Imnul NostruPortretul Românului Acum Un Secol

7/21/2019 Imnul NostruPortretul Românului Acum Un Secol

http://slidepdf.com/reader/full/imnul-nostruportretul-romanului-acum-un-secol 1/7

Portretul românului acum un secol, untablou înfiorător de actual: „Un an de-alungul stă degeaba şi în ultimele zile dăpe brânci“11 august 2015, 02:25de

• Elisabeth Bouleanu

Ţărani români la masă FOTOwikipedia.org

O naţie lipsită de voinţă, resemnată, superstiţioasă şifatalistă. Aşa era descris poporul român în urmă cu

http://adevarul.ro/profil/5_5213b96cc7b855ff56f7fe14

http://wikipedia.org/

http://wikipedia.org/

http://adevarul.ro/profil/5_5213b96cc7b855ff56f7fe14



100 de ani. Trăsăturile negative erau puse pe seamaistoriei zbuciumate şi a perioadelor în care românii s-au aflat sub ocupaţie străină, fără a avea siguranţăpentru ziua de mâine.

Rasă occidentală cu obiceiuri orientale, aşa era descrisă naţia română în urmă cu unsecol. Românii erau consideraţi pasivi şi individualişti, lipsiţi de voinţă şi consecvenţă înactivitate, indisciplinaţi în muncă şi mai degrabă leneşi, decât activi. Fatalişti şisuperstiţioşi, inteligenţi, dar delăsători, erau celelalte trăsături care completau portretulmoral al românului din veacul trecut.Despre activităţile poporului român, sociologii străini sau autohtoni constatau că rămânmai mereu neterminate.“Toate felurile de activitate românească, ştiinţa, literatura, arta noastră, agricultura,industria şi comerţul nostru poartă pecetea neisprăvitului. Neisprăvite sunt comerţul şiagricultura şi industria la noi, căci comerţul îl fac străinii; ţăranii noştri nu sunt azi nicimai buni, nici mai răi agricultori decât vechii geţi, iar industria ne vine gata, din patrupărţi ale lumii”, scrie Dimitrie Drăghicescu în volumul intituat ”Din psihologia poporuluiromân”.

Pentru toate trăsăturile negative ale naţiei române de acum un secol, reputatul sociolog

găsea explicaţii în istoria zbuciumată a neamului. Lungile şi desele războaie, luptelepierdute de români de-a lungul istoriei, perioadele de asuprire şi cucerire de către turcisau tătari şi-au lăsat adânc amprenta asupra caracterului românilor şi au transfomatnaţia română.”Strămoşii noştrii loviţi puternic şi mereu învinşi pierdură cu timpul depinderea de a maiataca, se domoliră şi începură să evite luptele, căutând numai să reziste defensiv sausă se plece. De aici moleşirea voinţei, alterarea caracterului şi a spiritului de neatârnare,frica şi supunerea”, explică sociologul în cartea din 1907.

Istoria zbuciumată a poporului român a transformat naţia din una curajoasă, în unafatalistă, lipsită de voinţă, dezorganizată, resemnată şi neîncrezătoare. Aceasta esteopinia sociologului care a studiat evoluţia trăsăturilor de caracter ale naţiei române.”Viaţa neregulată la care fură reduşi ţăranii din cauza războaielor nesfârşite şi a deselornăvăliri turceşti şi tătărăşti se resfrânse puternic asupra caracterului şi voinţei românilor.Voinţa lor aprinsă pierdu din tenacitate şi deveni schimbătoare şi nestatornică. Violenţa



caracterului slăbi. Spiritul de prevedere şi regularitate fură mult ştirbite de condiţiileanarhice şi de mişcările sociale şi politice devenite cu neputinţă de prevăzut. Curajul,

îndrăzneala luară loc unei obişnuinţe înrădăcinate de a se pleca, de a se încovoia şi dea se şterge cât mai mult înaintea străinilor”, mai scria Dimitrie Drăghicescu.

