Importanţa mediei sociale pentru individ, organizaţie şi societate

Introducere

Predicting tie strength with social media

Authors: Eric Gilbert University of Illinois at Urbana-Champaign, Urbana, IL, USA

Karrie Karahalios University of Illinois at Urbana-Champaign, Urbana, IL, USA

Social media treats all users the same: trusted friend or total stranger, with little or nothing in between. In reality, relationships fall everywhere along this spectrum, a topic social science has investigated for decades under the theme of tie strength. Our work bridges this gap between theory and practice. In this paper, we present a predictive model that maps social media data to tie strength. The model builds on a dataset of over 2,000 social media ties and performs quite well, distinguishing between strong and weak ties with over 85% accuracy. We complement these quantitative findings with interviews that unpack the relationships we could not predict. The paper concludes by illustrating how modeling tie strength can improve social media design elements, including privacy controls, message routing, friend introductions and information prioritization.

http://dl.acm.org/citation.cfm?id=1518736

Socialmedia: The new hybrid element of the promotion mix

http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0007681309000329

Business Horizons

Volume 52, Issue 4, July–August 2009, Pages 357–365

W. Glynn Mangolda,  ,  , 

David J. Fauldsb, 

a College of Business & Public Affairs, Murray State University, Murray, KY 42071, U.S.A.

b College of Business Administration, University of Louisville, Louisville, KY 40292, U.S.A.

Available online 10 April 2009.

AbstractThe emergence of Internet-based socialmedia has made it possible for one

person to communicate with hundreds or even thousands of other people about

products and the companies that provide them. Thus, the impact of consumer-to-

consumer communications has been greatly magnified in the marketplace. This

article argues that socialmedia is a hybrid element of the promotion mix because

in a traditional sense it enables companies to talk to their customers, while in a

nontraditional sense it enables customers to talk directly to one another. The

content, timing, and frequency of the socialmedia-based conversations occurring

between consumers are outside managers’ direct control. This stands in contrast

to the traditional integrated marketing communications paradigm whereby a high

degree of control is present. Therefore, managers must learn to shape consumer

discussions in a manner that is consistent with the organization's mission and

performance goals. Methods by which this can be accomplished are delineated

herein. They include providing consumers with networking platforms, and using

blogs, socialmedia tools, and promotional tools to engage customers.

Keywords Integrated marketing communications; 

Socialmedia; 

Consumer-generated media; 

Promotion mix

Influence and Passivity in Social MediaDaniel M. Romero, Wojciech Galuba, Sitaram Asur and Bernardo A. Huberman

AbstractThe ever-increasing amount of information flowing through Social Media

forces the members of these networks to compete for attention and influence

by relying on other people to spread their message. A large study of

information propagation within Twitter reveals that the majority of users act

as passive information consumers and do not forward the content to the

network. Therefore, in order for individuals to become influential they must

not only obtain attention and thus be popular, but also overcome user

passivity. We propose an algorithm that determines the influence and

passivity of users based on their information forwarding activity. An

evaluation performed with a 2.5 million user dataset shows that our influence

measure is a good predictor of URL clicks, outperforming several other

measures that do not explicitly take user passivity into account. We

demonstrate that high popularity does not necessarily imply high influence

and vice-versa.

http://www.adevarul.ro/international/foreign_policy/web_exclusive/Media_sociala_si_populismul_de_dreapta_0_587941729.html

Media socială şi populismul de dreapta10 noiembrie 2011, 00:00 |  Autor: Flavius Țone | Cuvinte cheie: media sociala, populism, criza,

Media socială s-a dovedit a fi, în ultimii ani, un puternic instrument de prozelitism şi organizare politică. Un think tank britanic i-a întrebat pe simpatizanţii de pe Facebook ai partidelor populiste europene ce le motivează convingerile politice. Nu surprinzător, cauzele sunt culturale, nu economice.

