Iluminismul este o micare ideologic i cultural, antifeudal, desfurat n perioada pregtirii i nfptuirii revoluiilor din sec. XVII-XIX n rile Europei, ale Americii de Nord i ale Americii de Sud i avnd drept scop crearea unei societi raionale, prin rspndirea culturii, a luminilor n mase (cf. Carp Maxim). Iluminismul este o replic la adresa barocului, care ncearc s nlture dogmele religioase i s infiltreze luminarea maselor pe baza experienei proprii.Termenul de Umanism (din latin: humanitas = omenie, umanitate) are dou semnificaii:

Poziie filozofic care pune omul i valorile umane mai presus de orice, orientndu-se n special asupra omului ca individ. Omul constituie astfel valoarea suprem, este un scop n sine i nu un mijloc. Umanismul implic un devotament pentru cutarea adevrului i moralitii prin mijloace umane, n sprijinul intereselor umane. Axndu-se pe capacitatea de autodeterminare, umanismul respinge validitatea justificrilor transcendentale cum ar fi dependena de credin, supranaturalul sau textele pretinse a fi revelaii divine. Umanitii susin moralitatea universal bazat pe condiia uman ca loc comun, sugernd c soluiile problemelor sociale i culturale umane nu pot fi provincialiste.

Micare spiritual care st la baza Renaterii, aprut n Italia n secolul al XIV-lea i care s-a extins n mod progresiv n Europa apusean pn n secolul al XVII-lea. Ea este marcat de rentoarcerea la textele antichitii greco-romane, care servesc ca modele ale modului de via, de gndire i de creaie artistic.Umanismul RomanescPe teritoriul tarii noastre, umanismul se dezvolta destul de tarziu (sec XVII) odata cu aparitia primilor carturari cunoscatori ai culturii antichitatii, a limbilor latina, greaca si slavona.

Reprezentantii umanismului romanesc sunt cronicarii care sustin in operele lor idei fundamentale ale culturii romanesti:

originea latina a poporului si a limbii romane; continuitatea existentei acestui popor pe teritoriul romanesc; unitatea tuturor romanilor din provinciile romanesti; rolul civilizator al tipariturilor; forta educativa a istoriei; credinta in adevar si documente; dorinta de a salva oamenii de ignorantaClasicismul este un curent literar-artistic - avnd centrul de iradiere n Frana, ale crui principii au orientat creaia artistic european ntre secolele al XVII-lea i al XVIII-lea. Pornind de la modelele artistice (arhitectur, sculptur, literatur) ale Antichitii, considerate ca ntruchipri perfecte ale idealului de frumusee i armonie, clasicismul aspir s reflecte realitatea n opere de art desvrite ca realizare artistic, opere care s-l ajute pe om s ating idealul frumuseii morale. Urmrind crearea unor opere ale cror personaje s fie animate de nalte idealuri eroice i principii morale ferme, scriitorii clasici s-au preocupat n mod special de crearea unor eroi ideali, legai indisolubil de soarta statului, nzestrai cu cele mai nalte virtui morale i capabili de fapte eroice. Aceste personaje, de regul regi sau reprezentani ai aristocraiei, erau prezentai n od, imn, poem epic, tablou istoric, tragedie, socotite ca specii superioare ale literaturii. Modul de via al burgheziei, aflat n plin ascensiune n epoca respectiv, era lsat pe planul doi, de aceasta ocupndu-se speciile literare socotite inferioare (comedia, satira, fabula). Aceste specii erau considerate modele negative, ele ocupndu-se n special de nfierarea anumitor vicii (comedia era vzut de Aristotel ca "nfierare a viciilor), de prezentarea unor aspecte negative care trebuie ndreptate. Clasicismul nseamn n primul rnd ordine (pe toate planurile), echilibru, rigoare, norm, canon, ierarhie i credin ntr-un ideal permanent de frumusee. nseamn ordine obiectiv, perfeciune formal (care va fi gsit n acele modele de frumusee perfecte - modelele clasice), nseamn superioritate a raiunii asupra fanteziei i pasiunii. Printre reprezentanii de marc amintim pe N. Boileau (Arta poetic, tratat de poetic normativ clasic). P. Corneille (Cidul - tragedie), J. Racine (Fedra - tragedie), Moliere (Avarul - comedie), La Fontaine (Fabule)

