P

ubli

caţi

a Tem

atică Nr. 37, AN II

Parteneriate în mediul rural: Implicarea societății civile

în dezvoltarea rurală

Ministerul Agriculturiiși Dezvoltării Rurale

ABREVIERI ...........................................................................................................................................................2

PREZENTARE ......................................................................................................................................................3

INTRODUCERE ....................................................................................................................................................5

MOBILIZAREA „ACTORILOR” LOCALI - NUCLEUL DEZVOLTĂRII RURALE ........................................................6

DE VORBĂ CU SPECIALIŞTII ...........................................................................................................................11

HANNES LORENZEN: PREPARE – PARTENERIAT PENTRU EUROPA RURALĂ ..................................................12DR. VALÉRIE CIOLOȘ-VILLEMIN, EXPERTĂ ÎN GESTIUNEA SCHIMBĂRII ȘI VICEPREȘEDINTĂ RURAL’EST – MEDIUL RURAL ROMÂNESC: O IMAGINE A EPINALULUI .................................................................................15

SPRIJIN PENTRU DEZVOLTAREA RURALĂ: CONTRIBUȚIA SOCIETĂȚII CIVILE ................................19

DEFINIREA CONCEPTULUI DE SOCIETATE CIVILĂ. ROLUL ACESTEIA ÎN DEZVOLTAREA RURALĂ ..............20PARTENERIATE – DEZVOLTAREA MEDIULUI RURAL PRIN PARTICIPAREA ONG-URILOR .............................23LEADERSHIP – CONTRIBUȚIA SOCIETĂȚII CIVILE ÎN DEZVOLTAREA LOCALĂ ..............................................26MECANISME DE INFLUENȚARE A PROCESULUI DECIZIONAL LA NIVEL LOCAL ȘI CENTRAL .......................28

SOCIETATEA CIVILĂ ÎN EUROPA ...................................................................................................................31

COPA-COGECA – O VOCE COMUNĂ PENTRU AGRICULTORII ȘI COOPERATIVELE DIN EUROPA ...................32RURALNET – REȚEAUA PENTRU DEZVOLTARE COMUNITARĂ ........................................................................34EUROMONTANA – „O NOUĂ PAC - MUNȚI DE OPORTUNITĂȚI” .......................................................................36

GLOSAR ...............................................................................................................................................................39

BIBLIOGRAFIE ..................................................................................................................................................40Textul acestei publicaţii are doar scop informativ și nu implică răspundere juridică.

Informaţii suplimentare despre Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi USR pot fi accesate pe Internet: www.madr.ro; www.rndr.ro

USR: Departamentul Publicaţii, 2015

Copyright fotografii: © shutterstock.com, www.preparenetwork.org, www.copa-cogeca.eu, www.euromontana.org, www.facebook.com/

anewcapmountainsofopportunities

Fotografie copertă: © shutterstock.com

© RNDR, 2015

Reproducerea textelor este autorizată cu condiţia menţionării sursei.

CUPRINS

2 3

ABREVIERI

CE

COGECA

COPA

DLRC

FEADR

GAL

IMM

LEADER

MADR

ONG

PAC

PNDR

RNDR

SDL

UE

Comisia Europeană

Comitetul General al Cooperativelor Agricole din Uniunea Europeană

Comitetul Organizaţiilor Profesionale din Agricultură

Dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunităţii

Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală

Grup de Acţiune Locală

Întreprinderi mici şi mijlocii

Liaison Entre Actions de Développement de l’Économie Rurale (legături între

acțiuni de dezvoltare economică rurală)

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

Organizaţie non-guvernamentală

Politica Agricolă Comună

Programul Naţional de Dezvoltare Rurală

Reţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală

Strategia de Dezvoltare Locală

Uniunea Europeană

PREZENTARE

4 5

INTRODUCERE

Parteneriatul public-privat reprezintă un instrument de cooperare între autorităţile publice şi organizaţiile din cadrul sectorului privat, pentru realizarea de proiecte privind dezvoltarea locală.

Dezvoltarea comunităților este un proces pe termen lung, care presupune, în mod normal, atât resurse financiare, cât și parteneriate locale durabile.

În cadrul parteneriatelor, un rol fundamental îl joacă societatea civilă, recunoscută, neoficial, drept al treilea sector de bază cu influență pozitivă asupra statului și a pieței.

În majoritatea ţărilor europene, inclusiv în România, societatea civilă a înregistrat o evoluţie notabilă, prin implicare în dezvoltarea rurală şi prin participare la elaborarea de strategii locale în vederea unei dezvoltări durabile.

Prezenta publicaţie face cunoscut rolul societăţilor civile în dezvoltarea rurală şi în construirea unei comunităţi locale omogene, viabile şi sustenabile și prezintă recomandările şi ideile unor specialişti în domeniu, precum şi exemple ale unor asocieri de succes din Europa, care pot oferi idei şi soluţii pentru parteneriatele ce se vor forma cu sprijinul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020.

6 7

Mobilizarea „actorilor” locali - nucleul dezvoltării rurale

Dezvoltarea comunităților rurale nu vizează exclusiv factorii de decizie de la nivel central, regional sau național. Pentru a asigura dezvoltarea zonelor rurale, este necesară mobilizarea tuturor părților interesate (autorități locale, organizații și reprezentanți ai societății civile) și, implicit, formarea unui parteneriat solid între acestea.

Rolul parteneriatului ţine de expunerea principalelor provocări de la nivel local, stabilirea priorităților, identificarea soluțiilor de dezvoltare și aplicarea de măsuri și strategii integrate.

Strategiile se bazează pe legăturile dintre factorii participanți, cu efecte multiple asupra dezvoltării locale și a programelor generale la nivel regional, național și comunitar. Acestea trebuie concepute în sensul valorificării punctelor forte sau „atuurilor” sociale, de mediu și economice ale comunității.

Comunitățile locale diferă în privinţa nivelului capacităților, experiențelor de cooperare și/sau de conflict, precum și al culturii instituționale. Este, deci, foarte important ca parteneriatul să fie proiectat în funcție de realitățile contextului local.

De regulă, există două modele principale. În primul model, se înființează o entitate juridică nouă, ce reunește parteneri locali. Entitatea

poate lua forme juridice diferite, în funcție de context (deși cele mai multe sunt asociații non-profit), dar trebuie să fie reprezentativă pentru părțile locale participante, să fie deschisă, transparentă și să răspundă atât în fața populației locale, cât și a finanțatorilor ei. Este important ca o astfel de entitate să asigure echilibrul dintre participanți și puterea lor în luarea deciziilor, în funcție de circumstanțele locale.

Prin urmare, parteneriatele nu trebuie să fie dominate de un singur grup de interese, fie el public sau privat.

Cel de-al doilea model de parteneriat poate fi utilizat când nu există nevoia sau dorința de a crea o structură suplimentară și/sau când este evident avantajos să se apeleze la capacitatea administrativă a unui partener experimentat.

În acest caz, partenerul cu experiență poate deveni „organismul responsabil” în scopuri juridice și administrative, iar ceilalți parteneri formează un comitet de luare a deciziilor sau de selecție a proiectelor. Se aplică, însă, aceleași principii de reprezentativitate, deschidere, responsabilitate și transparență ca în primul model.

De-a lungul timpului, Comisia Europeană (CE) a dezvoltat și implementat o serie de instrumente specifice, dedicate dezvoltării

comunităților și mobilizării tuturor structurilor de la nivel local.

