IDENTIFICAREA SOLUŢIILOR TEHNICE NOI ÎN CADRUL PROIECTELOR DE CERCETARE DEZVOLTARE

1. Scopul lucrării

Asimilarea de către studenţi a tehnicilor privind documentarea în cea mai importantă sursă de informaţii privind noile soluţii tehnice, literatura de brevete de invenţie, şi însuşirea abilităţilor de accesare a principalelor baze internaţionale de brevete.

Utilizatorii informaţiilor din brevetele de invenţie trebuie să fie în măsură : să se informeze asupra drepturilor de proprietate industrială existente (valabilitate, titular etc.) în vederea evitării acţiunilor de contrafacere care, în conformitate cu prevederile legale, constituie infracţiuni şi se sancţionează ca atare ; să cunoască stadiul tehnicii, cât şi evoluţia acestuia, cu scopul de a se informa despre ultimile perfecţionări şi de a-şi actualiza cunoştinţele, sau pentru a găsi documente pertinente ; să analizeze în cunoştinţă de cauză noutatea şi inventivitatea rezultatului propriilor lucrări, în vederea brevetării în ţară şi/sau străinătate ; să aprecieze posibilităţile de a acţiona cu privire la valabilitatea drepturilor de proprietate industrială existente ; se poate, de exemplu, solicita restrângerea protecţiei - până la anulare - conferită de un brevet în vigoare, dacă se face dovada că, la data înregistrării, invenţia nu îndeplinea oricare din condiţiile de brevetare ; să evalueze o anumită tehnologie şi să identifice eventualii furnizori de licenţă ; să identifice posibilii furnizori de know-how pentru diferite domenii şi din diferite ţări; să perfecţioneze un produs, cât şi un procedeu sau o metodă existentă, pe baza informaţiilor din brevete; să determine dacă o pretinsă soluţie este întradevăr nouă şi dacă se justifică să facă obiectul asistenţei în vederea producerii sau a finanţării; să identifice modul de rezolvare a unor probleme tehnice precise; soluţiile tehnice care nu au brevet în vigoare pe teritoriul unei ţări pot fi liber exploatate de către cei interesaţi; să determine dacă o anumită orientare tehnică merită să fie aprofundată - în cazul în care aceasta nu a fost experimentată - sau dacă lucrările de cercetare sunt inutile. Un studiu al Oficiului de Brevete din Germania arată că 30% din costurile pentru cercetare/dezvoltare ar putea fi economisite prin utilizarea informaţiilor existente în brevete; un studiu al Oficiului Britanic de Brevete arată că pe teritoriul Europei sunt risipite anual peste 30 miliarde $ din cauza dublelor invenţii, respectiv prin reinventarea unor soluţii cunoscute, aflate în stadiul mondial al tehnicii şi regăsibile - prin documentare - în colecţiile de brevete; să identifice concurenţii şi să urmărească activitatea acestora, atât în ţară cât şi în străinătate; studiind brevetele solicitate şi obţinute în diferite ţări, cei interesaţi îşi pot face o imagine asupra pieţelor din ţările respective, detectând eventuale nişe şi putând afla din vreme noile tendinţe ale pieţei respective; astfel pot fi prevăzute schimbările importante care ar urma să apară atât între concurenţi, cât şi pe plan tehnic;

1

urmărind ţările în care o firmă şi-a brevetat invenţiile se pot afla zonele - teritorial vorbind - de interes (producţie, comercializare, utilizare), ale titularului de brevet.

2. Aspecte teoretice

2.1. Rolul şi importanţa informării din literatura de brevete Pentru a-şi selecta informaţiile necesare, orice specialist poate apela la o

multitudine de surse de informare, un loc important ocupând revistele şi cărţile de specialitate . În ceea ce priveşte informarea tehnică, pentru orice domeniu de activitate, descrierile invenţiilor brevetate constituie cea mai importantă şi cea mai preţioasă sursă de informare.

