereastra Database la obiectul Tables, iar

câmpurile vor moşteni numai tipurile şi dimensiunile din tabele sursă. Se recomandă ca după

executarea interogării cu funcţia de creare să se stabilească cheia primară şi proprietăţile

câmpurilor.

Exemplu:

Dorim să creem o nouă tabelă intitulată “Beneficiari din judeţ” în care să fie prezenţi toţi

beneficiarii cu excepţia celor din Craiova (Fig.4.15);

b. Interogarea Delete Query

Această interogare are ca scop eliminarea unui grup de inregistrări dintr-un tabel sau mai

multe tabele.

Pentru a crea o cerere de tip acţiune Delete Query în vederea ştergerii unui grup de

înregistrări trebuie să se plece de la interogarea de selecţie.

Fig. 4.15

Se parcurg etapele:

se trece în modul Design View;

se selectează meniul Query şi se alege opţiunea Delete query care va afişa în grila de

proiectare linia Delete;

se selectează meniul Query şi se alege opţiunea Run; se afişează o casetă de dialog

care va prezenta numărul de înregistrări ce vor fi şterse. Se selectează butonul Yes

pentru ştergerea numărului de înregistrări care respectă condiţia specifică.

Exemplu:

Dorim să ştergem din tabela Factura toate facturile care au numărul facturii mai mic de

126753 (Fig. 4.16).

c. Interogarea Append Query

Această interogare se foloseşte pentru a insera înregistrări din unul sau mai multe tabele

sursă într-un tabel destinaţie.

Pentru a transforma o interogare din selecţie în una de tip acţiune de adăugare se parcurg

etapele:

se trece la modul Design View;

se selectează meniul Query şi se alege opţiunea Append query, se va afişa caseta de

dialog Append unde se introduce numele tabelei de destinaţie şi se selectează butonul

OK;

se selectează meniul Query şi se alege opţiunea Run; se afişează o casetă de dialog

care va prezenta numărul de înregistrări ce vor fi adăugate. Se selectează butonul Yes

pentru adăugarea înregistrărilor.

Exemplu:

Dorim să adăugăm în tabela Beneficiari judeţ şi acei beneficiari din Craiova, dar care au

contul la banca “Banc Post”. Tabela Beneficiari judeţ este tabela destinaţie iar tabela Beneficiari

este tabela sursă. (Fig 4.17)

Fig. 4.16

Fig. 4.17

d. Interogarea Update Query

Acestă interogare se foloseşte pentru a efectua modificări globale într-un grup de înregistrări

Pentru a transforma o interogare de selecţie în una de tip acţiune de modificare se parcurg

etapele:

se trece în modul Design View;

se selectează meniul Query şi se alege opţiunea Update Query; se va introduce în grila

de proiectare linia Update To şi se schimbă numele interogării într-o interogare de

modificare;

se introduc în linia Update To expresiile de calcul sau valorile cu care se vor face

modificările;

se selectează meniul Query şi se alege opţiunea Run; se afişează o casetă de dialog în

care sunt prezentate numărul de înregistrări ce vor fi modificate. Se selectează butonul

Yes pentru modificarea înregistrărilor.

Observaţie:

Nu se pot modifica valorile cheii primare sau aceasta nu poate primi valoarea Null

Nu este permisă adăugarea sau modificarea unei înregistrări cu valoare identică a

unui câmp care este declarat în structura tabelei ca fiind index unic.

Exemplu:

În urma unei erori, anumite facturi (nu toate) au data emiterii cu trei zile mai devreme decât

data reală. Pentru a corecta această eroare se va realiza interogarea conform Fig.4.18.

Când se execută interogarea apare o fereastră de dialog (Enter Parameter Value) în care

introducem Nr. factura care se va actualiza, iar după apăsarea butonului OK apare un mesaj de

avertizare care întreabă dacă sunteţi siguri că vreţi să reactualizaţi înregistrările. Dacă se apasă

butonul Yes câmpul data factura din tabelul Factură va fi actualizat.

Interogări parametrate

Aceste interogări se utilizează atunci când într-o interogare este necesară modificarea

Fig. 4.18

frecventă a Criteriilor de selecţie.

În grila Design pe coloana dorită Criteria în locul unei expresii se vor preciza între paranteze

drepte un mesaj ce este afişat în momentul executării interogării pentru ca utilizatorul să introducă

criteriul de selecţie dorit.

Interogări de tip analiză încrucişată

Aceste interogări permit generarea unor tabele complexe sub formă matriceală în care

numele liniilor (Li) şi a coloanelor (Cj) reprezintă criterii mixte de grupare, iar valorile din celulele

tabelului (Vij) se obţin prin aplicarea unei funcţii predefinite asupra unui câmp dintr-o tabelă,

Tabelul 4.2

C1 C2. CN

L1 V11 V12 V1n

L2

Lm Vm1 Vmn

Tabelul 4.2

FORMULARE ŞI RAPOARTE

OBIECTE DE TIP FORM

Formularele reprezintă obiecte ale bazei de date ce permit introducerea sau extragerea

datelor dintr-o tabelă. Formularele au mai multe utilizări:

afişarea şi editarea datelor - este permisă afişarea datelor în modul dorit de utilizator

iar datele pot fi modificate;

introducerea de date - este utilizată atunci când formularul introduce date într-un tabel

asociat;

afişarea de mesaje;

controlul operaţiilor realizate de aplicaţie;

tipărirea informaţiilor.

Formularele pot fi afişate în mai multe moduri:

modul Design - este modul utilizat pentru schimbarea modului de prezentare şi

proprietăţile formularului;

modul Form - este modul de afişare al unui formular în curs de utilizare;

modul Datasheet- este modul de afişare directă a tabelului sau interogării.

Realizarea formularelor

Atunci când se realizează un formular se selectează butonul Forms din fereastra Database şi

apoi butonul New.

Ca rezultat se afişează pe ecran fereastra New Forms (Fig. 4.19) care permite realizarea

formularelor în următoarele moduri:

Design View

Pentru a crea formularul folosind modul Design View trebuie să se selecteze opţiunea Design

View din fereastra New Form.

Din caseta cu lista derulantă pentrua a crea un formular pentru introducere de date trebuie ca

pentru început să asociem formularului respectiv un tabel sau o interogare.

Acest mod nu permite includerea într-un formular a mai multor câmpuri conţinute din tabele

diferite.

Totuşi se poate construi un formular pe baza unei interogări care, la rândul ei, este realizată

prin folosirea mai multor tabele.

Se execută pe butonul OK după ce s-a ales tabelul sau interogarea dorită.

Pe ecran apare fereastra cu ecranul de proiectare a formularului.

Fereastra e prevăzută pe margini cu două rigle (pe verticală şi pe orizontală) ce ajută

proiectantul să alinieze obiectele.