În ultimii 20 de ani, abordarea LEADER - Liaison Entre Actions de Développement de l’Économie Rurale (legături între acțiuni de dezvoltare economică rurală) cu privire la dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunităţii (DLRC), finanţată din fonduri structurale și de dezvoltare rurală, a sprijinit factorii participanți din zonele rurale în analizarea potenţialului propriilor regiuni și

s-a dovedit un instrument eficace în aplicarea politicilor de dezvoltare. CE a promovat această metodă de punere în aplicare şi prin intermediul iniţiativelor comunitare de tipul URBAN* şi EQUAL**

Iniţiativa LEADER a beneficiat de sprijinul permanent al Uniunii Europene (UE), începând din 1991, şi a devenit un element important al politicii de dezvoltare rurală, fiind acceptată la scară largă în întreaga Europă. LEADER reprezintă și o metodă de

* Inițiativa comunitară URBAN II, din cadrul FEDR, a sprijinit strategii inovatoare de regenerare economică și socială într-un număr limitat de zone urbane din întreaga Europă, în perioada 2000-2006. Inițiativa comunitară URBAN s-a desfășurat între anii 1994 și 1999.** Inițiativa EQUAL, din cadrul FSE, a pus accentul pe sprijinirea proiectelor inovatoare, transnaționale, destinate combaterii discriminării și dezavantajelor de pe piața muncii, în perioada 2000-2006.

8 9

mobilizare și promovare a dezvoltării rurale în comunitățile rurale locale și un instrument eficient în situații și în zone diferite, prin adaptarea deciziilor privind mediul rural la nevoile variate ale zonelor rurale. Acest instrument joacă un rol important şi în reducerea dezechilibrelor economice și sociale și a disparităților dintre urban și rural.

În România, implementarea abordării LEADER și a Grupurilor de Acțiune Locală

(GAL) a început în perioada 2007-2013, prin intermediul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR). În perioada 2011-2012, teritoriul a fost acoperit de 163 de GAL, pe circa 142 000 km2, reprezentând aproximativ 63% din teritoriul eligibil și 58% din populația eligibilă LEADER. Teritoriul eligibil LEADER este reprezentat de Unități Administrativ-Teritoriale - comune și orașe mici cu o populație de maximum 20 000 de locuitori.

Pentru perioada de programare 2014-2020, LEADER dezvoltă caracterul inovator al abordării integrate și continuă finanțarea acțiunilor de valorificare a resurselor locale și de promovare a specificității locale.

Totodată, urmărind obiectivele generale și specifice ale PAC şi PNDR, LEADER presupune dezvoltarea comunităților locale într-o manieră adaptată nevoilor și priorităților acestora. Valoarea adăugată

a respectivei abordări derivă din acele inițiative locale care combină soluții pentru problemele existente la nivelul comunităților locate, soluţii reflectate în acțiuni specifice acestor nevoi.

Începând cu 2007, dezvoltarea rurală a fost utilizată și în cadrul Fondului European pentru Pescuit și Afaceri Maritime, pentru a sprijini dezvoltarea durabilă a comunităţilor de pescari (dezvoltarea FLAG).

10 11

DE VORBĂ CU SPECIALIŞTII

Dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunităţii (DLRC)

Pentru perioada de programare 2014-2020, CE pune la dispoziţia statelor membre UE noi instrumente pentru a facilita abordarea teritorială integrată: dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC),

investiții teritoriale integrate și dezvoltarea urbană durabilă.

În privinţa instrumentului DLRC, România

a prevăzut, în Acordul de Parteneriat semnat cu CE, ca acesta să fie utilizat cu scopul promovării incluziunii sociale și al combaterii sărăciei în comunitățile marginalizate. Astfel, Programul Operaţional Regional 2014-2020 (prin Axa Prioritară 9 - „Sprijinirea regenerării economice și sociale a comunităților defavorizate din mediul urban”) și Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020 (prin Axa Prioritară 5 - „Dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității”) vor pune la dispoziție fondurile necesare implementării strategiilor integrate de dezvoltare locală pentru localitățile cu o populație de peste 20 000 de locuitori.

La nivelul acestor localităţi, trebuie constituite grupuri de acțiune, formate din autorități publice locale, instituții locale, structuri asociative, reprezentanți ai mediului de afaceri, precum și ONG-uri relevante. Aceste grupuri de acțiune vor dezvolta strategii integrate și vor putea depune proiecte comune.

În acest context, DLRC este un instrument atractiv din punct de vedere financiar pentru dezvoltarea locală, utilizabil la nivel sub-regional, fiind complementar altor forme de sprijin pentru dezvoltare locală. Totodată, DLRC poate mobiliza organizaţiile şi comunităţile locale să contribuie la realizarea obiectivelor strategiei Europa 2020 de creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii, la stimularea coeziunii teritoriale şi la atingerea obiectivelor propuse.

12 13

Hannes Lorenzen: PREPARE – parteneriat pentru Europa rurală

PREPARE este un parteneriat format în anul 2000, la iniţiativa a două ONG-uri europene, respectiv Forum Synergies și ECOVAST, împreună cu rețelele naționale rurale din Suedia, Finlanda, Estonia și Ungaria. Este finanţat de o varietate de surse (publice și private) şi susținut de o serie de subvenții generoase din partea Fundaţiei „CS Mott”. Parteneriatul a crescut constant şi a ajutat la formarea de noi reţele rurale, care i s-au alăturat ulterior.

În primii şase ani de la înfiinţare, au fost create rețele rurale naționale în Slovacia,

Polonia, Slovenia, Letonia, Lituania și Republica Cehă. Acestea s-au raliat obiectivului PREPARE și au devenit tot mai active în sprijinirea inițiativelor de dezvoltare rurală locală și în promovarea cooperării între locuitorii din zona rurală și guvernele lor.

Scopul parteneriatului PREPARE este de a

consolida societatea civilă din zonele rurale şi de a promova cooperarea între „actorii” locali, respectiv guvernele şi toate părţile interesate de dezvoltarea rurală, în special în

noile state membre, cele în proces de aderare sau ţările învecinate Uniunii Europene. Au fost dezvoltate acțiuni de cooperare între partenerii PREPARE, inclusiv stagii pentru membrii tineri şi voluntari.

Anual, sunt organizate adunări generale, la care sunt invitaţi reprezentanţi ai societăţii civile și ai guvernelor din 20 de state, inclusiv din ţările învecinate şi cele în curs de aderare, cu scopul de a ajuta oamenii să participe activ la dezvoltarea rurală.

Obiectivul acestui parteneriat urmăreşte bunăstarea comunităților rurale din Europa și din țările învecinate. S-a pornit de la premisa că oamenii din mediul rural au dorința și capacitatea necesară de a se adapta şi de a

construi o viață mai bună pentru ei înșiși, iar în acest context au nevoie de sprijin din partea societății civile și a guvernului.

Reprezentanţii PREPARE susţin că participarea activă a localnicilor la procesul de dezvoltare rurală este cheia unei dezvoltări durabile.

Începând din 2006, PREPARE şi-a îndreptat atenția spre Europa de Sud-Est, inclusiv spre țările din Balcanii de Vest și Turcia.

Reprezentanţi ai parteneriatului au contactat ONG-uri din toate aceste țări și au sprijinit organizarea de întâlniri, cu scopul de a consolida societatea civilă, invitând la dezbateri oameni care participă direct

14 15

Dr. Valérie Cioloș-Villemin, expertă în Gestiunea Schimbării și vicepreşedintă Rural’Est – Mediul rural românesc: o imagine a Epinalului*

Mediul rural românesc exercită o fascinaţie evidentă asupra multor străini, dar şi asupra, din ce în ce, mai multor români care locuiesc în mediul urban. „Animat, plin de viaţă”, alături de „vibrant”, „divers”, „autentic” sunt unii dintre termenii des folosiţi pentru a descrie satele româneşti, opinii aflate la răscruce între nostalgia unui trecut pe care îl credeam pierdut pentru totdeauna şi sentimentul de a găsi în sfârşit paradisul promis.