Informarea din literatura de brevete prezintă multe avantaje : accesibilitate: toate documentele brevetate au un format universal pentru informaţia bibliografică. Mai mult de 50 de câmpuri diferite, fiecare reprezentănd informaţii tehnice şi strategice valoroase, sunt accesibile pentru fiecare brevet. În plus, brevetele sunt clasificare potrivit sistemelor agreate internaţional, care împarte domeniile tehnice în mai mult de 100.000 de subdiviziuni. conţinut: un brevet, pentru a fi valid, trebuie să permită persoanei instruite într-un anumit domeniu să reproducă invenţia. Această cerere simplă explică de ce 70%-80% din informaţia conţinută în brevete nu este disponibilă in altă parte. Când un catalog sau un articol descrie un produs în câteve linii, brevetul corespondent conţine în general 20 de pagini. Brevetele reprezinta in jur de 350 milioane de pagini format A4 conţinând informaţii tehnice foarte relevante. concentraţia: colecţia completă de patente este des prezentată în arhivele Oficiului de Brevete. Pentru a culege informaţii dintr-o listă de documente de brevete relevantă nu este nevoie de mai mult de una sau doua ore. Prin comparaţie, este nevoie de câteva săptamâni pentru a se comanda şi a se primi reverinţele citate într-o teză. În ceea ce priveşte sursele primare de informare în domeniul brevetelor, s-a estimat cã numarul de documente de brevet publicate de la intrarea în vigoare a sistemului de brevete este de aproximativ 37 milioane. Conform statisticilor OMPI pe ultimii patru ani, numărul documentelor de brevet publicate în fiecare an de circa 70 de oficii deproprietate industrială este de ordinul unui milion. Totusi, numărul de invenţii acoperit de acest milion de documente de brevet publicate in fiecare an este cu mult mai scăzut: el este estimat la maximum 400.000. Cu alte cuvinte, fiecare cerere de brevet da nastere la 2-3 documente de brevet publicate. Informaţie de ultima oră: o companie nu este înclinată să îşi facă invenţiile publice. Pentru a obţine protecţia legală pentru invenţie, compania trimite in general cerea de brevet în momentul considerat optim. Cererile de brevet sunt in mod normal publicate după 18 luni de la data înregistrării invenţiei şi astfel reprezintă prima informaţie publicată disponibilă despre soluţia tehnică respectivă. Cu alte cuvinte, brevetele nou publicate sunt cele mai recente informaţii disponibile într-un domeniu specific. Cele circa 20%-30% din informaţiile tehnice din brevete, care pot fi regăsite şi în alte surse, apar, de regulă, după circa 3-5 ani de la aceeaşi dată, în revistele de specialitate şi după 5-10 ani în cărţile de specialitate; aşadar, informaţia din brevete are gradul cel mai ridicat de noutate, în raport cu alte surse;

2

documentele de brevetare sunt surse de informaţii nu numai cu privire la ceea ce este nou (adică invenţia) ci şi cu privire la ceea ce este deja cunoscut (nivelul de evoluţie curent) şi în multe situaţii furnizează o istorie sumară a progreselor din domeniul la care se referă ; prin cerinţele impuse în vederea brevetării, soluţia tehnică nouă trebuie astfel descrisă, încât un specialist în domeniu să poată realiza obiectul invenţiei fără a fi necesar să desfăşoare o activitate creativă ; altfel spus, plecând de la descrierea unei invenţii, un specialist în domeniu poate trece la realizarea obiectului invenţiei desfăşurând exclusiv activităţi specifice de proiectare constructivă şi tehnologică ; tot prin cerinţele impuse în vederea brevetării, soluţia tehnică nouă trebuie să fie corectă din punct de vedere tehnic şi corelată cu cerinţa privind completa descriere a invenţiei, se reduce factorul de risc, ridicat de asimilarea oricărui produs nou, reducându-se în acelaşi timp şi durata asimilării ; informaţiile tehnice conţinute în brevete sunt dublate de deosebit de preţioase informaţii juridice şi comerciale ; astfel, din brevete putem cunoaşte nu numai soluţiile tehnice care rezolvă anumite probleme tehnice, ci şi proprietarii - respectiv titularii - acestor brevete ; putem afla, de asemenea, dacă aceste brevete sunt sau nu în vigoare şi dacă pot sau nu fi liber exploatate de către terţi. De regulă, acest lucru nu se întâmplă în sursele de documentare alternative. documentele de brevetare au o structură relativ uniformă ; aceasta înseamnă, printre altele, şi în mod distinct de articolele ştiinţifice şi tehnologice, că cititorul unor documente de brevetare nu trebuie să se familiarizeze şi să îşi adapteze procesele mentale la cele ale autorului articolului – diferite pentru fiecare autor – cu alte cuvinte, această structură relativ uniformă a documentelor de brevetare face ca înţelegerea acestora, o dată ce o persoană se obişnuieşte cu ele, să devină în general uşoară.