Pe lânga zona Detail cu care am lucrat, un formular mai conţine:

Secţiunea de antet (Form Header);

Antetul de pagină (Page Header);

Subsol de pagină (Page Footer);

Subsolul formularului (Form Footer).

În figura 4.23 sunt prezentate elementele formularului:

Secţiunea de antet (Form Header)

Această zonă este folosită pentru a afişa titlul formularului. Această zonă nu este vizibilă în

Fig. 4.19

modul Datasheet. Pentru a vizualiza această zonă se selectează. meniul View şi apoi opţiunea Form

Header /Footer

Antetul de pagina (Page Header)

Această zona apare când formularul este scos la imprimantă. Pentru a fi disponibilă se

selectează meniul View şi apoi opţiunea Page Header/Footer.

Subsol de pagină (Page Footer)

Această zonă apare când formularul este scos la imprimantă. În această zonă se poate

specifica numărul de pagini, data curentă

Subsolul formularului (Form Footer)

Această zonă poate să conţină diferite informaţii ca de exemplu totalul general sau diverse

controale.

Subformulare

Un subformular este un formular inclus într-un alt formular, pentru a permite afişarea datelor

din mai multe tabele sau interogări, aflate în relaţii de tipul 1:1 sau 1:n.

În formularul principal vor fi afişate date din partea unu a relaţiei, iar în subformular cele din

partea mai mulţi.

Crearea unui ansamblu formular - subformular se poate face:

Crearea separată a celor două şi apoi combinarea;

Crearea formularului si subformularului concomitent;

Crearea subformularului şi adaugarea lui la un formular existent.

Prezentăm în continuare crearea ansamblului formular -subformular în prima

variantă; crearea separată a celor două şi combinarea este varianta cea mai simplă.

Se parcurg etapele:

se crează formularul principal;

se crează subformularul având grijă ca acel câmp de legătură să nu fie inclus deoarece

există deja în formularul principal;

Fig. 4.23

se face legatura între formularul principal şi subformular;

se deschide formularul principal în modul Design View şi se trage cu mouse-ul numele

subformularului din fereastra Database în cadrul formularului principal;

se verifică legătura şi apoi rezultatul.

Exemplu:

Vom exemplifica construcţia ansamblului formular-subformular pe aplicaţia Facturile emise

beneficiarilor. (Fig.4.24).

Formularul principal - Beneficiari

Proprietăţile obiectelor - Forms

Fiecare obiect definit în modul Design View (fereastra de proiectare a formularului) are nişte

proprietăţi.

Aceste proprietăţi modifică comportamentul obiectului (Fig, 4.25)

Fig. 4.24

Fig. 4.25

Proprietăţile formularului se pot modifica în cadrul ferestrei de proprietăţi care se activează

prin selectarea meniului View şi apoi opţiunea Properties.

În această fereastră proprietăţile formularului se grupează în 5 categorii:

1. Format - prezintă proprietăţile care se referă la culoare, dimensiune, mod de vizualizare.

Cele mai folosite proprietăţi sunt:

Caption - se specifică numele formularului;

Default View - se specifică modul implicit de afişare;

Scroll Bars - se setează barele de defilare vizibile în cursul execuţiei;

Navigation Buttons - specifică dacă formularul are butoane de navigare în cursul

execuţiei;

Border Style - se specifică tipul bordurii;

Control Box - indică prezenţa meniului sistem în bara de titlu.

2. Data - prezintă proprietăţile care se referă la datele asociate controlului

Record Source - conţine sursa de date a formularului;

Filter - conţine criteriul de selecţie care se va aplica înregistrărilor din formular.

Pentru ca filtrul să fie activ, proprietatea din formular Filter On trebuie sa aibă

valoarea True;

Order By - permite specificarea câmpurilor după care vor fi sortate inregistrările.

3. Event - grupează evenimentele ce pot fi tratate fie prin proceduri sau funcţii scrise în

limbajul VBA, fie prin macro-uri;

Există 3 posibilităţi:

evenimentul tratat printr-o funcţie - proprietatea evenimentului va conţine o expresie

de forma: Nume funcţie ([Lista parametrii]);

eveniment tratat printr-o procedură eveniment; editarea procedurii se face prin

acţionarea butonului Build Wizard;

eveniment tratat printr-un macrou - proprietatea eveniment va conţine numele macro-

ului.

4. Other - prezintă alte proprietăţi suplimentare.

5. All - prezintă toate proprietăţile care se regăsesc în grupele prezentate.

Form Wizard

Pentru a crea un formular în modul Form Wizard trebuie parcurse etapele:

În fereastra Databases selectăm eticheta Forms şi apoi butonul New. Apare fereastra Form

Wizard şi apoi selectăm butonul OK. Din lista derulată Tables/Queries alegem tabelul sau

interogarea din care selectăm câmpurile.

Din lista de câmpuri disponibile Available Fields se selectează câmpurile dorite în lista

câmpurilor selectate Selected Fields. (Fig4.26).

În situaţia când vrem să adaugăm în formulare alte cârnpuri din alt tabel ne întoarcem la lista

derulantă “Tables / Queries”. Se selectează butonul Next pentru a trece la fereastra unde alegem

modul de prezentare Columnar, Tabular, Datasheet sau Justified.

În fereastra următoare se alege stilul de vizualizare, iar la selectarea butonului Next se ajunge

în ultima fereastră unde se salvează formularul sub ce nume se doreşte.

AutoForm: Columnar

Se crează un formular cu câmpurile aşezate pe coloane.

OBIECTE DE TIP RAPORT

Tabelele şi formularele furnizează diverse căi de introducere a înregistrărilor în baza de date,

iar interogările permit sortarea şi filtrarea datelor în baza de date.

Rapoartele reprezintă un alt obiect al unei baze de date utilizat pentru a rezuma datele şi a

oferi un rezultat care poate fi vizualizat pe ecran sau care se poate lista la imprimantă.

Realizarea rapoartelor

Atunci când se crează un raport selectăm butonul REPORT din fereastra Database şi apoi

butonul New.

Ca rezultat pe ecran se afişează fereastra New Report (Fig. 4.27) care permite realizarea

formularelor în următoarele moduri:

Design View

Fig. 4.27

Fig. 4.26

Pentru a crea un raport în modul Design View trebuie să se selecteze opţiunea Design View

din fereastra New Report.

Din caseta cu lista derulantă pentru a crea un raport trebuie ca pentru început să se asocieze

formularului respectiv un tabel sau o interogare. Se execută click pe butonul OK după ce s-a ales

tabelul sau interogarea dorită.

Ca şi la modul Form Design aici exista o trusă de instrumente Toolbox iar modul de lucru

este identic (selectarea obiectelor, mutarea şi redimensionarea obiectelor).