Caracteristici

Imitarea naturii n aspectele eseniale ale omului i vieii, dup modelul antic

Finalitatea operei clasice este deopotriv estetic i etic

Cadrul de desfaurare a ceea ce gndesc i nfaptuiesc personajele este unul decorativ, rece i indiferent, fr vreo influen asupra acestora

Sublinineaz necesitatea de a realiza o armonie intern a operei, obligaia de a nu amesteca genurile i de a respecta principiul verosimilitii

Eroii clasici sunt oameni tari, proprii lor stpni care-i fac ntodeauna datoria, nvingndu-i sentimentele potrivnice

Fabula este o scurt povestire alegoric, de obicei n versuri, n care autorul, personificnd animalele, plantele i lucrurile, satirizeaz anumite moravuri, deprinderi, mentaliti sau greeli cu scopul de a le ndrepta. Ea are urmatoarea structur: povestirea propriu-zis si moral. Figura de stil folosita in general este personificarea.Caracteristicile unei fabule : apartine genului epic, este populara sau culta, in versuri sau in proza; de mici dimensiuni, intrucat naratiunea este adesea inlocuita cudialogul: personajele se prezinta singure; povestirea scurta se aseamana cu o sceneta, cu putine personaje, darreprezentative; locul si timpul sunt vagi, intarind ideea ca asemenea fapte se potpetrece oriunde si oricand; animalele (plantele, obiectele) sunt alese cu maiestrie, incat sa redeacat mai fidel, trasaturile personajului pe care-l intruchipeaza: furnica omul harnic;greierele omul lenes; vulpea omul siret; lupul omul lacom; boul omul prost;catelul omul fricos; magarul omul incapatanat etc. sub valul alegoriei se descopera lumea oamenilor cu defectele eterne; fiecare personaj este simbolic, deoarece reda un anumit tip uman,avand mai multe defecte, dar dintre toate unul este definitoriu; structura are doua parti:a) povestirea redusa (sceneta) care aduce in fata cititorului personajele cu defectele lor;b) morala (invatatura), de regula scurta, si care se gaseste cel mai des infinal, dar si la inceput sau in interiorul povestirii; limbajul folosit este unul comun, prozaic, fara prelucrari literare,deoarece accentul este pus pe satirizarea defectelor;fabulele au rol instructiv, dar, mai ales, educativ (moralizator).1. Grigore Ureche:Manuscrisul autograf al Letopisetului lui Grigore Ureche s-a pierdut si de aceea multa vreme cronica a fost atribuita lui Nestor Ureche, tatal lui Grigore. Astazi este in afara de orice indoiala ca Letopisetul apartine lui Grigore Ureche asa cum stabilise in 1852 Mihail Kogalniceanu. Letopisetul Tarii Moldovei scris de Grigore Ureche in ultimii ani ai vietii este o opera determinata. Ea incepe cu anul intemeierii Moldovei (1359) cand s-au descalecat tara si se opreste in anul 1594 cand au venit Loboda cu oaste cazaceasca si au gonit pe Aron Voda de-n scaun si au ars Targul Iasi. Este necesar sa precizam ca au existat trei copisti ai Letopisetului (Simion Dascalul, Nisail Calugarul, Axinte Uricarul) care au considerat necesar, in momentul in care au copiat, sa completeze cronica cu ceea ce i-a scapat cronicarului sau n-a stiut.

Interpretarile lui Simion Dascalul sunt lipsite de simt critic si au fost semnalate in mare parte si de cronicarii urmatori care le-au combatut.

