Informaţii utile privind TVA - ccfiscali.ro · Compania D, care fiind mică întreprindere, deci...

1

Informaţii utile privind TVA

http://infotva.mfinante.ro/wps/portal

Jurisprudența CEJ în materie de deducere

TVA și fraudă fiscală

Prevederi naționale referitoare la dreptul de deducere a TVA

Art. 145 alin.(2)Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă

achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul

următoarelor operaţiuni:

a) operaţiuni taxabile;

b) operaţiuni rezultate din activităţi economice pentru care locul

livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi

deductibilă, în cazul în care aceste operaţiuni ar fi fost realizate în

România;

c) operaţiuni scutite de taxă, conform art. 143, 144 şi 144^1;

d) operaţiuni scutite de taxă, conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 1 - 5 şi

lit. b), în cazul în care cumpărătorul ori clientul este stabilit în afara

Comunităţii sau în cazul în care aceste operaţiuni sunt în legătură

directă cu bunuri care vor fi exportate într-un stat din afara

Comunităţii, precum şi în cazul operaţiunilor efectuate de intermediari

care acţionează în numele şi în contul altei persoane, atunci când

aceştia intervin în derularea unor astfel de operaţiuni;

e) operaţiunile prevăzute la art. 128 alin. (7) şi la art. 129 alin. (7), dacă

taxa s-ar fi aplicat transferului respectiv.

Aceste prevederi transpun prevederile art. 168 și 169 din Directiva

2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea

adăugată

Directiva nu conține prevederi referitoare la modul de abordare a

fraudei fiscale și în consecință nici legislația națională nu

conține astfel de prevederi

Conform Tratatului de aderare, jurisprudența CEJ este direct

aplicabilă și obligatorie, și în consecință este avută în vedere la

analizarea situațiilor în care în aparență nu sunt îndeplinite

condițiile de fond pentru deducerea TVA sau în cazurile de

fraudă fiscală

Toate deciziile CEJ au în vedere principiile de bază pentru

deducerea TVA, respectiv să fie îndeplinite condițiile de formă

și de fond, iar în caz de fraudă să se stabilească dacă

beneficiarul a acționat cu bună credință.

Cazuri ale CEJ invocate în legislația națională în materie de deducere

Pct. 45 alin.(6) din normele de aplicare a Codului fiscal

(6) În cazul imobilizărilor în curs de execuţie care nu se mai finalizează, înbaza unei decizii de abandonare a executării lucrărilor de investiţii, fiindscoase din evidenţă pe seama conturilor de cheltuieli, persoana impozabilăîşi poate păstra dreptul de deducere exercitat în baza art. 145 alin. (2) dinCodul fiscal, indiferent dacă sunt sau nu valorificate prin livrareaimobilizărilor ca atare ori după casare, dacă din circumstanţe care nudepind de voinţa sa persoana impozabilă nu utilizează niciodată acestebunuri/servicii pentru activitatea sa economică, astfel cum a fostpronunţată Hotărârea Curţii Europene de Justiţie în Cauza C-37/95 StatulBelgian împotriva Ghent Coal Terminal NV.

Dreptul de deducere poate fi păstrat şi în alte situaţii în care achiziţiile debunuri/servicii pentru care dreptul de deducere a fost exercitat conformart. 145 alin. (2) din Codul fiscal nu sunt utilizate pentru activitateaeconomică a persoanei impozabile, din motive obiective, care nu depindde voinţa sa, astfel cum a fost pronunţată Hotărârea Curţii Europene deJustiţie în Cauza C-110/94 Intercommunale voor zeewaterontzilting (INZO)împotriva Statului Belgian.

Cazul C-255/02 Halifax – cazul care a revoluționat modul de abordare a schemelor fiscale pentru obținerea de avantaje fiscale

Halifax este o societate bancară. În general, activitatea Halifax era scutită de TVA şi, la momentul respectiv, pro-rata era de sub 5%. În scopul afacerilor sale, banca a decis să construiască call centereîn diverse locații.

Dacă Halifax ar fi construit ea însăși call centerele, valoarea TVA la care ar fi avut drept de deducere ar fi fost foarte mica (avand in vederea valoarea foarte redusa a pro rata).