Report Wizard

Cu Report Wizard se poate construi un raport care utilizează mai multe tabele şi interogări.

Pentru a crea un raport cu Report Wizard se parcurg următoarele etape:

se selectează opţiunea Report Wizard din fereastra New Report şi apoi butonul OK.

Din lista de câmpuri disponibile, Available Fields, selectăm câmpul dorit şi pentru a-l

muta în lista câmpurilor selectate Selected Fields se accesează butonul “>” (Fig. 4.28);

pentru a trece la fereastra următoare se selectează butonul Next; în fereastra afişată se

grupează înregistrările după oricare din câmpurile selectate. Se selectează câmpul

respectiv şi apoi se selectează butonul “>”. Se pot avea mai multe niveluri de grupare.

(Fig. 4.29) Pentru a continua se selectează butonul Next. În noua fereastră se realizează

sortarea înregistrărilor din raport. Dacă se sortează înregistrări după un anumit câmp sau

după mai multe câmpuri se deschide fereastra derulantă şi se pot selecta maxim patru

câmpuri de sortare. Sortarea în ordine ascendentă se face implicit (Ascending); dacă se

doreşte schimbarea ordinii se execută un click pe butonul Ascending şi se va afişa sortarea

descendentă (Descending);

Fig. 4.28

Fig. 4.29

setarea butonului Next duce la apariţia următoarei casete de dialog unde se alege tipul

raportului. Sunt enumerate mai multe stiluri şi se alege cel dorit. Se poate alege şi

orientarea pe care o poate avea raportul tipărit. Portrait - de-a lungul hârtiei sau

Landscape - de-a latul hârtiei; la următoarea casetă de dialog se alege un stil pentru

raport;

în ultima fereastră se alege un titlu pentru noul raport şi apoi se selectează butonul

Finish.

Raportul poate fi vizualizat în modul Print Preview şi de aici se poate tipări raportul dacă

sunteţi multumiţi de felul cum arată. În modul Print Preview se poate mări sau micşora dimensiunea

de afişare a raportului pe ecran utilizând instrumentul Zoom (se execută click o dată pe butonul

mouse-ului pentru mărire şi se execută click din nou pentru micşorare).

Pentru tipărirea raportului se selectează meniul File şi apoi opţiunea Print. Dacă trebuie

schimbate marginile raportului sau să se modifice orientarea raportului pe pagină se selectează

meniul File şi opţiunea PageSetup. Se afişează caseta de dialog Page Setup (Fig. 4.30).

Fig. 4.30

În caseta de dialog Page Setup sunt etichetele:

Margins -permite setarea marginilor de sus, de jos, din stânga şi din dreapta ale

paginii;

Page - permite schimbarea orietării paginii raportului pe pagina tipărită;

Columns - permite schimbarea numărului de coloane din raport şi distanţa dintre

coloane.

Auto Report Columnar şi Auto Report Tabular

Se va crea un raport automat în care datele vor fi afişate într-o coloană pentru AutoReport

Columnar sau sub formă de tabel pentru Auto Report Tabular.

Cu instrumentul Auto Report se pot crea rapoarte pornind de la un singur tabel sau o singură

interogare.

Dacă se doreşte construirea unui raport care să aibă la bază mai multe tabele, mai întâi

trebuie creată o interogare pe baza acelor tabele şi apoi se crează raportul.

Chart Wizard

Crează un raport în interiorul căruia va fi prezentat un grafic.

Label Wizard

Crează etichete poştale care pot fi tipărite la imprimantă pe suporturi speciale de hârtie.

CONTROALE

Obiectele care fac parte din formular se numesc controale.

Pentru a aduce controalele pe formă avem nevoie de trusa de instrumente Toolbox şi/sau lista

câmpurilor (Field List) Fig.4.20.

Principalele tipuri de controale din trusa de instrumente Toolbox sunt: (Fig 4.21)

Fig. 4.20

Indicator - instrument folosit la proiectarea controalelor;

Control Wizards activează/dezactivează utilitarele Wizards folosite la generarea unor

controale- mai complexe;

Label - control cu conţinut fix care afişeaza text;

Text Box - caseta de text folosită pentru editarea şi afişarea datelor;

Option Group - crează o casetă de grup şi poate grupa mai multe controale (buton de

opţiune, butoane validare);

Toogle Button - crează un buton de comutare (Yes / No; On / Off; True / False);

Combo Box - îmbină priorităţile unei casete de text cu cele ale unei casete de tip listă

creând o casetă combinată. Această casetă combinată permite editarea datelor şi

selectarea unei valori dintr-o listă derulantă;

Option Button - crează un buton de opţiune; se utilizează mai multe butoane de

opţiune, alegerea unui buton duce la deselectarea celorlalte butoane;

Check Box - crează o casetă de validare; se utilizează mai multe casete de validare

putând accesa mai multe casete în acelaşi timp;

List Box – crează o casetă de tip listă şi afişează tot timpul valorile existente în topul

asociat;

Command Button - crează un buton de comandă, utilizat pentru întreprinderea unor

acţiuni;

Image - introduce în formular fişiere grafice cu extensia .bmp, .wmf, .emf .gif, etc;

Subform / Subraport - crează un subformular în cadrul unui alt formular;

Page Group - delimitator de pagină, împarte formularul în mai multe pagini.

Aceste controale le putem împărţi în două categorii:

- controale legate(bounds) reprezentate de controalele ce afişează sau editează datele din

câmpuri( ex: o casetă text ce va actualiza câmpul Data factură din tabela Factură);

- controale nelegate(unbounds) reprezentate de controalele care sunt independente de

realizările câmpurilor, aşadar nu permit actualizarea acestora. În general, din această

categorie fac parte controalele calculate(ex: o casetă text ce va afişa totalul facturii), dar

şi controale care, prin însuşi specificul lor, nu pot fi ataşate câmpurilor(ex: butoanele de

comandă, etichetele, cadrele etc.).

Pentru a adăuga controale din List Field pe formă selectăm câmpurile şi cu butonul mouselui

apăsat luăm câmpurile din Field List şi le aşezăm în fereastra de proiectare (prin metoda drag and

drop).

În mod automat se va realiza o casetă de text legată de câmp şi o etichetă indicând numele

câmpului respectiv.

În cazul în care dorim să adăugăm controale calculate în formular din trusa de instrumente

Toolbox trebuie desenat un control casetă de text.

Pentru acest lucru trebuie parcurse etapele:

se execută click pe caseta de text;

se mută cursorul deasupra formularului şi cursorul are o formă de cruce cu forrna

casetei de text;

se plasează cursorul în locul unde va fi colţul din stânga sus al controlului;

se deplasează mouseul până când controlul are dimensiuni dorite;

se dă drumul butonului de mouse.