Grigore Ureche nu este interesat numai de cantitatea stirilor, ci si de calitatea lor. El nu scrie numai pentru a informa, ci si pentru a educa, pentru a oferi un indreptar de viata: sa ramaie feciorilor si nepotilor, sa le fie invatatura . Istoria este necesara ca sa nu se inece a toate tarile anii trecuti, este o datorie patriotica obligatorie pentru orice popor care vrea sa paseasca pe o prima treapta a culturii. Grigore Ureche este primul cronicar care simte nevoia de a respecta adevarul fortelor consemnate ca sa nu ma aflu scriitoriu de cuvinte desarte, ci de dreptate.

Cronica oglindeste oranduirea feudala din prima jumatate a sec XVII al marii boierimi.

Cronicarul condamna sistemul de guvernare bazat pe autoritatea domneasca considerand ca domnitorul nu poate avea drept de viata si de moarte asupra supusilor sai; idealul statal al lui Ureche este regatul albinelor intemeiat pe armonia dintre matca si lucratoare.

Preconizeaza pentru Moldova o carmuire dupa pravila, adica dupa legea scrisa pe Moldova este acest obiceiu de pier far-de munca, far-de judecata, far-de leac de vina..

Cronicarul manifesta o ura neimpacata impotriva cotropitorilor otomani groaza tuturor vecinilor de prin-prejur .

Invatatura limbii latine a inlesnit lui Ureche cunoasterea originii romane a poporului nostru; aduce argumente lexicale in sprijinul romanitatii, dar recunoaste ca in limba noastra s-au amestecat si cuvinte ale vecinilor macar ca de la rami ne tragem Vorbeste in chip surprinzator pentru intaia data despre unitatea neamului si originea sa comuna rumanii cati se afla locuitori in Tara Ungureasca si la Ardeal si la Mara Moresu, de la un loc santu cu moldovenii si toti de la Rami se trag.

Letopisetul debuteaza cu legenda intemeierii Moldovei, urmeaza apoi mai mult de 46 de ani din istoria Moldovei care sunt doar insirati ca intr-un pomelnic deoarece izvoarele au fost insuficiente.

Domnia lui Stefan cel Mare se bucura de cel mai mare spatiu in cronica; lui Ureche ii revine meritul de a fi fost primul biograf al marelui domnitor realizand si un portret moral al acestuia.

Evenimentele consemnate, figurile domnitorilor au reprezentat surse de inspiratie pentru scriitorii de mai tarziu; descoperim in cronica portrete, tablouri, mici caracterizari, schite de nuvele care reprezinta inceputurile unei literaturi romane originale.

2. Miron Costin:Miron Costin a inceput prin a scrie versuri intr-o perioada cand poezia nu era deloc o indeletnicire obisnuita. Poemul filosofic Viata Lumii a fost scris cand Miron Costin avea 40 de ani. Poezia are un moto extras din Ecleziast : vanitas vanitatum et omnia vanitas(desertaciunea desertaciunilor si toate sunt desarte) care concentreaza tema poemului larg raspandita in literatura universala, aceea a sortii alunecoase (Fortuna labilis) care nu poate fi stapanita. Viata omului este comparata cu o ata subtire care se poate rupe oricand, mari personalitati ale lumii sunt supuse si ele mortii asadar concluzia este una filosofica: existenta fiind scurta, omul trebuie sa se ilustreze prin fapte bune pentru ca binele este telul suprem al omului.

a. De Neamul Moldovenilor, din ce tara au iesit stramosii lorA fost scrisa de Miron Costin in ultimii anin ai vietii sale dupa multa ezitare si numai cand cronicarul a considerat ca detine suficienta informatie pentru argumentarea sa. Intreaga opera exprima sentimente de inalt patriotism. Exista la inceputul operei o predoslovie prin care autorul justifica scrierea acestei opere: inceputul tarilor acestora si neamului moldovenesc si muntenesc si cati sunt si in tarile unguresti cu acest nume, romani si pana astazi, de unde sunt si din ce semintie, de cand si cum au descalecat aceste parti de pamant a scrie, multa vreme la cumpana au statut sufletul nostru. De Neamul Moldovenilor este o opera polemica care intentioneaza sa puna la punct unii impostori cum a fost Simion Dascalul care a denigrat poporul roman. Miron Costin spune ca: nici este saga a scrie ocara viacinica unui neam. Cand ocarasc intr-o zi pe cineva este greu a rabda; dara in veaci.Aceasta opera chiar daca are in cuprinsul ei unele inexactitati, este de remarcat pentru informatiile si argumentele aduse in sprijinul ideii romanitatii poporului roman.

b) Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron Voda incoace

Este scris in jurul varstei de 40 de ani in scopuri informative sa nu se uite lucrurile si cursul tarii si educative sa hie de invatatura ce este bine si ce este rau si de ce sa se fereasca si ce va urma.

