1

Nu sunt Iisus Hristos

de Maria Manolescu (tel: 0723.353.449;

e-mail: mariapursisimplu@yahoo.com)

- draft 3 - Bucureşti, 24.08.2007

– inspirată după un caz real – – piesă dezvoltată în cadrul Royal Court International Residency 2007 –

PERSONAJELE: MIHAI , 12 ani MARIA , mama lui MIHAI, 28 de ani ANA, prostituată, 15 ani ILEANA , prostituată, 18 ani PREOTUL, CAMERAMANUL (jucaŃi de acelaşi actor) MUL łIME: Copii şi femei din România (opŃional)

SCENA I – 12 ani Un garaj în care locuieşte o familie săracă. O carcasă de maşină veche, separată cumva de restul spaŃiului de joc. Poate fi doar volanul, sau doar un scaun, important e să fie cât mai teatral şi să se înŃeleagă că pe vremuri a fost o maşină…De preferinŃă roşie. Maşina poate fi folosită în scopuri casnice (depozit de vase, pat, etc.) dar când o foloseşte Mihai ea are o funcŃie teatrală foarte puternică şi de aceea în aceste momente ne vom referi la ea ca “maşina de poveşti”. Un butoi cu apă. Un stâlp de susŃinere din lemn.

2

Mihai şi Ana intră în garaj. Ana, evident prostituată de cartier, se uită circumspect în jur. Mihai se aşază pe saltea. E fericit şi emoŃionat. ANA : Aici e casa ta? MIHAI : Da. Casa noastră. Şi a maşinii. ANA : Casele oamenilor au ferestre. Chiar şi în cartierul ăsta blestemat. Aici e garaj,

înŃelegi? Sau faci pe prostul? MIHAI : Pe noi maşina ne lasă să stăm cu ea. Maşinile sunt mai bune ca oamenii, aşa

zice mama. Zice că Dumnezeu iubeşte mai mult maşinile pentru că maşinile nu fac rău şi oamenii de asta sunt invidioşi. Şi sunt invidioşi şi pe noi, pentru că Dumnezeu ne iubeşte pe noi la fel de mult cât iubeşte maşina. Sau poate chiar mai mult. Dar tu nu eşti invidioasă. pauză. De asta îmi place de tine.

ANA : Da? Cât de mult îŃi place de mine? MIHAI : Aproape cât şi de mama. ANA : Lumea zice că mama ta e nebună. Aşa e? Sau face şi ea pe proasta? MIHAI : Maşinile sunt mai bune decât oamenii. Şi o să primesc maşina asta numai

pentru mine. Azi. De ziua mea. Nu eşti invidioasă, nu? ANA : Lumea zice că n-aveŃi bani nici de pâine. Mi-a zis Ileana să nu vin aici. Că sunt

singura ei fată. Că ea e ca sora mea mai mare şi fără ea n-am pe nimeni. Că trebuie să o ascult aşa cum…

MIHAI : Aşa cum eu o ascult pe mama. ANA : Că trebuie să caut clienŃi, nu să pierd timpul aiurea când ne merge aşa de rău.

Ce dracu caut io aici? MIHAI : Nu zi asta. ANA : Ce dracu am zis? MIHAI : Asta! Cuvântul ăsta. Mama zice că... ANA : Eu zic că ar trebui să mergi la şcoală ca să ai un viitor mai bun şi să pleci de

aici de unde toată lumea vrea să plece şi să poŃi să câştigi bani buni într-o bună zi.

MIHAI : Noi n-avem nevoie de bani buni. ANA : Şi atunci cu ce mă plăteşti? Auzi, de fapt de ce m-ai chemat?

3

MIHAI : Banii nu sunt buni şi noi ne descurcăm fără. Aşa zice mama. Dar mi-a zis să

nu zic asta la nimeni. Ca să nu fie invidioşi. Să nu-i zici că Ńi-am zis. ANA : Şi fără bani pe ce vrei să mă fuŃi? Crezi că dacă e ziua ta mă fuŃi gratis? Dacă e

ziua ta poŃi să minŃi? MIHAI : Mama zice că eu nu mint. Şi n-am zis că te… ANA : Fut. MIHAI : Asta. N-am zis asta. Am zis că e ziua mea şi te invit să îŃi dau tort. Pentru că

te cunosc pentru că te-am văzut afară în fiecare zi şi azi ai zis că Ńi-e foame. I-ai zis fetei ăleia…

ANA : Ileana. MIHAI : I-ai zis: “Mi-e aşa o foame că m-aş fute şi cu un boşorog Ńigan şi cu sifilis.”

Ai zis sau nu? Şi ce înseamnă sifilis? ANA : Înseamnă… Atunci ai tort? Pentru că la televizor apar tot timpul fete violate.

Că le păcălesc oamenii necunoscuŃi că le dau tort şi le prind şi le violează gratis şi le omoară. Şi băieŃii păŃesc asta. Aşa că să nu vorbeşti cu necunoscuŃi şi să nu-i aduci acasă. Ştii asta? Nu ştii, că n-ai nici televizor şi nici la şcoală nu mergi. Nimic nu ştii.

MIHAI : Ştiu tot ce trebuie să ştiu şi ştiu că ştiu tot. Şi în plus de asta pe tine te

cunosc. ANA : Da? Şi ce ştii despre mine? pauză. În afară de că nu sunt invidioasă. pauză. Zi,

ai tort sau nu? MIHAI : E ziua mea. Cred. Mama nu mi-a zis nimic. Dar am aflat. ANA : Nu te mai cred. Şi miroase urât aici. Mă întorc afară, mă aşteaptă Ileana, dacă

nici azi nu găsesc un client o să fie rău. O să rămân pe drumuri. Nu, sunt deja pe drumuri. Dar o să mă dea afară pentru că aici poŃi să fii dat afară şi de pe drumuri şi atunci o să rămân singură. Azi e ultima şansă să fac rost de bani. Aşa mi-a zis. Aşa că plec. Şi tu ai face bine să mergi la şcoală. Oricum aici e la fel de rău ca pe stradă.

MIHAI : Eşti invidioasă. ANA : Nu. Dar am crezut că… ai tort. MIHAI : Am. O să am. Eu nu mint. Şi dacă te dă afară... dacă stai cu mine nu mai eşti

singură. ANA : Şi… chiar e ziua ta?

4

MIHAI : Da. Uite. Am găsit asta. Certi… Cer-ti-fu… Numele de familie: Ionescu. Prenumele: Mihai. Ăsta sunt eu. Mihai de la Michael. Michael Schumacher. O să mă fac pilot de curse. După ce primesc maşina. Io pot să mă fac ce vreau.

ANA : Serios? Eu am vrut să mă fac doctoriŃă. Când eram mică. MIHAI : Uite, data naşterii: 9 august 1992. ANA : Azi. MIHAI : Vezi? Am… 10… ? ANA : 12 ani. Ar trebui să mergi la şcoală. Nu prea ştii să citeşti. Şi să socoteşti. Când

o să ai bani o să trebuiască să socoteşti. MIHAI : Uite: tatăl – ne-cu-nos-cut. Scrie sau nu scrie “necunoscut”? ANA : N-ar trebui să vin în casele necunoscuŃilor. Care n-au nici tort. MIHAI : Tata e necunoscut pentru că stă sus în cer. ANA : A murit? L-a omorât cineva? L-au dat la televizor? Ileana zice că ai murit

degeaba dacă nu te dă la televizor. Şi când cineva moare la televizor, dacă moare într-un accident teribil sau o crimă oribilă-oribilă, şi dacă familia e săracă, atunci e bine pentru că familia primeşte bani de la stat. Statul se uită la televizor toată ziua, ca să ştie pe cine trebuie să salveze. Tatăl tău a fost dat la televizor?

MIHAI : Cred că da. Eu n-am văzut. Dar ştiu că de tata a auzit toată lumea. ANA : Atunci a apărut la televizor. Atunci aveŃi bani de la stat. AveŃi, nu? MIHAI : Noi n-avem nevoie de bani. Noi avem perle. ANA : Perle?! MIHAI : Da. Mama are perle. ANA : Perle… adevărate? MIHAI : Da. ANA : Nu cred! Şi… Unde sunt? MIHAI : N-am voie să zic. Ştii, n-am voie nici să vorbesc cu străinii sau să-i aduc

aici. Dar m-am gândit că azi e ziua mea şi poate mama n-o să se supere că te-am invitat. Dacă îi zic că tu eşti… aşa… ca un cadou.

ANA : Cadourile sunt pe gratis, eu nu. Şi mama ta unde e acum? După tort?

5

MIHAI : Da. Adică nu. Tortul îl fac eu. ANA : Dacă vrei, te ajut. Dacă te ajut îmi arăŃi perlele? MIHAI: Bine… dar nu trebuie să mă ajuŃi. Îl fac singur. Închide ochii. ANA : De ce? MIHAI : Ca să fac tortul. ANA : Ascultă. Te-a pus cineva să mă chemi aici? Să mă legi? Să… Nu vreau să apar

la televizor. Sau pe Internet. Am auzit de filme cu violuri şi crime, şi… Nu! CredeŃi că sunt proastă, nu?

