În Dragoste Este Nevoie de o Delicateţe Deosebită

download În Dragoste Este Nevoie de o Delicateţe Deosebită

of 4

Transcript of În Dragoste Este Nevoie de o Delicateţe Deosebită

  • 8/18/2019 În Dragoste Este Nevoie de o Delicateţe Deosebită

    1/4

     În dragoste este nevoie de o delicateţe deosebită. Poţi fi sincer şi devotat, şi totuşi încuvintele şi în faptele tale să nu fie destul din acea tandreţe care cucereşte inimile. Iatăun sfat: nu îţi afişa proasta dispoziţie şi sentimentele ofensate, nu vorbi cu mânie,nu te purta urât. Nicio femeie din lume nu va suferi atât de mult ca propria ta soţie dinpricina cuvintelor tăioase ori necugetate care ţi-au scăpat de pe buze. Dintre toate

    lucrurile din lume, cel mai de temut să îţi fie tocmai s-o amărăşti. Dragostea nu-ţi dădreptul să te porţi grosolan cu cel pe care-l iubeşti. Cu cât sunt mai strânse relaţiiledintre voi, cu atât mai rău doare inima de la orice privire, ton, gest sau  vorbă care aratăiritare ori sunt pur şi simplu necugetate. 

    Sfânta Muceniță Alexandra 

    (Cum să întemeiem o familie ortodoxă, Editura Sophia, București, 2011, p. 52) 

     În aceste zile de post este păcat să nutrești sentimente erotice? 

    ! În primul rând, nu există sentimente erotice, apoi, sentimentele nu sunt păcate! Elesunt puteri ale sufletului pe care le putem folosi în slujba lui Dumnezeu sau în slujbapăcatului! Când spui „să nutrești sentimente erotice“, probabil te referi la impulsuri șidorință erotice. Nici acestea nu sunt păcate. Ele sunt inerente firii omenești. E păcatdoar dacă primești pofta în inima ta… Adică dacă te îndulcești cu gândul, dacă îțiprovoci plăcere cu ajutorul imaginației. Însoțirea dorinței de gând e păcat. Dorințasimplă, impulsul, nu e păcat. Ele sunt mișcări ale sufletului din partea neliberă,nesupusă voinței libere și te anunță că tare ți-ar plăcea să iei în brațe o fată. Atunci poți

    să alegi, fie să te lași purtat, trăit, de impuls, fie să-i spui: „Te cred, dar n-am ajuns lanuntă și mai suntem și-n post. No, culcă-te!“. Și se culcă. Îi mai cânți un Axion, așa, și -adoarme. Aveți credință, aveți încredere că Domnul e cu noi, El e în iadul din noi și

     îndată ce strigăm la El, El ne ridică, uite-așa ne ia de mânuță – ca pe Adam și pe Eva – și ne scoate. Asta e șansa noastră! Și ne scoate pe toți. Are o mână cu care poate săne prindă pe fiecare de mânuță... Numai să vrem noi, numai să alegem noi să jertfimplăcerea aceea făgăduită de păcat… 

     Îndrăzniți! MAICA SILUANA VLAD 

    Marea provocare este nu să vezi răul, ci binele! Să sperăm că soţul, respectiv soţia poate vor reuşi şi ei să nu maivadă răul din celălalt. Pentru că marea provocare este nu să vezirăul, ci binele! 

    Să sperăm că soţul, respectiv soţia poate vor reuşi şi ei să nu mai vadă răul dincelălalt. Pentru că marea provocare este nu să vezi răul, ci binele! Pentru că greşeala a

    http://www.doxologia.ro/maica-siluana-vladhttp://www.doxologia.ro/maica-siluana-vladhttp://www.doxologia.ro/maica-siluana-vlad

  • 8/18/2019 În Dragoste Este Nevoie de o Delicateţe Deosebită

    2/4

    pornit în cuplu chiar de la prezentarea celor doi. Ei se prezintă cu ce au şi ei mai bun. Şiapoi ajung pe la părinţii unuia şi celuilalt: părinţii îi laudă, dar nici băiatul, nici fata, nicipărinţii nu spun: „Băiatul nostru are multe calităţi, dar mai are şi asta, asta, care trebuie

     înghiţite”, sau „Fata noastră este aşa, şi aşa, se poartă bine, dar nu ştie asta, nu are înclinaţie spre asta”. Aceste lucruri nu se prezintă, pentru că dacă s-ar prezenta, atunci

    cei doi ar putea să lupte unul pentru celălalt ca să suporte, să acopere şi să îndrepteneputinţele celuilalt. Pentru că o soţie, un soţ trebuie să fie iubită, respectiv iubit cu totce are, şi cu bine, şi cu rău, şi cu neputinţe, şi cu calităţi, totul.  