2.2. Baze de date accesibile pe Internet  Înaintea oficiilor de brevetare a apărut un site al IBM, site ce oferea, gratuit

pentru început, accesul la o multitudine de brevete pentru care IBM era titular. Era probabil primul pas important în domeniul organizării accesului prin Internet la enorma masă de descrieri de brevete.

În foarte scurt timp IBM a adiţionat la oferta iniţială descrierile de brevet din colecţia cererilor de brevet PCT (de la 1978 la zi), pe cele din colecţia EPA, apoi SUA etc. Ulterior baza de date, devenită prin adăugarea de noi funcţiuni o adevărată bază comercială, îşi înceta practic apariţia gratuită, păstrând în acest regim lucruri relativ comune.

Unul din primele (dacă nu primul) oficii care a scos pe Internet baza sa de date a fost USPTO – Oficiul de Brevete şi Mărci al Statelor Unite. Nici nu era prea greu, deoarece practic toată colecţia de brevete SUA, începând cu 1790, era scanată, iar conversia în format compatibil cu tehnologiile web (pdf) era elementară. Este necesar o precizare : deşi oficiul şi-a propus ca toate documentele de brevet acordate de USPTO din 1790 până în prezent să fie scanate, lipsesc o serie de documente - şi nu puţine – din perioada 1790 – 1836, documente ce au fost distruse în marele incendiu din 1836 şi nu au mai putut fi recuperate.

Următoarea mare prezenţă pe Internet a constituit-o baza de date a Oficiului European de Brevete (OEB), cunoscut sub numele de espacenet. Baza de date conţinea,

3

în forma ei originară, ceea ce numim colecţiile munimum PCT (colecţia formată din toate documentele publicate de oficiile ţărilor puternic industrializate), mergând până în 1920. Documentele se regăsesc pagină cu pagină în format pdf.

În cadrul proiectelor sale informatice OEB urmărea şi urmăreşte reunirea în format electronic, dacă este posibil, a tuturor descrierilor de brevet şi cererilor de brevet publicate cândva, undeva în lume. Mai mult, sistemul urmăreşte şi extinderea accesului spre alte resurse documentare decât cele provenind din literatura de brevet : articole tehnice şi ştiinţifice, cărţi de specialitate etc. Documentele stocate în acest sistem de date sunt nu numai indexate, dar se regăsec, în marea lor majoritate, pagină cu pagină, în sistemul numit EPOQUE .

Espacenet-ul a preluat din acest sistem numai o parte din documente, cele incluse în minimum PCT şi acoperă perioada 1920 la zi. Espacenet este actualizat permanent şi constituie o sursă de documentare majoră, gratuită, accesibilă prin Internet.

Gândit iniţial numai ca o reflectare parţială a sistemului EPOQUE, Espacent-ul a căpătat în timp structura unui sistem extrem de amplu. Fiecare Oficiu Naţional din sistemul brevetului european a obţinut posibilitatea de a participa la sistemul ESPACENET cu propria producţie de brevete. Politica prezenţei naţionale în sistemul ESPACENET este determinată de fiecare oficiu în parte. Varianta standard este aceea de a oferi accesul la ultimii doi ani de brevete naţionale.