MIHAI : Nu. Nu eşti proastă. Eşti frumoasă. Bine. Nu trebuie să închizi ochii. PoŃi să

te uiŃi la mine. Încearcă să “facă o minune”. ANA : Ce faci? MIHAI : O minune. Tort. ANA : Aha. Ok. O minune. Am înŃeles. Şi… ai mai făcut minuni până acum? MIHAI : Nu. Asta e prima. Pentru tine. ANA : Aha. MulŃumesc. Şi de unde ştii că poŃi să faci minuni? MIHAI : Mama mi-a zis. Trebuie doar să mă rog tare tare şi… ANA : Ok. Ştii ce? Lasă tortul. Şi eu pot să-Ńi arăt o minune. Vrei? MIHAI : Nu ştiu. ANA : Ai văzut vreodată o femeie… dezbrăcată? MIHAI : Nu. Dar nu am voie. Aşa ceva e… e un păcat. Mai bine fac tort, ce zici? ANA : Ascultă. Ai 12 ani. Ar trebui să ştii cum arată o femeie. Ar trebui să te fuŃi. Ar

trebui să fie minunat să te fuŃi. Ca o minune. Uneori mă doare. Mai ales când ei mă bat. Şi aproape toŃi mă bat şi pleacă fără să plătească. Dar ei par mulŃumiŃi. Par fericiŃi. Le place să mă vadă dezbrăcată. Cred că pentru că sunt frumoasă.

MIHAI : Eşti. Şi cu haine eşti frumoasă. ANA : Şi chiar înainte să mă bată, chiar în momentul ăla în care termină, văd pe faŃa

lor – chiar şi la cei mai răi – văd pe faŃa lor că li se întâmplă o minune.

6

Se apropie de el. ANA : Vrei să-Ńi arăt? MIHAI : Nu. ANA : Ai zis că nu minŃi. Ai minŃit când ai zis că nu minŃi. Pentru că tocmai ai minŃit.

Vrei să-Ńi arăt? MIHAI : Da. Dar mama a zis… ANA : Ai 12 ani. Eşti mare. Trebuie să vezi. Trebuie să ştii. E cea mai minunată

minune din lume. Sânii. Şoldurile. Fesele. Coapsele. Pizda. O să-Ńi arăt iar tu o să-mi dai o perlă pentru fiecare. Vrei?

MIHAI : … ANA : Fără minciuni – vrei? MIHAI : Da. ANA : Bine. (pe următoarele replici îşi dă jos hainele uşor. Până la sfârşitul replicii

rămâne în chiloŃi şi sutien) Sânii. Doi sâni. Două perle. Picioarele… patru perle. Fesele… şase perle. Coapsele. Şoldurile. 10 perle.

MIHAI : 15. ANA : Nu. Şase şi cu patru… MIHAI : Am pus de la mine. Pentru că eşti frumoasă. Ana a rămas în chiloŃi şi sutien. …în garaj intră brusc Maria. Are un vraf de scânduri lungi şi un topor. MARIA : E una afară. Se uita aşa la mine… E invidioasă. (strigându-l pe băiat):

Iisus! ANA (văzând toporul): Iisuse… MIHAI (cu o atitudine brusc modificată în prezenŃa mamei lui): Da. Sunt aici. MARIA : (o vede pe Ana şi se panichează – e prima dată când un străin e în casa lor)

Ce… Cine… (lui Mihai) łi-am zis să nu vorbeşti cu străini. łi-am zis să nu-i aduci aici. E una şi afară. Se uita la mine ciudat. łi-am zis că oamenii sunt răi.

ANA : Eu… tocmai plecam. MIHAI : E ziua mea. Şi ea nu e rea. Şi ea ştie să facă minuni, mami. (Anei) Hai.

Arată-i.

7

MARIA : Oamenii sunt atât de răi. De câte ori nu Ńi-am zis? ANA : Eu vroiam doar… 12 ani e o vârstă la care… Şi dacă nici la şcoală nu merge şi

n-are nici televizor… m-am gândit că… Şi e şi ziua lui… MARIA : Dar pe noi nu ne atinge asta, răutatea oamenilor. Oamenii vor face lucruri şi

mai rele. (Lui Mihai) Şi Ńi-am zis să nu vorbeşti de minuni. Vrei să te ia? Vrei să ne despartă?

ANA (lui Mihai, strângându-şi hainele): Deci La MulŃi Ani, şi… MIHAI : Dar ai zis că-mi arăŃi. Ai minŃit? Altfel n-o să-Ńi dau perlele. MARIA: I-ai zis de perle? MIHAI : Da. Şi i-am promis că-i dau. 10 perle. ANA : 15. Pentru că sunt frumoasă. MIHAI : (Mariei) Te rog să plângi. MARIA : Nu vreau să plâng. Sunt foarte fericită. Şi n-am nici o perlă. (Anei) Şi vreau

să pleci. MIHAI : Ai zis că poŃi să plângi cu perle. Ai zis că poŃi să plângi cu perle în loc de

lacrimi şi că asta e dovada că eşti Fecioara Maria. Aşa zic preoŃii despre Fecioara Maria. Aşa ai zis despre tine.

ANA : Stai puŃin. Plângi cu perle? Vă bateŃi joc de mine? Am crezut că… MARIA: Ce-ai crezut? Nu trebuie să crezi nimic. Afară de Dumnezeu. Îmbracă-te şi

pleacă. ANA : Nu. Trebuie să mă plăteşti. Băiatul tău m-a chemat aici. Şi nu ştiu dacă eşti

nebună sau numai faci pe nebuna, dar trebuie să mă plăteşti. Cu perle sau cu bani sau cu vrei tu. Aşa că nu plec.

Ana se aşază hotărâtă. Mihai se bucură. Maria e nesigură, nu ştie ce să facă. E un moment de pauză tensionată între ei. Apoi Maria începe să taie scândurile şi să bată cuie. Ana se uită cu frică la topor. MARIA : Oamenii întotdeauna înŃeleg prea târziu. Am spus asta acum 2000 de ani şi

uite, n-au învăŃat nimic. ANA (se întoarce din drum): Apropo de învăŃat… n-ar trebui să-l daŃi la şcoală?

Pentru că pare deştept. (lui Mihai) Tu de ce nu zici nimic? MIHAI : Mama zice că…

8

MARIA : Singurul lucru care mă întristează e că trebuie să se repete. Maria a terminat de pregătit o scândură şi o bate pe stâlpul de lemn din mijlocul garajului, rezultând o cruce imensă. ANA : O cruce!? Eşti cam freaky. Dar tot nu plec. Banii. Perlele. Ce vrei tu. MARIA : (vorbeşte cumva singură, “în filmul ei”, f ără să-i răspundă direct Anei) I-

am spus Lui: am făcut asta o dată. De ce trebuie să trecem iar prin toată treaba asta neplăcută? I-am spus: e doar un copil!

ANA : Nu mai e un copil. Am văzut cum se uita la mine. Şi asta costă, aşa că aştept. MARIA : (la fel de autist) I-am zis că fiul meu a fost răstignit o dată şi că nu ştiu

sincer – aşa I-am zis, nu te supăra Doamne, dar nu ştiu sincer – dacă mai pot să trec o dată prin asta. Şi ştii ce mi-a zis? Mi-a zis că sunt păcătoasă că mă îndoiesc de cuvântul lui.

ANA : Auzi… Ce vrei să faci cu crucea asta? MARIA : (la fel, continuându-şi “filmul”) Mi-a zis că va fi aşa cum va fi şi bine va fi

aşa cum va fi. Şi că dintre toŃi nu se aştepta ca tocmai eu să mă îndoiesc. (se întoarce spre Ana) Şi atunci te întreb. Dacă asta e voia Lui, dacă el mi-a zis să nu mă îndoiesc, atunci cum vii tu aici ca să faci lucruri murdare? Ca să-mi ispiteşti fiul? Ca să lucrezi pentru Diavol?

ANA : Hei… MIHAI : Mami, dar ea nu e invidioasă… MARIA : Tu să taci. Din cauza ta e aici. łi-am zis că oamenii sunt răi. Acum n-o să

ne lase în pace. Acum n-o să mai fim niciodată singuri. Acum o să vină şi o să te răstignească. Sau şi mai rău: o să mi te ia.

ANA : Ascultă. E ziua băiatului. Nu crezi măcar că ar trebui să primească ceva? Afară

de o cruce pe care să fie răstignit. Ceva ce-şi doresc băieŃii de ziua lor? Un calculator…

MIHAI : Maşina. ANA : Maşina. O minge de fotbal. O pizdă. MARIA ridică toporul spre ea. MARIA : Ieşi drace. ANA : Pizdă. MARIA : 7 draci!