Un alt mod de a adăuga controale din trusa de instrumente Toolbox este prin dublu click pe

caseta de text şi apoi făcând click pe caseta de text şi apoi făcând click de atâtea ori câte casete de

text avem nevoie; apoi se dezactivează caseta de text printr-un click al mousului în Toolbox pe

caseta de text.

Exemplu:

Avem tabela Produse (Cod produs, Den produs; Pret, Cantitate). Dorim să calculăm câmpul

valoare.

Formularul va arăta conform figurii următoare (Fig. 4.22)

Evenimente ataşate controalelor

Controalele din formulare/rapoarte Access au şi ele evenimente specifice care pot fi tratate.

O parte din evenimente sunt întâlnite la toate controalele standard din Access, iar altele sunt

specifice numai anumitor controale.

Se vor prezenta lista evenimentelor cele mai uzuale controale:

Fig. 4.22

Lista evenimentelor controlului TextBox (Fig.2.36)

Fig. 2.36

Lista evenimentelor controlului Buton de comandă (Fig. 2.37)

Lista evenimentelor controlului Combo Box (Fig. 2.38 )

Lista evenimentelor controlului List Box (Fig.2.39)

Fig. 2.37

Fig. 2.38

Fig. 2.39

Evenimentul OnEnter se declanşează înainte ca un control să fie activat. Acest eveniment

nu se poate abandona.

Procedura ataşată evenimentului OnEnter are următorul antet:

Private Sub NumeControl_Enter()

Evenimentul OnExit se declanşează înainte ca un control să fie dezactivat.

Procedura ataşată evenimentului OnExit are următorul antet:

Private Sub NumeControl_Exit(Cancel As Integer)

Parametrul Cancel se foloseşte pentru a abandona ieşirea dintr–un control (Cancel=True).

Evenimentul OnClick se declanşează în momentul în care se activează butonul mouse–ului.

Acest eveniment nu se poate abandona.

Procedura ataşată evenimentului OnClick are următorul antet:

Private Sub NumeControl_Click()

Evenimentul OnDblClick se declanşează în momentul în care se activează de două ori

butonul mouse–ului (la dublu clic).

Procedura ataşată evenimentului OnDblClick are următorul antet:

Private Sub NumeControl_DblClick(Cancel As Integer)

Parametrul Cancel se foloseşte pentru a abandona cel de–al doilea click din secvenţa dublu

click (rămâne deci doar un eveniment OnClick).

Observaţie:

La producerea unui eveniment OnDblClick se produce automat şi un eveniment OnClick.

Evenimentul OnClick îl precedă pe OnDblClick.

Evenimentul OnGotFocus se declanşează în momentul în care un control este activat. Acest

eveniment nu se poate abandona.

Procedura ataşată evenimentului OnGotFocus are următorul antet:

Private Sub NumeControl_GotFocus ()

Evenimentul OnLostFocus se declanşează în momentul în care un control este dezactivat.

Acest eveniment nu se poate abandona.

Procedura ataşată evenimentului OnLostFocus are următorul antet:

Private Sub NumeControl_LostFocus ()

Observaţie:

Ordinea de declanşare a evenimentelor, în situaţia în care luîm în considerare toate aceste

evenimente este:

OnEnter OnGotFocus OnExit OnLostFocus

Evenimentul OnMouseDown se declanşează în momentul în care utilizatorul activează un

buton al mouse–ului, în controlul unde se tratează acest eveniment.

Procedura ataşată evenimentului OnMouseDown are următorul antet:

Private Sub NumeControl_MouseDown(Button As Integer, Shift As Integer, X As Single, Y

As Single)

Evenimentul OnMouseUp se declanşează în momentul în care utilizatorul lasă liber butonul

mouse–ului după ce l–a apăsat, în controlul unde se tratează acest eveniment.

Procedura ataşată evenimentului OnMouseUp are următorul antet:

Private Sub NumeControl_MouseUp(Button As Integer, Shift As Integer, X As Single, Y As

Single)

Evenimentul OnMouseMove se declanşează în momentul în care utilizatorul mută mouse–ul

pe deasupra controlului unde se tratează acest eveniment.

Procedura ataşată evenimentului OnMouseMove are următorul antet:

Private Sub NumeControl_MouseMove(Button As Integer, Shift As Integer, X As Single, Y

As Single)

Observaţie:

Button indică butonul acţionat în momentul declanşării unui eveniment prin intermediul unor

constante (Tabelul 2.40).

Tabelul 2.40

Shift indică starea

tastelor SHIFT, ALT, CTRL în

momentul declanşării

acestor evenimente prin

intermediul unor constante (Tabelul 2.41)

Tabelul 2.41

Evenimentul BeforeUpdate se declanşează exact înaintea momentului salvării unei

înregistrări noi.

Procedura ataşată evenimentului BeforeUpdate are următorul antet:

Private Sub NumeControl_BeforeUpdate(Cancel As Integer)

Evenimentul AfterUpdate se declanşează după momentului în care se încearcă salvarea unei

înregistrări.

Procedura ataşată evenimentului AfterUpdate are următorul antet:

Private Sub NumeControl_AfterUpdate()

Constanta Descriere

acLeftButton Butonul stâng al mouse–ului

acRightButton Butonul drept al mouse–ului

acMiddleButton Butonul din mijloc al mouse–ului

Constanta Descriere

acShiftMask Starea tastei SHIFT

acCtrlMask Starea tastei CTRL

acAltMask Starea tastei ALT

Evenimentul OnChange se declanşează atunci când conţinutul unui control casetă de text

sau listă derulantă se modifică. Acest eveniment nu se poate abandona.

Procedura ataşată evenimentului OnChange are următorul antet:

Private Sub NumeControl_Change()

FACILITĂŢI ACCESS PENTRU DEZVOLTAREA DE APLICAŢII

1. Importul şi exportul de date

Una dintre caracteristicile principale ale unui S.G.B.D. constă în posibilitatea acestuia de a

importa/exporta date din/în fişiere de formate diferite. Access permite importarea datelor dintr-o

serie de S.G.B.D.-uri (Access, dBase III, dBase IV, dBase5, FoxPro sau orice bază de date

disponibilă prin ODBC), precum şi din alte fişiere (de tip text, Excel, HTML etc.).

Pentru importarea datelor se va selecta opţiunea File->Get External Data->Import din

meniul Access. (Fig. 3.18).

Dacă fişierul sursă este:

baza de date Access, atunci se pot importa toate tipurile de obiecte ale bazei de date

(tabele, interogări, formulare etc.);

un fişier bază de date dBase (.dbf)/FoxPro (.dbf)/Paradox (.db), atunci pentru a fi

importaţi şi indecşii, fişierele index asociate (.ndx sau .mdx pentru dBase, .idx sau .cdx

pentru FoxPro, .px pentru Paradox) trebuie să existe în acelaşi director cu fişierul de date.

