IMII НІІШІШ - BCU Clujdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/19012/1/BCUCLUJ_FP... · 2016. 4....

6
IMII P R O P R I E T A R : SOC. A N . „ U N I V E R S U L " BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU înscrisă sub N o . 163 Trib. Ilfov ABONAMENTE: autorităţi şl inatltutil 1000 UI de onoare 500 particulari 250 „ REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI I Str. Brezoianul 23-25 TELEFON 3.30.10 APARE SĂPTĂMÂNAL PREŢUL 5 LEI ANUL X L I X • Nr. 39 SÂMBĂTA 21 Septembrie 1940 Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU Ardealul etern de TOMA VLÄDESCU Aţi privit România de azi? Ruptă la răsărit, zdrenţuită la sud de Bulgari — ...Cadrilaterul, cerul marin de iacale, dealurile, Balcicul! —, la vest, un piron pare isă pătrundă până adânc în inima noas- tră : aceasta este incursiunea maghiară, care ex- primă pe continent una din cele mai absurde geo- grafii. Un cui care ni s'a înfipt în inimă şi care pare să aibă sensul ultimei lovituri îm răstignirea care ni s'a impus. Dacă s'ar fi vrut să se arate lumii o ţară martiră, e sigur eă nu s'ar fi găsit alt contur. România are astăzi chipul şi are harta durerii ei! Strânsă la mijloc de această adâncă apăsare un- gurească, se ridică de o parte o Moldovă încovoiată ca un câmp al durerii — iar de cealaltă parte tru- pul nostru se îngroaşe, se umflă de un spasm pe care par'că nu-1 mai opresc şi nu-1 mai cuprind nici munţii. Stăm frânţi, încercând in zadar să price- pem, iar privirile şterse şi atât de însingurate ni se rătăcesc fără ajutor pe aceste urîte forme pe care nu le mai recunoaştem Ştim bine că de azi înainte odihnă nu mai avem, nici linişte, nici frumuseţe, nici râs, — nimic din toate bucuriile sărace ale acestei triste vieţi ! In chinul ăsta suntem cu toţii solidari, fireşte... II vom suporta deopotrivă ! Ne vom lupta toţi Ilaolaltă să-l smulgem din fiinţa noastră, să ridicăm stea- gurile de altă dată acolo unde-au căzut, să trăim în sfârşit aşa cum suntem, „noi înşine" şi întregi. Dar câte dureri vin astăzi să-şi spună adevărul lor ignorat, — şi adevărul ăsta cum ne cutremură acum când simţim bine câ el este carnea noastră în sfârşit aşa cum suntem, „noi înşine" şi întregi. In cărţi de şoolă, în licee şi universităţi am fost învăţaţi să mulţumim lui Napoleon al IH-lea pentru România pe care ne-a dat-o, să credem în contribuţia, dejcisivă se pare, a unui Edgar Quimet, Ledru Rollin, Louis Blanc sau chiar a acestui exaltat polonez care a fost Mickieviez, şi să credem astfel că România s'ar fi făcut numai din retorica liberalo-masonică a anilor delà 48... Ne-am fi născut aşa-dar ca o Cehoslovacie oare- care, din voinţa altora sau din aventura unor idei, acceptând astfel să trăim în istorie ca un fruct destul de artificial al exaltărilor efemere care s'au plimbat pe continentul nostru cândva ! Ne mulţu- miam aproape să fim o întârziată „lavalieră" a Europei... Dar caşicând acest întreg drum de erori n'ar fi fost de ajuns, părinţii noştri mai gustau o teribilă ironie de câte ori era vorba de semnele care ve- deau identitatea reală a neamului nostru... Nimic nu i-a distrat mai mult de pildă decât şcoala la- tinistă şi decât excesele ei! ...Cu toate astea de aici, din Ardeal, am fost stri- gaţi pe nume din primele timpuri ale istoriei, şi aici ni s'au decifrat întâi cele mai sigure titluri de eternitate. Aici s'a priceput, cu atâta ardoare, că un stat înseamnă la început o naţie — iar naţia aceasta e un corp, cu atribute fizice în toată ple- nitudinea lor, un corp viu aşa dar, care n'ar avea sens să trăiască decât întreg. E adevărul pe care Eminescu îl va spune definitiv. Iar limba aceasta pe care latiniştii o voiau cu atâta râvnă în formele ei iniţiale şi sincere, nu era decât pasiunea de a descifra un imens trecut, semnele şterse de mii de ani pe primul nostru pământ — ca şi când ar fi trebuit par'că să se audă mai bine, în aceste cu- vinte şi în aceste sunete atâta de căutate, cele din- tâi chemări ale morţilor. Delà Inocenţiu Klein, până la Barnuţiu, la cate- drala din Blaj, nu auzim decât acelaş strigăt al De- părtărilor... Al singurei vieţi solidare cu noi ! „Stă- pâni ereditari" ai acestui pământ, spunea cel din- tâi ; „amintiţi -va cum s'au luptat străbunii noştri din Dacia pentru existenţa şi onoarea naţiunii noastre...", va spune mai târziu Barnuţiu. Cuvinte care niciodată n'ar fi putut să ne doară aşa cum ne dor acum, — cuvinte pe care dacă le-am fi ştiut, poate că le-am fi preţuit mai mult ! E însă un lucru sigur, cel puţin, pe care-l putem înţelege azi. România într'adevăr nu a fost şi nu este o ţară construită de ideologi, nici de politi- cieni cari lucrează necesităţi de moment. Ea e dim- potrivă o străveche cultură — e o plantă naturală, cu adânci rădăcini, care se desvoită după necesi- tatea şi după legile ei. Şi deaceea poate pricepem mai bine că harta noastră, pe care abia lîndrăsnim să ne mai uităm, n'ar avea cum să-şi păstreze formele monstruoase de azi. Diplomaţii au fost igrăbiţi la Viena... Cu atâta grabă însă puteam ei să vadă cât de ridicul era creionul lor roşu în faţa legilor naturale care ne guvernează ? 800.000 de soldaţi au fost ucişi a doua oară acum pe pământul lor. Ei însă nu erau singuri... Sche- letele tuturor morţilor noştri au fost strivite din nou în vastul cimitir al Transilvaniei, unde zace demult eternitatea noastră intactă. Umbrele astea, ele se plimbă astăzi hoinare şi pustii prin munţii prădaţi din Ardeal — iar blestemul lor de sânge, copiii li-1 prind de pe buze, şi vor creşte cu el, ca să se facă astfel din această severă încruntare a morţilor toată revolta şi toată furtuna răzbunărilor noastre. ŞTEFAN DIMITRESCU Flori pe birou (- •" r —~ "' " ' ~" " Organizarea haosului românesc de MIRCEA MATEESCU Lumea trtebue să înţeleagă marea jertfă spirituală pe care a consimţit-o Legiunea la 14 Septembrie 1940, răspunzând favorabil invitaţiunii Conducătorului Statului român, de a lua parte la refa- cerea ţării. Este cea mai mare jertfă ce se putea cere unei mişcări care ani de zile a luptat numai pentru spirit şi de loc pentru mate- rie. Este o supremă jertfă, aceia de a invita spiritul să se asocieze materiei, adică să îi suporte vecinătatea şi efectele. S'a produs la 14 Septembrie 1940 o evidentă mezalianţă. La 14 Septembrie 1940 Legiunea, o şcoală de educaţie a omului, care isbutise, prin sufe- rinţă, să creieze cele mai autentice valori spirituale româneşti, şi-a impus un sacrificiu de sine, total : a admis să dea din sufletul ei, ai эгоііог ei, al morţilor ei, neamului românesc. Până acum, legionarii au fost fericiţi că au putut trăi şi lupta in afara haosului românesc. Ei au ştiut că nu se vor putea verifica in sensul spiritului decât printr'o radicală izolare de mediul pămân- tean al celorlalţi. Izolarea de haos a fost aşa dar cea dintâi etapă pe care a parcurs-o legiunea şi la pare au consimţit numai elitele su- fleteşti ale neamului, adică numai aceia cari au reuşit să înfrângă chemarea vieţii laice. Finalităţi politice nu a avut, dintru început, legiunea. Lumea de- mocrată a înţeles atât de fals realitatea politică, încât Garda de fier şi Căpitanul ei, au trebuit mai întâi să identifice realitatea neamu- lui, şi numai după aceia să proclame marele adevăr : că viaţa poli- tică dacă nu exprimă realitatea neamului, mai bine ;să nu mai existe, pentrucă existenţa ei ca atare ar însemna moartea noastră, a tu- turor. Izolând legionarii de haosul politic democrat, Căpitanul i-a educat în spiritul fondului mitologic al neamului românesc. Legenda legionară a însemnat întoarcerea către isvoarele românismului şi primatul legei morale, asupra legei politice. Vrăjmăşia cu care a fost întâmpinată legiunea în mediul românesc de după războiul mon- dial şi ura masivă necruţătoare, pe care bau purtat-o absolut toţi oamenii politici, indiferent de nuanţa de partid cărora aparţineau — se datorează îndeosebi structurii morale a legionarului. Omului po- litic îi făcea rău o atare prezenţă morală, aci, în haosul tuturor pof- telor. Când el vroia să fure,, să înşele şi să trăiască în desfătări, iată că apare Cineva care poate rezista ispitelor, care este un exemplu sfânt de puritate morală şi care are curajul să stigmatizeze răul, pe faţă, acolo unde îl dovedeşte. Adică în toate părţile, în cuprinsul haosului românesc. Neîmpăcată a fost aşa dar ura omului de ieri, împotriva Căpitanului şi a mişcării legionare. insă nu numai cu forţele active ale politicianismului demo-li- beral, a avut de luptat legiunea. Au fast, aceste forţe, neînduplecate şi cu puternice rădăcini, însă nu au fost singurele. Adresându-se neamului românesc, Căpitanul s'a lovit tot atât de dureros, mai du- reror chiar, de forţele pasive ale nepăsării colective. Haosul românesc de ieri s'a format din împreunarea solidară a celor două forţe. Pe deoparte, unii, politicianii, cari participau din plin şi „efectiv" la viaţa publică a neamului, pentrucă aveau tot in- teresul s'o facă ; pe de altă parte, massele, care nu participau în nici un fel la viaţa publică a neamului, pentrucă nu aveau nici un interes să o facă, educaţia materialistă pe care democraţia a răs- pândit-o pretutindeni, fiind o şcoală a interesului personal nu una a interesului naţional. Haosul a fast aşa dar, la noi, mai „desăvâr- şit" decât oriunde, pentrucă în nici o altă ţară antagonismul inte- reselor individuale nu a lucrat mai decisiv. (Urmare în pag. 6-a) ROMÂNIA = MARE W de COSTIN I. MURGESCU Se pot speria unii, auzind o ţară mic- şorată, o ţară ciuntită, o ţară învinsă fără onoare de către propriii ei con- ducători — vorbind de mesianismul ei. Cine are timp să mai privească la cei speriaţi, cine mai poate crede fri- coşii şi neutrii pot face istoria ? Din dărâmături şi ruine a răsărit o ţară nouă. O ţară care are drept ideal nu refacerea unei ţări, ci înfăptuirea unei Românii cum n'a cunoscut încă istoria noastră. Horia Sima, conducătorul Mişcării Legionare, a spus-o limpede între- gei naţiuni: |,,Prăbuşirea teritorială ,nu ne înspăimânte. Biruinţa delà 6 Septem- brie e mult mai însemnată decât tot trecutul istoric de până acum, pen- trucă poporul românesc devine, pen- tru întâia oară, stăpân pe destinul lui". A spus aceste cuvinte un om care 0 lună in urmă numai, ar fi putut salva « parte cel puţin din teritoriul înstreinat dacă era ascultat, dacă 1 s'ar fi dat comanda. A spus-o în numele unui tineret care a sângerat numai pentru viitorul acestei tări, în nomele unui tineret care a suferit pentrucă n'a putut muri pe front. România teritorială n'a fost nici- odată mare. Numai speriaţii i-au pu- tut spune astfel. România a putut fi numai întreagă, dacă a fost astfel cândva. Da, în viitor vom avea însă o Ro- mânie mare. A fi stăpân pe destinul tău, înseamnă a lupta permanent pen- tru a face din neamul tău un neam mare, pentru a da istoriei tale îndem- nul marilor creaţii. Credinţa în mesianismul românesc, depăşeşte idealul teritorial. Dar nu-1 uită. Lucrul acesta treue adânc să- dit în inima fiecăruia dintre noi. Vrem o Românie mare, vrem o Românie tare, vrem o Românie — fără de care istoria acestor părţi din Europa să fie de neînţeles şi de nescris. Vrem toate acestea nu nebuneşte, nu în exaltarea pe care ne-ar da-o victoria militară; vrem România aceasta, lucid, din preajma dezastrului, pentrucă avem conştiinţa valorilor româneşti. (Urmare în pagina 6-a) ELOGIUL VIEŢII de CONSTANTIN NOICA Unul din lucrurile extraordinäre ale revoluţiei ger- maine din ultimii ani îmi pare acesta că, multă vreme, Germania naţional-socialistă a folosit instituţii, oa- meni si cadre ale vechiului regim. Când, surprins de aceasta, un naţional socialist de tip cuminte (să spu- nem : de tip elveţian) întreba pe Fuehrer cum se face Germania nouă trăeşte tot pe baza Constitu- ţiei deia Weimar, conducătorul acela, revoltat, răs- pundea că, atâta vreme cât o revoluţie e vie, proble- ma Constituţiei şi-a cadrelor formale nu-l intere- sează. Un fenomen asemănător, isvorît din adâncuri româ- neşti, din acele zone care vor da însfârşit măsura au- tenticităţii noastre, suntem pe cale trăim azi, în propria noastră ţară. România burgheză n'o simte încă ; mai ales Bucureştiul acesta înspăimântător de indiferent n'o simte. Căci revoluţiile valabile, revo- luţiile vii se petrec mai aies înăuntru, în suflete, iar cei spiritualiceşte burghezi nu simt decât prefacerile din afară, prefacerile în formă. Var veni probabil şi acestea din urmă. De pildă e firesc se dea ţării o constituţie, de vreme ce nu trăim sub niciuna. Dar în măsura în care mişcarea legionară va rămâne autentică şi cine, dintre cei cari o cunosc, îşi umbreşte gândul cu vreo îndoială ? ea nu se va încorseta în legi, ci va căuta doar pună în valoare şi pe albie bună impulsurile ei de vieaţă. Căci vieaţa interesează; în primul rând viaţa. Când ai trăit in letargie, cum s'a trăit in România; când ai legiferat prin împrumut şi ai trăit după forme de împrumut, această primă întâlnire cu autenti- citatea, cu puterea creatoare, într'un cuvânt cu vieaţa, reprezintă poate, prilejul, cel mare al istoriei noastre. nu ne spuneţi iarăşi şi iarăşi problemele cele grele ale ceasului românesc sunt de ordin tehnic; ne trebuesc în primul rând arme, spitale, şosele şi economişti. De multă vreme Corneliu Codreanu a spus lucrul acesta înţeles azi de întreg tineretul ro- mânesc: „Strigaţi tuturor răul ne vine delà suflet". Dacă sufletul nu poate comanda tehnicei, atunci nea- mul românesc atât de puţin deprins cu maşina şi tehnica, în comparaţie de pildă cu germanul ori ja- ponezul e sortit mediocrităţii fără de sfârşit". Dar sufletul poate comanda; căci el, în primul rând, e vieaţa. Şi dinăuntru vin împlinirile, dinăuntru cresc lumile noui. Fapta organizată nu poate nu vină. Dacă omul bun nu face binele, cine-l face? Şi gândesc la sensul adânc pe care-l dădea vieţii omul chinuitor de viu al României de azi, ace- laşi Corneliu Codreanu care susţine acum, cu umbra lui uriaşă, tot ce se închipue şi face aci. „Ţinta nea- murilor, spunea el, nu e vieaţa. E învierea'. Ce extraordinar fel de-a fi viu visa el pentru nea- mul românesc ! Nu numai viu în istorie. Viu în eter- nitate. Viu în creştinătate. Dacă ar fi o nebunie, încă ar trebui ne predăm ei : e cea m,a!i frumoasă nebunie crescută din pământ românesc. Dar câteva mii de morţi şi alţi câţiva mii de tineri cari nu glumesc cu vieaţa, au pornit arate nu e o nebunie. EM. SÄRÄTEANU

Transcript of IMII НІІШІШ - BCU Clujdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/19012/1/BCUCLUJ_FP... · 2016. 4....

