IMAGINARE

Piatra căzută din cer

“Scriu.Ies aburi din mine ca din îndrăgostiţi”

Primele cuvinte dintr’o telegramă pe care am primit ‘o nu de mult ,descifrate de o echipă de arheologi internaţională pe latura unei piatre căzută din cer într un loc care nu a fost dezvăluit.

“Am făcut proba datării cu carbon şi am rămas uluiţi.Piatra e mai veche decît big bangul,decît naşterea universului pe care îl cunoaştem . Pe o rază de 3,14 m se aude un susur iar pe suprafaţa ei apar străluciri lichide. Unul din noi a zis că piatra căzută din cer plînge.În timp ce o priveşti uiţi să respiri şi trece prin noi ceva nedesluşit. Am cîntărit o dar nu are greutate. Pusă în aer şi lăsată liberă nu cade rotindu se nesfărşit de încet .Îşi schimbă forma şi culoarea cînd aude cîntecul mierlei .Pusă pe apă face valuri micişi tremurătoare asemeni genelor de îngeri . Credem că timpul pietrei căzute din cer e fără început şi sfîrşit. Vă vom ţine la curent.”

A fost singura telegramă primită . De ce m au ales pe mine nu ştiu .Sunt aproape de 60 de ani , mirat de cele mai multe ori de cele petrecute pe lume. Trăiesc în regatul lemnului ars cum îmi place să zic , într o cabană din marginea unei păduri ce se lasă greu cucerită .Singur şi pe alocuri trist , un umbrar cît să acopere minunea primită. Am două averi. Fata mea care este departe şi biblioteca . Am citit o de nenumărate ori pînă cînd mi s-a întipărit pînă şi n piele. Apoi, ca într un ritual am pus telegrama în ea. Culmea este că mai nu ştiu în ce carte. Fiicei mele nu îi pot dezvălui conţinutul telegramei care poate schimba lumea. Dar sunt sigur , după ce nu voi mai fi, o să o găsească.

Scriu. Ies aburi din mine ca din îndrăgostiţi.

IMAGINARE

Nemărginirea

Aproape de unghiuri şi stele stă paznicul. Are o faţă care seamănă cu o apa de şes şi o pălărie uzată ce a mai fost purtată în alte vremuri . Are în spate o raniţă fără colţuri în care poartă unelte de dormit. Cum arată ele, nu ştie nimeni. Eu sunt ajutorul lui cu faţă poetică şi port melancolie bună de dus la munte şi aruncată în nori. Am în spate o raniţă cu cusături , în care port unelte de visat pe care nu le am văzut niciodată. Cu noi mai e un copil cu faţa semănînd cu un fruct. Are în spate o raniţă mică, pătrată, în care nu ştim ce este. Cînd e trist spune că se duce pe el. Oricum , sîntem fericiţi şi păzim ce nu se vede. Un cîine mai stă cu noi ,numai bun de păzit somnul , visele şi ce nu ştim. Cu timpul şi el va fi fericit. .

IMAGINARE

Pălărie cu soare

Ultimul tren a plecat. E zvon de rugină înaintea ruginii ce se va pune . Trist e nebunul tîrgului rămas fără pălărie. Pe spatele lui creşte o hartă de sare care cu timpul va da de urma comorii. Doarme pe unde apucă, dar mai mult se face că doarme. Cînd nu e atent, norul ce îl păzeşte se ridică şi începe să cînte ca pitpalacul. Are o geantă de culoarea mierii ascunse de care nu se desparte niciodată şi în care poartă un guler de diamant. Hoţii nu ştiu. Nu urlă la lună,nu bîntuie visele altora. De viitor nici că i pasă. Poate ghici viitorul , dar nu o face. E trist şi iarbă creşte între linii cum pe văile ascunse din Marte. O pălărie aruncată din tren s a agăţat între crengi şi de soare se umple.S a înţepenit între ele devenind bună de cuib. Şi cuib chiar devine în liniştea foşnitoare.

AŞCHII

Sunt un sînge nevorbitor.

Parcă văd că şi n vara asta Dumnezeu adoarme într o bostănărie a cerului, ale lui fie fiind dulceaţa somnul şi trîndăvia.

Azi şi acum .Zău ...

O nouă dimineaţă , o altă insomnie şi dăi cirip, cirip... A dracu păsăret. Te cred după ce au visat o cracă, două.

C ă mîndra mea e singurătatea , dar ce sîn are ,dar ce mărar ...

Următoarea haltă e în cer .

Imi dă în boabe dar nu ştie nici o boabă.