9

ANA : O să zic asta până-mi dai banii. Pizdă! MARIA (ridicând toporul): Doamne… MIHAI : FRÂNĂ! CELE 2 FEMEI ÎNCREMENESC ÎN POZIłII. MIHAI SE DUCE ÎN MA ŞINA DE POVEŞTI. MIHAI : Mama crede că sunt Iisus Hristos. De aia e aşa. Sau e aşa şi de aia crede că

sunt. Nu ştiu sigur. Dar sigur nu sunt Iisus Hristos. Şi nici nu vreau să fiu. Eu vreau să fiu Michael Schumacher. Dacă chiar aş putea să fac minuni aşa cum crede mama, aş merge la şcoală, şi aş închide ochii lui Ana şi aş face să apară un tort, şi m-aş face să fiu Michael Schumacher. Dar nu pot. Pot numai să opresc timpul pe loc. Cu frână. Uite:

Mihai iese din maşină şi se reia demonstrativ porŃinea: ANA : Pizdă! MARIA (ridicând toporul): Doamne… MIHAI : FRÂNĂ! Cele 2 femei încremenesc iar în poziŃii, Mihai se urcă iar în maşină şi îşi continuă explicaŃia. MIHAI : Pot să opresc timpul oricât vreau eu. Şi îmi spun poveşti ca să adorm.

Poveşti pe care le ştiu de la mama. Poveşti frumoase în capul meu. Dar asta nu schimbă timpul, pentru că atunci când el porneşte la loc lucrurile se întâmplă la fel cum au început şi altfel decât în poveştile mele.

MIHAI IESE DEMONSTRATIV DIN MAŞINĂ, sau în orice caz e nevoie de un semn vizibil pentru “frână” şi altul pentru “back to reality”. CELE DOUĂ FEMEI ÎŞI REIAU CONFLICTUL, MARIA APROPIINDU-SE CU TOPORUL. ANA : Pizdă, pizdă, pizdă! MARIA : 7 mii de draci! ANA : Pizdă, pizdă, pizdă, pizdă! MARIA : 7 mii de mii draci! ANA : Pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă! MARIA : 7 mii de mii de mii de draci!

10

ANA : …cu pizdă! MIHAI : FRÂNĂ! CELE 2 FEMEI ÎNCREMENESC IAR ÎN POZIłII. Mihai urcă iar în maşina de poveşti. MIHAI : E ca şi cum aş fi Schumacher al poveştilor. Dar pot să merg numai în

marşarier. Numai poveşti care au fost şi pe care le ştiu de la mama. Şi acum o să-mi zic o poveste care a fost. Povestea lui mama. Marşarier!

SCENA II – POVESTEA 1, CU BUNAVESTIRE

Lumina se schimbă şi Mihai porneşte “maşina” de poveşti. Ana iese mecanic din scenă. Maria lasă toporul şi îngenunchează în faŃa crucii. MIHAI : A fost odată ca niciodată o fată pe care o chema Maria şi ea trăia în

România, care era łara lui Doamne-Doamne pentru că aici erau oameni buni şi darnici şi credincioşi. Şi ea nu avea nici mămică şi nici tătic. Şi pentru asta stătea la orfelinat. Dar la orfelinat era bine pentru că în România orfelinatele sunt ca nişte palate frumoase pentru că România este łara lui Doamne-Doamne. Aşa că Maria îi mulŃumea mereu lui Doamne-Doamne pentru că trăieşte într-un orfelinat care este un palat aşa de frumos şi care este într-o Ńară aşa de plăcută Lui.

În spatele Mariei apare Preotul. E gras şi mănâncă tot timpul, şi i se scurge sos pe bărbie. MIHAI : Şi pentru că Doamne-Doamne i-a auzit rugăciunile, atunci a trimis un Înger

care era frumos şi strălucitor ca şi cum ar fi fost uns cu miruri şi cu raze de soare.

Preotul mănâncă şi râgâie, plescăie, grohăie. MIHAI : Şi Îngerul avea un glas aşa de frumos că Maria s-a cutremurat de bucurie şi

de fericire şi de binecuvântare. Şi Maria i s-a spovedit lui. Preotul se apropie de Maria şi îşi ridică sutana deasupra ei, acoperindu-i capul, aşa cum se face la spovedania ortodoxă. Îşi mişcă pelvisul cu satisfacŃie, fără să se oprească din mâncat. MIHAI : Şi Îngerul i-a arătat Mariei, fără cuvinte, toate minunile Raiului. Preotul e nemulŃumit de prestaŃie. PREOTUL : Pizdă!

11

MIHAI : Şi Maria se simŃea nevrednică. Preotul o împinge pe Maria. MIHAI : Şi atunci Îngerul a vrut să-i arate pentru ce a fost trimis. Şi i-a spus să-şi

întoarcă faŃa către Dumnezeu. Preotul o întoarce pe Maria cu spatele la el, o aşază în patru labe şi o violează bland, apucând-o de păr ca să-i ridice faŃa “către Dumnezeu”. MIHAI : Şi Îngerul i-a spus Mariei că e neprihănită. PREOTUL : Neprihănită ai fost, neprihănită vei fi, şi neprihănită vei rămâne. MIHAI: Şi că nimeni nu se va îndoi de asta iar dacă se va îndoi urât va fi de

Dumnezeu. PREOTUL : Te îndoieşti? MIHAI : Şi Maria nu s-a îndoit. Şi a stat smerită în faŃa îngerului şi a aflat tot ce era

de aflat şi a văzut tot ce era de văzut şi a făcut tot ce era de făcut ca peste nouă luni să poată să-l nască pe fiul lui Dumnezeu.

Preotul pleacă şi Maria începe să plângă încet. MIHAI : Şi a ştiut în inima ei că atunci când fiul Domnului se va naşte, ea nu va mai

plânge până la sfârşitul veacurilor. Aşa că acum a plâns ultima-ultima dată. De fericire. Aşa zice Maria. Mama. Şi asta este cea mai frumoasă poveste din lume.

SCENA III – PRIMA MINUNE Mihai iese din maşină. Maria e în poziŃia iniŃială, Ńinând în mână toporul plin de sânge. Ana e moartă pe jos, într-o baltă de sânge. MARIA : …fix 7 mii de draci avea! I-am numărat pe toŃi. MIHAI : Mamă… Cum ai putut să… MARIA : Să cinsteşti pe mama ta! MIHAI : Bine, dar… ea nu era invidioasă… Şi în plus de asta… e ziua mea!

12

MARIA : Ziua ta e de Crăciun. Asta ştie orice tâmpit. łi-am zis să citeşti Biblia! Ai citit?

MIHAI : Mamă… o să te bage la închisoare. MARIA : Asta e. Pe tine o să te răstignească. De asta ai nevoie de mine. Să te apăr.

De oameni ca ea. De TOłI oamenii. MIHAI : Dar… Să nu ucizi? MARIA : N-am ucis nimic. I-am scos doar dracii. Acum e fericită şi e în Rai şi cântă

cu îngerii. Cu îngerul meu. Apare preotul, cu aripi de înger, care cântă deasupra Anei. Ana cântă cu el. “Ave Maria”. MIHAI : Măcar dacă ai plânge! MARIA : De ce să plâng dacă e fericită? Dacă sunt fericită? MIHAI : Pentru ca să faci perle, cum ai zis. Pentru ca să-mi cumperi tort. Pentru că e

ziua mea. Şi pentru ca să mituim poliŃiştii. Să nu te bage la pârnaie. MARIA : De unde ai învăŃat asta? łi-am zis să nu vorbeşti cu necunoscuŃi! Ea Ńi-a zis

asta, nu? Oamenii sunt atât de răi! MIHAI (îşi face curaj): Mamă… ea mi-a zis că eşti nebună. Şi că ar trebui să mă fut. MARIA : Şi vor face lucruri şi mai… ce-ai zis? MIHAI (mai sigur pe el): Mamă… eu cred că sigur nu sunt Iisus Hristos. MARIA : Sigur că eşti. Te vor răstigni, o să vezi. Dacă nu eşti cuminte şi vorbeşti cu

alŃi oameni. MIHAI (şi mai sigur pe el): Şi vreau maşina numai pentru mine. De ziua mea. MARIA (uşor speriată de hotărârea lui): De Crăciun. Dacă eşti un Iisus cuminte. MIHAI (cu toată respiraŃia rămasă): Şi vreau să merg la şcoală. MARIA : N-ai nevoie să mergi la şcoală. Trebuie doar să citeşti Biblia. Trebuie doar

să fii aici cu mine. Şi să te păzeşti de oameni. Pentru că ei nu învaŃă nimic. Pentru că de două mii de ani ei merg într-una la şcoală şi n-au învăŃat nimic. Şi noi trebuie să ne gândim bine şi să ne ascundem pentru că dacă oamenii află că tu eşti Iisus, atunci vor face exact ca data trecută şi te vor…

MIHAI : Iar nu mă bagi în seamă. Mamă! Nu mai vreau să fiu Iisus. MARIA : Sigur că vrei.