  • IMII Н І І Ш І Ш P R O P R I E T A R :

    S O C . A N . „ U N I V E R S U L " B U C U R E Ş T I , B R E Z O I A N U 23

    DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU înscrisă sub N o . 163 Trib. Ilfov

    A B O N A M E N T E :

    autorităţi şl inatltutil 1000 UI d e onoare 500 particulari 250 „

    REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA

    BUCUREŞTI I Str. Brezoianul 23-25

    T E L E F O N 3.30.10

    APARE SĂPTĂMÂNAL

    P R E Ţ U L 5 L E I

    A N U L X L I X • Nr. 39

    SÂMBĂTA 21 Septembrie 1940 R e d a c t o r r e s p o n s a b i l : MIHAI NICULESCU

    Ardealul etern de TOMA VLÄDESCU

    Aţi privit România de azi? Ruptă la răsărit, zdrenţui tă la sud de Bulgari — ...Cadrilaterul, cerul mar in de iacale, dealurile, Balcicul! —, la vest, un piron pare isă pătrundă până adânc î n inima noastră : aceas ta es te incursiunea maghiară, care ex primă pe cont inent u n a din cele mai absurde geografii. U n cui care ni s'a înfipt în inimă şi care pare să aibă sensu l u l t imei lovituri îm răstignirea care ni s'a impus. D a c ă s'ar fi vrut să se arate lumii o ţară mart iră , e sigur eă nu s'ar fi găsit alt contur. R o m â n i a are astăzi chipul şi are harta durerii ei!

    Strânsă l a mijloc de această adâncă apăsare u n gurească, se ridică de o parte o Moldovă încovoiată ca un c â m p al durerii — iar de cealaltă parte trupul nostru se îngroaşe, se umflă de un spasm pe care par'că nu-1 mai opresc ş i nu-1 mai cuprind nici munţi i . S t ă m frânţi, încercând in zadar să pricepem, iar privirile şterse şi atât de însingurate ni se rătăcesc fără ajutor pe aceste urîte forme pe care n u le mai recunoaştem

    Şt im bine că d e azi înainte odihnă nu mai avem, nici l inişte, nici frumuseţe, nici râs, — nimic din toate bucuriile sărace ale acestei triste vieţi ! In chinul ăs ta s u n t e m cu toţii solidari, fireşte... II vom suporta deopotrivă ! N e v o m lupta toţi Ilaolaltă să-l s m u l g e m din fiinţa noastră, să ridicăm steagurile de a l t ă dată acolo unde-au căzut, să trăim în sfârşit a şa cum suntem, „noi înşine" şi întregi.

    Dar câ te dureri vin astăzi să-şi spună adevărul lor ignorat, — şi adevărul ăsta c u m ne cutremură acum când s i m ţ i m bine câ el este carnea noastră în sfârş i t aşa c u m suntem, „noi înşine" şi întregi.

    I n cărţi d e şoolă, în l icee şi universităţi am fost învăţa ţ i să mul ţumim lui Napoleon al IH- lea pentru R o m â n i a pe care ne-a dat-o , să credem în contribuţia, dejcisivă se pare, a unui Edgar Quimet, Ledru Rollin, Louis Blanc sau chiar a acestui e x a l t a t polonez care a fost Mickieviez, şi să credem astfel că România s'ar fi făcut numai d in retorica l iberalo-masonică a anilor delà 48... Ne -am fi n ă s c u t aşa-dar ca o Cehoslovacie oarecare, d i n voinţa altora sau din aventura unor idei, acceptând as t fe l să trăim în istorie ca u n fruct destul de artificial al exaltărilor efemere care s'au plimbat pe cont inentul nostru cândva ! Ne mul ţu -m i a m aproape să f im o întârziată „lavalieră" a Europei...

    Dar caş i când acest întreg drum de erori n'ar fi fost de ajuns , părinţii noştri mai gustau o teribilă ironie de câte ori era vorba de semnele care vedeau ident i ta tea reală a neamului nostru... Nimic nu i -a distrat mai mult de pildă decât şcoala lat in is tă şi decât excesele ei!

    ...Cu toate as tea de aici, din Ardeal, am fost strigaţi pe n u m e din primele timpuri ale istoriei, şi aici n i s'au decifrat întâi cele m a i sigure titluri de e terni tate . Aici s'a priceput, cu atâta ardoare, că un s ta t înseamnă la început o naţ ie — iar naţia aceasta e u n corp, cu atribute fizice î n toată plenitudinea lor, u n corp viu aşa dar, care n'ar avea sens s ă trăiască decât întreg. E adevărul pe care Eminescu îl va spune definitiv. Iar l imba aceasta pe care lat inişt i i o voiau cu atâta râvnă în formele ei iniţ iale şi s incere, n u era decât pasiunea de a descifra u n i m e n s trecut, semnele şterse de mi i de ani pe primul nostru p ă m â n t — ca ş i când ar fi trebuit par'că să se audă mai bine, în aceste cuv inte ş i în ace s t e sunete a tâ ta de căutate , cele d intâi chemăr i ale morţilor.

    Delà Inocenţ iu Klein, până la Barnuţiu, la catedrala d in Blaj , nu auzim decât acelaş strigăt al Depărtărilor... Al singurei vieţi solidare cu noi ! „Stăpâni ereditari" ai acestui pământ , spunea cel dintâi ; „amint i ţ i -va cum s'au luptat străbunii noştri din Dac ia pentru exis tenţa şi onoarea naţiunii noastre...", va spune mai târziu Barnuţiu.

    Cuvinte care niciodată n'ar fi putut să ne doară aşa c u m ne dor acum, — cuvinte pe care dacă le -am fi ştiut, poate că l e - a m fi preţuit mai mul t !

    E însă u n lucru sigur, cel puţin, pe care-l putem înţelege azi. România într'adevăr nu a fos t şi nu este o ţ a r ă construită de ideologi, nici de politicieni cari lucrează necesităţi de moment . Ea e dimpotrivă o s trăveche cultură — e o plantă naturală, cu adânci rădăcini , care se desvoită după necesitatea ş i după legile ei.

    Şi deaceea poate pricepem mai bine că harta noastră, pe care abia lîndrăsnim să n e m a i uităm, n'ar avea c u m să-ş i păstreze formele monstruoase de azi. Diplomaţi i au fost igrăbiţi la Viena... Cu atâta grabă însă puteam ei să vadă cât de ridicul era creionul lor roşu în faţa legilor naturale care ne guvernează ?

    800.000 de soldaţ i au fost ucişi a doua oară acum pe pământu l lor. Ei însă n u erau singuri... Scheletele tuturor morţilor noştri au fost strivite din nou în vastul cimitir al Transilvaniei, unde zace demult e terni tatea noastră intactă . Umbrele astea, ele se p l imbă astăzi hoinare şi pustii prin munţ i i prădaţi d in Ardeal — iar blestemul lor de sânge, copiii li-1 prind de pe buze, şi vor creşte cu el, ca să se facă astfel din această severă încruntare a morţilor toată revolta şi toată furtuna răzbunărilor noastre.

    Ş T E F A N D I M I T R E S C U F l o r i p e b i r o u

    (— — - •" r — ~ "' " ' ~" "

    Organizarea haosului românesc d e M I R C E A M A T E E S C U

    Lumea trtebue s ă în ţ e l eagă m a r e a jertfă spir i tuală p e ca r e a consimţit-o Legiunea la 14 Septembrie 1940, r ă spunzând favorabil invitaţiunii Conducătorului Statului român, d e a lua par te la reface rea ţării. Este c e a m a i m a r e jertfă c e s e p u t e a cere unei mişcări care an i d e zile a luptat n u m a i pentru spirit ş i d e loc pent ru materie. Este o s u p r e m ă jertfă, a c e i a d e a invita spiritul s ă se asocieze materiei, a d i c ă s ă îi suporte vec ină ta tea şi efectele. S 'a p rodus la 14 Septembrie 1940 o ev identă mezal ian ţă . La 14 Septembrie 1940 Legiunea, o şcoa lă d e educa ţ ie a omului, ca re isbutise, prin suferinţă, s ă creieze ce le ma i autent ice valori spiri tuale româneşt i , şi-a impus un sacrificiu de sine, total : a admis s ă d e a din sufletul ei, a i эгоііог ei, a l morţilor ei, n e a m u l u i românesc .

    P â n ă acum, legionarii a u fost fericiţi c ă a u putut trăi şi lupta in a f a r a haosulu i r o m â n e s c . Ei a u ştiut c ă n u s e vor p u t e a verifica in sensu l spiritului decâ t printr 'o r ad i ca l ă izolare d e mediu l p ă m â n tean a l celorlalţi. Izolarea de haos a fost a ş a d a r c e a dintâi e t a p ă pe ca r e a parcurs-o l eg iunea şi la p a r e a u consimţit numa i elitele sufleteşti a le neamului , ad ică n u m a i a c e i a car i a u reuşit s ă înfrângă c h e m a r e a vieţii laice.

    Finalităţi politice n u a avut, dintru început, leg iunea . Lumea democra tă a înţeles a t â t d e fals rea l i ta tea politică, încât G a r d a d e fier şi Căpi tanul ei, a u trebuit mai întâi s ă identifice rea l i ta tea neamului, şi n u m a i d u p ă a c e i a s ă p r o c l a m e mare l e a d e v ă r : c ă v ia ţ a politică d a c ă nu expr imă rea l i ta tea neamulu i , m a i b ine ;să n u m a i existe, pent rucă existenţa ei c a a t a r e a r î n s e m n a moar t ea noast ră , a tuturor.

    Izolând legionarii d e haosu l politic democrat , Căp i tanu l i-a educa t în spiritul fondului mitologic a l n e a m u l u i românesc . L e g e n d a leg ionară a în semna t în toarcerea căt re isvoarele românismului şi primatul legei morale, a s u p r a legei politice. Vră jmăş ia cu c a r e a fost în tâmpina tă l eg iunea în med iu l r o m â n e s c d e d u p ă războiul mondial şi u ra m a s i v ă necruţă toare , p e c a r e b a u purtat-o abso lu t toţi oameni i politici, indiferent d e n u a n ţ a d e par t id c ă r o r a a p a r ţ i n e a u — se d a t o r e a z ă îndeosebi structurii mora le a legionarului . Omului politic îi făcea r ă u o a t a r e p rezen ţă morală , aci, în haosu l tuturor poftelor. C â n d el vroia s ă fure,, s ă înşele şi s ă t ră iască în desfătări , iată că a p a r e C i n e v a c a r e poa t e rezista ispitelor, c a r e es te u n exemplu sfânt d e pur i ta te mora l ă şi c a r e a re curajul s ă st igmatizeze răul, p e faţă, acolo unde îl dovedeş te . Adică în toate părţi le, în cuprinsul haosului românesc . N e î m p ă c a t ă a fost a ş a d a r u ra omului d e ieri, împotriva Căpi tanului şi a mişcări i legionare .

    i n să n u n u m a i c u forţele act ive a l e polit icianismului demo-li-beral , a avu t d e luptat legiunea. A u fast, a ce s t e forţe, ne îndup leca te şi cu puternice rădăcini , însă n u a u fost s ingure le . Adresându-se neamulu i românesc , Căp i tanu l s ' a lovit tot a t â t d e dureros, m a i du-reror chiar, d e forţele p a s i v e a l e nepăsă r i i colective.

    Haosul r o m â n e s c d e ieri s ' a format din î m p r e u n a r e a so l idară a celor d o u ă forţe. Pe deopar te , unii, politicianii, car i par t ic ipau d in plin şi „efectiv" la v i a ţ a pub l i că a neamulu i , pen t rucă a v e a u tot interesul s'o facă ; p e d e a l t ă par te , masse le , c a r e n u par t ic ipau în nici un fel la v i a ţ a publ ică a neamului , p e n t r u c ă n u a v e a u nici u n interes s ă o facă, educa ţ i a mater ia l is tă p e c a r e democra ţ i a a r ă s pândit-o pretutindeni, fiind o ş coa l ă a interesului pe r sona l n u u n a a interesului naţ ional . Haosul a fast a ş a da r , la noi, ma i „desăvârşit" decâ t or iunde, pen t rucă în nici o a l t ă ţ a ră an tagonismul intereselor individuale n u a lucrat m a i decisiv.

    (Urmare în pag. 6-a)

    ROMÂNIA = MARE W

    d e C O S T I N I. M U R G E S C U

    S e p o t s p e r i a un i i , a u z i n d o ţ a r ă m i c ş o r a t ă , o ţ a r ă c i u n t i t ă , o ţ a r ă î n v i n s ă f ă r ă o n o a r e d e c ă t r e propr i i i e i c o n d u c ă t o r i — v o r b i n d d e m e s i a n i s m u l ei . C i n e a r e t i m p s ă m a i p r i v e a s c ă la ce i s p e r i a ţ i , c i n e m a i p o a t e c r e d e c ă f r i coş i i ş i n e u t r i i p o t f a c e i s t o r i a ?

    D i n d ă r â m ă t u r i ş i r u i n e a r ă s ă r i t o ţ a r ă n o u ă . O ţ a r ă c a r e a r e d r e p t i d e a l n u r e f a c e r e a u n e i ţăr i , c i î n f ă p t u i r e a u n e i R o m â n i i c u m n'a c u n o s c u t î n c ă i s t o r i a n o a s t r ă .

    H o r i a S i m a , c o n d u c ă t o r u l M i ş c ă r i i L e g i o n a r e , a s p u s - o l i m p e d e î n t r e -g e i n a ţ i u n i :

    | , , P r ă b u ş i r e a t e r i t o r i a l ă s ă ,nu n e î n s p ă i m â n t e . B i r u i n ţ a d e l à 6 S e p t e m b r i e e m u l t m a i î n s e m n a t ă d e c â t t o t t r e c u t u l i s t o r i c d e p â n ă a c u m , p e n t r u c ă p o p o r u l r o m â n e s c d e v i n e , p e n t r u î n t â i a o a r ă , s t ă p â n p e d e s t i n u l lu i" .