Contemplarea acestui tablou presupune însă ignorarea marii complexităţi a mediului rural, a constrângerilor percepute şi trăite de locuitorii acestuia şi a dificultăţilor întâmpinate în perpetuarea unor gesturi ale trecutului sau „tradiţii” sau, din contră, a celor întreprinse în scopul inovării şi dezvoltării.

Complexitatea regiunilor rurale din Estul Europei şi interesul pentru studierea şi mai buna înţelegere a acestora a dus la naşterea Rural’Est. La mijlocul anilor 2000, câțiva doctoranzi în economie rurală din Europa

de Vest, care şi-au luat ca teren de studiu regiunile rurale din Polonia şi din România, şi care au fost prezenţi pe teren mai multă vreme cu această ocazie, au simţit mai întâi nevoia să-şi împărtăşească întrebările iniţiale, aflate la originea studiilor lor, ipotezele de interpretare şi bibliografiile de care dispuneau, şi apoi să examineze cadrele adecvate de analiză, dat fiind faptul că teoriile clasice s-au izbit de eşecuri monumentale în ţările post-comuniste**.

Complexitatea şi specificitățile regiunilor rurale româneşti

Contrar impresiilor pe care le poate avea un vizitator care păşeşte pentru prima dată într-una dintre încântătoarele şi animatele lui sate, mediul rural românesc nu are nimic de-a face cu cel vest-european de după cel de-Al Doilea Război Mondial. Între cele două există diferenţe majore, provenite atât din traiectoriile evoluției lor în regimuri politice şi economice diferite, cât şi din contexte

la dezvoltarea rurală și reprezentanţi ai guvernelor.

Rezultatul acestor eforturi a constat în crearea de rețele rurale naționale în Croația, Macedonia și Serbia. Totodată, s-au înregistrat progrese semnificative în consolidarea societății civile în zonele rurale din Albania, Muntenegru și Bosnia și Herțegovina.

În 2009, activitatea PREPARE a luat amploare, odată cu semnarea unui memorandum de cooperare cu Grupul de lucru permanent al miniștrilor Agriculturii ai tuturor țărilor din regiunea Balcanilor de Vest.

Apogeul acestei cooperări a fost organizarea unui eveniment multinațional, în aprilie 2014, având ca temă consolidarea activităţii tuturor actorilor rurali. Acesta a inclus workshop-uri și conferințe în Serbia, Muntenegru și în fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și o conferință de încheiere la Bruxelles, găzduită de comisarul european pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală.

Din toamna anului 2014, parteneriatul s-a orientat către două grupuri principale de ţări, respectiv cele din jurul Mării Negre (Turcia, Bulgaria, România, Republica Moldova, Ucraina, Rusia, Georgia, Armenia) şi cele din Magreb (Algeria, Mauritania, Maroc și Tunisia).

După 2014, viziunea PREPARE asupra zonelor rurale vizează teritorii, comunități și

economii care:• contribuie activ la atingerea obiectivelor

strategiei „UE 2020”;• au o structură socială stabilă, consolidată

și orientată către valorificarea vieții rurale;

• au economii diversificate, în care agricultura și silvicultura sunt completate de alte sectoare înfloritoare, toate contribuind la viabilitatea regiunilor în vederea creşterii competitivităţii Europei și la dezvoltarea metodelor durabile de viață în mediul rural;

• deţin un număr mare de ecosisteme, peisaje și ansambluri culturale cu standarde ridicate de conservare a resurselor pământului, în special a solului, apei și biodiversității;

• contribuie masiv la procesul de atenuare și adaptare la schimbările climatice, inclusiv prin captarea și stocarea carbonului și producerea de energie din surse regenerabile.

Parteneriatul PREPARE consideră că o astfel de abordare integrată la nivel local este esențială pentru a preveni cercul vicios alcătuit din migrație, depopulare, pierderea continuă a locurilor de muncă, scăderea diversităţii și calităţii ecosistemelor și peisajelor, precum și impactul negativ asupra orașelor dat de migrarea în masă dinspre mediul rural spre mediul urban.

Dezvoltarea rurală locală de acest fel poate contribui la realizarea celor trei misiuni vizate pentru Europa: competitivitate, coeziune și durabilitate.

* Imaginile Epinalului, produse începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, propun o serie de ghicitori. Imaginii care apare în prim-plan i se suprapun alte realități, uneori foarte diferite (de exemplu, chipul unei tinere apare „ascuns” într-o ilustrare a unei femei în vârstă etc.)** Teoria economică clasică, care explica realitatea economică pornind în mod predilect de la puterea de funcționare a „pieței” (de unde și numele ei, economie de piață), s-a confruntat, în urma reformelor de după 1990, cu numeroase dificultăți, cum ar fi procesul lent și anevoios de privatizare sau rezultatele contradictorii ale „terapiei de șoc” în reformele economice. Acest curent și-a revizuit mai apoi în mod profund conținutul, acceptând, dincolo de piață, rolul instituțiilor pentru buna funcționare a economiei (pentru mai multe detalii, a se vedea articolul „Teoria economică și economiile post-socialiste: o lecție de umilitate” , din revista POUR, No 217 (http://www.grep.fr/pour/numeros/pour217.htm)

16 17

actuale divergente. Deceniile comuniste au marcat în aceeaşi măsură peisajele (a se vedea colinele terasate, amenajările hidrologice şi de îmbunătăţire funciară, dispariţia gardurilor vii între parcelele agricole în anumite regiuni etc.), structurile agrare (existenţa simultană a numeroase exploatări de subzistenţă şi semi-subzistenţă cu mari exploatări agricole, fascinaţia pentru amenajările de mari dimensiuni*) şi spiritul locuitorilor.

Lunga tranziţie de după 1990 către un sistem economic funcţional şi stabil, de producţie, de schimburi comerciale şi de consum, nu este – după părerea mea – încă încheiată**. Dacă cel mai mare cadou al Uniunii Europene este, fără îndoială, stabilitatea pe care o aduc perspectivele clare ale direcţiilor promovate, „instituţiile” formale şi informale sunt încă în curs de consolidare. Dintre aceste din urmă „instituţii” informale, aş dori să insist asupra valorilor colective şi a încrederii.

Încrederea şi valorile aduse de mediul rural

Am auzit cu toţii vorbindu-se de acest faimos „individualism” al locuitorilor din mediul rural şi de reticenţa lor de a lucra împreună. Chiar dacă această observaţie trebuie nuanţată, dacă

ne gândim la anumite dinamici tradiţionale (grupurile de sapă, clacă, administrarea colectivă a păşunilor comunale sau a celor montane etc.) şi la multitudinea de iniţiative observate în ultimii ani (multe dintre acestea puse în evidenţă chiar de revista Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală), nu poate fi negat faptul că anii de incertitudine (de dinainte, dar şi de după 1990), combinaţi cu individualismul specific tuturor ţăranilor din lume (deţinători de pământ), au o influenţă majoră asupra comportamentului ţăranului român.

Ce fel de societate rurală ne dorim?

În acest stadiu, întrebarea pe care ne-o putem adresa, atât individual, cât şi la nivel de societate, este cât timp vrem să ne complacem în acest ciclu călău-victimă*** sau în cel de „nu am încredere în celălalt pentru că nu ştiu ce vrea exact de la mine - ceea ce face ca persoana respectivă să fie reticentă faţă de mine, ceea ce în final justifică neîncrederea mea..., fapt care o alimentează pe a lui ş.a.m.d”. Într-adevăr, temerile care justifică acest comportament sunt numeroase: teama de lipsuri, de a avea mai puţin ca alții, de a fi „fraierit” etc.