Rolul Internetului şi a mediei sociale în agregarea şi organizarea mişcărilor politice este unul care a făcut obiectul studiului cercetătorilor şi analiştilor politici în ultimii ani. Majoritatea mişcărilor contestatare a ordinii politice petrecute în ultimii ani au avut o componentă online. Revoluţia Twitter din Moldova, Mişcarea Verde din Iran, Primăvara Arabă, mişcări de contestare a ordinii autocraticece s-au încheiat – în multe cazuri – cu înlocuirea puterii politice,mişcările populare cu obiective politice din Occident ca Tea Party, Occupy Wall Street sau revoltele din urmă cu câteva luni din Marea Britanie, s-au folosit de Internet (Facebook, Twitter) sau telefonia mobilă pentru a se organiza şi atrage de partea lor persoane cu aceleaşi obiective.

Dacă state ca Rusia, China sau Iran au luat măsuri de fragmentare a opoziţiei şi pe Internet, blocând site-uri sau manipulând prin intermediul propriilor bloggeri şi activişti online, Europa este un teren fertil pentru studiul profilului socio-demografic al nemulţumiţilor de establishmentul politic actual şi al susţinătorilor partidelor anti-sistem. Think tank-ul britanic Demos a realizat, cu susţinerea Fund Fundaţiei pentru o Societate Deschisă,  un raport  care analizează structura socială a susţinătorilor partidelor populiste de dreapta din Europa. La baza raportului se află un studiu realizat pe Facebook în rândul celor care se declară susţinători ai acestor formaţiuni politice, chestionarul fiind completat de 10.000 de persoane.Partide atipice

În primul rând, apariţia acestor formaţiuni politice a început de la începutul deceniului trecut şi nu sunt o reacţie exclusivă la tulburările economice din ultimii

ani. Deşi rolul de catalizator al crizei economice nu poate fi contestat, nemulţumirile sociale care au dat naştere acestor mişcări politice predatează anul 2008. Dacă la începutul agregării lor erau considerate mişcări marginale, respinse de establishmentul politic tradiţional, aceste partide au înregistrat o creştere remarcabilă într-o perioadă scurtă, ajungând să joace un rol important în parlamentele Austriei, Bulgariei, Danemarcei, Ungariei, Olandei, Suediei, Lituaniei şi Slovaciei. În unele state chiar, cum este cazul Olandei, aceste partide fac parte din cadrul unor alianţe guvernamentale.

Totuşi, arareori aceste partide pot fi încadrate în şabloanele politice tradiţionale. Deşi au fost acuzate de „extremism” sau „fascism”, majoritatea susţin ca valori fundamentale democraţia, libertatea de exprimare, libertatea, capitalismul şi liberul schimb. Spre deosebire de mişcările politice „clasice” ale secolului XX, partidele populiste ale noului secol susţin înainte de toate individualismul în faţa colectivismului. Se opun în schimb migraţiei, au o aversiune culturală faţă de imigraţia musulmană, temându-se de impunerea unei fragmentări culturale care lasă loc impunerii unor alte norme sociale alternative în Europa. Refuzul emigranţilor non-europeni de a se „europeniza” mental şi tendinţa acestora de enclavizare fac parte din cauzele apariţiei acestor partide. De fapt, marea miză este de ordin cultural, nu economic. Senzaţia asediului - plastic exprimată în denumirea unui blog celebru ce militează împotriva migraţiei şi islamizării Europei: Gates Of Vienna – este una din motivaţiile cheie.

De asemenea, spre deosebire de mişcările populiste de dreapta clasice, noile partide populiste ale Europei sunt filosemite, un bun exemplu fiind retorica fondatorului Partidului Libertăţii din Olanda, Geert Wilders.

Din perspectiva relaţiilor internaţionale, susţinătorii mişcărilor de acest fel sunt anti-globalişti, eurosceptici şi, în general, reticenţi la orice tip de construcţie ce presupune cedare de suveranitate.

Rezultatele studiului – profilul simpatizanţilor

Dintr-o perspectivă demografică, susţinătorii online ai acestor partide sunt majoritar bărbaţi tineri (63% dintre ei având sub 30 de ani). În niciuna din ţările în care s-a făcut studiul femeile nu depăşesc 36% din totalul simpatizanţilor. De asemenea, aproape 30% dintre cei care au completat chestionarul sunt studenţi iar rata declarată a şomajului nu arată că susţinătorii partidelor populiste ar face parte dintre „cei lăsaţi în urmă”. Susţinătorii de pe Internet sunt într-o proporţie mai mare decât media generală şi activişti.