    A s p u s a c e s t e c u v i n t e u n o m c a r e 0 l u n ă i n u r m ă n u m a i , a r fi p u t u t s a l v a « p a r t e c e l p u ţ i n d i n t e r i t o r i u l î n s t r e i n a t — d a c ă e r a a s c u l t a t , d a c ă 1 s 'ar f i d a t c o m a n d a . A s p u s - o î n n u m e l e u n u i t i n e r e t c a r e a s â n g e r a t n u m a i p e n t r u v i i t o r u l a c e s t e i tări , î n n o m e l e u n u i t i n e r e t c a r e a s u f e r i t p e n t r u c ă n 'a p u t u t m u r i p e f ront .

    R o m â n i a t e r i t o r i a l ă n 'a f o s t n i c i o d a t ă m a r e . N u m a i s p e r i a ţ i i i - a u p u t u t s p u n e a s t f e l . R o m â n i a a p u t u t fi n u m a i î n t r e a g ă , d a c ă a fost a s t f e l c â n d v a .

    D a , î n v i i t o r v o m a v e a î n s ă o R o m â n i e m a r e . A f i s t ă p â n p e d e s t i n u l t ă u , î n s e a m n ă a l u p t a p e r m a n e n t p e n t r u a f a c e d i n n e a m u l t ă u u n n e a m m a r e , p e n t r u a d a i s t o r i e i t a l e î n d e m n u l m a r i l o r crea ţ i i .

    C r e d i n ţ a î n m e s i a n i s m u l r o m â n e s c , d e p ă ş e ş t e i d e a l u l t e r i t o r i a l . D a r n u - 1 u i tă . L u c r u l a c e s t a t r e u e a d â n c s ă d i t î n i n i m a f i e c ă r u i a d i n t r e n o i . V r e m o R o m â n i e m a r e , v r e m o R o m â n i e t a r e , v r e m o R o m â n i e — f ă r ă d e c a r e i s t o r i a a c e s t o r părţ i d i n E u r o p a s ă f i e d e n e î n ţ e l e s ş i d e n e s c r i s . V r e m t o a t e a c e s t e a n u n e b u n e ş t e , n u î n e x a l t a r e a p e c a r e n e - a r d a - o v i c t o r i a m i l i t a r ă ; v r e m R o m â n i a a c e a s t a , l u c i d , d i n p r e a j m a d e z a s t r u l u i , p e n t r u c ă a v e m c o n ş t i i n ţ a v a l o r i l o r r o m â n e ş t i .

    (Urmare în p a g i n a 6-a)

    E L O G I U L V I E Ţ I I

    d e C O N S T A N T I N N O I C A

    Unul din lucrurile extraordinäre ale revoluţiei ger

    maine din ultimii ani îmi pare acesta că, multă vreme,

    Germania naţional-socialistă a folosit instituţii, oa

    meni si cadre ale vechiului regim. Când, surprins de

    aceasta, un naţional socialist de tip cuminte (să spu

    nem : de tip elveţian) întreba pe Fuehrer cum se

    face că Germania nouă trăeşte tot pe baza Constitu

    ţiei deia Weimar, conducătorul acela, revoltat, răs

    pundea că, atâta vreme cât o revoluţie e v i e , proble

    ma Constituţiei şi-a cadrelor formale nu-l intere

    sează.

    Un fenomen asemănător, isvorît din adâncuri româ

    neşti, din acele zone care vor da însfârşit măsura au

    tenticităţii noastre, suntem pe cale să trăim azi, în

    propria noastră ţară. România burgheză n'o simte

    încă ; mai ales Bucureştiul acesta înspăimântător de

    indiferent n'o simte. Căci revoluţiile valabile, revo

    luţiile vii se petrec mai a i e s înăuntru, în suflete, iar

    cei spiritualiceşte burghezi nu simt decât prefacerile

    din afară, prefacerile în formă.

    Var veni probabil şi acestea din urmă. De pildă e

    firesc să se dea ţării o constituţie, de vreme ce nu

    trăim sub niciuna. Dar în măsura în care mişcarea

    legionară va rămâne autentică — şi cine, dintre cei

    cari o cunosc, îşi umbreşte gândul cu vreo îndoială ?

    — ea nu se va încorseta în legi, ci va căuta doar să

    pună în valoare şi pe albie bună impulsurile ei de

    vieaţă.

    Căci vieaţa interesează; în primul rând viaţa.

    Când ai trăit in letargie, cum s'a trăit in România;

    când ai legiferat prin împrumut şi ai trăit după forme

    de împrumut, — a c e a s t ă primă întâlnire cu autenti

    citatea, cu puterea creatoare, într'un cuvânt cu vieaţa,

    reprezintă poate, prilejul, cel mare al istoriei noastre.

    Să nu ne spuneţi iarăşi şi iarăşi că problemele cele

    grele ale ceasului românesc sunt de ordin tehnic; că

    ne trebuesc în primul rând arme, spitale, şosele şi

    economişti. De multă vreme Corneliu Codreanu a

    spus lucrul acesta înţeles azi de întreg tineretul ro

    mânesc: „Strigaţi tuturor că răul ne vine delà suflet".

    Dacă sufletul nu poate comanda tehnicei, atunci nea

    mul românesc — atât de puţin deprins cu maşina şi

    tehnica, în comparaţie de pildă cu germanul ori ja

    ponezul — e s o r t i t mediocrităţii fără de sfârşit".

    Dar sufletul poate comanda; căci el, în primul

    rând, e vieaţa. Şi dinăuntru vin împlinirile, dinăuntru

    cresc lumile noui. Fapta organizată nu poate să nu

    vină. Dacă omul bun nu face binele, cine-l face?

    Şi mă gândesc la sensul adânc pe care-l dădea

    vieţii omul chinuitor de viu al României de azi, ace

    laşi Corneliu Codreanu care susţine acum, cu umbra

    lui uriaşă, tot ce se închipue şi face aci. „Ţinta nea

    murilor, spunea el, nu e vieaţa. E învierea'.

    Ce extraordinar fel de-a fi viu visa el pentru nea

    mul românesc ! Nu numai viu în istorie. Viu în eter

    nitate. Viu în creştinătate.

    Dacă ar fi o nebunie, încă ar trebui să ne predăm

    ei : e cea m,a!i frumoasă nebunie crescută din pământ

    românesc.

    Dar câteva mii de m o r ţ i şi alţi câţiva mii de tineri

    cari nu glumesc cu vieaţa, au pornit să vă arate că

    nu e o nebunie.

    E M . S Ä R Ä T E A N U

  • UNIVERSUL LITERAR 21 Septembrie 1940

    Cronica literară

    Analiza cuvântului „lumină", în cărţile Căpitanului Că n u f a c e m a c u m c e e a c e s e

    c h e a m ă literatură, c e t i t o r u l î n ţ e l e g e l e s n e , d i n m o m e n t c e e l ş t i e d e c e n a t u r ă s u n t s c r i e r i l e C ă p i t a n u l u i . T o t c e a n a l i z ă m n o i aic i , t r e c e d i n c o l o d e v a l o a r e a s i n g u r a t e c ă a u n e i litere, d a r a s u p r a . c a r a c t e r u l u i deosebit aii p r e o c u p ă r i l o r d e . a z i n u m a i s t ă r u i m l ă s â n d l e c t o r u l u i p u t i n ţ a £ă c o n t r i b u e c u u n e f o r t p e r s o n a l l a î n ţ e l e g e r e a p r o b l e m e i .

    P r o b l e m a a n u n ţ a t ă î n c e e a c e a m s c r i s p r e c e d e n t , e r a a c e e a că n i m e n i n u p o a t e v o r b i d e s p r e ( m i n u n e a A r h a n g h e l u l u i M i h a i l , d a c ă nu c r e d e î n m o d a b s o l u t î n r e a l i t a t e a ei. P r e t i n d e m a c e a s t ă realitate a c r e d i n ţ e i , d e la o r i c i n e î n c e a r c ă să f o r m u l e z e d o c t r i n a l e g i o n a r ă ş i d e l a s i n e a d m i t e că , î n t r e d a t a î n s e m n a t ă i n Kilendar o u m i n u n e a A r h a n g h e l u l u i ş i e v e n i m e n t u l liistoric, s e laflă o l e g ă t u r ă a s c u n s ă . C u a l t e c u v i n t e , t r e b u e s ă r e c u n o a ş t e m că a ic i a l u c r a t p r o n i a p r o t e c t o a r e a ţăr i i , ca s e m n a l b i r u i n ţ e i c e l o r ce -au m u r i t p e n t r u c r e d i n ţ ă , c o n f o r m d o c t r i n e i c r e ş t i n e . U r m e a z ă î n s ă , p r i n cond i ţ i a c e - o p u n e m , că d o c t r i n a l e g i o n a r ă nu - ş i g ă s e ş t g a l t m i j l o c d e a s e a d â n c i şi d e a s e f a c e î n ţ e l e a s ă d e c â t p r i n c r e ş t i n i s m ? N u ! P r e c i z ă m ică, î n p l a n t e o r e t i c , s u n t l a t u r i a l e e i , c a r e a p e l e a z ă d e o p o t r i v ă ş i la a l t e m o d u r i d e a g â n d i , ca la u n i n s t r u m e n t c e - i d ă for ţa d e c o n v i n g e r e şi p r o p a g a r e . I n c a r t e a „ P e n t r u l e g i o n a r i " a C ă p i t a n u l u i , s u n t a r ă t a t e t o a t e p u t e r i l e p r i n c a r e i n t e l i g e n ţ a r o m â n e a s c ă se v a a p ă r a . C e a m a i m a r e d i n a c e s t e p u t e r i e s t e c r e d i n ţ a , î n î n ţ e l e s u l e i c r e ş t i n o r t o d o x , a d i c ă rea l i s t . E v i d e n t , d o r i n ţ a î n t e m e i e t o r u l u i ( legiunii , a f o s t c a toţ i să c r e a d ă , toţi să fie cavaleri ai credinţei. iCa un î n ţ e l e p t , .etl a p r e v ă z u t

    i n s a că n u toţ i . a u s u f l e t e l e d ă r u i t ă c u p u t e r e a d e a c r e d e C e v a r f a c e a c e ş t i a c a r e n u a m b u c u r i a c r e d i n ţ i i ? V o r f i soco t i ţ i I n a p ţ i d e a s e î n c a d r a în tr 'o m i ş c a r e m e n i t ă să o r g a n i z e z e ţara p e n t r u m u l t ă v r e m e d e a s t ă z i î n a i n t e ? D e s i g u r , to ţ i s u n t d a t o r i să c a u t e lumina, dar cei c a r e n ' a u g ă s i t - o , n u v o r fi c o n d a m n a ţ i , c u c o n d i ţ i a să l i c ă u t a t - o c ins t i t , c u t o a t e p u t e r i l e f i i n ţ e i lor. M ă r t u r i s i n d c i n s t e a c ă u t ă r i i , şi a r ă t â n d u - s e n e c o n t e n i t în tr 'o s t a r e d e atenţie, d e c e r c e t a r e şi pregătire, m u l ţ i v o r puitea fi l e g i o n a r i , d a t o r i t ă c a l i -1 aţii or d o v e d i t e s t r ă d u i n ţ ă conv i n s ă , d e p r i e t e n i e ş i d r a g o s t e . S i m p a t i | i , \ p r e s i m ţ i r e a , i n t u i ţ ia , şi a c e s t e a s u n t p u t e r i c a r e a d u n ă p e o a m e n i şi f a c din n u m ă r u l lor o s u m ă s o l i d a r ă , o l e g i u n e . S e a d u n ă , p r e c u m se a d u nă p u t e r i l e p ă m â n t e ş t i şi d a u v i a ţ a n a t u r a l ă , m i s t e r i o a s ă şi h o t â r î t o a r e î n m a n i f e s t ă r i l e e i . S u n t dec i o a m e n i p e c a r e p ă m â n t u l î i c h e a m ă şi-i î n d e a m n ă să facă d i n f o r ţ e l e lor u n i t a r e o l e g i u n e . D e s p r e a c e a s t ă p u t i n ţ ă d e c o n v i n g e r e a d o c t r i n e i , C ă p i t a n u l a a v u t gr i jă . V o m d e s v o l t a i n a l t e c a p i t o l e şi v o m a d â n c i fi losofda e t n i c i t ă ţ i i , a g r a i u l u i şi a s â n g e l u i , u r m ă r i n d t o a t e i m p l i c a ţ i i l e d e s p r i n s e d i n „ P e n t r u l eg ionar i" .

    A c u m v o m î n f ă ţ i ş a c e a l a l t ă p u t e r e c a r e a d u n ă şi î n c h e a g ă l e g i u n e a : c r e d i n ţ a . M o d e l u l a c e s t e i p u t e r i e s t e ceru l , î n s e n s u l concre t şi rea l i s t , î n care d i v i n i t a t e a p o r u n c e ş t e a s t r e l o r a r m o n i i l e lor o r i g i n a r e . O c h i i c a r e v ă d î n p ă m â n t g e r m i n â n d s e m i n ţ e l e , a u fereş t i , o l u m i n ă ; d a r e m a i m a r e l u m i n a d i n o c h i i c a r e v ă d a s t r e l e o r d o n â n d u - s e î n l e g i u n i l e cereş t i , m i ş c a t e de d r a g o s t e a d i v i n ă . C r e d i n ţ a e s t e dec i m i ş c a r e , e a c u p r i n d e u n s e n s a l m i ş c ă r i i , d e s u s î n jos , u n i n d cer şi p ă m â n t şi s u b o r d o n â n d p e a l d o i l e a p r i m u lui . C r e d i n ţ a , î n s e n s c r e ş t i n , s a n c t i f i c ă p ă m â n t u l şi c o m p l e t e a z ă p u t e r i l e c e l u i c a r e p o r n e ş t e d e la p ă m â n t şi a ş t e a p t ă , cu s i n c e r i t a t e , î m p l i n i r e a d e sus . R e p e t ă m , a s u p r a v i r t u ţ i i s t r ă d u i n ţei în d r a g o s t e v o m r e v e n i . Să î n c e r c ă m a c u m o a n a l i z ă a c u v â n t u l u i „ l u m i n ă " , c u m î l î n t â l n i m în „ P e n t r u l eg ionar i" , s p r e a r.e lămuri i a s u p r a m a t e r i i . credinţe i .

    D e s p r e credinţa sa, C ă p i t a n u l n u f a c e n i c ă e r i c o n s i d e r a ţ i i t e o l o g i c e . N i c i c h i a r c â n d v o r b e ş t e d e s p r e h a b o t n i c i a e v r e i l o r , c a r e a p l i c ă d i n r e l i g i a l o r d o a r a c e l e p r e s c r i p ţ i i c e î n g ă d u e n ă r u i r e a c e l o r l a l t e n e a m u r i . A i c i s'ar fi p u t u t f a c e d e o s e b i r e a d e d o c t r i n ă d i n t r e j u d a i s m şi c r e ş t i n i s m , a r ă t â n d s u p e r i o r i t a t e a e v a n g h e l i e i .

    C ă p i t a n u l n'a c ă u t a t să d o c u m e n t e z e a s u p r a a c e s t u i p u n c t . D e c e ? P e n t r u c ă a p l e c a t p r e t u t i n d e n i d e la realităţi, a d i c ă d e l a c e e a c e este ; r e a l i t a t e a s e c o n s t a t ă , e a n u s e d e s c o p e r ă s p e c u l a t i v .