Este util de ştiut că cel ce accesează espacenet-ul poate continua documentarea accesând colecţia de brevete japoneze. Această resursă documentară este extrem de importantă nu numai prin conţinut, ci şi pentru motivul că a fost elaborat un program de traducere din japoneză în engleză, fapt ce face ca documentul japonez să poată fi citit în limba engleză.

2.3. Clasificarea internaţională a brevetelor (CIB)CIB este un sistem de clasificare ierarhic subdivizat în: secţiuni ; clase ; subclase ;

grupe (grupe principale şi subgrupe).

Secţiunile CIB vizează acoperirea tuturor domeniilor tehnice, în care se pot face invenţii

susceptibile de a fi protejate prin brevete, şi se divizează în opt secţiuni. Fiecare secţiune este marcată cu una din literele majuscule de la A la H. Titlul unei secţiuni trebuie să fie considerat ca o indicaţie generală a conţinutului acestei secţiuni. Cele opt secţiuni poarta următoarele titluri:Secţiunea A - Necesităţile curente ale vieţii; Secţiunea B - Tehnici industriale diverse; Secţiunea C - Chimie; Metalurgie; Secţiunea D - Textile; Hârtie; Secţiunea E - Construcţii fixe; Secţiunea F - Mecanică; Iluminat; Încălzire; Armament; Explozibili; Secţiunea G - Fizică; Secţiunea H - Electricitate. Secţiunea Y - Nanotehnologii.

Titlul fiecarei secţiuni este urmat de o recapitulare a titlurilor principalelor subdiviziuni.

4

SubsecţiuneaÎn interiorul secţiunilor sunt incluse titluri indicatoare, care definesc subsecţiunile.

Aceste titluri nu au nici un simbol de clasificare. Subsecţiunile nu fac parte din sistemul ierarhic, dar regrupează, pentru mai multa comoditate, clasele care se referă la subiecte înrudite.Exemplu:Secţiunea A - NECESITĂŢILE CURENTE ALE VIEŢIISubsecţiunile - Activităţi rurale; Alimentaţie; Tutun; Obiecte personale sau de menaj; Sănătate; Apărare; Amuzament. Clasele

Fiecare secţiune se divizează în mai multe clase. Fiecare simbol de clasă se compune din simbolul secţiunii urmat de un număr format din două cifre. Titlul clasei dă o indicaţie generală asupra conţinutului acesteia.Exemplu: Sectiunea A – NECESITĂŢILE CURENTE ALE VIEŢII Subsecţiune - Alimentaţie şi tutun. Clasa A 21 - Coacere în cuptor; paste alimentare. Subclasele

Fiecare clasă cuprinde una sau mai multe subclase. Simbolul unei subclase se compune din simbolul clasei urmat de o literă majusculă. Titlul subclasei indică conţinutul acesteia cât mai precis posibil. Exemplu Clasa A 47 B -- Mese; birouri; mobilier de birou; mobile cu sertar

Numeroase subclase (şi anumite clase) comportă o schemă care nu este decât un rezumat indicativ ce dă o informare asupra conţinutului lor. În numerotarea claselor, la sfârşitul fiecărei subsecţiuni sunt prevăzute spaţii libere cu scopul de a lăsa posibilitatea de a se crea noi clase cu ocazia unei revizuiri ulterioare a CIB. Se observă, de asemenea,"blancuri" in seria de litere care simbolizează subclasele, vocalele, în măsura posibilului, fiind omise, din raţiuni lingvistice.

Ca regulă generală, titlul secţiunilor sau al claselor nu dă decât indicaţii aproximative asupra conţinutului acestora. Titlurile subclaselor nu se limitează la descrierea aproximativă a subiectului tratat de subclase, dar îl delimitează cât mai exact posibil. Grupele

Fiecare subclasă se descompune în mai multe subdiviziuni denumite "grupe" care sunt fie grupe principale, fie subgrupe. Simbolul grupei se compune din simbolul subclasei urmat de două numere separate printr-o bară oblică.

