Imnul Acatist.
1
Imnul Acatist Ca formă imnografică, Acatistul este un imn, un poem sau un condac consacrat Maicii Domnului, rostului și locului ei în istoria mântuirii noastre, dar și o manifestare a încrederii Cetății Sfântului Constantin cel Mare și a noastră a credincioșilor, în puterea apotropaică, apărătoare de cele rele, a Maicii Domnului. Imnul Acatist sau Acatistul Bunei Vestiri, așa cum îl avem noi astăzi în cult, este opera mai multor imnografi bisericești, între care se numără Roman Melodul, (secolul al 6-lea) și patriarhul Serghie al Constantinopolului, (secolul al 7-lea). El este creatorul condacului proimion: „Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri,, (textul grec: Τῇ ὑπερμάχῳ στρατηγῷ τὰ νικητήρια - Te hypermacho stratego ta niketeria = Generalissimei apărătoare; textul slavon: Взбрaнной воев0дэ побэди1тєльнаz - văzbrannoi voevode pobeditelinaia = voievodului nebiruit) izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi (în textul grec, în loc de ”noi robii tăi”, sintagmă folosită de slavi - раби2 твои2 - rabi tvoi - și de români, ”se folosește ἡ Πόλις σou - he polis sou = cetatea ta). Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, mireasă, pururea fecioară! (Χαῖρε, Νύμφη ἀνύμφευτε; - chaire nymphe anympheute; Рaдуйсz невёсто неневёстнаz - raduisia nevesto nenevestnaia)”, care s-a cântat în anul 626, de poporul din Constantinopol, adunat în biserica Vlaherne, stând în picioare, în fața icoanei Maicii Domnului, Hodighitria, ca semn de recunoștință mulțumitoare, pentru că Maica Domnului îi izbăvise în mod minunat de asediul perșilor. Proimionul „Apărătoarei Doamnă” are un simbolism militar și patriotic al protecţiei Maicii Domnului față de Cetatea și poporul evlavios al Bizanțului. Ca structură evhologică, Imnul Acatist se împarte în două părţi distincte: Prima parte, până la condacul 7, este o reprezentare dramatică a Evangheliei copilăriei Mântuitorului. Ea începe cu vizita îngerului şi tema Bunei-Vestiri (condacele 1, 2, 3), după care descrie vizitarea Elisabetei (icos 3), tulburarea lui Iosif (condac 4), vestirea păstorilor despre naşterii Domnului (icos 4) şi venirea magilor (condac 5, icos 6, condac 6), fuga în Egipt şi episodul (apocrif) al surpării idolilor (icos 6), terminându-se cu întâmpinarea Pruncului de către dreptul Simeon (condac 7). Partea a doua (începând cu condacul 8) nu se mai desfăşoară în plan cronologic, ci dezvoltă o meditaţie asupra consecinţelor spirituale ale întrupării. Această a doua dimensiune corespunde, sub o formă diferită, salutărilor (chairetismoi) propriu-zise care desfăşoară încă de la începutul imnului o serie de expresii antinomice a căror funcţie e aceea de a arăta că în Logosul întrupat se frâng limitele raţiunii: „Bucură-te, cea care ai adunat lucruri potrivnice într-una (ai reconciliat contrariile)! Bucură- te ceea ce ai unit fecioria şi naşterea!” etc. În iconografia ortodoxă, acest Acatist constituie o temă principală, atât în pictura pronaosului cât, mai ales, în cea exterioară (a mănăstirilor din Moldova). Ansamblul se constituie din 24 de scene (tablouri) aşezate pe registre orizontale, fiecare registru cuprinzând scene care, pe lângă evenimente legate strâns de istoria mântuirii, redau şi motive laice, ca de exemplu: asediul Constantinopolului de către perşi (în 626) şi de către turci (în 1453), ceea ce se deduce din costumaţia personajelor pictate. Scenele religioase (Buna Vestire, arhanghelul Gavriil, întâlnirea Maicii Domnului cu Elisabeta, Iosif şi Maria, Naşterea Domnului, Fuga în Egipt, Întâmpinarea Domnului) urmează strict textul biblic, dar scena Naşterii, cu elemente de detaliu (cerul luminos, îngerii, magii ş.a.) este inspirată din Condacul Naşterii: „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de ființă naşte, şi pământul peştera Celui neapropiat aduce, îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu steaua călătoresc…”). Scenele 13-14 şi scenele finale arată locul Sfintei Fecioare în evlavia credincioşilor (este înconjurată de persoane de diferite vârste, cu aureole în jurul capului); scena 23 (ilustrare a Icosului 12, care preamăreşte pe Maica Domnului) arată grupuri mari de personaje şi preoţi în veşminte de slujbă închinându-se icoanei care apare pictată pe un steag (un prapur) înălţat peste zidurile unei cetăţi; scena 24 (Condacul „Prea lăudată Maică Fecioară...”) reprezintă pe Sfânta Fecioară ca mijlocitoare, Biserica vie, ce se roagă pentru noi, credincioşii. Vineri, 19 aprilie 2012. Preot Matei Corugă.
description
Ca formă imnografică, Acatistul este un imn, un poem sau un condac consacrat Maicii Domnului, rostului şi locului ei în istoria mântuirii noastre, dar şi o manifestare a încrederii Cetății Sfântului Constantin cel Mare şi a noastră a credincioşilor, în puterea apotropaică, apărătoare de cele rele, a Maicii Domnului.