Într-o atitudine la polul opus, putem alege să pariem pe încredere: „Eu cred că celălalt

nu îmi vrea răul şi îi acord încrederea mea, până la proba contrarie”, o încredere care se construieşte pas cu pas (ca prietenia vulpii cu micul prinţ, din romanul Micul prinț, de Antoine de Saint-Exupéry*) și care nu este deloc lipsită de luciditate (pentru a evalua riscurile reale ale unei colaborări şi pentru a face în aşa fel încât să minimizăm riscurile fiecărei părţi participante şi ale proiectului comun).

Cum să avansăm?

• Chiar dacă încrederea necesită cel puţin două persoane, ea începe totuşi cu sine, cu capacitatea fiecăruia de a face, în anumite circumstanţe, primul pas către altă persoană, către incertitudine, chiar cu riscul de a fi păcălit. Dar ce înseamnă riscul de a fi păcălit, în faţa cutezanţei de a crede în posibilitatea unei situaţii mai bune şi a

* De câte ori nu am auzit, în timpul studiilor mele pe teren, pronunțată cu mândrie, expresia: „Este cea mai mare... parcelă/exploatare/mașină agricolă/etc. din regiune”..., fără ca aceasta să fie justificată de o analiză a nevoilor reale, ceea ce poate duce rapid la faliment. ** După părerea mea, majoritatea țărilor din Europa de Est se află încă într-o „economie de tranziție”, adică dispun de instituții (în sensul larg al cuvântului) care nu au ajuns încă la maturitate. A se nota că și Vestul Europei trece printr-o perioadă de „tranziție”, chiar dacă natura acesteia este diferită de cea din Est, către o societate mai sensibilă la mediul înconjurător, mult mai apropiată de cetățeni și în cautarea unui nou sens.*** Călăul devine, la un moment dat, victimă, iar victima (cel „fraierit”), un alt călău, de unde ciclul infernal călău-victimă-călău-victimă...

* Vulpea îi cere micului prinț să o „îmblânzească”, fapt care necesită mult timp și presupune instaurarea unor ritualuri (să vină la aceeași oră, în fiecare seară, să câștige terenul puțin câte puțin). Pe scurt, un proces lung și progresiv.

18 19

SPRIJIN PENTRU DEZVOLTAREA RURALĂ: CONTRIBUȚIA SOCIETĂȚII CIVILE

satisfacţiei de „a fi încercat”, pentru sine, pentru cei din jurul tău şi pentru urmaşii tăi? „Înţelepciunea este oare oroarea de a nu încerca nimic?”, repeta des unul dintre prietenii mei. Altfel spus, este oare mai înţelept să nu riști nimic, prin complacerea într-un individualism aparent mai confortabil? Nu este oare mai înţelept să ne învingem frica acordând celui de lângă noi premisa intenţiei bune, cu perspectiva ameliorării situaţiei pentru amândoi? Dacă eu încerc şi celălalt mă păcăleşte, eu îmi pierd puţin din imagine. Dar dacă nu încerc, îmi pierd un vis. Fiecare e liber să aleagă!

• Să ne acordăm timp pentru a ne cunoaşte şi a construi încrederea reciprocă, așa cum fac vulpea şi micul prinţ.

• Să ne dezvoltăm abilitatea reală de a-l asculta pe celălalt. Putem avea opinii diferite fără să fim pentru asta duşmani înrăiţi. Sau invers, pentru a fi prieteni, nu e necesar să avem tot timpul, pe toate subiectele, aceeaşi părere. Să ne dezvoltăm cultura dezbaterilor constructive, să învăţăm să discutăm confruntând idei, fără să ne pierdem respectul unii faţă de ceilalţi: „Prin diferenţa ta, departe de a mă distruge, fratele meu, tu mă îmbogăţeşti”, spunea același Saint-Exupéry.

• Să fim lucizi! Să construim o relaţie de încredere nu e sinonim cu a ne avânta în viaţă fără plasă de siguranţă. Dacă întâlnim dificultăţi în cadrul unei activităţi colective (ceea ce este, până la urmă, normal), pentru că nu e uşor să lucrăm împreună (organizarea vânzării colective a unor legume, utilizarea unui echipament agricol de către mai mulţi agricultori etc.), este foarte probabil ca şi alţii să se fi confruntat

cu aceleaşi probleme şi să fi găsit împreună soluţii sau noi modalităţi de abordare.

În concluzie, aş dori să enumăr ariile care mi se par astăzi de importanţă majoră şi la care aş dori să mă „înham” şi să contribui, pentru a avansa cot la cot cu mediul rural românesc, cu asociaţia Rural’Est, şi în alte activităţi ale mele: 1. Cercetare: analiză şi studii pe teren, pentru

a înţelege dinamica forţelor care acţionează în mediul rural, elementele care le susţin şi cele care le împiedică, pentru a putea să contribuim astfel la manifestarea acestor forţe pozitive de schimbare la nivel local, regional şi naţional (în sprijinul politicilor).

2. Dezvoltarea unui sistem de consiliere şi sprijin pentru „actorii” din mediul rural, care să contribuie la creşterea gradului de încredere şi să sprijine crearea şi dezvoltarea de proiecte colective. Contrar modului de lucru al consultanţilor, care propun, de cele mai multe ori, proiecte predefinite, frecvent neasumate de beneficiari şi care uneori chiar îi pot pune în pericol din punct de vedere economic, eu insist asupra importanţei mediatorilor/facilitatorilor rurali, care sunt deschişi să îi asculte pe „actorii rurali”, pe inițiatorii de proiecte şi să apeleze, la nevoie, la sprijinul altor experţi în domeniu, pentru a propune soluţii la problemele ridicate de aceştia. În aceeaşi măsură, dacă un consultant se retrage după elaborarea unui proiect bine definit, mediatorul urmăreşte procesul de implementare, individual sau colectiv, pe toată durata de desfăşurare a acestuia, acordând consiliere de lungă durată şi nu doar consultanţă punctuală.

Vă doresc tuturor transformări de succes!

20 21

Definirea conceptului de societate civilă. Rolul acesteia în dezvoltarea rurală

Conceptul de societate civilă a apărut la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când teoreticienii filosofiei și ai politicii au început să facă distincția între stat și restul societății, ca urmare a trecerii de la epoca medievală la cea modernă. De-a lungul timpului, acest concept a îmbrăcat diferite forme.

Societatea civilă cuprinde forme asociative de tip apolitic şi care nu sunt părţi ale unei

instituţii fundamentale a statului sau ale sectorului de afaceri.

Astfel, organizaţiile neguvernamentale (asociaţii sau fundaţii, sindicate, uniuni patronale) sunt „actori” ai societăţii civile care intervin pe lângă factorii de decizie și instituţiile statului de drept, în sensul apărării drepturilor şi intereselor grupurilor de cetăţeni pe care le reprezintă. Societatea

civilă a fost recunoscută drept „al treilea” sector esențial în ceea ce priveşte influența pozitivă asupra statului, dar și asupra pieței. Prin urmare, este văzută ca un agent tot mai important pentru promovarea bunei guvernări prin transparență, eficacitate, deschidere, receptivitate și responsabilitate.