Românii văzuţi de străini

Părerea lui Dimtrie Drăghicescu este împărtăşită şi de scriitorii şi sociologii străini,vizitatori ai ţărilor române din secolele trecute care vedeau românii nepăsatori şi leneşi,lipsiţi de iniţiativă şi de voinţă, lipsiţi de încredere în ei şi cu credinţa nestrămutată înnoroc şi destin.”Înfăţişarea lor robustă, curajoasă, contrastează în mod bătător cu imbecilitatea lorreală, căci sunt umiliţi din pricina sclaviei şi au dobândit chiar şi credinţa că sunt slabi. Înlocul bărbăţiei demne ce constituia carcaterul roman nu mai păstrează decât o

îndărătnicie de a refuza ceea ce ştiu bine că va fi obţinut şi încăpăţânarea de a sustrageceea ce nu îndrăznesc să apere”, scria englezul Thomas Thornton despre naţia românăaşa cum era văzută ea la începutul veacului trecut.Toţi străinii care au vizitat ţările româneşti au fost izbiţi de însuşirile negative alecaracterului naţiei române.”Ce le pasă care este numele stăpânului lor? Ceea ce ştiu eieste că trebuie să muncească, să plătească, să sufere şi să tacă. Românii moştenescdin tată-n fiu o resemnare mută care se schimbă în apatie şi această apatie este

susţinută încă de neştiinţa lor”, era părerea francezului Xavier Marmier, călător prin ţărileromâne.

Naţie de fataliştiNepăsarea şi resemnarea pasivă erau însuşirile care apareau în toată activităţileţăranului român de acum un secol. În faţa bolilor, molimelor sau furiei naturii, ţăraniiridicau ochii spre cer şi puneau totul pe seama lui Dumnezeu.”Li se părea un sacrilegiu să lupţi împotriva lui Dumnezeu. În mintea lor era adânc

înrădăcinată ideea că ceea ce-ţi vine în cap sau în holde este trimis de Dumnezeuşi că este zadarnic sau este păcat să te împotriveşti. Nici cu boalele care bântuiesatele nu se petrece altfel. Cum, după mintea lor, boala vine de la Dumnezeu estezadarnic să alergi la doctor sau la spiţerie. Ea trebuie să treacă cum a venit, adică

după voinţa lui Dumnezeu. Orice ai face s-o goneşti este fără de folos”, explicăsociologul Drăghicescu.Chiar şi când se lăsau îngrijiţi de medici şi îşi reveneau din boala, ţăranii româniconsiderau că meritul este unul divin, nicidecum al medicinei.

Încrezători în noroc şi destin

Filosofia practică era filosofia destinului sau a norocului, în urmă cu un secol. Înconştiinţa românilor de acum un veac totul atârna la voia întâmplării sau a



norocului.”Nu se poate afla o idee sau o nălucă a minţii care să persecute sau săurmărească mintea poporului român mai mult decât năluca sau ideea norocului sau adetinului. Naşterea, căsătoria şi moartea, cu tot cortegiul de întâmplări fericite saunefericite ce le poate întovărăşi sunt făptura destinului, a soartei, a ursitei sau a

norocului”, mai constata sociologul. Atât de încrezători în noroc, românii au ajuns să înlocuiască, în timp, salutul ”Bună ziua!” cu ”Noroc!”.Românul , omul planurilor fără finalitate

Proverbul ”Românului îi este greu să înceapă ceva, că de lăsat, se lasă uşor” era foarteactual acum un veac şi spunea multe despre firea naţiei. ”Cu cât plănuim mai multelucruri, cu atât începem mai puţine. Am plănuit cadastrul şi irigaţii, votul universal şicasa rurală pentru populaţia de la sate, am plănuit un canal de la Bucureşti la Dunăre, osumă de linii ferate noi. Nu vei putea deschide un jurnal sau o revistă în care să nu sevorbească şi să nu se propună reforme şi îmbunătăţiri economice, culturale, comerciale,

militare. Nimic din toate acestea nu s-au început”, nota Drăghicescu în cartea ”Dinpsihologia poporului român”.Nimic nu se termina şi nimic nu făceau românii temeinic şi fundamental. Lipsa de spiritde continuitate şi urmare în acţiunile practice, lipsa de răbdare şi voinţă erau trăsăturifundamentale ale naţiei de acum un secol.”Totul se face ca şi cum ar fi să fie făcut pentru ochii unor drumeţi care n-au de gând săvie de două ori pe acelaşi drum. Totul nu este să fie ceva, ci să pară că este. Subaparenţă prea puţini îndrăznesc să scoboare”

Zor la muncă, ca la război

Felul în care munceau românii era descris astfel :”Românul la muncă dă iureş ca larăzboi. Cu zorul el face minuni. Ţăranul sfârşeşte cu zorul în câteva ceasuri de clacă, omuncă pe care alminteri el n-ar putea isprăvi într-o săptămână. Între zilele de muncă aleromânilor se întind lungi perioade de odihnă sărbătorească, momente risipite din belug”.