13

MIHAI : Nu. MARIA : Nu mă contrazice. Şi ar trebui să fii mai recunoscător. CâŃi copii n-ar vrea

să fie Iisus? MIHAI : Eu nu. Eu vreau… vroiam… să mă f(ut)… Eu vroiam… vreau să fiu

Michael Schumacher. MARIA : Altu care te-a ispitit? Îşi ia toporul. MIHAI : Ce faci? MARIA : Mă duc să scot dracii din el. Să te lase în pace. Cum ai zis că-l cheamă? MIHAI : Michael Schumacher. Dacă-l omori, te zic. Şi te bagă la pârnaie. Şi n-o să

mă mai vezi niciodată. MARIA : Oamenii sunt atât de răi. MIHAI : Şi atunci când n-o să mai fii aici o să pot în sfârşit să mă fac Michael

Scumacher. M-auzi? MARIA : Şi vor face lucruri şi mai rele. MIHAI : M-auzi? O să plec chiar acum să mă fac Schumacher. MARIA : Da? Şi eu o să-l găsesc înaintea ta şi o să scot toŃi dracii din el! MIHAI : Da? Şi eu… şi eu o să-l înviu! Dacă chiar sunt Iisus! Se uită unul la altul. Se uită la Ana. MIHAI (cu speranŃă că poate s-o învie pe Ana): Mamă… chiar crezi că sunt Iisus? MARIA : Da. MIHAI : Mamă, te cred. MARIA : Îmi pare rău că i-am făcut asta. Cred că... cred că sunt păcătoasă, nu? MIHAI : Nu. Tu eşti mama mea şi eu sunt Iisus şi o s-o înviu la loc şi totul o să fie

bine, da? MARIA : Şi atunci să nu mai fiu tristă? MIHAI : Nu. Nu vreau să fii tristă.

14

MARIA : Nu vrei să plâng? MIHAI : Nu. Nu vreau să plângi niciodată pentru că te iubesc. MARIA : Nici ca să fac perle? MIHAI : Nici. MARIA : Nici dacă cu perlele îŃi iau tort? MIHAI : Nici. MARIA : Şi nu mai vrei să fii Schumacher? MIHAI : Nu. Vreau să fiu Iisus. MARIA : E aşa cum a zis Îngerul. Şi am ştiut în inima mea că atunci când fiul

Domnului se va naşte, eu nu voi mai plânge niciodată. MIHAI : Atunci pot? MARIA : Ce? MIHAI : S-o înviu. Pot? MARIA : Tu poŃi orice. MIHAI : Dar pot? Adică mă laşi? Adică n-o să zici iar că are draci? Pentru că nu ştiu

dacă pot s-o înviu în fiecare zi. MARIA : Sigur că poŃi. Hai. MIHAI : Poate ar fi bine să încerc întâi o minune mai mică? Să fac un tort? MARIA : Nu. Să nu-Ńi foloseşti minunile pentru tine. Asta e ispită. De câte ori nu Ńi-

am zis asta? MIHAI : De catralioane. Nici de ziua mea? Nici dacă îi dau şi ei tort? Şi Ńie? MARIA : Nici. Haide. MIHAI : Nu sunt sigur că ştiu cum. MARIA : N-ai citit Biblia? De câte ori nu Ńi-am zis să... Se aude o bătaie putenică în uşa garajului. ILEANA (off): Ana? Ana, eşti aici? Ana, dacă pierzi vremea şi nu faci rost de bani, te

omor.

15

MIHAI : Mamă... O s-o găsească şi o să te bage la pârnaie... ILEANA (off): E cineva? MIHAI (tare, Ilenei): Da! MARIA (în şoaptă lui Mihai): Taci! MIHAI : Ai zis că eu nu mint! MARIA (se panichează): Oamenii sunt răi. Oamenii sunt răi. ILEANA (off): Îmi trebuie fata. Acum! Timpul înseamnă bani! Ana – dacă te ascunzi

de mine... dacă eşti în cârdăşie cu ei... te omor! Sparg uşa! Încep să număr... 3... 2... 1... Curvă! Curvă nerecunoscătoare! Te omor! Te dau afară! (pauză) Ana, eşti bine? Scumpa mea! Dacă i-aŃi făcut ceva... Dacă i-aŃi făcut felul... Tot îmi vreau banii! Banii pentru ce i-aŃi făcut. Tariful ŞI despăgubirea! Alfel... chem poliŃia!

MARIA : Şi vor face lucruri... ILEANA (off): Banii sau curva sau... ştiu! Chem TELEVIZIUNEA! (începe să

numere iar ameninŃător) 5... 4... 3... MARIA: ...Lucruri şi mai rele. MIHAI : Mami... MARIA : Rele de tot! ILEANA : (numără cât poate de ameninŃător) 10... 9... 8... Ok. Asta e. Chem

televiziunea ACUM! MIHAI : Mami, ajută-mă. S-o înviem. Vine televiziunea. MARIA : Acum o să înceapă să vină oamenii. Numai din cauza ei. Nu merită s-o

învii. MIHAI: Dacă n-o învii o să te ia la pârnaie. O să ne despartă. Vrei asta? MARIA : Aşa e. Oamenii sunt invidioşi. MIHAI (cadavrului Anei): Învie! Învie! Învie! MARIA : Cred că... Cred că trebuie să pui mâna pe ea! MIHAI (cadavrului): Hai, te rog io să învii! MARIA : Nu te uita la ea, e aproape dezbrăcată!

16

MIHAI (cadavrului): Uite, dacă învii îŃi dau tort. Fac o minune mai mică şi fac un tort pentru tine.

MARIA : N-ai voie! MIHAI (cadavrului): Plus că trebuie să învii ca să-mi arăŃi. Sau ai minŃit? MARIA : Şi nu-i pune mâna acolo! MIHAI : (îşi ia mâna de pe Ana) Dacă ştii tu aşa de bine... MARIA : Bine, bine, fă cum ştii! MIHAI : Poate dacă îi fac respiraŃie gură la gură? MARIA : Nu! Cred... Cred că ar trebui să spui ceva. Ceva important. Sau ca în Biblie.

Cum ar fi „Scoală-te şi umblă”. MIHAI : Scoală-te... Mamă, se întâmplă ceva cu mine. Când mă uit la ea. Când pun

mâna pe ea. Ceva ciudat care mă sperie. MARIA : Adică cum? MIHAI : Adică... Ca atunci când a început să-mi arate. Ca şi cum se întâmplă ceva în

mine care nu Ńine de mine şi eu nu vreau şi totuşi vreau pentru că îmi place şi mai ales pentru că simt că asta nu e tot şi că ar putea să-mi placă şi mai tare. Acolo jos.

MARIA : Te ispiteşte. Las-o aşa. Nu merită s-o învii. MIHAI : Păi ai zis că pot. Că-Ńi pare rău. Şi vine televiziunea... Şi te bagă la pârnaie.

PoŃi să plângi repede nişte perle? Să-i mituim pe poliŃişti? PoŃi? MARIA : Nu ştiu... Nu pot să plâng. Sunt foarte fericită. MIHAI : Dar o să ne despartă! MARIA : O să fugim! MIHAI : Ca atunci? Ca în povestea cu fuga? MARIA : Da. Ca în poveste. Şi atunci oamenii făceau lucruri rele. MIHAI : Ascultă-mă! Fugim cu maşina? Repede-repede ca Michael Scumacher? MARIA : Şi acum o să facă lucruri şi mai rele. Da, da! Bătăi în uşă.

17

ILEANA (off): DeschideŃi! DaŃi-mi banii! Adică vreau să zic curva. Adică fata. Adică şi fata şi banii. Am adus televiziunea!

MIHAI : Mamă, io fug. Şi o iau cu mine. Poate învie mai târziu, pe drum. Vii? MARIA : Rele de tot. Mihai o îmbracă pe Ana şi o trage cu el în maşină. Uşa garajului e spartă şi un reflector inundă spaŃiul. ILEANA (off): Gata. Am adus TELEVI… MIHAI : FRÂNĂ! Maria rămâne încremenită. La fel Ileana şi Televiziunea – adică Cameramanul. Mihai urcă în maşina de poveşti. MIHAI : O să-mi zic povestea cu fuga. Să adorm şi să nu văd televiziunea. Şi când o

ia pe mama. Şi dacă chiar sunt Iisus şi zic povestea şi îmi doresc tare-tare poate că o să rămân acolo în poveste. Să rămân mic şi să nu ştiu nimic. Nici că a murit Ana şi nici ce a vrut Ana să-mi arate.

SCENA IV – POVESTEA 2, CU FUGA

MIHAI : Povestea cu fuga: MIHAI : Şi când era să se nască copilul lui Doamne Doamne, a aflat Irod împărat,

care nu vroia ca în palatul lui cel frumos care era orfelinatul să fie cineva mai… (nu găseşte cuvântul serios din versiunea mamei, aşa că improvizează) cineva mai… tare ca el. Şi vroia să omoare copilul cel tare. Pe mine. Şi atunci Maria a fugit din palatul ca un orfelinat.

Maria, cu o burtă mare, se chinuie să nască. Apare preotul, cu un cuŃit imens. Poartă coroană, ca regele Irod. Maria fuge, chinuindu-se să mai Ńină copilul în ea. Toată mişcarea poate fi pe repede înainte, ca într-un film mut (ideal ar fi să arate cât mai naiv şi mai comic). MIHAI : Şi a vrut Maria să caute ajutor la televiziune şi să spună adevărul despre ce a

vrut să facă Irod. Dar televiziunea vroia să-l ia pe copilul lui Doamne-Doamne şi să-l Ńină o vreme la ea, ca să-l arate la toată lumea şi să-l vadă statul şi să-i dea bani. Şi Maria nu vroia să le dea copilul nici măcar un pic.