Transcript of Imnul Acatist.
Imnul Acatist Ca form imnografic, Acatistul este un imn, un poem sau un condac consacrat Maicii Domnului, rostului i locului ei n istoria mntuirii noastre, dar i o manifestare a ncrederii Cetii Sfntului Constantin cel Mare i a noastr a credincioilor, n puterea apotropaic, aprtoare de cele rele, a Maicii Domnului. Imnul Acatist sau Acatistul Bunei Vestiri, aa cum l avem noi astzi n cult, este opera mai multor imnografi bisericeti, ntre care se numr Roman Melod ul, (secolul al 6-lea) i patriarhul Serghie al Constantinopolului, (secolul al 7-lea). El este creatorul condacului proimion: Aprtoare Doamn, pentru biruin mulumiri,, (textul grec: - Te hypermacho stratego ta niketeria = Generalissimei aprtoare; textul slavon: a 0
1z - vzbrannoi voevode pobeditelinaia = voievodului nebiruit) izbvindu-ne dinnevoi, aducem ie, Nsctoare de Dumnezeu, noi robii ti (n textul grec, n loc de noi robii ti, sintagm folosit de slavi - 2 2 - rabi tvoi - i de romni, se folosete ou he polis sou = cetatea ta). Ci, ca ceea ce ai stpnire nebiruit, slobozete-ne din toate nevoile, ca s strigm ie: Bucur-te, mireas, pururea fecioar! (, ; - chaire nymphe anympheute; az z - raduisia nevesto nenevestnaia), care s-a cntat n anul 626, de poporul din Constantinopol, adunat n biserica Vlaherne, stnd n picioare, n faa icoanei Maicii Domnului, Hodighitria, ca semn de recunotin mulumitoare, pentru c Maica Domnului i izbvise n mod minunat de asediul perilor. Proimionul Aprtoarei Doamn are un simbolism militar i patriotic al proteciei Maicii Domnului fa de Cetatea i poporul evlavios al Bizanului. Ca structur evhologic, Imnul Acatist se mparte n dou pri distincte: Prima parte, pn la condacul 7, este o reprezentare dramatic a Evangheliei copilriei Mntuitorului. Ea ncepe cu vizita ngerului i tema Bunei-Vestiri (condacele 1, 2, 3), dup care descrie vizitarea Elisabetei (icos 3), tulburarea lui Iosif (condac 4), vestirea pstorilor despre naterii Domnului (icos 4) i venirea magilor (condac 5, icos 6, condac 6), fuga n Egipt i episodul (apocrif) al surprii idolilor (icos 6), terminndu-se cu ntmpinarea Pruncului de ctre dreptul Simeon (condac 7). Partea a doua (ncepnd cu condacul 8) nu se mai desfoar n plan cronologic, ci dezvolt o meditaie asupra consecinelor spirituale ale ntruprii. Aceast a doua dimensiune corespunde, sub o form diferit, salutrilor (chairetismoi) propriu -zise care desfoar nc de la nceputul imnului o serie de expresii antinomice a cror funcie e aceea de a arta c n Logosul ntrupat se frng limitele raiunii: Bucur-te, cea care ai adunat lucruri potrivnice ntr-una (ai reconciliat contrariile)! Bucurte ceea ce ai unit fecioria i naterea! etc. n iconografia ortodox, acest Acatist constituie o tem principal, att n pictura pronaosului ct, mai ales, n cea exterioar (a mnstirilor din Moldova). Ansamblul se constituie din 24 de scene (tablouri) aezate pe registre orizontale, fiecare registru cuprinznd scene care, pe lng evenimente legate strns de istoria mntuirii, redau i motive laice, ca de exemplu: asediul Constantinopolului de ctre peri (n 626) i de ctre turci (n 1453), ceea ce se deduce din costumaia personajelor pictate. Scenele religioase (Buna Vestire, arhanghelul Gavriil, ntlnirea Maicii Domnului cu Elisabeta, Iosif i Maria, Naterea Domnului, Fuga n Egipt, ntmpinarea Domnului) urmeaz strict textul biblic, dar scena Naterii, cu elemente de detaliu (cerul luminos, ngerii, magii .a.) este inspirat din Condacul Naterii: Fecioara astzi pe Cel mai presus de fiin nate, i pmntul petera Celui neapropiat aduce, ngerii cu pstorii slavoslovesc i magii cu steaua cltoresc). Scenele 13 -14 i scenele finale arat locul Sfintei Fecioare n evlavia credincioilor (este nconjurat de persoane de diferite vrste, cu aureole n jurul capului); scena 23 (ilustrare a Icosului 12, care preamrete pe Maica Domnului) arat grupuri mari de personaje i preoi n veminte de slujb nchinndu -se icoanei care apare pictat pe un steag (un prapur) nlat peste zidurile unei ceti; scena 24 (Condacul Prea ludat Maic Fecioar...) reprezint pe Sfnta Fecioar ca mijlocitoare, Biserica vie, ce se roag pentru noi, credincioii. Vineri, 19 aprilie 2012. Preot Matei Corug.