Ca si la Grigore Ureche, in cronica lui Miron Costin, apar conceptele clasei boieresti si el e convins ca nu domnitorul trebuie sa conduca, ci si boierimea, iar cei mai mici trebuie sa se teama de cei mari. Cronicarul manifesteaza interes pentru toate aspectele vietii sociale, ura latirea puterii turcesti si lacomia Imperiului Otoman: pantecele turcilor fara fund.

Valoarea literara a cronicii lui Costin o intrece pe cea a lui Ureche; Costin este un memorialist atent asupra vietii si asupra oamenilor, scriitor in adevaratul sens al cuvantului, prozator, zugrav de moravuri si caractere. Ultima parte a cronicii are desfasurarea epica a unui roman: exista descrieri, tablouri pitoresti care infatiseaza armata (cea poloneza, infanteria moldoveneasca) ca in romanele istorice.

Autorul pare a se implica in evenimente pentru ca unele dintre ele s-au petrecut in timpul vietii sale. Datorita acestui fapt, atentia fata de eroi si intamplari este sporita.

In explicarea victorii lor militare s-au infrangerilor, Miron Costin nu introduce factori divini, totusi crede in semne dumnezaiesti si interpreteaza calamitati naturale ca pe niste pedepse ceresti(interesanta este prin viziunea apocaliptica descrierea unei invazii de lacuste). Miron Costin are intuitie psihologica si tendinta de a filozofa pe marginea faptelor, reuseste astfel sa realizeze caracterizari, naratiuni umoristice etc.

Fiind intr-o oarecare masura si filosof, cronicarul face un fel de teorie a cunoasterii vorbind despre cele cinci simturi si oprindu-se asupra importantei vazului. Influenta limbii vorbite este mai mica in opera lui Miron Costin, el fiind un cronicar cult intalnim totusi cateva expresii si proverbe populare:

lupul parul schimba, iar nu hirea. cum zice muldoveanul, nu sunt in toate zilele pastile. ca acela ce invata, sa apuca de sabie cu mana goala.Contributia cronicarilor la dezvoltarea culturii romaneIstoriografia in limba romana s-a dezvoltat incepand cu sfarsitul sec XVI odata cu ridicarea noii boierimi si aparitia primilor carturari; un rol important l-a avut raspandirea umanismului.

1) Contributia la dezvoltarea istoriei:au pus bazele istoriografiei romanesti (bazandu-se pe document si adevar);

transmit informatii pretioase cu privire la istoria medievala (domnii & evenimente);

informatii in legatura cu etnogeneza romanilor (originea latina a limbii si a poporului roman, unitatea romanilor si continuitatea existentei pe acest teritoriu.);

Grigore Ureche este cel dintai care vorbeste despre originea romanilor si toti de la rami se trag..Miron Costin prin lucrarea sa De Neamul Moldovenilor continua ideile lui Ureche in legatura cu etnogeneza romanilor aducand argumente stintifice.

contribuie in mod esential la formarea constiintei nationale;

scopul scrierilor nu este numai unul informativ, ci si unul educativ.

2) Contributia in domeniul limbii:in cronici exista primele dovezi ale limbii romane in diferite perioade ale evolutiei;

oglindesc eforturile de transformare a limbii dintr-un mijloc de comunicare intr-un mijloc de transmitere a culturii.

Grigore Ureche se bazeaza pe limba vorbita, stilul sobru.

Miron Costin se afla sub influenta limbii latine.

Ion Neculce: limba folosita tn operele lui este imaginea scrisa a limbii vorbite in prima jumatate a sec XVIII lea (stilul oral).

