Înălțarea-Domnului

Domnul și Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, dupa 40 de zile de la Înviere s-a

suit la ceruri și a șezut de-a dreapta Tatălui. Cu puterea dumnezeiască cu care a

înviat și a parăsit mormîntul, tot cu aceeași putere s-a înălțat de pe pămînt la cer; s-

a înălțat cu același trup cu care s-a răstignit și a înviat. Mîntuitorul împlinise opera

divină pentru care venise în lume, ne-a adus învățătura mîntuitoare, s-a dat ca pildă

de împlinire prin întreaga Sa viața și mai ales prin jertfirea de pe Crucea Golgotei. 

Dumnezeiescul praznic al Înălțării Domnului, pe care îl sărbătorim astăzi, a

fost proorocit cu 800 de ani mai înainte de către proorocul David în psalmi, prin

cuvintele: Înalță-Te peste ceruri Dumnezeule, și peste tot pămîntul slava Ta!

(Psalm 56; 7). Iar Sfîntul Apostol Pavel zice: Acest Iisus, Care S-a pogorît în cele

mai de jos ale pămîntului, Acesta este Care S-a suit mai presus de toate cerurile,

de-a dreapta maririi întru cele înalte (Efeseni 4; 9-10).

Așadar, Mîntuitorul nostru Iisus Hristos S-a înălțat astăzi de-a dreapta

Tatălui, mai presus decît toate cerurile (Efeseni 4; 10).Însă pentru ce S-a înălțat

Domnul de pe pămînt la ceruri? Ca să ne trimită nouă pe Preasfîntul Duh (Luca 24,

49). Același lucru il spune și Sfîntul Evanghelist Ioan: Trebuie să mă duc Eu, că de

nu mă voi duce Eu la cer, nu va veni la voi Mîngîietorul, Duhul adevărului, Care

de la Tatăl purcede (Ioan 14, 26; 15, 26; 16, 7). A doua pricină pentru care s-a

înălțat Mîntuitorul la cer este ,,ca să plinească rînduiala cea pentru noi”, cum este

scris și în condacul acestui prealuminat praznic. Și care este această rînduială?

Răscumpărarea lumii prin întruparea, pătimirea, moartea și Învierea Fiului lui

Dumnezeu, cum zice Evanghelistul Ioan: ,,Dumnezeu așa a iubit lumea, încît pe

Fiul Său Cel Unul-Născut L-a trimis în lume ca să răscumpere lumea prin EI”

(Ioan 3; 16). Deci L-a trimis Tatăl nu numai așa, ca să vină și să plece; ci cu o

misiune mare pentru cer și pentru pămînt, ca să mîntuiască neamul omenesc.

1

Această misiune s-a împlinit azi. Pentru vindecarea noastră a trebuit să

sufere El răni și cu rănile Lui să vindece toate rănile noastre cele sufletești, adică

păcatele, cum zice proorocul Isaia: Și prin ranele Lui noi toți ne-am vindecat (Isaia

53; 5). Biruința lui Hristos se desăvîrșește prin Înălțarea Sa la cer. Deci ,,astăzi s-a

împlinit rînduiala cea pentru noi”, adică misiunea cea mare pe care a avut-o

Cuvîntul lui Dumnezeu de la Tatăl, să vină în lume, să Se nască, să trăiască, să

sufere, să moară și să învieze pentru noi; apoi să Se înalțe la cer de unde a venit.

Aceasta este rînduiala pe care a plinit-o Iisus Hristos astăzi, în ziua Înălțării,

dupa sfatul cel veșnic al lui Dumnezeu-Tatăl. A treia pricină pentru care S-a înălțat

Mîntuitorul la cer este ca să ne înalțe și pe noi cei ce credem în El, de pe pămînt la

cer, din iad în rai, din moarte la viața, precum Însuși zice: Iar Eu, cînd mă voi

înălța de pe pămînt, îi voi trage pe toți la Mine (Ioan 12; 32).

Oamenii se înalță la cer, la Dumnezeu, prin Harul Sfîntului Duh, prin

credința dreapta și prin fapte bune, în fruntea cărora stau dragostea creștină,

rugăciunea, milostenia, smerenia și pocăința. Prin acestea omul se înalță

duhovnicește cu inima și cu sufletul pînă la tronul Preasfintei Treimi. Iar prin

păcate și necredință, omul se coboară cu inima, cu mintea și cu sufletul, mai jos

decît toată zidirea, adică în iad cu diavolii. Singura salvare a omului căzut în păcate

este scularea lui prin pocăință, adică prin spovedanie, căință, canon și părăsirea

păcatelor. Pocăința il face mai alb decît zăpada, il ridică la cer, il face asemenea cu

ingerii și ajunge fiu al lui Dumnezeu dupa har, cum spune proorocul David: Eu am

zis, dumnezei sunteti toți și fii ai Celui Preaînalt … (Psalm 81; 6). Iisus Hristos S-a

înălțat la cer, ca să gătească loc de veșnica odihnă celor ce fac voia Lui, după cum

singur a spus ucenicilor Săi: În casa Tatălui Meu multe locașuri sunt … Mă duc să

va gătesc loc (Ioan 14; 2-3).

Așa cum arată chiar Mîntuitorul, înălțarea este de maximă importanță chiar

în această direcție, pentru că ea lasă loc intrării pe scenă a celei de-a treia persoană

2

a dumnezeirii. În fine, înălțarea lui Hristos ni se prezintă ca un prim rod, ca un

rezultat care confirmă și certifică finalul procesului început în fiecare dintre noi,

este garanția învierii și înălțării fiecărui credincios, la sfîrșitul istoriei. Noi toți să

înălțăm inimile noastre către Ierusalimul cel ceresc unde Iisus Hristos s-a înălțat

astăzi și acolo să ne punem toate nădejdile noastre, dezlipindu-ne inimile de

desfătările lumești, căci acestea sunt numai noroi și fum. Să ne bucurăm în această

zi a Înălțării, din toată inima noastră, că și nouă ne este deschis cerul și raiul prin

Harul Domnului nostru Iisus Hristos. Amin.

3