Aceastã carte are la bazã dialogul dintre MARIO VARGAS LLOSA ºi GABRIEL LIICEANU

susþinut cu prilejul Conferinþei MICROSOFT „Chipuri ale rãului în lumea de astãzi“

(Bucureºti, 20 septembrie 2005, Complex ROMEXPO, sala Nicolae Titulescu)

ºi în finalul conferinþei de presã a lui Mario Vargas Llosa, conferinþã organizatã de

Institutul Cervantes din Bucureºti ºi Institutul Cultural Român

(Bucureºti, 21 septembrie 2005, ICR, sala de conferinþe).

Fotografiile reproduse în acest volum au fost fãcute în timpul vizitei lui Mario Vargas Llosa la Bucureºti,

în septembrie 2005.Mulþumim Jurnalului Naþional, Institutului Cultural Român ºi Andreei Diaconu pentru fotografiile puse la dispoziþie.

Ediþia a II-a revizuitã

Traducere deILEANA SCIPIONE

Argument deGABRIEL LIICEANU

Coperta: Angela RotaruTehnoredactor: Manuela MãxineanuCorector: Andreea StãnescuDTP: Florina Vasiliu, Dan Dulgheru

Tipãrit la Monitorul Oficial R.A.

© HUMANITAS, 2006, 2010 pentru prezenta versiune româneascã

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

Chipuri ale rãului în lumea de astãzi: Mario Vargas Llosa în

dialog cu Gabriel Liiceanu / Mario Vargas Llosa; trad.: IleanaScipione. – Bucureºti: Humanitas, 2010

ISBN 978-973-50-2796-4

I. Scipione, Ileana (trad.)

821.134.2(85).09-6=135.1821.135.1-6929 Vargas Llosa, M.929 Liiceanu, G.

EDITURA HUMANITAS Piaþa Presei Libere 1, 013701 Bucureºti, România tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51 www.humanitas.ro

Comenzi Carte prin poºtã: tel./fax 021/311 23 30 C.P.C.E. – CP 14, Bucureºtie-mail: cpp@humanitas.rowww.libhumanitas.ro

17

Scrisul a fost pentru mine esenþialmente

legat de ideea de libertate

Gabriel Liiceanu: Bunã seara, doamnelor ºi dom-nilor! Ar fi inutil sã fac o introducere privind im-portanþa evenimentului la care participãm; ea þinede subînþeles. În schimb, nu mã pot opri sã vãpovestesc cum a arãtat intrarea domnului MarioVargas Llosa în România acum douã–trei zile. Sositla aeroport, a fost întrebat de ziariºti dacã este ceade a doua vizitã pe care o face în þara noastrã. „Da,am mai fost acum zece ani.“ — „ªi cum gãsiþiRomânia, s-a schimbat în aceºti zece ani?“ DomnulVargas Llosa a rãspuns ceva de bun-simþ: „Nu potsã vã spun, pentru cã acum sunt la aeroport.“

Discuþia noastrã nu se va purta, desigur, în spa-þiul divertismentului jurnalistic. Ceea ce mi-ampropus în seara aceasta este sã profitãm din plinde prezenþa în România a uneia dintre cele maiimpresionante figuri culturale contemporane, celpuþin pentru mine. Mario Vargas Llosa mi-a marcat

18

lecturile, formaþia, ºi m-a fãcut sã simt, ca puþinialþi scriitori din secolul XX, ce înseamnã nãzu-inþa cãtre perfecþiune în proza literarã. ªi puþinisunt scriitorii din epoca noastrã care, atât prinromanele lor, cât ºi prin cãrþile în care teoreti-zeazã literatura ºi tehnica scrisului în general,au contribuit într-un asemenea grad, ca VargasLlosa, la formarea unei conºtiinþe a naratoruluiºi naraþiunii.