3) Contributia in domeniul literaturii:

cronicile reprezinta primele incercari ale unei literaturi romanesti originale.

Grigore Ureche:Primul portret al lui Stefan cel Mare.

Portrete, tablouri, schite de nuvele.

Miron Costin:Primul poet (Viata Luminii poem filosofic si Stihurile de descalecatul tarii aflate la inceputul letopisetului).

Memorialist, zugrav de moravuri si caractere

Povestiri (descrierea unei invazii de lacuste)a

Ion Neculce:Realizeaza o opera personala bazata pe evenimente traite de el insusi sau auzite.

Creeaza personaje de fictiune.

Este uneori impersonal ca un adevarat scriitor.

Detine arta povestirii & cea a portretului (cei 14 domnitori).

Realizeaza tablouri de epoca.

Este prezent hazul & ironia.

Relateaza intamplari anecdotice.

CONCLUZII: Cronicarii realizeaza prin operele lor un act de cultura.

Ofera surse de inspiratie pentru scriitorii de mai tarziu.

Au contribuit la dezvoltarea istoriografiei limbii si literaturii.

Au format constiinta nationala.

Cainele si catelul de Grigore Alexandrescu

Fabulele sunt opere epice in versuri sau in proza in care sunt povestite intamplari puse pe seama animalelor, apasarilor, a plantelor, a obiectelor si care au caracter satiric si moralizator, criticand anumite defecte omenesti. b2u4ufToate aceste trasaturi specifice fabulei se intalnesc si in opera literara Cainele si catelul de Grigore Alexandrescu.In primul rand se observa caracterul ei epic, intrucat sentimentele si atitudinea scriitorului sunt exprimate indirect prin intermediul actiunii si al personajelor. Astfel, autorul povesteste o intamplare pusa pe seama animalelor, iar firul narativ ce se desprinde implicit din dialogul dintre personaje, caci scrierea este conceputa ca o mica sceneta cu trei personaje. Dulaul Samson sustine, in mod ipocrit, in fata unui bou oarecare, ideea egalitatii intre toate dobitoacele, dezaprobandu-i pe cei care se lauda cu obarsia lor nobila. El isi schimba insa brusc atitudinea cand catelul Samurache isi manifesta adeziunea la aceste idei: il ameninta, si-l avertizeaza ca doreste egalitate dar nu pentru catei. Ca in orice fabula, si aici, acestei povesti alegorice ii urmeaza morala continuta de ultimele doua versuri ale poeziei, prin care autorul il avertizeaza pe cititor ca ipocrizia si dorinta de parvenire sunt atitudini in realitatea cotidiana si ca niciodata nu trebuie sa ne incredem in afirmatiile mincinoase ale celor mai mari si puternici.In al doilea rand, ca trasatura a fabulei, se observa caracterul ei satiric si moralizator, pentru ca, prin faptele narate, Grigore Alexandrescu adopta o atitudine critica fata de cei care doresc sa parvina in ierarhia sociala, satirizeaza fatarnicia, intoleranta si demagogia lor.O alta trasatura a fabulei intalnita in aceasta opera literatura este si faptul ca personajele reprezinta anumite tipuri umane. Astfel, dulaul Samson il reprezinta pe omul demagog, ipocrit, nemultumit de pozitia lui sociala si care, pentru a parveni, apeleaza la falsa modestie si la minciuna. Catelul Samurache il sugereaza pe omul simplu, credul si naiv, simbolizeaza micimea, slabiciunea, modestia si o anumita limita in capacitatea de intelegere a adevaratelor intentii ale dulaului. Cel de-al treilea personaj, cel figurant un bou oarecare, care face parte categoria care au reusit sa se ajunga, fiind un parvenit recent si de aceea nici nu reactioneaza la spusele dulaului.Din cele conturate pana aici, se observa ca opera literara Cainele si catelul se poate incadra fabulei datorita caracterului epic, povestirii alegorice si moralei, precum si datorita caracterului satiric si moralizator fata de defectele omenesti pe care le intruchipeaza personajele.