incendiu-1

U.T.C.B. – Master Ingineria clădirilor PROTECŢIA CLĂDIRILOR LA INCENDIU Dr. Arh. Ioan Voiculescu

Acest document poate fi folosit în exclusivitate numai în scopul pentru care este în mod specific întocmit şi nu poate

fi reprodus, copiat si imprumutat sau întrebuinţat integral sau partial, direct sau indirect, în alt scop.

1

U T C B – Master

Ingineria clădirilor

PROTECŢIA CLĂDIRILOR LA INCENDIU

Dr. Arh. Ioan Voiculescu

Conceptul de îndeplinire a cerinţei esenţiale de calitate a

construcţiilor „securitate la incendiu”

Clădirea constituie un important produs de construcţie care se realizează, deoarece asigură un cadru protejat pentru desfăşurarea activităţilor umane

şi are o perioadă lungă de utilizare. Clădirea are atât valoare utilitară, de ordin practic, cât şi valoare

plastică, arhitecturală.

În consecinţă, orice clădire trebuie să răspundă unui ansamblu de exigenţe ale utilizatorilor, determinate de necesităţile practice de folosire şi de ordin estetic, iar calitatea clădirii (bună sau mai puţin bună) este

apreciată prin măsura în care răspunde exigenţelor formulate. Prin exigenţe în construcţii se înţeleg condiţiile care trebuie

îndeplinite astfel încât clădirile să corespundă necesităţilor şi posibilităţilor

utilizatorilor individuali şi societăţii în ansamblu, exprimate prin exigenţe (pretenţii) ale acestora.

o Exigenţele (pretenţiile) utilizatorilor clădirilor se referă la condiţiile pe care aceştia la doresc îndeplinite de clădirile pe care le folosesc.

Exigenţele utilizatorilor clădirilor sunt formulate în mod general, lipsite de expresie cantitativă (numerică), fără a ţine seama de materialele utilizate, de condiţiile de edificare sau tehnologiile de realizare ale clădirii. Exigenţele

utilitatorilor sunt de tipul: să fie linişte, să fie cald iarna, să fie rece vara, încăperile să fie aerate şi însorite, ambientul interior şi exterior plăcut etc.

Exigenţele utilizatorilor au o mare varietate dar, în general, sunt de natură:

- fiziologică – naturală, (igienă, confort, protecţie faţă de factori nocivi etc.);

- psiho-socială, (senzaţia de siguranţă, de contact cu microclimatul

ambiental, posibilitatea de comunicare sau separare, satisfacţie estetică etc.); - economică, (eficienţa cheltuielilor de achiziţie şi exploatare,

consumuri reduse etc.).




2

o Exigenţele esenţiale de performanţă ale clădirilor sunt stabilite de specialişti în scopul satisfacerii exigenţelor (pretenţiilor)

utilizatorilor, luând în condiderare factorii care acţionează asupra clădirii. Exigenţele de performanţă ale clădirii sunt exprimate tot calitativ şi nu ţin seama de materialele şi elementele din care sunt

realizate (de siguranţă, de izolare, de mediu).

o Traducere exigenţelor de performanţă în calităţi pe care trebuie

să le îndeplinească diferenţiat părţile componente ale clădirii pentru ca exigenţele esenţiale să fie satisfăcute, constituie criteriile de performanţă (stabilitate, securitate la incendiu, protecţie la zgomot

etc.).

o Concretizarea (precizarea) cantitativă (numerică) a criteriilor de

performanţă se realizează prin precizarea valorică a nivelelor de performanţă ce trebuie asigurate prin proiectarea clădirii în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice.

În reglementările tehnice sunt precizate valori maxime sau minime ale nivelelor de performanţă.

- Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO) a evidenţiat 14 cerinţe esenţiale de performanţă ale clădirilor (stabilitate şi rezistenţă, siguranţă la foc, siguranţa utilizării, etanşeitate, confort

higrotermic, ambianţă atmosferică, confort acustic, confort tactil, confort antropodinamic, igienă, utilizarea spaţiilor, durabilitate, confort vizual, economicitate).

Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, grupează mai multe din acestea şi stabileşte cele şase cerinţe esenţiale de calitate ale construcţiilor, respectiv:

- A, rezistenţă mecanică şi stabilitate; - B, securitate la incendiu; - C, igienă, sănătate şi mediu;

- D, siguranţă în exploatare; - E, protecţie împotriva zgomotului; - F, economie de energie şi izolare termică.

Pregătirea dvs. tehnică de specialitate vă conferă drepturi, dar şi obligaţii, ca prin activitatea de proiectare şi execuţie a clădirilor civile să asiguraţi îndeplinirea cerinţei esenţiale de calitate „rezistenţă mecanică şi

stabilitate”. Îndeplinirea acestei cerinţe esenţiale de calitate înseamnă însă luarea

în considerare a condiţiilor şi acţiunilor statice şi dinamice normate ce

acţionează în funcţionarea normală a clădirii, dar şi cazurile deosebite de comportare a acesteia în situaţie incendiu.

O clădire civilă care îşi pierde rezistenţa şi stabilitatea datorită efectelor

incendiului, înseamnă că nu îndeplineşte cerinţa esenţială. Implicarea dvs. directă în asigurarea îndeplinirii cerinţei de calitate

„rezistenţa mecanică şi stabilitatea” clădirilor şi în caz de incendiu, este

prevăzută în „Normativul de securitate la incendiu a parcajelor subterane




3

pentru autoturisme” – indicativ NP 127:09 şi probabil se va include şi în reglementările tehnice generale care se vor elabora.

Potrivit prevederilor NP 127:09, condiţiile de comportare la foc şi măsurile de securitate la incendiu ale principalelor elemente de construcţie şi materiale utilizate la clădiri (stâlpi, coloane, diafragme, pereţi portanţi,

planşee, terase şi acoperişuri), se prevăd obligatoriu de către inginerii structurişti în documentaţiile tehnice de proiectare pe care le întocmesc.

- Asigurarea securităţii la incendiu a clădirilor potrivit prevederilor reglementărilor tehnice, însemnă de fapt conformarea şi realizarea lor în aşa fel încât atunci când izbucneşte un incendiu să răspundă exigenţelor

utilizatorilor de a fi apăraţi pe perioada de timp normată, de efectele incendiului, respectiv de fumul toxic degajat prin ardere şi de radiaţiile termice care se produc, şi să asigure condiţii de intervenţie.

Îndeplinirea condiţiilor de securitate la incendiu a clădirilor este în atenţia statelor membre ale Uniunii Europene şi are în vedere ca edificările constructive (clădirile), să asigure în caz de incendiu următoarele exigenţe de

performanţă: - stabilitatea principalelor elemente portante să fie asigurată în perioada de timp normată;

- posibilităţile de iniţiere şi propagare a focului şi fumului în clădire să fie reduse; - propagarea şi extinderea incendiului la vecinătăţi să fie limitate;

- utilizatorii să aibă prevăzute posibilităţi de părăsire a clădirii sau alte mijloace de salvare; - securitatea echipelor de intervenţie în caz de incendiu să fie luată în

considerare.

- Conceptul de îndeplinire a cerinţei esenţiale de calitate a clădirilor

„securitate la incendiu”, poate fi definit de realizarea unei protecţii globale, unitare şi eficiente în caz de incendiu prin proiectare şi execuţie, protecţie asigurată prin conlucrarea interactivă a măsurilor constructive (pasive) cu

cele de echipare cu instalaţii (active) şi dotarea cu mijloace de primă intervenţie corespunzătoare, precum şi organizarea corespunzătoare a autoapărării în caz de incendiu, în scopul salvării utilizatorilor, reducerii

pierderilor de bunuri materiale şi asigurarea condiţiilor de intervenţie. Deci, conceptul de îndeplinire a cerinţei esenţiale de calitate a clădirilor

„securitate la incendiu” cuprinde măsurile tehnice de protecţie active şi

pasive stabilite prin proiectare, precum şi măsurile organizatorice luate în exploatare. Asigurarea vieţii utilizatorilor clădirii constituie regula principală în caz

de incendiu şi nu poate fi condiţionată sau negociată, iar valoarea pierderilor de bunuri materiale (directe sau indirecte) trebuie să fie într-un raport acceptabil cu valoarea măsurilor de securitate prevăzute.

- Conceptul de îndeplinire a cerinţei esenţiale de calitate „securitate la

incendiu” prin proiectarea şi realizarea clădirilor presupune colaborarea între

specialităţile de proiectanţi şi aplicarea unitară a sistemului performant utilizat în ţările membre ale Uniunii Europene.




4

Tratarea disparată şi deci neunitară de către specialităţile de proiectare a cerinţei esenţiale „securitate la incendiu”, ca de fapt a tuturor cerinţelor de

calitate, nu poate asigura condiţii corespunzătoare de îndeplinire şi de cele mai multe ori conduce la rezolvări paleative, necorespunzătoare sau falsă securitate la incendiu.

- În toate situaţiile, îndeplinirea cerinţei esenţiale de calitate „securitate la incendiu” la clădirilor noi, extinderile acestora sau schimbările de destinaţie trebuie să se aibă în vedere şi:

. categoria de importanţă a clădirii şi clasa de importanţă a acesteia;

. utilizarea materialelor şi elementelor de construcţie, produse în ţară sau importate, care au efectuate determinări ale comportării lor la foc (clase de

rezistenţă la foc, clase de reacţie la foc, propagare flacără, emisie de fum); . asigurarea condiţiilor pentru circulaţia liberă a mărfurilor.

- Întrucât asigurarea securităţii la incendiu a clădirilor prin proiectare îşi are rolul şi locul bine precizat în Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, se impune ca prin activitatea specifică de proiectare

desfăşurată să se respecte prevederile reglementărilor tehnice de specialitate.

Exemple de abordare şi tratare a unor nivele de performanţă specifice securităţii la incendiu a clădirilor. ______________________________________________________________

Exigenţă Exigenţa Criteriu de Nivel de

utilizatori > de perform. > performanţă > performanţă

a clădirii (calităţi clădire) (concretizare

(specialişti) cantitativă)

_______ ________ ________ ____________

clădire stabilă asigurată stabilitatea stâlpi, planşee clădire nivelul (gradul) II

la incendiu elementelor portante rezistente la foc de stabilitate la incendiu

(stâlpi R 120, grinzi, planşee REI 45, pereţi

interiori neportanţi EI 30, pereţi exteriori EI 15.

să se poată prevăzute posibilităţi uşi, coridoare, o căle de evacuare evacua de evacuare scări prin coridor de 1,40 m

lăţime, scară cu rampe

de 1,40 m lăţime şi uşă directă în exterior cu

lăţimea de 1,40 m.

Condiţii şi parametri luaţi în considerare la stabilirea

performanţelor de securitate la incendiu.

La stabilirea şi realizarea măsurilor de securitate la incendiu ale clădirii,

astfel încât aceasta să asigure condiţiile de securitate corespunzătoare




5

prevederilor reglementărilor tehnice aplicabile, în principal, se iau în considerare următoarele condiţii şi parametri:

categoria de importanţă şi clasa de importanţă a clădirii;

destinaţia, tipul de clădire şi capacităţile maximum simultane de

utilizatori;

riscurile de incendiu ale încăperilor, compartimentelor de incendiu şi

clădirii;

gradul de rezistenţă la incendiu asigurat (pentru îndeplinirea condiţiilor

de corelare normate);

condiţiile specifice destinaţiei clădirii şi după caz, a

compartimentelor de incendiu;

căile de acces, intervenţie şi salvare în caz de incendiu asigurate.

Categoria de importanţă şi clasa de importanţă. - Se stabilesc potrivit prevederilor legale şi se precizează în documentaţia tehnică de proiectare şi execuţie a lucrărilor.

În funcţie de categoria şi clasa de importanţă a clădirii se asigură măsurile de securitate la incendiu, avăndu-se în vedere că reglementările tehnice aplicabile se referă la clădiri obişnuite, categoria C sau D de

importanţă. Pentru clădiri categoria A sau B de importanţă este necesară luarea

unor măsuri suplimentare de securitate la incendiu.

Destinaţia, tipul de clădire şi capacităţile maximum simultane de utilizatori.

În documentaţia de tehnică de proiectare şi execuţie a lucrărilor se stabilesc şi precizează obligatoriu destinaţia clădirii, a încăperilor şi după caz a spaţiilor acesteia, tipul de clădire, precum şi capacităţile maximum

simultane de utilizatori. . Destinaţia clădirii se precizează conform temei de proiectare şi prevederile Certificatului de Urbanism (civilă, de producţie şi/sau depozitare).

. Tipul de clădire are în vedere conformarea acesteia şi prevederile reglementărilor tehnice (obişnuită, înaltă, foarte înaltă, cu săli aglomerete, monobloc, blindată, cu funcţiuni mixte).

. Capacităţile maximum simultane de utilizatori au în vedere numărul acestora şi se precizează la fiecare clădire, compartiment de incendiu şi nivel construit al clădirii, precum şi la încăperile pentru mai mult de 50 de utilizatori.

Estimarea numărului maxim simultan de utilizatori are în vedere

prevedeile reglementărilor tehnice. Astfel:

- în clădiri civile cu spaţii comerciale se ia în considerare 2/3 din aria destinată publicului (vânzare şi circulaţii) şi următorii m²/utilizator:

. 1,00 m² la parter;

. 2,00 m² la subsolurile şi etajele 1 şi 2 (faţă de teren);

. 5,00 m2, la celelalte niveluri ale clădirii (subsoluri şi etaje);

Pentru centre comerciale cu aria desfăşurată de minimum 500 mp, se cosideră minimum 5 mp/utilizator, indiferent de niveluri.




6

- în clădiri civile cu destinaţii administrative, invăţământ, cultură, cult, sport:

. numărul locurilor de activitate ; - în clădiri civile cu destinaţie de spital, hotel, sanatoriu, motel, cabană,

pensiune, locuinţă, clădire montană etc.:

. numărul de paturi ;

- în parcaje pentru autoturisme :

. 15% din numărul locurilor de parcare şi două persoane în fiecare autoturism.

- în clădirile de producţie:

. totalul personalului permanent din cel mai numeros schimb stabilit prin proiect;

- în depozite:

. personalul cu activitate permanentă, stabilit prin proiect (atunci când nu este necesar personal permanent în depozit, îndeplinirea condiţiilor de evacuare nu este

obligatorie); La clădirile civile, cu excepţia locuinţelor, pentru fiecare estimare efectuată se adaugă 10% personal de servire.

Riscuri de incendiu în proiectare. Se stabilesc în funcţie de densitatea sarcinii termice (determinată prin calcul),

de destinaţie şi de natura activităţii desfăşurate, precizându-se obligatoriu în încăperi, compartimente de incendiu şi clădiri. - La clădirile civile se stabilesc riscuri de incendiu, iar la cele de producţie

şi/sau depozitare se stabilesc categorii de pericol de incendiu. Funcţie de aceşti parametri (densitatea sarcinii termice şi natura

activităţii desfăşurate), conform prevederilor actualului Normativ de

siguranţă la foc a construcţiilor – indicativ P 118:99, riscurile de incendiu şi respectiv categoriile de pericol de incendiu pot fi:

În clădiri civile: . riscuri mici; . riscuri mijlocii;

. riscuri mari. În clădiri de producţie şi/sau depozitare:

. categoria A; . categoria B; . categoria C;

. categoria D; . categoria E.

Determinare a riscurilor de incendiu: - de regulă, cel mai periculos risc de incendiu neseparat cu

pereţi şi planşee rezistente la foc, determină riscul de incendiu al încăperii

respective, cu unele excepţii menţionate în norme.




7

Riscul de incendiu al clădirilor şi compartimentelor de incendiu în ansamblu, indiferent de destinaţia lor, se consideră riscul cel mai periculos

din încăperile şi spaţiile care reprezintă mai mult de 30% din volumul clădirii sau al compartimentului de incendiu respectiv.

În documentaţiile tehnice de proiectare şi execuţie se

precizează obligatoriu riscurile de incendiu ale încăperilor, spaţiilor, compartimentelor de incendiu şi clădirilor, iar atunci

când este risc foarte mare de incendiu şi explozie volumetrică şi zonele de protecţie normate ale acestora.

Gradul de rezistenţă la foc. Asigurarea gradului de rezistenţă la foc al clădirii şi după caz, al

compartimentului de incendiu, are în vedere îndeplinirea condiţiilor de

conformare şi corelare normate între destinaţie, numărul de niveluri, arie construită şi riscuri de incendiu.

. La determinarea gradului de rezistenţă la foc al clădirii, conform prevederilor normativului P 118:99, se au în vedere clasele de combustibilitate şi rezistenţele la foc ale principalelor elemente de construcţie

utilizate. Cele 5 clase de combustibilitate anulate (C0, C1, C2, C3 şi C4), sunt înlocuite

cu 7 clase de reacţie la foc (A1, A2, B, C, D, E şi F). Pentru a face posibilă utilizarea prevederilor normativului P 118:99 în condiţiile anulării claselor de combustibilitate, cu Ordinul nr. 269/431 din 04.03.2008 al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi al

ministrului administraţiei şi internelor, s-a admis înlocuirea claselor de combustibilitate anulate cu următoarele clase de reacţie la foc:

Clasa de combustibilitate C0 se înlocuieşte cu una din clasele

de reacţie la foc A1 sau A2;


de reacţie la foc A2 sau B;

Clasa de combustibilitate C2 se înlocuieşte cu clasa de reacţie

la foc C;

Clasa de combustibilitate C3 se înlocuieşte cu clasa de reacţie

la foc D;


de reacţie la foc A2, B, C, D, E sau F.

Totodată, în ordinul de aprobare se precizează: „La înlocuirea claselor de

combustibilitate cu clasele de reacţie la foc se va avea în vedere adoptarea nivelelor de performanţă pentru emisia de fum şi picături/particule arzânde corespunzător utilizării preconizate/finale a produsului (criterii de performanţă

precizate în tabelul de echivalenţe anexat ordinului). - Criteriile de performanţă pentru rezistenţa la foc a produselor de

construcţii (avute în vedere de propunerea pentru noua reglementare de

securitate la incendiilor), sunt simbolizate astfel: - R, capacitate portantă;




8

- E, etanşeitate la foc; - I, izolare termică;

- W, radiaţie termică; - M, acţiune mecanică; - C, închidere automată;

- S, etanşeitate la fum (s1 la s3); - P sau PH, continuitate în alimentarea cu energie electrică şi/sau transmisie de semnal pe durata

incendiului; - G, rezistenţa la combustie a funinginei; - K, capacitatea de protecţie la foc a acoperirilor.

- Gradele de rezistenţă la foc ale clădirilor şi compartimentelor de

incendiu, sunt numerotate de la I la V.

- Condiţiile minime de reacţie la foc) şi de rezistenţă la foc pe care trebuie să le îndeplinească principalele elemente de construcţie ale clădirilor şi respectiv compartimentelor de incendiu pentru încadrarea în grade de

rezistenţă la foc, sunt stabilite în actualului normativ P 118:99. - Rezistenţele la foc în sistemul performant, se notează:

. R, pentru stâlpi şi structuri care nu limitează propagarea incendiilor;

. EI, pentru pereţi, tâmplărie;

. REI, pentru planşee.

Pentru încadrarea în gradul de rezistenţă la foc, funcţie de rolul pe care îl au în caz de incendiu, elementele principale ale clădirii trebuie să

îndeplineasca condiţiile minime normate. . Gradul de rezistenţă la foc al clădirii sau al compartimentului de incendiu este determinat de elementul său cu cea mai defavorabilă

încadrare. . Gradul de rezistenţă la foc al clădirii şi al compartimentului de incendiu, se precizează obligatoriu în documentaţia tehnico-

economică. - La stabilirea nivelului de stabilitate la incendiu al clădirii sau al

compartimentului de incendiu, nu se iau in considerare următoarele: . şarpanta şi suportul învelitorii clădirilor cu pod încadrate în nivelul II sau III de stabilitate la incendiu, dacă planşeul spre pod nu este suspendat de

şarpanta acoperişului, iar golurile din planşeul spre pod sunt protejate cu elemente de inchidere EI 30;

. învelitoarea acoperişurilor de orice fel, inclusiv termoizolaţiile şi

hidroizolaţiile montate deasupra unui suport continuu rezistent la foc minimum REI 30;

. luminatoarele şi cupolele dispuse pe acoperiş, a căror arie însumată

(în proiecţie orizontală) este mai mică de 25% din aria încăperii închise în care sunt dispuse, precum şi luminatoarele (indiferent de aria lor) prevăzute la atriumuri, dacă sunt realizate cu structuri şi vitrări din materiale clasa de

reacţie la foc A1 sau A2-s1.d0;




9

. platformele si elementele metalice necesare funcţional sau tehnologic şi care nu sunt luate în calcul la rezistenţa şi stabilitatea clădirii în caz de

incendiu; . elementele constructive ale marchizelor, windfangurilor, verandelor, pridvoarelor şi cerdacurilor.

- Cu excepţia clădirilor înalte, foarte înalte sau cu săli aglomerate, la unele clădiri este admisă utilizarea structurilor metalice neprotejate împotriva

acţiunilor termice ale incendiului şi reducerea rezistenţei la foc până la minimum R 15 pentru stâlpi, EI 15 pentru pereţi şi REI 15 pentru planşee, considerându-se că îndeplinesc condiţiile pentru nivelul II de stabilitate la

incendiu la clădiri şi compartimente de incendiu precizate în reglementări, cum sunt: . clădiri civile, parter, cu densitatea sarcinii termice redusă;

. cladiri civile, de producţie şi/sau depozitare prevăzute cu instalaţii automate de răcire cu apă a tuturor elementelor principale ale construcţiei pe timpul normat pentru încadrarea lor în nivelul II de stabilitate la incendiu

(instalaţii de pulverizare sau structuri drenate); . parcaje supraterane pentru autoturisme cu înălţimea de maximim

15,00 m;

. unele clădiri de producţie şi/sau depozitare supraterane. Condiţiile specifice destinaţiei clădirii şi după caz a compartimentelor de

incendiu, determină măsuri de protecţie diferenţiate. - În afară de condiţiile generale şi comune tuturor clădirilor (riscuri de

incendiu, nivele de stabilitate la incendiu, separări etc.), pentru diferitele destinaţii ale clădirilor civile, de producţie şi/sau depozitare, ori cu funcţiuni mixte, în reglementările tehnice sunt stabilite măsuri de securitate la incendiu

specifice. - În acest sens, reglementările tehnice de securitate la incendiu cuprind prevederi specifice diferenţiate referitoare la clădiri de locuinţe, administrative,

comerţ, turism, sport, sănătate, cult etc. Căi de acces, intervenţie şi salvare în caz de incendiu.

- Pentru asigurarea funcţionalităţii, dar şi pentru a permite intervenţia

operativă în caz de incendiu, la clădirile şi compartimentele de incendiu se

prevăd căi de acces şi intervenţie din drumurile publice şi circulaţii carosabile în incintă, prin care autospecialele pompierilor să poată ajunge la clădire şi la sursele de alimentare cu apă.

Atunci când funcţional în incintă nu sunt necesare căi de circulaţie carosabile, pentru facilitarea intervenţiei şi salvării utilizatorilor în caz de incendiu se

asigură fâşii de teren libere (fără obstacole), pentru autospecialele pompierilor.

. Nu este obligatorie prevederea unor circulaţii carosabile sau a unor

fîşii de teren care să permită accesul şi circulaţia autospecialelor de intervenţie în caz de incendiu la clădirile montane amplasate izolat sau




10

la altitudine, la anexele gospodăreşti şi la clădirile încadrate în categoria de importanţă„D”.

- Căi speciale de intervenţie se prevăd numai în cazul în care cele funcţionale sunt insuficiente pentru intervenţie sau sunt stabilite în reglementarile tehnice

(ascensoare pentru pompieri, deschideri în pereţii exteriori ai clădirilor blindate etc.).

- Căile de circulaţie a autospecialelor de intervenţie în caz de incendiu trebuie să permită accesul şi intervenţia fără obstacole la clădiri, instalaţii, depozite de materiale şi substanţe combustibile, surse de apă, puncte de staţionare şi

de alimentare cu apă a autospecialelor de intervenţie în caz de incendiu. La incinte construite cu aria mai mare de 10000 m² care au încrucişări de nivel cu căi ferate, se asigură două accese din drumurile publice.

- Curţile cu aria mai mare de 600 m², închise pe toate laturile de clădiri şi situate la nivelul terenului sau al circulaţiilor carosabile adiacente ori la o

diferenţă de cel mult 0,50 m faţă de acestea, se prevăd cu cel puţin o cale de acces carosabilă pentru autospecialele de intervenţie în caz de incendiu, cu gabarit minim de 4,00 m lăţime şi 4,50 m înălţime.

- La curţile cu aria mai mare de 600 m², închise pe toate laturile de clădiri şi situate la diferenţe de nivel mai mari de 0,50 m faţă de terenul sau circulaţiile carosabile adiacente, se prevăd treceri pietonale care să asigure accesul

personalului de intervenţie în caz de incendiu, cu lăţimea de minimum 1,50 m şi înălţimea de 2,10 m.

- Până la înălţimea de 28,00 m faţă de nivelul terenului sau al circulaţiei carosabile adiacente, închiderile perimetrale ale clădirilor cu pereţi cortină accesibile autospecialelor de intervenţie în caz de incendiu vor avea marcate

vizibil din exterior panourile de faţadă prin care personalul de intervenţie poate pătrunde în circulaţiile comune orizontale ale clădirii sau în încăperi care au acces la aceste circulaţii.

- Clădirile blindate şi depozitele cu stive înalte se prevăd în pereţii de închidere perimetrală cu panouri uşor demontabile din exterior şi marcate

corespunzător, prin care personalul de intervenţie în caz de incendiu să poată accede în clădire.

- În dreptul intrărilor în clădiri şi al zonelor prevăzute pentru intervenţia în caz de incendiu din exteriorul clădirii, precum şi al locurilor de amplasare şi de alimentare cu apă a autospecialelor de intervenţie marcate corespunzător, nu

sunt admise parcări sau garări ale altor autovehicule ori amenajări temporare sau permanente.

- Căile de circulaţie funcţională şi de intervenţie în caz de incendiu din interiorul clădirilor, dispuse şi realizate conform prevederilor reglementărilor tehnice aplicabile vor fi marcate corespunzător,

astfel încât să fie uşor de recunoscut şi utilizat în caz de incendiu.




11

Amplasarea şi conformarea clădirilor la incendiu

Amplasare - distanţe de siguranţă, compartimentări rezistente la foc şi

comasari ale clădirilor, iar conformare - dispunerea spaţiilor în clădire şi

asigurarea corelării normate între gradul de rezistenţă la foc, destinaţie,

numărul de niveluri şi aria construită. ____________________________

- Clădirile supraterane, atât civile, cât şi cele de producţie şi/sau depozitare

se pot amplasa, între ele sau faţă de alte clădiri:

independent, la distanţe de siguranţă normate sau compartimentate;

comasate (între ele clădiri civile, între ele clădiri de producţie şi/sau depozitare.

- Amplasarea independentă a clădirilor se realizează:

la distanţe normate faţă de clădirile învecinate sau alte

vecinătăţi sau

compartimentate cu elemente de contrucţie verticale şi

orizontale rezistente la foc (realizare compartimente de incendiu).

- Clădirile civile se pot comasa intre ele, în limitele ariilor construite (Ac) admise ale compartimentelor de incendiu, funcţie de destinaţie, nivelul cel mai defavorabil de stabilitate la incendiu, riscul de incendiu cel mai sever şi

numarul cel mai mare de niveluri, având în vedere următoarele: - arile compartimentelor de incendiu sunt normate distinct pentru clădiri civile şi clădiri de producţie şi (sau depozitare;

- destinaţiile comasate trebuie să fie numai civile sau numai de producţie şi/sau depozitare; - nivelul de stabilitate la incendiu al compartimentului de incendiu

rezultat din clădirile comasate, este cel al clădirii cu cel mai defavorabil nivel de stabilitate. - riscul de incendiu este cel mai mare risc al clădirilor comasate:

- numărul de niveluri este cel mai mare al clădirilor comasate. - Nu se recomandă să fie comasate cu alte clădiri, cele:

. destinate persoanelor care nu se pot evacua singure, . pentru obiecte, echipamente sau aparatură de importanţă deosebitã şi

. clădirile cu săli aglomerate. - Comasarea clădirilor înalte şi foarte înalte nu este admisă.

- La stabilirea compartimentelor de incendiu rezultate din comasarea clădirilor supraterane se însumează numai ariile construite efective (Ac)

ale clădirilor respective (fără distanţele dintre ele).




12

- Distanţele minime de securitate la incendiu ce trebuie asigurate prin amplasarea clădirilor şi compartimentelor de incendiu supraterane civile, de

producţie şi/sau depozitare sunt normate în funcţie de nivelele de stabilitate la incendiu ale clădirii proiectate şi ale clădirilor învecinate, precum şi de riscul de incendiu.

- Distanţele minime de siguranţă normate sunt cuprinse între 6,00 şi 15,00 m în P 118:99.

Totodată: . pentru unele situaţii precizate în reglementări, distanţele de securitate faţă de vecinătăţi se majorează, iar

. prin hotărâri scrise şi proprie raspundere, investitorii sau beneficiarii pot stabili distanţe de securitate mai mici între clădirile proprii din cadrul limitei de proprietate.

- Compartimentele de incendiu sunt porţiuni volumetrice de clădire, separate cu elemente de construcţie verticale şi orizontale rezistente la foc

(pereţi, planşee), care împiedică propagarea incendiilor între compartimente pe o perioadă de timp normată.

- Condiţiile minime de rezistenţă la foc, (EI) pentru pereţii şi (REI) planşeele de separare utilizaţi în clădiri, sunt stabilite în reglementările tehnice, în funcţie de densitatea sarcinii termice din spaţiile adiacente pe

care le separă şi rolul de securitate la incendiu pe care îl au. - Atunci când

, nu separă compartimente de incendiu sau . reglementările tehnice nu prevăd condiţii speciale pentru elementele de separare,

rezistenţele la foc ale pereţilor (EI) şi planşeelor (REI), se stabilesc în funcţie de nivelul de stabilitate la incendiu al clădiri şi rolul de separare în caz de incendiu pe care îl au, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice, iar

golurile de circulaţie funcţională practicate în elementele de separare, se protejează corespunzător prevederilor reglementărilor tehnice.

- Se disting două tipuri de separări, din punctul de vedere al incendiului: . separări ale compartimentelor de incendiu şi . separări ale unor funcţiuni (destinaţii).

- Pentru orice fel de separare (compartiment de incendiu sau funcţiune), sunt precizate rezistenţele la foc minime ale elementelor de separare (pereţi, planşee), corespunzător densităţii sarcinilor termice grupate astfel:

. < 210 Mj/m²;

. 211 420 Mj/m²;

. 421 630 Mj/m²;

. 631 840 Mj/m²;

. 841 1260 Mj/m²;

. 1261 1680 Mj/m²;

. 1681 2940 Mj/m² şi




13

. > 2940 Mj/m²;

- Elementele de separare a compartimentelor de incendiu vor avea asigurată rezistenţa la foc normată în funcţie de densitatea sarcinii termice din

compartimentele de incendiu pe care le separă, dar minimum EI 180 pentru pereţi şi REI 180 pentru planşee în toate cazurile în care compartimentele de incendiu respective se prevăd instalaţii automate de stingere a incendiilor.

- Pereţii de separare a compartimentelor de incendiu trebuie să depăşească

planul exterior al acoperişurilor, luminatoarelor, streaşinilor şi pereţilor perimetrali realizaţi din clasele de combustibilitate C3 sau C4 (reacţie la foc D, E şi F) pe care îi intersectează, cu minimum 0,60 m (măsurat pe verticală) şi

0,30 m (măsurat pe orizontala). . Depăşirile planurilor acoperişurilor, streaşinilor şi pereţilor de către

pereţii de separare a compartimentelor de incendiu, pot fi înlocuite cu fâşii de acoperiş, streaşină sau perete, cu lăţimea de cel puţin 6,00 m şi clasa de reacţie la foc A1 sau A2s1,d0 (C0).

- Nu este obligatorie depăşirea de către pereţii de separare a compartimentelor de incendiu a planului acoperişurilor cu învelitoare şi

termoizolaţie executate din materiale combustibile montate pe placă din beton armat (REI), precum şi a acoperişurilor realizate în întregime din materiale clasa de reacţie la foc A1 sau A2s1,d0 (C0).

. Pe acoperişuri sau terase, pe distanţa de cel puţin 4,00 m în ambele părţi ale peretelui rezistent la foc care delimitează compartimente de

incendiu, luminatoarele trebuie să fie fixe, realizate din materiale clasa de reacţie la foc A1 sau A2s1,d0 (C0) şi cu geam armat (fară ochiuri mobile).

- În cazul clădirilor cu înălţimi diferite, pereţii de separare a compartimentelor de incendiu se prevăd la clădirea cea mai înaltă, pe toată înălţimea acesteia

sau pe cel puţin 8,00 m pe verticală şi orizontală faţă de clădirea mai joasă. . Este admisă prevederea pereţilor de separare a compartimentelor de

incendiu la clădirea cu înălţimea mai mică, dacă aceasta este astfel alcătuită încât incendiul să nu se poată propaga prin depăşirea peretelui de separare pe distanţa de 6,00 m de la clădirea mai înaltă,

iar porţiunea de clădire cu înălţimea mai mică îndeplineşte următoarele condiţii:

- acoperişul (terasa) este fără goluri, rezistent la foc (minimum

REI 60) şi învelitoarea este clasa de reacţie la foc A1 sau A2s1,d0 (C0) sau protejată cu materiale clasa de reacţie la foc A1 sau A2s1,d0 (şapă de ciment slab armată, dale, pietriş,

zgură, mortar de perlit etc.); - încăperile adiacente cu densitatea sarcinii termice mai mare

de 840 MJ/m² (adiacente în porţiunea respectivă), sunt

prevăzute cu instalaţii automate de stingere a incendiilor.




14

- Pereţii de separare a compartimentelor de incendiu se amplasează astfel

încât să se evite posibilităţile de propagare a incendiului dintr-un compartiment de incendiu în altul prin golurile neprotejate din pereţii exteriori dispuse la colţurile intrânde ale clădirilor sau prin incendierea

unor clădiri combustibile amplasate în vecinătate. - În cazul în care pereţii de compartimentare sunt amplasaţi la colţurile

intrânde ale clădirilor în formă de L sau U, golurile din pereţii exteriori adiacenţi se dispun astfel încât distanţa dintre ele să fie de cel puţin 4,00 m, sau golurile funcţionale din această porţiune sunt tâmplărie fixă clasa de

reacţie la foc A1 sau A2s1,d0 (C0) şi geam armat, ori sunt protejate cu elemente de închidere rezistente la foc EI 45-c.