Astfel, Halifax a implementat o schemă fiscală complexă care implică alte trei societăţi ( B, C si D), filiale ale Halifax, două dintre ele fiind înregistrate de sine stătător în scopuri de TVA și una (D) neînregistrată în scopuri de TVA.


Principalele caracteristici ale schemei:

Compania B a achiziţionat de la Halifax drepturi în ceea ce priveste locațiilemai sus amintite şi a angajat Compania C pentru a proiecta şi a construi callcenterele.

B primește finanțare de la Halifax pentru construirea call-centerelor.

Compania C și-a îndeplinit obligaţiile sale de a construi call-centerele, prinangajarea unor constructori independenți. A colectat TVA provenit dinfacturile emise de constructori către Compania B şi a dedus TVA facturat decătre constructori.

Compania B a închiriat la un preț foarte mic locațiile call-centerelor cătreCompania D (tranzacție scutită). Compania D, la rândul său, a închiriatlocațiile către Halifax. (D nu este înregistrată în scopuri de TVA fiind o micăîntreprindere)

Compania B a solicitat două rambursări de TVA (solicitări respinse de cătreautoritatea fiscala din UK). B a optimizat artificial pro-rata datorită prețuluifoarte scăzut al închirierii, motiv pentru care a ajuns în situația derambursare.


Principalele caracteristici ale schemei:

Compania D, care fiind mică întreprindere, deci nu are drept de deducere, este singura companie care are relație directă cu Halifax în ce privește închirierea call-centerelor.

Dar, conform acestei scheme, atât B cât și C, au intervenit cu singurul scop de a deduce TVA pentru construirea call-centerelor, care dacă ar fi fost construite de Halifax ar fi avut doar o deducere de 5%.

Organele fiscale au refuzat deducerea TVA atât la B cât și la C, motivând un abuz de lege.


Astfel, pentru a invoca abuzul de lege, trebuie analizată existențapropriu-zisă a acestuia. În acest scop, trebuie să fie îndeplinite douăcondiții:

tranzacţiile în cauză, în pofida aplicării formale a condiţiilorprevăzute de dispoziţiile legale relevante, au drept rezultatgarantarea unor avantaje fiscale care ar contraveni scopuluiacelor dispoziţii legale;

totodată trebuie dovedit, în mod obiectiv, faptul că scopul esenţialal operaţiunilor în cauză este de a se obţine un avantaj fiscal.

Odată ce s-a stabilit că există un abuz de lege, consecinţele sunt că tranzacţiile implicate în astfel de practici abuzive trebuie redefinite, astfel încât să se restabilească situaţia care ar fi prevalat în lipsa tranzacţiilor ce au constituit abuzul.


În această privinţă, potrivit CEJ, autorităţile fiscale au dreptul de asolicita, cu efect retroactiv, rambursarea sumelor deduse în legăturăcu fiecare tranzacţie ori de câte ori se constată că dreptul dededucere a fost exercitat în mod abuziv.

Totodata, autorităţile fiscale trebuie să anuleze TVA colectată pentrucare o persoană impozabilă a fost în mod artificial răspunzătoare încadrul unei astfel de scheme şi, totodată, trebuie să ramburseze TVAde recuperat, dacă este cazul.

Decizia CEJ subliniază faptul că orice artificiu care are drept scopesențial doar obținerea unui avantaj fiscal, operațiunea neavândconținut economic, va fi ignorat și situația „normală” care ar fi existatîn absența acestui artificiu va fi restabilită.

Astfel, operațiunile efectuate de B și de C, sunt anulate, iar Halifaxpoate deduce TVA numai în limita pro-ratei de 5%.


Criteriile de aplicare a sistemului TVA stabilite în directivă sunt toateobiective. Acestea se aplică indiferent de scopurile şi rezultateleoperaţiunilor de livrare de bunuri sau prestare de servicii. Dar, dreptulcomunitar nu poate merge atât de departe încât să acopere practicileabuzive ale operatorilor economici.

Operatorii trebuie să se bucure de un grad de certitudine juridică, înspecial în cazul dispozitiilor legale cu implicaţii financiare. Mai multdecât atât, nimic nu poate împiedica un operator de a-și structuraactivitatea sa în aşa fel încât să-și limiteze obligațiile fiscale prinrealizarea unei anumite tranzacţii pentru a evita necesitatea de a plătio sumă mai mare de TVA.