Românul era caracaterizat de un ritm neregulat de muncă: zile de muncă din greuurmate de lungi perioade de sărbătoare. ”Un an de-a lungul românul stă degeaba şi înultimele zile dă pe brânci. Nicăieri mai multă agitaţie, mai multă zvârcolire şi mai puţinămuncă disciplinată ca la noi”, mai constata sociologul.



Nepăsător şi neprevăzător cu ziua de mâine

Istoria agitată şi lungile perioade în care românii n-au putut să-şi prevadă un viitor sigurau împământenit naţiei o altă trăsătură de caracter negativă: nepăsarea şi indiferenţapentru ziua de mâine.”Este în firea noastră să clădim întodeauna pe un teren ce se clatină, lucruri în grabă şicare nu rezistă. Peste tot şi în toate acţiunile noastre nu ne bizuim decât pe momentul

de faţă, neglijăm viitorul, timpul nu ne sinchiseşte. Ţăranul român se mulţumeşte săceară de la pământ numai cât trebuie să plătească stăpânului şi să nutrească familia,apoi neavând nicio încredere în viitor nu mai are niciun sens să lucreze pe socotealalui”, mai notează cartea ”Din psihologia poporului român”.Românii erau văzuţi ca fiind lipsiţi de disciplină, de ordine, de metodă, de regularitate înacţiuni.



Leneşi şi apatici şi superstiţioşi

Ţăranii români erau caracterizaţi acum un veac drept leneşi, apatici şi fără tragere demuncă. Explicaţia acestei trăsături era pusă pe seama faptului că, de cele mai multe ori,rodul muncii prestate nu le aparţinea. Muncind pe ogoarele altora, ţăranii n-aveau

tragere de inimă să facă o muncă temeinică. ”Lipsa de îndemn la muncă este lipsa deinteres ce munca lui are pentru el dat fiind că rodul ei este pentru alţii. Lenea ţăranuluieste mai mult rod al mizeriei fizice, al degradării, al slăbiciunii morale şi fizice”, mai scriaDrăghicescu.Naţia română era una de superstiţioşi. Românii nu făceau un pas în viaţa socială fără osumedenie de de obiceiuri considerate ciudate şi absurde. Descântecele, vrăjile,facerile şi desfacerile erau constante ale credinţei românilor.”Înspăimântător este numărul sărbătorilor superstiţioase, păgâneşti. În afară desărbătorile legale, se ţin în toată ţara, diferind după localităţi, 140 de sărbători din cele

365 de zile ale anului. Şi acestea sub numele şi pretextele cele mai ciudate şi asburde:logodna păsărilor, nunta şoarecilor, Marţea ciorilor, Lunea viermilor, Foca, Miercurea

Strâmbă”,mai constata sociologul.



Spirit critic

Spiritul critic era o altă trăsătură atribuită românilor de acum un secol. Mai mult pasividecât activi, se considera că românii au răgaz suficient să observe şi să analizezedefectele şi lipsurile altora. Făceau haz de defectele bulgarilor sau ale ungurilor şiplecând de la ironii creau bancuri sau legende.”Românii fiind întotdeauna dotaţi cu o inteligenţă superioară, dar ţinută în loc, paralizată

de o lenevie impusă de împrejurările nefericite ale istoriei şi de o trândăvie pe care aurespirat-o din atmosfera morală a Orientului au criticat în toţi timpii pe oameni şiactivitatea lor, fără să fi făcut sforţări a îndrepta ceea ce criticau”, mai notează în cartealui, Drăghicescu.

Imnul NostruPortretul Românului Acum Un Secol

Documents

Transcript of Imnul NostruPortretul Românului Acum Un Secol