Societatea civilă poate atinge etapa bunei guvernări prin:• analizarea politicilor și advocacy;• reglementarea și monitorizarea

performanțelor statului și prin influenţarea comportamentului funcționarilor publici;

• dezvoltarea capitalului social care să le

permită cetățenilor să identifice și să exprime valorile, convingerile, normele civice și practicile democratice;

• mobilizarea sectoarelor vulnerabile și marginalizate ale maselor în sensul participării lor active în politică și afaceri publice;

• activitatea de dezvoltare ce vizează bunăstarea comunităților.

În țara noastră, participarea cetăţenilor la viaţa social-politică a comunităţii locale şi de ansamblu este destul de redusă. Cauza principală ar fi concepţia potrivit căreia statul este obligat să facă totul pentru

22 23

Parteneriate – dezvoltarea mediului rural prin participarea ONG-urilor

Conceptul de parteneriat public-privat exprimă, în general, un mod de cooperare între autorităţile publice şi sectorul privat (organizaţii neguvernamentale sau companii), cu scopul realizării de proiecte care vizează dezvoltarea locală din toate punctele de vedere.

Dezvoltarea durabilă a ariilor rurale reprezintă unul dintre principalele obiective ale Uniunii Europene. Este necesară pentru promovarea unei evoluţii armonioase generale, contribuind la reducerea disparităţilor între nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni.

La nivel naţional, se urmăreşte aplicarea Politicii Agricole Comune, care presupune un ansamblu de măsuri planificate şi promovate de autorităţile administraţiei publice locale şi centrale, în parteneriat cu diverşi „actori” (privaţi sau publici). Această politică are ca scop asigurarea unei creşteri economice dinamice şi durabile (prin valorificarea eficientă a potenţialului agricol, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă) şi promovarea diversității şi a calității, respectând varietatea tradiţiilor agricole ale Europei şi, implicit, ale României.

ONG-urile sunt organizaţii private constituite din grupuri de oameni cu interese comune, care sprijină şi promovează interesele societăţii şi susţin dezvoltarea diferitelor comunităţi. De asemenea, sunt considerate şi organizaţii de

binele cetăţenilor lui. Totodată, este nevoie de timp pentru ca aceştia să înveţe să-şi însuşească normele şi regulile specifice unui comportament social activ şi responsabil.

Evoluţia societăţii civile, în lume, şi în România, demonstrează că, în viitor, aceasta va cunoaşte o creştere importantă a rolului propriu, atât în comunitatea în care fiinţează, cât şi la nivel internaţional. Astfel, rolul societăţii civile în dezvoltarea rurală va deveni mult mai important, organizaţii ale acesteia participând activ la tot ceea ce se întreprinde la nivel local, naţional, regional şi internaţional. În acest sens, se urmăreşte asigurarea unei mai bune conduceri pe plan local şi naţional, prin constituirea de parteneriate pentru elaborarea de strategii locale, adaptarea politicilor la condiţiile specifice şi pentru susţinerea unei dezvoltări durabile.

Organizaţii ale societăţii civile sunt consultate de autorităţile publice când se elaborează şi adoptă strategii pentru o dezvoltare echilibrată şi durabilă, în condiţiile protejării adecvate a mediului. În acest context, constituirea de parteneriate între societatea civilă şi autorităţile locale şi naţionale are drept scop combaterea sărăciei, prevenirea conflictelor şi apărarea drepturilor omului.

Datorită faptului că, prin intermediul organizaţiilor societăţii civile, cetăţenii au posibilitatea de a-şi exprima acordul şi angajamentul pentru dezvoltarea economică şi socială a comunităţii lor, putem afirma că acestea joacă un rol esenţial în crearea unui model european democratic.

24 25

bază sau organizaţii ale oamenilor, înfiinţate pentru a-i ajuta pe alţii. Aceste organizaţii ale comunităţii se formează, în mod obișnuit, din grupuri de indivizi care s-au asociat pentru a-şi promova interesele, cum ar fi asociaţiile de femei, cluburile de tineret, cooperativele şi asociaţiile de fermieri.

Prin nivelul lor participativ, ONG-urile pot sprijini dezvoltarea resurselor umane din zonele rurale, prin acţiuni de formare şi de consiliere care să asiste forţa de muncă neocupată în scopul reducerii șomajului și

al exploatării oportunităților de pe piața muncii. De asemenea, pot desfăşura programe educaţionale pentru copiii şi tinerii din mediul rural, prin organizarea de evenimente publice (reuniuni, spectacole, concerte, conferinţe şi simpozioane cu teme cultural-educative).

Pentru sprijinirea tineretului în scopul finalizării studiilor, ONG-urile pot implica părinţii în acțiuni de combatere a absenteismului şcolar; aceștia trebuie responsabilizaţi cu privire la rolul important al educaţiei şi culturii în formarea copiilor.

ONG-urile pot organiza tabere şi centre de creaţie pentru copii și tineri, pe diverse teme (literatură, teatru, muzică, film, dansuri populare, obiceiuri strămoşeşti).

ONG-urile care formează parteneriate în mediul rural pot asigura accesul membrilor comunităţilor rurale la cursuri de formare profesională, seminarii de informare, consiliere şi diseminare a informaţiilor de interes real pentru mediul rural, servicii de ocupare a forţei de muncă şi servicii de mediere. Totodată, pot susţine autorităţile

publice locale în asigurarea de spaţii necesare desfăşurării acestor activităţi.

Parteneriatele pe termen lung dintre ONG-uri şi autorităţile publice locale pot conduce la implementarea de acţiuni de stimulare a culturii antreprenoriale şi de dezvoltare durabilă în zonele rurale şi la promovarea continuă a egalităţii de şanse pentru categoriile sociale neocupate din zonele rurale (tineri, femei sau persoane de vârstă medie), oferind competenţe aplicabile în cadrul unor afaceri personale, de familie, întreprinderi şi ferme mici.

26 27

LEADERSHIP – contribuția societății civile în dezvoltarea locală

În perioada de programare 2007-2013 au fost înfiinţate şi selectate pentru finanţare 163 de Grupuri de Acţiune Locală (GAL): 81 în anul 2011 şi 82 în anul 2012.

Respectând obiectivele stabilite în cadrul Strategiei de Dezvoltare Locală (SDL), GAL au reuşit, în perioada de programare anterioară (2007-2013), să contracteze peste 90% din fondurile alocate, majoritatea proiectelor aflându-se în stadiu de implementare. Cu toate că GAL au fost constituite ca parteneriate public-

private în cadrul cărora partenerii economici şi sociali, dar şi alte organizaţii reprezentând societatea civilă (cum ar fi fermierii, femeile din mediul rural şi organizaţiile de tineret), au avut o prezență semnificativă (peste 50%), proiectele depuse de către ONG-uri au fost puține la număr.

În cadrul noii perioade de programare, este necesară îmbunătățirea cooperării între „actorii” locali (autorități publice, comune, fermieri, ONG-uri etc.) care sunt interesați și

pot contribui la dezvoltarea zonelor rurale din România.

Prin specificul activităților desfășurate, Rețeaua Națională de Dezvoltare Rurală va acoperi această nevoie stringentă, asigurând interconectarea membrilor locali, diseminarea cunoștințelor și a noilor metode inovatoare şi animarea comunităţilor locale, acțiuni esenţiale pentru un spaţiu rural activ.

Pentru creşterea influenţei societăţii civile, în cadrul LEADER din PNDR 2014-2020 au fost adoptate următoarele măsuri:• parteneriatul trebuie să fie constituit din

minimum 51% reprezentanți ai mediului privat și ai societății civile;

• unul dintre principiile privind stabilirea criteriilor de selecție pentru strategiile de dezvoltare locală va fi acela al alegerii parteneriatelor care au în componență preponderent sectorul privat și societatea civilă, organizații ale unei minorități locale (inclusiv cea rromă), organizații ale tinerilor, organizații de mediu, organizații ale femeilor, forme asociative relevante pentru teritoriu.

