Înțelegerea Balcanică a fost o alianță formată la 9 februarie 1934 de către Iugoslavia, România, Grecia și Turcia (fostul Bloc Balcanic) cu un caracter defensiv, în cazul izbucnirii unui război, țările aliate își puteau apăra granițele. Era prin urmare în armonie cu Mica Înțelegere (formată din Iugoslavia, România, și Cehoslovacia ce avea același caracter defensiv. Ideea principală a acestor înțelegeri a fost de a creea o alianță a Balcanilor, țările din acest spațiu fiind o zonă tampon între Rusia si Vest. Ele doreau să își poata apară granițele împotriva oricărui inamic. Singura țară ce nu a participat la aceste alianțe a fost Bulgaria, care deși nu era o putere, cu o armata mică, avea mari pretenții teritoriale. Evenimentele din cadrul celui de-al doilea război mondial au dus la dezintegrarea Înțelegerii Balcanice.

I n B a l c a n i s - a p u s i n d i s c u t i e r e a l i z a r e a u n u i p a c t r e g i o n a l a b i a i n p e r i o a d a c r i z e i economice, dar odata cu reluarea planului Germaniei de dominare a Europei Centrale.C o n v o c a r e a p r i m e i c o n f e r i n t e b a l c a n i c e a i n s e m n a t u n p r i m p a s s p r e a c e s t a c t . L a 5 octombrie 1930 se stabilea respectarea principiului egalitatii tuturor statelor si apropierea intre intoate domeniile. Un rezultat pozitiv a fost grabirea tratativelor gr-turce, finalizate cu acordulsemnat la Ankara (30 octombrie 1930).A doua conferinta balcanica a avut loc la Istanbul (20-26 octombrie1931). Cu obiectivecomune, celor 6 state (Albania, Romania, Grecia, Iugoslavia, Bulgaria, Turcia) le era greu sa seapropie politic. A fost cu rezultate bune doar in plan economic.A I I I - a c o n f e r i n t a a a v u t l o c l a B u c u r e s t i , ( 2 2 - 2 9 o c t o m b r i e 1 9 3 2 ) s i a a v u t c a s c o p continuarea tratativelor intre state plus incercarea unei intelegeri cu URSS. S-a hotarat crearea adoua comisii ce aveau sa gaseasca cea mai buna formula a pactului balcanic. Pe ordinea de zi aum a i i n c l u s e s i c e r e r i l e G e r m a n i e i l a d r e p t u r i l e d e i n a r m a r e . S - a a d o p t a t p a c t u l b a l c a n i c , c u majoritate de voturi, fara Bulgaria.S p r e s f a r s i t u l a n u l u i 1 9 3 2 , s i t u a t i a s e a g r a v a s e , m a i a l e s c a F r a n t a f u s e s e p r e s a t a d e englezi sa accepte, noua situatie creata in jurul Germaniei, iar Italia ducea o campanie de presadura la adresa Iugoslaviei. Atentia Intelegerii Balcanice a fost atrasa si de reorganizarea MiciiIntelegeri.In aceste conditii, Romania a inceput sa stranga relatiile cu Turcia inca din vara anului1933. La 17 oct. 1933, N. Titulescu semna la Ankara cu reprez. Turciei un tratat de amicitie,arbitraj si de conciliatiune. Cele doua state isi luau angajamente cu sprijinul reciproc in caz deatac extern. Asa spera Romania sa se apropie de URSS care era aliata Turciei. Nemultumirile laBerlin si Roma erau evidente, in conditiile in care exista si Mica Intelegere. Pactul romano-turc a atras dupa sine o apropiere intre Mica Intelegere si restul statelor balcanice. La conferinta de la Salonic, s-au vazut progrese clare in realizarea intelgerii intre cele 6 state.S-au demarat negocieri in acel moment si cu Bulgaria pentru intrarea in pactul balcanic.Intre timp, la 25 nov. 1933, se semna tratatul intre Turcia si Iugoslavia care era similar cu cel semnat de Romania. Eforturile Romaniei si Turciei de a atrage Bulgaria au fost mari, in conditiilein care se stia ca relatiile bulgaro-germane nu erau foarte bune.D u p a s e s i u n e a d e l a Z a g r e b a M i c i i I n t e l e g e r i s - a a j u n s l a o i n t e l e g e r e i n t r e T u r c i a , I u g o s l a v i a , R o m a n i a s i G r e c i a , c u s p e r a n t a a d e r a r i i B u l g a r i e i m a i t a r z i u . L a 9 f e b r u a r i e s - a semnat la Atena pactul, care era deschis si altor state balcanice, care viza pacea si statu-quo-ulteritorial. Atat in URSS cat si in Franta si Anglia, acest eveniment a fost primit cu satisfactie. Necesitatea intrunirii celor 6 state nu a mai fost luata in calcul decat de Turcia, Romanias i G r e c i a , c a r e d o r e a u s a d i s c u t e p r o b l e m e j u r i d i c e s i e c o n o m i c e . D e a c e e a , C o n f e r i n t e l e balcanice au disparut de pe scena politica, chiar daca nu au fost desfiintate.U n p u n c t i m p o r t a n t u r m a r i t d e I n t e l e g e r e a B a l c a n i c a a f o s t r e l a t i a c u U R S S , a c a r e i intrare in Societatea Natiunilor a sustinut-o de la inceput. La fel ca si Mica Intelegere, IntelegereaBalcanica, a protestat fata de atentatul de la Marsilia cerand sanctionarea vinovatilor.