- Străpungerea pereţilor şi planşeelor de separare a compartimentelor de incendiu de elemente metalice este admisă numai dacă se iau măsuri împotriva transmiterii căldurii prin conductibilitate, iar golurile din jurul

elementelor metalice se realizează astfel încât să permită dilatarea liberă a metalului.

- Traversarea pereţilor şi planşeelor de separare a compartimentelor de incendiu de către conducte, canale de ventilare, conductoare şi cabluri electrice, este admisă numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

. spaţiile libere în jurul conductelor, cablurilor, conductoarelor electrice etc., inclusiv cele pozate în canale, se închid cu materiale clasa de reacţie la foc A1 sau A2s1,d0 (C0),

asigurând rezistenţa la foc egală cu cea a peretelui; . canalele de ventilare care trec prin perete vor fi incombustibile

(C0), iar golul dintre perete şi acestea se etanşează cu materiale

clasa de reacţie la foc A1 sau A2s1,d0 (C0), rezistente la foc cel puţin EI 90;

. trecerea conductelor, conductoarelor şi a canalelor de

ventilare se realizează astfel încât să nu producă dislocări ale unor porţiuni de perete datorită dilatării lor sub efectul temperaturii;

. canalele de ventilare se prevăd cu sisteme de obturare, rezistente la foc minimum EI 90-c;

. se asigură evitarea aprinderii materialelor combustibile din

vecinătatea canalelor de ventilare, a conductoarelor şi conductelor metalice, datorită căldurii transmise prin conductibilitate.

Protecţia golurilor.

- Elementele de separare a compartimentelor de incendiu se recomandă să fie pline, fără goluri de circulaţie. . Practicarea unor goluri este admisă numai atunci când activitatea

sau funcţionalitatea impun prevederea acestora (pentru circulaţie, transport, supraveghere etc.) şi sunt protejate corespunzător.




15

. Suprafaţa totală admisă de goluri nu trebuie să fie mai mare de 25% din cea a elementului de separare a compartimentelor de

incendiu. - Golurile de circulaţie, transport, supraveghere etc. din pereţii şi planşeele

rezistente la foc, se protejează obligatoriu cu elemente de închidere rezistente la foc (uşi, obloane, cortine, încăperi tampon sau tamburi deschişi), realizate conform prevederilor reglementărilor tehnice.

. Uşile, obloanele şi cortinele, care protejază golurile funcţionale din pereţii de separare a compartimentelor de incendiu, trebuie să fie

rezistente la foc. . Atunci când datorită unor condiţii funcţionale protecţia golurilor de

circulaţie din pereţii de separare a compartimentelor de incendiu nu se poate realiza cu uşi, obloane sau cortine rezistente la foc, precum şi în cazurile în care reglementările tehnice o prevăd, golurile se pot proteja

prin încăperi tampon rezistente la foc. . În cazurile în care datorită necesităţilor funcţionale sau tehnologice nu

se poate realiza protecţia golurilor din pereţii de separare a compartimentelor de incendiu cu uşi, obloane, cortine sau încăperi tampon rezistente la foc, pot fi prevăzuţi tamburi deschişi.

- Planşeele de separare rezistente la foc sunt elemente de construcţie orizontale sau înclinate care delimitează spaţii închise din clădiri sau separă

compartimente de incendiu în cazurile admise în reglementările tehnice, iar golurile funcţionale din planşeele rezistente la foc (REI), se protejează cu elemente de închidere rezistente la foc sau cu perdele de apă.

- În clădirile cu pod, care au nivelul de stabilitate la incendiu I, II sau III, golurile prevăzute în planşeele spre pod, se protejează cu elemente de

închidere rezistente la foc minimum EI 30. - Separarea porţiunilor mansardate ale clădirilor faţă de poduri ale acesteia

se realizează cu pereţi rezistenţi la foc , iar golurile de comunicare funcţională protejate cu uşi rezistente la foc.

Elemente rezistente la explozie volumetrică. - Elementele de separare a încăperilor cu risc foarte mare de incendiu şi

explozie volumetrică faţă de restul clădirii, se recomandă să fie fără goluri şi rezistente la foc şi la explozie.

. Alcătuirea şi dimensionarea elementelor de construcţie rezistente la explozie volumetrică se determină prin calcul astfel încât acestea să nu se prăbuşească sub efectul suprapresiunii care se produce în

încăperile respective, funcţie de suprafeţele de decomprimare




16

asigurate (ferestre, panouri rabatabile, luminatoare, acoperişuri zburătoare etc.).

. Elementele de construcţie rezistente la explozie trebuie să împiedice şi propagarea incendiului.

. Practicarea unor goluri în pereţii rezistenţi foc şi la explozie volumetrică sau stăpungerea acestora de către conducte, tuburi,

cabluri etc. nu este admisă decât în cazuri excepţionale, impuse de necesităţi funcţionale sau tehnologice şi numai dacă sunt luate măsurile de protecţie prevăzute în reglementările tehnice aplicabile.

. Golurile de comunicare funcţională prevăzute în pereţii rezistenţi la foc şi explozie volumetrică, se protejează prin încăperi tampon şi

numai în cazuri excepţionale justificate tehnic, prin tamburi deschişi. - Uşile încăperii tampon vor fi rezistente la foc minimum EI 90-c şi vor avea asigurate măsuri specifice de protecţie astfel încît

prin manevrare să nu producă scântei capabile să iniţieze aprinderea amestecurilor explozive respective.

- Planşeele rezistente la foc şi la explozie volumetrică, precum şi elementele lor de susţinere vor fi astfel dimensionate şi realizate încât să nu fie aruncate de suflul exploziei.

- Prin conformarea clădirilor şi a compartimentelor de incendiu se vor respecta condiţiile normate de dispunere a spaţiilor în clădire şi a celor de

corelare între: - gradul de rezistenţă la foc asigurat; - aria construită (Ac);

- destinaţie; - numărul de niveluri; - capacitatea maximum simultană de utilizatori;

- tipul de clădire, asigurându-se limitarea posibilităţilor de propagare uşoară a focului şi a fumului în interiorul lor şi la vecinătăţi.

- Pe cât posibil, activităţile cu riscuri mari şi foarte mari de incendiu se dispun în zone distincte ale clădirii, iar cele cu riscuri de explozie volumetrică

se recomandă să fie dispuse la ultimul nivel al clădirii supraterane de producţie şi/sau depozitare. . Atunci când dispunerea activităţilor cu risc de explozie volumetrică nu

este posibilă tehnic sau funcţional la ultimul nivel al clădirii de producţie şi/sau depozitare, se prevăd măsuri de compartimentare cu elemente rezistente la foc şi explozie REI, potrivit prevederilor reglementărilor

tehnice aplicabile. . Nu este recomandată dispunerea încăperilor şi spaţiilor cu risc de explozie volumetrică în subsolurile clădirilor supraterane.

- Când este justificat tehnic, în subsolurile clădirilor de producţie şi/sau depozitare pot fi dispuse astfel de spaţii şi încăperi numai




17

dacă sunt compartimentate cu elemente rezistente la foc şi explozie REI şi îndeplinesc condiţiile specifice.

- În clădirile civile nu se admite prelucrarea sau depozitarea materialelor şi substanţelor cu risc de explozie, precum şi amplasarea atelierelor în care se

utilizează astfel de materiale. - Clădirile şi compartimentele de incendiu supraterane civile, de

producţie şi/sau depozitare se conformează şi corelează astfel încât ariile construite (Ac) şi numărul lor de niveluri să respecte condiţiile de corelare stabilite diferenţiat în reglementări, pentru:

. clădiri civile; . clădiri de producţie şi/sau depozitare.

- Clădirile supraterane civile trebuie să respecte următoarele condiţii de corelare între nivelul de stabilitate la incendiu asigurat, numărul de niveluri supraterane, destinaţie şi capacitate (numărul maxim simultan de

utilizatori): . este nelimitat numărul de niveluri supraterane la clădirile cu nivelul de stabilitate la incendiu I, indiferent de destinaţia şi capacitatea lor;

. numărul de niveluri supraterane la clădirile cu nivelul de stabilitate la incendiu II, este limitat la clădirile care nu sunt înalte sau foarte înalte;

. numărul de niveluri supraterane este limitat la clădirile cu nivelul de stabilitate la incendiu III, IV şi V, în funcţie de destinaţie şi de capacitatea maximă simultană de utilizatori.

- Pentru limitarea propagării fumului şi a focului, clădirile civile, de producţie şi/sau depozitare se compartimentează în limita ariilor normate ale

compartimentelor de incendiu, iar în interiorul compartimentelor de incendiu se recomandă prevederea unor elemente de separare rezistente la foc EI şi respectiv REI.

- Funcţiunile (activităţile) diferite dintr-o clădire se separă cu pereţi EI şi planşee REI cu rezistenţa la foc corespunzătoare riscurilor de incendiu şi

densităţii sarcinii termice din încăperile adiacente, separări alcătuite şi dimensionate conform reglementărilor tehnice, astfel încât să se asigure protecţia utilizatorilor pe timpul normat.

Grade de rezistenţă la foc şi riscuri de incendiu

- Gradul de rezistenţă la foc (nivelul de stabilitate la incendiu) al

clădirii şi după caz, al compartimentului de incendiu, se asigură astfel încât clădirile să îndeplinească condiţiile de conformare şi corelare normate între destinaţie, numărul de niveluri, arie construită şi riscuri de incendiu.

. La determinarea gradului de rezistenţă la foc al clădirii se au în vedere clasele de combustibilitate şi rezistenţele la foc

ale principalelor elemente de construcţie utilizate.




18

Nivelele de stabilitate la incendiu ale clădirilor şi compartimentelor de

incendiu, respectiv gradele de rezistenţă la foc ale acestora, sunt numerotate de la I la V.

- Condiţiile minime de combustibilitate şi de rezistenţă la foc pe care trebuie să le îndeplinească clădirile şi respectiv compartimentele de incendiu

pentru încadrarea în grade de rezistenţă la foc, sunt stabilite în actualul normativ P 118:99.

Aşa cu arătam anterior, până la înlocuirea Normativului P 118:99, pentru utilizarea corespunzătoare a prevederilor tabelului referitor la stabilirea gradului de rezistenţă la foc a clădirilor, este necesară completarea claselor

de combustibilitate cu clase de reacţie la foc (fiind obligatorie menţionarea în documentaţiile tehnice a ambelor clase), astfel:

- clasa de combustibilitate C0 va fi completată cu A1 sau A2;

- clasa de combustibilitate C1 va fi completată cu A2 sau B; - clasa de combustibilitate C2 va fi completată cu C; - clasa de combustibilitate C3 va fi completată cu D;

- clasa de combustibilitate C4 va fi completată cu A2, B, C, D sau E.

Principalele elemente de construcţie luate în considerare la stabilirea

gradului de rezistenţă la foc conform P 118:99, sunt următoarele: - stâlpi, coloane, pereţi portanţi;

- pereţi interiori neportanţi; - pereţi exteriori neportanţi; - grinzi, planşee, nervuri, acoperişuri terasă;

- acoperişuri autoportante fără pod (inclusiv contravântuiri), şarpanta acoperişurilor fără pod; - panouri de învelitoare şi suportul continuu al învelitorii

combustibile. - Elementele de construcţie şi criteriile de performanţă luate în considerare la

determinarea gradului de rezistenţă la foc al clădirii sau compartimentului de incendiu, sunt de fapt: . elemente portante şi neportante cu rol de separare a focului - pereţi

(EI), planşee, terase (REI), inclusiv grinzile şi planşeul spre pod: . elemente portante fără rol de separare a focului (R), respectiv stâlpi,

coloane şi contravântuiri cu rol de stabilitate în caz de incendiu;

. închideri perimetrale (EI), respectiv pereţi exteriori neportanţi şi pereţi cortină;

. elemente neportante (EI), respectiv pereţi despărţitori interiori;

. acoperişuri fără pod (inclusiv contravântuiri) şi şarpante ale

acoperişurilor fără pod (REI). - Pentru încadrarea în gradul de rezistenţă la foc, funcţie de rolul pe care îl au

în caz de incendiu, elementele principale ale clădirii trebuie să îndeplineasca condiţiile minime normate.




19

- Gradul de rzistenţă la foc al clădirii sau al compartimentului de incendiu este determinat de elementul său principal cu cea mai defavorabilă încadrare.

- La unele clădiri civile sau de producţie şi/sau depozitare precizate în reglementările tehnice, cu excepţia clădirilor înalte, foarte înalte sau cu

săli aglomerate, este admisă utilizarea structurilor metalice neprotejate împotriva acţiunilor termice ale incendiului şi reducerea rezistenţei la foc până la minimum R 15 pentru stâlpi, EI 15 pentru pereţi şi REI 15 pentru planşee,

considerându-se că îndeplinesc condiţiile pentru nivelul II de stabilitate la incendiu.

În scopul asigurării protecţiei utilizatorilor şi a bunurilor materiale, în toate cazurile în care sunt utilizate structuri

metalice neprotejate la clădiri, trebuie avute în vedere: - rolul elementului în asigurarea stabilităţii clădirii; - categoria şi clasa de importanţă a clădirii;

- numărul de persoane şi valoarea bunurilor adăpostite; - urmările posibile ale prăbuşirii clădirii datorită acţiunii incendiului.

Riscuri de incendiu

- Aşa cum arătam anterior, în Normativul P 118:99 la clădiri civile sunt riscuri

de incendiu, iar la clădirile de producţie şi/sau depozitare sunt categorii de

pericol de incendiu. - Conform prevederilor actualului Normativ – indicativ P 118:99, riscurile de

incendiu şi respectiv categoriile de pericol de incendiu pot fi:

În clădiri civile (riscuri de incendiu):

. mici - densitatea sarcinii termice sub 420 Mj/m² (circulaţii funcţionale,

grupuri sanitare, staţii de pompare a apei etc.); . mijlocii - densitatea sarcinii termice între 420 Mj/m² şi 840 Mj/m² sau unde se utilizează foc deschis (bucătării, centrale termice, oficii cu

preparări calde, grupuri electrogene etc.); . mari - densitatea sarcinii termice peste 840 Mj/m² (depozite, arhive, biblioteci, parcaje pentru autoturisme etc.).

În clădiri de producţie şi/sau depozitare (categorii de pericol de incendiu):

. categoria A (substanţe cu pericol de explozie volumetrică în amestec cu aerul, apa sau alte substanţe ori gaze sau lichide cu temperatura de

inflamabilitate a vaporilor până la 28ºC); . categoria B (lichide cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor între 28ºC şi 100ºC sau fibre, praf ori pulberi în cantităţi ce pot forma cu

aerul amestecuri cu explozie volumetrică);




20

. categoria C (substanţe şi materiale combustibile solide sau lichide cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor peste 100ºC

. categoria D (substanţe sau materiale incombustibile în stare fierbinte, topite sau incandescente, substanţe cu degajări de căldură radiantă, flăcări sau scântei, precum şi substanţe solide, lichide sau gazoase

care se ard în calitate de combustibil); . categoria E (substanţe sau materiale incombustibile în stare rece sau umiditate avansată (peste 80%) ori ambalaje pentru lichide

incombustibile. - La determinarea riscurilor de incendiu, se aplică regula:

- cel mai periculos risc de incendiu neseparat cu pereţi şi planşee rezistente la foc, determină riscul de incendiu al încăperii respective în toate cazurile în care:

. riscul respectiv de incendiu are aria mai mare de 10% din cea a încăperii în care se află, ori depăşeşte aria de 400 m2; . riscul foarte mare de incendiu şi explozie volumetrică are un

volum mai mare de 5% din volumul încăperii în care se află. . Totodată, se au în vedere:

în toate situaţiile în care riscurile de incendiu diferite nu sunt

separate cu pereţi şi planşee rezistente la foc, se iau măsuri tehnice care să reducă posibilitatea propagării uşoare a

incendiului la încăperile învecinate şi formarea concentraţiilor locale cu risc de explozie;

atunci când sunt mai multe riscuri de incendiu situate în

puncte distincte ale încăperii şi neseparate cu pereţi şi planşee rezistente la foc, se ia în considerare riscul cel mai periculos existent şi după caz, suma ariilor acestor riscuri de incendiu,

respectiv al volumelor aferente riscurilor foarte mari de incendiu şi explozie volumetrică, atunci când distanţa dintre zonele riscurilor respective (măsurată pe orizontală) este mai mică de

40 m. Când distanţa este mai mare, pentru fiecare zonă cu risc de incendiu se asigură local, condiţiile şi măsurile de securitate la incendiu corespunzătoare;

la determinarea concentraţiilor amestecurilor cu riscuri foarte mari de incendiu şi explozie volumetrică, se iau în

considerare scăpările şi degajările de gaze, vapori sau praf, posibile atât în timpul desfăşurării normale a activităţii, cât şi în cazurile accidentale de avarie a instalaţiilor utilitare aferente,

stabilite prin proiect. - În ansamblu, riscul de incendiu şi respectiv categoria de pericol de incendiu

a clădirilor şi compartimentelor de incendiu, indiferent de destinaţia lor, se consideră riscul cel mai periculos din încăperile şi spaţiile care reprezintă mai mult de 30% din volumul clădirii sau al compartimentului de incendiu

respectiv.

În documentaţiile tehnice de proiectare se precizează obligatoriu riscurile (categoriile) de incendiu ale încăperilor,

spaţiilor, compartimentelor de incendiu şi clădirilor, iar atunci




21

când este risc foarte mare de incendiu şi explozie volumetrică se precizează şi zonele de protecţie normate ale acestora.

- Determinarea corectă a nivelului de stabilitate la incendiu şi al riscurilor de incendiu la clădiri este deosebit de importantă deoarece constituie

condiţii esenţiale în funcţie de care prin proiectare se stabilesc şi se asigură măsurile corespunzătoare de securitate la incendiu, pasive şi active.

Tipuri de clădiri civile (din punctul de vedere al securităţii la incendiu).

Clădiri civile: . de tip obişnuit: (de locuit, administrative, pentru comerţ, sănătate, cultură, învăţămînt, turism, cult, sport, amenajări în

aer liber, campinguri, montane, parcaje pentru autoturisme. . înalte şi foarte înalte;

. cu săli aglomerate; . subterane.

Condiţii generale pentru toate tipurile de clădiri civile

- Toate clădirile civile se: . amplasează;

. conformează; . alcătuiesc; . echipează cu instalaţii de semnalizare şi

stingere a incendiilor şi se dotează cu mijloace de primă intervenţie, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice aplicabile.

- Măsurile de securitate la incendiu se prevăd în funcţie de: - destinaţie şi densităţi ale sarcinii termice;

- nivelul de stabilitate la incendiu asigurat; - arii construite; - riscuri de incendiu;

- numărul de niveluri. - Clădirile (independente sau comasate), se amplasează la distanţe de siguranţă normate sau se compartimentează.

- Clădirile se alcătuiesc din materiale şi elemente de construcţie care asigură îndeplinirea condiţiilor de conformare şi corelare între destinaţie, nivelul de stabilitate la incendiu asigurat, numărul de niveluri ale clădirii şi aria

compartimentului de incendiu (Ac). - La toate clădirile civile se asigură căi de evacuare a utilizatorilor în caz de incendiu, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice.

- Clădirile, cu excepţia celor stabilite în reglementările tehnice, se prevăd cu: . instalaţii de semnalizare a incendiilor; . instalaţii de stingere a incendiilor;

. dotări cu mijloace de primă intervenţie.




22

- Instalaţiile de semnalizare a incendiilor, pot fi cu acţionare automată sau cu acţionare manuală (toate instalaţiile cu acţionare automată

vor avea şi acţionări manuale). - Instalaţiile de stingere a incendiilor pot fi: - instalaţii de stingere cu hidranţi interiori;

- instalaţii de stingere cu hidranţi exteriori; - coloane uscate; - instalaţii automate de stingere de tip sprinkler;

- după caz, drencere, apă pulverizată, ceaţă de apă, gaze de stingere.

- Instalaţiile utilitare aferente clădirilor civile (sanitare, electrice, încălzire, ventilare, gaze), se proiectează şi realizează conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice acestora.

- Clădirile civile vor avea asigurate condiţii de acces şi intervenţie a autospecialelor în caz de incendiu, potrivit prevederilor reglementărilor

tehnice. - Clădirile civile supraterane precizate în reglementările tehnice vor avea constituite sevicii private de pompieri.

Condiţii specifice de securitate la incendiu la clădiri civile

. Clădiri civile de tip obişnuit

- Clădirile civile supraterane de tip obişnuit, sunt acele clădiri civile care nu sunt înalte, foarte înalte sau cu săli aglomerate.

Clădiri de locuit - Pot fi individuale (familiale) sau colective (blocuri de locuinţe).

- În subsolul sau demisolul clădirilor de locuit se pot realiza boxe gospodăreşti, cu condiţia utilizării acestora numai pentru materiale şi substanţe fără risc mare sau foarte mare de incendiu.

- Clădirile de locuit individuale (familiale) parter, parter-etaj sau parter-etaj şi mansardă, pot fi realizate din materiale şi elemente de construcţie clasa de reacţie la foc B, C sau D, în condiţiile îndeplinirii condiţiilor de corelaţie.

- În încăperile cu risc mijlociu de incendiu (bucătării, centrale termice şi alte spaţii cu foc deschis), finisajele vor fi din materiale clasa de reacţie la foc A1 sau A2.

- Garajele şi parcajele pentru maximum 10 autoturisme, alipite sau înglobate în clădiri de locuit individuale (familiale), se separă prin elemente despărţitoare EI 60.

- Clădirile de locuit colective (blocurile) care se încadrează în categoria clădirilor înalte sau foarte înalte, vor respecta şi prevederile specifice acestor tipuri de clădiri.

- Scările de evacuare a utilizatorilor etajului şi eventual ai mansardei locuinţelor individuale, precum şi cele din cadrul apartamentelor duplex sau




23

triplex din orice clădire de locuit, pot fi realizate din materiale clasa de reacţie la foc C sau D şi neînchise în case de scări.

. Scările de evacuare a utilizatorilor nivelurilor supraterane pot fi continuate în subsolul clădirilor de locuit dacă golurile de acces la încăperile anexă din subsol sunt protejate cu uşi EI 15-c.

- Deschiderea uşilor de intrare, de la nivelul solului, în clădirile de locuit care nu sunt înalte sau foarte înalte, poate fi spre interior. - Clădirile de locuit colective (blocurile) vor avea asigurate condiţii de acces şi

intervenţie a autospecialelor în caz de incendiu, cel puţin la o faţadă. Clădiri administrative

- Clădiri administrative (sedii pentru administraţiile centrale şi locale, prefecturi, primării, financiar-bancare, sindicate, partide, birouri etc.).

- Se alcătuiesc în funcţie de destinaţie şi de tipul de clădire, astfel încât să asigure îndeplinirea performanţelor specifice de securitate la incendiu.

- În cazul înglobării unor spaţii sau încăperi administrative în clădiri civile cu alte funcţiuni (de locuit, învăţământ, turism, comerţ etc.), se aplică prevederile generale de securitate la incendiu şi dispoziţiile specifice clădirilor cu funcţiuni

mixte, respectându-se cele mai severe condiţii. - În toate cazurile, nivelurile subterane ale clădirii administrative obişnuite (care nu este clădire înaltă sau foarte înaltă), se separă de nivelurile

supraterane prin planşee cu rezistenţa la foc de minimum REI 120 (inclusiv elementele de susţinere ale acestora), dacă în reglementările tehnice nu sunt prevăzute condiţii mai severe.

- Scările monumentale şi scările rulante pot fi deschise pe toată înălţimea clădirii administrative, atunci când se prevăd şi scări închise care să asigure evacuarea utilizatorilor.

- Clădirile administrative de tip obişnuit, vor avea asigurate condiţii de acces şi intervenţie a autospecialelor în caz de incendiu, cel puţin la o faţadă.

Clădiri pentru comerţ - Clădiri pentru comerţ (magazine, centre şi complexe comerciale,

supermagazine, hypermagazine, pieţe închise, alimentaţie publică, restaurante, baruri etc., precum şi discoteci, cazinouri, prestări servicii, service auto şi altele similare).

- Clădirile pentru comerţ care se încadrează în categoria sălilor aglomerate (centre şi complexe comerciale, supermagazine, hypermagazine etc.), vor respecta şi condiţiile specifice acestora.

- Clădirile şi spaţiile pentru comerţ supraterane sau subterane, amplasate independent vor îndeplini condiţiile şi performanţele specifice destinaţiei, iar cele dispuse în subsolurile clădirilor supraterane cu alte funcţiuni, vor

îndeplini condiţiile şi performanţele clădirii în care sunt dispuse, precum şi cele specifice. - Spaţiile comerciale supraterane închise care constituie săli aglomerate,

inclusiv căile de evacuare închise aferente acestora, vor avea asigurată




24

evacuarea fumului (desfumarea) în caz de incendiu prin tiraj natural-organizat sau prin tiraj mecanic.

- Spaţiile de vânzare accesibile cumpărătorilor se separă de încăperile anexă (care nu sunt accesibile cumpărătorilor), prin pereţi rezistenţi la foc EI 120 şi după caz, cu planşee rezistente la foc REI 90, iar golurile de

circulaţie funcţională se protejază cu elemente de închidere rezistente la foc E 60-c. - Depozitele pot fi: principale, de nivel sau de mână.

. Depozitele principale şi recepţiile pentru produse alimentare sau nealimentare aferente, se compartimentează faţă de restul clădirii cu elemente rezistente la foc, corespunzătoare densităţii sarcinii termice

dar minimum EI 180 pentru pereţi şi REI 90 pentru planşee, iar golurile de circulaţie funcţională se protejează cu elemente de închidere rezistente la foc EI 90-c.

. Depozitele de nivel aferente, se separă de spaţiile de vânzare accesibile publicului, prin pereţi rezistenţi la foc EI 120 şi planşee rezistente la foc REI 60, iar golurile de circulaţie funcţională se

protejează cu elemente de închidere rezistente la foc EI 45-c. . Depozitele de mână aferente (reprezentând maximum 20% din produsele expuse şi aria de cel mult 10% din cea a spaţiului de

vânzare de pe nivel), pot fi separate prin mobilier de spaţiile accesibile publicului. - Clădirile, compartimentele de incendiu şi încăperile pentru comerţ încadrate

în săli aglomerate, vor avea asigurate minimum două (2) căi de evacuare, cu excepţia situaţiilor menţionate în reglementările specifice acestora. - La clădirile pentru comerţ se pot utiliza scări interioare deschise, alcătuite

şi protejate corespunzător, dacă se asigură şi scări de evacuare închise. . Indiferent de numărul scărilor deschise prevăzute într-un spaţiu comercial închis (delimitat de pereţi şi planşee), acestea constituie o

singură cale de evacuare a utilizatorilor spaţiului respectiv. - Căile de circulaţie funcţională şi de evacuare a utilizatorilor spaţiilor comerciale subterane vor fi independente de căile de evacuare ale nivelurilor

supraterane cu altă destinaţie, iar comunicarea între acestea este admisă numai prin încăperi tampon. - În spaţiile comerciale nu sunt admise produse explozive sau cu ardere

violentă (muniţie, artificii etc.), gaze lichefiate şi lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor sub 280C, cu excepţia produselor cosmetice şi farmaceutice ambalate în flacoane, precum şi a magazinelor

special realizate pentru comercializarea unor astfel de produse. - Clădirile pentru comerţ vor avea asigurate condiţii de acces şi intervenţie a autospecialelor în caz de incendiu, cel puţin la două faţade.

Clădiri pentru sănătate

- Clădiri pentru sănătate (spitale, policlinici, dispensare, case de copii, aziluri de bătrâni, sanatorii etc.). - Clădirile pentru sănătate cu aria desfăşurată (Ad) mai mai mare de 600 m²

vor avea asigurate minimum două (2) căi de evacuare a utilizatorilor.




25

- În clădirile pentru sănătate în care sunt spitalizate persoane care trebuie evacuate cu targa în caz de incendiu, se interzic scările cu rampe curbe

sau cu trepte balansate, iar scările deschise sunt admise doar între două niveluri succesive. - La clădirile pentru sănătate în care evacuarea utilizatorilor în caz de

incendiu trebuie efectuată cu targa sau căruciorul, lăţimile libere ale căilor de circulaţie funcţională şi de evacuare vor fi de minimum: 1,40 m pentru uşi; 2,20 m pentru coridoare şi rampe ale scărilor sau a planurilor înclinate; 2,60 m

pentru podestele scărilor şi a planurilor înclinate; 2,50 m pentru ascensoarele şi palierele din faţa ascensoarelor pentru bolnavi. * Înălţimile libere de trecere pe căile de evacuare nu vor fi mai mici de 2,20 m.

- Ascensoarele care se prevăd funcţional pentru bolnavii transportabili cu targa sau căruciorul, vor fi separate, alcătuite constructiv şi alimentate cu energie electrică astfel încât să poată fi utilizate de către personalul de

intervenţie şi pentru evacuarea bolnavilor în caz de incendiu. - Clădirile pentru sănătate cu locuri de spitalizare vor avea asigurate condiţii de acces şi intervenţie a autospecialelor în caz de incendiu cel puţin la două

faţade, iar cele fără locuri de spitalizare la o faţadă. Clădiri pentru cultură

- Clădiri pentru cultură (expoziţii, muzee, biblioteci, cluburi, săli, centre şi complexe culturale, cinematografe, teatre, săli polivalente etc.). - Se recomandă ca prin alcătuirea lor să se asigure nivelele I, II sau III de

stabilitate la incendiu, în funcţie de numărul utilizatorilor, de importanţă şi valorile de patrimoniu adăpostite. - Căile de circulaţie funcţională şi de evacuare a utilizatorilor în caz de

incendiu vor îndeplini condiţiile corespunzătoare destinaţiei, nivelului de stabilitate la incendiu asigurat şi numărului maxim simultan de utilizatori. - Clădirile, compartimentele de incendiu şi încăperile în cadrate în categoria

sălilor aglomerate, vor avea asigurate minimum două (2) căi de evacuare în caz de incendiu. - Spaţiile accesibile publicului se separă de încăperile anexe şi tehnice,

prin pereţi şi planşee rezistente la foc corespunzător destinaţiei şi densităţii sarcinii termice din încăperile adiacente. - Clădirile pentru cultură vor avea asigurate condiţii de acces şi intervenţie a

autospecialelor în caz de incendiu, cel puţin la o faţadă. Clădiri de învăţămînt

- Clădiri de învăţământ (preşcolar, şcolar şi superior). - Se proiectează şi realizează în conformitate cu prevederile reglementări lor

tehnice de specialitate aplicabile, asigurându-se îndeplinirea condiţiilor şi nivelelor de performanţă admise diferenţiat, în funcţie de vârsta utilizatorilor şi programele funcţionale de învăţământ.

- Se amplasează independent, la distanţe de siguranţă faţă de clădirile învecinate (recomandându-se majorarea acestora cu 50%) sau se compartimentează cu pereţi rezistenţi la foc minimum EI 180 şi respectiv

planşee REI 60.




26

. Amplasarea clădirilor pentru învăţământ la distanţe mai mici decât cele normate sau comasarea lor cu clădiri sau instalaţii cu risc

mare sau foarte mare de incendiu, sunt interzise. - Încăperile cu risc mijlociu sau mare de incendiu (laboratoare, depozite, ateliere şcoală etc), se dispun pe cât posibil, izolat faţă de spaţiile cu

aglomerări de persoane sau se separă prin elemente de construcţie rezistente la foc, alcătuite şi realizate corespunzător densităţii sarcinii termice şi riscului de incendiu din spaţiile adiacente.

- În condiţiile asigurării funcţionalităţii specifice, se iau măsuri de limitare a surselor potenţiale de izbucnire a incendiilor şi de reducere a materialelor şi substanţelor combustibile din spaţiile şi zonele accesibile

utilizatorilor. - Spaţiile auxiliare şi anexe aferente (centrale termice, staţii tehnice, gospodării de combustibil, grupuri electrogene etc.), se dispun independent

sau atunci când se comasează cu clădirea de învăţământ se separă prin pereţi şi planşee rezistente la foc şi în toate cazurile se prevăd cu căi de acces separate de cele pentru învăţământ.

- Clădirile de învăţământ se realizează din materiale si elemente de construcţie rezistente la foc. . Utilizarea materialelor şi a elementelor de construcţie combustibile la

clădirile de învăţământ este admisă numai în condiţiile reglementărilor tehnice specifice (materiale şi finisaje care nu propagă uşor focul şi prin ardere nu emit fum toxic).

- În spaţiile accesibile copiilor preşcolari nu este admisă utilizarea elementelor de construcţie, a materialelor şi a finisajelor clasa de reacţie la foc D, E şi F, precum şi a celor din materiale plastice care în caz de

incendiu degajă fum şi gaze toxice. - Clădirile de învăţământ vor avea asigurate minimum două (2) căi de evacuare, distincte şi independente, astfel dispuse şi alcătuite încât să poată

fi uşor accesibile tuturor utilizatorilor (cu excepţia situaţiilor prevăzute în reglementările specifice aplicabile). - Clădirile de învăţământ etajate vor avea casele de scări de evacure

închise, indiferent de numărul nivelurilor supraterane sau subterane. . Clădirile caselor de copii şi grădiniţelor etajate, se prevăd cu scară exterioară de evacuare a etajelor, indiferent de numărul scărilor

interioare asigurate. - Sălile polivalente cu capacitatea maximă simultană mai mare de 100 utilizatori aferente caselor de copii şi grădiniţelor, vor avea asigurat cel

puţin un acces direct din exterior (uşă exterioară dispusă la nivelul terenului sau cu acces la o scară exterioară de evacuare). - Clădirile de învăţământ vor avea asigurate condiţii de acces şi intervenţie a

autospecialelor în caz de incendiu la cel puţin două faţade atunci când utilizatorii sunt copii preşcolari şi cel puţin la o faţadă pentru celelalte clădiri de învăţământ.

Clădiri pentru turism

- Clădiri pentru turism (hoteluri, moteluri, vile, bungalowuri, cabane, pensiuni etc.).




27

- Scările monumentale şi scările rulante pot fi deschise pe toată înălţimea clădirii pentru turism, dacă sunt prevăzute şi scări închise care asigură

îndeplinirea condiţiile de evacuare a utilizatorilor. - În cazul în care clădirile pentru turism au şi niveluri subterane (subsoluri, demisoluri) în care sunt dispuse funcţiuni anexă, acestea se separă de

nivelurile supraterane prin planşee rezistente la foc minimum REI 120. Sunt exceptate subsolurile şi demisolurile care cuprind funcţiuni similare celor dispuse la nivelurile supraterane.

- Clădirile pentru turism cu capacitatea de cazare mai mare de 50 de paturi, vor avea asigurate minimum două (2) căi de evacuare a utilizatorilor. - Clădirile pentru turism cu capacitatea de cazare mai mare de 50 de paturi,

vor avea asigurate condiţii de acces şi intervenţie a autospecialelor în caz de incendiu, cel puţin la două faţade.