Având în vedere experienţa căpătată în perioada 2007-2013 şi interesul tuturor părţilor participante, atât la nivel central, cât şi la nivel local, de a creşte rolul societăţii civile, există premise pentru ca numărul proiectelor depuse şi implementate în noua etapă de programare să crească semnificativ.

28 29

Mecanisme de influenţare a procesului decizional la nivel local şi central

Participarea cetăţenilor la luarea deciziilor este un proces democratic de bază. Trăim într-o societate deschisă, în care avem posibilitatea de a participa la procesul luării deciziei și la bunul mers al comunităţii. În acest sens, cetăţenii se pot organiza în ONG-uri, ce au misiunea de a influenţa modul în care sunt gândite şi implementate politicile publice. Deşi procesul este de durată, participarea societăţii civile consolidează sistemul democratic, întrucât componenta-cheie a unei democrații este participarea publică, ce asigură transparenţa procesului de luare a deciziilor şi eficienţa actului de guvernare. Este esențial ca mecanismele și instrumentele de participare şi influenţare a procesului decizional să fie

bine cunoscute, acceptate și folosite de ambele părți: autorități și societate civilă.

Pentru ca procesul de luare a deciziei și

implementare a politicilor publice să acţioneze de jos în sus, mecanismele consultative trebuie să fie stabilite într-un cadru legal. Principalele instrumente naționale de monitorizare din punct de vedere legislativ sunt reprezentate de Hotărârea Guvernului nr. 775/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile de elaborare, monitorizare şi evaluare a politicilor publice la nivel central, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administrația publică.

Societatea civilă nu trebuie să fie doar reactivă, ci să şi răspundă la apelul autorităților privind consultarea publică, pentru a prezenta recomandări referitoare la proiectele de lege sau propuneri de politici publice. Organizaţiile neguvernamentale au la îndemână o multitudine de instrumente pentru a fi proactive și pentru a stabili un cadru permanent de dialog și cooperare cu administrația publică. Pentru a-și îndeplini misiunea, un ONG, indiferent de tipul lui, trebuie să stăpânească bine instrumentele de comunicare și de persuasiune, dezvoltându-le pe acelea care se potrivesc cel mai bine profilului și propriei tipologii.

Mediul asociativ, piața și decidenții politici trebuie să conştientizeze, la nivel central, local, precum și al opiniei publice, diferența dintre lobby şi advocacy. Termenul de lobby denumeşte demersul direct de convingere a decidenţilor politici în favoarea grupurilor de interese legitime, iar conceptul de advocacy se defineşte prin procesul de influenţare transparentă a politicilor publice în favoarea grupurilor de interese.

Canalele de comunicare și metodele de persuasiune sunt dintre cele mai diverse. De aceea, este necesar ca o organizație care intenționează să influențeze procesul decizional să-și dezvolte competențe pentru activități

precum: scriere şi editare de texte, realizare de cercetări/studii, organizare de evenimente, discurs public, publishing și producţie audio-video.

Publicațiile puse la dispoziția opiniei publice și a factorilor de decizie de către un ONG reprezintă un bun instrument pentru a poziționa reprezentanţii societăţii civile ca „actori” coerenți și influenți în stabilirea agendei publice și în formularea de politici. Conferinţa reprezintă un instrument de comunicare utilizat frecvent pentru a transmite informații și pentru a crea cadrul unei dezbateri, sub forma unei mese rotunde, care facilitează întâlniri între reprezentanți ai

30 31

diferitor instituții și organizații, schimbul de păreri și de informații, cunoașterea și educarea reciprocă a factorilor interesați. În cadrul acestor întâlniri, reprezentanţii diverselor organizaţii pot atrage atenția asupra unor aspecte esențiale, îndeplinindu-și astfel scopul de informare şi comunicare cu publicul-țintă. Datorită participării largi, întâlnirile pot fi considerate și un instrument de consultare, prin expunerea opiniilor celor prezenți, invitați din sectorul ONG, guvernamental sau din rândul publicului larg.

Prin intermediul evenimentelor de consultare directă a cetățenilor pot fi iniţiate dialoguri pe probleme importante pentru comunitate. Acestea pot fi de mai multe tipuri: cafenele publice, dezbateri și audieri publice, grupuri, jurii, simpozioane și summit-uri cetățenești, forumuri deliberative. Un alt mecanism utilizat este reprezentat de coaliţiile dintre ONG-uri, având în vedere o colaborare strânsă și vizând organizarea de întruniri constante ale membrilor lor, pentru a cădea de comun acord în privința acțiunilor întreprinse și a dezvolta un plan comun de acţiune.

Paşii concreţi pentru influenţarea deciziilor publice în rândul societăţii civile sunt: formularea punctelor de vedere şi prioritizarea lor în cadrul grupului de interese (cu informarea şi obţinerea sprijinului membrilor), atragerea cât mai multor membri şi a cât mai multor organisme în aceste demersuri şi formarea de alianţe, cercetarea şi elaborarea de documente de poziţie, relaţionarea cu mass-media, analiza traseului legislativ şi a modalităţilor de influenţare, lobby pe lângă factorii de decizie și urmărirea şi corectarea efectelor.

SOCIETATEA CIVILĂ ÎN EUROPA

32 33

COPA-COGECA – o voce comună pentru agricultorii și cooperativele din Europa

Comitetul Organizațiilor Profesionale din Agricultură (COPA) și Comitetul General al Cooperativelor Agricole din Uniunea Europeană (COGECA), desemnate cu acronimul asociativ COPA-COGECA, constituie una dintre cele mai mari şi mai active organizaţii în reprezentarea intereselor membrilor ei la Bruxelles.

Structura: părțile interesate și partenerii-cheie

COPA este formată din 60 de organizații din țările Uniunii Europene (UE) și 36 de organizații partenere din alte state europene, cum ar fi Islanda, Norvegia, Elveția și Turcia. Acest comitet include 50 de grupuri de lucru, care se ocupă cu teme specifice (de exemplu,

producția de cereale) sau cu teme generale (de exemplu, mediu, dezvoltare rurală etc.).

Deși există și grupuri de lucru separate, cele mai multe sunt constituite împreună cu COGECA.

COGECA are, în prezent, 35 de membri cu drepturi depline din statele UE, patru membri afiliați și 36 de organizații partenere care includ reprezentanți ai unor țări precum Islanda, Norvegia, Elveția și Turcia. COGECA este membru al Cooperativelor Europei și al Alianței Internaționale a Cooperativelor. De la crearea lui, în 1959, COGECA a fost recunoscut de instituțiile europene ca organ reprezentativ principal și purtător de cuvânt pentru întreg sectorul agricol.

Misiunea: apărarea și dezvoltarea modelului european de agricultură

Cu o experiență de peste 50 de ani, COPA-COGECA formează cea mai puternică organizație asociativă a agricultorilor europeni, reprezentând 28 de milioane de fermieri şi familiile acestora, dar şi în jur de 40 000 de cooperative, care includ peste 660 000 de persoane și au o cifră de afaceri anuală globală de peste 300 de miliarde de euro.