    O realitate s e f o r m u l e a z ă s p e c u l a t i v n u m a i s p r e a i s e a r ă t a î n r u d i r e a c u a l t e d o m e n i i a l e v i e ţ i i ; s p e c u l a ţ i a n u a j u t ă î n s ă c â n d e v o r b a s ă f a c i ş i p e alţia s ă v a d ă c e v a . C ă p i t a n u l a a l e s c e a l a l t ă ca l e , cea o p e r a t i v ă , s p r e а a t r a g e a t e n ţ i a şi a l t o r a a s u p r a realităţii s a l e . A î n c e p u t s ă facă t o t ce t r e b u i a s p r e a d e v e n i cât m a i c l a r ă r e a l i t a t e a d e s c o p e r i t ă . P r i n c a r a c t e r u l o p e r a t i v a l d o c t r i n e i s a l e , C ă p i t a n u l ise î n s c r i e p r i n t n a r e f o r m a t o r i i o m e n i r i i . S p u n e m a c e s t l u o r u o u d e p l i n ă r ă s p u n d e r e a a f i r m a ţ i e i , ş t i i n d b i n e c e î n s e m n e a z ă m a n i f e s t a r e a istorică ş i morală a d o c t r i n e i . S i m p l a p o v e s t i r e a v i e ţ i i C ă p i t a n u l u i f ă c u t ă d u p ă d o c u m e n t e j u s t i n t e r p r e t a t e , e x p u n e d o c t r i -r.a î n a d â n c i m e a ei d i a l e c t i c ă şi! t e o l o g i c ă . F a p t u l s e d a t o r e ş t e simbolului f i e c ă r u i m o m e n t b i o -g i a f i c . A s t f e l i s t o r i a d e v i n e s i m bo l i că , p ă s t r ă t o a r e a d i c ă d e î n ţ e l e s u r i m e t a f i z i c e s a u m o r a l e . C e i m p o r t a n ţ ă a r e a c e s t l u t r u p e n t r u v i a ţ a şi c u l t u r a aromânească , v o m î n c e r c a săi a -irătăm, m a i d e p a r t e , u n d e v o m d a i s t o r i e i c u t o t u l a l t s e n s d e c â t o b i ş n u i e s c ' a u t o r i i m u l t o r c o n f u z i i d e az i . D a r d a c ă v i a ţ a C ă p i t a n u l u i e s t e , s p r e a s p u n e a s t f e l , oa o p â n z ă , î n a căre i s u b t i l ă ţ e s ă t u r ă s e a s c u n d e u n c h i p v i z i b i l d o a r ce lor in i ţ ia ţ i , d a c ă i s tor ia s a a c o n c e r n â t lumini, — î n s e m n e a z ă că a c e s t e „ lumin i" , â s 'au d e s c o p e r i t a i e v e , ş i c ă e l e a u c o n s t i t u i t r e a l i t a t e a i n d i s c u t a b i l ă a c r e d i n ţe i sa l e . î n t r ' a d e v ă r , c i n e v a citi c u a t e n ţ i e „ P e n t r u l eg ionar i" , v a găai p r e t u t i n d e n i p r e z e n ţ a luminilor C ă p i t a n u l u i . A l ă t u r i d e lumină, a v ă z u t d e o p o t r i v ă şi î n t u n e r i c u l ; l â n g ă A r h a n g h e l , p â n d i a D i a v o l u l ; d e s p r e a m â n d o i a v o r b i t ş i p e a m â n d o i a î n c e r c a t s ă - i a r a t e ş i c o n t e m p o r a n i l o r . A î n c e r c a t s ă f a c ă şi p e a l ţ i i s ă vadă, — î n a c e a s t a c o n s t ă c a r a c t e r u l operativ a i m e s i a n i s m u l u i s ă u r o m â n e s c . Ca să n u s e u i t e î n s ă s e n s u l interior a l r e v e l a ţ i e i d e s p r e c a r e v o r b i m , să l u ă m oa p u n c t d e p l e c a r e , c u v i n t e l e s c r i s e d e s p r e z i u a d e 10 D e c e m b r i e , c â n d a f o s t p r i m a a d u n a r e a t u t u r o r s t u d e n ţ i l o r , la C l u j , î n 1922, ou s c o p u l d e a î n c e p e l u p t a a n t i s e m i t ă . C ă p i t a n u l s e a f l a a t u n c i la l e n a , p e n t r u s t u d i i ; l i p s e a p r i n -u n m a r e d e la s p e c t a c o l u l d e s f ă şura t . E l a v ă z u t interior, t r a n s f i g u r â n d t o t u l n e m i j l o c i t . D e s p r e r e v e l a ţ i a sa d e c i s i v ă , s c r i e : . ,Şi î n a c e a s t a s tă v a l o a r e a z i l e i : o î n t r e a g ă t i n e r i m e r o m â n e a s c ă a v ă z u t lumina. ' 1 , (pag . 76). L u m i n a d e s p r e care v o r b e ş t e , a j u t ă să s e v a d ă a d e v ă r u l c e n t r a l a l d o c t r i n e i l e g i o n a r e , c ă m o a r t e a p e n t r u n a ţ i u n e , este totdeauna numai victorie, i n d i f e r e n t d a c ă t e m p o r a r , l u p t ă t o r u l b i r u e s a u c a d e î n f r â n t . S c o a t e r e a d e s u b m ă s u r ă t o a r e a t i m p u l u i şi i lntro-d u c e r e a s u b c a t e g o r i a v i e ţ i i p e r p e t u e s u b l i n i a z ă n a t u r a s p i r i t u a l ă a d o c t r i n e i . V o m ana/liza. î n a l t e l o c u r i c e e a c e v e d e a C ă p i t a n u l î n c o n c e p t u l de n a ţ i u n e . N e m u l ţ u m i m să i n d i c ă m Bici, c ă n a ţ i u n e î n s e m n e a z ă la e l v i a ţ ă c e nu trebue să se termine. C u m v i a ţ a a r e î n s ă v r ă ş m a ş i c a r e o> p a t earier-mina, n a ţ i u n e a , c a v i a ţ ă g â n d i t ă e t e r n ă , ' t rebue a p ă r a t ă , s p r e a o f a c e s ă d ă i n u e . O r i c e v o i n ţ ă d e d ă i n u i r e a v i e ţ i i g â n d i t ă p r i n n a ţ i u n e , c o n s t i t u e o realitate, i n d i f e r e n t d a c ă e l e m e n t u l e i o p e r a t i v a p a r ţ i n e f e n o m e n a l i t ă ţ i i s a u t r e c e d i n c o l o î n m o a r t e . D e fapt , d i n c o l o , n u e s t e m o a r t e a , ci o v i a ţ ă m a i r e a l ă , а morţilor, d e s p r e c a r e noi a v e m conştiinţă ş i p e n t r u cairo s i m ţ i m dator in l i d e o n o a r e . I a t ă î n „ P e n t r u l e g i o n a r i " , l u m i n a a c e a s t a a m o r ţ i l o r : „ P e n t r u c ă atunci: c â n d m o r , n e a m u l t r ă e ş t e î n t r e g d in m o a r t e a l o r şi s e o n o r e a z ă d i n o n o a r e a lor . Ei s t r ă l u c e s c î n i s t o r i e c a n i ş t e c h i p u r i d e a u r , care , f i i n d p e î n ă l ţimii, s u n t b ă t u t e îin a m u r g d e l u m i n a s o a r e l u i , î n t i m p c s p e s t e î n t i n d e r i l e ies le d e j o s , f i e e l e c â t d e m a r i ş i c â t d e n u m e r o a s e , s e a ş t e r n e î n t u n e r i c u l u i tăr i i ş i a l m o r ţ i i ( loc. ait , , p a g . 76).

    D a c ă î n s ă m o r ţ i i c o n t r i b u e p r i n i n v i z i b i l i t a t e a l o r şi d ă r u i e d o c t r i n a c u o m a r e t e n s i u n e d e t r a n s c e n d e r e , n u m a i p u ţ i n , cei c a r e s e a f l ă î n v i a ţ ă , — l e g i o n a r i i c a r e o t r ă e s c , s u n t d u b l a ţ i c u

    a u r a m a r e a p o t e n ţ i a l i t ă ţ i i . D e d e s u b t u l f a p t e l o r Iar s e b ă n u -e ş t e t o t d e a u n a a d â n c a r e z e r v ă a m o t i v e l o r s p i r i t u a l e , m o t i v e c e n u s e v ă d , — d a r s u n t realitatea credinţei ş i a onoarei. I n t .ces t s e n s , C ă p i t a n u l v o r b e ş t e d e s p r e c e l e d o u ă feţe a l e l e g i u n i i : f a ţ a v ă z u t ă ş i c e a n e v ă z u t ă ; „ M e m b r i , şefi , n u m ă r , u n i f o r m e , p r o g r a m , e tc . , e o n s t i t u e s e L e g i u n e a c a r e s e v e d e . C e a l a l t ă î n s ă , c e a m a i i m p o r t a n t ă , e s t e L e g i u n e a c a r e n u s e v e d e " , (op. oit. p a g . 309).

    D e s p r e a r m o n i a c e l o r d o u ă l e g i u n i p r e c i z e a z ă : „Este o stare de spirit. O u n i t a t e d e s i m ţ i r e şi tră ire , l a c a r e c o n t r i b u i m ou toţii . . . L e g i u n e a c a r e s e v e d e , l i p s i t ă d e L e g i u n e a c a r e n u s e v e d e , a d i c ă d e a c e a s t a r e d e spirit , d e v i a ţ ă , n u î n s e a m n ă n i m i c . S u n t f o r m e g o a l e f ă r ă c o n ţ inut" , ( loc. c it) .

    L e c t o r u l ar fi î n d r e p t să p r e t i n d ă a c u m să a n a l i z ă m c o n ţ i n u t u l p l i n al d o c t r i n e i , — a d . c a să a r ă t ă m p e s t e c e a n u m e s'a r ă s p â n d i t i lumina anter ioară a C ă p i t a n u l u i . A m â n ă m t o t u ş i a n a l iza a c e a s t a m o r a l ă , d e o a r e c e a u r ă m a s p r e a n u m e r o a s e ' c a z u r i l e d e iluminare i s tor i că , şi ar fi o g r e ş e a l ă să l e n e g l i j ă m , d i n m o m e n t c e t o t a l i t a t e a lor d u c e la m a r e a convingere. Z i c e m i l u m i n a r e a i s tor ică , g â n d i n d u - n e c u totdinadinsul l a d i a l e c t i c a p u t e r i l or b i n e l u i ş i rău lu i , c a r e s'a m a n i f e s t a t d e d o u ă d e c e n i i p e p ă m â n t u l r o m â n e s c , du a t â t a i n t e n s i t a t e , î n c â t , d a c ă s e v a c u n o a ş t e î n s t r u c t u r a e i a p o c a l i p t ică, ea poaite s t a b i l i u n î n c e p u t d e eră. P e p ă m â n t u l r o m â n e s c s'a d a t l u p t a î n t r e A r h a n g h e l şi D i a v o l î n a c e ş t i u l t i m i d o u ă z e c i

    s idenat , oa c i n e v a o a r e a r v o r b i d e s p r e n ă l u c i . 'C&pitanuil a a v u t v i z i u n e a p r i m e j d i e i œ m i u n i i s m u -l u i d'un p r i m u l m o m e n t , ş i to t d in p r i m u l m o m e n t a î n c e p u t s u f e r i n ţ a s a p r i a i n u i t à d e cei c a r e n 'au văzut n i m i c : „ C o l e g i i d e a l t e părer i , .cei c u „ l i b e r t a t e a d e c o n ş t i i n ţ ă " şi c u p r i n c i p i u l t u t u r o r l iben tă ţ i tor s c u i p a u î n u r m a n o a s t r ă , s a u p e s ă l i l e f a c u l t ă ţ i l o r ş i d e v e n i s e r ă a g r e sivii, d i n c e î n c e m a i a g r e s i v i " , (op. c i t . p . 16). A c e s t o r „co leg i" , orbiţii c a ş i m u l ţ i diinitre pro fe sor i i lor, s t u d e n t u l C o r n e l i u Z e l e a C o -direanu l e o p u n e figura icu a d e v ă r a t l u m i n a t ă a l u i C o n s t a n t i n P a n c u , i n i ţ i a t o r u l s ă u î n a c t i v i t a t e a a n i i o o m u n i s t ă : „ U n s u f l e t ş i o c o n ş t i i n ţ ă c l a r r o m â n e a s c ă , î ş i dubea ţara, .amate , R e g e l e . U n b u n creş t in" , (op. cit . p . 20). A m s p u s i a s ă că n u aivem d e a f a c e cu o .conşMiinţă luminată t e o r e t i c . In c o n t r a p r o p a g ă r i i v i o l e n t e a c o m u n i s m u l u i , Cornieliiu Z e l e a C o d r e a n u n u (ridică amgiuimente t e o r e t i c e , .ci s e î n t r e a b ă g r a b n i c , .dup ă g r e v a diela „ R e g i a M o n o p o l u r i lor Ş t a b u l u i " d e la Iaş i , ;în 1920: „Oaimeni i noştri , a u f a s t b ă t u ţ i , m e c a n i c i i d e la m a ş i n i , c a r e e r a u d i n G a r d ă , răn i ţ i . L a o r a 1, s u n t e m l a s e d i u a d u n a ţ i c a m o sută . C e f a c e m ? " , (op. c i t . p . 21). T a blóiul î l v e d e o r i c i n e . In m o m e n t u l c â n d c o m u n i ş t i i a u t r e -outt l a a c ţ i u n e , — ş i c â n d p u t e r e a S t a t u l u i n a ţ i o n a l înisăir,ai

  • 21 Septembrie 1940 UNIVERSUL LITERAR

    ©EME I N T E R Z I S E de RADU GYR

    mm UN PIERSIC M'A CĂUTAT ACASĂ *) Veni, din nou, o altă primăvară şi s'a uitat pe geamuri somnoroasă... — Un piersic, domnule, v ă caută afară şi'ntreabă de-1 puteţi primi în casă.

    Dar nimeni nu răspunsa. Praf, uitare. Şi prourul albastru de la uşă, în zi de Sfântul Gheorghe p u s în soare, s'a prefăcut în flamuri de cenuşă.

    Numai fereastra a oftat rămasă cu braţele deschise îngereşte...

    Un piersic alb m'a căutat acasă şi-a plâns, la geam, câ nu m ă mai găseşte .

    Stins de tăceri, bătut de ploi haine, pluteam departe'n fum, ca o nălucă... De-atuncia, orice prour se usucă şi'n van întreabă piersicii de mine.

    *) P o e z i e , care t r e b u i a s ă a p a r ă î n n - r u l d e P a ş t e d i n 24 A p r i l i e 1938 a l „ U n i v e r s u l u i L i t e r a r " şi c a r e a fost o p r i t ă d e c e n z u r ă î n u r m a a r e s t ă r i l o r d e l e g i o n a r i d in 17 A p r i l i e , a c e i a ş an.

    DIN ÎNCHISOARE amintirii lui Traian Cotigă

    Afară sună goarne lungi de soare. Resfiră visul harfa lui albastră. Când zarzării dau buzna pe fereastră lumina sburdă, lipăe şi sare.

    Femeile — lunate violine — adună'n trupuri muzici şi potire, fosforescenţa zilelor marine şi-a serilor suavă unduire.