Clădiri de cult - Clădiri de cult (catedrale, biserici, lăcaşuri de cult, sinagogi, temple, case

de rugăciuni etc. şi ansambluri mânăstireşti). - Clădirile de cult cu capacitatea simultană mai mare de 50 de utilizatori vor avea asigurate cel puţin două (2) căi de evacuare, distincte şi

independente. - Clădirile de cult cu capacitatea de 30 de utilizatori şi mai mult, vor avea uşile de evacuare normale, pe balamale sau pivoţi, prevăzute cu

deschiderea în sensul de evacuare a utilizatorilor spre exterior. - Supantele şi balcoanele pentru maximum 20 de persoane pot avea asigurată evacuarea utilizatorilor printr-o scară interioară deschisă.

- Clădirile de cult cu subsol, vor avea asigurat accesul separat al subsolului, iar în cazul în care subsolul cuprinde spaţii funcţionale necesare cultului se pot realiza goluri de circulaţie funcţională între subsol şi parter,

cu condiţia ca acestea să fie protejate cu uşi rezistente la foc EI 30-c. - Scaunele, băncile şi stranele din clădirile de cult, vor fi fixate de pardoseală ori pereţi, sau solidarizate pe pachete de scaune.

- Clădirile de cult vor avea asigurate condiţii de acces şi intervenţie a autospecialelor în caz de incendiu, cel puţin la o faţadă.

Clădiri închise de sport - Clădirile închise de sport se proiectează şi realizează în conformitate cu

prevederile reglementărilor tehnice specifice, asigurându-se condiţii de securitate la incendiu corespunzătoare. - Pentru clădirile închise de sport care se încadrează în categoria sălilor

aglomerate, vor fi respectate şi prevederile referitoare la aceste săli. - În cazul în care clădirile închise de sport au şi niveluri subterane (subsoluri, demisoluri) în care sunt dispuse funcţiuni anexă, acestea vor fi separate de

nivelurile supraterane prin planşee rezistente la foc minimum REI 120, cu excepţia subsolurilor şi demisolurilor care cuprind funcţiuni similare celor dispuse la nivelurile supraterane.

- Clădirile închise de sport cu capacitatea mai mare de 200 utilizatori, vor avea asigurate minimum două (2) căi de evacuare a acestora.




28

- Scaunele prevăzute la clădirile închise de sport pot fi din clasa de reacţie la foc B şi se solidarizează de platforma ori gradena pe care sunt dispuse sau

pe pachete de scaune. - Distanţa liberă de circulaţie între rândurile de scaune poate fi de minimum 0,35 m.

- Clădirile închise de sport vor avea asigurate condiţii de acces şi intervenţie a autospecialelor în caz de incendiu cel puţin la o faţadă , iar atunci când sunt săli aglomerate la minimum două faţade.

Amenajări în aer liber

- La proiectarea şi realizarea amenajărilor în aer liber (pentru întruniri, concerte, cinematografe, spectacole, competiţii sportive etc.), se respectă măsurile de securitate la incendiu prevăzute reglementările tehnice specifice.

- Amenajările în aer liber se amplasează faţă de clădiri învecinate la distanţele de siguranţă normate. - Prin conformarea amenajărilor în aer liber pentru spectacole, spaţiile

pentru publicul utilizator vor fi dispuse la distanţe de minimum 3,00 m faţă de scene şi podiumuri de joc, iar direcţiile de evacuare a utilizatorilor pe circulaţiile comune vor fi prevăzute spre zone opuse scenei sau

podiumului de joc. - Zonele destinate publicului utilizator vor avea structuri de rezistenţă de minimum R 15, iar platformele (podinele) vor fi minimum REI 15.

- Scaunele utilizate la amenajările în aer liber pot fi clasa de reacţie la foc C şi solidarizate de platforma (podina) pe care sunt dispuse sau pe pachete de scaune.

- Amenajările în aer liber pentru mai mult de 200 utilizatori vor avea asigurate minimum 2 (două) căi de evacuare, corespunzător dispuse şi dimensionate, prin care aceştia să ajungă la nivelul terenului înconjurător sau al circulaţiilor

carosabile adiacente. - Timpul de evacuare, respectiv distanţa maximă de parcurs de la cel mai îndepărtat loc până la un acces la nivelul terenului sau o circulaţie carosabilă,

va fi de maximum 250 secunde (100 m) atunci când evacuarea se asigură în două direcţii şi maximum 125 secunde (50 m) atunci când evacuarea se asigură într-o direcţie (coridor înfundat).

- Distanţa liberă de circulaţie între rândurile de scaune poate fi de minimum 0,35 m. - Amenajările în aer liber vor avea asigurate condiţii de acces şi intervenţie a

autospecialelor în caz de incendiu, cel puţin pe o latură. Campinguri

- Campingurile (amenajări pentru amplasarea corturilor, rulotelor, căsuţelor provizorii etc.), cu sau fără clădiri utilitare.

- Clădirile utilitare şi anexe ale campingurilor (comerţ, alimentaţie publică, cluburi, discoteci, restaurante, grupuri sociale, centrale şi spaţii tehnice etc.), vor respecta prevederile specifice stabilite în reglementările tehnice.




29

- Campingurile se amplasează la distanţe de minimum 50 m faţă de vecinătăţi cu riscuri de incendiu, inclusiv faţă de drumuri internaţionale sau

naţionale şi la minimum 100 m de linii curente de cale ferată. - Prin organizarea interioară a campingurilor se va asigura realizarea unor platforme de campare cu aria de maximum 1.000 m2, delimitate de

circulaţii carosabile care să permită intervenţia de stingere a incendiilor cel puţin pe o latură a acestora. - Pentru limitarea propagării uşoare a incendiilor între platformele de campare

(fiecare având maximum 1.000 m2), se asigură cel puţin distanţa de siguranţă normată între construcţii cu nivelul V de stabilitate la incendiu. - Campingurile vor avea asigurate condiţii de acces şi intervenţie a

autospecialelor în caz de incendiu, cel puţin pe o latură. Clădiri montane

- Clădiri pentru public amplasate izolat în zone montane (cabane, refugii, hoteluri, moteluri, pensiuni, sanatorii etc.).

- Prin amplasarea clădirilor montane se va asigura limitarea propagării uşoare a incendiilor la vecinătăţi, (clădiri, instalaţii, masive împădurite etc.) prin distanţe de siguranţă normate, dar cel puţin de cinci ori înălţimea clădirii

celei mai înalte. - Spaţiile tehnice anexă (centrală termică, grup electrogen, staţie pompare etc., inclusiv depozitele de materiale sau substanţe combustibile), se

recomandă să fie amplasate independent, iar atunci când se dispun comasat cu clădirea montană, se separă cu pereţi rezistenţi la foc minimum EI 120 şi după caz, cu planşee REI 90.

- Clădirile montane vor avea încăperile de cazare separate de alte funcţiuni (restaurante, bucătării, oficii etc.), prin pereţi rezistenţi la foc minimum EI 60 şi după caz, planşee REI 60.

. Pentru sanatorii se respectă şi dispoziţiile specifice clădirilor de sănătate. - Clădirile montane pot fi cu nivelul V de stabilitate la incendiu şi maximum

trei (3) niveluri supraterane, dacă se asigură un sistem automat de semnalizare şi alarmare a utilizatorilor în caz de incendiu, iar capacitatea maximă simultană este de cel mult 50 de paturi.

- Căile de circulaţie şi evacuare a utilizatorilor în caz de incendiu vor fi separate de restul clădirii prin elemente rezistente la foc minimum EI 30 pentru pereţi şi REI 30 pentru planşee, iar scările care asigură evacuarea

utilizatorilor a mai mult de un nivel se închid în case de scări separate de restul clădirii prin pereţi rezistenţi la foc de minimum EI 60 şi după caz, planşeee REI 60.

- Timpii (lungimile) căilor de evacuare din clădiri montane cu nivelul de stabilitate la incendiu IV sau V, se reduc cu 25% faţă de valorile normate pentru clădiri de turism.

- Încălzirea locală cu sobe cu acumulare de căldură este admisă în clădiri montane cu maximum trei (3) niveluri supraterane, cu condiţia asigurării măsurilor de protecţie locale.




30

- Clădirile montane cu capacităţi mai mari de 150 paturi, vor avea asigurate condiţii de acces şi intervenţie a autospecialelor în caz de incendiu cel puţin

la două faţade.

Parcaje pentru autoturisme

- Parcajele pentru mai mult de 10 autoturisme, pot fi deschise sau închise şi dispuse suprateran sau subteran.

- Pentru parcajele subterane pentru autoturisme se respectă condiţiile de securitate la incendiu stabilite în „Normativul de securitate la incendiu a parcajelor subterane pentru autoturisme”, indicativ NP 127:2009.

- Parcajele pentru autoturisme sunt considerate clădiri civile cu risc mare de incendiu, iar celelalte încăperi aferente parcajului au riscuri de incendiu determinate în funcţie de destinaţie şi densitatea sarcinii termice.

- Amplasarea parcajelor supraterane pentru autoturisme se poate realiza independent, compartimentate, alipite sau înglobate în clădiri altă destinaţie, astfel:

. independent, la distanţele de siguranţă normate faţă de clădiri supraterane sau subterane învecinate sau compartimentate cu pereţi rezistenţi la foc EI 240;

. alipite de alte clădiri supraterane sau subterane, faţă de care se compartimentează cu pereţi rezistenţi la foc EI 240 (parcajele cu capacitatea de maximum 10 autoturisme alipite clădirilor de locuit, pot fi

separate de acestea prin pereţi despărţitori rezistenţi la foc EI 60); . înglobate în clădiri supraterane cu altă destinaţie, faţă de care se compartimentează cu pereţi rezistenţi la foc EI 180 şi planşee REI 120

atunci când clădirile în care se înglobează sunt de tip obişnuit şi cu pereţi rezistenţi la foc EI 240 şi planşee REI 180 atunci când clădirile sunt înalte, foarte înalte sau cu săli aglomerate.

- Parcajele pentru mai mult de 10 autoturisme trebuie realizate din materiale şi elemente de construcţie corespunzătoare nivelului I, II sau III de stabilitate la incendiu (parcajele pentru maximum 10 autoturisme pot fi IV sau V).

- Ariile construite (Ac) ale parcajelor supraterane nu sunt limitate la clădiri cu nivelul I de stabilitate la incendiu. Pentru parcajele supraterane cu nivelul II, III, IV şi V de stabilitate la incendiu,

ariile construite (Ac) sunt limitate. - Parcajele supraterane închise se separă în interior cu pereţi rezistenţi la foc EI 60 în arii de maximum 6000 m² (când sunt prevăzute cu instalaţii automate

de stingere tip sprinkler) şi maximum 3000 m² (când nu sunt echipate cu astfel de instalaţii automate de stingere). Golurile de circulaţie funcţională din pereţii despărţitori se protejază cu elemente de închidere rezistente la foc

EI 60. - În interiorul parcajelor supraterane este admisă prevederea anexelor funcţionale parcajului, precum şi a unor zone pentru activităţile conexe

autorizate. - Rampele de acces şi de circulaţie ale autoturismelor în parcaje nu trebuie să depăşească panta de 18%.




31

- La primul nivel de parcare faţă de nivelul de referinţă, cel puţin 0,5% din numărul locurilor de parcare a autoturismelor vor fi prevăzute şi conformate

pentru persoane cu handicap locomotor. - Rampele de acces şi de circulaţie a autoturismelor trebuie să fie libere pe inălţimea de minimum 2,15 m, măsurată perpendicular pe rampă.

- Parcajele supraterane pentru autoturisme vor avea asigurate posibilităţi de evacuare a utilizatorilor în caz de incendiu în timpii normaţi. . Rampele carosabile de acces a autoturismelor în parcaje şi cele de

circulaţie între nivelurile de parcare, nu constituie căi de evacuare a utilizatorilor. - Scările de evacuare pot fi prevăzute în interiorul clădirii parcajului (scări

închise în case de scări), sau în exteriorul clădirii acestuia (scări deschise). - Spaţiile de supraveghere, camerele de plată şi birourile de exploatare ale parcajelor se separă faţă de locurile de parcare cu structuri R 15, pereţi şi

plafoane rezistente la foc E 15 şi vitrări clasa A1 de reacţie la foc. - La parcajele închise pentru mai mult de 10 autoturisme este obligatorie asigurarea evacuării fumului în caz de incendiu (desfumarea), prin tiraj

natural-organizat sau prin tiraj mecanic. - La parcajele supraterane închise cu mai mult de 8 niveluri se asigură cel puţin un ascensor de pompieri, uşor accesibil de la nivelul terenului,

compartimentat şi prevăzut cu apel prioritar pentru pompieri. - Pentru intervenţie în caz de incendiu la parcajele supraterane trebuie asigurată o cale de acces carosabilă care să permită circulaţia şi intervenţia

autospecialelor la cel puţin două faţade.. Clădiri supraterane înalte şi foarte înalte

- Sunt considerate clădiri supraterane înalte, clădirile cu destinaţii civile la care pardoseala ultimului nivel folosibil este situată la mai mult de 28,00 m

faţă de nivelul terenului (carosabilului) adiacent, pe minimum două laturi ale clădirii. . Clădirile de locuit colective (blocurile) sunt considerate clădiri înalte

atunci când au peste P+11 niveluri supraterane. . Fără a schimba încadrarea acesteia, deasupra nivelului limită al clădirilor de locuit (P+11 etaje) se

poate realizara un singur nivel care ocupă maximum 50% din aria construită (Ac) a clădirii şi cuprinde numai spaţii şi încăperi tehnice comune (spălătorii, călcătorii,

centrale etc.). - Sunt considerate clădiri supraterane foarte înalte, clădirile cu destinaţii civile la care pardoseala ultimului nivel folosibil este situată la mai mult de

45,00 m faţă de nivelul terenului sau a carosabilului adiacent pe minimum două laturi ale clădirii. . Clădirile de locuit colective (blocurile) sunt considerate clădiri foarte

înalte atunci când pardoseala ultimului nivel folosibil este situată la mai mult de 55,00 m faţă de nivelul terenului sau a carosabilului adiacent pe minimum două laturi ale clădirii.

. Deasupra nivelului limită (55,00 m) al clădirilor de locuit, este admisă realizarea unui singur nivel care ocupă




32

maximum 50% din aria construită (Ac) a clădirii şi cuprinde numai spaţii şi încăperi tehnice, spălătorii şi

călcătorii comune, fără ai schimba încadrarea clădirii. - În clădirile înalte şi foarte înalte, atunci când ultimele niveluri sunt locuinţe de

tip duplex sau triplex, se ia în considerare numai nivelul accesibil din circulaţiile comune orizontale ale clădirii. - Cladirile civile înalte şi foarte înalte, inclusiv porţiunile acestora cu înălţimi

mai mici, vor avea asigurat nivelul I de stabilitate la incendiu. - Clădirile civile supraterane înalte sau foarte înalte se compartimentează în limita ariei construite (Ac) de maximum 3.000 m² sau în porţiuni volumetrice

ale acestora cu aria totală desfăşurată (Ad) de maximum 3.000 m², porţiuni constituite din unul până la trei niveluri construite succesive, delimitate de pereţi si planşee de compartimentare rezistente la foc.

- Ariile clădirilor şi compartimentelor de incendiu normate la 3.000 m², pot fi majorate cu 100% atunci când clădirile sunt echipate cu instalaţii automate de stingere a incendiilor cu apă, tip sprinkler.

- Pereţii şi după caz planşeele care separă compartimente de incendiu vor fi vor fi rezistente la foc, iar golurile de comunicare funcţională protejate cu încăperi tampon ventilate în suprapresiune şi echipate cu uşi rezistente la foc.

- În clădirile înalte este interzisă utilizarea pereţilor, planşeelor şi acoperişurilor realizate din elemente sau materiale clasa de reacţie la foc D, E sau F, iar în clădirile foarte înalte este interzisă şi utilizarea clasei de reacţie la

foc C. - Produsele de construcţii utilizate pentru finisajul exterior, inclusiv cele de izolare termică sau de placare a închiderilor perimetrale (pereţi exteriori de

orice fel), trebuie să fie clasa de reacţie la foc A1 sau A2 -s1,d0. - Densitatea sarcinii termice rezultată din materialele şi elementele de construcţie utilizate la clădirile înalte (cu excepţia pardoselilor lipite pe suport

REI), nu va depăşi 275 MJ/m². - Închiderile perimetrale exterioare ale clădirilor înalte vor fi astfel proiectate şi realizate încât să asigure limitarea transmiterii uşoare a incendiilor de la

un nivel la altul pe faţade sau prin interior. . Închiderile perimetrale se realizează din elemente clasa de reacţie la foc A1 sau A2.

. Pentru limitarea transmiterii incendiilor pe faţade (prin exteriorul clădirii), între vitrările succesive pe verticală, indiferent de felul închiderii perimetrale, se prevăd separări etanşe la foc de minimum

1,20 m înălţime, dispuse în planul închiderii perimetrale sau în interiorul clădirii (adiacente închiderii perimetrale).

. Atunci când se utilizează închideri perimetrale cu pereţi cortină, în

dreptul planşeelor de rezistenţă ale clădirii înalte se asigură limitarea propagării incendiilor prin interiorul clădirii cu separări etanşe la foc, prevăzute în dreptul planşeelor clădirii.

- Nu se recomandă amplasarea încăperilor cu riscuri mari de incendiu, iar atunci când acestea sunt justificate funcţional se dispun în zone distincte şi numai cu prevederea măsurilor de protecţie corespunzătoare

(compartimentare faţă de restul clădirii, echipare cu instalaţii automate de semnalizare şi de stingere a incendiilor etc.).




33

- Încăperile cu riscuri foarte mari de incendiu nu sunt admise în clădirile supraterane înalte sau foarte înalte.

- Încăperile cu densitatea sarcinii termice peste 840 MJ/m² se separă de restul clădirii înalte cu pereţi rezistenţi la foc, respectiv planşee rezistente la foc, iar golurile de acces din căile comune de circulaţie şi evacuare a

utilizatorilor se protejază cu încăperi tampon ventilate în suprapresiune şi prevăzute cu uşi rezistente la foc. - Elementele de compartimentare dintre spaţiile de parcare a autoturisnelor

şi clădirile înalte (de care se alipesc sau în care se înglobează), trebuie să fie rezistente la foc EI 240 pentru pereţi şi REI 180 pentru planşee, iar golurile de comunicare funcţională protejate prin încăperi tampon prevăzute cu

suprapresiune sau cu sisteme de evacuare a fumului produs in caz de incendiu (desfumare) atunci când nu au ferestre directe spre exterior, şi uşi rezistente la foc.

- Plafoanele suspendate vor fi clasa de reacţie la foc A1 sau A2-s1.d0 iar elementele lor de susţinere vor fi rezistente la foc R 15 în clădirile înalte şi R 30 în cele foarte înalte.

- Continuitatea spaţiului dintre plafonul suspendat şi planşeul de rezistenţă al clădirii înalte se întrerupe cu diafragme continui EI 15, situate la maximum 25,00 m pe două direcţii perpendiculare.

- Ghenele verticale pentru instalaţii se separă de restul clădirii înalte prin pereţi rezistenţi la foc, iar uşile şi trapele de vizitare practicate în aceştia vor fi rezistente la foc.

. Uşile sau trapele de vizitare a ghenelor nu vor fi amplasate în case de scări de evacuare. . Ghenele verticale pentru instalaţii se etanşază în jurul conductelor şi a

cablurilor la trecerea prin planşee, cu materiale având aceeaşi rezistenţă la foc cu a elementului străpuns.

. Atunci când etanşarea ghenelor verticale pentru instalatii în dreptul

planşeelor nu este posibilă sau justificată tehnic, pereţii ghenelor şi uşile (trapele) de vizitare ale acestora vor fi cu rezistenţă la foc sporită.

- Circulaţiile comune orizontale şi casele de scări închise care nu au ferestre directe în exterior, se prevăd cu sisteme de evacuare a fumului în caz de incendiu (desfumare) cu tiraj natural-organizat sau cu tiraj mecanic,

realizate conform prevederilor reglementărilor tehnice aplicabile. . Evacuarea fumului (desfumarea) din casele de scări închise şi din

circulaţiile comune orizontale subterane, se asigură separat de cele

ale nivelurilor supraterane. . Evacuarea fumului (desfumarea) din scările închise supraterane se

asigură numai prin tiraj natural-organizat.

- În clădirile înalte şi foarte înalte este obligatorie asigurarea a minimum două căi de evacuare a utilizatorilor, distincte şi independente. - Condiţiile de rezistenţă la foc ale pereţilor şi planşeelor care delimitează

căile comune de circulaţie şi evacuare a utilizatorilor (coridoare, holuri, vestibuluri, case de scări închise), sunt precizate în reglementările tehnice. - La toate nivelurile clădirii înalte sau foarte înalte, fiecare dintre scările de

evacuare a utilizatorilor trebuie să fie accesibilă prin încăpere tampon, pe




34

trasee independente şi direcţii diferite, în timpul (lungimea) de evacuare normat.

. Uşile încăperilor tampon se prevăd cu bare antipanică. - Cel puţin una dintre scările de evacuare ale clădirii înalte trebuie să fie cu acces pe terasă.

- Rampele scărilor aferente nivelurilor subterane se separă de rampele nivelurilor supraterane prin pereţi şi planşee rezistente la foc, iar comunicarea funcţională între rampele scărilor subterane şi rampele scărilor

supraterane se poate asigura printr-o uşă rezistentă la foc, dispusă la parter sau palierul intermediar dintre parter şi primul nivel al subsolului. - Finisajele interioare ale pereţilor şi plafoanelor căilor comune de circulaţie şi

evacuare a utilizatorilor trebuie să fie clasa de reacţie la foc A1 sau A2-s1,d0, cu excepţia pardoselilor din mochete de maximum 20 mm grosime şi a finisajelor din folii de maximum 5 mm grosime lipite pe suporturi rezistente la

foc REI 60 şi care pot fi clasa de reacţie la foc B sau C. - Ascensoarele de persoane şi de marfă din clădirile înalte vor fi realizate conform specificaţiilor directivei 95/16/CE şi vor avea puţuri de ascensoare

proprii, separate de restul clădirii prin pereţi rezistenţi la foc. . În pereţii puţurilor de ascensoare sunt admise numai goluri funcţionale de acces din nivelurile clădirii, protejate cu elemente de închidere

rezistente la foc. . Într-un puţ se pot amplasa maximum trei cabine de ascensor. . În scările închise de evacuare a utilizatorilor pot fi amplasate numai

ascensoare pentru persoane. - Se recomandă ca ascesoarele aferente subsolurilor clădirilor să fie separate de ascensoarele nivelurilor supraterane.

- Ascensoarele prevăzute pentru persoane transportabile cu targa sau persoane cu handicap locomotor, pot fi utilizate şi pentru evacuarea supravegheată a acestora în caz de incendiu, atunci când respectă condiţiile

normate. - Toate ascensoarele se realizează astfel încât în cazul defectării sau opririi accidentale să permită aducerea cabinelor la un palier de acces apropiat,

iar în caz de incendiu cabinele să fie aduse automat la parter. - La clădirile înalte este obligatorie prevederea cel puţin a unui ascensor de pompieri, iar la clădirile foarte înalte minimum două, cu acces uşor de la

nivelul intrării în clădire, realizat corespunzător cerinţelor asigurării operaţiunilor de intervenţie în caz de incendiu şi prevăzut cu apel prioritar pentru pompieri.

. Ascensorul se prevede cu puţ propriu, separat de restul clădirii cu pereţi şi uşi rezistente la foc. . Va asigura accesul pentru intervenţie în caz de incendiu la nivelurile

supraterane şi subterane ale clădirii înalte. Ascensorul pentru pompieri poate să nu asigure accesul la ultimul nivel suprateran şi la cel mai de jos nivel subteran al clădirii.

. Se realizează potrivit prevederilor reglementărilor tehnice aplicabile şi va avea asigurată funcţionarea timp de 120 de minute de la izbucnirea incendiului.

. Se alimentează din sursa de bază şi sursa de rezervă, fiind marcat şi semnalizat corespunzător.




35

. Se recomandă ca ascesorul pentru pompieri aferent subsolurilor clădirilor să fie separat de cel al nivelurilor supraterane ale clădirii.

- Clădirile înalte sau foarte înalte se echipează cu instalaţii şi sisteme de semnalizare şi de stingere a incendiilor şi se dotează cu mijloace de primă intervenţie.

. La clădirile înalte de locuit nu este obligatorie prevederea instalaţiilor automate de stingere a incendiilor. - La clădirile înalte se asigură căi de acces şi de intervenţie pentru

autospecialele de intervenţie, cel puţin la o faţadă a clădirii,iar la cele foarte înalte la două faţade.

Clădiri cu săli aglomerate - Sunt considerate săli aglomerate încăperile sau grupurile de încăperi

civile care comunică direct între ele prin goluri protejate sau neprotejate cu elemente de închidere, în care se pot întruni simultan cel puţin 200 de utilizatori la parter şi 150 la etaje, iar suprafaţa ce-i revine unui utilizator este

mai mică de 4,00 m². - Măsurile de securitate la incendiu la sălile aglomerate se stabilesc în funcţie de destinaţie, categoria sălii aglomerate, numărul de niveluri,

capacitatea maximum simultană de utilizatori şi gradul de rezistenţă la foc al clădirii. . Pentru sălile aglomerate cu funcţiuni multiple (polivalente), măsurile

de securitate la incendiu se asigură pentru categoria de încadrare cea mai defavorabilă a sălii. - În funcţie de destinaţie, sălile aglomerate se încadrează în:

. categoria S1 (teatre dramatice şi muzicale, săli de spectacole, circuri,

expoziţii comerciale şi muzee cu exponate combustibile etc.) sau

. categoria S2 (săli de întruniri, conferinţe, dans, concerte, sport,

aşteptare, cult, discoteci, cluburi, magazine şi centre comerciale, proiecţii cinematografice, lectură, muzee, expoziţii, auditorii, cantine, restaurante,

vestiare etc.). - Sălile aglomerate pot fi supraterane sau subterane şi vor îndeplini condiţiile normate de conformare şi corelare specifice acestora.

. În cazuri justificate tehnic, investitorii sau beneficiarii pot stabili prin hotărâri scrise ale Consiliilor de conducere respective şi pe proprie răspundere, capacităţi mai mari sau număr sporit de niveluri faţă de

prevederile reglementărilor tehnice, - În clădiri provizorii independente, parter, cu nivelul de stabilitate la incendiu IV sau V, se pot amenaja săli aglomerate numai pentru :

- circuri mobile, spaţii comerciale şi săli de întruniri ocazionale; - cluburi, discoteci şi cinematografe cu funcţionare sezonieră, având maximum 300 de locuri ;

- expoziţii de importanţă locală care nu adăpostesc exponate de valoare sau patrimoniu, (potrivit declaraţiei investitorului sau beneficiarului).

- Porţiunile de clădire aferente sălilor aglomerate înglobate în clădiri cu alte destinaţii se separă prin elemente de construcţie rezistente la foc.




36

- Teatrele de tip elisabetan cu mai mult de 600 locuri şi scenă amenajată, vor avea separată scena şi anexele sale (buzunare, depozite, ateliere,

cabine artişti etc.) faţă de sală, prin pereţi şi planşee rezistente la foc, iar golurile de comunicare funcţională protejate cu cortine de siguranţă. . La teatrele tip arenă se separă numai anexele.

- Faţă de alte spaţii accesibile publicului (foaiere, holuri, coridoare, vestibuluri etc.), separarea scenei şi a anexelor sale se realizează tot cu pereţi rezistenţi la foc.

. În pereţii rezistenţi la foc ce separă sala teatrului faţă de scena amenajată, în afara golului portal se pot practica două goluri de circulaţie funcţională (câte unul de fiecare parte a portalului), protejate cu uşi rezistente

la foc sau cu încăperi tampon prevăzute. - Pereţii şi planşeele care separă scena şi buzunarele scenei de anexele lor trebuie să fie rezistenţi la foc, iar golurile de circulaţie funcţională se

protejează cu uşi rezistente la foc. - Pereţii care separă depozitele pentru materiale combustibile şi atelierele anexe cu risc mare de incendiu faţă de restul clădirii teatrului, trebuie să fie

rezistenţi la foc şi fără alte goluri decât cele strict necesare circulaţiei funcţionale, protejate cu uşi rezistente la foc. - Acoperişul scenei şi structurile de rezistenţă ale pasarelelor şi

grătarelor scenei se pot executa din materiale R 15. . Golurile de acces din clădire la pasarelele scenei se protejează cu uşi rezistente la foc.

. Grătarele pasarelelor pot fi realizate din materiale clasa de reacţie la foc A1, A2 sau B. . Planşeele care separă scena sau buzunarele scenei de alte încăperi

situate deasupra lor, trebuie să fie rezistente la foc. - Proiecţia de filme şi diapozitive trebuie să se facă din cabine special amenajate.

- Sălile de teatru cu mai mult de 600 locuri şi scenă amenajată vor avea prevăzute: - cortine de siguranţă între scenă şi sală, precum şi între

scenă şi buzunarele acesteia, rezistente la foc. Cortinele de siguranţă trebuie să poată fi coborâte prin comenzi de la distanţă şi manuale, în cel mult 40 de secunde;

- instalaţii se semnalizare şi de stingere a incendiilor; - serviciu privat de pompieri, amplasat în încăpere proprie care va avea căi de acces uşoare şi sigure în caz de incendiu atât din

exterior, cât şi la scenă şi la încăperile unde sunt necesare manevre sau intervenţii în caz de incendiu; - posibilităţi de acces şi intervenţie în caz de incendiu la

părţile superioare ale scenei, la nivelul podiumului de joc şi la subsolul scenei, prin scări interioare închise sau prin scări exterioare deschise şi goluri de acces protejate cu uşi rezistente la foc.

- Scenele prevăzute cu cortină de siguranţă, buzunarele scenelor cu aria mai mare de 100 m2 şi fosele pentru orchestră cu peste 50 de locuri, se prevăd obligatoriu cu două ieşiri de evacuare distincte de cele ale sălii

teatrului, iar la scenele fără cortină de siguranţă, una din ieşirile de evacuare poate fi asigurată prin sala teatrului.




37

- Buzunare scenei şi depozitele, vor avea asigurată cel puţin una din căile de evacuare pe traseu de evacuare separat de scenă.

- Scenele cu suprafaţa mai mare de 150 m2 şi buzunarele acestora cu înălţimea mai mare de 10 m, vor avea asigurată evacuarea fumului în caz de incendiu (desfumare) prin tiraj natural-organizat, cu dispozitive de

evacuare a fumului cu suprafaţa liberă totală de minimum 5% din aria pardoselii sau prin tiraj mecanic corespunzător alcătuit şi dimensionat. . Dispozitivele prevăzute pentru evacuarea fumului (desfumare) în caz

de incendiu din scene şi buzunarele acestora, vor fi cu acţionare automată sub efectul temperaturii sau la depăşirea unor presiuni de 34 daN/m2 şi acţionări manuale din locuri uşor accesibile şi de la

seviciul privat de pompieri. - In interiorul compartimentelor de incendiu sau funcţionale ale sălilor aglomerate cu orice destinaţie, încăperile cu risc mare de incendiu sau care

adăpostesc aparataj ori obiecte de importanţă deosebită, se separă de restul clădirii prin pereţi şi planşee a căror rezistenţă la foc se stabileşte în funcţie de densitatea sarcinii termice şi de importanţa bunurilor din încăperile adiacente.

- Cabinele tehnice necesare funcţional (regie, sunet, lumini), pot avea spre sală goluri protejate cu geamuri rezistente la foc sau cu obloane rezistente la foc ori perdele de sprinklere deschise (drencere) cu acţionare manuală,

în toate cazurile în care aceste cabine se separă de restul clădirii la fel ca sala aglomerată. - Pereţii şi planşeele de separare a spaţiilor închise pentru parcarea

autoturismelor faţă de clădirile cu săli aglomerate cu orice destinaţie, trebuie să fie rezistente la foc (minimum EI 240 pentru pereţi şi respectiv REI 180 pentru planşee), iar golurile de circulaţie funcţională protejate cu încăperi

tampon ventilate în suprapresiune şi prevăzute cu uşi rezistente la foc. - Sălile aglomerate cu orice destinaţie şi depozitele de materiale combustibile cu aria mai mare de 36,00 m², se prevăd cu sisteme de

evacuare a fumului degajat în caz de incendiu (desfumare) prin tiraj natural-organizat sau prin tiraj mecanic. . Suprafaţă totală a dispozitivelor cu deschidere automată pentru

evacuarea fumului în caz de incendiu prin tiraj natural-organizat, va fi cel puţin 1% din aria sălii aglomerate. . Pentru evacuarea fumului prin tiraj mecanic se respectă prevederile

reglementărilor tehnice aplicabile. - Dispozitivele cu deschidere automată (gurile) pentru evacuarea fumului în caz de incendiu se prevăd în treimea superioară a încăperilor şi se

repartizează cât mai uniform faţă de aria protejată. Ele pot comunica direct cu exteriorul sau prin ghene de evacuare a fumului cu secţiunea echivalentă cu a gurilor de evacuare.

. Ghenele de evacuare a fumului în caz de incendiu vor avea pereţii rezistenţi la foc la trecerea prin alte destinaţii. . Dispozitivele cu deschidere automată pentru evacuarea fumului

trebuie să poată fi acţionate şi prin comenzi manuale, uşor accesibile de la nivelul sălii şi din încăperea serviciului privat de pompieri. . Încăperile din care se evacuează fumul în caz de incendiu vor avea

asigurate admisii de aer dispuse la partea lor inferioară (în apropierea pardoselii).




38

- Elementele decorative interioare, finisajele precum şi tratamentele termice şi acustice ale sălilor aglomerate pot fi din clasa de reacţie la foc A1,

A2, B sau C. . Continuitatea golurilor dintre finisajele sau tratamentele termice sau acustice şi elementele suport ale acestora (pereţi, parapeţi sau planşee), se

întrerupe prin diafragme (care pot fi din aceleaşi materiale), în celule cu dimensiuni de maximum 4,00 x 4,00 m, astfel încât să se evite formarea de curenţi favorabili dezvoltării incendiilor.

- În sălile aglomerate şi spaţiile lor anexă în care publicul are acces, plafoanele suspendate pline vor fi clasa de reacţie la foc A1. . Se pot utiliza şi porţiuni de plafoane suspendate pline executate

din materiale clasa de reacţie la foc A2, B sau C, dacă se asigură măsuri de împiedicare a transmiterii incendiilor de la o porţiune la alta prin spaţii libere sau fâşii continui clasa A1 de reacţie la foc, cu lăţimea de minimum 1,00 m.