Misiunea COPA-COGECA este de a apăra interesele generale ale agriculturii, de a asigura menținerea și dezvoltarea relațiilor cu instituțiile UE și cu organizaţiile reprezentative la nivel european și de a participa activ la găsirea soluțiilor la problemele actuale, tot mai numeroase, precum instabilitatea extremă a prețurilor, reglementările și obligațiile costisitoare și combaterea schimbărilor climatice. Pentru a răspunde provocărilor agricultorilor europeni, organizaţia acoperă 25 de sectoare agricole, tratând probleme cum ar fi viitorul Politicii Agricole Comune (PAC), negocieri comerciale, analize economice, probleme non-alimentare, implementarea reformei PAC, pieţele mărfurilor agricole etc.

Sprijin pentru afilierea la organizațiile profesionale din domeniu

Afilierea şi participarea asociaţiilor de producători agricoli la organizaţiile profesionale europene reprezintă demersuri de interes, deoarece structurile de lucru ale organizaţiilor profesionale europene participă la elaborarea politicilor agricole de la nivelul UE. Structurile

de lucru ale organizațiilor profesionale europene permit reprezentanţilor UE din diferite sectoare şi domenii de activitate să abordeze împreună problemele, să propună soluţii şi să asigure coordonarea activităţilor în contextul global al agriculturii, al politicii agricole şi al politicii în general. În acest sens, pentru a avea o şansă reală de participare și reprezentare la nivel european, se are în vedere stimularea producătorilor agricoli şi a altor parteneri de pe filiera produselor agroalimentare pentru a se asocia în organizaţii reprezentative la nivel naţional, iar acestea, la rândul lor, să se afilieze la organizaţii profesionale europene.

Pentru a fi membru în COPA-COGECA, una dintre condiții este ca organizația aderentă să fie multisectorială. Este necesară şi plata anuală a unei cotizații calculate în funcție de potențialul agricol al țării, populația ocupată în agricultură și suprafața agricolă.

La nivel național, formele asociative din agricultură nu au puterea financiară să asigure pe cont propriu costurile cotizaţiei anuale și a taxelor de participare la organizaţiile UE. Din acest motiv, Guvernul României și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) au în vedere susținerea financiară a asociaţiilor românești cu prilejul participării la astfel de organizaţii. În consecinţă, la sfârșitul lunii martie a fost adoptat un act normativ (așa-numita lege „COPA-COGECA”), potrivit căruia federațiile din agricultură vor primi fonduri de la MADR pentru a reprezenta agricultura românească la Bruxelles și pentru a adera la organizațiile agricole recunoscute la nivel european, inclusiv COPA-COGECA.

34 35

RURALNET – reţeaua pentru dezvoltare comunitară

RuralNET reprezintă o reţea informală a ONG-urilor din România care îşi desfăşoară activitatea în domeniul dezvoltării comunitare. A fost creată în 2002 şi a devenit activă şi recunoscută la nivel naţional în perioada 2004-2010. În prezent, din această reţea fac parte 13 organizaţii membre active din toate regiunile de dezvoltare ale ţării. Este condusă de un comitet de coordonare ales anual în cadrul Adunării Generale, toţi membrii activând pe bază de voluntariat.

Misiunea reţelei constă în activităţi care să asigure creşterea calităţii serviciilor furnizate de organizaţiile axate pe dezvoltarea comunităţii la nivel naţional şi valorificarea competenţelor şi resurselor acestora. În plus, este singura rețea de dezvoltare rurală care participă activ la elaborarea Programului Național de Dezvoltare Rurală, dar activează și în alte organisme (comitete de monitorizare, grupuri tematice etc.) ce vizează elaborarea de politici de dezvoltare rurală sau programe de specialitate.

Zona rurală din România este un spațiu atractiv, care evoluează împletind tradiționalul cu dezvoltarea economică bazată pe produse și resurse locale diverse. Principiile și valorile dezvoltării comunitare sunt implementate la nivelul politicilor de dezvoltare rurală, iar autoritățile și instituțiile publice pun accentul pe dezvoltarea capitalului uman la nivel

local, utilizând capitalul social în atingerea obiectivelor de dezvoltare.

Membrii RuralNET îşi desfășoară activitatea pornind de la valori ca respectul pentru tradiţii, specificul local şi mediul înconjurător, în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă în comunităţile rurale din România. Rețeaua susține o şcoală de experți în domeniul dezvoltării comunitare în mediul rural și se implică în activitatea universitară şi în dezvoltarea instituțională, în sisteme de comunicare și relații publice și în procesele de luare a deciziei în domeniul politicilor publice. Cercetările RuralNET sunt recunoscute și folosite pentru realizarea politicilor rurale și reprezintă o resursă pentru organizațiile care activează la nivel local și regional în mediul rural.

Dezvoltarea reţelei a făcut obiectul unui proiect iniţiat de Fundaţia PACT, împreună cu Fundaţia Centru de Asistenţă Civică şi Fundaţia Civitas pentru Societatea Civilă-Filiala Cluj, prin care acestea şi-au propus să susţină organizaţiile mici şi grupurile de iniţiativă informale din mediul rural şi urban mic. Proiectul este finanțat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România, şi este în curs de implementare în perioada iunie 2014 – decembrie 2015. Iniţiativa proiectului a apărut ca urmare a faptului că programele naţionale de dezvoltare rurală finanţate prin fonduri europene nu sunt

adaptate nevoilor resimţite de comunităţile locale. Reţeaua RuralNET a dezvoltat trei direcţii strategice, respectiv dezvoltare comunitară în mediul rural, politici publice în domeniul dezvoltării rurale și structură organizațională și funcționarea rețelei.

Obiectivul general al proiectului constă în sprijinirea zonelor rurale prin activităţi care să determine creşterea capacităţii reţelei RuralNET de a influenţa politicile publice care afectează organizațiile mici. În același timp, urmărește să promoveze practicile, principiile și rezultatele dezvoltării comunitare ca soluții noi la problemele de politici publice vechi.

Prin intermediul proiectului, se doreşte

creşterea sustenabilităţii reţelei şi a capacităţii de funcţionare a organizaţiilor participante. Beneficiarii direcţi sunt reprezentaţi de 11 organizaţii membre, 115 entităţi ale societăţii civile din mediul rural şi urban mic, dar şi de diferite ONG cu capacitate financiară redusă.

RuralNET va monitoriza și evalua politicile publice relevante, va dezvolta și implementa o campanie de advocacy, va promova în cadrul comunităților informațiile, cu ajutorul unei hărți interactive a comunităților (o colecție de povești și modele de succes) și va aduce comunitățile laolaltă prin organizarea unei gale.

36 37

Euromontana – „O nouă PAC - Munţi de oportunităţi”

„O nouă PAC - Munţi de oportunităţi” este o măsură de informare din cadrul noii Politici Agricole Comune (PAC) pentru perioada 2014-2020, care se adresează „actorilor” din regiunile rurale montane, fiind cofinanţată de Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Comisiei Europene.

Această inițiativă este coordonată de Euromontana, Asociaţia Europeană pentru Cooperare şi Dezvoltare a Zonelor Montane, în colaborare cu șase dintre membrii ei, din Spania, Italia, Portugalia, Franța, România și Slovenia.

Noua PAC introduce multe schimbări importante și noutăți. Primul pas pentru „actorii” din zonele montane interesaţi să profite de avantajele noii politici constă în informarea cu privire la noua gamă de instrumente disponibile.

Unele dintre cele mai interesante oportunități oferite de noua PAC sunt instrumentele pentru dezvoltarea lanțurilor valorice montane din jurul noului termen opţional al calităţii „produs montan”. Introducerea acestui termen oferă șansa de a identifica și promova valoarea adăugată unică a produselor alimentare montane. O serie de măsuri de dezvoltare rurală sprijină inițiative precum cooperarea între producători, inovarea sau proiectele-pilot, care pot contribui decisiv

la dezvoltarea valorii adăugate obținute din produsele montane de calitate.