    Iar cântecul luminii triumfale, incèndiând grădinile-azurate, se sparge 'ntr'o risipă de opale ca un imens havuz de voluptate.

    In calzii ochi se rotunjesc zefirii şi vinul inimilor spumegâ'n pahare. Afară-i vis. Chimvalele iubirii se-acoperă de roze mari, solare.

    Afară-i Soarele. Ascultă viaţa. Fierbe şi arde verdea ei mediterană... Dar noi călcăm pe'nsângerate jerbe şi or'ce roză pentru noi e-o rană.

    Şi or'ce cântec pentru noi e dinte de şarpe 'nfipt în coastele avide. Femeile visate'n noi, fierbinte,

    unt rai de mătrăgună ce ucide.

    ..umina, pentru noi, venin amar e. Şi pentru noi Iubirea de mătase

    13 ţărm de lungi chemări şi chiparoase î e care l-am pierdut în depărtare.

    Şi noaptea e pucioasă'n noi prelinsă. Şi stelele ne bat in carne eue... Pe Drumul-Robilor făptura noastră sue topită'n lacrimi, pulbere aprinsă...

    Şi-aşa, cum după gratii şi'n cătuşe încet, încet, ne preschimbăm în ceaţă, în pumni ne strângem propria cenuşe şi-o risipim în patru vânturi, jucăuşe,

    spre Cântec, spre Iubire şi spre Viaţă.

    POEM DESPRE OSÂNDIŢI D-rului I. Wese lowschi

    Ne vizitează numai gardianul şi febra.

    In aer tiosneşle ceva ca un putregai. Poate lumina ? Poate un gând ? Erai atâl de frumos, tinere, odinioară.

    Cine-a făcut viaţa din moloz şi şindrilă ? Fiece dimineaţă e o fântână amară din care-am scos ciutura plină cu argilă.

    Săptămânile s'au lichefiat : eleştae fără de ţărm, veninoase, duşmane. In pumni am stins solstiţii de văpae şi'n piepturi a m strivit cicloane.

    Răstigniţi pe rogojini şi'n genune, lacrima vine ca din putrejune...

    Prin ferastrue Toarrma-şi trimete paraginile catapetesmelor ei aurite şi sparte. Unul vrea s ă citească, dar paginile nu se întorc. Au murit sub degete moarte. Literele au murit şi ele, acolo, în carte.

    Fruntea altuia cade ca o aripă în palma uscată de pergament. Un altul îşi scuipă, cleios, pe ciment, trecutul băut, amar şi adânc, din pipă. Ochii celuilalt p leacă. Se pierd în vedenii, caice subţiri spre un leneş arhipelag. Altul ciopleşte în lamn smererui şi o Madonă zâmbeşte, oval, subt briceag...

    1 avanul curge, necontenit, peste frunţile noastre şi se duce departe, departe. în osânda. Amintirile stau pitite, prin colţuri la pândă, pantere albastre, gata sâ ne rupă, sâ ne sfâşie, în ghiare, carnea cenuşie...

    Şi cum, în dormitorul amurgit, vreunul oftează, ceilalţi încep să'njure ori să râdă, silit, şi-obrajii lor pâlpâe şi se fac aurii ca o rază.

    Târziu, adormim în arşiţă de vise ucigătoare, ca să scrâşnim prin somn şi s â strigam în dogoare, cu pumnii strânşi, cu gâtul rănit, câte un nume iubit.

    Atunci, femeile noastre plutesc în dormitor, subt scoarţele vinete se furişează uşor şi, lensvoase , luneca lung de-alungul coapselor noastre care ne dor, ne otrăvesc şi ne străpung...

    M. Ciuc, August 1938.

    S O A R T A iui Petre Ţocu

    Seceta trecu zăludă şi desculţă şi săracă. Luna'n sat, pe uliţi, joacă, goală ca o paparuda.

    Stă veninu'n mămăligă. Numai bozii. Din urcioare bem doar lacrimi şi dogoare cerul gurii să ni-1 frigă.

    Ard amiezele răscoapte. Taica, dus de zece ani. s'a făcut urzici şi noapte şi trifoi şi bolovani.

    Maică, fiul tău cel mare zace'n ocnă la Aiud. A v e a fruntea ca o zare, ochii verzi ca un agud.

    Cică l-a pârît primarul câ scornise răsmeriţâ şi strânsese la troiţa tot oftatul şi amarul.

    Pe mezin, de Ziua-Cmcii l-au răpus, în drum, jandarii, I-au ucis în piept lăstarii, i-au stins mierlele şi cucii.

    Ne cânta la şezătoare doine lungi, cutremurate, despre pâine şi dreptate, despre o Ţară cât un soare...

    Geme vremea la ulucă. Cu priviri secate, duse, uite, maica se usucă sub jelanie şi tuse.

    Părul alb ca un Crăciun, fata : frunză de tutun...

    Azi la poarta plânsului, la uşa bordeiului, plânge Maica-Damnului C a o floareasoarelui...

    SURGHIUN lui Dorin H a s n a s

    Prea-şi răsvrâtea, de mult, fruntea semeaţă boemi tânăr iute ca hangerul. Frigeau sub gene chiciura şi gerul, mânia lui tuna ca o sâneaţă.

    Surghiunul mi ţi-1 roade şi-1 mănâncă la mănăstirea neagră şi pustie,

    v Scobita jos, sub lespede, adâncă, îl sfârtecă vrăjmaşa lui chilie.

    Din mucegai ies cârtiţe buimace şi broaşte moi ca lintiţa jilavă. Toamnele scuipă'n groapa lui băltoace şi-aprind pe zid o Precistă suavă.

    Putredă-i, ziua. Noaptea : mătrăgună. Şi când adoarme'n lacrimi şi dogoare vânează'n visul lui mistreţi pe lună şi fură jupâniţe din pridvoare.

    Tisrnana, Mai 1938.

    CÂNTEC DE TOAMNA lui N. Mcnzatti

    Dormi copilul mamei, nani, nani, a plecat şi ultimul lăstun. Ruginiră iar salcâmii şi tufanii, şi din temniţa în care-1 surpă anii nu s'a mai întors tăticul bun.

    Dormi copilul mamei. Toamna plânge, desgolindu-şi umărul rănit. Cade frunza toamnei, cade şi se frânge.

    orice frunză pare inimă de sânge, şi tăticul nu a mai veni t

    Nani, nani, mâini de crin plăpânde.. . La fereastră păsări p lâng şi ploi. Lupii beznelor rânjesc afar' la pânde. Ţara toatâ-i numai temniţe flămânde, şi tăticu-i smuls de lângă noi.

    Nani, nani... Tata nu mai vine. Maica stă cu sufletul răpus. Ciné să-ţi mai spună basmele, şi cine să-ţi sărute, seara, pleoapele senine ? Maica plânge şi tăticu-i dus.

    L-au svârlit în temniţa duşmanii pentru sfânta-i lege din străbuni... Or s ă treacă peste tâmpla noastră anii, să creşti mare puiul mamei, nani, nani, — Neamul şi părinţii să-ţi răzbuni !

    MARAMUREŞ lui Petre Boiintineanu

    Vite, munţi, rumâni, argăţim şi slugărim pe la jupani. Veneticii ne-au băut până la iască,

    râpă rea oftatu'n piept se cască.

    Codrii, cerul, basmele , ingenunche, lângă noi, cu fruntea'n praf. Cu harapnicul la brâu ca un vătaf se bălăngăne stăpânul în caftan, burduhos şi cu zulufi şi roşcovan. Soare le i ş i e l bătrân zaraf. Viaţa : lipitoare de catran.

    Ni-i făptura ardicatâ din obiele, din pecingine şi câlţi. Din sdrenţe plânse. Coastele domneşti bătute'n stele cine ni le-a stins ? Cine le frânse ? Câ ne scârţâe ciolanele sub piele, osii ruginite şi neunse.

    Peste os de voevozi şi peste gropi, suge guşa viperii, umflată. Ne'nfig liftele în carne târnăcop, her de plug ne'mplântă'n beregată. Şi sub măgurile unde, altădată, călăreau pădurile albastre pe-a bourilor de foc spinare 'naltă, sinagogile din coapse tinere tresaltă peste măduva şi junghiurile noastre.

    Când, sărac, ne coace jerăgaiul mămăligile de bozie şi smoală, soarelui i-am smulge tot mălaiul, de Crăciun să-l clocotim în oală.

    Ziua o 'noptăm, la geam, cu pae, să nu scoale pruncii din copae. Limba hornului flămândă, de funinge, sarea neagră-a cerului o linge...

    De-am a v e a opinci în fier turnate, drept la Rai, pe pravăţe de lună, la Sân-Petru am porni cu jalba'n mână, să ne facă Dumnezeu dreptate !

    Munţii, sfârtecaţi în măruntae ca de-o ghiară, rupţi şi cu rărunchii scoşi afară, vor şi e i să plece'n Ţară, pân'la Vodă, Cel cu pragul de safire, ca să ceară de pomană desrobire...

    Nici o stea nu vine. Nu se 'ndură nici un înger pe la poartă s ă ne treacă, în bocceaua inimii, săracă, să ne lunece un zâmbet de prescură.

    Numai noaptea, când, sdrobită, carnea geme, iruntea-aprinde vis de răzmeriţă. Vulturi mari de cremene şi-arşiţă ni se smulg din umeri şi blesteme.

    Munţii urlă şi scot şerpi de flăcări crunţi, fierb şuvoaele şi tulnicele tună, şi prăpăstii, joagăre şi munţi, repezindu-şi tâmplele'n furtună,

    iar îşi cheamă Domnul lor de soare, să descalece a doua oară'n piatră şi'n viforniţă d e Mare Vânătoare să despice zimbrul înc'odatâ.

    1937.

    FOAMETE IN BASARABIA Inginerului Virgil lonescu

    Din Buge ac până'n Hotin, bubă neagra şi venin. Din Orhei până'n liman junghi şi ţeapă de catran. Cerul supt, cu şolduri slabe, stă'ntr'o rână pe cocioabe. Zarea zace 'nvineţită ca o piele tăbăcită. Mlaştinile, în pustie, fumegă otravă vie. PutrezL racii şi răspării pe sub secetele ţării.

    Luna pare ştreang şi cange, — Soarele, pe picioroange...

    (Urmare în pag. 4-a)

  • (Urmare din pag. 3)

    V//

    5?'

    V

    Iese Foamea'n drum oloagă, răşchirată pe mârţoagâ, şi cum horcâe beteagă, la oblânc, într'o dăsagă , sună numai căpăţâni şi ciolane de rumâni.

    Iese Foamea'n drum jegoasă, Tuna-i stă, pe umeri, coasă . Când rânjeşte pârjoleşte, şi când geme ca'n blesteme vine molima — strigoiul — c a s ă joace tontoroiul.

    In amurg, 'nain te a porţii, văduvele-şi cheamă morţii. La răspântii, ca besmetici, p lâng orfanii, trente, petici, umbre de sperietori pentru corbi şi pentru ciori. La răscruci bătrâni năuci scuipă scrum, oftează tuet îşi fac cruci şi trec năluci.

    Gem căruţe spre Tighina cu oftica şi neghina.

    Foame ! Pielea stă pe oase sgârci de fiere şi pucioasă. Foame ! Pântecul se suge prins de şiră cu belciuge. Foame ! Cleiul mâinilor lins de limba câinilor...

    Dar pe mare, pânâ'n zare, p leacă Soarele'n cuptoare de vapoare. Pleacă Ţara în corăbii pentru hiene, pentru vrăbii...

    Cin'ne cară Soarele, sângele , hambarele, Ziua, dimineţile, cerul şi fâneţile, liftelor cu ceafa lată şi osânza revărsată?

    Apele din Cogâlnic înghit stârvuri de calic, dar la praznic venetic joacă viaţa din buric...

    Pe asfalturi, în rădvane. surâd târfe roşcovane. Tăvăliţi în decoraţii la ospeţe toţi argaţii beau, din cupe, constelaţii. Şed la m a s ă caţaonii cu sfetnicii şi coconii. Pezevenghii şi scopiţii din castroane sorb solstiţii, peruzelele, argintii. Plozii de beizadele au căţele în dantele, şi, pe-o m â n ă de inele, tocmesc ţara 'n cafenele cu samsarii groşi la piele...

    Foame! Când v a fi s'aprinzi zările ca nişte grinzi? Foamei Când vei d a de-a dura. peste toată-adunălura râiei şi c jafului, bolobocul Soarelui

    butiile Veacului, toată grindina de fier care râpâe pe cer?

    Uite, 'n birji trec coconaşii cu geambaşi i şi ocnaş i i pe când, lung, din bălţi, din ploae. din maidane, din gunoae, creşte bocet, urlet răget : Foame,

    foame, foame,

    FOAME 1

    C O R B E A

    lui Nicolae Crudu

    De ee-imi zace Corbea 'nchis în temniţă la opriş? Pentr 'un pa lo ş fermecat, d e n u ştiu cine furat.

    BALADĂ VECHE

    Zace Corbea ca p e d e a p s a în mocirlă până'n coapsă. Ziduri cu pecingine, ocnă de funingine. Apa din urcior : potroacă. Lanţul gros de promoroacâ. Troznesc gleznele 'n butuci de aramă şi de tuci. Funii mari ca bârnele îi usucă mâinile. Gâtul: priponit în ghint cu cinci litre de argint. Barba-i salcie prin a n i rădăcină 'n bo lovani Creşte mlaştina adâncă pana glesilii i-o mănâncă. Când l-au fest adus în fiare era fulger, era zare, braţul şuer de mierloi umerii luceferi n o i iepuri glesnele sbătute, tiupul lunecări de ciute, joc albastru şi tâlhar de văpae de cleştar.

    Lacăt de argint bătui lumina la poartă, mut. Broştile, năucile, erau mici ca nucile. Şerpii ca inelele cu pui ca mărgelele. Chiţorani subţiri cu plozi se'ncurcau, fugind, în coz i iar păingenii: scânte i ţese au fum de funigei...

    Lacăt negru de cenuşa azi se'ntunecă la uşă. Broştile cât ploştile. Şerpii şi 'ntind grinzile, lucii ca oglinzile. Puii lor cât punţile îşi serbează nunţile. Chiţoranii-roşcovanii şobolanii şi chiţeanii s'au umflat c a bolovanii, şi ţesându-şi funia torc păingi cât inima.

    Corbeo, o năpârcă rà scoate pui în barba ta. Graşi guzgani cu somnuri grab dorm pe umerii-ţi de stele, şi din geana-ţi somnoroasa

    torc păingenii mătasă !

    Corbeo, suflete în funii,

    furule, tâlhar a l lunii Corbeo, pană de şoiman, muica ta de hoţoman, umflă-te şuvoi răsleţ şi spinare de mistreţ, tună lung c a o sâneaţă, aprinde-te dimineaţă, rupe funiile 'n şase , calcă broştile râiease, crapă lacătul în trei, fulgera lespezi şi s t e i clatină ocna'n văzduh, săi afara jar şi duh, încalecă haiduceşte, scuipă 'n frunte şi păleşte

    poterele strânse'n cale, ochii Mârşăviei-Sale, stelele să le plesnească, anafura lor crăească ! Du-te iară lotru 'n ţară. vifor tânăr de vioară, cu soarele de-a călare şi luceferii 'n spinare...