Fac excepţie plafoanele suspendate care nu sunt pline. - Plafoanele suspendate pline ale sălilor aglomerate vor avea elemente de susţinere rezistente la foc minimum R30, iar spaţiul dintre plafonul suspendat

şi planşeul de rezistenţă va fi întrerupt cu diafragme EI15, dispuse la maximum 25,00 m, pe două direcţii perpendiculare. - Pentru evacuarea utilizatorilor sălilor aglomerate este obligatorie

asigurarea a cel puţin două căi de evacuare, distincte şi judicios distribuite, pentru: - fiecare nivel al sălilor aglomerate, precum şi pentru nivelurile

de supante, loji şi balcoane pentru mai mult de 100 utilizatori; - foaiere, alimentaţie publică, garderobe şi alte încăperi de servire a publicului, cu aria mai mare de 200 m2.

- Căile de evacuare ale balcoanelor şi lojelor din sălile cu scene de teatru, cele ale încăperilor de servire a publicului, precum şi cel puţin una dintre cele ale supantelor pentru mai mult de 100 persoane din orice sală

aglomerată, nu vor avea traseu prin sala aglomerată. - La sălile aglomerate de spectacole cu scene sau podiumuri de joc, circulaţia de evacuare va fi astfel organizată încât publicul utilizator să nu

se deplaseze în direcţia scenei sau a podiumului de joc ori evacuarea publicului să se asigure prin scenă sau podiumul de joc, cu excepţia situaţiilor în care sunt dispuse locuri pentru spectatori în scenă sau podium.

- Capacităţile de evacuare “C” a unei unităţi de trecere (flux) de evacuare la sălile aglomerate şi timpii (lungimile) de evacuare , sunt normaţi în funcţie de tipul sălii (S1 sau S2).

- Amplasarea mobilierului în sălile aglomerate se face astfel încât să se realizeze treceri cu lăţimi corespunzătoare, prin care utilizatorii săli să ajungă la ieşiri.

- La sălile de spectacole, auditorii, săli de concerte, săli polivalente şi altele similare, numărul maxim de locuri dintr-un rând este normat în funcţie de nivelul de stabilitate la incendiu al clădirii şi de modul în care se

asigură evacuarea utilizatorilor din rând. . Pe trecerile de evacuare dintre rândurile de scaune se admit trepte numai perpendiculare pe acestea (nu în lungul lor).

. Spaţiul liber de trecere dintre rândurile de scaune trebuie să fie de minimum 0,45 m.




39

. Pentru asigurarea evacuării rapide şi fără accidente a utilizatorilor, scaunele, băncile şi pupitrele din sălile aglomerate se fixează de

pardoseală, astfel încât să nu fie răsturnate în caz de panică. . La sălile polivalente se recomandă ca scaunele să fie solidarizate între ele pe şiruri şi rînduri.

. Lojele, expoziţiile şi saloanele de dans pot avea maximum 20 de scaune mobile. . La sălile de întruniri cu o capacitate de maximum 200 de locuri,

scaunele şi băncile pot fi nefixate de pardoseală. - Este interzisă utilizarea draperiilor, perdelelor, cortinelor etc., care pot întrerupe căile de evacuare ale utilizatorilor sălilor aglomerate.

. Pe căile de evacuare ale sălilor aglomerate nu se admit uşi false sau placări cu oglinzi. - În clădirile cu săli aglomerate pot fi prevăzute scări deschise sau rulante,

cu condiţia asigurării şi a căilor de evacuare a utilizatorilor prin scări închis - Uşile de pe traseul evacuării utilizatorilor sălilor aglomerate trebuie să se deschidă în sensul evacuării spre exterior, să fie prevăzute cu bară

antipanică şi să nu aibă proeminenţe care ar putea îngreuna trecerea. . La uşile exterioare şi cele din pereţii care separă sala aglomerată de alte funcţiuni ale clădirii, se pot utiliza sisteme de zăvorâre, fără încuiere,

uşor de acţionat în condiţiile aglomerării utilizatorilor în faţa lor. - Lăţimile căilor de evacuare se determină prin calcul. . Lăţimile uşilor de evacuare a utilizatorilor la nivelul terenului sau al

carosabilului înconjurător, trebuie să asigure trecerea numărului total de unităţi de trecere (fluxuri) de evacuare, care vin prin scările interioare şi a tuturor celor de la parter.

- În clădirile cu săli aglomerate, circulaţiile comune orizontale şi casele de scări închise care nu au goluri directe spre exterior, se prevăd cu sisteme de evacuare a fumului (desfumare).

- Cabina de proiecţie pentru pelicula de siguranţă sau de proiecţie digitală şi anexele acestora trebuie să aibă acces la o cale de evacuare, care poate fi comună cu a publicului, dar fără a trece prin sală.

- Scările de evacuare a utilizatorilor sălilor aglomerate supraterane pot avea rampe directe spre subsol, atunci când asigură accesul la spaţii şi încăperi destinate publicului utilizator şi sunt separate faţă de alte funcţiuni dispuse în

subsol. - Scările exterioare prevăzute pentru evacuarea utilizatorilor sălilor aglomerate trebuie să fie rezistente la foc R 15, dimensionate corespunzător

şi cu înclinare de maximum 1:2, iar rampele şi podestele vor fi acoperite. . Planurile înclinate acoperite se pot utiliza ca ieşiri de evacuare la nivelul terenului sau al unor circulaţii carosabile, dacă îndeplinesc condiţiile

specifice acestora. . Curţile interioare şi spaţiile dintre clădiri pot fi luate în considerare la evacuarea utilizatorilor în caz de incendiu, dacă sunt ferite de efectele

incendiului şi au lăţimea suficientă pentru trecerea numărului de unităţi de trecere (fluxuri) de evacuare rezultat din calcul, dar nu mai puţin de 10,00 m. - Clădirile cu săli aglomerate se prevăd cu instalaţii de semnalizare şi de

stingere a incendiilor, precum şi cu mijloace de primă intervenţie.




40

- La clădirile cu săli aglomerate se asigură căi de acces şi intervenţie exterioare pentru autospecialele de intervenţie, cel puţin la două faţade ale

clădirii. - Platformele exterioare pentru parcarea autovehiculelor situate în vecinătatea clădirilor cu săli aglomerate, trebuie amplasate în afara gabaritulu i liber

necesar evacuarii utilizatorilor clădirii şi al căilor de acces, circulaţie si intervenţie a autospecialelor, la faţadele clădirii şi la sursele de alimentare cu apă.

- Clădirile teatrelor şi cele polivalente cu săli aglomerate şi capacitatea maximă simultană mai mare de 500 utilizatori, vor avea constituite servicii private de pompieri, corespunzător echipate şi dotate, dispuse pe cât posibil

în apropierea unei căi de acces de la nivelul terenului. Clădiri civile subterane

- Sunt considerate clădiri civile subterane, clădirile cu funcţiuni proprii (centre comerciale, galerii de artă, discoteci, baruri, săli de întruniri sau spectacole,

servicii etc.), realizate în întregime sub cota terenului înconjurător şi care nu sunt dispuse în subsolurile clădirilor supraterane. - Clădirile civile subterane pot fi amplasate independent sau alipite de alte

clădiri sau porţiuni de clădiri subterane. - Clădirile civile subterane vor avea asigurat nivelul I sau II de stabilitate la incendiu.

- În clădirile civile subterane nu este admisă dispunerea unor spaţii sau încăperi cu riscuri foarte mari de incendiu şi cu risc de explozie ori în care sunt utilizate sau depozitate substanţe care în amestec cu aerul pot produce

explozii volumetrice. . Lichidele combustibile cu temperatura de inflamabilitate sub 550C sunt admise în clădirile civile subterane numai în zone compartimentate faţă

de restul clădirii subterane, special amenajate şi marcate, precum şi în cantităţile şi condiţiile de protecţie stabilite prin reglementări tehnice aplicabile. - Clădirile civile subterane vor respecta condiţiile specifice de conformare şi

corelare între destinaţie, nivelul de stabilitate la incendiu asigurat, numărul de niveluri subterane şi riscul de incendiu. - Materialele şi elementele de construcţie utilizate vor fi clasa de reacţie la foc

A1, A2 sau B, care nu emit gaze nocive - Casele de scări şi puţurile pentru ascensoare sau alte sisteme de transport pe verticală, inclusiv încăperile pentru maşinile aferente acestora dispuse în

clădirile subterane, vor fi separate de restul clădirii cu pereţi şi planşee rezistente la foc. - Finisajele, tratamentele termice şi acustice vor fi clasa de reacţie la foc

A1, A2 ori B (inclusiv scheletul lor de montare). - Căile prevăzute pentru circulaţia funcţională din clădirile civile subterane vor fi alcătuite şi dimensionate astfel încât să îndeplinească şi condiţiile

necesare asigurării evacuării utilizatorilor în caz de incendiu. - În afară de scările de evacuare care asigură evacuarea utilizatorilor unui singur nivel subteran, scările de evacuare a utilizatorilor clădirilor civile

subterane vor fi închise în case de scări.




41

. În clădirile subterane pot fi prevăzute scări rulante, cu condiţia asigurării şi a căilor de evacuare a utilizatorilor prin scări închise.

- Timpii (lungimile) de evacuare a utilizatorilor clădirilor civile subterane şi capacitatea unităţilor de trecere (fluxuri) de evacuare „C” sunt normate - Evacuarea fumului în caz de incendiu (desfumarea) din clădirile civile

subterane este obligatorie, prin sisteme independente, la: . încăperile şi căile lor de evacuare în care se pot afla simultan mai mult de 50 de utilizatori;

. încăperile cu risc mare ori foarte mare de incendiu. - Clădirile civile subterane se prevăd cu instalaţii de semnalizare şi de stingere a incendiilor, precum şi cu mijloace de primă intervenţie.

- Clădirile civile subterane vor avea asigurate căi de intervenţie cel puţin pe două laturi. - Clădirile civile subterane cu capacitatea maximum simultană mai mare de

300 utilizatori vor avea constituite servicii private de pompieri, corespunzător echipate şi dotate, dispuse pe cât posibil în apropierea unui acces de la nivelul terenului.

Alcătuiri constructive ale clădirilor şi elementelor de

construcţie.

- Clădirile şi elementele de construcţie ale acestora se alcătuiesc şi conformează astfel încât să nu favorizeze propagarea uşoară a focului şi a

fumului în clădire. - Elementele de construcţie combustibile utilizate în condiţiile admise de

reglementările tehnice, se recomandă să nu fie cu goluri interioare iar atunci când acestea sunt, golurile lor interioare se intrerup la cel mult 4,00 m pe verticală si 6,00 m pe orizontală.

- Intreruperile golurilor interioare pot fi realizate din acelaşi material din care este realizat elementul de construcţie.

- Golurile din elementele de construcţie verticale nu trebuie să

comunice cu golurile elementelor de construcţie orizontale. - Întreruperea continuităţii golurilor din elementele de construcţie

orizontale este obligatorie în dreptul pereţilor despărţitori, iar a golurilor

verticale în dreptul planşeelor. - Întreruperea continuităţii golurilor interioare este obligatorie şi la

placările combustibile ale pereţilor şi tavanelor, dar nu se referă la

canalele de ventilare şi la spaţiul de deasupra tavanelor suspendate cu rol de ventilare, precum şi la podurile clădirilor. - La utilizarea materialelor şi elementelor de construcţie combustibile

cu sau fără goluri interioare, se iau măsuri de protecţie la foc a acestora (ignifugare, tratare cu substanţe termospumante, întreruperi ale continuităţii materialului combustibil etc.), conform prevederilor

reglementărilor tehnice aplicabile. - Continuitatea componentelor combustibile ale acoperişurilor fără pod

se întrerupe cel puţin în dreptul rosturilor de tasare-dilatare sau seismice ale clădirii (prin fâşii continui de minimum 1,00 m lăţime din materiale clasa de




42

reacţie la foc A1 sau A2-s1.d0 ori prin tratarea componentelor combustibile cu protecţii care să asigure limitarea transmiterii uşoare a arderii.

- Continuitatea plafoanelor suspendate combustibile pline şi a pardoselilor supraînălţate, se întrerupe cel puţin la limita pereţilor încăperii sau atunci când nu sunt pereţi interiori, în dreptul rosturilor de tasare-dilatare

sau seismice ale clădirii. - Indiferent de clasa de reacţie la foc a plafoanelor pline suspendate, continuitatea golului dintre plafon şi planşeu se întrerupe prin diafragme

continui realizate din materiale clasa de reacţie la foc A1 sau A2-s1.d0 dispuse la maximum 25,00 m pe două direcţii perpendiculare.

. Nu este obligatorie întreruperea continuităţii golurilor dintre

plafon şi planşeu, la plafoanele suspendate care nu sunt pline (de tip perforat, lamelar, fagure sau grătar), precum şi la canalele de ventilare, la spaţiul de deasupra tavanelor suspendate cu rol de

ventilare şi la podurile clădirilor. - Plafoanele suspendate, placările, tratamentele fonice şi termice, pardoselile supraînalţate şi finisajele combustibile, trebuie montate la

distanţă sau protejate faţă de aparate electrice, corpuri de iluminat şi în general de orice sursă de încălzire, astfel incât să nu fie posibilă aprinderea lor.

- Finisajele pe căile de circulaţie şi evacuare a utilizatorilor clădirilor, inclusiv al pardoselilor supraînalţate trebuie, să se realizeze din materiale clasa de reacţie la foc A1 sau A1-s1.d0.

. Se pot utiliza pardoseli clasa de reacţie la foc C (lemn, mochete de maximum 2 cm grosime şi finisaje din folii combustibile de maximum 0,5 cm grosime), lipite pe suport rezistent la foc minimum REI 30.

- Finisajele, tratamentele termice şi tratamentele fonice combustibile montate în clădiri, nu vor crea goluri cu adâncimea mai mare de 0,25 m faţă de suport (perete, planşeu).

. Continuitatea golurilor interioare ale tratamentelor termice şi fonice combustibile se întrerupe cu diafragme. - Toate scările prevăzute pentru funcţionarea normală a clădirii, indiferent

dacă sunt sau nu luate în calcul la evacuare, vor îndeplini condiţiile de alcătuire, dimensionare şi de rezistenţă la foc stabilite în reglementările tehnice.

- Pereţii caselor de scări închise din clădiri, cu excepţia scărilor deschise admise, trebuie să asigure rezistenţele la foc prevăzute în reglementări.

. Grosimea din spatele nişelor sau a sliţurilor din pereţii care delimitează case de scări de evacuare închise, trebuie să asigure cel puţin următoarele rezistenţe la foc:

. EI 90 la clădirile cu nivelul de stabilitate la incendiu I; . EI 45 la clădirile cu nivelul de stabilitate la incendiu II şi III; . EI 15 la clădirile cu nivelul de stabilitate la incendiu IV sau V.

. Planşeele care separă casele de scări închise şi căile lor de ieşire spre exterior faţă de restul clădirii, se realizează: . REI 90, în clădirile cu nivelul de stabilitate la incendiu I;

. REI 60, în clădirile cu nivelul de stabilitate la incendiu II şi III;




43

. pentru clădirile cu nivelul de stabilitate la incendiu IV şi V, conform condiţiilor stabilite pentru încadrarea în nivelul de

stabilitate la incendiu. . Grinzile, podestele şi rampele scărilor interioare de evacuare a utilizatorilor, închise sau deschise (cu excepţia celor precizate în

reglementări), trebuie să fie rezistente la foc. - Golurile de acces la casele de scări de evacuare închise se prevăd cu elemente de închidere (uşi sau încăperi tampon), conform prevederilor

reglementărilor tehnice. - Puţurile ascensoarelor şi în general ale sistemelor de transport pe verticală, inclusiv încăperile pentru maşinile aferente acestora, se separă de

restul clădirii prin pereţi şi planşee rezistente la foc (EI şi respectiv REI), corespunzatoare destinaţiei clădirii, densităţii sarcinii termice din încăperile adiacente, riscului de incendiu şi tipului de clădire, potrivit prevederilor

reglementărilor tehnice. . Ascensoarele de persoane înglobate in case de scări închise sau amplasate în atriumuri ori dispuse în exteriorul clădirii

(panoramice), precum şi ascensoarele de acces la platforme, galerii sau pasarele deschise, pot fi neseparate prin elemente rezistente la foc.

. Puţurile ascensoarelor, protecţia golurilor de acces şi ascensoarele din clădirile înalte şi foarte înalte, precum şi ascensoarele pentru pompieri şi cele pentru salvarea bolnavilor cu targa, vor corespunde

prevederilor specifice precizate în reglementările tehnice aplicabile. - În casele de scări de evacuare a utilizatorilor clădirii, nu este admisă amplasarea ascensoarelor pentru materiale şi a oricărui alt sistem de

transport al materialelor pe verticală. - Prevederile reglementărilor de securitate la incendiu referitoare la atriumuri,

se referă la atriumurile închise şi acoperite, cu înălţimea de minimum patru

niveluri ale clădirii şi cu lăţimea de cel puţin 7H din înălţimea lor (în care

H reprezintă cea mai mică înălţime a atriumului). . Realizarea unor atriumuri care nu îndeplinesc condiţiile minime de

dimensionare precizate, este admisă numai dacă se iau măsuri corespunzătoare de protecţie care să împiedice transmiterea focului de la un nivel la altul prin efectul de coş (protecţia golurilor din pereţii de

separare faţă de clădire cu elemente rezistente la foc, copertine, balcoane, perdele de apă perimetrale etc.). . Atunci când atriumurile se închid perimetral faţă de clădire cu panouri

vitrate, acestea nu trebuie să favorizeze propagarea incendiilor de la un nivel la altul. - În acest scop, vitrările succesive se separă pe verticală prin

zone pline (parapeţi) cu înălţimea de cel puţin 1,20 , rezistente la foc EI 60 sau - copertine (planşee) orizontale continui REI 60 cu lăţimea

(măsurată pe orizontală), de cel puţin de 1,20 m. . Dacă din considerente funcţionale se prevăd pereţi pentru separarea atriumurilor de restul clădirii, aceştia trebuie să fie

mailto:cl@diri




44

rezistenţi la foc corespunzător densităţii sarcinii termice din spaţiile adiacente, dar minimum EI 60.

. Vitrările pereţilor perimetrali care separă atriumurile de restul clădirii vor fi rezistente la foc E 15 şi vor reprezenta mai puţin de 40 % din suprafaţa peretelui.

. Închiderile perimetrale ale atriumurilor spre exterior pot fi din materiale şi elemente de construcţie rezistente la foc EI 15. - În cazul utilizării pereţilor cortină, se respectă şi prevederile

specifice acestora. . Circulaţiile comune orizontale deschise spre atrium se prevăd la limita lor spre atrium cu ecrane continui realizate din materiale

rezistente la foc minimum R 15 şi cu înălţimea de cel puţin 0,50 m, dispuse sub planşee. . Dotările fixe şi mobile din atriumuri nu trebuie să depăşească

densitatea sarcinii termice de 420 MJ/m2. . Luminatoarele şi cupolele care acoperă atriumurile, vor fi clasa de reacţie la foc A1 sau A2-s1.d0.

. Nu este recomandată dispunerea neseparată de atrium a spaţiilor din clădire cu risc mare sau foarte mare de incendiu. Atunci când se prevăd funcţional spaţii cu risc mare sau foarte mare de incendiu

(comerţ, expoziţii şi altele similare cu densitatea sarcinii termice peste 840 MJ/m2), ele se echipează obligatoriu cu instalaţii automate de semnalizare şi de stingere a incendiilor.

. Nu sunt admise depozite de materiale şi/sau substanţe combustibile neseparate faţă de atriumuri prin elemente rezistente la foc, alcatuite şi dimensionate corespunzător densităţii sarcinii termice din spaţiile

adiacente. - Inchiderile perimetrale ale clădirilor se proiectează, alcătuiesc şi

realizează în aşa fel încât să întârzie propagarea incendiilor de la un nivel la altul, atât pe faţade (prin exteriorul clădirii), cât şi prin interiorul clădirii. - Pentru intârzierea propagării incendiilor pe faţade (prin exteriorul clădirii),

vitrările succesive pe verticală ale închiderilor perimetrale de orice fel se separă prin zone verticale rezistente la foc minimum EI 30, cu înălţimea de cel puţin 1,20 m (măsurată pe verticală), dispuse în planul închiderii perimetrale

sau în interiorul clădirii (adiacent închiderii perimetrale). . Zonele verticale pentru întârzierea propagării incendiilor pe faţade se pot înlocui prin copertine exterioare continui, rezistente la foc REI 30,

cu lăţimea de minimum 1,20 m, (măsurată pe orizontală). - Pereţii cortină utilizaţi la închiderile perimetrale ale clădirilor vor respecta prevederile referitoare la întârzierea propagării focului pe faţade şi prin

interiorul clădirii, realizându-se din materiale şi elemente de construcţie rezistenţe la foc corespunzătoare condiţiilor normate. . În dreptul planşeelor de rezistenţă ale clădirii, spaţiul liber dintre

peretele cortină şi planşeu se etanşază E 30, astfel incât să se asigure întârzierea propagării incendiilor prin interiorul clădirii. . Pereţii cortină se ancorează cu elemente rezistente la foc minimum

R15 de structura de rezistenţă a clădirii pe care o închide perimetral.




45

. Materialele termoizolante utilizate la pereţii cortină pot fi din clasele de reacţie la foc A1, A2, B sau C.

- La clădirile cu risc foarte mare de incendiu şi explozie volumetrică, planşeele şi elementele lor de susţinere vor fi astfel proiectate şI executate

încât să nu fie deplasate de explozie, îndeplinind aceleaşI condiţii cu pereţii rezistenţi la explozie prevăzuţi la spaţiul respectiv. . Acoperişurile clădirilor cu risc foarte mare de incendiu şi explozie

volumetrică trebuie trebuie să fie fără pod. - Încăperile şi spaţiile cu riscuri foarte mari de incendiu şi/sau explozie volumetrică, atunci când în mod justificat tehnic sunt dispuse în clădiri cu alte

destinaţii, se separă de restul clădirii prin pereţi şi planşee rezistente la foc şi după caz rezistente la explozie. . Practicarea golurilor în pereţii rezistenţi la explozie volumetrică nu

este admisă decât în cazuri excepţionale, impuse de necesităţi tehnologice sau funcţionale şi numai dacă sunt protejate cu elemente de închidere corespunzătoare.

. Străpungerea pereţilor rezistenţi la explozie volumetrică de către tuburi, conducte, conductoare sau cabluri electrice este admisă numai în cazuri de strictă necesitate şi numai în condiţiile luării măsurilor

corespunzătore de protecţie care să asigure împiedicarea trecerii amestecurilor cu risc de explozie. - La încăperile şi spaţiile cu risc de explozie volumetrică nu sunt admise

tavane suspendate, pardoseli supraînălţate şi zone neventilate care să faciliteze producerea concentraţiilor periculoase de aer cu gaze, vapori sau praf combustibil.

. În încăperile cu degajări de praf combustibil, finisajele vor permite curăţarea uşoară a suprafeţelor. - Încăperile şi spaţiile închise cu risc de explozie volumetrică se prevăd cu

goluri pentru decomprimare în caz de explozie dispuse în pereţii exteriori sau în acoperiş, având aria totală de minimum 0,05 m2 pentru 1,00 m3 din volumul încăperii respective.

. Adoptarea unui procent mai mic de goluri pentru decomprimare în caz de explozie este posibilă numai pe baza unui calcul justificativ din care să rezulte că prin aceasta stabilitatea clădirii în caz de explozie nu

este afectată. . Golurile pentru decomprimare se amplasează, pe cât posibil, în

vecinătatea surselor de iniţiere a exploziei, avându-se în vedere ca prin dispunerea acestor goluri, efectul exploziei în exteriorul clădirii să nu afecteze clădiri învecinate sau căi publice de circulaţie.

. Golurile prevăzute pentru decomprimare în caz de explozie volumetrică pot închise sau neînchise. Elementele lor de închidere vor fi proiectate şi realizate astfel încât să cedeze la presiunea datorată

exploziei, dar cel mult 118 daN/m2 şi pot fi constituite din panouri sau porţiuni de perete sau acoperiş de tip uşor, dislocabile sau rabatabile ori din ferestre şi/sau luminatoare cu geam simplu

(nearmat ori termoizolator).




46

. În spaţiile în care se pot produce amestecuri explozive de aer cu gaze, vapori sau praf, stratul de uzură al pardoselilor trebuie

executat din materiale care la lovire să nu producă scântei capabile să iniţieze aprinderea respectivelor amestecuri explozive. . În încăperile şi spaţiile cu pericol de explozie volumetrică, tâmplăria

şi sistemele ei de acţionare se vor realiza sau proteja astfel încât prin manevrare, să nu producă scântei capabile să iniţieze aprinderea amestecurilor explozive.

. Clădirile, încăperile şi zonele cu pericol de explozie volumetrică vor avea precizată zonarea riscurilor de explozie, conform prevederilor reglementărilor tehnice de specialitate aplicabile.

. La delimitarea zonelor din clădiri până la care se extind măsurile de protecţie impuse de riscurile de explozie volumetrică, se are în vedere posibilitatea prezenţei amestecurilor de aer cu gaze, vapori sau praf

în concentraţii cu risc de explozie în timpul funcţionării normale şi în caz de avarie a instalaţiilor utilitare aferente.

- Încăperile centralelor termice aferente sistemelor de încălzire centrală cu apă caldă sau supraîncălzită, se separă de restul clădirii prin pereţi şi planşee rezistente la foc, iar golurile de comunicare funcţională cu restul clădirii se

protejază cu uşi EI 15-c. - Încăperile pentru ventilatoare, filtre, camere de desprăfuire şi cicloane

prin care se vehiculează gaze, vapori, praf sau deşeuri combustibile, se separă faţă de restul clădirii prin pereţi şi după caz cu planşee rezistente la foc şi explozie.

. Calea de acces la aceste încăperi se recomandă direct din exterior iar atunci cănd nu este posibil şi trebuie asigurată din clădire, se protejază obligatoriu cu încăpere tampon, alcatuită şi ventilată în

suprapresiune, corespunzător prevederilor reglementărilor tehnice aplicabile. - Gospodăriile de apă pentru stingerea incendiului (staţia de pompare,

rezerva de apă şi dispozitivele aferente), se separă faţă de restul clădirii prin pereţi şi planşee rezistente la foc. . Staţia de pompare a apei pentru stingerea incendiului va avea

asigurată o cale de acces uşor din exterior. . Aceleaşi măsuri de separare cu pereţi şi planşee sunt obligatorii şi pentru încăperile în care sunt amplasate sursele de alimentare de

bază şi de rezervă ale staţiilor de pompare a apei pentru stingerea incendiilor (posturi trafo, grupuri electrogene, pompe cu motoare termice).

. Staţia de pompare a apei pentru stingerea incendiilor poate să comunice cu restul clădirii printr-un gol funcţional protejat cu uşă rezistentă la foc sau prin incăpere tampon ventilată în suprapresiune

(dacă nu are ferestre direct spre exterior prin care săse evacueze fumul) şi prevăzută cu uşi rezistente la foc.

- Galeriile, canalele şi estacadele destinate transportului materialelor sau substanţelor combustibile, cele care trec pe deasupra clădirilor, precum şi

mailto:%5enc@peri




47

cele care constituie căi de evacuare a utilizatorilor, vor avea pereţi şi planşee rezistente la foc.

. Montarea neseparată în aceeaşi galerie, canal sau estacadă a unor conducte ori sisteme de transport pentru lichide sau gaze al căror amestec poate iniţia incendiu sau explozie, nu este admisă.

. Galeriile, canalele şi estacadele inchise, prin care se transportă materiale ori substanţe combustibile, vor avea asigurate posibilităţi de evacuare a fumului în caz de incendiu (desfumare), prin tiraj

natural-organizat (minimum 1% din arie) sau prin tiraj mecanic. . La intrarea în clădiri a canalelor, galeriilor şi estacadelor închise de orice fel, golurile respective se protejază în funcţie de natura

materialelor din care sunt realizate şi a celor transportate, de destinaţia spaţiilor spre care acced şi de rolul peretelui în asigurarea securităţi la incendiu a clădirii, dar minimum EI 60.

- Sunt exceptate estacadele, galeriile şi canalele deschise, realizate din elemente rezistente la foc (R 15) prin care se transportă materiale incombustibile,

la care protejarea golurilor este obligatorie numai atunci când traversează pereţi rezistenţi la foc care delimitează compartimente de incendiu.

- Pereţii tuturor ghenelor verticale pentru instalaţii (conducte, cabluri, tuburi, etc.), precum şi trapele şi uşile de vizitare ale acestora, vor fi rezistente

la foc. - La trecerea prin planşee, ghenele verticale pentru instalaţii vor avea închise spaţiile dintre tuburi, conducte sau cabluri şi elementul străpuns, cu

materiale rezistente la foc. - La trecerea prin elemente rezistente la foc care delimitează compartimente de incendiu, ghenele pentru instalaţii se inchid în jurul

conductelor şi a cablurilor, cu materiale care asigură rezistenţa la foc echivalentă cu cea a elementului străpuns.

- Coşurile de fum, sobele şi în general echipamentele, aparatele şi dispozitivele de incălzire locală sau care radiază căldură, se alcătuiesc, execută şi izolează faţă de elementele combustibile ale clădirii conform

prevederilor reglementărilor tehnice aplicabile domeniului respectiv, astfel încât acestea să nu iniţieze incendii prin convecţie sau radiaţie.

- Hotele de captare a degajărilor de căldură ale echipamentelor, dispozitivelor, aparatelor etc. şi tubulatura acestora, vor fi etanşe la foc şi izolate faţă de elementele şi materialele combustibile situate la mai puţin

de 1,00 m. - Elementele de construcţie care separă camere, compactoare şi

crematorii pentru gunoi faţă de restul clădirii, vor fi rezistente la foc, iar golurile de circulaţie funcţională protejate cu elemente de închidere rezistente la foc.




48

. Camerele si compactoarele pentru gunoi vor avea asigurată evacuarea fumului in caz de incendiu (desfumare) prin tiraj natural-

organizat (minimum 1% din aria lor), sau prin tiraj mecanic. - Tuburile pentru gunoi sau alte materiale ori substanţe vor fi realizate din materiale R 15 iar căile de acces din nivelurile clădirii la acestea, se prevăd

din exterior (prin logii, balcoane, terase) sau din interior prin incăperi tampon ventilate în suprapresiune şi prevăzute cu uşi rezistente la foc.

- Înglobarea încăperilor de depozitare a materialelor şi substanţelor combustibile în clădiri civile sau de producţie este admisă atunci când considerente funcţionale o impun şi sunt asigurate condiţiile şi măsurile de

securitate la incendiu stabilite în reglementările tehnice. . La încăperile de depozitare a materialelor şi substanţelor combustibile solide cu aria mai mare de 36,00 m² şi densitatea sarcinii

termice peste 420 Mj/m² este obligatorie separarea lor faţă de restul clădirii prin pereţi şi planşee rezistente la foc, precum şi asigurarea evacuării fumului (desfumarea) în caz de incendiu.

. Evacuarea fumului în caz de incendiu (desfumarea) din încăperile de depozitare se poate asigura prin tiraj natural-organizat, cu dispozitive de evacuare a fumului cu deschidere automată şi manuală în caz de incendiu

având aria liberă de minimum 1 % din aria pardoselii încăperii şi admisii de aer sau prin tiraj mecanic (evacuare mecanică a fumului şi admisie de aer natural-organizată sau mecanică), corespunzător prevederilor

reglementărilor tehnice de specialitate. - Încăperile pentru depozitarea a maximum 20 m3 lichide combustibile necesare consumului funcţional al instalaţiilor utilitare aferente clădirii

(centrala termică, grup electrogen, centrale de încălzire cu aer cald etc.), precum şi a celor aferente funcţionării unor echipamente hidraulice (ascensoare, platforme etc.), se separă de restul clădirii cu pereţi şi planşee

rezistente la foc. . Încăperile pentru depozitarea a maximum 20 m3 lichide combustibile necesare consumului funcţional al instalaţiilor utilitare aferente clădirii,

pot avea un gol de acces pentru vizitare practicat în elementele de separare faţă de restul clădirii, protejat cu element de închidere rezistent la foc şi prevăzut cu parapet sau prag cu înălţimea astfel

stabilită încât în caz de avarie să nu fie posibilă scurgerea lichidului combustibil în afara încăperii. . La încăperile pentru depozitarea a maximum 20 m3 lichide

combustibile necesare consumului funcţional al instalaţiilor utilitare aferente clădirii nu este obligatorie prevederea panourilor de decomprimare şi a dispozitivelor de evacuare a fumului

(desfumare). Rezervoarele pentru lichide combustibile se prevăd cu preaplin şi conductă de aerisire cu opritor de flăcări amplasat în exteriorul clădirii.

- În centrala termică din orice clădire este admisă amplasarea unui rezervor de zi cu capacitatea de maximum 2,00 m3 lichid combustibil.

- În afară de rezervorul de zi din centrala termică şi a celui de 20 m3, altă rezervă de combustibil lichid necesară instalaţiilor utilitare ale clădirii se

mailto:reglement@rilor




49

prevede numai în afara cădirii, conform prevederilor specifice depozitelor de lichide combustibile.

- În centrala termică care funcţionează cu combustibili solizi se poate amplasa un buncăr de zi pentru combustibil solid, cu capacitatea maximă de 1,50 m³.

. Depozitarea unei rezerve de maximum 3,00 m³ combustibil solid necesară centralei termice aferente clădirii, se poate asigura în încăpere separată prin pereţi şi planşee rezistente la foc, fiind admisă

comunicarea cu centrala termică prin gol protejat cu element de închidere rezistent la foc. . Buncărele pentru combustibil solid (cu capacitatea de 1,50 m³) şi

pâlniile de alimentare a instalaţiilor de ardere aferente centralelor termice din clădiri, trebuie să fie rezistente la foc R 15.

Limitarea propagării fumului şi a focului în clădiri.

- Elementele de construcţii utilizate pentru limitarea propagării incendiilor şi

după caz, a exploziilor volumetrice, precum şi a efectelor acestora, sunt constituite din pereţi şi planşee rezistente la foc şi respectiv rezistente la explozie.

. Golurile de circulaţie funcţională practicate în elementele de construcţii cu rol de limitare a propagării incendiilor şi/sau a exploziilor se protejază obligatoriu cu elemente de închidere (uşi, obloane,

cortine, încăperi tampon sau tamburi deschişi), alcătuite şi dimensionate corespunzător. - În funcţie de densitatea cea mai mare a sarcinii termice din spaţiile pe

care le desparte, pereţii şi planşeele de limitare a propagării incendiilor trebuie să fie rezistenţi la foc. . Pereţii şi panşeele care delimitează compartimente de incendiu se

execută din materiale care asigură rezistenţa la foc normată, dar minimum EI 180 şi se amplasează, alcătuesc şi dimensionează astfel încât să reziste la efectele incendiilor din compartimentele de incendiu

pe care le separă. . Elementele de construcţie rezistente la foc care separă spaţii cu risc foarte mare de incendiu şi explozie, trebuie să îndeplinească atât

condiţiile de rezistenţă la foc, cât şi cele specifice pereţilor şi planşeelor rezistente la explozie, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.