Simbolul unei grupe principale se compune din simbolul subclasei urmat de un număr format din una până la trei cifre, o bară oblică şi de numărul 00. Exemplu: A 01 B 1/00

Titlul unei grupe principale defineşte un domeniu considerat util pentru cercetarea în domeniul invenţiilor. Exemplu A 01 B 1/00 - Scule manuale Subgrupele

5

Sunt subdiviziuni ale grupelor principale. Simbolul unei subgrupe se compune din simbolul subclasei urmat de numărul grupei sale principale (format din una la trei cifre), de o bară oblică şi de un număr de cel puţin două cifre, altele decât 00. Exemplu: A 01 B 1/02

Titlul subgrupei defineşte, în interiorul grupei principale, un domeniu considerat util pentru cercetarea invenţiilor. Titlul este precedat de unul sau mai multe puncte care indică poziţia ierarhică a subgrupei, adică, cu alte cuvinte, fiecare subgrupă constituie o subdiviziune a grupei imediat superioare, precedat de cel puţin un punct. Titlul subgrupei se scrie cu majusculă, atunci când se referă la el însuşi, şi cu literă mică, dacă se citeşte ca o continuare a titlului grupei imediat superioare (plasată mai retras decât ea) adică precedată cel puţin de un punct. În orice caz, titlul subgrupei trebuie citit ţinând cont de faptul că este subordonat titlului grupei faţă de care este plasată mai retras şi deci este limitat prin însuşi acest titlu.

Un simbol de clasificare se compune din ansamblul simbolurilor afectate secţiunii, clasei, subclasei şi grupei principale sau subgrupei.

2.4. Accesarea bazei de date esp@cenetAccesarea se realizează comod prin pagina Oficiului de Stat pentru Invenţii şi

Mărci “osim.ro”, selectând ferestrele necesare. Se parcurg următorii paşi: osim.ro → e-OSIM → esp@cenetPe pagina “esp@cenet“ există următoarele opţiuni de căutare:

a) Căutare rapidăCăutarea se face după cuvinte cheie identificate în titlu sau rezumat. Se introduc

în fereastra care se deschide termenii de căutare doriţi (maxim 4). Se pot introduce combinaţii de cuvinte, cuvintele fiind separate cu câte un spaţiu. Se poate utiliza operatorul „sau”, opratorul „şi” fiind implicit.

b) Căutare avansatăCăutarea se face după cuvinte cheie în titlu, în titlu sau rezumat, după număr de

brevet, număr cerere de brevet, număr de prioritate, după data publicării, după solicitant sau inventator şi după simbolul de clasificare al brevetului. Termenii cheie utilizaţi pot conţine trunchieri de cuvinte sau simboluri de înlocuire. Se pot folosi 3 simboluri: *,? şi #.

c) Căutare după număr brevetSe pot combina maxim 4 numere folosind operatorul sau.

d) Căutare după sistemul de clasificare al brevetuluiCăutarea se poate efectua după Clasificarea Europeană (ECLA) sau după

Clasificarea Internaţională (CIB).

3. Desfăşurarea lucrării

3.1. Se analizează tema de cercetare şi se identifică cuvintele cheie.3.2. Se stabileşte perioada de timp pentru care se face căutarea brevetelor.3.3. Se efectuează mai multe căutări de brevete, utilizănd cuvintele cheie individual şi în combinaţii.3.3. Se identifică, în brevetele interesante pentru temă, simbolurile de clasificare a brevetelor şi se verifică semnificaţia lor în clasificatorul internaţional.

6

3.4. Se efectuează căutări de brevete după simbolurile de clasificare reţinute.3.5. Se compară rezultatele obţinute în diferitele variante de căutare.3.6. Se reţin brevetele interesante.3.7. Se identifică titularii de brevete şi ţările în care s-a efectuat brevetarea.

NOTĂ

Subpunctele 3.6 şi 3.7 se vor prezenta în Tema de casă nr. 2, astfel: se prezintă un brevet de invenţie care rezolvă o problemă din tema de cercetare dată,

identificat în baze internaţionale de brevete; se prezintă cel puţin 20 de titluri de brevete care rezolvă o problemă din tema de

cercetare dată, identificate în baze internaţionale de brevete, şi titularii acestor brevete (numai firme).

7