În general, tinerii s-au dovedit a fi mai opuşi imigraţiei decât susţinătorii mai vârstnici, 20% dintre respondenţii între 16 şi 20 de ani invocând imigraţia ca motivul principal pentru care au aderat la respectivele partide. Încrederea lor în instituţiile politice naţionale şi europene este mult mai mic decât media generală a

populaţiei, lucru valabil şi în cazul sistemului juridic. Cu toate acestea, ei susţin valorile democratice, consideră că votul este important şi resping violenţa ca formă de expresie politică. Pe de altă parte, deşi resping contestarea violentă nu au încredere nici în politică. Alţi motivatori cheie sunt senzaţia erodării identităţii culturale, extremismul islamic sau corupţia.

În concluzie, autorii arată că „susţinătorii partidelor populiste şi-au pierdut încrederea în guvernele naţionale, Uniunea Europeană şi sistemul de justiţie. Această caracteristică este un ecou al tendinţei generale de scădere a încrederii în instituţiile politice. Restabilirea încrederii în instituţii trebuie să fie parte a oricărei strategii de răspuns. Mai important, acea parte a activiştilor online implicaţi în activism offline – votează, demonstrează, sunt membri ai unui partid politic – par să fie mai democraţi, au mai multă încredere în politică şi sunt mai puţin înclinaţi spre violenţă. Aceasta este dovada concretă că încurajarea oamenilor să fie mai puternic implicaţi în viaţa politică şi societatea civilă, indiferent de convingerile lor politice, este o soluţie.”

The Policy Sciences of Social Media

1. Matthew R. Auer*

Article first published online: 21 NOV 2011

Twitter, Facebook, and other social media are increasingly touted as platforms not merely for networks of friends and for private diversion, but as vehicles that allow ordinary people to enter and influence the many arenas of public life. On the surface, the disparate and shapeless population of “i-reporters,” policy “tweeters,” and anonymous news web site “commentators” would appear to challenge the comparatively well-defined cast of professional diplomats, journalists, and propagandists that Harold D. Lasswell identified as policy-oriented communicators. However, to illuminate the roles and impacts of social media in politics and policymaking, insights from Lasswell's “science of communication” must be embedded in Lasswell's broader lessons on value assets and outcomes. A closer look at the so-called democratizing functions of social media in politics reveals the influence of powerful intermediaries who filter and shape electronic communications. Lasswell's insights on the likelihood of increased collaboration among political elites and skilled, “modernizing intellectuals” anticipates contemporary instances of state actors who recruit skilled creators and users of social media—collaborations that may or may not advance experiments in democracy. Lasswell's decision process concept is deployed to discover social media's strengths and weaknesses for the practicing policy scientist.

MULTIMEDIA TOOLS AND APPLICATIONS

Volume 56, Number 1, 179-205, DOI: 10.1007/s11042-010-0568-1

Mining diversity on social media networksLu Liu, Feida Zhu, Meng Jiang, Jiawei Han, Lifeng Sun and Shiqiang YangFrom the issue entitled "Special Issue: Social Media Mining and Search"

AbstractThe fast development of multimedia technology and increasing availability of

network bandwidth has given rise to an abundance of network data as a

result of all the ever-booming social media and social websites in recent

years, e.g., Flickr, Youtube, MySpace, Facebook, etc. Social network analysis

has therefore become a critical problem attracting enthusiasm from both

academia and industry. However, an important measure that captures a

participant’s diversity in the network has been largely neglected in previous

studies. Namely, diversity characterizes how diverse a given node connects

with its peers. In this paper, we give a comprehensive study of this concept.

We first lay out two criteria that capture the semantic meaning of diversity,

and then propose a compliant definition which is simple enough to embed the

idea. Based on the approach, we can measure not only a user’s sociality and

interest diversity but also a social media’s user diversity. An efficient top-k

diversity ranking algorithm is developed for computation on dynamic

networks. Experiments on both synthetic and real social media datasets give

interesting results, where individual nodes identified with high diversities are

intuitive.