Greab Iulia, CRP, ANUL 3, GR 2

Încălcarea eticii în comunicare și relații publice –

Studiu de caz : Hill&Knowlton – războiul din Irak

Relațiile publice și etica în aceeași propoziție sunt considerate a fi două lucruri care

nu se întâlnesc niciodată. De ce? Posibil din cauza faptului că profesia de comunicator

presupune ca prin cuvinte, să influențezi publicul, respectiv societatea. Tocmai din această

cauză, multor persoane le e greu să creadă că pentru a profesa în acest domeniu, trebuie întâi

să înveți și să respecți anumite coduri și norme etice. Ceea ce e cel mai greu este că principiile

etice pot să difere de la cultură la cultură, de la societate la societate, de la om la om: poate ce

e etic pentru mine, pentru celălalt nu e etic. Aici intervine de fapt problema: cum să

reglementezi aceste situații ca ceva ce e înțeles diferit să fie acceptat în acord unanim?!

Pentru a înțelege mai bine acest termen de etică și cum și în ce situații este încalcată,

voi face apel la o definiție găsită în cartea ”Totul despre relații publice”1 : ” “Moralitatea” sau

natura “etică” a unei acţiuni -caracterul ei bun sau rău- …trebuie să fie judecate în funcţie de

măsura în care ea include şi integrează  scopurile şi asigură dezvoltarea potenţială a acestor

scopuri pentru toţi oamenii implicaţi în acţiunea respectivă sau care ar putea fi afectaţi de ea.”

Într-un alt articol găsit2, se spune că ”etica și responsabilitățile reprezintă preocupări în

domeniul relațiilor publice la două niveluri:cel al fiecărui individ și cel al instituției pe care o

reprezintă acesta”. Cu alte cuvinte, specialistul în relații publice are o anumită datorie atât față

de organizația/persoana pe care o reprezintă, cât și față de publicul căreia ii se adresează. El

trebuie să acționeze conform unor reguli tocmai pentru a nu prejudicia nicio parte implicată,

dar mai ales are responsabilitatea morală de a construi și a menține o relație pozitivă cu cel pe

care îl reprezintă, dar și cu publicul. Munca de relații publice înseamnă ca cel care practică

meseria asta, să acționeze conform unor comportamente morale, dar să și anticipeze unele

acțiuni și consecințele lor.

1 Doug Newsom,Totul despre relaţiile publice, Editura Polirom, Iaşi, 2003, p.3002Corina Boie (Rotar). „Etică şi profesionalism în munca de relaţii publice”, în Revista

Transilvană de Ştiinţe ale Comunicării, ISSN 1841-8716, nr. 3/2006

Greab Iulia, CRP, ANUL 3, GR 2

Dacă e să vorbim aici de încălcarea eticii în domeniul relațiilor publice, ar trebui mai

întâi să vedem cine sau ce anume definește regulile după care decidem când e încălcată etica.

După cum spuneam și mai sus, practicarea eticii în PR este legată de anumite coduri etice.

Acestea sunt concepute de cele mai cunoscute și prestigioase asociații de profesioniști din

această branșă, precum PRSA, IPRA, IABC, CERP3. Ele elaborează aceste coduri etice după

principii precum onestitate, deminitate, respect, drepturile omului. Chiar și cu aceste

reglementări, granița dintre ceea ce e etic și ceea ce e neetic este foarte subțire și

interpretabilă. Practicianul în relații publice poate chiar să se ghideze în funcțiile de valorile

lui personale, de crezurile lui. Mulți pot considera că atâta timp cât tu ești o persoană onestă și

ești condus de anumite valori în viață, nu ai neapărat nevoie de coduri, ci acele valori pot fi

suficiente. Parsons îl citează pe Platon în legătură cu această problemă spunând: ”Oamenii

buni nu au nevoie de legi pentru a acţiona responsabil, în timp ce oamenii răi vor găsi

întotdeauna o modalitate de a le ocoli”4. Problema cea mai mare este atunci când specialistul

PR este prins în menghină, dacă pot spune așa. Atunci când pe lângă faptul că el reprezintă o

organizație/persoană, deține anumite informații confidențiale, este informat, știe totul despre

părțile implicate, însă trebuie să acționeze în așa fel încăt să fie bine și pentru public, să nu

transmită informații false și să spună întotdeauna adevărul. Dar cum poți să faci asta, fără a fi

afectată niciuna dintre părți?! De exemplu, clientul tău îți cere să faci x sau y, însă acele

acțiuni pot afecta publicul, și totodată intră în conflict cu principiile după care tu te ghidezi în

viață. Ce e de făcut: accepți deoarece e clientul tău și ai un contract cu acesta sau rămâi loial

publicului și anunți? Parsons, în cartea ei5 , spune că totul devine o problemă de a plasa

loialitatea în funcție de priorități, însă nu va fi de fiecare dată la fel: situațiile se pot schimba,

la fel și prioritățile în funcție de situații. Ca și PRist, trebuie să iei în considerare toate

responsabilitățile pe care le ai și față de cine le ai (față de client, de societate, de profesia de

PR și față de tine însuți) și să pui în balanță, în funcție de circumstanțele în care te afli.