De asemenea, dacă fişierul de date conţine câmpuri de tip memo, atunci fişierele memo

asociate (.dbt) trebuie să fie disponibile în acelaşi director;

foaie de calcul (Excel, Lotus etc.), atunci toate celulele importate trebuie să conţină

valori îngheţate (celulele care conţin formule vor fi importate sub formă de celule goale);

Fig. 3.18

un fişier de tip text, atunci utilizatorul trebuie să delimiteze datele ce vor forma

câmpurile din noua tabelă.

Exportarea datelor este posibilă în orice format din care se poate face şi importul. Pentru a

exporta un obiect al bazei de date, se selectează opţiunea File-Export din meniul Access. (Fig.3.19).

2. Ataşarea tabelelor în aplicaţii

Tabelele legate pot fi folosite pentru a facilita lucrul în cadrul unei reţele de calculatoare.

Tabelele legate nu sunt tabele propriu-zise, ci legături dinamice către obiectele de tip tabel aflate în

alte baze de date. Se pot crea legături chiar şi spre fişiere de tipuri diferite (în general fişiere de tipul

celor suportate pentru importul de date): Access, dBase, FoxPro, Excel, Paradox, HTML etc.

Utilizatorii pot actualiza datele legate, dar nu pot face modificări de structură (nu pot adăuga,

modifica sau şterge câmpuri).

Această facilitate este frecvent folosită pentru crearea unor aplicaţii de tip front-end/back-

end: pe server-ul reţelei se vor afla tabelele sursă (componente back-end) fie într-o bază de date

Access, fie în fişiere de tipul celor recunoscute pentru importul de date, iar pe staţiile de lucru

(workstations) se vor regăsi fişierele Access ( componente front-end), ce conţin celelalte obiecte ale

aplicaţiei (interogări, formulare, rapoarte, module), precum şi legături către tabelele aflate în baza

de date de pe server. În felul acesta, toţi utilizatorii locali vor avea acces la aceleaşi date, staţiile de

lucru nu vor fi supraîncărcate cu baza de date completă, iar traficul de pe reţea se va reduce

suficient de mult.

Pentru a crea tabele legate se procedează astfel:

Se selectează opţiunea File->Get External Data-> Link Tables din meniul Access.

În fereastra Link se selectează baza de date (fişierul) ca conţine tabelele sursă: (Fig

3.20).

Fig. 3.19

Fig. 3.20

Se selectează tabelele pentru care se vor crea legături: (Fig 3.21). Dacă baza de date

sursă este mutată, ştearsă sau redenumită, atunci se impune refacerea legăturilor către

tabelele acesteia. Operaţia este posibilă prin selectarea opţiunii Tools->Add-Ins->Linked

Table Manager din meniul Access.

Pictograma folosită pentru afişarea tabelelor legate în fereastra bazei de date, este însoţită de

o săgeată de culoare neagră, orientată spre dreapta. (Fig.3.22).

3. Replicarea bazelor de date

Access pune la dispoziţia utilizatorilor această facilitate, în special pentru asigurarea unor

copii de siguranţă ale bazei de date.

Prin replicare se obţin două baze de date: Design Master (derivată din baza de date originală)

şi copia, numită Replica. Numai baza Design Master va permite efectuarea modificărilor asupra

obiectelor replicate (obiectele comune celor două baze de date). Tabelele replicate sunt sincronizate

în ambele sensuri, adică orice actualizare făcută asupra datelor (fie în Master Design, fie în replică)

se va realiza automat şi în cealaltă bază de date. Dacă utilizatorul creează noi obiecte în baza Design

Master, poate decide dacă acestea vor fi create automat şi în baza Replica. Această operaţie nu este

Fig. 3.21

Fig. 3.22

posibilă, dacă se creează noi obiecte în baza replică.

Pentru crearea unei replici a bazei de date curente, se va selecta opţiunea Tools-

>Replication->Create Replica din meniul Access. Pentru această procedură, baza de date curentă

este salvată într-o arhivă de siguranţă (folosită pentru restaurare în cazul în care se revine asupra

operaţiei sau când operaţia de replicare a eşuat) şi se vor crea cele două baze de date replicate

(Master Design şi Replica). Baza de date Master Design va avea dimensiunea mai mare decât baza

de date originală, deoarece operaţia de replicare creează noi obiecte sistem (tabele, câmpuri şi

proprietăţi). Astfel, fiecare tabelă replicată va conţine în plus trei câmpuri sistem, necesare

sincronizării: s_Generation,s_GUID şi s_Lineage.

Baza Master Design nu va mai putea fi transformată într-o bază de date normală decât

numai prin importarea/exportarea obiectelor sale dintr-o/într-o astfel de bază de date!

4 Protejarea bazelor de date

Protejarea are ca scop prevenirea accesului neautorizat la obiectele unei baze de date. Access

oferă mai multe posibilităţi de protejare a bezelor de date prin:

Ascunderea obiectelor bazei de date;

Conversia bazei de date în format MDE;

Stabilirea unei parole de acces la baza de date;

Crearea unor catogorii diferite de utilizatori (protecţie la nivel de utilizator);

Criptarea bazei de date.

1. Ascunderea unui obiect al bazei de date se poate realiza prin afişarea ferestrei de

proprietăţi a obiectului respectiv (opţiunea View->Properties din meniul Access), fereastră în care

se va activa caseta de validare Hidden Objects din fereastra afişată în urma selectării opţiunii Tools-

>Options.

2. Conversia bazei de date în format MDE are ca scop prevenirea citirii sau modificării

obiectelor de tip formular, raport sau modul. Utilizatorul va putea modifica însă structura tabelelor

şi a macro-lor.

Pentru a transforma baza de date curentă în format MDE, se selectează opţiunea Tools-

>Database Utilities->Make MDE File din meniul Access. Prin operaţia de conversie se creează un

nou fişier cu extensia .mde, baza de date originală (.mdb) rămânând intactă.

Salvarea bazei de date în formatul MDE are drept efect:

inhibarea vizualizării, modificării sau creării formularelor, rapoartelor sau modulelor

în modul Design View;

blocarea importului de formulare, rapoarte şi module ale altor aplicaţii, rămânând

viabilă posibilitatea de a importa obiecte de tipul tabele, query şi macro din alte baze

de date;

nu se vor putea exporta spre o altă bază de date rapoartele, formularele şi modulele,

excepţie făcând tabelele, query-urile şi macro-urile;

imposibilitatea modificării proprietăţilor şi metodelor obiectelor, deoarece o bază de

date de tip MDE nu mai conţine codul sursă;

prevenirea adăugării, ştergerii sau schimbării referinţelor la librăriile de obiecte sau la

alte baze de date;

Bazele de date replicate nu pot fi convertite în format MDE.