Prin urmare, o practică abuzivă în domeniul TVA poate fi probatănumai dacă tranzacţiile respective, fără a aduce atingere aplicăriiformale a condiţiilor prevăzute de Directivă, au ca rezultat, în esenţă,garantarea unui avantaj fiscal care ar fi contrar scopului Directivei.

Cazul C-255/02 Halifax – cazul care a revoluționat modul de abordare a schemelor fiscale pentru obținerea de

avantaje fiscale

Principiul neutralității taxei, pe baza căruia au fost formulate regulileprivind deducerea TVA din Directiva, ar fi încălcat dacă s-ar permiteunei persoane impozabile deducerea totală a TVA aferentă anumitortranzacții, în contextul în care, derularea activității sale comercialenormale nu ar permite, potrivit prevederilor Directivei TVA sau aprevederilor legislației naționale ce transpune Directiva TVA,deducerea acestui TVA.

În plus, este responsabilitatea instanţei naţionale să verifice dacătranzacţiile în cauză sunt destinate în mod vădit obținerii unui avantajfiscal. În acest scop, instanţa naţională poate ţine seama decaracterul pur artificial al acestor tranzacţii şi de legăturile de naturăjuridică, economică şi/sau personală între operatorii implicaţi înschema realizată în vederea reducerii poverii fiscale.

DREPT DE DEDUCERE

În cauza C-257/11 SC Gran Via Moinești SRL, Prezentarea cazului Printr-un contract de vânzare încheiat la 16 martie 2007, GVM a

achiziționat o suprafață de teren și construcțiile edificate pe aceasta. Potrivit contractului menționat, societății GVM i s-a transferat și o

autorizație de desființare aferentă acestor construcții. Pe de altă parte, la 16 aprilie 2008, GVM a obținut un certificat de

urbanism în vederea unei autorizații de construire pentru realizareaunui complex rezidențial pe suprafața de teren în cauză.

GVM a dedus TVA-ul pentru totalitatea terenului și a construcțiilorcumpărate și a întocmit un decont de TVA din care rezulta soldulsumei negative cu opțiune de rambursare.

DREPT DE DEDUCERE

În cauza C-257/11 SC Gran Via Moinești SRL,

Opinia autorității fiscale

La 8 mai 2009, în urma unui control fiscal, AFP a întocmitun raport de inspecție fiscală, iar la 12 mai 2009, a emiso decizie de impunere potrivit căreia, ținând seama dedemolarea construcțiilor menționate, se impuneaajustarea TVA-ului aferent construcțiilor demolate, carefusese dedus de GVM.

DREPT DE DEDUCERE

În cauza C-257/11 SC Gran Via Moinești SRL , Decizia CEJ

1) Articolele 167 și 168 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugatătrebuie interpretate în sensul că, în împrejurări precum cele în discuție înlitigiul principal, o societate care a achiziționat o suprafață de teren șiconstrucții edificate pe aceasta din urmă, în vederea demolării acestorconstrucții și a realizării unui complex rezidențial pe suprafața de terenrespectivă, are dreptul de a deduce taxa pe valoarea adăugată aferentăachiziționării construcțiilor menționate.

2) Articolul 185 din Directiva 2006/112 trebuie interpretat în sensul că, înîmprejurări precum cele în discuție în litigiul principal, demolarea unorconstrucții, achiziționate împreună cu suprafața de teren pe care au fostedificate, efectuată în vederea realizării unui complex rezidențial în loculacestor construcții, nu determină o obligație de regularizare a deduceriiinițiale a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziționării construcțiilormenționate.

DREPT DE DEDUCERE

În cauza C-285/11, Bonik EOOD Prezentarea cazului În urma unui control fiscal la societatea Bonik, autoritățile fiscale

bulgare au efectuat verificări în legătură cu achizițiile de grâudeclarate de Bonik, inclusiv la furnizorii furnizorilor acestuia. Bonikera în posesia facturilor emise de furnizori din Bulgaria și acesteacorespundeau respectivelor achiziții.