    (Părintele Nicolae Tănase, Soț ideal, soție ideală, Editura Anastasis, 2001, pp. 145-146)

    Așadar apostolul a spus că toate problemele căsniciei pot fi rezolvate, dacă bărbatul îşi iubeştefemeia şi femeia îşi respectă bărbatul. N-a explicat însă în ce fel se vor realiza acestea. Vă voi

    explica eu: nesocotind banii, năzuind la virtuţile sufletului şi având frică de Dumnezeu.  

    „Orice va făptui cineva, bun sau rău, va fi răsplătit pe măsură de Domnul ” (Parafrază la Efeseni6, 8). Aşadar nu de dragul ei, ci de dragul lui Hristos şi ascultând de El s-o iubească pe femeialui. Dacă se gândeşte aşa, ispita sau cearta nu se vor cuibări între ei . Femeia să nu creadă penimeni când soţul ei este vorbit de rău. Dar nici nu trebuie să urmărească bănuitoare undeintră şi de unde iese tovarăşul său de viaţă . Bărbatul, de asemenea, nu trebuie să îngăduie

    calomnii despre femeia sa, însă nici să nu-i nască bănuieli prin purtarea lui. De ce, omule,

    rătăceşti de colo-colo toată ziua şi te aduni acasă abia seara, fără să -i dai explicaţii mulţumitoaresoţiei tale? Dacă-ţi va reproşa asta, să nu-ţi pară rău. Reproşurile ei dovedesc iubire, nuîndrăzneală şi răceală. Şi iubirea ei pentru tine o face să-i fie teamă. Îi e teamă ca nu cumva vreo

    alta să i te răpească, ca nu cumva să-i ia tot ce are mai de preţ, ca nu cumva să-i rupă legăturacăsniciei. Eşti dator deci să faci tot ce poţi pentru a n -o amărî pe femeia ta.

    Dar nici femeia nu trebuie să-l nesocotească pe bărbatul ei pentru vreun motiv, mai ales dacă estesărac. Să nu cârtească şi să nu hulească, spunând, de pildă, „ Laşule şi fricosule, leneşule,nesârguinciosule şi somnorosule! Cutare, chiar dacă se trage dintr-o familie săracă, prin multe

    osteneli şi primejdii a făcut avere mare. Şi iată, femeia lui poartă haine scumpe, umblă cu

    trăsura, are atâţia slujitori, iar eu te-am luat pe tine, care eşti măcinat de sărăcie şi trăieşti fărărost!”. Femeia nu trebuie să-i spună bărbatului ei asemenea vorbe. Însă cum va răbda sărăcia? Dela cine va afla mângâiere? Să se gândească la femeile mai sărace ca ea. Să cugete câte fete provenite din familii bune, nu numai că n-au primit nimic de la bărbaţii lor, ci şi-au cheltuit şiaverea lor pentru ei. Să socotească primejdiile care însoţesc o astfel de bogăţie, şi va preferaatunci viaţa săracă, dar liniştită. În general, dacă-şi iubeşte soţul, nu va grăi nicicând cârteli sauvorbe de ocară la adresa lui. Va prefera să-l aibă lângă ea fără averi, decât să fie bogat, dar ea sătrăiască în nesiguranţa şi neliniştea care însoţesc lucrările negustoreşti. 