- Rezemarea grinzilor metalice pe pereţii rezistenţi la foc se realizează astfel încât grinda dilatată în caz de incendiu să nu dea împingeri laterale în

pereţi. - Încăperile cu risc mare şi foarte mare de incendiu se separă de restul

clădirii cu pereţi şi planşee rezistente la foc, corespunzator densităţii sarcinii termice din încăperile adiacente conform prevederilor reglementărilor tehnice, iar golurile de comunicare funcţională vor fi protejate cu uşi rezistente la foc

sau incăperi tampon ventilate în suprapresiune atunci când nu au ferestre directe spre exterior şi prevăzute cu uşi rezistemte la foc.




50

- Separarea diferitelor funcţiuni cu risc mijlociu de incendiu faţă de restul

clădirii se asigură prin pereţi şi planşee rezistente la foc, iar golurile funcţionale vor fi protejate cu elemente de închidere rezistente la foc.

- Elementele de separare a funcţiunilor cu risc foarte mic sau mic de incendiu vor respecta condiţiile de încadrare în nivelul asigurat de stabilitate la incendiu al clădirii iar golurile de circulaţie funcţională vor fi protejate cu

elemente de închidere. - Pentru limitarea propagării uşoare a incendiilor în clădiri cu aria mai mare de

10400 m² care nu au pereţi interiori despărţitori, este obligatorie prevederea unui sistem de evacure a fumului şi gazelor fierbinţi, proiectat şi realizat conform prevederilor reglementărilor tehnice aplicabile.

Evacuare fum (desfumare)

- Prin evacuarea fumului (desfumare) în caz de incendiu, se urmăreşte extragerea fumului din partea superioară a încăperilor incendiate ale clădirii în

scopul asigurării condiţiilor de evacuare a utilizatorilor, a facilitării intervenţiei de stingere şi a limitării propagării uşoare a incendiilor. . Prin evacuarea fumului prin tiraj mecanic, se va asigura evacuarea

fumului din partea superioară a încăperii, situată la peste 1,80 m faţă de pardoseală. . Instalaţiile de ventilare normală a clădirii pot fi utilizate şi pentru

evacuarea fumului în caz de incendiu, dacă îndeplinesc condiţiile specifice ambelor funcţiuni. - Evacuărea fumului produs în caz de incendiu (desfumarea), este obligatorie

în general la: . încăperi şi săli aglomerate ; . încăperi cu risc mare sau foarte mare de incendiu ;

. încăperi de depozitare a materialelor şi/sau substanţelor combustibile cu densitatea sarcinii termice peste 420 Mj/m² şi aria mai mare de 36,00 m² ;

. clădiri blindate şi încăperi blindate cu aria mai mare de 800 m² şi riscuri de incendiu mari sau foarte mari; . clădiri monobloc cu riscuri mari sau foarte mari de incendiu ;

. case de scări închise, supraterane sau subterane, care nu au ferestre directe spre exterior şi asigură evacuarea utilizatorilor a mai mult de două niveluri ale clădirii;

. case de scări închise, încăperi tampon şi circulaţii comune ale utilizatorilor clădirilor înalte şi foarte înalte, care nu au ferestre directe spre exterior prin care să se evacueze fumul în caz de

incendiu ; . atriumuri închise ; . clădiri şi încăperi subterane pentru agrement, comerciale sau

alimentaţie publică, cu capacitatea maximă simultană mai mare de 50 de utilizatori;




51

. parcaje închise, subterane sau supraterane;

. degajamente (coridoare) protejate de evacuare a utilizatorilor

din clădiri cu orice destinaţie, cu lungimi mai mari de 30,00 m şi care nu au ferestre directe spre exterior prin care să se evacueze fumul în caz de incendiu sau prevăzută

suprapresiune. - Evacuarea fumului în caz de incendiu (desfumarea), se realizează prin tiraj natural-organizat sau prin tiraj mecanic, asigurându-se circulaţia

ascendentă a aerului în spaţiul care se desfumează şi evacuarea fumului în raport cu aerul introdus.

. În ambele sisteme de tiraj, evacuarea fumului în caz de incendiu

(desfumarea), se realizează prin guri de evacuare a fumului, amplasate, alcătuite şi dimensionate potrivit prevederilor reglementărilor tehnice aplicabile, dispuse la partea superioară a

pereţilor, la minimum 1,80 m faţă de pardoseala încăperii sau în acoperiş şi guri de admisie a aerului.

. Gurile de evacuare a fumului pot comunica direct cu exteriorul sau

prin canale ori ghene de evacuare a fumului, astfel distribuite încât să asigure circulaţia aerului în volumul protejat şi evacuarea fumului în caz de incendiu.

. Introducerea aerului se realizează prin guri de admisie a aerului dispuse la partea inferioară a spaţiilor ce se desfumează (cu marginea lor superioară la maximum 1,00 m faţă de pardoseală), guri ce pot comunica cu

exteriorul direct sau prin canale ori ghene de admisie a aerului. . Admisia aerului pentru oricare sistem de evacuare a fumului în caz de incendiu (desfumare), poate fi naturală sau mecanică. Admisia aerului

trebuie să reprezinte 75% din debitul de fum evacuat, cu o toleranţă de plus sau minus 10%. . Încăperile care au uşi directe în exteriorul clădirii se consideră că

au asigurată admisia de aer necesară desfumării în caz de incendiu. . Gurile de evacuare a fumului în caz de incendiu, precum cele de admisie a aerului se dispun alternat şi pot fi deschise permanent (grile) sau

închise cu dispozitive care se deschid automat în caz de incendiu (trape sau voleţi). . Atunci când se utilizează, voleţii vor fi rezistenţi la foc la gurile de

evacuare a fumului şi etanşi la foc la gurile de admisie a aerului. . Dispozitivele de evacuare a fumului în caz de incendiu prin tiraj

natural-organizat amplasate în pereţii exteriori ai clădirilor (goluri, trape,

voleţi), asigură desfumarea încăperii respective pe maximum 30,00 m adâncime.

- Scările supraterane închise prin care se asigură evacuarea utilizatorilor din mai mult de două niveluri ale clădirii, se prevăd cu sistem de evacuare a fumului în caz de incendiu (desfumarea), prin tiraj natural-organizat.

. Evacuarea fumului (desfumarea) prin tiraj natural-organizat a casei de scări închise, se realizează prin deschiderea automată a dispozitivului de evacuare a fumului, amplasat la ultimul nivel al casei scării (trapa) şi a

gurii de admisie a aerului, prevăzută în partea de jos a casei scării. Dispozitivele cu deschidere automată vor avea şi acţionări manuale.




52

. Dispozitivul de evacuare a fumului (trapa), trebuie să asigure aria liberă de 5% din aria cea mai mare a unui nivel al casei de scări

închise, dar cel puţin 1,00 m2. Deschiderea dispozitivului de evacuare a fumului (trapei) şi a admisiei de aer trebuie să poată fi comandate manual de la nivelul căii de acces din exterior la scară şi de la

serviciul privat de pompieri (atunci când acesta este prevăzut). . Admisia aerului în casele de scări închise se poate asigura prin tiraj natural – organizat sau prin tiraj mecanic.

. Evacuarea fumului în caz de incendiu (desfumarea) din casele de scări supraterane închise nu este admisă prin tiraj mecanic. . Evacuarea fumului (desfumarea) în caz de incendiu din casele de

scări închise subterane prin care se asigură evacuarea utilizatorilor din mai mult de două niveluri ale clădirii, poate fi realizată prin tiraj natural-organizat sau prin tiraj mecanic.

- Pentru evitarea inundării cu fum a degajamentelor protejate, precum şi a circulaţiilor comune orizontale închise cu lungimea mai mare de 30,00 m

care nu au ferestre directe spre exterior, se asigură: . punerea lor în suprapresiune faţă de încăperile adiacente cu care comunică, atunci când se află în clădiri care nu sunt înalte sau foarte

înalte; . evacuarea fumului în caz de incendiu (desfumare) şi admisia de aer prin tiraj natural-organizat ori prin tiraj mecanic, atunci când se află

în clădiri înalte sau foarte înalte. - Punerea în suprapresiune a circulaţiilor trebuie astfel realizată încât

presiunea pe uşi să nu depăşească 80 Pa. - La proiectarea şi realizarea evacuării fumului în caz de incendiu (desfumării)

prin tiraj natural-organizat a circulaţiilor comune orizontale închise din clădiri înalte sau foarte înalte, se respectă următoarele reguli: . gurile de admisie a aerului şi gurile de evacuare a fumului se dispun

alternat, la distanţe orizontale măsurate în axele circulaţiilor respective, care să nu depăşescă 10,00 m în linie dreaptă sau 7,00 m în linie frântă;

. uşile încăperilor accesibile utilizatorilor trebuie să fie situate la mai mult de 2,00 m de orice gură de evacuare a fumului; . gurile de admisie a aerului şi cele de evacuare a fumului vor avea arii

de minimum 0,10 m2 pentru fiecare unitate de trecere (flux) de evacuare a circulaţiei comune orizontale din zona care se desfumează;

. gurile de admisie a aerului se dispun cu partea lor superioară la maximum 1,00 m faţă de pardoseală, iar gurile de evacuare a fumului vor avea parapetul de minimum 1,80 m faţă de pardoseală

(amplasate în treimea superioară a pereţilor circulaţiei comune orizontale sau în plafonul acesteia);

- Golurile din pereţii de închidere perimetrală (permanent deschise sau închise cu elemente care se deschid automat în caz de incendiu), pot




53

constitui guri de introducere a aerului sau de evacuare a fumului, dacă respectă condiţiile de dispunere şi dimensionare.

- La proiectarea şi realizarea evacuării fumului (desfumare) prin tiraj mecanic a circulaţiilor comune orizontale închise din clădiri înalte sau foarte înalte, se

respectă următoarele reguli: . gurile de admisie a aerului şi de evacuare a fumului se dispun alternat, la distanţe orizontale măsurate în axele circulaţiilor

respective, care să nu depăşească 15,00 m în linie dreaptă şi 10,00 m în linie frântă; . uşile încăperilor accesibile utilizatorilor trebuie să fie situate la mai

mult de 2,00 m de orice gură de evacuare a fumului; . gurile de admisie a aerului se dispun cu partea lor superioară la maximum 1,00 m de pardoseală, iar gurile de evacuare a fumului vor

avea parapetul de minimum 1,80 m faţă de pardoseală (amplasate în treimea superioară a pereţilor circulaţiei comune orizontale sau în plafonul acesteia);

. porţiunile de circulaţie comună orizontală cuprinse între o gură de admisie a aerului şi o gură de evacuare a fumului, trebuie să aibă asigurat un debit de extragere de cel puţin 0,5 m3/s pentru fiecare

unitate de trecere (flux) de evacuare a circulaţiei comune orizontale din zona care se desfumează.

- Indiferent de sistemul de evacuare a fumului (desfumării) în caz de incendiu adoptat, tubulaturile de evacuare a fumului şi cele de admisie a aerului vor fi distincte.

. Secţiunea tubulaturilor va fi egală cu cea a gurilor la care sunt racordate, iar raportul dintre laturile secţiunii tubulaturilor nu va fi mai mic de 2.

. În interiorul încăperii care se desfumează, tubulaturile de evacuare a fumului şi cele de admisie a aerului trebuie să fie realizate din materiale clasa de reacţie la foc A1 sau A2-s2,d0, etanşe la foc.

. La trecerea prin spaţii cu alte destinaţii, tubulaturile de evacuare a fumului şi cele de admisie a aerului vor fi rezistente la foc.

- Tubulaturile de evacuare a fumului şi cele de admisie a aerului se pot racorda la ghene verticale individuale sau la ghene verticale colectoare , protejate cu pereţi rezistenţi la foc.

- Sistemele de evacuare a fumului din nivelurile supraterane ale clădirii trebuie să fie independente de cele ale nivelurilor subterane.

- Ghenele verticale de evacuare a fumului în caz de incendiu vor avea capetele prin care se evacuează fumul amplasate la partea superioară a

clădirilor, dispuse în exterior, la distanţă de minimum 1,50 m faţă de elemente combustibile. . Între prizele de aer proaspăt şi capetele ghenelor de evacuare a

fumului în exteriorul clădirii, se asigură distanţa minimă de 8,00 m.




54

. Capetele ghenelor de evacuare a fumului se amplasează astfel încât vântul dominant să nu conducă fumul spre prizele de aer.

- Ventilatoarele de evacuare a fumului în caz de incendiu prin tiraj mecanic trebuie să fie rezistente la foc clasa F400 120, conform SR EN 12101-3.

. La clădirile echipate cu instalaţii automate de stingere a incendiilor tip sprinkler, ventilatoarele de evacuare a fumului în caz de incendiu pot fi clasa F300 120, conform SR EN 12101-3.

- La intrarea în funcţiune a oricărui sistem de evacuare a fumului în caz de incendiu se asigură întreruperea automată a funcţionării instalaţiilor de

ventilare normală ale clădirii. - Ventilatoarele de introducere a aerului şi de evacuare a fumului în caz de

incendiu se alimentează obligatoriu din sursa de bază şi sursa de rezervă.

- Starea de funcţionare şi de nefuncţionare a ventilatoarelor aferente sistemelor de evacuare a fumului în caz de incendiu (desfumării), va fi semnalizată la serviciul privat de pompieri sau în alte locuri unde permanenţa

este asigurată. - În clădiri cu aria mai mare de 10400 m² care nu au pereţi interiori

despărţitori, se asigură limitarea propagării uşoare a incendiilor prin sistem de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi. . Sistemul poate fi realizat cu tiraj natural-organizat cu prin tiraj

mecanic, conform prevederilor reglementărilor tehnice aplicabile. - În situaţiile în care acţionarea manuală nu se poate realiza din apropierea

dispozitivelor de evacuare a fumului (trape, cupolete etc.) iar centralizarea comenzilor nu este justificată tehnic, prevederea acţionărilor manuale nu este obligatorie.

- Deschiderea dispozitivelor de evacuare a fumului (desfumare) în caz de incendiu şi a celor de admisie a aerului, se poate face individual sau în grup.

- În clădirile prevăzute cu instalaţii automate de stingere a incendiilor, acţionarea deschiderii automate a dispozitivelor de evacuare a fumului (desfumare) trebuie să se facă după pornirea instalaţiilor automate de

stingere. - La clădirile etajate, evacuarea fumului (desfumarea), se asigură separat pentru fiecare nivel al clădirii iar canalele respective care traversează alte

niveluri ale clădirii vor avea pereţi rezistenţi la foc. . Sunt exceptate situaţiile deosebite, justificate tehnic, care sunt stabilite prin reglementări tehnice specifice.

- În clădirile prevăzute cu luminatoare, evacuarea fumului (desfumarea) se poate asigura şi prin ochiuri mobile ale acestora care au asigurată

deschiderea automată în caz de incendiu şi îndeplinesc condiţiile specifice trapelor de evacuare a fumului.




55

Protecţia golurilor funcţionale din elementele de construcţie

cu rol de limitare a propagării incendiilor.

- Golurile funcţionale de circulaţie, transport sau supraveghere practicate în pereţii şi planşeele rezistente la foc, se protejează împotriva propagării

fumului şi a focului, conform prevederilor reglementărilor tehnice. Goluri în pereţi.

- Elementele de protecţie a golurilor din pereţii rezistenţi la foc, sunt constituite din:

uşi, obloane, cortine;

încăperi tampon;

tamburi deschişi.

- Uşi, obloane şi cortine rezistente la foc.

. Cele care protejază golurile funcţionale din pereţii şi planşeele rezistente la foc trebuie să îndeplinească condiţiile de rezistenţă la foc prevăzute în normativul P 118-99 şi reglementările tehnice aplicabile.

. Uşile rezistente la foc (cu rezistenţe la foc EI 45-c, EI 60-c, EI 90-c, EI 120-c) şi pot fi:

- cu deschidere obişnuită (cu balamale sau pivoţi);

- glisante (pe orizontală); - ghilotină (glisante pe verticală).

. Uşile rezistente la foc cu deschidere obişnuită (cu balamale sau pivoţi): . pot fi utilizate pe căile de evacuare a utilizatorilor clădirii, dacă

nu se pot bloca în timpul incendiilor; . se prevăd obligatoriu cu dispozitive de autoînchidere sau cu dispozitive de închidere automată în caz de incendiu.

- Uşile glisante rezistente la foc (pe orizontală): . nu constituie căi de evacuare a utilizatorilor clădirii;

. se prevăd obligatoriu cu dispozitive de autoînchidere sau cu dispozitive de închidere automată în caz de incendiu.

- Uşile ghilotină rezistente la foc (glisante pe verticală): . nu constituie căi de evacuare a utilizatorilor clădirii; . se prevăd obligatoriu cu dispozitive de închidere automată în

caz de incendiu. . Obloanele rezistente la foc:

. pot fi realizate similar uşilor rezistente la foc. . Cortinele rezistente la foc:

. nu constituie căi de evacuare a utilizatorilor clădirii;




56

. se prevăd obligatoriu cu dispozitive de închidere automată în caz de incendiu;

. sunt glisante vertical; . se pot realiza din materiale rigide (similar uşilor ghilotină rezistente la foc) sau din materiale elastice rulate la partea

superioară a golului protejat. - Dispozitivele de autoînchidere a uşilor rezistente la foc sunt mecanice şi

dispuse pe tâmplărie sau în pardoseală (după deschiderea uşii, dispozitivul o readuce automat în poziţia închis).

- Dispozitivele de închidere automată a uşilor rezistente la foc sunt cu acţionare automată în caz de incendiu. . Uşile sunt normal în poziţie deschisă, iar în caz de incendiu este

comandată automat închiderea lor. . Acţionarea închiderii uşii este comandată de:

- automat de către instalaţia de semnalizare a incendiilor a

clădirii sau de senzorul propriu al uşii; - un declanşator automat termic local;

- acţionare locală manuală, iar atunci când clădirea are seviciu

privat de pompieri se asigură acţionarea închiderii şi de la acest serviciu.

- La uşile rezistente la foc cu două canate, indiferent de dispozitivul de

închidere utilizat, se prevede un sistem de asigurare a ordinii închiderii canatelor.

- Încăperi tampon rezistente la foc. - Atunci când datorită unor condiţii funcţionale protecţia golurilor de circulaţie

din pereţii de separare rezistenţi la foc nu se poate realiza cu uşi, obloane sau cortine rezistente la foc, precum şi în cazurile în care reglementările tehnice o prevăd, golurile se pot proteja cu încăperi tampon rezistente la foc.

- În principal, încăperile tampon rezistente la foc, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: . pereţii şi planşee acestora trebuie să fie rezistenţi la foc potrivit

prevederilor reglementărilor tehnice, iar atunci când protejază goluri din pereţi rezistenţi şi la explozie volumetrică pereţii vor fi şi rezistenţi la explozie;

. golurile de circulaţie funcţională şi de evacuare a utilizatorilor practicate în pereţii încăperilor tampon se protejază cu uşi rezistente la foc, potrivit prevederilor reglementărilor

tehnice; . încăperile tampon care nu au ferestre directe spre exterior se prevăd cu sistem de ventilare în suprapresiune sau sistem de

evacuare a fumului în caz de incendiu (desfumare). . încăperile tampon rezistente la foc pot fi amplasate alipit peretelui rezistent la foc sau călare pe perete,

recomandându-se amplasarea lor spre încăperea cu densitatea sarcinii termice mai mică.




57

- În cazurile în care datorită necesităţilor funcţionale sau tehnologice nu se

poate realiza protecţia golurilor din pereţii rezistenţi la foc cu uşi, obloane, cortine sau încăperi tampon rezistente la foc, pot fi prevăzuţi tamburi deschişi.

- Tamburii deschişi sunt constituiţi din mici tuneluri echipate cu instalaţii de stingere cu apă, prevăzute cu sprinklere deschise (drencere). - Tamburii deschişi trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

. lăţimea lor va fi egală cu cea a golului protejat, iar lungimea va fi de minimum 4,00 m; . pereţii şi planşeele vor fi fără goluri şi rezistenţi la foc conform

prevederilor reglementărilor tehnice; . să fie prevăzuţi cu sprinklere deschise (drencere) cu acţionare automată şi/sau manuală în caz de incendiu, amplasate câte

unul la fiecare 1,00 m2 de suprafaţă orizontală a tamburului; . tamburii deschişi pot fi amplasaţi alipit peretelui rezistent la foc sau călare pe perete, recomandându-se amplasarea lor

spre încăperea cu densitatea sarcinii termice mai mică. - Goluri în planşee.

- Planşeele rezistente la foc sunt elemente de construcţie orizontale sau înclinate care delimitează spaţii închise din clădiri.

- Golurile funcţionale din planşeele rezistente la foc, se protejează conform prevederilor reglementărilor tehnice. - Protecţia golurilor din planşeele rezistente la foc, se poate asigura cu:

obloane rezistente la foc;

ecrane şi perdele de sprinklere deschise (drencere).

- Obloane rezistente la foc: . se realizează similar celor de protecţie a golurilor din pereţi.

- Ecrane şi perdele de sprinklere deschise (drencere): . pe conturul golului (sub planşeu) se prevăd ecrane continui R 15 cu

înălţimea de minimum 0,50 m şi perdele de apă cu sprinklere deschise (drencere), cu intrare automată şi/sau manuală în funcţiune în caz de incendiu.

Evacuarea fumului şi după caz a gazelor fierbinţi

Evacuare fum (desfumare) - Prin evacuarea fumului (desfumare) în caz de incendiu, se urmăreşte

extragerea fumului din partea superioară a încăperilor incendiate ale clădirii , în scopul:

asigurării condiţiilor de evacuare a utilizatorilor;

facilitării intervenţiei de stingere a incendiilor;




58

limitării propagării uşoare a incendiilor.

- Evacuarea fumului în caz de incendiu (desfumarea), se realizează prin tiraj natural-organizat sau prin tiraj mecanic, asigurându-se circulaţia ascendentă a aerului în spaţiul care se desfumează şi evacuarea fumului în

raport cu aerul introdus. - Evacuarea fumului (desfumarea) nu este obligatorie în zonele situate la mai puţin de 30,00 m de pereţii exteriori ai clădirii, care au în treimea superioară

goluri permanent deschise sau protejate cu dispozitive care se deschid automat în caz de incendiu şi asigură suprafaţa liberă normată pentru evacuarea fumului (desfumarea) prin tiraj natural-organizat.

- Evacuarea fumului în caz de incendiu (desfumarea), se realizează potrivit prevederilor reglementărilor tehnice de specialitate aplicabile, prin: . guri de evacuare a fumului, dispuse la partea superioară a

pereţilor sau în acoperiş şi . guri de admisie a aerului, dispuse la partea inferioară. - Gurile de evacuare a fumului pot comunica direct cu exteriorul sau prin

canale ori ghene de evacuare a fumului, astfel distribuite încât să asigure circulaţia aerului în volumul protejat şi evacuarea fumului în caz de incendiu. - Introducerea aerului se realizează prin guri de admisie a aerului dispuse la

partea inferioară a spaţiilor ce se desfumează, guri ce pot comunica cu exteriorul direct sau prin canale ori ghene de admisie a aerului. . Admisia aerului pentru oricare sistem de evacuare a fumului

în caz de incendiu (desfumare), poate fi: - naturală sau - mecanică. . Încăperile care au uşi directe în exteriorul clădirii se

consideră că au asigurată admisia de aer necesară desfumării în caz de incendiu. - Gurile de evacuare a fumului în caz de incendiu, precum cele de admisie a

aerului se dispun alternat şi pot fi deschise permanent (grile) sau închise cu dispozitive care se deschid automat în caz de incendiu (trape sau voleţi).

- Atunci când pentru închiderea gurilor se utilizează voleţi, aceştia vor fi rezistenţi la foc (EI 60) la gurile de evacuare a fumului şi etanşi la foc (E 60) la gurile de admisie a aerului.

- Evacuarea fumului prin tiraj mecanic, va asigura evacuarea fumului din partea superioară a încăperii care se desfumează, situată la peste 1,80 m faţă de pardoseală.

- Instalaţiile de ventilare normală a clădirii pot fi utilizate şi pentru evacuarea fumului în caz de incendiu, dacă îndeplinesc condiţiile specifice ambelor funcţiuni.

- În general, asigurarea evacuării fumului produs în caz de incendiu (desfumarea), este obligatorie la:

. săli aglomerate ;

. încăperi de depozitare a materialelor şi/sau substanţelor combustibile cu densitatea sarcinii termice peste 420 Mj/m² şi

aria mai mare de 36,00 m² ;




59

. clădiri blindate şi clădiri monobloc cu riscuri mari sau foarte mari de incendiu ;

. case de scări închise, supraterane sau subterane, care nu au ferestre directe spre exterior şi asigură evacuarea utilizatorilor a mai mult de două niveluri ale clădirii;

. case de scări închise, încăperi tampon şi circulaţii comune ale utilizatorilor clădirilor înalte şi foarte înalte, care nu au ferestre directe spre exterior prin care să se evacueze fumul în

caz de incendiu ; . atriumuri închise; . clădiri şi încăperi subterane pentru agrement, comerciale

sau alimentaţie publică; . parcaje închise, subterane sau supraterane; . degajamente (coridoare) protejate de evacuare a utilizatorilor

din clădiri cu orice destinaţie, cu lungimi mai mari de 30,00 m şi care nu au ferestre directe spre exterior prin care să se evacueze fumul în caz de incendiu sau prevăzută

suprapresiune. - Scările supraterane închise prin care se asigură evacuarea utilizatorilor din

mai mult de două niveluri ale clădirii, se prevăd cu sistem de evacuare a fumului în caz de incendiu (desfumarea), prin tiraj natural-organizat. . Evacuarea fumului (desfumarea) prin tiraj natural-organizat a

casei de scări închise, se realizează prin deschiderea automată a dispozitivului de evacuare a fumului, amplasat la ultimului nivel al casei scării (trapa) şi a gurii de admisie a

aerului, prevăzută în partea de jos a casei scării. Dispozitivele cu deschidere automată vor avea şi acţionări manuale. . Dispozitivul de evacuare a fumului (trapa), trebuie să asigure

aria liberă de 5% din aria cea mai mare a unui nivel al casei de scări închise, dar cel puţin 1,00 m2. Deschiderea dispozitivului de evacuare a fumului (trapei) şi a

admisiei de aer trebuie să poată fi comandate şi manual de la nivelul căii de acces din exterior la scară şi de la serviciul privat de pompieri (atunci când acesta este prevăzut).

- Admisia aerului în casele de scări închise poate fi prin tiraj natural – organizat sau prin tiraj mecanic.

. Evacuarea fumului în caz de incendiu din casele de scări supraterane închise nu este admisă prin tiraj mecanic. . Evacuarea fumului (desfumarea) în caz de incendiu din

casele de scări închise subterane prin care se asigură evacuarea utilizatorilor din mai mult de două niveluri ale clădirii, poate fi realizată prin tiraj natural-organizat sau prin tiraj

mecanic. - Pentru evitarea inundării cu fum a degajamentelor protejate, precum şi a

circulaţiilor comune orizontale închise cu lungimea mai mare de 30,00 m din clădiri obişnuite şi care nu au ferestre directe spre exterior , se asigură:




60

. punerea lor în suprapresiune faţă de încăperile adiacente cu care comunică, atunci când se află în clădiri care nu sunt înalte

sau foarte înalte; . evacuarea fumului (desfumare) şi admisia de aer prin tiraj natural-organizat ori prin tiraj mecanic, atunci când se află în

clădiri înalte sau foarte înalte. - Punerea în suprapresiune a circulaţiilor trebuie astfel realizată încât presiunea pe uşi să nu depăşească 80 Pa.

- La proiectarea şi realizarea evacuării fumului (desfumării) prin tiraj natural-organizat a circulaţiilor comune orizontale închise din clădiri înalte sau

foarte înalte, se respectă următoarele reguli: . gurile de admisie a aerului şi gurile de evacuare a fumului se dispun alternat, la distanţe orizontale măsurate în axele

circulaţiilor respective, care să nu depăşescă 10,00 m în linie dreaptă sau 7,00 m în linie frântă; . uşile încăperilor accesibile utilizatorilor trebuie să fie situate la

mai mult de 2,00 m de orice gură de evacuare a fumului; . gurile de evacuare a fumului vor avea arii de minimum 0,10 m2 pentru fiecare unitate de trecere (flux) de evacuare a

circulaţiei comune orizontale din zona care se desfumează; . gurile de admisie a aerului se dispun cu partea lor superioară la maximum 1,00 m faţă de pardoseală, iar gurile de evacuare

a fumului vor avea parapetul de minimum 1,80 m faţă de pardoseală (amplasate în treimea superioară a pereţilor circulaţiei comune orizontale sau în plafonul acesteia);

- Golurile din pereţii de închidere perimetrală pot constitui guri de introducere a aerului şi/sau de evacuare a fumului, dacă respectă condiţiile de

dispunere şi dimensionare. - La proiectarea şi realizarea evacuării fumului (desfumare) prin tiraj mecanic a circulaţiilor comune orizontale închise din clădiri înalte sau

foarte înalte, se respectă următoarele reguli: . gurile de admisie a aerului şi de evacuare a fumului se dispun alternat, la distanţe orizontale măsurate în axele circulaţiilor

respective, care să nu depăşească 15,00 m în linie dreaptă şi 10,00 m în linie frântă; . uşile încăperilor accesibile utilizatorilor trebuie să fie situate la

mai mult de 2,00 m de orice gură de evacuare a fumului; . gurile de admisie a aerului se dispun cu partea lor superioară la maximum 1,00 m de pardoseală, iar gurile de evacuare a

fumului vor avea parapetul de minimum 1,80 m faţă de pardoseală (amplasate în treimea superioară a pereţilor circulaţiei comune orizontale sau în plafonul acesteia);

. porţiunile de circulaţie comună orizontală cuprinse între o gură de admisie a aerului şi o gură de evacuare a fumului, trebuie să aibă asigurat un debit de extragere de cel puţin 0,5 m3/s

pentru fiecare unitate de trecere (flux) de evacuare a circulaţiei comune orizontale din zona care se desfumează.




61

- Indiferent de sistemul de evacuare a fumului (desfumării) în caz de

incendiu adoptat, tubulaturile de evacuare a fumului şi cele de admisie a aerului vor fi distincte. . Secţiunea tubulaturilor va fi egală cu cea a gurilor la care

sunt racordate, iar raportul dintre laturile secţiunii tubulaturilor nu va fi mai mic de 2. . În interiorul încăperii care se desfumează, tubulaturile de

evacuare a fumului şi cele de admisie a aerului trebuie să fie realizate din materiale clasa de reacţie la foc A1 sau A2, etanşe la foc (E 15-o-i, ve sau ho).

. La trecerea prin spaţii cu alte destinaţii, tubulaturile de evacuare a fumului şi cele de admisie a aerului vor fi rezistente la foc (minimum EI 60 ve sau ho).

. Tubulaturile de evacuare a fumului şi cele de admisie a aerului se pot racorda la ghene verticale individuale sau la ghene verticale colectoare, protejate cu pereţi rezistenţi la foc (EI 120

ve sau ho). . Sistemele de evacuare a fumului din nivelurile supraterane ale clădirii trebuie să fie independente de cele ale nivelurilor

subterane. - Ghenele verticale de evacuare a fumului în caz de incendiu vor avea

capetele prin care se evacuează fumul amplasate la partea superioară a clădirilor, dispuse în exterior, la distanţă de minimum 1,50 m faţă de elemente combustibile.

- Între prizele de aer proaspăt şi capetele ghenelor de evacuare a fumului în exteriorul clădirii, se asigură distanţa minimă de 8,00 m.

. Capetele ghenelor de evacuare a fumului se amplasează astfel încât vântul dominant să nu conducă fumul spre prizele de aer.

- Ventilatoarele de evacuare a fumului în caz de incendiu prin tiraj mecanic trebuie să fie rezistente la foc clasa F400 120 (conform SR EN 12101-3). . La clădirile echipate cu instalaţii automate de stingere a incendiilor

tip sprinkler, ventilatoarele de evacuare a fumului în caz de incendiu pot fi clasa F300 120 (conform SR EN 12101-3).

- La intrarea în funcţiune a oricărui sistem de evacuare a fumului în caz de incendiu se asigură întreruperea automată a funcţionării instalaţiilor de ventilare normală ale clădirii.

- Ventilatoarele de introducere a aerului şi de evacuare a fumului în caz de incendiu se alimentează obligatoriu din sursa de bază şi sursa de rezervă.

- Starea de funcţionare şi de nefuncţionare a ventilatoarelor aferente sistemelor de evacuare a fumului în caz de incendiu (desfumării), va fi

semnalizată la serviciul privat de pompieri sau în alte locuri unde permanenţa este asigurată.




62

- La clădirile etajate, evacuarea fumului (desfumarea), se asigură separat

pentru fiecare nivel al clădirii iar canalele respective care traversează alte niveluri ale clădirii vor avea pereţi rezistenţi la foc (minimum EI 60), cu excepţia situaţiilor deosebite, justificate tehnic, stabilite prin reglementări

specifice. - În clădirile prevăzute cu luminatoare, evacuarea fumului (desfumarea) se poate asigura şi prin ochiuri mobile ale acestora care au asigurată

deschiderea automată în caz de incendiu şi îndeplinesc condiţiile specifice trapelor de evacuare a fumului. - În clădirile prevăzute cu instalaţii automate de stingere a incendiilor,

acţionarea deschiderii automate a dispozitivelor de evacuare a fumului (desfumare) trebuie să se facă după pornirea instalaţiilor automate de stingere.

- Acţionarea sistemului de evacuare a fumului (desfumare), se asigură automat şi manual. . În situaţiile în care deschiderea manuală nu se poate realiza din

apropierea dispozitivelor de evacuare a fumului (trape, cupolete etc.), iar centralizarea comenzilor nu este justificată tehnic, prevederea acţionărilor manuale nu este obligatorie.

. Deschiderea manuală a dispozitivelor de evacuare a fumului (desfumare) în caz de incendiu, se poate face individual sau în grup.

Evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi

- În clădiri cu aria mai mare de 10400 m² care nu au pereţi interiori despărţitori, se asigură limitarea propagării uşoare a incendiilor prin sistem de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, constituit din ecrane dispuse sub

planşeul superior sau după caz, acoperiş, guri de evacuare a fumului şi guri de admisie a aerului. . Sistemul poate fi realizat prin tiraj natural-organizat sau prin tiraj

mecanic. . Ecranele continui vor fi astfel alcătuite şi dispuse încât să realizeze o casetare a spaţiului de sub acoperiş sau planşeul superior.

. Fiecare casetă va fi prevăzută cu cel puţin o gură de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi. . Dispunerea ecranelor se face la marginea elementelor de rezistenţă

din zona riscului potenţial de incendiu. . Nu se admite traversarea ecranelor de către elemente combustibile. - Acţionarea sistemului de evacuare a fumului (desfumare), se asigură

automat şi manual. - În clădirile prevăzute cu instalaţii automate de stingere a incendiilor, acţionarea deschiderii automate a dispozitivelor de evacuare a fumului şi

gazelor fierbinţi trebuie să se facă după pornirea instalaţiilor automate de stingere. - Dispunerea ecranelor coborâte sub acoperiş sau planşeul superior al

spaţiului protejat, în sistemul de evacuare prin tiraj natural-organizat, se




63

realizează în funcţie de densitatea sarcinii termice din spaţiul respectiv, conform prevederilor reglementărilor tehnice.

- Golurile pentru evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi în caz de incendiu se distribuie cât mai uniform în spaţiul protejat şi pot fi permanent deschise sau închise (protejate cu dispozitive cu deschidere automată în caz de incendiu şi

cu acţionări manuale). - Atunci când se asigură evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi prin tiraj mecanic, se respectă condiţiile stabilite în reglementările tehnice.

- Admisiile de aer pot fi naturale sau mecanice şi se dispun la partea de jos a pereţilor spaţiului protejat, cât mai aproape de pardoseală. - Sistemul de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi nu este obligatoriu în

zonele situate la mai puţin de 30,00 m de pereţii exteriori ai clădirii şi care au în treimea superioară goluri permanent deschise sau protejate cu dispozitive care se deschid automat în caz de incendiu şi asigură suprafaţa

liberă normată pentru evacuarea fumului (desfumarea) prin tiraj natural-organizat. - Încăperile şi spaţiile prevăzute cu sisteme de evacuare a fumului şi gazelor

fierbinţi în caz de incendiu nu se mai prevăd cu dispozitive de evacuare a fumului (desfumare). - În clădirile prevăzute cu instalaţii automate de stingere a incendiilor,

acţionarea deschiderii automate a dispozitivelor de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi trebuie să se facă după declanşarea instalaţiilor automate de stingere.

- La clădirile etajate, evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi se asigură separat pentru fiecare nivel al clădirii, iar canalele respective care traversează alte niveluri ale clădirii vor avea pereţi rezistenţi la foc (minimum EI 60).

Căi de evacuare ale utilizatorilor în caz de incendiu şi căi de

intervenţie a formaţiunilor pentru situaţii de urgenţă.

Evacuarea utilizatorilor în caz de incendiu - În clădiri, compartimente de incendiu şi încăperi se asigură căi de evacuare

a utilizatorilor prin care aceştia în caz de incendiu să poată ajunge în exterior, la nivelul terenului sau al unor suprafeţe carosabile, în timpul cel mai scurt şi în condiţii de securitate.

. Pentru circulaţiile funcţionale aferente locurilor în care prezenţa utilizatorilor apare întâmplător sau sunt vizitate de cel mult 8 ori pe schimb pentru control sau verificare, nu este obligatorie îndeplinirea condiţiilor

prevăzute în reglementări pentru căile de evacuare. - Sunt considerate căi de evacuare a utilizatorilor în caz de incendiu, circulaţiile funcţionale care îndeplinesc condiţiile stabilite în prezentul cod de

securitate la incendiu şi asigură ieşirea din clădire prin uşi, coridoare, degajamente, holuri, vestibuluri, tuneluri, case de scări, terase, pasaje de evacuare etc., la nivelul terenului sau al unor suprafeţe carosabile exterioare.

. Căile de circulaţie prevăzute pentru funcţionarea normală a clădirilor trebuie astfel dispuse şi alcătuite încât să asigure şi evacuarea




64

utilizatorilor în caz de incendiu. Căi special destinate evacuării utilizatorilor în caz de incendiu se prevăd numai atunci când cele

funcţionale sunt insuficiente sau nu pot satisface condiţiile normate de securitate la incendiu. . Pot fi considerate căi de evacuare şi trecerile prin încăperi sau spaţii

alăturate prin care se poate circula, dacă acestea nu constituie singura cale de evacuare a utilizatorilor.

- Nu constituie căi de evacuare a utilzatorilor clădirilor în caz de incendiu ascensoarele, uşile glisante, ghilotină sau basculante, uşile antifoc care se pot bloca în poziţia închisă, cortinele rezistente la foc, uşile încuiate

în timpul funcţionării normale a clădirii, trecerile destinate garniturilor de tren care transportă încărcături periculoase, galeriile şi tunelurile prin care se transportă sau vehiculează substanţe cu risc de incendiu, explozie,

intoxicare, afixiere sau abur cu presiune mai mare de 1 barr. . Uşile încuiate în timpul funcţionării normale a clădirii pot constitui a doua cale de evacuare a utilizatorilor unei porţiuni sau a întreagii

clădiri, atunci când alcătuirea şi dimensionarea lor corespund prevederilor codului şi sunt dotate cu sisteme de închidere-deschidere uşor manevrabile şi fără cheie, ce pot fi acţionate din zona ce se

evacuează sau sunt prevăzute cu panouri din sticlă securizată cu dimensiuni care să permită trecerea unităţilor de trecere (fluxurilor) de evacuare. Panourile din sticlă securizată pot fi amplasate şi lângă uşi,

dispuse astfel încât să fie uşor de recunoscut, marcate corespunzător şi prevăzute cu mijloace de spargere şi indicatoare corespunzătoare. . Cea de a doua cale de evacuare a utilizatorilor unor incăperi dispuse

la parter sau demisol şi care nu sunt cu aglomerări de persoane, poate fi constituită din ferestre cu ochiuri mobile de minimum 0,75 m lăţime si 1,00 m înălţime liberă, având parapet de cel mult 1,50 m deasupra

nivelului terenului. . La clădiri înalte, foarte înalte şi la săli aglomerate nu este admisă

asigurarea celei de a doua căi de evacuare prin ferestre. - Numărul, dispunerea, alcătuirea şi finisarea căilor de evacuare a

utilizatorilor, se stabilesc în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice aplicabile, astfel încât să se îndeplinească performanţele corespunzătoare destinaţiei, tipului de clădire şi nivelului de stabilitate la

incendiu asigurat . . Căile de evacuare a utilizatorilor spaţiilor publice subterane vor fi independente de cele ale nivelurilor supraterane cu altă destinaţie, iar

comunicarea între acestea este admisă numai în condiţiile prevăzute în reglementările tehnice aplicabile.

- Traseele căilor de evacuare a utilizatorilor unei clădiri care necesită două căi de evacuare în caz de incendiu, trebuie să fie distincte şi independente, astfel stabilite încât să asigure distribuţia lor judicioasă, posibilitatea

recunoaşterii cu uşurinţă a traseului spre exterior şi circulaţia utilizatorilor.




65

- Căile de evacuare ale utilizatorilor trebuie să fie prevăzute în număr corespunzător şi să conducă spre exteriorul clădirii în timpul normat, prin

locuri în care circulaţia nu poate fi blocată de flăcările, fumul, radiaţia termică etc., produse în caz de incendiu.

- Numărul, alcătuirea şi gabaritele căilor de evacuare, timpul (lungimea) de evacuare, traseele prevăzute şi numărul de unităţi de trecere (fluxuri) de evacuare necesare, trebuie să asigure condiţiile de circulaţie şi evacuare a

utilizatorilor cladirii, conform prevederilor în reglementările tehnice aplicabile. - Uşile folosite pe căile de evacuare a utilizatorilor trebuie să fie cu

deschidere de tip obişnuit, pe balamale sau pivoţi, cu excepţia uşilor pentru ieşirea a maximum 5 utilizatori capabili să se evacueze singuri. . Pe traseul căilor de evacuare a mai mult de 5 utilizatori nu este

admisă folosirea uşilor glisante, ghilotină sau basculante, precum şi a uşilor care se pot bloca datorită acţiunii incendiului . Uşile turnante pot fi folosite pe căile de evacuare a utilizatorilor

numai dacă sunt prevăzute cu foi care pot fi uşor pliate şi asigură trecerea unităţilor (fluxurilor) de evacuare rezultate din calcul. Atunci când nu indeplinesc aceste conditii, în imediata apropiere a acestor uşi

turnante se prevăd uşi cu deschidere de tip obişnuit, pe balamale sau pivoţi.

- Deschiderea uşilor de pe traseele de evacuare a cel mult 30 de utilizatori valizi, trebuie să se facă în sensul deplasării lor spre exterior.

- Prin deschidere, uşile de evacuare nu trebuie să se împiedice una de alta sau să reducă lăţimea normată a căilor de evacuare a utilizatorilor. . În dreptul uşilor de evacuare nu se prevăd praguri cu înălţimea mai

mare de 2,5 cm. Dacă sunt necesare praguri cu înălţimea mai mare, acestea se racordează prin pante la pardoseală.

. Uşile de evacuare a utilizatorilor, practicate în uşi cu dimensiuni

mari, pot avea praguri cu înălţimea cât mai mică posibil, dar maximum 0,25 m. . Deschiderea uşilor de intrare în clădirile de locuit care nu sunt

înalte sau foarte înalte, se poate face spre interior. . Uşile rezistente la foc şi cele de acces în casele de scări vor avea sisteme de autoînchidere sau după caz, închidere automată („c”), cu

excepţia uşilor apartamentelor de locuit din clădirile care nu sunt înalte. . Căile de evacuare a utilizatorilor vor indeplini condiţiile minime de rezistenţă la foc ale pereţilor de separare faţă de restul clădirii prevăzute în

reglementările tehnice aplicabile. - Mijloacele de transport pe verticală (ascensoare, monte-charge, platforme

elevatoare etc.), se separă de restul clădirii prin pereţi şi după caz planşee rezistente la foc.

- Golurile de circulaţie funcţională şi evacuare practicate în pereţii de separare a căilor comune de evacuare a utilizatorilor sau a ascensoarelor faţă




66

de restul clădirii, se protejează cu elemente de închidere alcătuite şi realizate conform prevederilor reglementărilor tehnice aplicabile.

- Scările interioare monumentale ale clădirilor pot fi deschise (neînchise în case de scări), dacă se se prevăd şi scări închise care să asigure

evacuarea utilizatorilor. . Scările care asigură evacuarea a cel mult două niveluri supraterane ale clădirii pot fi deschise (neînchise în case de scări)

atunci când este admisă asigurarea unei singure căi de evacuare a utilizatorilor, iar în cazurile în care este obligatorie asigurarea a două căi de evacuare, numai dacă se se prevăd şi scări închise care să

constituie a doua cale de evacuare a utilizatorilor. . Scările rulante şi scările deschise amplasate în volumul atriumului constituie o cale de evacuare a utilizatorilor în caz de

incendiu pentru o unitate de trecere (flux) de evacuare, chiar dacă lăţimea rampelor asigură mai multe unităţi de trecere (fluxuri). . Scările de evacuare a utilizatorilor etajului I sau mansardei

locuinţelor individuale, precum şi cele din interiorul apartamentelor duplex sau triplex (indiferent de tipul clădirii de locuit), pot fi deschise şi realizate din materiale clasa de reacţie la foc C sau D.

. Clădirile de învăţământ de toate gradele vor avea scările de evacuare închise în case de scări, indiferent de numărul nivelurilor supraterane sau subterane ale acestora.

. Casele de copii şi grădiniţele supraterane etajate, se prevăd obligatoriu cu scară exterioară de evacuare, indiferent de numărul scărilor interioare prevăzute.

. Scările interioare de evacuare ale clădirilor, se recomandă să fie iluminate natural iar atunci când nu este posibil tehnic se prevăd cu iluminat artificial corespunzător prevederilor reglementărilor tehnice de

specialitate. - Scările de evacuare trebuie să asigure evacuarea utilizatorilor de la ultimul nivel suprateran sau subteran al clădirii, până la nivelul ieşirii în

exterior, la nivelul terenului ori al unor suprafeţe exterioare carosabile. Utilizatorii intraţi în scara închisă trebuie să poată ajunge (fără a o mai părăsi), până la nivelul ieşirii în exterior.

. Atunci când este obligatorie asigurarea a minimum două căi de evacuare a utilizatorilor, accesul acestora la cel puţin două scări de evacuare trebuie să fie posibil fără a trece prin casa vreuneia din ele,

iar dacă o scară este admisă să fie deschisă a doua scară va fi obligatoriu închisă. . Holurile în care debuşează liber scări de evacuare, pot fi asimilate

cu casele de scări închise, dacă sunt destinate numai pentru circulaţie sau aşteptare şi sunt separate faţă de restul clădirii la fel ca scările. . În pereţii interiori ai caselor de scări se pot practica numai goluri

funţionale de acces la nivelurile clădirii şi nu sunt admise capace sau uşi de vizitare a ghenelor pentru instalaţii sau ale tuburilor colectoare de gunoi sau alte materiale.

. Golurile pentru iluminare practicate în pereţii exteriori ai caselor de scări se protejază contra radiaţiei termice ce rezultă în timpul




67

eventualelor incendii produse în clădiri, instalaţii sau depozite din vecinătatea lor sau chiar în porţiuni ale aceleiaşi clădiri, situate la

distanţe mai mici de 10,00 m. . În clădiri care nu sunt înalte, foarte înalte sau cu săli aglomerate, în

pereţii interiori ai caselor de scări se pot prevede goluri pentru iluminarea naturală indirectă, protejate cu elemente fixe rezistente la foc şi dispuse numai spre încăperi cu densitatea sarcinii termice sub 105 MJ/m2 .

- Rampele scărilor de evacuare ale nivelurilor supraterane nu vor fi continuate liber în subsolul clădirilor decât atunci când asigură accesul la

încăperi şi spaţii cu aceleaşi funcţiuni sau sunt legate funcţional de cele supraterane şi dacă acestea sunt separate de restul subsolului cu alte destinaţii prin pereţi rezistenţi la foc şi golurile de comunicare din acesti pereţi

sunt protejate cu uşi rezistente la foc. . Rampele subterane ale scărilor interioare pot fi dispuse în continuarea rampelor supraterane, dacă sunt separate de rampele aferente

nivelurilor supraterane prin pereţi şi planşee rezistente la foc (REI 60). . Rampele de scări subterane pot comunica funcţional cu rampele de

scări supraterane ale clădirii printr-o uşă rezistentă la foc, dispusă la cota

parterului sau a palierului intermediar dintre subsol si parter. . În casele de scări de evacuare nu este admisă prevederea sau

amenajarea spaţiilor de lucru, de depozitare ori cu alte destinaţii şi nu vor fi introduse conducte de gaze naturale pentru utilizări tehnologice, conducte pentru lichide combustibile sau tuburi colectoare de gunoi ori alte materiale.

- Din casele de scări de evacuare trebuie să se asigure ieşirea utilizatorilor la nivelul terenului sau al unor suprafeţe exterioare carosabile:

. direct în exterior;

. printr-un hol sau vestibul;

. prin coridor de maximum 20,00 m lungime, cu ieşire directă în

exterior sau printr-un hol ori vestibul; . prin degajament protejat (coridor, tunel de evacuare) cu lungimea de maximum 200 m, prevăzut cu suprapresiune şi alcătuit din

elemente care au rezistenţe la foc corespunzătoare densităţii sarcinii termice a încăperilor adiacente (fără a fi însă mai mici decât valorile normate), iar uşile din pereţii degajamentului protejat vor

fi rezistente la foc spre încăperi. - Holul, vestibulul sau coridorul prin care se asigură ieşirea utilizatorilor din scară spre exterior se separă faţă de restul clădirii prin pereţi şi planşee cu

rezistenţa la foc normată pentru casele de scări închise. Holurile pot comunica liber cu garderobe supravegheate, încăperi de recepţie pentru public şi spaţii funcţional necesare (comerţ, alimentaţie, întruniri etc.).

- În situaţiile în care sunt admise, scările interioare de evacuare deschise pot avea asigurată ieşirea utilizatorilor în exterior prin spaţiile în care sunt

amplasate.




68

- Uşile scărilor interioare prevăzute pentru asigurarea evacuării utilizatorilor în caz de incendiu la nivelul terenului sau al unei suprafeţe carosabile dar

neutilizate în circulaţia funcţională curentă, se prevăd cu sisteme de deschidere automată în caz de incendiu şi cu bare antipanică sau cu panouri de geam securizat.

- Înclinarea rampelor scărilor de evacuare, suprafaţa şi forma treptelor şi a podestelor, trebuie să permită circulaţia uşoară şi sigură a utilizatorilor,

respectând prevederile reglementărilor tehnice aplicabile. - Scările cu rampe curbe (helicoidale) se consideră căi de evacuare numai

în porţiunile de rampe în care lăţimea minimă a treptei este de 0,18 m şi lăţimea maximă este de 0,40 m, dacă treptele au aceeaşi formă şi dimensiune pe toată desfăşurarea scării.

- Scările cu trepte balansate pot fi considerate căi de evacuare, numai pentru o unitate de trecere (flux) de evacuare a utilizatorilor, dacă

îndeplinesc condiţiile de alcătuire şi dimensionare prevăzute pentru scările de evacuare.

- Scările rulante deschise pot fi prevăzute în clădiri, dacă sunt asigurate şi scări de evacuare a utilizatorilor, alcătuite conform prevederilor reglementărilor tehnice.

. Scările rulante trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: - să fie realizate din materiale care nu propagă uşor focul ; - să asigure împiedecarea propagării fumului şi focului de la

un nivel la altul al clădirii, prin dispunerea pe conturul golului din planşeu a ecranelor continui cu înălţimea de minimum 0,50 m şi echiparea, pe toată lungimea ecranelor, cu sprinklere

deschise (drencere); - să poată fi oprite automat şi de la fiecare nivel prin comandă manuală uşor accesibilă;

- la fiecare nivel al clădirii să fie indicată cea mai apropiată cale de evacuare a utilizatorilor; - lăţimea treptelor să fie minimum 0,25 m.

. Scările rulante deschise care îndeplinesc condiţiile menţionate, pot fi considerate că asigură o singură unitate de trecere (flux) de evacuare, indiferent de lăţimea pe care o au.

- Scările de evacuare pot fi înlocuite cu planuri înclinate, dacă acestea îndeplinesc prevederile reglementărilor tehnice referitoare la scări (dispunere,

închidere, rezistenţă la foc, dimensionare etc.). . Pantele planurilor înclinate pot fi de maximum 1:10 în interiorul clădirii şi maximum 1:8 în exteriorul acesteia, prevăzute cu strat de

uzură care să împiedice alunecarea utilizatorilor chiar şi atunci când sunt umede.

- Scările de evacuare exterioare deschise se amplasează la distanţa minimă de 3,00 m de clădire sau se alipesc acesteia pe maximum trei laturi.




69

. Scările exterioare pot înlocui scările interioare de evacuare necesare sau pot constitui o continuare a acestora, dacă sunt executate din

materiale rezistente la foc, respectă prevederile referitoare la dimensioarea scărilor de evacuare şi sunt protejate de fumul şi radiaţiile termice ale incendiilor din clădire şi vecinătăţi.

. Scările exterioare deschise de evacuare trebuie să fie astfel amplasate sau protejate încât circulaţia utilizatorilor să nu poată fi

blocată datorită avarierii unor conducte prin care se vehiculează aburi, lichide sau gaze combustibile, acizi sau substanţe toxice, etc., amplasate la mai puţin de 3,00 m de gabaritul scării.

. Golurile de acces la scările exterioare deschise de evacuare se protejează cu uşi rezistente la foc sau cu treceri libere şicanate.

- În clădirile cu cel mult de patru (4) niveluri supraterane, ridicarea furtunurilor de intervenţie în caz de incendiu până la locul în care urmează a fi utilizate se poate efectua prin ferestrele caselor de scări dispuse pe faţadele

accesibile pentru intervenţie, dacă sub aceste ferestre nu sunt prevăzute zone construite, copertine sau elemente constructive proeminente care să împiedice ridicarea furtunurilor.

. Atunci când casele de scări nu au ferestre sau ferestrele prevăzute nu sunt accesibile în caz de intervenţie pentru stingerea incendiului, în casele de scări se prevăd goluri între rampele scării sau în

podeste, situate pe aceeaşi verticală, ori se prevăd coloane uscate destinate alimentării cu apă în caz de incendiu.

- Terasele circulabile, balcoanele şi logiile care constituie căi de evacuare a utilizatorilor în caz de incendiu trebuie să asigure lăţimea de trecere rezultată din calcul, să fie rezistente la foc şi protejate împotriva

blocării circulaţiei prin căderea unor elemente aprinse ale clădirii. . Pot fi utilizate pentru evacuarea utilizatorilor şi porţiuni ale teraselor necirculabile, dacă îndeplinesc condiţiile menţionate pentru terase

circulabile, balcoane, logii şi se iau măsuri de marcare, organizare şi protecţie a traseelor stabilite pentru evacuare.

- Curţile interioare şi spaţiile libere dintre clădiri pot fi luate în considerare pentru evacuarea utilizatorilor în caz de incendiu dacă au lăţimea suficientă pentru trecerea numărului de unităţi de trecere (fluxuri) de evacuare rezultate

din calcul, fără a fi mai mici de 3,50 m lăţime. - Determinarea numărului de utilizatori pentru care se asigură condiţiile

de evacuare în caz de incendiu a încaperilor, nivelurilor clădirii şi clădirii sau compartimentului de incendiu, are în vedere gradul de ocupare şi capacităţile maximum simultane luate în calcul în funcţie de destinaţie. Capacităţile

maximum simultane se precizează în documentaţia tehnică. - În clădiri, compartimente de incendiu sau porţiuni de clădiri independente din

punctul de vedere al circulaţiei functionale, de regulă, trebuie prevăzute cel




70

puţin două căi de evacuare a utilizatorilor, care pe cât posibil să conducă în direcţii diferite.

. Asigurarea unei singure căi de evacuare în clădiri care nu sunt înalte, foarte înalte sau cu săli aglomerate, este admisă în situaţiile în care conform proiectului :

- la fiecare nivel suprateran sau subteran al clădirii se pot afla simultan maximum 20 de utilizatori, indiferent de timpul

(lungimea) de evacuare asigurat ; - la fiecare nivel suprateran sau subteran al clădirii numărul simultan al utilizatorilor este mai mare de 20 dar timpul

(lungimea) de evacuare se înscrie în valoarea admisă pentru evacuarea într-o singură direcţie (coridoare înfundate), în funcţie de nivelul de stabilitate la incendiu asigurat, riscul de incendiu,

tipul de clădire şi destinaţie, conform prevederilor reglementărilor tehnice.

- La clădirile înalte, foarte înalte şi la cele cu săli aglomerate, precum şi în situaţiile precizate în reglementările tehnice, este obligatorie asigurarea a minimum două căi de evacuare a utilizatorilor.

- La determinarea timpului de evacuare normat, respectiv a lungimii căii de evacuare a utilizatorilor, se ia în considerare traseul parcurs în axul căilor de

evacuare, de la punctul de plecare al utilizatorului până la cea mai apropiată ieşire în exterior (uşă, scară de evacuare, ori degajament protejat), ţinând seama de poziţia diferitelor echipamente sau obiecte cu amplasament fix care

trebuie ocolite. - La stabilirea timpului (lungimii) de evacuare nu se iau în considerare

distanţele parcurse: . pe rampele si palierele scărilor de evacuare şi de la baza scărilor spre exterior (la nivelul de evacuare spre exterior), prin coridoare de

maximum 20,00 m lungime, vestibuluri şi holuri, precum si în interiorul degajamentelor protejate; . interiorul încăperilor în care nu se depăşeşte timpul (lungimea) de

evacuare admis într-o singură direcţie (coridoare înfundate). - Funcţie de destinaţia clădirii si nivelul de stabilitate la incendiu asigurat,

cu excepţia clădirilor înalte, foarte înalte şi cu săli aglomerate la care se respectă prevederile specifice, căile de evacuare a utilizatorilor vor respecta timpii (lungimile) de evacuare precizaţi în reglementările tehnice.

. Atunci când clădirile sunt echipate cu instalaţii automate de semnalizare şi de stingere a incendiilor, timpii (lungimile) de evacuare a utilizatorilor acestor clădiri se pot majora cu 25%.

- În clădirile cu funcţiuni mixte (care au diferite funcţiuni dispuse în zone distincte ale clădirii), timpii (lungimile) de evacuare trebuie să îndeplinească

performanţele corespunzătoare fiecărei funcţiuni.




71

. Atunci când căile de evacuare sunt comune mai multor funcţiuni sau tuturor funcţiunilor din clădire, la dispunerea, dimensionarea şi

alcătuirea acestora trebuie îndeplinite condiţiile de performanţă cele mai severe ale funcţiunilor pentru care se asigură evacuarea utilizatorilor.

- Timpul (lungimea) de evacuare a utilizatorilor trebuie să respecte condiţiile normate.

- Numărul normat de utilizatori pentru unităţile de trecere (fluxurile) de evacuare din clădiri sunt precizate în reglementările tehnice.

- Lăţimile libere normate pentru unităţile de trecere (fluxuri) de evacuare sunt:

. 0,80 m pentru o unitate de trecere (flux) de evacuare; . 1,10 m pentru două unităţi de trecere (fluxuri) de evacuare; . 1,60 m pentru trei unităţi de trecere (fluxuri) de evacuare;

. 2,10 m pentru patru unităţi de trecere (fluxuri) de evacuare; . 2,50 m pentru cinci unităţi de trecere (fluxuri) de evacuare. - Pentru lăţimi de trecere mai mari de 5 unităţi de trecere (fluxuri) de

evacuare pe rampe de scări, se prevăd balustrade despărţitoare, cu excepţia cazurilor precizate în reglementările tehnice.

- Lăţimile intermediare ale unităţilor de trecere rezultate din calcul, se consideră valabile pentru trecerea numărului inferior de unităţi de trecere (fluxuri) de evacuare.

- Înălţimea liberă a căilor de evacuare a utilizatorilor clădirilor trebuie să fie de minimum 2,10 m, cu excepţiile prevăzute în cod şi reglementările tehnice

aplicabile. . Podurile şi subsolurile clădirilor pot avea înălţimea liberă de minimum 1,90 m, iar subsolurile tehnice de 1,80 m.

- Lăţimea căilor de evacuare pentru mai mult de 50 de persoane nu trebuie micşorată în sensul de circulaţie şi evacuare spre exterior, chiar dacă este mai mare decât lăţimea rezultată din calcul.

- În pereţii coridoarelor şi al scărilor se admit nişe libere (neînchise), cu parapetul la mai mult de 1,20 m deasupra pardoselii şi nişe cu marginea

superioară la cel mult 0,90 m de pardoseală. - Lăţimea rampei scărilor de evacuare mai mare de 2,50 m între pereţi sau

între perete şi balustradă ori între două balustrade, se împarte prin balustrade intermediare. Nu este obligatorie prevederea balustradelor intermediare la rampele:

. folosite urcând pentru a ajunge la ieşire; . cu lăţimea cel puţin de două ori mai mare decât cea necesară unităţilor de trecere (fluxurilor) de evacuare ;

. scărilor monumentale interioare sau exterioare.




72

- Evacuarea utilizatorilor clădirii se consideră că se face ordonat, în unităţi de trecere (fluxuri) de evacuare, care se deplasează pe căile de circulaţie şi

evacuare spre exterior. - Calculul unităţilor de trecere (fluxuri) de evacuare este obligatoriu la încăperile şi spaţiile în care se pot afla simultan mai mult de 100 de

utilizatori. - Numărul de unităţi de trecere (fluxuri) de evacuare ce trebuie asigurat pentru evacuarea utilizatorilor pe scări se determină conform prevederilor

reglementărilor tehnice, având în vedere urmatoarele: . lăţimea rampelor scărilor de evacuare este determinată de nivelul clădirii din care provine cel mai mare număr de unităţi de trecere

(fluxuri) de evacuare, fără a se cumula cu cele care vin de la alte niveluri ale clădirii, cu excepţia cazurilor în care utilizatorii pot observa simultan incendiul (supante, galerii deschise etc.), caz în care se

cumulează toţi utilizatorii acestor niveluri; . dacă deasupra nivelului care determină dimensionarea rampelor scării se află niveluri cu un număr mai mic de utilizatori, lăţimea

porţiunii de scară situată deasupra poate fi mai mică; . la scările cu rampe ramificate, determinarea lăţimii unităţilor de trecere (fluxurilor) de evacuare se face pentru rampa principală iar

lăţimea fiecărei rampe ramificate trebuie să fie de cel puţin 60% din lăţimea rampei principale ; . lăţimea fiecărui podest al scărilor de evacuare trebuie să fie egală

cu a celei mai late rampe pe care o intersectează iar la scările cu rampe ramificate lăţimea podestului central va fi cel puţin egală cu lăţimea celei mai late rampe.

- Atunci când căile interioare de evacuare ale nivelurilor supraterane şi subterane ale clădirii sunt comune cu cele ale nivelului de evacuare în exterior, lăţimea uşilor de evacuare în exterior trebuie să asigure trecerea

numărului total de utilizatori determinat prin însumarea: .numărului de utilizatori care vin prin scările interioare de la nivelul suprateran cel mai aglomerat al clădirii;

. 60% din numărul de utilizatori aflat la nivelul la care se asigură evacuarea clădirii în exterior; . 60% din numărul de utilizatori care vin prin scările interioare de la

nivelurile situate sub cel de evacuare în exterior. - La determinarea unităţilor de trecere (fluxurilor) de evacuare în caz de incendiu se are în vedere clădirea în ansamblu, asigurându-se îndeplinirea

celor mai severe condiţii de evacuare atunci când căile de evacuare sunt comune mai multor funcţiuni distincte iar în cazul în care se prevăd căi de evacuare proprii unei funcţiuni se asigură condiţiile normate pentru funcţiunea

respectivă. - Numărul de unităţi de trecere (fluxuri) de evacuare ce trebuie asigurate pentru evacuarea utilizatorilor unei clădiri se determină cu relaţia:

UT = N : C

în care: UT = numărul de unităţi de trecere (fluxuri) de evacuare;

N = numărul de utilizatori care trebuie să se evacueze;




73

C = numărul normat de utilizatori/unitatea de trecere (flux) de evacuare.

. Rezultatele determinate se rotunjesc la numărul întreg imediat superior. - Numărul de utilizatori (N) pentru care se calculează unităţile de trecere

(fluxurile) de evacuare, este constituit din capacitatea maximă simultană de utilizatori ai clădirii, al nivelurilor acesteia şi al încăperilor. . Numărul normat de utilizatori/unitatea de trecere (flux) de

evacuare (C) din clădiri, se determină în funcţie de destinaţia şi riscul de incendiu al clădirii, conform prevederilor reglementărilor tehnice. - Pentru toate clădirile în care se poate afla simultan un număr mare de

utilizatori, numărul de unităţi de trecere (fluxuri) de evacuare rezultat pentru ieşirile în exteriorul clădirii (uşile exterioare), poate fi redus. - Traseele căilor de evacuare a utilizatorilor unei clădiri trebuie marcate cu

indicatoare, conform prevederilor reglementărilor tehnice aplicabile. - Documentaţiile tehnice de proiectare şi realizare a clădirilor cu capacităţi maximum simultane mai mari de 100 de utilizatori, precum şi a celor

pentru cădiri înalte, clădiri foarte înalte sau cu săli aglomerate, vor cuprinde planuri de evacuare a utilizatorilor în caz de incendi

Clădiri supraterane înalte sau foarte înalte şi clădiri cu săli

aglomerate.

Clădiri supraterane înalte sau foarte înalte

- Sunt considerate clădiri supraterane înalte, clădirile cu destinaţii civile la care pardoseala ultimului nivel folosibil este situată la mai mult de 28,00 m

faţă de nivelul terenului (carosabilului) adiacent, pe minimum două laturi ale clădirii. - Sunt considerate clădiri supraterane foarte înalte, clădirile cu destinaţii civile

la care pardoseala ultimului nivel folosibil este situată la mai mult de 45,00 m faţă de nivelul terenului sau a carosabilului adiacent pe minimum două laturi ale clădirii.

. Clădirile de locuit colective supraterane sunt considerate clădiri înalte atunci când au peste P+11 niveluri supraterane. . Clădirile de locuit sunt considerate clădiri foarte înalte atunci când

pardoseala ultimului nivel folosibil este situată la mai mult de 55,00 m faţă de nivelul terenului sau a carosabilului adiacent pe minimum două laturi ale clădirii.

- Deasupra nivelului limită, la clădirile de locuit este admisă realizarea unui singur nivel care ocupă maximum 50% din aria construită (Ac) a clădirii şi

cuprinde numai spaţii şi încăperi tehnice comune (spălătorii, călcătorii, centrale etc.). - Atunci când ultimele niveluri sunt locuinţe de tip duplex

sau triplex, se ia în considerare numai nivelul accesibil din circulaţiile comune orizontale ale clădirii




74

- Cladirile înalte sau foarte înalte, inclusiv porţiunile acestora cu înălţimi mai mici, vor avea asigurat nivelul I de stabilitate la incendiu.

. Nivelul de stabilitate la incendiu se determină conform prevederilor reglementărilor tehnice.

- Clădirile civile supraterane înalte sau foarte înalte se compartimentează în limita ariei construite (Ac) de maximum 2.500 m² sau în porţiuni volumetrice ale acestora cu aria totală desfăşurată (Ad) de maximum 2.500 m², porţiuni

constituite din unul până la trei niveluri construite succesive, delimitate de pereţi si planşee de compartimentare rezistente la foc. . Ariile clădirilor şi compartimentelor de incendiu normate la 2.500 m²,

pot fi majorate cu 100% atunci când clădirile sunt echipate cu instalaţii automate de stingere a incendiilor cu apă, tip sprinkler.

- În clădirile înalte şi foarte înalte este interzisă utilizarea pereţilor realizaţi din elemente sau materiale clasa de combustibilitate C2 la C4 (clasa de reacţie la foc C, D, E sau F).

. Materialele şi finisajele utilizate în clădirile înalte nu trebuie să iniţieze incendii şi să propage rapid incendiile. . Produsele de construcţii utilizate pentru finisajul exterior trebuie să fie

clasa de combustibilitate C0 (clasa de reacţie la foc A1 sau A2 -s1,d0).