Voi face referire acum la un caz, care din păcate, nu a adus o imagine prea bună

meseriei de relații publice. Este vorba despre o foarte cunoscută firmă de PR,

Hill&Knowlton, care în 1990 a reprezentat organizația ”Citizens for a free Kuwait”. La

momentul respectiv, nu părea nimic în neregulă, însă a apărut o tânără kuweiteană care a

lansat informații false către Comitetul pentru Drepturile Omului din USA cum că a fost 3 http://www.pr-romania.ro/articole/etica-in-pr/79-etica-si-relatiile-publice.html?showall=1 accesat la data de 15.04.2015 4 ibidem5 Patricia J. Parsons, Ethics in Public Relations. A Guide to the Best Practice, London and Philadelphia, Kogan Page, 2008

Greab Iulia, CRP, ANUL 3, GR 2

prezentă când soldați irakieni care invadaseră Kuwaitul, au început să arunce pe jos din

maternități, bebelușii din incubatoare. În urma acestei mărturisiri, s-au luat măsuri împotriva

irakienilor, acestea soldându-se cu invadarea Irakului de către armata SUA și aliații. Totul s-a

petrecut într-un context favorabil Kuwait, ca mai târziu, după terminarea războiului, să se

descopere că bebelușii au murit din cauză că asistentele au fugit din spital și în niciun caz din

cauza soldaților irakieni. A fost o minciună spusă de acea tânără, care și ea s-a descoperit că

era fiica ambasadorului kuweitian din SUA, același om care angajase bine-prestigioasa firmă

de PR. S-a aflat că scopul angajării acestei firme, împreună cu toată mascarada făcută, a fost

pentru a obține simpatia americanilor și sprijinul politicienilor pentru invadarea Irakului. Încă

și în ziua de azi, este amintită afirmația unuia dintre directorii companiei de comunicare care

spunea că: ” Am putea să-l reprezentăm şi pe diavol, dacă acesta ar plăti”. 6

Acesta poate fi considerat unul dintre cele mai bune cazuri de ”așa nu” în pracicarea eticii în

relații publice. Ceea ce a făcut acea companie, faptul că în loc să ajute la aplanarea

conflictelor, ei au accentuat acest lucru și faptul că au mințit, au încălcat drepturi, au adus

prejudicii enorme ( în special poporului irakian, care a fost soldat cu mii de morți în urma

războiului), s-au folosit de organizația respectivă pentru interese ascunse, toate acestea

înseamnă încălcarea eticii. Consecințele acțiunilor lor reprezintă exact opusul codurilor etice

după care ar trebui noi, ca practicieni PR, ne îndrumăm.

În asemenea situații grave, ar trebui să ne punem întrebarea dacă, chiar merită să acționezi

pentru binele clientului, în detrimentul publicului, având în vedere consecințele care vor urma.

Tot ceea ce poți face este să ai stabilit un set de reguli/valori/coduri după care să îți îndrumi

conștiința. Să realizezi că unele măsuri pot avea repercursiuni care nu vor mai putea fi anulate

sau schimbate.

6 http://www.prwatch.org/books/tsigfy10.html accesat în data de 15.04.2015

Greab Iulia, CRP, ANUL 3, GR 2

BIBLIOGRAFIE

Doug Newsom,Totul despre relaţiile publice, Editura Polirom, Iaşi, 2003, p.300

Corina Boie (Rotar). „Etică şi profesionalism în munca de relaţii publice”, în Revista

Transilvană de Ştiinţe ale Comunicării, ISSN 1841-8716, nr. 3/2006

http://www.pr-romania.ro/articole/etica-in-pr/79-etica-si-relatiile-publice.html?

showall=1 ( Shannon A. Bowen – Etica în relații publice)

Patricia J. Parsons, Ethics in Public Relations. A Guide to the Best Practice, London

and Philadelphia, Kogan Page, 2008

http://www.prwatch.org/books/tsigfy10.html