Întrucât aceste verificări nu au permis să se stabilească dacă furnizoriianteriori au livrat în mod real mărfuri furnizorilor firmei Bonik,autoritățile fiscale bulgare au dedus de aici că aceste din urmăsocietăți nu dispuneau de cantitățile de mărfuri necesare pentru aefectua livrări destinate Bonik și au constatat inexistența unor livrăriefective între societățile menționate și Bonik.

În consecință, autoritățile fiscale au refuzat să acorde societății Bonikdreptul de a deduce TVA pentru achizițiile respective

DREPT DE DEDUCERE

În cauza C-285/11, Bonik EOODConsiderațiile instanței bulgare:

- autoritățile fiscale bulgare nu contestă că Bonik a efectuat livrărisubsecvente de mărfuri de același tip și în aceeași cantitate

-există dovezi care demonstrează efectuarea unor livrări directe și călipsa dovezilor privind livrările precedente nu poate conduce laconcluzia că aceste livrări directe nu au fost efectuate,

- reglementarea națională nu condiționează acordarea dreptului dededucere a TVA-ului, sub forma unui credit fiscal, de dovada originiimărfii,

În opinia acestei instanțe, administrația fiscală, prin practica sa, șiunele instanțe bulgare consideră necesară dovada privind livrărileefective anterioare pentru a conferi persoanei impozabile dreptul dededucere a TVA-ului.

DREPT DE DEDUCERE În cauza C-285/11, Bonik EOODFață de aceste considerații au fost adresate o serie de întrebări CEJ:

- În cadrul sistemului comun al TVA-ului și al articolelor 168 și 178 din Directiva2006/112, dreptul comercianților la recunoașterea TVA-ului achitat pentru oanumită operațiune trebuie apreciat:

a) doar în legătură cu operațiunea concretă la care comerciantul este parte, luândîn considerare și intenția comerciantului de a participa la respectiva operațiune,și/sau

b) luând în considerare totalitatea operațiunilor, inclusiv cele anterioare și celesubsecvente, care formează un lanț de livrări în care se înscrie operațiunea încauză, având în vedere intențiile celorlalți participanți la respectivul lanț, pe carecomerciantul nu le cunoaște și/sau de care nu poate lua cunoștință, respectivale furnizorilor precedenți pe care beneficiarul livrării nu îi poate controla șicărora nu le poate pretinde un anumit comportament, și/sau

c) ținând seama de acțiunile și de intențiile frauduloase ale celorlalți participanți

la lanțul comercial, despre a căror participare comerciantul nu aveacunoștință și despre acțiunile sau intențiile cărora nu se poate stabilidacă putea lua cunoștință și independent de aspectul dacă acesteacțiuni și intenții au loc înainte sau după o anumită operațiune?

DREPT DE DEDUCERE În cauza C-285/11, Bonik EOOD

Față de aceste considerații au fost adresate o serie de întrebări CEJ:

- Condiționarea acordării dreptului de deducere a TVA-ului decomportamentul furnizorului și/sau al furnizorilor precedenți reprezintăo măsură permisă pentru a asigura perceperea taxelor și prevenireaevaziunii fiscale?

-

DREPT DE DEDUCERE

În cauza C-285/11, Bonik EOOD

Decizia CEJ dreptul persoanelor impozabile de a deduce din TVA-ul pe care îl

datorează TVA-ul datorat sau achitat pentru bunurile achiziționate șipentru serviciile primite anterior de acestea constituie un principiufundamental al sistemului comun al TVA-ului ,

dreptul de deducere prevăzut la articolul 167 și următoarele dinDirectiva 2006/112 face parte integrantă din mecanismul TVA-ului și,în principiu, nu poate fi limitat

problema dacă TVA-ul datorat pentru operațiuni de vânzareanterioare sau posterioare privind bunurile în cauză a fost sau nu afost plătit către trezoreria publică nu influențează dreptul persoaneiimpozabile de a deduce TVA-ul achitat în amonte,

Cu toate acestea, pentru a putea stabili existența dreptului dededucere invocat de Bonik, este necesar să se verifice dacă acesteaau fost efectiv realizate și dacă bunurile în cauză au fost utilizate deBonik în scopul propriilor operațiuni impozabile.