    Mierlele, poenele, сетЬіі coţoienele, să-ţi mângâe genele . Serile şi apele să-ţi roure pleoapele. Ciutele şi trestia să-ţi sărute inima, văile şi liniştea să-ţi legene dragostea.

    NOI- NEVREDNICII... lui Virgil Car ianopol

    S'au tot dus atâtea frunţi de ceară, luminând de visul nostru sfânt. Arşi de plâns, atâţia ochi plecară cu icoana Ţării, în mormânt.

    Pentru Dimineaţa 'nvăpăiată, pentru Soarele din aspre năzuinţi, câţi arhangheli a u trosnit pe roată, câte ocne-au tresărit de sfinţi ?

    Câte piepturi au cântat peste baladă, mari, ca nişte clopote de schit, şi s'au stins, gemând c ă n'or să v a d ă zorii pentru care au murit ?

    O, şi azi mai fumegă, adânca, jertfa din mormanele de vis, şi'n icoane mucenicii mai au încă răni pe care vremea nu le-a 'nchis.

    In răstimpuri câte-un alt pandur mai cade, tot mai merg furtunile pe străzi, câte-o m a m ă tot mai plânge, camarade când mai fuge Veacul după prăzi...

    Fericiţi cei care'n verzi vecernii au fost miri la nuntă de furtuni.

    Numai noi, netrebnicii şi viermii pentru nunta jertfei n'am fost buni.

    Steaua noastră, crunta şi amară, nu ne'nvredniceşte s ă murim, ca să crească şi din noi o Ţară cu aprinderi înflorite de chilim.

    RADU GYR

    Revizuirea A d a p t a r e a n u e s t e o f u n c ţ i e u ş o a r ă . împrejurările

    prin care trece astăzi Europa ne-o dovedesc cu vârf şi îndesat, că omul e mai puţin deştept decât ne obişnuisem să-l preţuim potrivit unei concepţii scien-ciste şi intelectualiste, care numai e nici măcar atât de puternică încât să se decidă a muri mai repede.

    Ce vreţi? Am practicat o viaţă întreagă anumite idei. Am crescut odată cu ele şi fiecare milimetru din fiinţa noastră îndură reacţia la care suntem supuşi.

    O parte din noi se mişcă în silă, măcinată de un gol şi o tristeţe fără motiv, bătuţi de gândurile zădărnicii totului şi ispitiţi de rânjetul morţii. Nu este deloc uşor să-ţi 'dai seama ,că trăieşti cu fulgerătoare viteză o prefacere cel puţin egală cu acelea pe cari istoria cu mania ei pentru fenomenele încete ţi le înfăţişează ca petrecute în zeci sau în sute de ani. Abia acum, când simte cum conştiinţa îţi e aproape forţată să participe la istorie, î n c e p i s ă - ţ i dai seama ce e ea şi să te miri că se scrie atât de calm, atât de falş.

    Adaptarea este deci, o funcţie greoaie şi dramatică. Ea nu se poate ţine nici de ritmul săltăreţ al decretelor lege, nici de paşii mari ai discursurilor. Ea nu se poate face decât prin dărâmarea acelor mii de aparate mărunte, de rotiţe şi ceasornice infime, în care viaţa neamului bate năpăstuită, de zeci şi de sute de ani poate.

    Z a d a r n i c s c r i e m a r t i c o l e , o r i ţinem discursuri, dacă nu ne revizuim instrumentele de concepţie şi de lucru. Suntem obligaţi să asistăm cu durere la sforţări peni-

    noţiunilor d e L U C A D U M I T R E S C U

    b i l e d e a b ă g a viaţa nouă în tipare vechi. Atâta vreme, cât se mai încearcă încă cu noţiuni vechi să se explice lucruri noi, nu e nici o nădejde că se va opera adaptarea. Omul trebuie să renunţe la o sumă de idoli cari i-au crescut în carne şi în minte după o viaţă întreagă de educaţie, dacă ţine să nu-i simtă din zi în zi mai acut, oa pe nişte ghimpi.

    Dacă omul de azi îşi închipuie că va putea trece în pielea omului de mâine, cu tot penajul acesta grotesc, al individualităţii, purtat cu ifose pe umeri până acuma, se înşeală. Individualitatea este o stare lipsită de realitate esenţială. E o stare pur şi simplu biologică. Poţi să fii dumneata un bărbat frumos şi poţi să fii foarte mândru de marile succese pe care le-ai repurtat până azi datorită acestui fapt care, bineînţeles, nu închide în el, niciun merit din partea dumitale. dar dacă nu participi, prin nici o însuşire le ceace e s e n ţ i a l m e n t e s e c h i a m ă si se defineşte om, n'ai ce căuta în lumea nouă.

    Insă, ce se chiamă om? Cine esenţialmente se poate defini om? Iată o întrebare pe care noi o găsim fundamentală pentru acţiunea de revizuire a noţiunilor, pe care conştiinţa gravului moment istoric, pe care-l trăim ne-o impune.

    Căci, om, în nici un caz, n u m a i e cineva,. numai pentrucă stă pe două picioare, are două mâini şi poate privi comod spre cer, cum pretindea filosofia biolo-gisto-matematică, de până mai ieri.

    Omul e în primul rând un erou. Pentrucă indivi

    dualitatea e numai un fenomen lipsit de dramatica aspră şi cruntă a adevăratelor realităţi şi pentrucă omul este legat de ca prin câteva nevoi fatale, omul e numai atât: un erou, un martir, un personagiu. Adevărata realitate, aceia în care se desfăşoară marea dramă a istoriei, este n a ţ i u n e a . O m u l s e p e r m a n e n t i z e a z ă deci prin naţiune. Nici prin individualitate, care prin legile ei lăuntrice e făcută să se stingă foarte curând, nici prin umanitate care nu e deloc realitatea esenţială, ideală pretinsă de-o anumită filosofie lansată de nişte capete obişnuite să vadă lucrurile cantitativ ca pe grămezile de aur, ci prin naţiune.

    Umanitatea nu e nimic. Pentrucă, nu se poate numi ceva, o aparenţă lipsită de conflictul dramatic al voinţei, numai pentru motivul că însumează o anumită categorie de animale de pe glob. Umanitatea este numai un fel de-a se numi suma oamenilor de pe pământ şi nimic mai mult. Ea nu este şi nici nu poate fi organizată, într'o fiinţă unitară capabilă de o expresie în afară, de-o manifestare care s'o reprezinte, pentru simplul motiv că n'ar avea dece. A integra omul în umanitate, ar însemna, pe de o parte, a-i reduce forţa v i t a l ă , deslegându-l de d r a m a t i c a s t i m u l e n t ă a n a ţ i u n i i , i a r de de alta, de a-l degrada, prin abolirea universalităţii la care numai o strictă practică a specificităţii duce şi înlocuirea ei prin nesărata noţiune cantitativă a internaţionalismului.

    Noţiunea de umanitate este deci superfluă. Logica reclamă o punere la punct în această privinţă. Pentru conţinutul n o ţ i u n i i : o m , pentru modul existenţial uman, cu alte cuvinte, naţiunea ajunge şi e necesară. Individualitatea nu ajunge, iar umanitatea este superfluă.

    Modul de a fi esenţialmente uman este personali

    tatea; or acest mod este eroic. De aceia spuneam mai sus, că în concepţia nouă, omul este în primul rând erou.

    Revizuindu-ne astfel noţiunile, mai întâi pe cele cari ne privesc pe noi, pentru ca să ne fie mai uşor de î n ţ e l e s c e l e l a l t e ş i a p o i p e c e l e d e s p r e l u m e s i viaţă, vom întâlni o sumă de dificultăţi. Nu intrăm în amănuntele acestora.

    Ne vom mulţumi numai să spunem, că în primul rând vom avea mari greutăţi cu morala, ale cărei sensuri eterne au fost dosite, ca de altfel toate cele în legătură cu absolutul, lucruri neagreabile pentru o concepţie a nepermanenţelor, a convenţionalităţilor relative şi a întocmirelor numerice, de aceiaş primejdioasă filosofie falşificantă.

    De multă vreme nu se mai ştie, de pildă, nimic despre un conflict care există între legea biologică a pro-creaţiei şi legea morală a conservării spiritului naţiei, cu toate că amândouă vin delà Dumnezeu.

    Toate acestea se vor da pe faţă abia a c u m şi mulţi culpabili vor fi crunt loviţi de această lege morală, care poate fi dosită cu ajutorul unor abile speculaţii, dar distrusă nu, oricâte filosofii s'ar naşte, pentrucă ea este delà Dumnezeu şi peste ceace este delà el, nimeni nu poate trece fără să-şi primească pedeapsa.

    Revizuirea noţiunilor nu ne va pune deci numai în faţa unor foarte interesante procese de gândire şi de mutaţie în ierarhia şi ordinea valorilor, ci ne va da şi prilejul să trăim un moment fecund al problematicei omului, care obligat să-şi privească umila dar măreaţa substanţă pe care i-o indică viitorul, în faţă, se va c u t r e m u r a d e g r o t e s c u l î n f ă ţ i ş e r i i s a l e d e până azi şi va ţipa.

    De aceia nu credem că ne înşelăm afirmând că trăim un copios prilej de creaţie

  • 21 Septembrie 1940 UNIVERSUL LITERAR 5

    Cronica dramatica

    T e a t r u l Regina Mar ia T I N E R E Ţ E FÂNTÂNA BLANDUZIEI,

    piesă în trei acte, de VASILE ALECSANDRI

    In cadrul sărbătoririi marelui nostru poet Vasiie Alecsandri, ş i , trebue să adăogăm, autor a nenumărate lucrări de artă dramatică, teatrul Regina Maria, a pus

    D. TONY BTJLANDRA

    în scenă, pentru începerea stagiunii, plăcuta realizare ce este: F â n t â n a B l a n d u z i e i .

    Cu tot decorul său antic şi personagiile atât de veridic alese din strălucitoarele figuri ale Romei imperiale, această piesă nu e totuşi decât expresiunea vervei, humorului şi fanteziei neobosite ale lui Vasiie Alecsandri, care a brodat o întreagă acţiune numai din închipuire.

    O analiză a ei ar fi, astăzi, un fel de efort fără utilitate, şi fără ca nimeni din publicul ce asistă la spectacol şi care ar citi întâmplător aceste rânduri, să poată realiza rostul lor.

    D. V. MAXIMILIAN

    De mult intrată în domeniul tuturor, „Fântâna Blanduziei" merită să i se erte unele deficienţe inerente timpului şi caracterului exuberant, poate prea exuberant, al Iui Vasiie Alecsandri, şi să fie înţeleasă în ceeace are ea ca fermecător, în prospeţime, in limpezime de imagini şi în strălucirea versificaţiei.

    Spectacolul a fost deschis de caldele cuvinte rostite de către doamna Lucia Sturdza Bulandra, amintind personalitatea poetului şi subliniind rolul său în politica dinamică a expansiunii româneşti.

    In urma acestor cuvinte, spectacolul a început, aducând pe scenă un mănunchiu din cei mai buni interpreţi ai teatrului Regina Maria, secondaţi de d-na Eugenia Zaharia, delà teatrul Naţional, în reprezentaţie, şi cari au făcut cele mai lăudabile eforturi

    pentru o cât mai bună realizare a spectacolului.

    In rolul Nera, d-na Eugenia Zaharia a îmbinat temperamentul dumisale femenin, cu nobleţea ce i se cerea de text, iar alături, d. Tony Bulandra, a creat un Horaţiu cum nu se poate mai isbu-tit. Şl pentru a continua cu numirea celor mai isbutite interpretări, să nu uităm rolul d-lui Maximilian, o minunată realizare, plină de haï, apoi pe d-nii Siretea-nu, subliniem apariţia sa, Ion Ta-lianu şi G. Storin.

    In celelalte roluri: Mia Coca şi Ion Aurel Manolescu, două interesante apariţii.

    Pubţlicul, în seara premierei, şi din cauza sărbătoreştei zi în care a avut loc, probabil, sau din lipsă de apreciere, n'a fost prea numeros.

    Să sperăm că această comemorare nu va trece prea uitată, cu toate că vremile ce trăim nu sunt câtuşi de puţin favorabile artei.

    VICTOR POPESCTJ

    A c e s t a r t i c o l a a'părut î n ulfti-mull n u m ă r aii r e v i s t e i ( leg ionare „ D e c e m b r i e " , a d o u a z i d u p ă v e n i r e a la câirma' Ţ ă r i i a g u v e r n u l u i p a t r i a r h u l u i M i r a n .

    R e v i s t a a f o s t s u p r i m a t ă d e A r m a n d CalJimesűu. D u h u l e i l e g i o n a r î n s ă , a r ă m a s , a c r e s c u t şi a' bilruiit.

    M a i z i l e l e t r e c u t e , A t l a n t i c u l d e S u d a v u i t n ă p r a s n i c s u b b i c e l e a c â t o r v a m i i d e caii v a p o r i oari a v â n t a u d i n s p r e i m p e r i a l a R o m ă s p r e A m e r i c a l a t i n ă e s c a d r i l a „ Ş o a r e c i l o r v e r z i " . S a l t u l a e r i a n a l av i ia tor ior i t a l i e n i e s t e e p i c . D u p ă c u m e p i c ă e s t e î n t r e a g a d e s l ă n ţ u i r e f a s c i s t ă .

    E s t e i n t e r e s a n t d e s u b l i n i a t c i n e a u fos t a n i m a t o r i i aces tea străl luaite b i r u i n ţ i ? D o i , a u fa s t : G. B i s e o şi B r u n o M u s s o l i n i , p r i m u l c o l o n e l şi a l d o i l e a l o c o t e n e n t a i a r m a t e i i t a l i e n e .

    P r i m u l d e an i 33. S e c u n d u l , d e 20.

    de LADMISS ANDREES CU

    V r e m u r i d e e p o p e e n a p o l e o n iană . . .

    Ş i b i r u i n ţ ă d e s ă v â r ş i t ă . Ş i catJrni d e o r g o l i u n a t i o n a l . D a r la no i ? — L a 20 d e an i c ă p i t a n ? G e

    n e r a l , ba 3 3 ? Ce, aţ i î n e b u n i t ? A ş a ? F ă r ă s t a t e d e s e r v i c i u ? F ă r ă plecăcrjuni şi a fer imuir i? A ş a ,

    Ş i - i v a d a j o s , ş i - i v a t r i m e t e . . .

    L e e t e a m ă că t i n e r i i v o r f a c e m a i m u l t d e c â t e i , f onf i i ş i d a m -blaigiiii s ta tu lu i . . .

    Şi v o r f a c e . S e î n g r o z e s c c ă v o r fii t raş i la

    r ă s p u n d e r e d e n e a m u l p e c a r e s u b t i r a n i a s t a t a l ă a u n o r rosturi s t r e i n e d e s t r u c t u r a noasitră e t n i c ă , l-aiu r u i n a t .

    D e c e i e e groază,, mu v o r scăpa . . .