Preotul se schimbă la vedere, transformându-se în cameraman. Acum, pe lângă aripi şi coroană are şi camera de filmat, şi arată ca un hibrid al autorităŃilor. Scoate un forceps şi vrea să scoată copilul. Maria se sperie de el şi fuge.

18

MIHAI : Şi aşa a ştiut Maria că şi televiziunea e rea. Şi a fugit şi de la televiziune. Şi

n-a mai vrut să vadă niciodată alŃi oameni. Şi a vrut să-l Ńină pe Iisus – pe mine – numai pentru ea.

Sosirea în garaj. MIHAI : Şi atunci a venit Maria în garajul maşinii. Scena nativităŃii, cu maşina luminând prin faruri şi scoŃând aburi pe sub capotă. MIHAI : Şi maşina i-a dat lumină din ochii ei şi căldură din nasul ei şi Maria l-a

născut pe Iisus. Pe mine. Şi au trăit, adică am trăit fericiŃi şi iubiŃi de Doamne-Doamne până când a venit din nou televiziunea.

SCENA V – TELEVIZIUNEA

Mihai iese din maşină. Maria şi Ileana stau sub lumina unui reflector, în timp ce cameramanul le filmează. MARIA (îl vede pe Mihai şi îşi ascunde surpriza neplăcută că băiatul se arată

străinilor) : Ah, fiul meu! Unde ai fost? Uite, a venit televiziunea! Eu le-am spus: să plece, noi nu avem nimic de ascuns! Nu-i aşa?

MIHAI : Eu nu mint. ILEANA : Bravo. I-am spus tipului de la televiziune – Ana a intrat aici, cu tine. Şi

acum nu e nicăieri. Şi mama ta fiind nebună… MARIA : Vă rog. Vă rog să nu lăsaŃi televiziunea să mi-l ia. CAMARAMANUL : Nu, greşiŃi, eu nu pot să-l iau… Eu am venit pentru o crimă…

(spre Ileana) Doamna a zis că e o crimă… (Ilenei) Sigur e aici? MARIA : Vă rog să nu-l luaŃi. Pentru că fiul meu… nici măcar nu poate să facă

minuni. Arată-le că nu poŃi. (Ilenei şi Operatorului) Vă rog. ILEANA : Se vede că e nebună, sau nu? Alo, tipu cu camera! Filmează crucea asta!

Ca la nebuni… MARIA : (ascunzându-l pe Mihai în spatele ei, încearcă să-l împingă spre maşină)

Da. Deci noi nu avem nimic de ascuns. Deci crucea asta este crucea cu care oamenii au făcut rele…

ILEANA (cameramanului): Tu auzi? Nu zici nimic? Halal bărbat. La futut…

19

MARIA : Şi vor face… Ce-ai zis?! ILEANA (cameramanului): …vă-nghesuiŃi toŃi. La futut gratis. Şi la bătut gratis. Da

când e să apăraŃi o femeie… Care poate să fie chiar şi ucisă… Spune ceva! CAMERAMANUL : No comment. Eu… ar trebui să fiu obiectiv. Eu… ar trebui să

plec. Pentru că ăsta nu e un subiect. Asta e o nebunie… ILEANA : Da, o nebunie. Dar o nebunie cu crime şi sex. Adică cu bani. MIHAI : Noi n-avem nevoie de bani… Noi avem perle… MARIA : Taci. Vrei să te ia televiziunea? CAMERAMANUL : Nu, nu, greşiŃi, eu nu pot să-l iau. Eu nu mă implic. Eu… no

comment. Eu ar trebui să plec. ILEANA : (în şoaptă, Cameramanului) Lasă camera aici! Aici e vorba de crimă şi

sex. De perle. De bani. (la cameră, demonstrativ) VedeŃi, oameni buni? Nebună în toată regula! Şi bărbaŃii – varză. Zero. Chiar şi ăştia de la televiziune. Mie nu mi-e frică de adevăr! (lui Mihai) Unde e Ana?

MIHAI : Păi… mama zice că… ILEANA : Las-o pe mă-ta. Ai futut-o sau nu pe Ana? MARIA (se ridică cu calm): 7 draci! ILEANA : Da. Ana e cam proastă, da are draci în cur… Vă vede la televizor. Totul se

plăteşte. Şi dacă eşti nebun şi dacă eşti bărbat, în faŃa mea toŃi sunt egali: toŃi tre să plătească! Banii sau curva! Altfel… dacă arătăm la televizor mizeria asta… s-ar putea să-Ńi ia băiatul.

MARIA (pune mâna pe topor): 7 mii de draci! MIHAI : Mamă… Ai promis. MARIA & ILEANA : Ce?! MIHAI : Că nu mai… scoŃi draci. MARIA : Tu du-te în maşină şi spune-Ńi o poveste! MIHAI : Nu! MARIA : Ba da. PoŃi să stai cât vrei în maşină. PoŃi să-Ńi spui câte poveşti vrei tu. Şi

primul Iisus zicea poveşti. Poveşti cu tâlc. ILEANA : Iisus?! Adică tu crezi că el e… Iisus?! VedeŃi? Nebuni! Dar să plătească!

(cameramanului) Unde te holbezi?! Îmi filmai curu?!

20

CAMERAMANUL : (pe pilot automat) No comment. (îşi revine) Încerc să înŃeleg…

Să-mi dau seama ce se întâmplă aici. Obiectiv. Obiectiv vorbind. ILEANA : Curul meu nu e gratis – ăsta e un lucru obiectiv. Curul meu e irezistibil – la

fel de obiectiv. Păcat că nu vine nimeni în cartierul ăsta blestemat. Dar poate că dacă apărem la televizor… Poate că lumea o să vină aici… pentru curul meu, sau pentru… pentru…

CAMERAMANUL (Mariei): Iisus? / Crezi că el e Iisus? ILEANA (are o revelaŃie): Pentru Iisus! / O să vină pentru Iisus!!! CAMERAMANUL: (lui Mihai) Vrei să spui… vrei să spui că tu eşti… că tu crezi că

eşti… că mama ta crede că eşti Iisus? MIHAI: Aşa crede mama. Dar eu… MARIA : Ai auzit cum zice nenea… /(no comment…) ILEANA ŞI CAMERAMANUL (întrerupând-o brusc pe Maria, ca s-o facă să

tacă): No comment! CAMERAMANUL (lui Mihai): Şi tu… tu vrei să fii… Iisus?

ILEANA (excitată de idee): Sigur că vrea! Imaginează-Ńi câŃi oameni vor veni aici!

Fete tinere şi disperate! BărbaŃi în căutare de… Iisus. Adică de speranŃă. De iubire. De… fete tinere şi disperate! Sigur că vrea să fie Iisus! Nu?

MIHAI : Eu… nu mint. Eu vreau să f(ut)… eu vroiam să fiu Michael Scumacher. ILEANA : Nu! Nu, tu eşti Iisus. E… mi-am dat seama din prima clipă. Eşti… eşti un

copil foarte norocos. Să fii Iisus! Toată lumea o să te iubească. MIHAI : Eu nu vreau să mă iubească toată lumea. Eu vroiam să mă iubească numai

mama şi în afară de mama numai Ana... CAMERAMANUL (lui Mihai): Ascultă. Ai vrea să vii cu mine? Într-un loc mai

frumos? Într-un loc… cu maşini adevărate? MIHAI : Şi cu mama? MARIA (lui Mihai, foarte hotărâtă): Du-te la poveste. CAMERAMANUL (lui Mihai, strângându-şi camera): Ascultă. Aş putea să te duc

să-l cunoşti pe Michael Scumacher. Ce zici? ILEANA (cameramanului): Nu pleci nicăieri cu camera. Nu pleci nicăieri cu Iisus! MARIA (lui Mihai): Te duci la poveste?!

21

MIHAI : Mamă… De câte ori îmi spun o poveste, se întâmplă ceva rău… MARIA (cu toporul în mână, complet nevinovată): Adică …? MIHAI: Adică… ILEANA (nerăbdătoare): Adică …?! MIHAI : Păi… ăăă… vine televiziunea! Sau şi mai rău… CAMERAMANUL : … televiziunea pleacă... Aşa că dacă nu vrei să fii Iisus,

grăbeşte-te! ILEANA : Tu să taci! Sigur că vrea să fie Iisus. Imaginează-Ńi câŃi oameni. CâŃi bani.

Câtă publicitate. N-ai voie să pleci. N-ai voie să-l iei. N-ai voie să te implici, aşa ai zis!

CAMERAMANUL: Dar e doar un copil… Dacă păŃeşte ceva? Ştii bine că nu e… ILEANA : No comment! CAMERAMANUL (lui Mihai): O să te fac Michael Schumacher! ILEANA : O să te fac Iisus! CAMERAMANUL : O să te fac fericit! ILEANA : O să te fac bogat! CAMERAMANUL : O să te iau cu mine! MARIA : O să te Ńin aici! CAMERAMANUL& ILEANA & MARIA : O să-Ńi dau tot ce vrei…

MIHAI : FRÂNĂ! Mihai urcă în maşina de poveşti. MIHAI : Mi-am dat seama că tot ce vreau e Ana. Că în poveste… că pot s-o înviu pe

Ana. În poveste. Pentru că în poveste pot să fiu Iisus. Sau Michael Schumacher… Că pot să fiu singur ce vreau. Ce vreau şi cu cine vreau. Cu Ana.