    Nici bărbatul însă, auzind cârtelile şi ocările femeii sale, nu trebuie s-o înjure sau s-o

    lovească, sub pretext că are putere asupra ei. Mai bine s-o sfătuiască şi s-o povăţuiascăliniştit, fără ca vreodată să ridice mâna asupra ei . S-o înveţe filosofia cerească, creştină, care

  • 8/18/2019 În Dragoste Este Nevoie de o Delicateţe Deosebită

    3/4

    este adevărata bogăţie. S-o înveţe nu numai prin cuvinte, ci şi prin fapte, că sărăcia nu este delocrea. S-o înveţe să nesocotească slava şi să iubească smerenia; şi atunci ea nici cârteli n -ar mairosti, nici bani nu şi-ar mai dori.

    (Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieţii, traducere de Cristian Spătărelu și Daniela

    Filioreanu, Editura Egumenița, Galați, pp. 113-115)

    O ciudată paralelă la teoria modernă a evoluţiei universale se poate vedea în vechea învăţătură păgână despre transmigrarea sufletelor (reîncarnare). Reacţia Sfinţilor Părinţi faţă de aceastăidee, pe care au osândit-o cu toţii, arată cât de mult se preocupau de păstrarea rânduielilor zidiriişi neamestecării felurilor şi făpturilor sale. Sfântul Grigorie al Nyssei scrie: 

    „Mi se pare că cei ce cred că sufletul rătăceşte în fiinţe cu natură diferită, confundă proprietăţilenaturii, amestecând şi încurcând lucrurile între ele: iraţionalul cu raţionalul, sensibilul cu

    insensibilul, care, dacă vin în contact unul cu altul, nu sunt despărţite între ele de nici o ordinefirească. Or, să zicem că acelaşi suflet este acum cuvântător şi gânditor, purtând haina trupeascăcorespunzătoare, iar apoi acelaşi suflet alunecă, vârându-se în găuri ca şerpii sau se adună înstoluri ca păsările, sau se face vită de povară, sau carnivor acvatic, sau decade până la nesimţireşi face rădăcini, devenind copac şi odrăslind ramuri care cresc, apărând pe ele fie o floare, fie unfruct bun de mâncat, fie unul otrăvitor. Dar aceasta nu este altceva decât a crede că toate sunt lafel şi că în toate câte sunt există o singură fire, topită într -o generalizare confuză şi nedistinctă,de vreme ce nici o proprietate nu desparte corpurile unul de altul."

    Ideea că „în toate câte sunt există o singură fire" stă, desigur, la temelia teoriei evoluţieiuniversale. Erasmus Darwin (bunicul lui Charles) indicase deja speculaţiei ştiinţifice această

    direcţie, la sfârşitul veacului al optsprezecelea. O astfel de idee este cu totul străină gândiriiscripturale şi patristice. 

    (Ieromonah Serafim Rose, Cartea facerii, crearea lumii noi și întâiul om: perspectiva creștin-ortodoxă, traducere din limba engleză de Constantin Făgețan, Ed. a 2-a, rev., Editura Sophia,București, 2011, pp. 91-92)

     Ai dreptul să ierţi numai ce s-a făcut în paguba ta.” (Nicolae Iorga) 

    Omul, dacă raţionează în calitate de creştin şi vrea să se poarte conform cu doc trinacreştină, poate  ‒ şi trebuie  ‒ să nu ţină seama de nedreptăţile săvârşite împotrivă-i, de

    insultele ce i se aduc lui, ca individ. Dar, dacă ocupă o funcţie de răspundere ori se află în fruntea treburilor publice, nu are dreptul să invoce principiul iertării spre a rămânedistant şi rece în faţa răului şi a-i lăsa pe nevinovaţi pradă ticăloşilor. 

    Eroarea tragică a lordului Halifax aceasta a fost, de a fi confundat două situaţii distincte.Şi nu numai a lui, ci și a numeroşilor zăpăciţi care cred că „nu   judeca” şi „cine-s eu să

     judec?” se referă şi la interesele comunităţii, ale omenirii. Acolo e altfel, e invers: e

  • 8/18/2019 În Dragoste Este Nevoie de o Delicateţe Deosebită

    4/4

    nevoie de vigilenţă, de apărarea binelui, păstorul e iubit de turmă pentru că o păzeşteşi-şi pune viaţa pentru ea. 

    (Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii , Editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2005, p. 70)