- Densitatea sarcinii termice rezultată din materialele şi elementele de

construcţie utilizate la clădirile înalte, cu excepţia pardoselilor lipite pe suport încombustibil nu va depăşi 275 MJ/m², iar densitatea sarcinii termice totale rezultată din materiale şi elemente de construcţie, finisaje, mobilier şi alte

materiale adăpostite în încăperi se recomandă să nu depăşească 840 MJ/m2. - Închiderile perimetrale exterioare ale clădirilor fi astfel proiectate şi realizate

încât să asigure limitarea transmiterii uşoare a incendiilor de la un nivel la altul.

. Închiderile perimetrale se realizează din elemente clasa de

combustibilitate C0 (clasa de reacţie la foc A1 sau A2-s1.d0), rezistente la foc minimum 15 minute (EI 15).

. Pentru limitarea transmiterii incendiilor pe faţade (prin exteriorul

clădirii), între vitrările succesive pe verticală, indiferent de felul închiderii perimetrale, se prevăd separări etanşe la foc minimum 30 de minute (E 30), de minimum 1,20 m înălţime între vitări.

. Atunci când se utilizează închideri perimetrale cu pereţi cortină, în dreptul planşeelor de rezistenţă ale clădirii înalte se asigură limitarea propagării incendiilor prin interiorul clădirii cu separări etanşe la foc 30

de minute (E 30), prevăzute în dreptul planşeelor clădirii. . Până la înălţimea de 28,00 m faţă de terenul înconjurător sau de carosabil, în exteriorul pereţilor cortină se marchează distinct locurile

pe unde pot pătrunde formaţiile de intervenţie în caz de incendiu. - În clădirile civile înalte şi foarte înalte nu se recomandă amplasarea

încăperilor cu riscuri mari de incendiu, iar atunci când acestea sunt justificate funcţional se dispun în zone distincte şi numai cu prevederea măsurilor de




75

protecţie corespunzătoare (compartimentare faţă de restul clădirii cu elemente verticale şi orizontale rezistente la foc alcătuite şi dimensionate corespunzător

riscului de incendiu şi densităţii sarcinii termice, echipare cu instalaţii automate de semnalizare şi de stingere a incendiilor etc.). . Încăperile cu riscuri foarte mari de incendiu nu sunt admise în

clădirile supraterane înalte sau foarte înalte.

- Încăperile cu densitatea sarcinii termice peste 840 MJ/m² se separă de

restul clădirii înalte cu pereţi şi planşee rezistente la foc minimum, iar golurile funcţionale de acces din căile comune de circulaţie şi evacuare a utilizatorilor la aceste încăperi, se protejază cu încăperi tampon ventilate în suprapresiune

şi prevăzute cu uşi rezistente la foc. - Elementele de compartimentare (pereţi şi planşee), dintre spaţiile de parcare a autoturismelor şi clădirile înalte sau foarte înalte de care se alipesc sau în

care se înglobează, trebuie să fie rezistente la foc. . În aceşti pereţi se admite practicarea golurilor de comunicare

funcţională, protejate prin încăperi tampon prevăzute cu suprapresiune sau cu

sisteme de evacuare a fumului produs in caz de incendiu (desfumare) atunci când nu au ferestre directe spre exterior şi uşi rezistente la foc.

- Plafoanele suspendate vor fi clasa de reacţie la foc A1 sau A2-s1.d0, iar elementele lor de susţinere vor fi rezistente la foc.

. Continuitatea spaţiului dintre plafonul suspendat şi planşeul de

rezistenţă al clădirii înalte se întrerupe cu diafragme continui, situate la maximum 25,00 m pe două direcţii perpendiculare.

- Ghenele verticale pentru instalaţii se separă de restul clădirii prin pereţi rezistenţi la foc, iar uşile şi trapele de vizitare practicate în aceştia vor fi rezistente la foc.

. Uşile sau trapele de vizitare a ghenelor nu vor fi amplasate în case de scări de evacuare.

- Circulaţiile comune orizontale şi casele de scări închise care nu au ferestre directe în exterior, se prevăd cu sisteme de evacuare a fumului în caz de incendiu (desfumare), cu tiraj natural-organizat sau cu tiraj mecanic.

. Evacuarea fumului (desfumarea) din casele de scări închise şi din circulaţiile comune orizontale subterane, se asigură separat de cele ale nivelurilor supraterane.

- În clădirile înalte şi foarte înalte este obligatorie asigurarea a minimum două căi de evacuare a utilizatorilor, distincte şi independente.

- Condiţiile de rezistenţă la foc ale pereţilor şi planşeelor care delimitează căile comune de circulaţie şi evacuare a utilizatorilor clădirilor (coridoare,

holuri, vestibuluri, case de scări închise), sunt precizate în reglementări. - La toate nivelurile clădirii înalte sau foarte înalte, fiecare dintre scările de

evacuare a utilizatorilor trebuie să fie accesibilă prin încăpere tampon, pe




76

trasee independente şi direcţii diferite, în timpul (lungimea) de evacuare normat.

- Timpii de evacuare a utilizatorilor, respectiv lungimile căilor de evacuare maximum admise pe traseele parcurse pe căile de evacuare, de la uşa

încăperii până la cea mai apropiată uşă a încăperii tampon de acces la o scară închisă de evacuare, sunt normaţi în reglementări. . Timpii (lungimile) de evacuare într-o singură direcţie (coridor

înfundat), se referă la interiorul încăperilor. - Capacitatea de evacuare a unei unităţi de trecere (flux) de evacuare (C),

este normată. - Rampele scărilor aferente nivelurilor subterane se separă de rampele

nivelurilor supraterane prin pereţi şi planşee rezistente la foc.

- Finisajele interioare ale pereţilor şi plafoanelor căilor comune de

circulaţie şi evacuare a utilizatorilor trebuie să fie clasa de combustibilitate C0 (clasa de reacţie la foc A1 sau A2-s1,d0, cu excepţiile admise.

- Ascensoarele de persoane şi de marfă se realizează conform specificaţiilor directivei 95/16/CE şi vor avea puţuri de ascensoare proprii, separate de restul clădirii prin pereţi rezistenţi la foc.

. În scările închise de evacuare a utilizatorilor pot fi amplasate numai ascensoare pentru persoane. . Golurile de acces la ascensoare se protejează cu uşi de palier

rezistente la foc sau prin încăperi tampon. - Toate ascensoarele vor fi realizate astfel încât în cazul defectării sau opririi accidentale să permită aducerea cabinelor la un palier de acces apropiat , iar

în caz de incendiu cabinele să fie aduse automat la parter. - Este obligatorie prevederea ascensoareler de pompieri, cu acces uşor de la

nivelul intrării în clădire, realizate corespunzător cerinţelor asigurării operaţiunilor de intervenţie în caz de incendiu şi prevăzut cu apel prioritar pentru pompieri.

- Clădirile se echipează cu instalaţii şi sisteme de semnalizare şi de stingere a incendiilor şi se dotează cu mijloace de primă intervenţie.

- La clădirile înalte şi foarte înalte se asigură căi de acces şi de intervenţie pentru autospecialele de intervenţie şi se constituie servicii private de

pompieri. Clădiri cu săli aglomerate

- Sunt considerate săli aglomerate încăperile sau grupurile de încăperi civile care comunică direct între ele prin goluri protejate sau neprotejate cu

elemente de închidere, în care se pot întruni simultan cel puţin 200 de




77

utilizatori atunci când sunt la parter şi 150 de utilizatori atunci când sunt la alte niveluri, iar suprafaţa ce-i revine unui utilizator este mai mică de 4,00 m².

. Măsurile de securitate la incendiu se stabilesc în funcţie de destinaţie, categoria sălii aglomerate, capacitatea maximum simultană de utilizatori, numărul de niveluri şi gradul de rezistenţă la foc al clădirii.

. Pentru sălile aglomerate cu funcţiuni multiple (polivalente), măsurile de securitate la incendiu se asigură în funcţie de categoria de încadrare cea mai defavorabilă a sălii,.

- În funcţie de destinaţie, sălile aglomerate se încadrează în categoria S1

(teatre dramatice şi muzicale, săli de spectacole, circuri, expoziţii comerciale

şi muzee cu exponate combustibile etc.) sau categoria S2 (săli de întruniri,

conferinţe, dans, concerte, sport, aşteptare, cult, discoteci, cluburi, magazine

şi centre comerciale, proiecţii cinematografice, lectură, muzee, expoziţii, auditorii, cantine, restaurante, vestiare etc.). . Sălile aglomerate a căror destinaţie nu este menţionată, se

încadrează prin asimilare. - Sălile aglomerate vor îndeplini condiţiile normate de corelare între modul

de amplasare, categoria sălii aglomerate supraterane şi capacitatea maximă simultană de utilizatori admisă în funcţie de nivelul de stabilitate la incendiu asigurat.

- În clădiri provizorii independente, parter, cu gradul de rezistenţă la foc IV sau V, se pot amenaja săli aglomerate numai pentru :

. circuri mobile, spaţii comerciale si săli de întruniri ocazionale; . cluburi, discoteci şi cinematografe cu funcţionare sezonieră, având maximum 300 de locuri ;

. expoziţii de importanţă locală care nu adăpostesc exponate de valoare sau patrimoniu.

- Porţiunile de clădire aferente sălilor aglomerate înglobate în clădiri cu alte destinaţii se separă prin elemente de construcţie rezistente la foc

- Teatrele cu mai mult de 600 locuri şi scenă amenajată, vor avea separată scena şi anexele sale (buzunare, depozite, ateliere, cabine artişti etc.) faţă de sală, prin pereţi şi planşee rezistente la foc, iar golurile de comunicare

funcţională protejate cu cortine de siguranţă. . La teatrele tip arenă se separă numai anexele. - Faţă de alte spaţii accesibile publicului (foaiere, holuri, coridoare, vestibuluri

etc.), separarea scenei şi a anexelor sale se realizează cu pereţi şi planşee rezistente la foc. . Pereţii şi planşeele care separă scena şi buzunarele scenei de

anexele lor, trebuie să fie rezistenţi la foc, iar golurile de circulaţie funcţională din pereţii care separă scena şi buzunarele scenei faţă de anexele lor (ateliere, cabine, birouri etc.), se protejează cu uşi rezistente la foc.

. Planşeele cabinelor pentru artişti şi ale depozitelor de materiale combustibile, trebuie să fie rezistente la foc.




78

. Pereţii care separă depozitele pentru materiale combustibile şi atelierele anexe cu risc mare de incendiu faţă de restul clădirii teatrului,

trebuie să fie rezistenţi la foc şi fără alte goluri decât cele strict necesare circulaţiei funcţionale, protejate cu uşi rezistente la foc. . Acoperişul scenei şi structurile de rezistenţă ale pasarelelor şi

grătarelor scenei se pot executa din materiale incombustibile. . Golurile de acces din clădire la pasarelele scenei se protejează cu uşi rezistente la foc.

- Proiecţia de filme şi diapozitive trebuie să se facă din cabine special amenajate, atunci când se utilizează mai mult de un aparat de proiecţie a

filmelor neinflamabile (peliculă de siguranţă) sau de proiecţie digitală, precum şi indiferent de numărul aparatelor la proiecţia filmelor pe bază de nitroceluloză.

- Sălile de teatru cu mai mult de 600 locuri şi scenă amenajată vor avea prevăzute:

. cortine de siguranţă între scenă şi sală, precum şi între scenă şi buzunarele acesteia, rezistente la foc. Cortinele de siguranţă trebuie să poată fi coborâte prin comenzi de la distanţă şi manuale, în cel mult 40

de secunde; . serviciu privat de pompieri, amplasat în încăpere proprie care va avea cşi de acces uşoare şi sigure în caz de incendiu atât din exterior, cât şi

la scenă şi la încăperile unde sunt necesare manevre sau intervenţii în caz de incendiu; . posibilităţi de acces şi intervenţie în caz de incendiu la părţile

superioare ale scenei, la nivelul podiumului de joc şi la subsolul scenei, prin scări interioare închise sau prin scări exterioare deschise şi goluri de acces protejate cu uşi rezistente la foc.

- Scenele cu suprafaţa mai mare de 150 m2 şi buzunarele acestora cu înălţimea mai mare de 10 m, vor avea asigurată evacuarea fumului în caz de

incendiu (desfumare) prin tiraj natural-organizat, cu dispozitive de evacuare a fumului cu suprafaţa liberă totală de minimum 5% din aria pardoselii sau prin tiraj mecanic corespunzător alcătuit şi dimensionat.

. Dispozitivele prevăzute pentru evacuarea fumului (desfumare) în caz de incendiu, vor fi cu acţionare automată sub efectul temperaturii sau la depăşirea unor presiuni de 34 daN/m2 şi acţionări manuale din locuri uşor

accesibile şi de la seviciul privat de pompieri. - Pereţii şi planşeele de separare a spaţiilor închise pentru parcarea

autoturismelor faţă de clădirile cu săli aglomerate cu orice destinaţie, trebuie să fie rezistente la foc, iar golurile de circulaţie funcţională şi evacuare, protejate cu încăperi tampon.

- Sălile aglomerate cu orice destinaţie şi depozitele de materiale combustibile cu aria mai mare de 36,00 m² aferente, se prevăd cu sisteme de

evacuare a fumului degajat în caz de incendiu (desfumare) prin tiraj natural-organizat sau prin tiraj mecanic.




79

- Elementele decorative interioare, finisajele precum şi tratamentele

termice şi acustice ale sălilor aglomerate pot fi din clasa de combustibilitate C0 sau C1, C2 (clasa de reacţie la foc A1, A2, B, C).

. În sălile aglomerate şi spaţiile lor anexă în care publicul are acces, plafoanele suspendate pline vor fi clasa de combustibilitate C0 (clasa de reacţie la foc A1), cu excepţiile admise.

- Pentru evacuarea utilizatorilor sălilor aglomerate este obligatorie asigurarea a cel puţin două căi de evacuare, distincte şi judicios distribuite, pentru:

. La sălile aglomerate de spectacole cu scene sau podiumuri de joc, circulaţia de evacuare va fi astfel organizată încât publicul utilizator să nu se deplaseze în direcţia scenei sau a podiumului de joc sau evacuarea

publicului să se asigure prin scenă sau podiumul de joc, cu excepţia situaţiilor în care sunt dispuse locuri pentru spectatori în scenă sau podium.

. Gabaritele trecerilor de evacuare din interiorul sălilor aglomerate vor corespunde numărului unităţilor de trecere (fluxuri) care se evacuează prin acestea.

- Timpii (lungimile) de evacuare maximum admişi pe traseele parcurse de utilizatori pe căile de evacuare ale sălilor aglomerate, sunt precizaţi în

reglementări. - Amplasarea mobilierului în sălile aglomerate se face astfel încât să se

realizeze treceri cu lăţimi corespunzătoare, prin care utilizatorii săli să ajungă la ieşiri.

- Pe trecerile de evacuare dintre rândurile de scaune se admit trepte numai perpendiculare pe acestea (nu în lungul lor).

- La sălile de spectacole, auditorii, săli de concerte, polivalente şi altele similare, numărul maxim de locuri dintr-un rând se stabileşte în funcţie de nivelul de stabilitate la incendiu al clădirii şi de modul în care se face

evacuarea utilizatorilor din rând. - Spaţiul liber de trecere dintre rândurile de scaune trebuie să fie de

minimum 0,45 m. - Pentru asigurarea evacuării rapide şi fără accidente a utilizatorilor, scaunele,

băncile şi pupitrele din sălile aglomerate se fixează de pardoseală sau se solidarizează pe pachete. . Lojele, expoziţiile şi saloanele de dans pot avea maximum 25 de

scaune mobile. . La sălile de întruniri cu o capacitate de maximum 200 de locuri, scaunele şi băncile pot fi nefixate de pardoseală.




80

- Amplasarea mobilierului în sălile aglomerate se face astfel încât să se asigure căi de acces şi circulaţie la ieşirile din sală, prin treceri cu lăţimi

determinate prin calcul. . La amplasarea mobilierului în săli aglomerate cu locuri la mese, trebuie să se asigure treceri cu lăţimi determinate prin calcul şi prin

care utilizatorii să se poată evacua în caz de incendiu. - Este interzisă utilizarea draperiilor, perdelelor, cortinelor etc., care pot

întrerupe căile de evacuare ale utilizatorilor sălilor aglomerate. . Pe căile de evacuare ale sălilor aglomerate nu se admit uşi false sau placări cu oglinzi.

- În clădirile cu săli aglomerate pot fi prevăzute scări rulante, cu condiţia asigurării şi a căilor de evacuare a utilizatorilor prin scări închise.

- Uşile de pe traseul evacuării utilizatorilor sălilor aglomerate trebuie să se deschidă în sensul evacuării spre exterior, să fie prevăzute cu bară antipanică

şi să nu aibă proeminenţe care ar putea îngreuna trecerea. . Lăţimea uşilor de evacuare a utilizatorilor la nivelul terenului sau al

carosabilului înconjurător, trebuie să asigure trecerea numărului total de unităţi de trecere (fluxuri) de evacuare, care vin prin scările interioare şi a tuturor celor de la parter.

- Circulaţiile comune orizontale şi casele de scări înch ise care nu au goluri directe spre exterior, se prevăd cu sisteme de evacuare a fumului

(desfumare) prin tiraj natural-organizat sau prin tiraj mecanic. - Scările de evacuare a utilizatorilor sălilor aglomerate supraterane pot avea

rampe directe spre subsol, atunci când asigură accesul la spaţii şi încăperi destinate publicului utilizator şi sunt separate faţă de alte funcţiuni dispuse în subsol.

- Clădirile cu săli aglomerate se echipează cu instalaţii şi sisteme de semnalizare şi de stingere a incendiilor, şi se dotează cu mijloace de primă

intervenţie. - La clădirile cu săli aglomerate se asigură căi de acces şi intervenţie

exterioare pentru autospecialele de intervenţie, şi constituite servicii private de pompieri.

Clădiri de producţie şi/sau depozitare, clădiri cu funcţiuni

mixte.

Clădirile de producţie şi/sau depozitare pot fi:

- de tip obişnuit şi




81

- monobloc sau blindate.

Clădirile cu funcţiuni mixte pot fi cu: - diferite funcţiuni civile; - diferite funcţiuni de producţie şi/sau depozitare;

- diferite funcţiuni civile şi de producţie şi/sau depozitare.

____________________________________

Clădiri de producţie şi/sau depozitare

- Clădirile de producţie şi/sau depozitare constituie o categorie distinctă, la proiectarea, realizarea şi exploatarea cărora se respectă prevederile

reglementările tehnice de specialitate aplicabile. - Zonele, încăperile, compartimentele de incendiu şi clădirile de producţie şi/sau depozitare, vor avea determinate şi precizate categoriile de pericol de

incendiu, iar atunci când sunt utilizate sau depozitate lichide combustibile, se respectă şi măsurile de securitate la incendiu specifice acestora. - Clădirile şi după caz, compartimentele de incendiu destinate producţiei

şi/sau depozitării, vor avea determinat şi precizat în documentaţie gradul de rezistenţă la foc (nivelul de stabilitate la incendiu) asigurat. - În funcţie de riscurile de incendiu şi gradul de rezistenţă la foc, la clădirile de

producţie şi/sau depozitare se asigură măsuri difarenţiate de securitate la incendiu. - Clădirile de producţie şi/sau depozitare se amplasează la distanţele

normate faţă de clădiri învecinate sau se compartimentează faţă de acestea cu elemente de construcţie rezistente la foc. - Clădirile de producţie şi/sau depozitare se alcătuiesc astfel încât să

îndeplinească condiţiile de performanţă admise în reglementările tehnice aplicabile referitoare la alcătuire. . Prin modul de alcătuire, dispunere şi realizare, elementele de

construcţie utilizate nu trebuie să propage focul cu uşurinţă. . Golurile interioare ale elementelor de construcţie vor avea continuitatea întreruptă conform prevederilor reglementărilor tehnice,

astfel încât să nu favorizeze propagarea uşoară a fumului şi a focului în clădire. . Elementele de construcţie care separă de restul clădirii spaţii din

categoriile A sau B de pericol de incendiu (explozie volumetrică), vor fi rezistente la foc şi la explozie.

- Încăperile de depozitare din categoriile A, B sau C de pericol de incendiu cu aria mai mare de 36 m2, se compartimentează faţă de restul clădirii cu elemente rezistente la foc şi se prevăd cu sistem de evacuare a fumului

(desfumare) şi după caz, a evacuării fumului şi gazelor fierbinţi. - Plafoanele suspendate nu sunt admise la încăperi şi spaţii închise

încadrate în categoriile A sau B de pericol de incendiu. - Compartimentele de incendiu ale clădirilor de producţie şi/sau depozitare, se

separă de restul clădirii prin elemente de compartimentare corespunzătoare




82

categoriei de pericol de incendiu şi densităţii sarcinii termice din încăperile adiacente.

. În interiorul compartimentelor de incendiu, se prevăd elemente despărţitoare orizontale şi/sau verticale rezistente la foc, care să împiedice propagarea uşoară a focului şi a fumului pe arii mari

construite. . Anexele tehnico-sociale, laboratoarele şi atelierele anexă (cu excepţia grupurilor sanitare), se separă de încăperile cu risc de incendiu cu

pereţi şi planşee având rezistenţa la foc corespunzătoare riscurilor şi densităţilor sarcinilor termice din încăperile adiacente, iar golurile funcţionale din elementele de separare protejate cu elemente de

închidere rezistente la foc. . Pereţii şi planşeele care separă anexele tehnico-sociale,

laboratoarele şi atelierele anexă faţă de încăperile din categoriile A sau B de pericol de incendiu, trebuie să reziste la incendiu şi la explozie volumetrică, iar golurile de comunicare strict funcţionale din pereţi se

protejează cu încăperi tampon ventilate în suprapresiune şi prevăzute cu uşi rezistente la foc.

- Scările de evacuare a utilizatorilor din mai mult de două niveluri ale clădirii şi ascensoarele, se separă de restul clădirii cu pereţi şi planşee rezistente la foc, conform prevederilor reglementărilor tehnice.

. În clădirile de producţie şi/sau depozitare se pot prevede scări deschise pentru accesul utilizatorilor la maşini, utilaje, pasarele, platforme deschise, supante etc., care nu au locuri permanente de

lucru. - În pereţii care separă casele de scări şi ascensoarele faţă de restul clădirii,

se admit numai goluri de circulaţie funcţională protejate corespunzător. . Golurile de circulaţie funcţională din pereţii de separare a caselor de scări şi ai ascensoarelor faţă de încăperi din categoriile A sau B de

pericol de incendiu (indiferent de aria încăperilor), se protejează cu încăperi tampon ventilate în suprapresiune şi prevăzute cu uşi rezistente la foc.

- În încăperile şi spaţiile de producţie din categoriile C, D sau E de pericol de incendiu se pot realiza birouri din elemente C0 şi geamuri, destinate exclusiv

personalului care conduce nemijlocit producţia (maiştri, supraveghetori, conducere etc.).

- Pentru limitarea propagării focului şi a fumului în clădirile şi compartimentele de incendiu închise cu arii libere mai mari de 10.400m2

(spaţii închise fără pereţi interiori despărţitori) şi categoriile A, B sau C de

pericol de incendiu, se prevăd sisteme de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi.

- Evacuarea fumului în caz de incendiu (desfumarea), este obligatorie la clădirile, compartimentele şi încăperile de producţie sau de depozitare din




83

categoriile A, B sau C de pericol de incendiu, precum şi la clădirile monobloc sau blindate. Fac excepţie încăperile de depozitare (delimitate de pereţi), cu

aria mai mică de 36,00 m2. . Evacuarea fumului (desfumarea) se asigură prin tiraj natural-organizat sau tiraj mecanic şi se realizează conform prevederilor reglementărilor

tehnice aplicabile. . Evacuarea fumului în caz de incendiu se asigură din fiecare nivel al clădirii de producţie şi/sau depozitare, prin guri de evacuare dispuse

în acoperiş sau în treimea superioară a pereţilor exteriori şi guri de admisie a aerului amplasate cu partea lor superioară la cel mult 1,00 m faţă de pardoseala spaţiului protejat.

. Gurile de evacuare a fumului în caz de incendiu şi admisiile de aer se dispun uniform şi alternat în spaţiul protejat şi vor îndeplini condiţiile şi performanţele stabilite în reglementările tehnice aplicabile.

- Casele de scări închise, care asigură evacuarea utilizatorilor a mai mult de două niveluri (supraterane sau subterane) şi nu au ferestre spre exterior, se

prevăd cu sistem de evacuare a fumului (desfumare). . Casele de scări închise supraterane se prevăd obligatoriu cu

evacuare prin tiraj natural - organizat a fumului (desfumare). . Casele de scări închise subterane se pot prevede cu sisteme de evacuare a fumului (desfumare) prin tiraj natural-organizat sau tiraj

mecanic, ori combinaţii ale acestora. . Atunci când se asigură sisteme de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi produse în caz de incendiu, nu mai este obligatorie

prevederea evacuarii fumului (desfumării) în caz de incendiu. . Evacuarea fumului (desfumarea) încăperilor şi spaţiilor de depozitare

va fi independentă de alte spaţii, indiferent de modul în care se realizează (prin tiraj natural-organizat sau tiraj mecanic).

- Canalele de evacuare a fumului (desfumare) care străbat spaţii ori încăperi cu alte destinaţii sau categorii de pericol de incendiu decât cele pentru care sunt prevăzute, vor avea pereţii astfel realizaţi încât să îndeplinească

condiţiile de rezistenţă la foc impuse de destinaţiile şi riscurile de incendiu respective.

- Clădirile de producţie şi/sau depozitare vor avea asigurate căi de evacuare a utilizatorilor în caz de incendiu, dispuse, alcătuite şi dimensionate potrivit prevederilor reglementărilor tehnice aplicabile.

. La depozitele fără personal permanent de lucru, circulaţiile funcţionale nu trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru căile de evacuare în caz de incendiu.

- În clădirile de producţie şi/sau depozitare, pot fi considerate căi de evacuare a utilizatorilor şi cele care trec prin:




84

. încăperi sau spaţii din categoriile D sau E de pericol de incendiu, dacă servesc la evacuarea utilizatorilor spaţiilor de producţie

învecinate sau din anexele tehnico-sociale ale acestora; . încăperi sau spaţii din categoria C de pericol de incendiu, dacă servesc la evacuarea utilizatorilor spaţiilor învecinate şi nu

constituie singura lor cale de evacuare (situaţie în care a doua cale de evacuare poate fi constituită tot de un spaţiu din categoria C, dacă traseele sunt distincte şi separate între ele prin pereţi

rezistenţi la foc, iar golurile de circulaţie din aceştia sunt protejate cu elemente de închidere rezistente la foc; . încăperi sau spaţii din categoriile A sau B de pericol de incendiu,

dacă servesc la evacuarea utilizatorilor spaţiilor de producţie sau depozitare cu acelaşi pericol de incendiu şi nu constituie singura lor posibilitate de evacuare.

- Evacuarea utilizatorilor birourilor amplasate în spaţiile de producţie şi destinate celor care conduc nemijlocit producţia (maiştri, supraveghetori,

conducere etc.) şi a birourilor de recepţie ale depozitelor, se poate asigura prin spaţiile respective de producţie sau depozitare.

- Golurile de acces la scările de evacuare închise din clădirile de producţie şi/sau depozitare, se protejează cu elemente de închidere.

- Golurile de acces la ascensoare sau alte mijloace de transport pe verticală (de palier), din clădirile de producţie şi/sau depozitare se protejează cu elemente de închidere (uşi, încăperi tampon).

- Grinzile, rampele şi podestele scărilor interioare de evacuare vor îndeplini condiţiile de comportare la foc stabilite în reglementări.

. Grinzile, rampele şi podestele scărilor deschise, interioare sau exterioare, pot fi rezistente la foc de R15.

- În clădirile de producţie şi/sau depozitare, rampele scărilor aferente nivelurilor subterane vor fi separate de rampele scărilor supraterane, prin pereţi rezistenţi la foc.

. Comunicarea funcţională între rampele scărilor aferente nivelurilor subterane şi rampele scărilor supraterane se poate asigura la nivelul parterului sau a palierului intermediar dintre subsol şi parter, printr-un gol

protejat cu uşă rezistentă la foc. - Fac excepţie căile de acces strict funcţionale la subsoluri tehnice şi cazurile în care subsolul nu este separat de

clădirea supraterană prin planşeu rezistent la foc. - Pentru evacuarea utilizatorilor locurilor permanente de lucru ale platformelor

supraterane de producţie şi/sau depozitare deschise (fără închideri perimetrale), inclusiv a încăperilor de lucru amenajate pe acestea, indiferent de numărul de niveluri şi riscurile de incendiu, se asigură căi de evacuare.




85

- La determinarea unităţilor de trecere (fluxurilor) de evacuare ce trebuie asigurate în caz de incendiu la clădirile de producţie, se ia în considerare

totalul utilizatorilor permanenţi din cel mai numeros schimb. . Pentru depozite se iau în considerare utilizatorii cu activitate permanentă. Atunci când nu sunt utilizatori permanenţi în depozit,

condiţiile de evacuare nu sunt obligatorii. - Timpii (lungimile) de evacuare a utilizatorilor se asigură potrivit prevederilor

reglementărilor tehnice. . Timpii (lungimile) de evacuare nu se normează în toate situaţiile în care la fiecare nivel al clădirii de producţie şi/sau depozitare se pot afla

simultan maximum 10 utilizatori, indiferent de categoria de pericol de incendiu şi gradul de rezistenţă la foc al clădirii.

- Căile de evacuare a utilizatorilor clădirilor de producţie şi/sau depozitare se marchează cu indicatoare de orientare conform prevederilor SR ISO 3841-1,2,3 şi SR ISO 6309.

- Clădirile de producţie şi/sau depozitare se echipează şi dotează cu instalaţii şi mijloace de semnalizare şi de stingere a incendiilor în conformitate cu

prevederile reglementărilor tehnice şi suplimentar, în toate cazurile în care investitorul sau beneficiarul o solicită.

. La stabilirea echipării şi dotării, trebuie să se aibă în vedere utilizarea echipamentelor, instalaţiilor, mijloacelor şi substanţelor de stingere corespunzătoare riscurilor de incendiu, caracteristicilor incendiului şi

claselor de incendiu, precum şi compatibilitatea lor cu natura incendiului. . Instalaţiile de semnalizare şi stingere a incendiilor la clădirile de

producţie şi/sau depozitare se proiectează şi realizează astfel încât să asigure parametrii funcţionali şi în cazul unei avarii la elementele lor componente.

- Clădirile de producţie şi/sau depozitare se prevăd cu instalaţii automate de detecţie şi semnalizare a incendiilor, precum şi cu instalaţii de stingere,

conform prevederilor reglementărilor de specialitate. . Instalaţiile de stingere a incendiilor care se prevăd sunt de tipul: - hidranţi interiori;

- instalaţii automate de stingere cu apă, spumă sau gaze (funcţie de compatibilităţi); - coloane uscate;

- hidranţi exteriori. - Instalaţiile utilitare aferente clădirilor de producţie şi/sau depozitare

(electrice, încălzire, ventilare, apă, gaze), vor corespunde prevederilor reglementărilor tehnice de specialitate. . Instalaţiile utilitare aferente clădirilor de producţie şi/sau depozitare

vor fi corespunzătoare riscurilor de incendiu din spaţiile respective, mediului şi alcătuirii clădirii, astfel încât să asigure îndeplinirea nivelelor




86

de performanţă admise în reglementările tehnice specifice şi să nu iniţieze şi să propage incendiile.

. Sistemele şi instalaţiile de încălzire vor fi corespunzătoare riscurilor de incendiu, mărimii clădirilor şi nivelelor de stabilitate la incendiu asigurate, fiind interzisă utilizarea celor cu foc deschis în

încăperile, spaţiile şi clădirile din categoriile A, B sau C de pericol de incendiu. . Sistemele de ventilare ale încăperilor şi spaţiilor în care se utilizează,

manipulează sau prelucrează substanţe inflamabile şi ale depozitelor de materiale şi substanţe combustibile, vor fi independente de alte sisteme de ventilare ale clădirii.

. Spaţiile şi încăperile în care se degajă substanţe combustibile, vor avea asigurată evacuarea gazelor, vaporilor, prafului şi a pulberilor, pe măsura degajării lor, astfel încât să nu conducă la formarea unor

concentraţii cu risc de explozie. - Clădirile de producţie şi/sau depozitare vor avea asigurate căi de acces,

intervenţie şi salvare în caz de incendiu, astfel dispuse şi realizate încât forţele de intervenţie să poată acţiona în timp cât mai scurt şi în condiţii de siguranţă.

. Căile exterioare de acces pentru autospecialele de intervenţie în caz de incendiu trebuie să permită intervenţia în special la zonele mai periculoase ale clădirii, la golurile de acces şi circulaţie funcţională

(protejate sau neprotejate) din pereţii exteriori, precum şi la sursele de alimentare cu apă.

. Căile de circulaţie interioare şi pentru intervenţie în caz de incendiu, vor fi alcătuite, echipate şi marcate corespunzător, astfel încât să fie uşor de recunoscut de către personalul care intervine în caz de

incendiu. . Clădirile, compartimentele de incendiu şi încăperile de producţie

şi/sau depozitare se dotează cu mijloace tehnice de stingere a incendiilor corespunzătoare claselor de incendiu, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice de specialitate.

. Mijloacele tehnice de stingere a incendiilor cu care se dotează clădirile de producţie şi/sau depozitare vor fi astfel dispuse încât să fie uşor accesibile în caz de incendiu.

- Organizarea serviciului privat de pompieri, echiparea şi dotarea acestuia se stabilesc potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice, în funcţie

de riscul de incendiu, de nivelul de stabilitate asigurat, de vulnerabilitate, precum şi de echiparea cu instalaţii de semnalizare şi de stingere a incendiilor a clădirii de producţie şi/sau depozitare.

. Nivelul de dotare, echipare şi încadrare cu personal al serviciului privat de pompieri se stabileşte în funcţie de amplasare, periculozitate, vulnerabilitate şi efectele unui eventual incendiu, potrivit prevederilor

reglementărilor tehnice specifice.




87

Clădiri cu funcţiuni mixte.

- Sunt considerate clădiri cu funcţiuni mixte, cele în care sunt comasate funcţiuni diferite, civile ori de producţie şi/sau de depozitare, separate între ele potrivit prevederilor reglementărilor tehnice.

- Funcţiunea distinctă care depăşeşte 60% din aria desfăşurată totală a clădirii (Ad), determină încadrarea în clădire cu funcţiuni mixte civile sau în clădire cu funcţiuni mixte de producţie şi/sau depozitare.