Vom proceda în felul urmãtor: m-am gânditca discuþia cu domnul Vargas Llosa sã se desfã-ºoare în trei etape. Prima va comporta una–douãîntrebãri despre profesiunea scriitorului ºi momen-tele cele mai importante ale vieþii sale. În a douaparte a discuþiei mã voi apropia, atât cât e posibilîn timpul pe care îl avem la dispoziþie, de operalui Vargas Llosa. ªi, în sfârºit, voi cãuta sã discu-tãm atât lucruri care ne ard pe noi toþi astãzi înlume, cât ºi din cele privind similaritãþile pe carele simt între istoria politicã a Perúlui ºi istoria poli-ticã a României în contemporaneitate.

Voi începe cu o întrebare destul de brutalã:când am citit Peºtele în apã, cartea de memorii alui Vargas Llosa, ceea ce m-a frapat a fost felul încare un copil de unsprezece ani intrã în puber-tate marcat de o traumã în relaþia cu tatãl. Mario

19

Vargas Llosa creºte într-o atmosferã afectivã for-midabilã în familia mamei, pânã când tatãl,dispãrut în primii zece ani ai vieþii, îºi face peneaºteptate intrarea în scenã. Brutalitatea cu carecopilul trece de la afecþiunea clanului matern lasadismul tatãlui marcheazã un ºoc biografic. Între-barea mea: domnule Vargas Llosa, din acestpeisaj terifiant al primei adolescenþe aþi fi pututrãmâne cu un handicap psihic care sã vã mar-cheze întreaga existenþã. Cum aþi reuºit sã vãsmulgeþi din aceastã traumã iniþialã ºi cum aþireuºit sã transformaþi, într-un fel a cãrui alchimieîmi scapã, aceastã relaþie teribilã cu tatãl dum-neavoastrã?

Mario Vargas Llosa: Îi mulþumesc lui GabrielLiiceanu pentru cuvintele calde ºi prieteneºti cucare m-a prezentat. Întrebarea lui se leagã efectivde un moment nevralgic al vieþii mele: cel când,la vârsta de unsprezece ani, mi-am cunoscuttatãl, pe care îl credeam mort, deoarece familiei,foarte catolicã, îi era ruºine de divorþul pãrinþilorºi mi-l ascunsese, fãcându-mã sã-mi cred pãrin-tele mort. Întâlnirea cu tata a fost o experienþãgrea ºi asprã în copilãrie, dar cred cã-i datorezalte douã experienþe decisive: în primul rând,

22

existenþa unui tatã autoritar m-a fãcut sã detestautoritarismul încã din copilãrie ºi sã iubesc maipresus de orice libertatea; în al doilea rând, credcã vocaþia mea literarã ar fi evoluat altfel, dacãtata nu i-ar fi fost atât de ostil. El o asocia vieþiiboeme, nereuºitei materiale ºi unei vieþi maicurând marginale ºi oarecum extravagante. Credcã una dintre cãile indirecte prin care am rezistatautoritãþii lui atât de puternice a fost tocmaiafirmarea vocaþiei literare ºi scrisul. Ea îl puteadecepþiona în cel mai înalt grad, iar pentru minescrisul a devenit un mod de a scãpa de auto-ritatea lui, de care mã temeam ºi care mã cople-ºea. Astfel, încã din copilãrie, scrisul a fost pentrumine esenþialmente legat de ideea de eliberare,de libertate.

Cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat în

viaþã a fost sã învãþ sã citesc

G.L.: Întrebarea urmãtoare îºi gãseºte rezolvareaaproape în întregime în primul rãspuns. ªi totuºi:aþi explica descoperirea vocaþiei literare ca terapiela întâlnirea cu tatãl dumneavoastrã? Mai simpluspus: cum aþi ajuns sã scrieþi? Aþi fãcut mai întâi

interviuri cu toþi scriitorii peruani ai momentului.Cum a survenit trecerea de la intervievatorul neo-bosit la cel care intrã în rândurile celor intervie-vaþi? Puteaþi sã vã opriþi la experienþa de jurnalistcultural…

M.V.L.: Ca toatã lumea, înainte de a fi scriitor amfost cititor ºi am spus mereu cã cel mai bun lucrucare mi s-a întâmplat în viaþã a fost sã învãþ sãcitesc. Aveam cinci ani ºi îmi amintesc fãrã rãgaz

cum mi s-a îmbogãþit lumea, graþie acestei foartesimple activitãþi: sã deschizi o carte ºi sã te cufunziîn istoriile pe care ea le povesteºte. Începuturilevocaþiei mele au fost intim legate de lecturã.Mama îmi spunea cã, la început, scriam conti-nuãri pentru poveºtile pe care le citeam, cãci îmipãrea nespus de rãu când se sfârºeau, sau cãuneori le schimbam finalurile, când nu-mi plãceaucele puse de autorii lor. Toate acestea se petre-ceau pe când eram foarte mic, încât abia de-miamintesc aceastã perioadã a vieþii. Pe atunci, mãjucam de-a scrisul, pentru cã mã încurajau mamaºi familia. Când m-am dus sã locuiesc cu tata, dincontrã, aceastã activitate mi-a fost interzisã, aajuns clandestinã, presupunând unele riscuri.Literatura a cãpãtat o conotaþie foarte diferitã ºi,de-a lungul copilãriei ºi mai ales în prima tine-reþe, n-am crezut niciodatã cã aveam sã ajung sãfiu doar scriitor. În þara mea, nimeni nu era doarscriitor. Erai scriitor duminica sau în zilele desãrbãtoare, adicã fragmentar, printre activitãþilehrãnitoare. Literatura nu putea sã þinã de foameºi, ca atare, într-o zi mã gândeam cã voi fi avocat,într-alta cã voi fi profesor, ºi aºa am ajuns la jur-nalism, crezând cã acesta era un mod de a-miexercita vocaþia literarã ºi, în plus, de a câºtigaun salariu din care sã pot trãi.

24

CUPRINS

Argument Patru secvenþe cu Mario Vargas Llosa / 5

Chipuri ale rãului

în lumea de astãzi

Scrisul a fost pentru mine esenþialmente legat de ideea de libertate / 17

Cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat în viaþã a fost sã învãþ sã citesc / 22

Sunt dovada vie cã «a scrie e un mod de atrãi». Eu trãiesc scriind / 27

Mã pot pierde complet în iluzie, adicã pot aboli timpul ºi spaþiul din jur ºi pot trãi în ficþiunea la care scriu / 35

97

Arta ºi literatura ne îngãduie sã fim primitivi ºi sãlbatici fãrã sã ieºim din civilizaþie / 38

Autorul poate fi sfânt sau demon, om cinstit sau derbedeu, un om

cu idei generoase ºi altruiste sau un egoist ºi un pervers / 47

Prefer romanele pe care le-am scris cu cea mai mare greutate,

care mi-au scos pãrul alb pe care îl am / 53

Dacã vrem sã ne pãstrãm optimismul, trebuie sã renunþãm la utopie / 59

Sã terminãm odatã cu vocaþia eºecului / 62

Puterea scoate la luminã tot ce au oamenii mai rãu în ei / 64

Rãdãcina psihologicã a comunismului / 69

Democraþia nu-i poate seduce pe intelectuali / 73

Poate cã orice grozãvie din istorie este mai întâi o utopie pusã pe hârtie / 81

98

De fiecare datã când oamenii au încercatsã construiascã o societate perfectã,

rezultatul a fost o hecatombã, Apocalipsa / 84

E nociv sã creezi o lume de sfinþi / 88

Viaþa nu-i fãcutã din cuvinte / 89

A crede cã literatura e responsabilã de tot ce merge rãu în lume înseamnã

a confunda efectul cu cauza / 93