Şi astfel, la 9 februarie 1934, în marea Aulă a Academiei din Atena, Demetrios Maximos în numele guvernului ţării-gazdă, Nicolae Titulescu în numele guvernului român, Tevfik Rustu Aras în numele guvernului turc şi Bogoliub Jevtic în numele guvernului iugoslav, semnau în mod oficial textul Pactului Înţelegerii Balcanice. [...]

Erau orele 12,30, la orologiul din Piaţa Constituţiei din Atena, trupele garnizoanei capitalei Greciei se aflau orânduite pentru paradă, mulţimea locuitorilor umplea străzile impunătoare, când 101 salve de tun vesteau că a luat sfârşit ceremonia solemnă a semnării Pactului Înţelegerii Balcanice. O primă pagină dintr-un nou dosar al diplomaţiei balcanice şi europene fusese scrisă. [...]

Pactul de la Atena se revendică a fi fost un real instrument de colaborare multilaterală între Grecia, Iugoslavia, România şi Turcia, alături de tratatele şi acordurile bilaterale încheiate între aceste ţări în perioada dintre cele două războaie mondiale. Concepută sub forma unei alianţe politice, militare şi economice, Înţelegerea Balcanică – chiar dacă nu a cuprins toate statele peninsulei – a concretizat aspiraţii fireşti şi tradiţionale ale prieteniei şi colaborării dintre popoarele balcanice în numeroase domenii şi a promovat ţelurile apropierii şi înţelegerii între semnatarii şi nesemnatarii săi.

Cristian Popişteanu, România şi Antanta Balcanică. Momente şi semnificaţii de istorie diplomatică, Cuvânt înainte de prof. univ. George Macovescu, Bucureşti, Editura Politică, 1968, pp. 127-130, 320

Pactul Înţelegerii Balcanice

(Atena, 9 februarie 1934)

Preşedintele Republicii Elene, Majestatea Sa regele României, preşedintele Republicii Turce şi Majestatea Sa regele Iugoslaviei;

Doritori a contribui la întărirea păcii în Balcani;

Însufleţiţi de spiritul de înţelegere şi de împăciuire care a prezidat la elaborarea Pactului Briand-Kellog şi la hotărârile privitoare la el ale Adunării Societăţii Naţiunilor;

Ferm hotărârţi să asigure respectul angajamentelor contractuale în fiinţa şi menţinerea ordinei teritoriale acum stabilită în Balcani;

Au hotărât să încheie un pact de Înţelegere Balcanică. [...]

Art. 1. Grecia, România, Turcia şi Iugoslavia îşi garantează mutual siguranţa tuturor fruntarii lor lor balcanice.

Art. 2. Înaltele Părţi Contractante se obligă să se sfătuiască asupra măsurilor de luat în faţa unor împrejurări ce ar putea atinge interesele lor aşa cum sunt definite prin prezentul acord.

Ele se obligă să nu întreprindă nici o acţiune politică faţă de orice ţară balcanică, nesemnatară a prezentului acord, fără avizul mutual prealabil, şi să nu ia nici o obligaţie politică faţă de orice altă ţară balcanică fără consimţământul celorlalte Părţi Contractante.

Art. 3. Prezentul acord va intra în vigoare îndată după semnarea lui de toate Puterile Contractante şi va fi ratificat cât mai repede cu putinţă: el va fi deschis oricărei alte ţări balcanice, a cărei aderare va face obiectul unei cercetări favorabile din partea Părţilor Contractante, şi va avea efect de îndată ce celelalte ţări semnatare îşi vor fi notificat asentimentul.

Drept care zişii plenipotenţiari au semnat prezentul pact[1].

Făcut la Atena, în 9 februarie 1934, în patru exemplare, din care câte unul a fost remis fiecăreia din Înaltele Părţi Contractante.

Interesele şi drepturile României în texte de drept internaţional public, Cu un studiu introductiv de N. Daşcovici, Iaşi, 1936, pp. 448-449

La Tratat puteau adera, ulterior, şi alte state din zonă. Pactul conţinea şi o anexă,secretă.Documentul a fost semnat, din partea României, de Nicolae Titulescu, cel care deţinea funcţia de ministru de Externe. Trebuie remarcat faptul că Pactul Înţelegerii Balcanice a fost creaţia lui Nicolae Titulescu, şeful diplomaţiei române vizitând mai multe capitale balcanice încă din 1933 în vederea realizării acestei unei omeniri nebune, pentru ca conducătorii responsabili să nu-şi fi pus întrebarea: ce să facem pentru ca istoria să nu fie o repetare neîntreruptă a unui trecut odios? La această întrebare nu este decât un singur răspuns: asocierea“, spunea Titulescu, cel care înţelegea pericolul care venea din ascensiunea înţelegeri. „Am suferit destul. Balcanii au fost prea multă vreme câmpiile însângerate ale lui Hitler la putere. “Noi suntem dornici de pace. Dar ştim că pacea reală îşi are izvorul în încredere şi încrederea îşi are izvorul său în stabilitate”, declara Titulescu la Atena, cu ocazia semnării Pactului.În anul 1935, diplomatul român a fost preşedinte în exerciţiu al Consiliului Permanent al Înţelegerii Balcanice.

Timbru românesc înfăţişând stemele statelor cosemnatare ale Înţelegerii Balcanice

Semnarea Pactului. De la stanga la dreapta: Demetrios Maximos, Tevfik Rustu Aras, Nicolae Titulescu si Bogoljub Jetvic, ministrii de Externe grec, turc, roman si iugoslav