REFERAT BUNICUL A FOST, BUNICA ESTE, IONEL TEODOREANU

REFERAT BUNICUL A FOST, BUNICA ESTE, IONEL TEODOREANU

Comentariu "Bunicul a fost, bunica este" de Ionel Teodoreanu

In multe dintre operele sale, Ionel Teodoreanu a nfatisat cu duiosie, cu farmec si sensibilitate lumea minunata a copilariei, uneori fcndu-si loc si umorul blnd, ngaduitor, n acest univers infantil cuceritor prin candoarea personajelor.

Primului volum al romanului "La Medeleni" "Hotarul nestatornic" (1925) si volumului "Ulita copilariei" (1923) li se alatura din acest punct de vedere si n casa bunicilor (Cartea Romneasca, 1938), opera socotita de unii comentatori o scriere memorialistica.

Constituit din mai multe parti ["In casa bunicilor", "Curcubeul", "Octave"), volumul "In casa bunicilor" nfatiseaza atmosfera casei batrnesti, chipurile, preocuparile si comportamentul bunicilor n relatia lor cu nepotii, pornind de la unele elemente autobiografice, mbracate nsa n aura basmului.

"Bunicul a fost, bunica este" deschide povestirea titulara a volumului si aduce n prim plan imaginea bunicilor.

Infatisnd mai nti vizita copiilor nsotiti de parinti la bunici, scriitorul insista asupra nemultumirii celor dinti fata de sfaturile primite:, Sa nu vorbiti tare si nentrebati, sa nu rdeti prosteste, sa nu puneti mna pe lucruri, sa nu v-atingeti de pisici, sa nu faceti obraznicii..." Nemultumirea lor este ndreptatita, caci "prizonieri ntre ochelarii bunicilor si ochii parintilor", ei nu se mai simt copii.

Este prezentat apoi bunicul, avnd, mai nti, n vedere trecutul. El a fost procuror general, n fata caruia "nimeni nu crcnea", primar si decanul avocatilor, fiind si decorat de regele Carol. Acum bunicul este alb "ca un copacel nins si zmbeste; are ceas de aur cu muzicuta, ochelari cu rama de aur si sta".

Bunica a fost si ea "strasnica femeie". Dovada frumusetii bunicii este imaginea ei din tinerete zugravita de "portretul doamnei frumoase din salon, de lnga portretul cu decoratii al bunicului". Privindu-l, copiii si dau seama ct de batrna este bunica ("cta vechime e n fosta mireasa a bunicului").Felul n care bunicii se adreseaza unul altuia strneste rsul copiilor, dar sunt nevoiti sa-si aminteasca de sfatul parintilor: , Sa nu...".

Toate aceste aspecte zugravite de Ionel Teodoreanu concura, n primul rnd, la realizarea portretelor "cuconului Alecu" si "a coanei Elencu", prezentate pe un ton anecdotic, din care nu lipseste comentariul povestitorului, generator de umor: "Sta acasa toata ziua. E foarte bine sa fii bunic. Bunica a fost si ea tnara, adica a fost mireasa cnd bunicul nu era bunic, cnd tata nu era tata, si cnd copiii tatei nu erau deloc."

In al doilea rnd, se poate constata ca aici faptele narate trec pe plan secundar copilul cu preocuparile lui, acesta fiind mai ales un observator atent si ngaduitor a ceea ce se afla si se ntmpla n jurul sau, acceptnd, ba resemnat, ba cu placere, aceasta postura.

Desi scrierea are un evident caracter memorialistic, autobiografic, se observa totusi caracterul ei literar, nclinatia spre exprimarea metaforica, proprie lui Ionel Teodoreanu, denumita de critica "medelenismul" scriitorului. Prezenta chiar n scrierile cu un pronuntat caracter epic, exprimarea metaforica este cu att mai justificata aici, cu ct scopul autorului este acela de a reliefa trasaturile personajelor, psihologia lor: "bunicul e ca o poveste", "el e tot ca un copacel nins", "mintea copiilor se ncetoseaza de ate de paianjeni mai colbaite de ct cele din pod", "cta vechime e n fosta mireasa etc.

In ciuda orizontului ei restrns, literatura lui Ionel Teodoreanu si-a pastrat tocmai prin aceasta trasatura specifica, "o anumita tinuta artistica, necaznd niciodata sub un nivel respectabil". (Ov.S. Crohmalniceanu)