INDUSTRIA ALIMENTARA Această ramură este strâns legată de agricultură și participă nemijlocit la ridicarea nivelului de trai al populatiei. Materiile prime ale industriei alimentare sunt de origine vegetală (grâu, orz, orez, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, trestie de zahăr etc.), animalâ (carne, lapte, ouâ etc.) çi mineralâ (sarea). Este foarte variatâ çi prezentâ pe aproape întreg globul. Are o pondere destul de mare în productia industrială globală(9,5%, locul III) (A.P. Gorkin, 2008). De regulă, activitatea ei poartă, în mare măsură, un caracter sezonier, deoarece este legată de recoltarea produselor agricole industrializabile. Industria alimentaăâ se împarte în două grupe de subramuri: industrii primare și industrii secundare. Industriile primare fabrică semiproduse (faină, pudra de cacao, carne congelată, lapte praf, unt etc.), utilizate mai apoi de subramurile industriilor secundare la confectionarea produselor finite, adică a alimentelor de consum. În unele cazuri întreprinderile industriale alimentare pot fi mixte, adică fabrică atât produse primare, cât și finale. Pentru industria alimentarâ sunt specifice atât întreprinderi mici specializate, cât și întreprinderi mari. Întreprinderile mici sunt dispersate în majoritatea statelor lumii și reprezintâ unități artizanale rurale. La astfel de întreprinderi se preparară majoritatea mezelurilor și brânzeturilor în Franta, produsele zaharoase și de ciocolată în Elveția etc. Unități mari ale industriei alimentare sunt specifice pentru statele cu un însemnat sector agricol și cu numeroase orașe mari, cum ar fi: SUA, Rusia, China, Ucraina. Astfel, mari abatoare sunt în Chicago, Moscova çi Shanghai, mari centre de morărit și panificatie - în orașele Harcov, Rostov pe Don și Volgograd, fabrici de zahăr - în New York și Philadelphia, iar întreprinderi de producere a laptelui praf - în Milwaukee. Întreprinderile industriei alimentare aparțin preponderent grupurilor naționale și doar în unele subramuri există societăți transnationale ce au sediul în tările dezvoltate. Drept exemplu, pot servi companiile Nestle, Perrier, Procter & Gamble, Pepsi, Unilever, Coca Cola etc., care, pe lângă întreprinderile din tara de bază, au un număr mare de filiale a uniății de productie în multe state ale lumii. Grupul Nestle, de exemplu, dispune de 489 de uzine amplasate în 77 de tări la care activează circa 220 000 de salariati. De reguăâ, în industria alimenta functionează atât întreprinderi, productia cărora este destinată consumului intern, cât și întreprinderi productia cărora este orientată spre export. Productia destinată exportului depinde de specializarea agriculturii. O trăsătură specifică este faptul că statele în curs de dezvoltare în marea lor majoritate fabrică pentru export semiproduse, pe când cele dezvoltate - produse finite. Astfel, pudra de cacao produsă în Cote d'Ivoire este prelucrată ulterior în Europa de Vest. Industria alimentară din statele dezvoltate concentrează toate fazele de transformare a materiilor prime, iar specializarea lor internatională depășește cu mult posibilitătile agriculturii proprii. În statele în curs de dezvoltare, industria alimentară, cu toate că reprezintă una dintre ramurile de bază ale industriei, are o specializare îngustă. În dependentă de materia primă prelucrată și de produsele fabricate industria alimentară se împarte în peste 20 de subramuri, din care mai principale sunt: industria zahărului si produselor zaharoase, industria uleiurilor si grăsimilor, industria cărnii si produselor din carne, industria laptelui si produselor lactate, industria de prelucrare a pestelui, industria băuturilor alcoolice, industria băuturilor nealcoolice, industria de prelucrare a fructelor si legumelor, industria morăritului si panificației, industria produselor de tutungerie, industria produselor gustative, industria concentratelor alimentare. Diferite subramuri ale industriei alimentare au diferite principii de amplasare teritorială a întreprinderilor. Pentru unele din ele, cum ar fi: industria morăritului și panificației, de cofetărie, băuturilor alcoolice și nealcoolice, produselor din lapte integral, produselor din carne, productia semipreparatelor etc. Principiul de bază este apropierea de consumator, iar pentru altele (industria zahărului, conservelor, prepararea untului, brânzeturilor etc.) apropierea de materia primâ.