Formatul MDE este frecvent folosit pentru bazele de date front-end, deoarece conţine codul

compilat al modulelor, formularelor şi rapoartelor (fiind astfel şi mai rapid în execuţie decât

formatul standard MDB).

Folosirea unei parole la deschiderea bazei de date este una din cele mai folosite modalităţi de

asigurare a securităţii bazelor de date individuale. Definirea unei parole este posibilă numai

dacă baza de date este deschisă în modul exclusiv, prin selectarea opţiunii Tools->Security-

>Set Database Password. (Fig.3.23) Dezactivarea parolei se poate realiza prin selectarea

opţiunii Tools-> Unset Database Password, numai atunci când baza de date este deschisă în

mod exclusiv.

Parola unei baze de date va deveni un atribut al acesteia, aşa încât fişierul respectiv nu va

putea fi accesat de utilizatori neautorizaţi, chiar dacă se procedează la reinstalarea sistemului

Access.

4. Protecţia la nivel de utilizator (user-level security) se realizează prin crearea unor

utilizatori cu drepturi (permisiuni) diferite asupra bazelor de date şi obiectelor conţinute de acestea.

Această metodă de protecţie este folosită în cazul reţelelor de calculatoare, caz în care mai mulţi

utilizatori pot accesa aceeaşi bază de date, dar cu drepturi diferite asupra acesteia.

Protecţia user-level a unei baze de date nu va avea nici un efect într-un sistem Access în care

nu este activat acest tip de protecţie

Un utilizator este identificat printr-un nume şi o parolă. Utilizatorii cu aceleaşi drepturi sunt

separaţi în grupuri de utilizatori.

Access pune la dispoziţie două grupuri predefinite de utilizatori:

Admins – utilizatorii acestui grup sunt numiţi administratori ai bazei de date şi au

drepturi depline de administrare-întreţinere a tuturor bazelor de date. Programul de

instalare Setup creează automat un utilizator în cadrul acestui grup, numit Admin,

care va fi şi utilizatorul implicit;

Users – grupează utilizatorii obişnuiţi, care implicit au drepturi depline asupra

obiectelor bazelor de date.

Pentru a activa procedura de protecţie user-level, este necesar ca utilizatorul Admin să aibă

atribuită o parolă.

Access permite crearea de noi grupuri şi utilizatori prin selectarea opţiunii Tools->Security-

> User And Group Accounts. (Fig 3.24) Crearea grupurilor este permisă numai

Fig. 3.23

administratorilor.Caseta Users permite crearea/ştergerea unui utilizator, ştergerea parolei

utilizatorului sau modificarea grupurilor de care acesta aparţine. Tag-ul Groups poate fi utilizat

pentru crearea/ştergerea unui grup.

Nu este permisă ştergerea utilizatorului Admin şi nici a grupurilor implicite Admins,

respectiv Users.

Tag-ul Change Logon Password permite modificarea parolei utilizatorului curent (cel care a

deschis sesiunea Access). Pentru a modifica parola unui anumit utilizator, trebuie redeschisă o

sesiune Access pentru acel utilizator.

La crearea uni utilizator/grup se va specifica numele şi un număr de identificare din

minimum 4 cifre (acest număr nu este asimilat parolei).

După ce a fost creat un utilizator, se vor selecta grupurile din care acesta va face parte şi de

la care va moşteni drepturile .

Un utilizator trebuie să aparţină obligatoriu de grupul Users.

Pentru modificarea drepturilor aferente grupurilor sau utilizatorilor se va selecta opţiunea

Tools->Security->User And Group Permissions. (Fig. 3.25)

Se pot acorda/revoca drepturi fie asupra unor baze de date, fie asupra obiectelor bazei de

date curente. Tot în această fereastră se pot modifica proprietarii obiectelor bazei de date curente

(proprietarul unui obiect fiind utilizatorul care a creat obiectul respectiv).

Utilizatorii şi grupurile de utilizatori nu sunt proprii unei baze de date, ci unei sesiuni Access.

Informaţiile referitoare la user-i sunt salvate într-o bază de date sistem (un fişier cu extensia mdw),

care va fi citită automat la deschiderea unei sesiuni Access. Aşadar, o bază de date asupra căreia au

fost definite protecţii la nivel de utilizator poate fi utilizată fără nici o restricţie într-o sesiune Access

în care nu este activată procedura de securitate user-level (utilizatorul implicit este Admin)!

5. Criptarea presupune ascunderea informaţiilor din baza de date, astfel încât aceasta să nu

Fig. 3.25

poată fi citită cu ajutorul unui editor de texte sau altor programme utilitare. Criptarea bazelor de

date se recomandă în mediile multiuser, când se doreşte păstrarea confidenţialităţii datelor. Bazele

de date criptate presupun operaţii suplimentare de decriptare automată, ceea ce încetineşte execuţia

programului Access.

Pentru a cripta/decripta o bază de date se selectează opţiunea Tools->Security-

>Encrypt/Decrypt Database.

5. Accesarea concurentă a bazelor de date

În regim multiuser, apare problema tratării accesului concurent la bazele de date, când doi

sau mai mulţi utilizatori doresc editarea în acelaşi timp a unei înregistrări. În acest caz, sistemul nu

poate proceda decât la tratarea secvenţială a utilizatorilor.

Spre deosebire de alte S.G.B.D.-uri (dBase, FoxPro), sistemul Access rezolvă automat

această problemă, prin două metode:

1. Blocarea optimistă – presupune blocarea paginii ce conţine înregistrarea curentă în timpul

salvării acesteia de către un utilizator. Astfel, înregistrarea respectivă va fi read-only pentru ceilalţi

utilizatori, atâta timp cât operaţia de salvare nu este încheiată.

Această variantă de blocare a datelor poate fi realizată astfel:

Implicit, prin selectarea opţiunii Default Record Locking din meniul Tools->Options-

>Advanced;

La nivel de formular, prin setarea proprietăţii Record Locks pe valoarea No Locks;

Pentru un obiect recordset, prin setarea proprietăţii LockEdits pe valoarea False.

2. Blocare pesimistă – permite blocarea paginii ce conţine înregistrarea curentă, în timpul

editării acesteia de către un utilizator. Înregistrarea curentă nu va putea fi editată de un alt utilizator

până când ea nu va fi salvată de utilizatorul curent. Blocarea pesimistă se poate realiza:

Pentru varianta implicită, prin selectarea butonului de opţiune Edited Record pe

meniul Tools->Options->Advanced;

La nivelul formularelor, prin setarea proprietăţii Record Locks pe valoarea Edited

Record;

Pentru un obiect recordset, prin atribuirea valorii True pentru proprietatea Lock

Edits.