Decizia CEJ Dacă din această apreciere rezultă că livrările de bunuri în discuție în

cauza principală au fost realizate efectiv și că aceste bunuri au fostutilizate ulterior de Bonik în scopul propriilor operațiuni impozabile, înprincipiu nu se poate refuza acesteia dreptul de deducere.

Trebuie amintit de asemenea că lupta împotriva fraudei, a evaziunii fiscaleși a eventualelor abuzuri este un obiectiv recunoscut și încurajat deDirectiva 2006/112 (a se vedea în special Hotărârea Halifax și alții,punctul 71, Hotărârea Kittel și Recolta Recycling, punctul 54, Hotărâreadin 7 decembrie 2010, R., C-285/09, Rep., p. I-12605, punctul 36,Hotărârea din 27 octombrie 2011, Tanoarch, C-504/10, Rep., p. I-10853,punctul 50, precum și Hotărârea Mahagében și Dávid, punctul 41).

În consecință, autoritățile și instanțele naționale sunt în măsură să refuzeacordarea dreptului de deducere dacă se stabilește, în raport cu elementeobiective, că acest drept este invocat în mod fraudulos sau abuziv (a sevedea Hotărârile Fini H, punctul 34, Kittel și Recolta Recycling, punctul55, precum și Mahagében și Dávid, punctul 42).


Decizia CEJ De asemenea, o persoană impozabilă care știa sau ar fi trebuit să știe că,

prin achiziția sa, participa la o operațiune implicată într-o fraudă privindTVA-ul trebuie, în scopul Directivei 2006/112, să fie considerată caparticipant la această fraudă, indiferent dacă obține sau nu obține unavantaj din revânzarea bunurilor sau din utilizarea serviciilor în cadruloperațiunilor impozabile efectuate de aceasta în aval (a se vedea în acestsens Hotărârile citate anterior Kittel și Recolta Recycling, punctul 56,precum și Mahagében și Dávid, punctul 46).

În consecință, întrucât refuzarea dreptului de deducere constituie oexcepție de la aplicarea principiului fundamental pe care îl reprezintăacest drept, revine autorităților fiscale competente sarcina să stabileascăcorespunzător cerințelor legale elementele obiective care permit să seconcluzioneze că persoana impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe căoperațiunea invocată pentru a justifica dreptul de deducere era implicatăîntr-o fraudă săvârșită de furnizor sau de un alt operator care a intervenitîn amonte sau în aval în lanțul de livrări (a se vedea HotărâreaMahagében și Dávid, citată anterior, punctul 49).

DREPT DE DEDUCERE

În cauza C-285/11, Bonik EOOD

Concluzia CEJ

Articolele 2, 9, 14, 62, 63, 167, 168 și 178 din Directiva 2006/112/CEa Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxeipe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că se opunposibilității de a refuza unei persoane impozabile, în împrejurăriprecum cele în cauză în litigiul principal, dreptul de a deduce taxa pevaloarea adăugată aferentă unei livrări de bunuri pentru motivul că, ținând seama de fraude sau de nereguli săvârșite anterior sau

ulterior acestei livrări, se consideră că livrarea ulterioară nu a fostefectiv realizată,

fără să se fi stabilit, în raport cu elemente obiective, că aceastăpersoană impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că operațiuneainvocată pentru a justifica dreptul de deducere era implicatăîntr-o fraudă privind taxa pe valoarea adăugată care a intervenitîn amonte sau în aval în lanțul de livrări, fapt ce revine instanțeide trimitere să îl verifice.

DREPT DE DEDUCEREÎn cauzele conexate C-80/11 și C-142/11

C-80- Prezentarea cauzei La 1 iunie 2007, Mahagében( beneficiarul) a încheiat cu „RK”(

furnizorul) un contract pentru livrarea de bușteni de salcâm în starebrută.

RK (furnizorul) a emis șaisprezece facturi pe numele Mahagében(beneficiarului) pentru livrarea a diferite cantități de bușteni.

În șase dintre aceste facturi figura numărul bonului de livrare atașatca anexă la acestea.

RK (furnizorul) a menționat toate facturile în declarația sa fiscală,afirmând că livrările au fost efectuate și a plătit TVA-ul după livrare.