SCENA VI – POVESTEA 3, CU MICHAEL SCHUMACHER

22

Mihai se duce în maşină. MIHAI : A fost odată Michael Schumacher care era mic şi care eram eu. Şi aveam o

maşină roşie frumoasă Ferrari. Şi cu fiecare kilometru creşteam mai mare şi mai mare până m-am făcut mare de tot cel mai repede dintre toŃi pentru că mergeam şi cel mai repede. Şi aveam un zâmbet frumos şi câştigam cursele uite-aşa şi îi umpleam pe toŃi cu şampanie. Şi mă întreba televiziunea:

CAMERAMANUL : Cui vreŃi să-i mulŃumiŃi pentru această victorie? MIHAI : Şi eu ziceam că lui mama, pentru că m-a născut în România unde toŃi copiii

pot să se facă tot ce vor ei pentru că Dumnezeu îi iubeşte. Şi mama era fericită şi plângea. Nu cu perle, da plângea de fericire şi perle oricum îi cumpăram io în fiecare zi. Şi mă întreba televiziunea:

CAMERAMANUL : Ce o să faceŃi cu toŃi banii? MIHAI : Şi io ziceam că o să-i dau în Anglia. Şi în Japonia. Şi în America. Pentru ca

să aibă şi ei orfelinate ca nişte palate ca în România. Şi mă întreba televiziunea:

CAMERAMANUL : Domnule Michael Schumacher, ce vă doriŃi de ziua

dumneavoastră? MIHAI : (paranteză mândră) Pentru că eram celebru şi toată lumea ştia când e ziua

mea. (“comandând” reluarea poveştii) Şi mă întreba televiziunea: CAMERAMANUL : Adică… ce şi-ar mai putea dori Michael Schumacher?! MIHAI : Şi eu mai îmi doream să mă fut. Da nu le-am zis asta. Şi televiziunea mă

întreba: CAMERAMANUL : Mai vreŃi să ne ziceŃi ceva? Vă rugăm. Orice. MIHAI : Şi eu am zis nu. Şi televiziunea a plecat tristă. Pentru că atunci când eşti

celebru poŃi să faci televiziunea să plece. Cameramanul pleacă. MIHAI : Şi am plecat şi eu repede-repede cu maşina mea roşie. Şi mergeam cu

maşina mea repede-repede şi mă gândeam că vreau s-o fut pe Ana. Şi am minŃit-o că am tort. Să vină la mine să-i dau tort că e ziua mea. Nu. Asta e din altă poveste. Şi Ana era copilotul meu şi murise în accident şi a venit televiziunea să...

Apare repede cameramanul. MIHAI : Nu, nu e bine. Nu sunt inspirat.

23

Cameramanul pleacă. MIHAI : Şi cum mergeam io aşa repede-repede cu maşina mea roşie, am văzut-o pe

Ana care era frumoasă şi care făcea autostopul. Ana iese din maşină şi face autostopul. MIHAI : Şi atunci am dat cu maşina peste ea şi i-am scos toŃi dracii. Ana cade jos. MIHAI : Nu. Nu e bine. Asta e tot din altă poveste. Ana se ridică şi face în continuare autostopul. MIHAI : Şi atunci eu nu mă puteam opri, pentru că mergeam repede-repede, mai

repede ca toŃi din lume. Şi am trecut pe lângă Ana şi am mai făcut o tură. Între timp Ana îşi scoate încet hainele de pe ea, tot făcând streaptease. MIHAI : Şi ea a început să-mi arate. Şi io tot vroiam să o fut. Dar nu puteam să mă

opresc. Pentru că mergeam repede-repede, mai repede ca toŃi din lume. Şi am trecut de ea şi am mai făcut o tură.

Ana face autostopul în continuare şi mai scoate ceva de pe ea. MIHAI : Şi ea tot vroia să-mi arate. Şi io tot vroiam s-o fut. Şi tot nu puteam să mă

opresc, aşa că am mai făcut o tură. Ana face autostopul în chiloŃi. MIHAI : Până a mai avut puŃin de tot până să-mi arate. Şi io vroiam să văd tot. Şi...

după ce am mai făcut o tură… am oprit în sfârşit. Şi în sfârşit am ajuns la… Mihai întinde mâna, din maşină, spre Ana. Ea se pregăteşte să-şi dea jos chiloŃii. Dar se opreşte şi îl aşteaptă. El coboară din maşină şi… odată cu coborâtul, convenŃia se sparge, povestea se termină, Ana se întoarce moartă în maşină, şi Mihai se trezeşte din nou acasă. MIHAI : …sfârşit. De fiecare dată când mă întorc din poveste, se întâmplă ceva rău.

Acum s-a întâmplat că n-am terminat povestea. Şi mă doare acolo jos. Şi în plus…

Lumina se aprinde şi vedem scena din garaj.

24

SCENA VII – MOARTEA ŞI ÎNVIEREA TELEVIZIUNII

Pe jos, cameramanul e într-o baltă de sânge, cu toporul înfipt în cap. Ileana Ńine toporul. MARIA: I-ai văzut şi tu când au ieşit? ILEANA (transfigurată): Fix 7 mii de draci. I-am zis să nu se mai bage. I-am zis: NO

COMMENT. I-am zis: pleacă, dar lasă-ne camera pentru că trebuie să-l filmăm pe Iisus. Dar dracii l-au pus. Avea draci. Ai avut dreptate. I-am văzut.

MARIA : Mai crezi că sunt nebună? ILEANA : Dacă tu eşti nebună, atunci şi eu sunt nebună! Dar sigur avea draci şi sigur

toŃi bărbaŃii au şi ai avut dreptate şi atunci te cred că eşti Maica Domnului şi el e Iisus. Şi fetele mele o să…

MIHAI : Nu… Eu nu sunt Iisus, eu… MARIA&ILEANA: Nu mă contrazice! MIHAI : O să vă bage pe amândouă la pârnaie. Când o să afle, o să vină şi… ILEANA : Să vină! Să afle! (iluminată şi hotărâtă) Trebuie să apari la televizor, să

afle toată lumea. MARIA : Nu. Fără televizor. O să mi-l ia. ILEANA : N-o să-l ia nimeni. Ai văzut: l-am lăsat eu să-l ia? MARIA : Nu. Nu l-ai lăsat. ILEANA : Ai văzut: am scos sau nu dracii din el? MARIA : Da. I-ai scos. ILEANA : Ai văzut: poŃi să ai încredere în mine. O să te apăr. O să fiu aici pentru

tine. Numai că nu putem să-l Ńinem pe Iisus pentru noi. Gândeşte-te – sunt atâtea femei ca noi. (arătând spre Cameraman) Şi atâŃia bărbaŃi ca el. Şi eu sunt aici să te apăr. Ai văzut. Şi stunci…

MARIA: O să scoatem dracii din toŃi! ILEANA : …Dacă sunt bărbaŃi! Şi dacă nu… MARIA : LăsaŃi femeile şi copiii să vină la mine!

25

ILEANA : Trebuie să le spunem. Tuturor femeilor. Să vină aici. Să le dăm o slujbă bună. SperanŃă. Femeilor şi copiilor. Iisus vă iubeşte! (lui Mihai) Aşa e, da? Pe cine iubeşti?!

MIHAI : Păi… Pe mama… ILEANA : Şi pe mai cine? MIHAI : Pe… Ana…? Ştii, mama a omorât-o pe Ana. Nu eşti supărată? ILEANA : Ana era o curvă. Şi pe mai cine iubeşti? MIHAI : Pe… Păi şi tu eşti, nu? O… ILEANA : …curvă! Dar eu am ales altă cale. În timp util. Calea ta. Şi pe cine mai

iubeşti? MIHAI : Pe… (neajutorat) Mamă?! MARIA : Trebuie s-o iubeşti şi pe ea. Iisus trebuie să iubească pe toată lumea. ILEANA : Mai puŃin pe bărbaŃi. Trebuie să se înŃeleagă asta. Să le spui. Că eşti Iisus

şi că te-ai întors în România. Să salvezi femeile. Ca să nu mai fie violate… MARIA : Am auzit că se întâmplă. Oamenii sunt atât de răi. ILEANA : …Bătute. Umilite. Şi bărbaŃii să nu mai plece fără să plătească. Pentru că

Iisus Ńine cu noi. łii cu noi? MIHAI : łin. Dar eu nu sunt… ILEANA : Trebuie să ne vadă toŃi. O să chemăm… MARIA & MIHAI : Televiziunea? Ileana se uită la cadavrul cameramanului. Vede camera. O ia. ILEANA : Televiziunea e aici! Acum o să ne creadă toŃi! MARIA : Crezi? Oamenii sunt invidioşi… ILEANA : Eu cred. Tu crezi. El crede. MIHAI : Eu nu… ILEANA (ignorându-l pe Mihai): Asta înseamnă că aşa e. Şi vor crede şi ceilalŃi.