6. Repararea şi compactarea bazei de date

Apar situaţii în care baza de date poate fi alterată datorită unor evenimente imprevizibile

(Exemplu: oprirea bruscă a calculatorului în timpul scrierii în baza de date). Opţiunea Tools-

>Database Utilities->RepairDatabase, din meniul Access, permite repararea bazelor de date.

Utilizatorul va fi anunţat printr-un mesaj, dacă operaţia de reparare a fost sau nu încheiată cu

succes.

Compactarea este operaţia prin care se reduce dimensiunea bazei de date (nu trebuie făcută

confuzie între compactare şi comprimare, care este o operaţie realizabilă prin intermediul unor

programe specializate în acest scop). În urma ştergerii diferitelor obiecte ale bazei de date (tabele,

formulare, rapoarte, etc.) sau chiar a unor înregistrări, Access nu elimină şi spaţiul afectat acestora,

astfel că, după mai multe operaţii de acest gen, dimensiunea bazei de date rămâne aceeaşi. Prin

compactare se elimină din baza de date tocmai aceste spaţii neutilizate.

Pentru compactarea unei baze de date, se selectează opţiunea Tools->Database Utilities-

>Compact Database.

Se recomandă compactarea bazei de date după o operaţie de reparare, deoarece în cursul

acesteia Access creează o serie de obiecte temporare.

.7. Optimizarea bazelor de date

În general, o aplicaţie proiectată şi dezvoltată corect presupune nu numai obţinerea

rezultatelor cerute de beneficiar, ci şi asigurarea unui timp cât mai redus pentru prelucrarea datelor

şi furnizarea rezultatelor finale. Optimizarea bazei de date poate fi realizată automat prin apelarea şi

furnizarea programului Performance Analyzer, apelabil prin selectarea opţiunii Tools->Analyze->

Performance din meniul Access. (Fig. 3.26).

Performance Analyzer furnizează recomandări în vederea optimizării bazei de date, dar

permite şi optimizarea propriu-zisă a acesteia.

Este indicat însă ca şi programatorul să ţină cont de următoarele recomandări în vederea

optimizării bazei de date:

1. Optimizarea tabelelor. În general, procesul de nominalizare conduce la obţinerea unor

tabele optimizate. Se mai pot avea în vedere şi următoarele recomandări:

Folosirea unor tipuri de date şi dimensiuni cât mai adecvate pentru câmpuri. De

exemplu, pentru câmpul UnitateDeMăsură este suficientă o dimensiune de maximum

3 caractere.

Evitarea definirii cheilor primare pe câmpuri de tip Text, Numeric (Single), Numeric

(Double). Cele mai recomandate tipuri pentru astfel de chei sunt cele de tip

AutoNumber, Numeric (Byte, Integer sau LongInteger).

Indexarea câmpurilor care vor fi folosite în ordonări, criterii (filtre) sau în relaţii

(dacă pentru câmpurile de tip cheie externă, utilizatorul nu creează indecşi, acest

lucru va fi făcut automat de Access);

Utilizarea moderată a indecşilor. Chiar dacă aceştia permit realizarea unor operaţii

într-un timp mai scurt, nu se recomandă folosirea lor abuzivă, deoarece operaţiile de

actualizare vor fi mai lente.

2. Optimizarea interogărilor. Pentru obiectele de acest tip se au în vedere următoarele:

Folosirea în criterii (sau clauza SQL Where ) numai a câmpurilor indexate;

Se va evita folosirea în criterii a câmpurilor din partea n a unei relaţii;

Fig. 3.26

Utilizarea în clauza Group By (dacă este posibil) a câmpurilor indexate şi totodată a

unui număr redus de câmpuri;

Pentru interogările destinate numai afişării datelor se poate recurge la folosirea

tipului Snapshot;

Salvarea interogărilor în timpul execuţiei.

3. Optimizarea formularelor.

În general, formularele sunt mari consumatoare de resurse, aşa încât sunt indicate

următoarele:

Evitarea supraîncărcării formularelor cu controale;

Renunţarea la utilizarea unor imagini grafice în cadrul formularelor;

Evitarea deschiderii mai multor formulare decât sunt necesare;

Setarea proprietăţii Data Entry pe Yes reduce timpul necesar încărcării unui formular;

Evitarea folosirii unor proceduri complicate pentru evenimentul OnCurrent.

4. Optimizarea rapoartelor.

Pentru rapoarte se recomandă:

Renunţarea la ataşarea controalelor de tip imagine, butoane, casete combinate, etc.,

deoarece acestea nu vor avea nici o utilitate într-un raport;

Utilizarea unor proceduri cât mai simple pentru evenimentul On Format sau chiar

renunţarea, dacă este posibil la aceste proceduri;

Sortarea şi gruparea datelor se va face, dacă este posibil, numai după câmpuri

indexate.

.8. Analiza şi documentarea bazelor de date

Una dintre principalele etape parcurse în realizarea unei aplicaţii o constituie şi elaborarea

documentaţiei care trebuie să cuprindă descrierea tuturor obiectelor bazei de date şi care este

necesară pentru dezvoltări/modificări ulterioare.

Access pune la dispoziţia dezvoltatorilor de aplicaţii un utilitar numit Documenter, care

elaborează automat documentaţia fie pentru toate, fie pentru anumite obiecte bazei de date.

Apelarea acestui utilitar se realizează prin operaţiunea Tools->Analyze->Documenter. (Fig. 3.27)

Documentaţia generală de Documenter conţine:

1. Pentru baza de date:

Versiunea;

Fig. 3.27

Utilizatorii şi grupurile de utilizatori ce pot accesa baza de date etc.

2. Pentru un obiect de tip tabel:

Proprietăţi (condiţii de validare, numărul de înregistrări etc.);

Câmpurile cu proprietăţile aferente (denumire, tip, lungime, cheie primară etc.);

Indecşii (denumire, tip etc.);

Relaţiile cu celelalte tabele ale bazei de date;

Utilizatorii/grupurile de utilizatori ce au drepturi asupra tabelei.

3. Pentru obiecte de tip interogare:

Proprietăţi (tipul de interogare, data creării etc)

Comandă SQL aferentă;

Câmpurile conţinute de interogare, cu proprietăţile corespunzătoare;

Indecşii conţinuţi din interogare;

Drepturile aferente fiecărui utilizator asupra interogării respective.

4. Pentru obiecte de tip formular:

Proprietăţi (tipul formularului, sursa de date etc.);

Controale conţinute de formular, inclusiv secţiunile acestuia, cu proprietăţile

aferente;

Module incluse în formular;

Utilizatorii, cu permisiunile fiecăruia asupra formularului.

5. Pentru rapoarte:

Proprietăţi (titlul, sursa de date etc.);

Obiectele incluse (controale şi secţiuni), cu proprietăţile respective;

Utilizatorii ce pot executa sau modifica raportul.