Și Mahagében (beneficiarul) a inclus aceste facturi în declarația fiscalăși a exercitat dreptul de deducere.

Cantitățile de bușteni de salcâm cumpărate de la RK ”( furnizor) aufigurat în stocurile Mahagében ( beneficiarul) și au fost revândute deaceasta unor diferite întreprinderi


Opinia autorității fiscale

În cadrul unui control cu privire la achizițiile și la livrările efectuate deRK (furnizor), administrația fiscală a ajuns la concluzia că societateamenționată nu dispunea de stocuri de bușteni, iar cantitatea debușteni achiziționată în cursul anului 2007 nu era suficientă pentruefectuarea livrărilor facturate pe numele Mahagében ( beneficiarul).

În timpul controlului, ambele părți contractante au declarat că nu aupăstrat bonurile de livrare, totuși, ulterior Mahagében (beneficiarul) aprezentat administrației fiscale copia a 22 de bonuri de livrare cadovadă a caracterului real al operațiunilor în cauză.

Prin decizia din 1 iunie 2010, administrația fiscală a considerat căbeneficiarul nu avea dreptul la deducerea aferentă facturilor emise deRK și, în plus, i-a aplicat o amendă și penalități de întârziere,considerând. Astfel, având în vedere rezultatul controlului efectuat laaceasta, facturile respective nu ar putea fi considerate autentice.


Reclamația (contestația) beneficiarului a fost respinsă de autoritateafiscală întemeiată pe: constatarea că RK, în calitate de emitent al facturilor în cauză, nu a

putut să prezinte niciun document care să justifice tranzacțiilecorespunzătoare, precum bonuri de livrare,

nu putea să dispună de cantitatea de bunuri menționată în acestefacturi

nu dispunea nici de un camion adecvat pentru livrarea acestorbunuri,

nici de documente justificative referitoare la prețul plătit pentrutransportul acestora.

În plus, Mahagében ( beneficiarul) nu ar fi luat măsurile deprecauție necesare în sensul articolului 44 alineatul 5 din Legeaprivind TVA-ul, întrucât aceasta nu verificase, printre altele, dacăRK era persoană impozabilă existentă și dacă aceasta dispunea debunurile pe care Mahagében dorea să le achiziționeze.


Decizia CEJ

Articolul 167, articolul 168 litera (a), articolul 178 litera (a) și articolul 273 dinDirectiva 2006/112 trebuie interpretate în sensul că se opun unei practicinaționale în temeiul căreia autoritatea fiscală refuză dreptul de deducerepentru motivul că persoana impozabilă nu s-a asigurat că:

emitentul facturii aferente bunurilor pentru care se solicită exercitareadreptului de deducere avea calitatea de persoană impozabilă

că dispunea de bunurile în cauză și era în măsură să le livreze

și că a îndeplinit obligațiile privind declararea și plata taxei pe valoareaadăugată

sau pentru motivul că persoana impozabilă respectivă nu dispune, în plusfață de factura menționată, de alte documente de natură să demonstrezecă împrejurările menționate sunt întrunite, deși condițiile de fond și deformă prevăzute de Directiva 2006/112 pentru exercitarea dreptului dededucere sunt îndeplinite

iar persoana impozabilă nu dispunea de indicii care să justificepresupunerea existenței unor nereguli sau a unei fraude în sferaemitentului menționat.

Cauza C-424/12 -FATORIE Prezentarea cazului

La 3 ianuarie 2007, Fatorie a încheiat cu SC Megasal Construcții SRL(denumită în continuare „Megasal”) un contract-cadru având ca obiectrealizarea de lucrări de construcții și de montaj.

În cursul anului 2007, Megasal a emis, în calitate de prestator al serviciilor încauză, mai multe facturi pentru plata unor avansuri, în regim de taxareinversă, aplicând măsurile de simplificare prevăzute la punctul 82 dinHotărârea Guvernului nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare aLegii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

La 3 martie 2008, Megasal a emis o factură cu TVA pentru toate lucrărileefectuate si Fatorie a plătit Megasal TVA-ul indicat.