Adică celelalte. MARIA : Şi ce trebuie să facem?

26

ILEANA : Să-l dăm la televizor pe Iisus. Şi pe tine. Maica Domnului şi Iisus în direct pentru femeile şi copiii din România.

MIHAI : Dar eu nu… MARIA (sfioasă, Ilenei): Ştii… Uneori nici eu nu sunt chiar foarte sigură. Uneori am

nişte vise urâte şi în vise nu sunt deloc Fecioara Maria. Uneori mi se pare că numai mi se pare că sunt Fecioara Maria.

MIHAI : Povestea cu preotul. MARIA : Ce-ai zis? MIHAI : Nimic mamă. Decât că nu vreau să plângi. MARIA : Nu plâng. Sunt fericită. ILEANA : Şi aşa vor fi toate femeile din România. Din lume. O să le dau o slujbă

bună. O să am grijă de ele. O să le dăm speranŃă şi iubire şi clienŃi. Şi clienŃii vor primi la rândul lor speranŃă şi iubire. Şi toŃi vom fi fericiŃi.

MIHAI : Şi copiii? ILEANA : ToŃi copiii! MIHAI : Tot timpul? Şi de ziua lor? ILEANA : Mai ales de ziua lor. MIHAI : Şi ce trebuie să fac? ILEANA : Stai aici, să pun camera, da? Nu, mai lângă cruce. Aşa. Şi… Maria, treci

acolo! Ia-l în braŃe. Nu, ia-l cu totul. Şi tu lasă capul mai pe spate. Am văzut o statuie în Italia. Când mai lucram în branşă. Capul mai pe spate… Şi în Italia bărbaŃii sunt la fel. După ce salvăm România va trebui să mergem şi acolo. În toată Europa. Şi Turcia, turcii sunt cei mai răi, le şi aruncă pe fetele noastre din Tir-uri… America. Africa. Asia. Iisus şi Fecioara Maria pentru femeile de pe tot pământul.

MIHAI : Cât mai trebuie să stau aşa? ILEANA: Şi când Iisus nu va mai fi copil… Când o să creşti mare… MIHAI : O să fiu Michael Schumacher! ILEANA : Adică atunci când o să fii… bărbat… MARIA : Oamenii sunt atât de răi! ILEANA : Atunci o să mori pe cruce.

27

MIHAI : (speriat) Mamă… MARIA : Şi vor face lucruri şi mai rele! MIHAI : Mamă, mi-e frică… ILEANA : Nu, nu. N-o să fie de-adevăratelea. Numai la televizor. Şi vei lua asupra ta

păcatele tuturor bărbaŃilor. Şi va începe o nouă eră. A iubirii. Şi nici un bărbat…

MARIA : Niciodată… ILEANA : Nu va mai săvârşi violuri. Pentru că vor veni la fetele mele. Românce. Cele

mai frumoase şi mai iubite de Dumnezeu. Şi nici un bărbat… MARIA : Niciodată… ILEANA : Nu va mai pleca de la fetele mele fără să plătească. Şi niciodată… MIHAI : Mai trebuie să stau aşa? Mamă… MARIA : Niciodată… ILEANA : Şi niciodată fete ca Ana n-o să mai păŃească ceva rău. MIHAI : Da. Ana a murit. ILEANA : Omorâtă de un bărbat. MIHAI : Bine, dar Ana… ILEANA : Ca ăsta. Aduce cadavrul Anei lângă cel al Cameramanului, în faŃa celor 2, încă în poziŃie de Pieta. Pune toporul în mâna cameramanului. ILEANA : El a omorât-o pe Ana. Iar noi… a fost legitimă apărare. Aşa să spui când o

să vină să-i ia. MIHAI : Eu nu mint. Şi nu vreau să-i ia. Pentru că poate că Ana n-a murit. Şi poate că

dacă mâine o să fiu un Iisus mai bun… poate că Ana o să învie… Aşază camera. ILEANA (lui Mihai): Vrei sau nu ca toŃi copiii din lume să fie fericiŃi? MIHAI : Dar mi-e frică. Şi Ana… ILEANA : Vrei sau nu ca mama ta să fie fericită?

28

MIHAI : Mamă…? MARIA : Sigur că vrei. Vrei, nu? MIHAI : Vreau. ILEANA : Şi vrei să apari la televizor. Şi să vorbeşti frumos din Biblie. Şi să spui că

eşti Iisus. O să spui tot ce trebuie, da? MIHAI : Da. ILEANA : Ia spune ceva, să văd dacă ştii! MIHAI : Păi… mamă? Ce să zic? MARIA : (mândră) Spune… Fericirile. Spune fericirile! MIHAI : FericiŃi cei săraci cu duhul, că a acelora este ÎmpărăŃia Cerurilor. FericiŃi cei

ce plâng, că aceia vor fi mângâiaŃi. FericiŃi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. FericiŃi cei flămânzi şi înstetaŃi de dreptate, că aceia se vor sătura. FericiŃi cei milostivi, că aceia se vor milui. FericiŃi cei curaŃi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. FericiŃi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. FericiŃi cei prigoniŃi pentru dreptate, că a acelora este ÎmpărăŃia Cerurilor. FericiŃi veŃi fi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minŃind pentru Mine. BucuraŃi-vă şi vă veseliŃi, că plata voastră multă este în ceruri.

MARIA : Sunt fericită. ILEANA : Bravo. Aşa să zici. Dar mai scurt. Şi ceva despre fete – despre cum să fie

fetele blânde şi ascultătoare. Şi dup-aia o să faci o minune. MIHAI : Dar eu am încercat şi nu pot să fac minuni. ILEANA : La televizor e altfel. O să poŃi. MARIA : Şi eu… trebuie să vorbesc şi eu? ILEANA : Sigur. O să vorbeşti întâi tu. O să te prezinŃi. O să zici: Dragele mele femei

şi dragii mei copii… MIHAI : Îmi pare rău. Că nu pot să fac minuni. MARIA : Sigur că poŃi. ILEANA : La televizor. MIHAI : Pentru că chiar aş fi vrut s-o învii pe Ana. E aşa de frumoasă, chiar şi aşa. Şi

aş fi vrut să fie aici. Adică să fie vie.

29

ILEANA : Lasă asta. (pregăteşte camera) Spune ceva la televizor. Cu fetele, cum Ńi-

am zis. MIHAI : Pot să spun despre Ana? ILEANA : Nu. Nu despre Ana. Să fie aşa, în general. Despre fete ca Ana, dar în

general. MIHAI : Pot să spun o poveste? ILEANA : Dacă e din Biblie, da. MARIA : Să fie o poveste frumoasă despre Iisus, da? ILEANA : Da, să vadă toată lumea. Femeile şi copiii din România. MARIA : Şi să nu uiŃi să faci şi o minune, da? MIHAI : FRÂNĂ! Mihai urcă în maşina de poveşti. MIHAI : O să zic o poveste frumoasă cu Iisus. Şi o să fac o minune. Pentru mama. Şi

îmi doresc ca toate femeile şi toŃi copiii din România şi din lume să se iubească unii pe alŃii aşa cum eu o iubesc pe mama şi zic povestea pentru ea.

SCENA VIII – POVESTEA 4, CU MERSUL PE APE (sau cum poŃi să te omori dacă nu eşti de-adevăratelea Iisus)

MIHAI: A fost odată în zilele noastre Iisus Hristos care eram eu. Şi mama mă iubea şi eu o iubeam pe ea.

Lângă maşină vine Maria, iubitoare. MIHAI : Şi mama m-a rugat să fac o minune. Ca să ne creadă toŃi. MARIA : Fă o minune ca să ne creadă toŃi. MIHAI : Şi Iisus s-a gândit, eu m-am gândit, că dacă o înviu pe Ana atunci o să fie

fericită şi mama – şi dacă mama e fericită eu sunt fericit – şi Ana – şi dacă Ana e fericită eu sunt şi mai fericit – plus că oricum o să fiu cel mai fericit că Ana e vie. O s-o înviu pe Ana.

Mihai încearcă s-o învie pe Ana. Nu reuşeşte.

30

MIHAI : Şi Iisus n-a putut. Chiar dacă eram Iisus şi chiar dacă eram în poveste, n-am putut s-o înviu pe Ana. Şi m-am rugat şi am chemat un înger să mă ajute.

Se roagă. Apare preotul, cu aripi de înger. MIHAI : Ajută-mă. MIHAI : Şi îngerul l-a ajutat. Preotul începe să-i dea palme Anei. Îi face respiraŃie gură la gură, într-un mod libidinos. Îi dă palme din nou. Pumni. Ana nimic. MIHAI : Şi Ana n-a înviat nici aşa. Şi îngerul a plecat. Preotul pleacă, dar se întoarce şi îi mai face o dată “respiraŃie” Anei.