    Nevasta lui Gavrilă Lungu Amintiri din vremea marelui război

    de SEPTIMIU POPA E r a o f emeie c a d e d o u ă

    zeci şi c inc i d e a n i , c u n ă f r a m ă n e a g r ă p e c a p . D e -a l t c u m e r a n e a g r ă t o a t ă : s u m a n u l , ş o r ţ u l , och i i ,

    R u i n e l e o m e n e ş t i , î m p o v ă r a t e s p r â n c e n e l e , Cele d o u ă cod e p ă c a t e şi g b i í t u i t e d e b u n s i t e m a r i , ce i-se l ă s a u p e gători" c ă t r e p r e o t e a s a t ra iu , n u p o t c o n c e p e u n o m c ă - s p a t e d u p ă ob ice iu l n e v e s - E a i sp răv i se c u c i t i t u l Iri p i t o n ia d o u ă z e c i d e a m , g e n e r a i t e lo r d e l à m u n t e , b a c h i a r n a i v i t a t e a m e a , e u c r e d e a m

    — N u se p o a t e , p ă r i n t e ! . . N u se p o a t e ! D o a r î n gaze te. . . n u se s c r i u m i n c i u n i . . .

    — O, s a n c t a s i m p l i c i t a s ! — m u r m u r a i , î n d r e p t â n -d u - m i i n v o l u n t a r , „och i i r u -

    Cronica muzicala

    IUDEII în MUZICA Potrivit tendinţei lor din

    toate domeniile, iudeii au încercat să-şi creeze felurite căi lăturalnice pentru a se insinua şi în arta muzicii.

    Nici o complicitate posibilă n'a fost uitată, nici un vicleşug n'a fost considerat nedemn, nici un expedient nu li s'a părut înjositor, în lupta lor de a-şi satisface ambiţia dominatoare chiar şi acolo unde nici o chemare adevărată nu se putea desluşi pentru ei.

    Totuşi, sforţările lor obstinate au fost zadarnice. Sterilitatea judaică în muzică nu poate scăpa nici unui observator obiectiv, dovedita fiind cu prisosinţă dealungul vremi-lor.

    Dar, să fie oare numai consecinţă a, unei epuizări rasiale, a unei degenerescente, a unor inaptitudini speciale?

    Privind mai de aproape problema inferiorităţii iudaice în muzică, ne putem uşor convinge că nu acestea sunt singurele ei date capitale. Mai este una, de un alt ordin. Ea e constituită de o imensă eroare psihologică, din acelea pe care neamul, peiorativ ales, al lui Israel, le-a comis adesea, în lupta lor subterană pentru acapararea nelegitimă a oricărui bun pământesc.

    împrăştiaţi în lumea întreagă, subminând existenţa tuturor popoarelor, iudeii, deşi neasimilabili, au urmărit cu ridicole sforţări, să ajungă la un grad de mimetism estetic care să le permită să creeze în mijlocul fiecăruia din popoarele unde se încuibaseră, muzică de imitare a aceleia băştinaşe. S'au silit în van să facă muzică franceză în Franţa, germană în Germania, românească, vai nouă, în România, fără să întrevadă niciodată, într'o clipă de trezire a bunului simţ, că nu-şi vor putea însuşi niciodată sufletul altora, că nu vor obţine decât contrafacere inertă, jalnică parodie, trup fără suflet.

    de ROMEO ALEXANDRESCU

    In acelaş timp, urmărind ca întotdeauna cel mai sgomotos efect, cel mai grabnic succes, au căutat să imite cele mai practice formule, cele mai direct şi uşor impresionante sisteme stilistice, obţinând o muzică de mare paupertate a a-portului personal de lipsă de suflu interior, distincţie şi ţinută şi de emotivitate slabă şi factice.

    Aceasta în compoziţia muzicală, unde singurul compozitor judeu care poate fi socotit că a scris, efectiv, oarecari pagini de muzică, este Ernest Bloch care, unică excepţie, a făcut nu numai muzică pasti-şată voit după alţii, nu numai muzică de împrumut ilegal, dar şi muzică autentic ebraică, singura pe care iudeii ar fi trebuit s'o facă.

    Cât despre iudei în interpretarea muzicii, despre „virtuoşii iudei" este destul să amintim că astăzi şi întotdeauna, marii poeţi ai interpretării, marii inspiraţi instrumentali, adevăratele mari individualităţi, au fost artiştii creştini, în al căror suflet, întunecate teluri n'au venit să înăbuşe, ca în cele iudaice, năzuinţa pură către artă, către frumos, către înălţare sinceră şi desintere-sată.

    Cortot, Giesecking, Enescu, Caisals, marile personalităţi ale poesiei concertante ale pianului, vioarei, violoncelului, rămân figuri de unică splendoare ale restrângerii unei viziuni curate ale artei în tălmăcirea ei. Ele nu vor putea găsi niciodată echivalenţe acolo unde marile aptitudini sufleteşti care deschid căile capitale către lumină şi frumos sunt date lipsă.

    NOTA

    Articolul „ R e v i z u i r e a Noţiunilor", de Luca Dumitrescu, p u b l i . catt î n p ă g â n a I V . a numă.rulliud d e f a ţ ă . t r e l b u i a s ă apară, p e i a m i j l o c u l кшші A u g u s t , c â n d junele p a i s a g i i ш fost cenauirafte.

    c u amasânia? A s t a - i n o s t i m ă ! V r e i ^ ^eizeti. şi t re i . C ă p i t a n ? D a ; ş i op inc i l e І -Se î n e g r i s e r ă d e d r u m . N u m a i o b r a z u l şi poa l e l e îi e r a u a lbe .

    C â n d a i n t r a t şi m i - a d a t „ b u n ă z i u a " , t o c m a i c i t e a m n i ş t e sc r i so r i . Ş i a s t fe l , a po f t i t -o p r e o t e a s a s ă ş e a d ă , i a r e u m i - a m zis :

    — Va fi o f e m e i e d i n s a t u l vec in . A v e n i t , d e s i g u r , c u p r e s c u r i p e n t r u b ă r b a t . . .

    A fos t î n s ă , d i n a l ş a p t e lea s a t . A m î n t r e b a t - b : ce v â n t u r i o b a t p e l a n o i ? E a ş i -a t o c m i t m a i î n t â i o ş u v i ţ ă de p ă r , a p o i î m i r ă s p u n s e c u j u m ă t a t e d e g l a s :

    E u , p ă r i n t e , s u n t n e

    s ' a j u n g i ? I a - o 'ncet. . . E u , p a r e x e m p l u , a m 55 d e a n i dom' l e . . . A m 30 d e v o l u m e , bă.. . A m 25 d e ani d e s e r v i c i u , tipule... E u , d a ! a m dreptu . . .

    — B i n e , b ine . . . D a r talentul ? D a r p u t e r e a d e m u n c ă ? D a r i n i -ţuat iva ? — s e î n t r e a b ă n a i v i i .

    — N u i m p o r t ă — îş i c o n t i n u ă p r e r a r a ţ i a t u ş e a ş i junghi iu i — V â r s t a ş i s t a t e l e d e s e r v i c i u . . . A s t a - i tot . . . V o i , ă ş t i a t iner i , p r e a o l u a ţ i c u g h i o t u r a .

    V â r s t a , c h i a r d a c ă a i d o r m i t o v i a ţ ă ' n t r e a g ă . Ş i s t a t e l e d e s e r -vuciu, chiiiar d a c ă s u n t p l i n e d e corapCezeraţe ş i a p r e c i e r i p r i e t e n e ş t i .

    — N o i , ca noi . . . — î n c e a r c ă n a i v u l o î n t o a r c e r e î n t i m p — D a r d i n g e n e r a ţ i a d u m n e a v o a s -stră , a icetar e u state, n 'a m u r i t Ş t e i a n P e t i c ă u c i s d e n e g h i o b i a c e l o r d i n jur? Ş i I u l i u C e z a r S ă -v e s c u . . . Şi Ş t e f a n Ios i f ch iar . O, d u m n e a v o a s t r ă , ce i a z i î n v â r s t ă , car i a ţ i t ră i t c l i p e l e d e d u r e r e a l e a c e s t o r t i n e r i u c i ş i d e p r o t i p e n d a d a o b e z ă d i n j u r u - l e , car i v 'a ţ i r e v o l t a t la m o a r t e a lor, d e c e n u n e c r e d e ţ i ?

    — T o c m a i p e o t r u c ă . . . n e - a m r e v o l t a t , — p u n e p u n c t d i s c u ţ i e i , s e n i l i t a t e a ş i s t u p i z e n i a .

    Ş i c a m a ş a î n R o m â n i a s f i n t e i şi i d i o a t e i demortâmpi i , t i n e r e t u l a t u n c i c â n d v r e a să f a c ă c e v a , s ă u m p l e u n g o l , s ă î n d r e p t e o g r e ş e a l ă a a l t o r a , e s t e ímpiedi iöat d e f o s i l e şa g u t o ş i , d e o a m e n i d e c a ş şi d e a r ă t ă r i рйіие d e r u g i n ă ф puitregaiu .

    L i - i f r i că zaharisAţâlor c ă - i d ă t i n e r e ţ e a p e s t e aap d e p e t r o n u r i l e d e оаве-irose p e o a r e m o ţ ă i e , c ă - i v a t r i m e t e d e l à c â r m ă s ă - ş i n u m e r e î n jolţuri m u c e g ă i t e m ă -t ă n i i l e a n i t a r d u ş i .

    d u p ă d o u ă d e c e n i i d e s e r v i c i u ş i p a t r u d e v i a ţ ă . G e n e r a l ? D a ; c â n d m a i a i u n a n p â n ă la groapă . . .

    I a t ă m e n t a l i t a t e a p a ş o p t i s t ă o a r e a c â r m u i t a c e s t n o r o d ( d e m o c r a ţ i i И z i c î n d e r â d e r e nerod, s a u n ă r o d ) tre i p ă t r a r e d e v e a c !

    D a r î n a c e s t e t re i p ă t r a r e d e v e a c , t o a t ă a n c h i l o z a t a g r e c i m e t r e c u t ă p e la c â r m a ţări i , p e n t r u ea , p e n t r u ţară , n u a f ă c u t a t â t a c â t a r e a l i z a t f a s c i s m u l c u t i n e r e ţ e a lu i î n o m c i s p r e z e c e an i , h i -t l e r i s m u l c u e n e r g i a lui , în c inci .

    F a s c i s m ? H i t l e r i s m ? N a ţ i o n a l i s m ?

    N u . N u s e p o a t e , — s e î n f u r i e în halait şi p a p u c i , a d ă p o s t i t d e g e a m u r i s e c u r i t ş i a l e a b l i n d a t e şi p ă z i t s t r a ş n i c d e b r i g ă z i m o b i l e , s a t r a p u l R o m â n i e i d e ier i . D e azi .

    F a s c i s m ? i n I ta l ia . . . N a z i s m ? I n N e m ţ i a . . . Noi , d i n t a t ă ' n f iu , a m fost şi

    s u n t e m d e m o c r a ţ i . P a r c ă d e m o c r a ţ i a u io&t to ţ i

    v o e v o z ü ş i v e l i ţ i i b œ r i a i n e a m u l u i n o s t r u . P a r c ă r ă z e ş i i ş i m o ş n e n i i v e a c u r i l o r t r e c u t e , t o t în e v a n g h e l i a m a r x i i s t o - l i b e r a l ă a u f o s t cre scuţ i . Р а л с а , î n a p o i p e s t e s e c o l e , s e m i n ţ i a d a c o - r o m a n ă n u m a i i i b e r t a r i s m , e g a l i t a r i s m t d v i s m a u p l ă m ă d i t . .

    N o i , i a t ă t r â m b i ţ ă m a c i :

    c ă o s ă - m i v i n ă î n t r ' a j u t o r . D e u n d e ! î m i z î m b e a , — z î m b e t u l , ce n u - l d o r e s c n i m ă n u i . R â d e a î n p u m n i d e n e c a z u l m e u . Ce s ă - i f ac i ? C u u n ceas î n a i n t e se c a m r ă c i s e r ă î n t r e n o i re la ţ i i le . . . d i p l o m a t i c e , i a r a c u m . . . se r ă z b u n a .

    C u f r u n t e a p l i n ă de s u dor i , m ' a p u c a i s ă c o n v i n g d i n n o u p e femeie , c ă e vorb a de u n n u m e i n v e n t a t . D e - a s t ă d a t ă p ă r e a , c ă o s ă i s b u t e s c . C â n d colo e a îşi vâ r î m â n a î n s â n şi s coa se.. . o p u n g ă de p ie le .

    v a s t a l u i G a v r i l ă L u n g u a — iSpune -mi , p ă r i n t e ! î m i zise i a r ă ş i , o f t â n d d i n a d â n c u l i n imi i , — de-i v iu , o r i m o r t ? D u m n e a t a ş t i i , d a r n u vre i s ă - m i s p u i ! I ţ i p l ă t e s c c â t po f t e ş t i , n u m a i s p u n e - m i !

    î ş i desch i se p u n g a , s coa -

    Şi î n v r e m e c e î n o c h i i-se iv i ră doi s t r o p i de la c r i m i , se a ş e z ă i a r ă ş i p e s c a u n .

    — H m ! N e v a s t a lu i G a vr i l ă L u n g u

    O r i c â t î m i s f ă r â m a m ca p u l , n u - m i a m i n t e a m v r e u n se u n b i l e t de b a n c ă d e o m c u a c e s t n u m e , m ă c a r d o u ă z e c i d e c o r o a n e , — că , t o c m a i c o n d i c a c u n o ş - b a n i m u l ţ i î n v r e m i l e a c e -t i n ţ e l o r m e l e e r a d e s t u l d e l ea , — şi mi-1 f l u t u r ă p e d i -v o l u m i n o a s ă . I - a m a r u n c a t n a i n t e a och i lo r . Adică. . . u n o p r i v i r e î n t r e b ă t o a r e , i a r a r g u m e n t u m a d h o m i n e m , ea se r i d i c ă d i n n o u : c a r e a f ă c u t s ă mi - se u r c e

    — Ş t i i , p ă r i n t e , G a v r i l ă t o t s â n g e l e î n ob raz . Ş i L u n g u , p e c a r e l-ai d a t A c e s t „ a r g u m e n t " a fost

    d u m n e a t a l a g a z e t ă . n o r o c u l m e u . D a c ă a v ă z u t î n ţ e l e g e a m a c u m t o t u l , ş i a v ă z u t f eme ia , c ă n ic i

    SRrdea/u/ mucenic... D i n V m ţ p â n ' n Ţ e b e a , d i n C i u c e a ' n I n ă u , O g l o a t ă ' încruntată c o b o a r ă p r i n v r e m e Ş i ' n o c h i i e i a spr i c u - a d â n c u r i d e h ă u

    A r d e a l u l s t r ă b u n i l o r g e m e .

    C u m u n ţ i i p e f r u n t e şi c e r u ' n desagi i , D u r e r e a d e m o a r t e î n s c r â ş n e t ş i - o p o a r t ă Ş i ' n p a s u l n e p o ţ i l o r dâr j i d e i o b a g i

    A r d e a l u l s e ' n c r u n t ă s u b s o a r t ă .

    S u b t u n d r e l e a s p r e s e s b a t e c u m p l i t O i n i m ă g r e a d e v e n i n s ă n u g e a m ă . .

    P e c r u c e de v e a c u r i b a i n r ă s t i g n i t , A r d e a l u l s t ă f r â n t ş i b l e s t e a m ă .

    I n u m b r e l e ser i i , c o b o a r ă diin c e r , D i n c e r u l c iunt i t , f ă r ă z ă r i d e l u m i n ă , U n v a a r d e - a d â n c u r i d e p l u m b şi d e f er : A r d e a l u l r o b i t s e î n c h i n ă .