- Corespunzător încadrării clădirii, în ansamblu se asigură măsurile de securitate la incendiu prevăzute pentru clădiri civile sau pentru clădiri de producţie şi/sau depozitare, iar pentru fiecare porţiune din clădire se respectă

măsurile de protecţie specifice funcţiei respective. - Zonele, încăperile, compartimentele de incendiu şi clădirile cu funcţiuni mixte, vor avea determinate şi precizate riscurile de incendiu şi categoriile de

pericol de incendiu specifice. - Cel mai periculos risc sau categorie de pericol de incendiu care reprezintă peste 30% din aria desfăşurată (Ad) a unei porţiuni de clădire cu funcţiuni

mixte, separată corespunzător, determină riscul de incendiu pentru întreaga porţiune. - Riscul de incendiu cel mai periculos dintr-o porţiune de clădire cu funcţiuni

mixte, a cărui arie desfăşurată (Ad) reprezintă mai mult de 30% din aria desfăşurată (Ad) a clădirii cu funcţiuni mixte, determină riscul de incendiu al întregii clădiri cu funcţiuni mixte.

- Clădirile cu funcţiuni mixte vor avea determinat şi precizat gradul de rezistenţă la foc şi riscul sau categoria de pericol de incendiu, ţinând seama

şi de condiţiile specifice tipului de clădire (înaltă, foarte înaltă sau cu săli aglomerate, monobloc, blindată). - Clădirile cu funcţiuni mixte (independente sau comasate în conformitate cu

prevederile reglementărilor tehnice), se amplasează la distanţele de siguranţă normate, având în vedere ansamblul constituit şi riscul de incendiu al clădirii. . Atunci când nu se pot asigura distanţele de siguranţă normate,

clădirea se compartimentează faţă de vecinătăţi. - Prin conformarea la foc a clădirilor cu funcţiuni mixte, se va urmări

dispunerea distinctă a funcţiunilor diferite şi îndeplinirea condiţiilor de corelare între destinaţie, risc sau pericol de incendiu, gradul de rezistenţă la foc asigurat, numărul de niveluri şi aria construită a clădirii, conform prevederilor

reglementărilor tehnice aplicabile. . Atunci când clădirea cu funcţiuni mixte cuprinde activităţi civile diferite şi independente funcţional, se asigură îndeplinirea condiţiilor de

peformanţă cele mai severe prevăzute pentru respectivele funcţiuni, iar dacă funcţiunile sunt dispuse într-o clădire înaltă, foarte înaltă sau cu săli aglomerate, vor fi îndeplinite şi condiţiile de performanţă specifice

acestor tipuri de clădiri. . clădirile cu funcţiuni mixte civile, de producţie şi/sau depozitare, în fiecare porţiune se asigură îndeplinirea condiţiilor de performanţă




88

prevăzute pentru respectivele funcţiuni, având în vedere şi implicaţiile acestora asupra întregii clădiri.

. În toate situaţiile se va asigura limitarea posibilităţilor de propagare uşoară a focului şi fumului atât în porţiunile incendiate, cât şi la porţiunile de clădire cu alte funcţiuni, luându-se măsurile de protecţie

corespunzătoare. - Clădirile cu funcţiuni mixte se realizează din materiale şi elemente de

construcţie corespunzătoare gradului de rezistenţă la foc necesar îndeplinirii condiţiilor de conformare şi corelare normate şi se alcătuiesc astfel încât să nu propage focul cu uşurinţă.

- Funcţiunile diferite din clădire se separă cu pereţi şi după caz, cu planşee rezistente la foc determinate în funcţie de riscul de incendiu din încăperile pe

care le separă şi densitatea sarcinii termice din acestea, precum şi de condiţiile de performanţă specifice destinaţiei, tipului de clădire şi a echipării cu instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor.

- Prin alcătuirea şi realizarea porţiunilor de clădire cu funcţiuni distincte civile, de producţie şi/sau depozitare se vor îndeplini condiţiile de performanţă

specifice fiecărei funcţiuni, iar întreaga clădire cu funcţiuni mixte vor îndeplini condiţiile de performanţă corespunzătoare ansamblului constituit.

- Porţiunile subterane ale clădirilor cu funcţiuni mixte în care se dispun funcţiuni distincte faţă de cele supraterane, vor îndeplini şi condiţiile specifice acestor funcţiuni.

- Destinaţiile independente dispuse în clădirea cu funcţiuni mixte se separă între ele şi faţă de căile comune de circulaţie funcţională şi de evacuare a

utilizatorilor, prin elemente de construcţie despărţitoare rezistente la foc. . Limitarea propagării focului între funcţiuni diferite dispuse într-o clădire etajată se asigură şi pe faţade (exteriorul închiderilor

perimetrale). - Condiţiile de peformanţă pe care trebuie să le îndeplinească elementele de

construcţie cu rol de limitare a propagării focului şi a fumului, sunt cele stabilite în reglementări.

- Căile comune de circulaţie funcţională şi de evacuare a utilizatorilor clădirii cu funcţiuni mixte (orizontale şi verticale), se separă de diferitele funcţiuni adiacente corespunzător riscului de incendiu şi densităţii sarcinii termice a

acestora, iar eventualele goluri de circulaţie funcţională din aceste elemente de separare se protejează cu elemente de închidere corespunzătoare.

- Parcajele pentru autoturisme se pot dispune în clădiri cu funcţiuni mixte, cu condiţia separării lor de restul clădirii prin elemente rezistente la foc, iar în aceste elemente de separare sunt admise numai goluri strict necesare de

acces şi circulaţie, protejate.




89

- Evacuarea fumului (desfumarea) în caz de incendiu este obligatorie, potrivit funcţiunii (destinaţiei) specifice a încăperilor şi tipului de clădire cu funcţiuni

mixte. . Alcătuirea şi realizarea evacuării fumului (desfumarii), trebuie să corespundă prevederilor reglementărilor tehnice aplicabile.

. Porţiunile de clădiri cu funcţiuni distincte, se prevăd cu dispozitive independente de evacuare a fumului (desfumare) în caz de incendiu. . Evacuarea fumului (desfumarea) în caz de incendiu din căile de

circulaţie funcţională şi de evacuare comune ale utilizatorilor clădirii cu funcţiuni mixte (orizontale şi verticale), se realizează cu sisteme proprii, independente de cele aferente altor încăperi sau funcţiuni ale clădirii.

- În clădirile cu funcţiuni mixte se prevăd căi de evacuare a utilizatorilor în caz de incendiu în număr corespunzător, dispuse, alcătuite şi dimensionate

potrivit destinaţiei respective şi prevederilor reglementărilor tehnice. . Căile de evacuare ale clădirii cu funcţiuni mixte pot fi proprii unei funcţiuni sau unui grup de funcţiuni, ori comune tuturor funcţiunilor din

clădire. - Scările de evacuare interioare comune ale clădirilor cu funcţiuni mixte care

asigură evacuarea a mai mult de două niveluri supraterane se închid în case de scări. . Scări interioare deschise (neînchise în case de scări), se pot prevede

numai în cazurile şi în condiţiile stabilite de rerglementări. . În clădirile cu funcţiuni mixte pot fi prevăzute scări rulante, cu condiţia asigurării şi a căilor de evacuare a utilizatorilor prin scări închise.

. Rampele scărilor interioare aferente subsolurilor se separă faţă de rampele scărilor supraterane, cu excepţia situaţiilor menţionate în

reglementări. - Căile interioare de circulaţie şi transport pe verticală (scări, ascensoare,

monte-charge etc.), se separă de restul clădirii prin pereţi şi după caz, cu planşee care îndeplinesc condiţiile normate de rezistenţă la foc, iar golurile de acces practicate în pereţii de separare se protejează cu elemente de

închidere. . La determinarea unităţilor de trecere (fluxurilor) de evacuare a utilizatorilor în caz de incendiu pe căile de circulaţie funcţională

comune, se are în vedere cădirea în ansamblu şi se asigură cele mai severe măsuri de protecţie normate. . Atunci când se prevăd căi de evacuare distincte (proprii unei funcţiuni

sau grup de funcţiuni similare), la determinarea unităţilor de trecere (fluxurilor) de evacuare, se respectă condiţiile stabilite pentru destinaţia respectivă.

- La stabilirea numărului de utilizatori pentru care se asigură evacuarea în caz de incendiu, se are în vedere nivelul de ocupare şi capacităţile maximum

simultane normate, în funcţie de funcţiune (destinaţie) şi dispunerea acestora în clădire.




90

- Timpii (lungimile) de evacuare admişi pentru căile de evacuare, vor

îndeplini condiţiile stabilite pentru funcţiunea respectivă, iar pentru căile comune de circulaţie şi evacuare ale clădirii se respectă timpii (lungimile) normaţi cei mai severi.

- Clădirile cu funcţiuni mixte se echipează şi dotează cu instalaţii şi mijloace de semnalizare şi de stingere a incendiilor, corespunzător modului în care

este considerată clădirea, iar diferitele funcţiuni ale acesteia corespunzător destinaţiei şi riscului de incendiu. . Clădirile cu funcţiuni mixte se echipează cu instalaţii de semnalizare şi

de stingere a incendiilor, care asigură protecţia întregii clădiri. . Instalaţiile utilitare aferente construcţiei vor corespunde destinaţiilor şi riscurilor de incendiu stabilite.

- Clădirile cu funcţiuni mixte, trebuie să aibă asigurate căi de acces, intervenţie şi salvare în caz de incendiu, astfel dispuse, alcătuite şi realizate

încât forţele de intervenţie să poată acţiona în timp scurt şi în condiţii de siguranţă. . Căile de acces şi circulaţiile funcţională interioare care asigură şi

intervenţia în caz de incendiu se echipează şi marchează corespunzător, astfel încât să fie uşor de recunoscut şi utilizat în condiţiile incendiului.

Clădiri de producţie şi/sau depozitare monobloc sau blindate.

Clădiri de producţie şi/sau depozitare monobloc - Este considerată clădire monobloc, clădirea de producţie şi/sau depozitare care are aria construită (Ac) mai mare de 20.000 m2 şi lăţimea mai mare

de 72,00 m. . Comasarea într-o clădire a mai multor compartimente de incendiu cu grade de rezistenţă la foc diferite nu constituie o clădire monobloc în

sensul prevederilor codului, ci o grupare de compartimente de incendiu independente în care se desfăşoară activităţi diferite şi la fiecare compartiment de incendiu se asigură diferenţiat condiţiile de

securitate la incendiu specifice. - Clădirile de producţie şi/sau depozitare monobloc trebuie să îndeplinească

condiţiile de încadrare în gradul I sau II de rezistenţă la foc şi condiţiile de

performanţă la incendiu generale, comune şi specifice acestora, conform prevederilor reglementărilor tehnice aplicabile. . Clădirile de producţie şi/sau depozitare monobloc vor îndeplini

condiţiile de conformare şi corelare nomate. - Clădirile de producţie şi/sau depozitare monobloc se amplasează

independent faţă de alte clădiri învecinate, cel puţin la distanţele de siguranţă normate.




91

- Porţiunile de clădire monobloc din categoriile A , B sau C de incendiu se dispun în zone distincte, de preferinţă adiacent închiderilor perimetrale ale

clădirii şi pe cât posibil grupate. - În clădirile de producţie şi/sau depozitare monobloc, spaţiile şi

compartimentele de incendiu din categoriile A , B sau C de pericol de incendiu se prevăd cu sisteme de evacuare a fumului (desfumare) şi după caz de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, prin tiraj natural-organizat sau tiraj

mecanic. . Pentru limitarea propagării incendiilor, încăperile şi compartimentele de incendiu fără pereţi interiori din clădirile monobloc, care au

categoriile A , B sau C de incendiu şi arii libere mai mari de 10.400 m2, se prevăd cu sisteme de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi.

- Clădirile de producţie şi/sau depozitare monobloc, vor avea asigurate căi de evacuare a utilizatorilor în număr corespunzător, dimensionate, distribuite,

alcătuite şi realizate potrivit prevederilor reglementărilor tehnice. - Clădirile de producţie şi/sau depozitare monobloc se echipează cu instalaţii

de semnalizare şi de stingere a incendiilor. . Clădirile de producţie şi depozitare monobloc se prevăd obligatoriu cu instalaţii automate de semnalizare a incendiilor, indiferent de riscul de

incendiu. . Clădirile de producţie şi/sau depozitare monobloc se echipează cu instalaţii de stingere a incendiilor cu apă, de tipul:

. hidranţi interiori; . instalaţii automate de stingere a incendiilor; . hidranţi exteriori.

- În clădirile de producţie şi/sau depozitare monobloc se pot asigura şi hidranţi de incendiu subterani (sub pardoseală), racordaţi la reţeaua de hidranţi

exteriori şi astfel amplasaţi încât să poată fi utilizaţi pentru stingere. - Clădirile de producţie şi/sau depozitare monobloc se dotează cu mijloace

tehnice de primă intervenţie corespunzătoare claselor de incendiu din spaţiile respective.

- Instalaţiile utilitare aferente clădirilor de producţie şi/sau depozitare monobloc vor fi proiectate şi realizate conform prevederilor tehnice specifice acestora.

- Pentru intervenţia din exterior în caz de incendiu, clădirile de producţie şi/sau depozitare monobloc vor avea asigurat accesul autospecialelor de

intervenţie. - Clădirile monobloc de producţie şi depozitare din categoriile A , B sau C de

pericol de incendiu, vor avea constituite şi organizate servicii private de




92

pompieri, dotate şi încadrate cu personal conform prevedrilor reglementărilor de specialitate.

Clădiri de producţie şi/sau depozitare blindate

- Clădiri de producţie şi/sau depozitare blindate sunt considerate cele în care activitatea se desfăşoară numai la lumină artificială (clădiri cu acoperiş şi

pereţi de închidere perimetrală plini, în care se prevăd numai goluri psihologice şi uşi de acces). . Sunt considerate blindate şi încăperile fără lumină naturală care cu

aria construită (Ac) mai mare de 700 m². - Clădirile şi încăperile de producţie şi/sau depozitare blindate se alcătuiesc şi

se realizează în conformitate cu prevederile codului, îndeplinind condiţiile de conformare şi corelare stabilite în reglementări.

- Clădirile de producţie şi/sau depozitare blindate pot fi amplasate independent sau comasate cu alte clădiri de producţie şi/sau depozitare. . Clădirile de producţie şi/sau depozitare blindate independente se

amplasează faţă de alte clădiri învecinate cel puţin la distanţele de siguranţă normate, sau se compartimentează corespunzător. . Faţă de clădirile cu care se comasează, clădirile de producţie şi/sau

depozitare blindate se compartimentează cu elemente rezistente la foc, în funcţie de densitatea sarcinii termice din spaţiile adiacente. . Comasarea clădirilor de producţie şi/sau depozitare blindate cu alte

clădiri de producţie şi/sau depozitare se poate realiza în limitele compartimentelor de incendiu stabilite în reglementări, asigurându-se separarea funcţiunilor diferite cu elemente de construcţie verticale şi

orizontale cu rezistenţe la foc determinate în funcţie de densitatea sarcinii termice din spaţiile adiacente. . Încăperile de producţie şi/sau depozitare din categoriile A sau B de

pericol de incendiu se dispun, pe cât posibil, în zone distincte ale clădirii blindate.

- În clădirile şi încăperile de producţie şi/sau depozitare blindate, spaţiile şi compartimentele de incendiu din categoriile A , B sau C de pericol de incendiu, se prevăd cu sisteme de evacuare a fumului (desfumări) prin tiraj

natural-organizat sau tiraj mecanic. . Pentru limitarea propagării incendiilor, încăperile şi compartimentele de incendiu (fără pereţi interiori), din categoriile A , B sau C de pericol

de incendiu şi arii libere mai mari de 10.400m2, se prevăd cu sisteme de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi.

- Clădirile şi încăperile de producţie şi/sau depozitare blindate vor avea asigurate căi de evacuare a utilizatorilor, dimensionate, distribuite, alcătuite şi realizate potrivit prevederilor reglementărilor tehnice.




93

- Clădirile şi încăperile de producţie şi/sau depozitare blindate se echipează cu instalaţii de semnalizare şi de stingere a incendiilor.

. Clădirile şi încăperile de producţie şi/sau depozitare blindate se prevăd cu instalaţii automate de semnalizare a incendiilor, indiferent de riscul de incendiu.

. Clădirile şi încăperile de producţie şi/sau depozitare blindate se echipează cu instalaţii de stingere a incendiilor cu apă, de tipul: . hidranţi interiori;

. instalaţii automate de stingere a incendiilor; . hidranţi exteriori.

- Clădirile şi încăperile de producţie şi/sau depozitare blindate se dotează cu mijloace tehnice de primă intervenţie corespunzătoare claselor de incendiu ale produselor din spaţiile respective, potrivit prevederilor reglementărilor de

specialitate. - Instalaţiile utilitare aferente clădirilor şi încăperilor de producţie şi/sau

depozitare blindate, vor fi proiectate şi realizate conform reglementărilor tehnice specifice acestora.

- Pentru intervenţia din exterior în caz de incendiu, clădirile de producţie şi/sau depozitare blindate vor avea asigurate căi de acces pentru autospecialele de intervenţie.

- Accesul personalului de intervenţie în clădirea ori încăperea de producţie şi/sau depozitare blindată, se asigură prin circulaţiile funcţionale ale clădirii şi

prin panouri de acces prevăzute în pereţii plini de închidere perimetrală (exteriori), panouri dispuse la maximum 40 m unul de altul, uşor demontabile din exterior şi marcate vizibil pentru a fi uşor de recunoscut în caz de

incendiu. - Clădirile de producţie şi/sau depozitare blindate din categoriile A , B sau C

de pericol de incendiu, vor avea constituite şi organizate servicii private de pompieri, dotate şi încadrate cu personal conform prevederilor reglementărilor de specialitate.

Sisteme şi instalaţii de protecţie activă a clădirilor în caz de

incendiu

- Sistemele, instalaţiile şi mijloacele de protecţie activă a clădirilor în caz de incendiu sunt constituite din:

. instalaţii de semnalizare a incendiilor; . instalaţii de stingere a incendiilor; . dotare cu mijloace de primă intervenţie.

- Echiparea şi dotarea clădirilor cu sisteme şi instalaţii de protecţie în caz de incendiu, se asigură potrivit prevederilor reglementărilor tehnice.




94

Instalaţii de semnalizare a incendiilor

- Instalaţiile de semnalizare a incendiilor se prevăd în scopul detectării şi

semnalizării incendiilor încă din faza de iniţiere a acestora. . Instalaţiile de semnalizare a incendiilor sunt distincte faţă de instalaţiile antiefracţie.

- Instalaţiile de semnalizare a incendiilor pot fi cu acţionare:

. automată şi manuală;

. manuală (în cazurile în care prezenţa oamenilor este permanentă).

- Instalaţiile de semnalizare a incendiilor pot realiza: . semnalizarea izbucnirii incendiilor; . efectuarea acţionărilor prestabilite (oprirea funcţionării unor

instalaţii, pornirea unor sisteme. instalaţii sau dispozitive de securitate la incendiu, alarmarea utilizatorilor clădirii, alertarea Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, deschiderea unor uşi pe

căile de evacuare, închiderea unor uşi, pornirea sistemelor de evacuare a fumului etc.); . semnalizarea stării de funcţionare sau nefuncţionare, precum şi

poziţia în care se află unele dispozitive de securitate la incendiu (clapete antifoc, voleţi, trape de evacuare a fumului şi admisii de aer, nivel de apă din rezervoarele gospodăriei proprii de apă pentru

stingerea incendiilor, surse de alimentare electrică etc.). - Instalaţiile automate de semnalizare a incendiilor se prevăd cu detectoare

duale (fum, flacără, creştere temperatură etc.) şi cu acţionări manuale (butoane de semnalizare), amplasate în apropierea uşilor de acces. . Instalaţiile de semnalizare a incendiilor se proiectează şi realizează

conform prevederilor reglementărilor tehnice de specialitate.

Instalaţii de stingere a incendiilor

- Instalaţiile de stingere a incendiilor pot fi: . cu apă; . cu substanţe speciale.

- Cele mai utilizate instalaţii de stingere a incendiilor sunt cele cu apă.

- Instalaţiile de stingere a incendiilor se realizează din metal (materialele plastice nu sunt admise).

- Pentru stingerea incendiilor, apa se utilizează sub formă: . de jet compact; . de picături;




95

. pulverizată (ceaţă de apă).

- Instalaţiile de stingere a incendiilor cu apă se alcătuiesc şi dimensionează conform reglementărilor tehnice specifice, astfel încât să asigure în principal: . debitele de calcul normate;

. presiunile de calcul normate; . timpul de funcţionare normat.

- Funcţie de temperaturile din interiorul clădirii sau încăperile protejate, instalaţiile de stingere a incendiilor cu apă se realizează în sistem: . apă-apă;

. aer-apă. - Pentru stingerea incendiilor şi limitarea propagării fumului şi focului în

clădirile civile se pot prevede conform prevederilor reglementărilor tehnice, următoarele instalaţii cu apă: . instalaţii de hidranţi interiori;

. instalaţii de sprinklere (închise); . instalaţii de sprinklere deschise (drencere); . instalaţii pulverizare;

. coloane uscate; . instalaţii de hidranţi exteriori.

- În gereral, instalaţiile de stingere a incendiilor se compun din: . surse de alimentare: - cu substanţa de stingere;

- cu energie; . stocare substanţă de stingere; . sisteme de alimentare (pompe, rezervoare sub presiune;

. conducte principale de transport; . distribuitoare; . conducte de distribuţie;

. duze de refulare; . detecţie, semnalizare şi comandă; . aparatură de control;

. dispozitive specifice instalaţiei (monitorizare elemente de închidere, alarmări, racorduri de alimentare de la pompele mobile etc.).

* Instalaţii de stingere a incendiilor cu hidranţi interiori

. sunt instalaţii de stingere a incendiilor cu acţionare manuală; . au pornirea automată la sistemul apă-apă şi pornire manuală la sistemul aer-apă;

. debitele de calcul, presiunile şi lungimile jetului compact sunt normate (la ţeava de refulare presiunea nu trebuie să depăşească 4 bar);

. timpul normat de funcţionare (de calcul), este de 10 minute;




96

. pot fi realizate instalaţii independente sau comune cu cele menajere ori cu hidranţii exteriori;

. hidranţii interiori se amplasează în următoarea ordine: lângă intrări, în casele de scări, pe coridoare şi în încăperi; . în cazurile stabilite prin reglementări, se prevăd cu racorduri de

alimentare a lor şi de la pompele mobile (racorduri dispuse la nivelul terenului).

* Instalaţii de stingere a incendiilor cu sprinklere (închise) . sunt instalaţii de stingere a incendiilor cu acţionare automată (sub

efectul temperaturii); . în caz de incendiu, sprinklerele acţionează individual; . dispersează apa sub formă de picături;

. se prevăd cu grupuri de pompare proprii; . debitele de calcul şi presiunile sunt normate (la capul de refulare presiunea trebuie să fie de minimum 1 bar);

. ariile de calcul pentru determinarea rezervei de apă sunt normate; . timpul de funcţionare normat (de calcul), este de 60 de minute; . se asigură cu rezervă intangibilă de apă pe timpul de fucţionare;

. se alimentează din două surse de energie (sursa de bază şi sursa de rezervă); . se prevad cu dispozitive de control şi semnalizare (manometre,

indicatoare de curgere, alarme de funcţionare hidraulice şi electrice); . capetele de debitare a apei (sprinklerele), se dispun sub acoperiş sau tavan, la distanţe cuprinse între 8 şi 40 de cm, iar atunci când

distanţa dintre plafoanul suspendat şi planşeul de rezistenţă este mai mare de 0,80 m, se prevăd sprinklere şi în acest spaţiu;

- Instalaţiile de stingere a incendiilor cu sprinklere sunt alcătuite în principal, din: - branşamente la reţeaua de apă sau surse proprii de

alimentare cu apă (puţuri forate); - rezervă de apă intangibilă;

- conducte de alimentare cu apă (din rezerva proprie,

intangibilă); - grupuri de pompare; - distribuitoare de apă;

- conducte de alimentare a aparatelor de control şi semnalizare (ACS);

- reţele de distribuţie (inelare sau ramificate);

- capete de debitare a apei (sprinklere): - racorduri de alimentare şi de la pompele mobile (racorduri

dispuse la nivelul terenului);

- dispozitive de control, semnalizare şi de curăţare a instalaţiei.

* Instalaţii de sprinklere deschise (drencere)

. sunt instalaţii de stingere a incendiilor sau perdele de protecţie;




97

. au acţionare automată (comandată de instalaţia de semnalizare a incendiilor) şi/sau cu acţionare manuală;

. în caz de incendiu, sprinklerele deschise (drencerele), acţionează în grup, pe ariile care le protejază; . dispersează apa sub formă de picături;

. se prevăd pentru stingerea incendiilor în încăperi cu densitatea sarcinii termice mare (depozite de cauciucuri) sau pentru realizarea perdelelor drencer (la golurile din planşee);

. debitele de calcul şi presiunile sunt normate; . timpul normat de fucţionare normat (de calcul), este de 60 de minute, iar atunci când protejază elemente structurale metalice, este timpul

normat de rezistenţă la foc al acestora; . se asigură cu rezervă intangibilă de apă pe timpul de fucţionare; . se alimentează din două surse de energie (sursa de bază şi sursa de

rezervă); - Instalaţiile sunt alcătuite în principal, din:

- conducte de alimentare cu apă (din rezerva intangibilă); - grupuri de pompare; - distribuitoare de apă;

- vane cu deschidere automată şi/sau manuală; - reţele de distribuţie (inelare sau ramificate); - capete de debitare a apei tip drencer (sprinklere deschise):

- racorduri de alimentare a instalaţiei şi de la pompele mobile (dispuse la nivelul terenului).

* Instalaţii de pulverizare . sunt instalaţii de stingere a incendiilor cu acţionare automată

(similară instalaţiilor de sprinklere închise ori comandată de instalaţia de semnalizare a incendiilor) şi/sau cu acţionare manuală . dispersează apa sub formă de ceaţă;

. debitele şi presiunile de calcul sunt normate (presiuni de minimum 10 ori mai mari decât la sprinklere); . timpul normat de funcţionare normat (de calcul) pentru stingerea

incendiilor este de 60 de minute, iar atunci când protejază elemente structurale metalice, este timpul normat de rezistenţă la foc al acestora; . se realizează similar instalaţiilor de stingere cu drencere (sprinklere

deschise). * Coloane uscate

. pentru facilitarea operaţiilor de stingere a incendiilor de către personalul de intervenţie, se prevăd coloane uscate în casele de scări

închise ale clădirii; . coloana uscată (în sensul că nu are apă), este constituită din: - conductă (ţeavă) metalică pe toată înălţimea supraterană a

clădirii, dimensionată corespunzător asigurării debitelor şi presiunilor de stingere;




98

- conductele uscate aferente clădirii supraterane sunt separate de conductele uscate ale subsolurilor;

- în exterior, pe peretele clădirii, se dispun racorduri de alimentare de la pompele mobile (cu robinet de închidere şi clapetă de reţinere);

- la fiecare nivel al clădirii, în cutii marcate corespunzător, se dispun racorduri pentru furtunurile personalului de intervenţie (cu robinete de închidere).

* Instalaţii de hidranţi exteriori

- Pentru stingerea incendiilor din exteriorul clădirilor, se utilizează reţelele de hidranţi exteriori. - Se poate asigura alimentarea cu apă din reţelele publice stradale (atunci

când regiile de apă respective îşi dau avizul) sau din gospodării proprii de apă. - Instalaţiile de stingere a incendiilor cu hidranţi exteriori:

. sunt instalaţii de stingere a incendiilor cu acţionare manuală; . au pornirea automată (la scăderea presiunii în reţea) sau cu pornire manuală (butoane de pornire dispuse lângă hidranţi);

. debitele, presiunile de calcul şi lungimile jetului compact sunt normate, iar la ţeava de refulare a apei presiunea nu trebuie să depăşească 4 bar);

. atunci când sunt necesare presiuni mai mari, se prevăd tunuri de apă; . timpul de funcţionare (de calcul), este normat;

. pot fi realizate instalaţii independente sau comune cu cele de hidranţi interiori; . hidranţii exteriori pot fi îngropaţi sau supraterani şi se amplasează

în jurul clădirii (la distanţă de aceasta), astfel încât să asigure debitele de stingere nornate; . în cazurile stabilite prin reglementări, se prevăd cu racorduri de

alimentare şi de la pompele mobile (racorduri dispuse la nivelul terenului). . hidranţii exteriori pot asigura presiunea de intervenţie la cele mai

înalte zone combustibile ale clădirii sau pot fi de joasă presiune (caz în care asigură presiunea de către autospecialele de intervenţie).

* Instalaţii de stingere a incendiilor cu substanţe speciale

, sunt instalaţii de stingere a incendiilor cu acţionare automată şi/sau manuală; . sunt utilizate în spaţii în care apa nu este indicată pentru

stingere; . substanţele speciale de stingere sunt gazoase, lichide sau pulverulente.




99

- Instalaţii fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon (CO2):

. stingerea se asigură prin inundare totală sau parţială;

. pericol (la concentraţie mai mare de 9% oamenii îşi pierd cunoştinţa, iar la cca. 20% este letală în 20 – 30 de minute); . în funcţie de presiunea de stocare a dioxidului de carbon, sunt:

- de înaltă presiune (> 21 bar); - de joasă presiune (< 21 bar); . concentraţie de stingere: cca. 34 % C02 în aer.

- Instalaţii fixe de stingere a incendiilor cu azot:


. similare instalaţiilor de singere a incendiilor cu C02;

. pericol (la concentraţie mai mare de 78% azot prezintă riscuri pentru persoane).

- Instalaţii fixe de stingere a incendiilor cu substanţe tip FM 200: . stingerea se asigură prin inundare totală sau parţială;

. produşii arderii sunt toxici; . concentraţia de stingere 8% (netoxică).

- Instalaţii fixe de stingere a incendiilor cu inergen: . stingerea se asigură prin inundare totală sau parţială;

. la concentraţia de stingere < 43%, nu pune în pericol viaţa.

- Instalaţii fixe de stingere a incendiilor cu argon:


. pentru stingere, concentraţia de oxigen în aer trebuie să scadă de la 21,9% la 12%.

- Instalaţii fixe de stingere a incendiilor cu substanţă tip NAF III:


. la concentraţia de stingere de10,5%, expunerea persoanelor este admisă maximum 5 minute.

- Instalaţii de stingere a incendiilor cu spumă: . în funcţie de alcătuire, pot fi fixe, semifixe sau mobile;

. instalaţiile fixe se compun din: - instalaţii de alimentare cu apă; - recipienţi pentru spumanţi;

- generatoare de spumă; - dozatoare; - pompe pentru spumanţi;

- conducte pentru soluţie spumantă; - deversoare de spumă.




100

. instalaţiile semifixe se compun din: - conducte de distribuţie şi deversoare de spumă fixe;

- rezervoare de spumant şi dozatoare mobile. . cele mobile cuprind numai elemente transportabile.

- Instalaţii fixe de stingere a incendiilor cu pulberi:

. se clasifică: - după felul acţiunii de stingere: . stingere a volumului (inundare totală);

. stingere locală (de suprafaţă). - după modul de acţionare: . automată;

. manuală. - după felul comenzilor de acţionare: . pneumatice;

. mecanice; . electrice; . combinate.

- Instalaţii fixe de stingere a incendiilor cu abur: . stingerea se asigură prin inundare totală sau parţială;

. necesită sursă permanentă de abur.

Reguli generale referitoare la instalaţii. - Numărul de calcul al incendiilor simultane este normat, funcţie de ariile

incintelor (150 ha) şi numărul locuitorilor centrelor populate. - Instalaţiile de stingere se proiectează astfel încât să asigure în permanenţă debitul şi presiunea minimă necesară, până la terminarea perioadei teoretice

de funcţionare a acestora (respectiv a reprizelor de stingere). Punerea sub presiune a instalaţiei prin acţionarea manuală de la distanţă, imediat după izbucnirea incendiului, se prevede numai în cazurile

particulare admise şi dacă nu există pericol de deteriorare a instalaţiei de acţionare.

- Reţelele interioare aferente instalaţiilor de stingere cu apă, se prevăd cu racorduri pentru alimentarea lor şi de la autospecialele de intervenţie în caz de incendiu.

- În situaţiile în care obţinerea direct de la sursa de alimentare a cantităţilor de apă necesare în timpul incendiilor nu este posibilă din punct de vedere tehnic (conform avizului regiei de apă), se prevede rezervă proprie de apă pentru

incendiu, iar dacă alimentarea de la sursa de alimentare cu apă poate avea loc fără întrerupere chiar în timpul incendiului, rezerva proprie se poate reduce cu volumul asigurat de debitul minimal al sursei de alimentare.




101

- Rezerva proprie de apă pentru stingerea incendiului poate fi păstrată împreună cu cantităţile de apă necesare consumului de apă potabilă,

menajeră sau industrială. - Instalaţiile automate de stingere cu apă a incendiilor (sprinklere, drencere sau apă pulverizată), se prevăd cu rezervă intangibilă de apă, care să asigure

funcţionarea lor pe timpul teoretic normat. - Instalaţiile automate de stingere a incendiilor vor avea asigurată alimentarea normală şi de rezervă cu energie de la surse corespunzătoare, care pot fi:

electrice, hidraulice, pneumatice, motoare cu ardere internă, cu abur etc. - Instalaţiile de stingere a incendiilor cu apă sau substanţe speciale, se proiectează şi realizează astfel încât să poată funcţiona pe toată durata

normată, conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice. - Instalaţiile interioare de stingere a incendiilor se prevăd şi dimensionează în funcţie de mărimea compartimentelor de incendiu sau după caz, a spaţiilor

protejate, iar pentru instalaţiile de hidranţi exteriori se ia in considerare întreaga clădire. - Prin proiectarea şi realizarea instalaţiilor de apă pentru stingerea incendiilor

se asigură condiţiile normate de funcţionare şi vor fi ferite de îngheţ. - Rezervoarele, bazinele sau alte surse de apă rece prevăzute pentru stingerea incendiilor şi situate la distanţe mai mici de 1.000 m faţă de clădiri,

vor avea asigurate posibilităţi de alimentare a autospecialelor de intervenţie şi amenajate punctele de staţionare a acestora. - Punctele de staţionare şi alimentare a autospecialelor de intervenţie din

bazine, rezervoare sau alte surse de alimentare cu apă, se stabilesc astfel încât radiaţia termică sau alte efecte ale incendiului la clădiri învecinate să nu împiedice desfăşurarea acţiunii de intervenţie.

- Râurile, lacurile, iazurile sau fântânile cu debit suficient şi cu adâncime corespunzătoare, pot fi amenajate pentru alimentarea cu apă a autospecialelor de intervenţie în caz de incendiu.

- Produsele speciale utilizate ca produse de stingere (pulberi, gaze, spumă), vor fi de tip omologat pentru aceasta, iar instalaţiile fixe de stingere cu astfel de produse vor avea asigurate cantităţile de produse de stingere determinate

prin calcul.

incendiu-1

Documents

Transcript of incendiu-1