6. Pentru obiectele macro:

Proprietăţi (data creării, proprietarul etc.);

Acţiunile conţinute;

Utilizatorii ce pot executa/modifica macro-ul.

7. Pentru obiecte modul:

Proprietăţi (data creării, proprietarul etc.);

Codul inclus (declaraţii, funcţii şi proceduri VBA);

Drepturile utilizatorilor asupra modulului.

8. Pentru relaţiile definite între tabele:

Tabelele ce formează relaţiile;

Tipul fiecărei relaţii etc.

.9 Personalizarea interfeţei bazei de date prin intermediul ferestrei Start-Up.

Pentru o bază de date Access se poate stabili un formular care să fie deschis automat la

deschiderea bazei de date. De exemplu un formular care să ofere butoane pentru accesul la toate

funcţiile aplicaţiei (formulare, rapoarte, interogări, tabele), fără ca utilizatorul să fie nevoit să

cunoască numele formularelor, rapoartelor, etc. Stabilirea acestui formular şi a altor parametrii ai

bazei de datese realizează din meniul Tools->StartUp. (Fig. 3.28).

În fereastra StartUp se identifică următorii parametrii:

Allow Full Menus – sunt/nu sunt accesibile meniurile Access 2002

Allow Built-in Toolbars – sunt/nu sunt accesibile barele de instrumente Access 2002

Allow Toolbar/Menu Changes – se pot/nu se pot modifica meniurile şi barele de

instrumente ale bazei de date

Display Database Window – este/nu este accesibilă fereastra bazei de date

Display Status Bar - este/nu este afişată bara de stare;

Use Access Special Keys – sunt/nu sunt accesibile tastele pentru accesul la fereastra

bazei de date, fereastra Immediate Window, etc.

3.4 FUNCŢII ACCESIBILE ÎN DEZVOLTAREA APLICAŢIILOR

Abs (<expresie_ numerică>)

Returnează valoarea absolută a unei expresii numerice sau a unui număr.

Exemplu:

Sub Test_Abs

MsgBox Abs(-5723) 'afişează 5723

End Sub

Asc (<sir_ caractere>)

Returnează codul primului caracter din şirul de caractere specificat

Chr (<cod_caracter>)

Returnează caracterul corespunzător codului specificat

Date ()

Returnează data sistemului

Day (<data_calendaristica>)

Returnează numărul zilei din lună( 1-31)

Month (<data_calendaristică>)

Fig. 3.28

Returnează numărul lunii din an (1-12)

-Year (<data_calendaristică>)

Returnează anul.

Observaţie (<data_calendaristică> ) poate fi o expresie numerică, o expresie şir de

caractere sau de tip variant, ale căror evaluări să fie compatibil cu formatul dată calendaristică

recunoscut de Access.

Hour (<expresie _timp>)

Returnează numărul orei din zi.

Minute(<expresie_timp>)

Returnează numărul minutului dintr-o oră.

Second (<expresie_timp>)

Returnează numărul unei secunde dintr-un minut

Observaţie:(<expresie_ timp>) poate fi o expresie numerică, o expresie şir de caractere sau

de tip variant, ale căror evaluări să fie compatibil cu formatul timp recunoscut de Access.

Exp (<expresie_numerică>)

Returnează valoarea constantei e ridicată la o putere (expresie numerică sau număr)

Exemplu:

Sub Test ()

MsgBox Exp(15) calculezi e la puterea 15.

End Sub

Log (<expresie_numerică>)

Returnează logaritm natural dintr-un număr sau dintr-o expresie numerică

Int (<expresie_numerică)

Returnează partea întreagă dintr-un număr sau dintr-o expresie numerică. În situaţia unui

număr negativ funcţia Int returnează primul număr negativ întreg mai mic sau egal decât numărul

specificat.

Fix (<expresie_numerică>)

Returnează partea întreagă dintr-un număr sau dintr-o expresie numerică. În situaţia unui

număr negativ funcţia Fix returnează primul număr negativ întreg mai mare sau egal decât numărul

specificat.

Exemplu:

Sub Test_Int_Fix()

MsgBox Int (-10,54) ‘afişează -11

MsgBox Int (10,54) ‘afişează 10

MsgBox Fix (-10,54) ‘afişează -10

MsgBox Fix(l 0,54) ‘afişeaza 10

End Sub

IsNull (<expresie>)

Returnează valoarea adevarată (True) dacă expresia dintre paranteze conţine valoarea Null

IsError (<expresie>)

Returnează valoarea adevarată (True) dacă expresia dintre paranteze conţine o eroare.

IsEmpty (<expresie>)

Returnează valoarea adevarată (True) dacă expresia dintre paranteze nu conţine o valoare.

IsDate (<expresie>)

Returnează valoarea adevarată (True) dacă expresia dintre paranteze este compatibilă cu o

dată calendaristică.

IsNumeric (<expresie>)

Returnează valoarea adevarată (True) dacă expresia dintre paranteze poate fi evaluată ca

număr

IsObject (<identificator>)

Returnează valoarea adevărată (True) dacă expresia dintre paranteze este de tip obiect.

Exemplu:

Sub Teste ()

Dim Data As Date, şir As String, număr As Integer

Data= #10/11/2001#

Sir ="abed"

Număr = 1234

MsgBox IsDate (Data) ‘afişează True

MsgBox IsNumeric (Sir) ‘afişează True

MsgBox IsNumeric (Sir) ‘afişează True

MsgBox IsObject (Data) ‘afişează True

MsgBox IsNumeric (Număr) ‘afişează True

End Sub

Len (<şir_caractere/ variabilă>)

Returnează numărul de caractere ale şirului de caractere specificat sau numărul de octeţi

necesari pentru a stoca conţinutul unei variabile

Space (număr)

Returnează numărul de spaţii specificate

Val(<şir_ caractere>)

Returnează rezultatul evaluării şirului de caractere specificat într-un număr.

Mid (<şir caractere, poziţie_start, [lungime]>

Extrage un şir de caractere dintr-un alt şir de caractere.

şir_caractere - şirul de caractere din care se extrage;

pozitie_start - poziţia din şirul de caractere, de unde începe extragerea;

lungime - numărul de caractere care se extrage.

Funcţii pentru conversia tipurilor de date

FUNCŢIA TIPUL DE DATĂ AL

VALORII RETURNATE

Cbool (<expresie>)

Boolean

Cbyte(<expresie>)

Byte

Ccur(<expresie>)

Currency

Cdate(<expresie>)

Date

CDbl(<expresie>)

Double

Cdec(<expresie>)

Decimal

Clnt(<expresie>)

Integer

CLng(<expresie>)

Long

CSng(<expresie>)

Single

CStr(<expresie>)

String

Cvar(<expresie>)

Variant