    Potec i ' d e h ă ţ i ş u r i s e u m p l u d e p a ş i Şil v â n t u l d e "nalturi r ă s o o a l ă g o r u n i i ; D i n B l a j î n S ă t m a r ş i d i n T u r d a 'n A l m a ş A r d e a l u l îş i c a t ă s t r ă b u n i i .

    S u b c e r u l r u m â n , î n o r a t , hărtămit , S e s b a t e î n d u n g ă u n c l o p o t d e - a i r a m ă

    Şi 'n n o a p t e a c u m p l i t ă d e v e a c p r ă b u ş i t , A r d e a l u l p e H o r i a - 1 c h e a m ă .

    Se 'd la i t ină m u n ţ i i ş i brazffii s e f r â n g , I n c l o c o t e v a l e a ş i 'n n e g u r ă d e a l u l , S t r i ţ g â n d u - ş i o s â n d a s p r e ice-uri , ş i p l â n g : A r d e a l u l ! . . A r d e a l u l !... A r d e a l u l !...

    MUGUR MARDAN

    S'a d u s v r e m e a l u i „cine poate, C u c â t e v a s ă p t ă m â n i î n a i n - a ş a n u m e r g e t r e a b a , s 'a oase roade. Cine nu.... nici p'ace- t e p u b l i c a s e m o s c h i ţ ă î n l ă s a t c o n v i n s ă . M a i p l â n -îea". ş i d u s ă t r e b u e s ă r ă m â n ă , f o i l e tonu l u n u i z ia r . Des - se ea c â t p l â n s e , îşi d e s f ă c u

    C u t o a t e că t i n e r e ţ e a r o m a - c r i e a m o s c e n ă d u i o a s ă d e - t r a i s t a si.... s coase ' l a ivea lă n e a s c ă la ora a c t u a l ă e s t e p r o s - l a g a r ă , c u m a sos i t u n t r e n 0 p e r e c h e d e p r e s c u r i . I n crdsă, b a t j o c o r i t ă , u c i s ă , s ă ş t i e p H n de s o l d a ţ i şi cum. . . î n z j u a u r m ă t o a r e a p o i a m ß a r a s t a t a l ă c a r e a p o m i t p r i - m o m e n t u l p l e c ă r i i t r e n u l u i s lu j i t o s f â n t ă l i t u r g h i e g o a n a că t o t e a — t i n e r e ţ e a - u n s o l d a t a s t r i g a t c ă t r e p e n t r u „a l ei p r e a i u b i t —

    m u l ţ i m e a de femei de p e p e - G a v r i l ă L u n g u " . r o n : * ..'

    — S p u n e ţ i n e v e s t e i l u i G a v r i l ă L u n g u , c ă b ă r b a t u -s ă u e î m p u ş c a t l a u n picior...

    g o a n a că t o t e a — t i n e r e ţ e a v a î m p l i n i d e s t i n u l u r i a ş ş i m a r e c â t m u n ţ i i , v t f o r o s u l d e s t i n a l n e a m u l u i azi î n c ă î n g e n u n c h i a t .

    F u s e s e u n n u m e i n v e n t a t , i a r d e s p r e a c e s t n u m e e u c r e d e a m , că n u se g ă s e ş t e î n r e g i u n e a n o a s t r ă . A c u m . , ţ i n e - t e , b ă i e t e ! M ' a p u c a r ă c ă l d u r i l e si t r e c u i î n o d a i a

    D u p ă d o u ă s ă p t ă m â n i a m î n t â l n i t - o l a u n b â l c i u , î n t r ' u n o r a ş d i n a p r o p i e r e . A c u m p u r t a n ă f r a m ă v â n ă t ă şi ş o r ţ v â n ă t . C â n d m ' a v ă z u t , a a l e r g a t vese lă la m i n e şi m i - a s ă r u t a t a m â n d o u ă m â i n i l e .

    — P ă r i n t e , p ă r i n t e , d e - a l ă t u r i , ' c a să c a u t z i a r u l a m c ă p ă t a t s c r i s o a r e d e l à

    P r e o t e a s a d u p ă c u p r i c i n a m i n e .

    — Ai f ă c u t i a r v r e o b o a c ă n ă , — î m i ' zise d r ă g u ţ a de ea , a b i a ţ i n â n d u - ş i r ă s u f l a rea . A c u m , d e s c u r c ă - t e , d a c ă poţ i . . .

    A m g ă s i t z i a r u l , dar . . . p r e o t e a s a m i l-a s m u l s d i n m â n ă şi t r e c â n d la femeie s 'a a ş e z a t l a m a s ă , a p o i s 'a peri— a p u c a t s ă c i t e a s c ă foi le to- V o i a m n u l .

    E u , ce s ă fi f ă c u t ? M ' a m a p u c a t s ă exp l ic femei i c u m s t ă t r e a b a . A m v o r b i t m u l te , î n p u s t i u . M ' a a s c u l t a t

    G a v r i l ă ! A fos t î m p u ş c a t la u n p ic ior , t o c m a i c u m a i s c r i s d u m n e a t a l a g a z e t ă . P â n ' a c u m a z ă c u t î n s p i t a l şi n u m i - a p u t u t sc r ie . P e s t e c â t e v a zile v ine a c a s ă . Ai ş t i u t , vezi?. . . Şi n ' a i v r u t s ă - m i spu i . . . De b u n ă sea m ă t e - a i t e m u t să n u fi m u r i t si n ' a i v r u t s ă m ă su -

    să- i r ă s p u n d , — s'o m a i c o n v i n g o d a t ă des p r e fe lu l c u m se s c r i u s c h i ţe le şi n u v e l e l e , d a r , — n ' a m a j u n s l a c u v â n t .

    — Am ştiut eu, — î m i ea c â t m ' a a s c u l t a t , a p o i , m a i zise e a z î m b i n d , vese-t o c m a i c â n d îi „ e x p u n e a m " lă, c l i p ind ş i r e t d i n o c h i şi m a i c u foc t e o r i a n u v e l e l o r a m e n i n ţ â n d u - m ă c u d e g e -şi a s c h i ţ e l o r , m ' a î n t r e r u p t t u l , — că în gazete nu se d e o d a t ă : scriu minciuni

    II ii I a*ii

    COCA FARAGO: „Mi-s dragi copiii oare înţeleg lucrurile pe jumătate".

    LADMISS ANDREES CU: wSunt o gâză mică, sortită unei pieiri instantanee sub loviturile repetate, tot mai puter

    nice, ale unui uriaş ciocan mecanic"

  • UNIVERSUL LITERAR = = = = = = = = = = = = = = = = = = = ^ ^ 21 Septembrie 1940

    V I T R I N A E U R O P E I „ N O I ŞI V R E M E A N O A S T R Ă " Rensi pare însă a se servi de v o r t r e b u i s ă î n ţ e l e a g ă odată , că r e r e a . Uită că ea e o răsplată.

    ~~ metafora cu nume englezesc, s e f o l o s e s c d e o m o n e d ă d e v a t o - Uită că ei sunt aleşii unei ase-doar pentru a-ş\ ilustra teoria r i za tă , c ă n e o f e r ă e x p e r i e n ţ e menea cuminecături. De aceea voluntarismului istoric. Destul de d e p ă ş i t e , s i t u a ţ i i tratasitorii , cu durerea se retrage dela cei ne-curios... care n u n e p u t e m m u l ţ u m i . demni. E o încercare a calităţii

    î n ţ e l e p c i u n e a p e c a r e n e - o omeneşti, un apel ia nobleţe.

    e t i t l u l u n u i a r t i c o l ai l u i F e r ra-rite Azzali, p u b l i c a t l a r u b r i c a , ,Foi v o l a n t e " a h e b d o m a d a r u l u i „ M e r i d i a n o di R o m a " , A u . V , 1940, X V I I I , N o . 34.

    „jE c u r i o s să o b s e r v i — d e s p r i n d e m — c u m omuil a p r o a p e n i c i o d a t ă , s a u î n d e a j u n s d e rar

    a ic i , u n l i c h e l i s m c a r e s e v a ţ e i n f e r i o a r e n o u ă ) — s u p r a p u - S ă n u n e m a i o b s e d e z e initel i -s a n c ţ i o n a s i n g u r . I n R o m â n i a n e ţ i p e s t e a c e a s t ă p r o s p e ţ i m e a - g e n t a . I n t e l i g e n ţ a , î n s i n e , ш î n -N o u ă , a c e ş t i o a m e n i , c h i a r d a c ă v i d ă d e h r a n ă c o n s i s t e n t ă , s u f l e - s e a m n a n i m i c . Ş i u n h o ţ p o a t e fi d r e p t r ă s p u n s n 'ar p r i m i d e c â t t e a s c ă , r a f i n a m e n t u l d e c a d e n t i n t e l i g e n t — ş i o p r o s t i t u a t ă p o a -d i s p r e ţ u l s a u i n d i f e r e n ţ a , n o a s t r ă , f r a n c e z . E r a o f o a r t e p e r i c u l o a s ă t e fi i n t e l i g e n t ă . E x i s t ă a l t c e v a , s e v o r e l i m i n a s i n g u r i , duipă c u m j u c ă r i e , c e a m a i p e r i c u l o a s ă j u -

    LiA L E T T E R A T U R A ( A n . ГѴ, c â n t a u c u t o ţ i d i e j i i ş i b e m o l i i Durerea rodeşte numai sufletele d i n t r ' u n o r g a n i s m c a r e m e r g e c a r i e c e n e p u t e a a j u n g e î n m â N o . 2) , a d u c e s u b s e m n ă t u r a l u i l a c h e i e , e d u c a t o r i i noş tr i , e u n P i e t r o L a V i a , o i n t e r e s a n t ă d i - m i j l o c d e a - ţ i r e a l i z a i n t e r e s e l e ,

    e c o n ş t i e n t c ă t r ă e ş t e î n f u n c ţ i e s t i n c ţ i e î n t r e d o u ă t i p u r i d e a t u n c i c â n d l e a!i. D a r rnuimai d e i s tor ie" . R E T O R I C A : p r i m u l , r e t o r i c a — p e n t r u c i n e l e a r e .

    LFărămilţaraa a c t i v i t ă ţ i i f i e c ă - ipocr i z i e , s o n o r i t a t e v e r b a l ă s e a - Cei d a r e - a u renunţat la irate-nuila î n u irmărirea s c o p u r i l o r c a a e c o n ţ i n u t , a b i l i t a t e o r a t o r i c ă , r e s e — p e n t r u c ă a l t é l e s u n t v a -i m e d i a t e aile e x i s t e n ţ e i ( r e d u s ă o r n a m e n t b a r o c , f r a z ă c u v o l u t e t o r i l e • împl inir i i e x i s t e n ţ e i lor ,

    azurate, luminoase, limpezi. De aceea jertfa nu se măsoară cu cantitatea sângelui vărsat ci cu adâncimea rezonanţei c o n ş t i i n ţ e i ei în sufletul celui ce-o acceptă. Nu faptul de a fi murit pentru un ideal e totul, ci faptul de a fi

    i a e x p r e s i a ei m a t e r i a l ă ) , e v i n o - ş j c e r c e i , p o m p ă î n t r ' u n c u v â n t ; n ' a u c e f a c e ou î n ţ e l e p c i u n e a u s - acceptat sacrificiul propriu v a t ă d e para le la 1 f ă r ă m i ţ a r e a c o n ş t i i n ţ e l o r , i n c a p a b i l e să m a i i n t e g r e z e f a p t e l e , Snltr'un s e n s in ter ior . Fuinioţia i n t e g r a t o a r e a v i e ţ i i s u f l e t e ş t i a d i s p ă r u t p e n t r u inidividuil d i formau p r o f e s i o n a l , p r o d u s aii d i v i z i o n i s m u l u i e c o n o m i c .

    N e v o i a irestabi l ir i i i n t e g r i t ă ţ i i su'fuetaşti a i n s u l u i e p r i m u l p o s t u l a t a l u n e i m i ş c ă r i î n t e m e i a t e p e f a r t e l e e t e r n u m a n e d i n o m : ceile s p i r i t u a l e . R i d i c a r e a o m u l u i -nuimăr, d e l a t r e a p t a d e c o m p o n e n t soc ia l c a n t i t a t i v , la r a n g u l ds agent soc ia l , n u s e p o a t e e f e c tua d e c â t î n d e p ă r t â n d m e c a n i s m u l , d e p r i n d e r i l e a c ţ i u n i l o r a u t o m a t e , r e p a r â n d c i u n t i r e a v a c a n t e l o r f i e c ă r u i a . [Res tab i l i rea u n i t ă ţ i i o r g a n i c e a c e t ă ţ e a n u l u i , e ch i l ibrarea ' m u n c i t o r u l u i d i n e l cu făptura, ia s o c i a l u l u i c u m e taf iz icu l , a b i o l o g i c u l u i cu s p i r i t u a l u l , i a t ă î n t â i a m a n e v r ă d e e f e c t u a t î n v e d e r a săd ir i i salu r e d e ş t e p t ă r i i c o n ş t i i n ţ e i p a r t i c i p ă r i i l a i s t o r i e . U n c o l e c t i v — ca s ă n u d e v i n ă c o n g l o m e r a t a n o r g a n i c , m i n e r a l , m o r t , — t r e b u e să f i e u n c o l e c t i v de indivizi, ţ i

    v o r b i r e f a s t u o a s ă . A l d o i l e a , r e t o r i c a . f u n c ţ i e v i

    ta lă . E l o q u e n ţ a c o o r d o n a t o a r e d e a c t i v i t ă ţ i ş i s e n s u r i i n d i v i d u a l e , n e c e s a r ă o r i d e c â t e o r i u n i t a t e a g r u p u l u i a m e n i n ţ ă s ă s e p i a r d ă . In t i m p u r i d e c r i z ă i s t o r i c ă , c â n d î n d o i e l i l e f i e c ă r u i a p o t m i n a , m ă c i n â n d - o , s o l i d a r i t a t e a c u î n t r e gul , e l o q u e n ţ a u n u i a p o a t e s a l v a t o t u l , u t i l i z â n d e g a l c o n f e s i u n e a i n g e n u ă , p r o f e s i u n e a d e c r e d i n ţ ă , p a t e t i s m u l s i n c e r i t ă ţ i i . A r m ă î m p o t r i v a a s a l t u r i l o r c r i t i c i s t e a l e r a ţ i u n i i , c a r e p o a t e a g a s a v i a ţ a s p i r i t u a l ă p r i n n e s f â r ş i t e l e e i i p o t e z e n e l i n i ş t i t o a r e , e l o q u e n ţ a —

    f u n c ţ i e v i t a l ă a c o l e c t i v u l u i p o a t e r e s t a b i l i î n c r e d e r e a p r i n a p e l u l l a i n s t i n c t . P ă t r u n z â n d u - s e d e v o r b e l e u n u i a , m e m b r i i g r u p u l u i a m e n i n ţ a t a u i n t u i ţ i a c o n - s o n a n -ţ e i l or s t r u c t u r a l e , c o h e s i u n i i l or i n t r a c o l e o t i v e . E a c e l a ş m o t i v p e n t r u c a r e s o c i e t ă ţ i l e c a r e c â n - r d d n i c i e i , la fel ca o p a c i t a t e : tă, p o t g ă s i m a i u ş o r î m b i n a r e a i n c a p a c i t