În anul 2009, în urma unei inspecții fiscale privind TVA-ul plătit de Fatoriepentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2007 și 31 martie 2008, Direcția adecis că TVA-ul aferent facturii din 3 martie 2008 trebuia recuperat întrucâtmăsurile de simplificare care reglementează sistemul de taxare inversă nufuseseră respectate.

Din elementele transmise Curții reiese că Megasal a intrat în faliment și că nua plătit administrației fiscale române TVA-ul înscris în factura din 3 martie2008 care îi fusese plătit de Fatorie.

Cauza C-424/12 -FATORIE

Opinia autorității fiscale:

Direcția consideră că Fatorie și-a pierdut dreptul de deducere aTVA-ului menționat în factura din 3 martie 2008 întrucât, pe de oparte, societatea emitentă a facturii, Megasal, a întocmit eronataceastă factură, aplicând normele obișnuite în materie de TVA, deșifactura ar fi trebuit întocmită conform măsurilor de simplificareprevăzute la articolul 160 alineatul (2) litera b) din Codul fiscal, și, pede altă parte, Fatorie nu și-a executat obligația prevăzută la articolul160 alineatul (5) din codul menționat prin faptul că nu a înscris dinproprie inițiativă mențiunea „taxare inversă” în factură și că a plătittaxa prestatorului de servicii.

Cauza C-424/12 -FATORIE Decizia CEJ În cadrul unei operațiuni supuse regimului de taxare inversă, în

împrejurări precum cele din litigiul principal, Directiva 2006/112/CE aConsiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pevaloarea adăugată și principiul neutralității fiscale nu se opun lipsiriibeneficiarului unor servicii de dreptul de deducere a taxei pe valoareaadăugată pe care a plătit-o în mod nejustificat prestatorului de serviciipe baza unei facturi întocmite în mod eronat, nici chiar în cazul în careîndreptarea respectivei erori nu este posibilă din cauza falimentuluiprestatorului.

C-285/09 ● Cauza C-285/09, R

Domnul R, resortisant portughez, era administratorul unei societățigermane care comercializa mașini de lux. Din constatările carefigurează în decizia de trimitere reiese că din anul 2001 a vândut maimult de 500 de vehicule pe an. Cumpărătorii erau în majoritateconcesionari de automobile stabiliți în Portugalia.

Din anul 2002, domnul R. a efectuat o serie de manevre prindisimularea identității adevăraților cumpărători ai vehiculelor pentru apermite distribuitorilor stabiliți pe teritoriul Republicii Portughezeeludarea plății TVA-ului în acest stat membru. Acest fapt i-a permis săvândă vehiculele la un preț mai avantajos și să realizeze astfel beneficiimai importante.

C-285/09 ● Cauza C-285/09, R

În cauza C-285/09, R, Curtea a reținut între altele că, în ceea ce priveștecazurile particulare în care există motive serioase pentru a presupune căachiziția intracomunitară aferentă livrării în cauză ar putea fi sustrasă de laplata TVA-ului în statul membru de destinație, în pofida asistenței reciproce șia cooperării administrative dintre autoritățile fiscale ale statelor membrevizate, statul membru de plecare este în principiu obligat să refuze scutirea înfavoarea furnizorului de bunuri și să îl oblige pe acesta din urmă să plăteascătaxa a posteriori pentru a evita ca operațiunea în cauză să fie sustrasă oricăreiimpozitări.

Concluzia Curții Europene de Justiție (CEJ) în cauza C-285/09, Procedurapenala împotriva R a fost că, în circumstanțe precum cele din acțiuneaprincipală, în care o livrare intracomunitară de bunuri a avut loc în mod real,dar, în cadrul acesteia, furnizorul a disimulat identitatea adevăratuluicumpărător pentru a permite acestuia din urmă să se sustragă de la platataxei pe valoarea adăugata, statul membru de plecare a livrăriiintracomunitare poate să refuze acordarea scutirii pentru această operațiune,conform primei teze a articolului 28c secțiunea A din A șasea directiva77/388/CEE

C-273/11 Cauza C-273/11, Mecsek-Gabona

Mecsek-Gabona, o societate stabilită în Ungaria a realizat livrăriintracomunitare de bunuri către o societate din Italia.