În cadrul acestui proiect, obiectivele Euromontana sunt axate, în primul rând, pe diseminarea informațiilor care au ca scop sensibilizarea cu privire la posibilitățile oferite de noua PAC, în al doilea rând, pe explorarea modului în care noua politică poate contribui la structurarea lanțurilor de aprovizionare valorizând teritoriile specifice și dimensiunea montană şi, nu în ultimul rînd, pe facilitarea de schimburi și dezbateri care vizează elaborarea de planuri de acțiune concrete în jurul a trei axe:• îmbunătățirea colaborării în rețea și a

cooperării între jucătorii de pe piața lanțurilor de aprovizionare cu produse montane, cu accent special pe dezvoltarea termenului opţional al calității „produs montan” și a valorii adăugate a acestuia;

• dezvoltarea unor sinergii optime între lanțurile de valori montane și turism, promovarea locurilor și a turismului pentru o mai bună comercializare a produselor montane şi atragerea cât mai multor turişti către aceste zone;

• pregătirea strategiilor de dezvoltare locală în vederea dezvoltării produselor montane.

În această direcție, prin schimbul de exemple de succes privind modul în care produsele de munte au fost promovate în

strategiile de dezvoltare locală din trecut, a fost pusă la dispoziţie o sală pentru discuții cu privire la dezvoltarea rurală și, eventual, la alte fonduri structurale și de investiții europene, în cadrul dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunităţii.

Reflecțiile și schimburile de idei au fost structurate în jurul a șase teme principale:• inovație, una dintre principalele priorităţi

pentru Europa în noua perioadă de programare, lanţurile de aprovizionare cu produse montane având o contribuţie semnificativă în agenda inovaţiilor;

• impact socio-economic, de vreme ce agricultura montană prezintă o dimensiune socio-economică forte, care ar trebui

valorificată mai bine, luându-se în calcul aspecte precum dezvoltarea IMM-urilor, îmbunătăţirea economiei locale etc.;

• abordare teritorială, având în vedere faptul că promovarea produselor şi locurilor ajută la creşterea atractivităţii zonelor montane;

• mediu înconjurător şi patrimoniu, știut fiind că, în viitor, agricultura va trebui să aibă un impact ecologic redus, ceea ce face necesară analizarea modului în care pot fi create sinergii între măsurile referitoare la agricultura organică/măsurile agricole de mediu climatice şi marketingul produselor, modul de promovare a caracterului ecologic al produselor montane şi felul în care se

38 39

GLOSAR

Advocacy – procesul de influenţare transparentă a politicilor publice în favoarea unei idei sau a unei cauze a grupurilor de interese.

Dezvoltare durabilă – dezvoltarea ce satisface nevoile prezentului fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi.

Lobby – demersul direct de convingere a decidenţilor politici în favoarea grupurilor de interese legitime.

ONG (organizaţie non-guvernamentală) – entități juridice constituite de persoane fizice sau persoane juridice care

urmăresc desfășurarea unor activități în interes general, în interesul unor colectivități locale sau, după caz, în interes personal nepatrimonial.

Parteneriat public-privat – un mod de cooperare între autorităţile publice şi sectorul privat (organizaţii neguvernamentale sau companii), în vederea realizării de proiecte care vizează dezvoltarea locală din toate punctele de vedere.

Societate civilă – totalitatea organizațiilor și instituțiilor apolitice, non-guvernamentale care exprimă interesele și voința cetățenilor.

poate adăuga valoare produselor ce evidențiază elemente de patrimoniu;

• strategii de marketing pentru produse montane, marketingul fiind esenţial în creșterea competitivității producătorilor montani, ceea ce înseamnă că utilizarea denumirilor de origine, a indicaţiilor geografice şi a termenilor tradiţionali poate contribui la transmiterea valorii zonelor montane către consumator;

• instrumente moderne pentru calitate și trasabilitate, care pot fi optimizate şi absorbite pentru a garanta calitatea întregului lanţ de aprovizionare.

Activități și materiale

Informare. Pentru a pune la dispoziție informații tuturor „actorilor” din mediul rural montan, au fost produse unele materiale cu rolul de a explica noua PAC:• „O nouă PAC - Munţi de oportunităţi”,

broșură care este structurată astfel încât, în cele 12 pagini, prezintă caracteristicile noilor plăți directe, noua organizare comună a pieței și cele mai interesante măsuri de dezvoltare rurală;

• „O nouă PAC - Munţi de oportunităţi”, expunere în rezumat a punctelor-cheie ale noii politici;

• prezentări privind punerea în aplicare la nivel național a PAC în Franța, Spania, Portugalia, Italia, România și Slovenia;

• știri actualizate privind PAC, pe rețelele de socializare.

Seminarii naționale. Cinci seminarii naționale, în Franța, Italia, Slovenia, România

și Portugalia, au avut loc în iulie 2014. Rezultatele lor au contribuit la pregătirea Conferinţei Europene care s-a desfăşurat în octombrie 2014, la Bilbao, Spania.

Conferinţă. În cadrul acestui eveniment unic, ce a reunit „actori” importanţi din mediul montan din întreaga Europă, s-au dezbătut modalităţile de optimizare a utilizării instrumentelor PAC în vederea promovării lanţurilor valorice montane.

40

Comisia Europeană, Orientări privind dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității pentru actorii locali, Versiunea 2, august 2014, disponibilă la: http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/informat/2014/guidance_clld_local_actors_ro.pdfDinu, D., Ghinea, C., Ciu cu, C., Albişteanu, R., 2013. Participarea societății civile la procesul decizional. Ghid, disponibil la: www.crpe.roFiţ, S., Nicosevici, R., Dragomirescu C., Mitruţiu, M., Nemeşan, A., 2009. Implicarea societăţii civile în procesul de elaborare, monitorizare şi evaluare a politicilor publice. Ghid, disponibil la: www.advocacy.roDr. Ghaus-Pasha, A., Role of Civil Society Organizations in Governance, disponibil la: unpan1.un.orgNicosevici, R., Dragomirescu, C., Fiţ, S., Pascal, D., Mitruţiu, M., 2012. Dialog civic și social prin lobby și advocacy, disponibil la: www.advocacy.roRaţă, N., Advocacy şi inf luenţarea politicilor publice. Un ghid pentru organizaţiile neguvernamentale, disponibil la: www. fpdl.roUniversitatea Naţională de Apărare „Carol I”, 2006. Societatea civilă – actor nonstatal major. Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti.*** Dincolo de PAC, termenul opţional al calităţii „Produs montan de calitate”, prezentare disponibilă la: www.rndr.ro*** Programul Național de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2014-2020, Versiunea oficială 29.04.2015, disponibil la: www.madr.ro*** ec.europa.eu*** www.apdrp.ro*** www.copa-cogeca.eu*** www.fdsc.ro*** www.euromontana.org*** www.madr.ro*** www.newcapmountain.eu*** www.preparenetwork.org*** www.rndr.ro*** www.ruralnet.ro

BIBLIOGRAFIE

Contact:

Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR)

Str. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, Bucureşti, cod poştal 020961

Tel.: 031 690 0214, Fax.: 031 690 0215

E-mail: info@rndr.ro

Internet: www.rndr.ro

Această publicaţie a fost realizată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România în cadrul proiectului „Înfiinţarea şi sprijinirea

Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală”. Proiect cofinanţat prin FEADR prin Măsura 511 din cadrul PNDR 2007 - 2013.

2015

Conţinutul acestei publicaţii nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.

Se distribuie gratuit.

Departamentul Publicaţii USR

Ministerul Agriculturiiși Dezvoltării Rurale