Responsabil pentru transportul bunurilor din HU în IT era cumpărătoruldin IT care a transmis vânzătorului codul său de TVA și copii de peCMR.

La un control fiscal s-a descoperit că în Italia vânzătorul era denegăsit, iar autoritățile fiscale italiene anulaseră codul de TVA alacestuia, retroactiv.

Instanța din Ungaria consideră că o interpretare a articolului 138 dinDirectiva 2006/112 este necesară pentru a fi în măsură să stabileascăprobele care sunt suficiente pentru a atesta că a avut loc o livrare debunuri cu scutire de TVA și pentru a se putea pronunța cu privire laproblema de a ști în ce măsură vânzătorul răspunde decomportamentul persoanei care a achiziționat bunurile atunci când nuasigură el însuși transportul.


Considerațiile Curții

În cazul în care persoana care a achiziționat bunul beneficiază de puterea de adispune de bunul în cauză în calitate de proprietar în statul membru de livrareși își asumă obligația de a transporta acest bun către statul membru dedestinație, trebuie să se țină seama de faptul că proba pe care vânzătorul opoate prezenta autorităților fiscale depinde în esență de elementele pe care leprimește în acest scop de la cumpărător (a se vedea în acest sens HotărâreaEuro Tyre Holding, punctul 37).

Prin urmare, Curtea a considerat că, odată ce vânzătorul și-a îndeplinitobligațiile referitoare la dovada unei livrări intracomunitare, în timp cecumpărătorul bunului în cauză nu și-a îndeplinit obligația contractuală de a-lexpedia sau de a-l transporta în afara statului membru de livrare, acesta dinurmă este cel care trebuie să fie obligat la plata TVA-ului în respectivul statmembru (a se vedea în acest sens Hotărârea Teleos și alții, punctele 66 și 67,precum și Hotărârea Euro Tyre Holding, punctul 38, ).



În cazul în care livrarea în cauză este implicată în fraudacomisă de persoana care a achiziționat bunurile, iaradministrația fiscală nu are certitudinea că acestea aupărăsit în mod efectiv teritoriul statului membru de livrare,trebuie să se examineze, în al treilea rând, dacăadministrația respectivă poate obliga ulterior vânzătorul săachite TVA-ul aferent acestei livrări.

În consecință, în cazul unei fraude comise de cumpărătoruldin acțiunea principală, este justificată impunerea uneicerințe de bună-credință pentru ca vânzătorul să aibădreptul la scutirea de TVA.



În observațiile scrise și orale prezentate în fața Curții, guvernulmaghiar arată că mai multe elemente care nu figurează în decizia detrimitere aduc, în opinia sa, dovada relei-credințe a reclamantei dinacțiunea principală.

Astfel, acest guvern arată că, deși nu cunoștea clientul în discuție înacțiunea principală, Mecsek-Gabona nu solicitase acestuia din urmănicio garanție, îi verificase numărul de identificare în scopuri de TVAnumai după realizarea operațiunii, nu căutase nicio informațiesuplimentară cu privire la acest client, îi transferase dreptul deproprietate asupra bunurilor acceptând să amâne plata prețului devânzare și prezentase scrisorile de trăsură CMR trimise de cumpărător,deși erau incomplete.



Din considerațiile de mai sus rezultă că articolul 138 alineatul (1) dinDirectiva 2006/112 trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca, înîmprejurări precum cele în discuție în acțiunea principală, vânzătoruluisă i se refuze dreptul de a beneficia de scutirea unei livrăriintracomunitare, cu condiția să se dovedească, în lumina unorelemente obiective, că acesta din urmă nu și-a îndeplinit obligațiilecare îi reveneau în materie de probă sau că știa ori ar fi trebuit să știecă operațiunea pe care a efectuat-o făcea parte dintr-o fraudă comisăde persoana care a achiziționat bunurile și că nu a luat toate măsurilerezonabile care îi stăteau în putere pentru a evita propria participare laaceastă fraudă.

Informaţii utile privind TVA - ccfiscali.ro · Compania D, care fiind mică întreprindere, deci...

Documents

Transcript of Informaţii utile privind TVA - ccfiscali.ro · Compania D, care fiind mică întreprindere, deci...