MIHAI : (repetă ca o comandă pentru preot) Şi îngerul a plecat. (Preotul pleacă) Şi

eu am fost trist. Şi mama vroia să fac altă minune. MARIA : Fă altă minune, ca să ne creadă toŃi. MIHAI : Şi atunci m-am gândit mult ce minune să fac. Dar eram foarte trist din cauză

că Ana era tot moartă. Şi am vrut să fac minunea să nu mai fiu trist. Încearcă să facă o minune. MIHAI : Şi atunci iar n-am putut să nu mai fiu trist. Şi l-am chemat iar pe înger să mă

ajute. Apare preotul cu aripi, care se repede la Ana. MIHAI : (repetă ca o comandă pt preot) Să mă ajute să nu mai fiu trist. Preotul se gândeşte. La fel ca şi “gânditul”, toate apariŃiile preotului din scena asta şi de fapt din toată piesa pot fi foarte a la Commedia dell arte. PREOTUL (are o idee genială): Nu mai fi trist! Mihai e tot trist. Preotul îşi scoate un nas de clovn şi începe să facă jonglerii. Mihai e tot trist.

31

Preotul se strâmbă. Mihai e tot trist. Preotul face un pârŃ. Lung şi sonor. Mihai e tot trist. PREOTUL : Mă fut. Pleacă. Se întoarce şi o mai sărută o dată pe Ana. Apoi sărută cu respect mâna Mariei. Iese. MIHAI : Şi eram tot trist. Şi mama vroia să fac altă minune. MARIA : Fă altă minune, ca să ne creadă toŃi. MIHAI : Şi atunci m-am gândit să merg pe ape. Mihai iese din maşină. În clipa asta povestea se termină, Maria şi Ileana sunt cu camera pe el. Dar Mihai se poartă ca şi cum ar fi rămas în poveste. MIHAI: Pentru că Iisus, ştie toată lumea că a mers pe ape. MARIA : Da. ILEANA : Chiar şi eu. Şi toate femeile şi toŃi copiii. Nu-i aşa dragi telespectatoare şi

mici telespectatori? Mihai se duce spre butoiul cu apă. MIHAI : Şi cred că dacă merg pe ape nici n-o să mai fiu trist că a murit Ana. ILEANA : Nu, Iisus nu poate fi trist. O să tăiem asta la montaj. MIHAI (tot în povestea lui): Aşa sper. Că n-o să mai fiu trist. Mihai se bagă în butoi. Se Ńine cu mâinile de marginea lui şi îşi dă drumul. Începe să se afunde încet în apă. MIHAI : Şi am călcat pe apă. Şi am plutit. Şi am fost mai puŃin trist din cauza Anei. ILEANA (la cameră): VedeŃi? Dragii mei, Iisus merge pe apă pentru voi! Din cauza

voastră.

32

MARIA : Din cauza mea. MIHAI (afundându-se): Din cauza Anei. Şi am plutit mai departe. Şi am fost şi mai

puŃin trist. MARIA : Am impresia că… MIHAI : Şi am simŃit că încep să plutesc. ILEANA : (Mariei) Şşşşşt. Ai auzit, acum începe. O să se ridice. Acum o să se ridice.

Ai răbdare. (la cameră) Dragii mei, un moment de maximă tensiune! Iisus… MIHAI (s-a afundat încet în butoi şi acum i se vede doar capul): Plutesc. Şi nu mai

sunt trist. Şi poate că dacă am mers atât de departe pe ape, poate că aici, departe, în mijlocul apelor, o să pot să o înviu şi pe Ana şi o să fim împreună pentru totdeauna.

Mihai se afundă cu totul în butoi. MARIA : Cred că… ILEANA: Taci! Strici suspansul! A zis că începe, ai răbdare. (la cameră) dragi…

emoŃia… în câteva momente copilul Iisus din România va merge pe ape… 3… 2… 1…. (pauză încordată) 5… 4…. 3… 2… 1… (pauză) 10… 9… 8…

Maria se repede disperată la butoi. ILEANA : Cuuuuuuuuuuuuut! (opreşte camera) Maria şi Ileana se reped la butoi. Îl scot pe Mihai, care se zbate să rămână acolo. Reuşesc să-l scoată. MARIA : Ce… De ce… Ce-a fost asta? MIHAI : Trebuia să mă mai lăsaŃi. Abia începusem să… ILEANA : Eşti un Iisus rău! MIHAI : Începusem să fac minunea! ILEANA : Nu prea era ca-n Biblie. Adică… MARIA : Puteai să mori. Înainte să te crucifice. MIHAI : (excitat de idee – a găsit o nouă soluŃie de sinucidere) Să mă… Mamă?

Când o să mă crucifice? MARIA : Nu ştiu. O să vină ei, oamenii sunt atât de răi.

33

ILEANA : Ei, sigur că o să vină. Dar eu n-o să-i las. O să le zic: Iisus e iubire. Şi vor veni multe fete şi le voi învăŃa să iubească. Şi vor veni mulŃi bărbaŃi aici ca să găsească iubirea întâi în Iisus şi apoi în fetele mele.

MIHAI : Ar trebui să duceŃi filmul ăsta sa-l daŃi la televizor, altfel cum o să vadă

fetele şi bărbaŃii? Dacă filmul e aici? ILEANA : Da. Aşa e. (îl mângâie pe cap) Eşti deştept. O să mergem acum. MARIA : Nu ştiu… Eu aş rămâne. Oamenii sunt atât de răi… ILEANA : Nu. Trebuie să vii. Să zici două vorbe live. Doar tu eşti Fecioara Maria. Tu

eşti vedeta. (lui Mihai) Şi tu trebuie să vii. MIHAI : Şi dacă vin să mă vadă fetele şi bărbaŃii? Şi n-o să fiu aici? Atunci toŃi o să

plece şi n-o să ne mai creadă. ILEANA : Da. Aşa e. (îl mângâie iar pe cap) Foarte deştept. (pregătind camera să

plece) Atunci să fii cuminte şi să nu mai faci minuni. Să ne aştepŃi. Şi dacă vin fetele, spune-le despre iubire. Spune-le… ce i-ai zis şi Anei.

MIHAI : Că le dau tort. ILEANA : Foarte bine. Că le dai tort. MIHAI : Şi perle. ILEANA : Şi mai bine! Spune-le că le dai perle. MARIA : Şi să te rogi, da? MIHAI : Da, mamă. Maria se întoarce cu o urmă de îngrijorare. MARIA : Şi dacă… dacă totuşi păŃeşti ceva rău… MIHAI : Mamă? Dacă totuşi păŃesc ceva rău… ? MARIA : Atunci ne vedem după trei zile! MIHAI : Da, mamă. După trei zile. Mamă? MARIA : Da? MIHAI : N-am stat niciodată atâta fără tine. 3 zile. MARIA : O să vorbesc cu tine. Şi ştiu că şi tu o să vorbeşti cu mine. MIHAI : Da, mamă.

34

Cele două femei pleacă. Mihai, rămas singur, începe s-o dezbrace pe Ana. Se opreşte la jumătate, o strânge în braŃe şi plânge.

Se duce şi încuie uşa. O îmbracă la loc. Se răzândeşte, se duce şi descuie uşa. Se întoarce, o mângâie şi îşi aşază un scăunel sub cruce. Îşi ia un ciocan şi cuie. Stinge lumina din garaj. Pe întuneric se aud, tare şi rar, trei cuie bătute. MIHAI (off): FRÂNĂ!

SCENA IX – Povestea 5, Crucificarea

Mihai e în maşina de poveşti. MIHAI (din întuneric): A fost odată Iisus care murea pe cruce. Şi în timp ce murea el

aşa pe cruce, toŃi copiii şi toate femeile din România s-au făcut dintr-o dată fericiŃi. Şi… şi bărbaŃii! Cei care erau buni. Şi… şi ceilalŃi.

Intră în scenă femei cu băieŃi mici, până în vârsta lui Mihai; pentru că e întuneric li se aud doar paşii. MIHAI : Şi s-a făcut dintr-o dată ziua de naştere a tuturor copiilor. Şi toate mamele le-

au gătit câte un tort mare şi frumos. Femeile scot multe torturi şi pun pe ele lumânări. Scena se luminează de la lumina lumânărilor şi vedem mulŃimea înconjurând maşina cu Mihai. MIHAI : Şi atunci copiii au fost fericiŃi. Şi s-au gândit cu toŃii ce dorinŃă să-şi pună de

ziua lor. Copiii se gândesc, în stil commedia dell`arte, cum făcuse şi preotul. MIHAI : Şi cu toŃii şi-au dorit ca Ana să învie. Ana învie.

35

MIHAI : Şi şi-au mai dorit în gând în secret ca Ana să le arate. Ana începe din nou să se dezbrace dansând, la lumina lumânărilor. MIHAI : Şi şi-au mai dorit ceva… dar în secret, ca să li se îndeplinească. Şi au suflat

în lumânări. ToŃi copiii suflă în lumânări, înainte ca Ana să apuce să se dezbrace de tot – aşa cum s-a observat deja, “blestemul” Anei e că nu apucă niciodată să se dezbrace de tot. Cred că Ana, chiar “moartă” fiind, ar trebui să aibă o reacŃie de frustrare la treaba asta – frustrare care evident că face dezbrăcatul din ce în ce mai rapid şi mai comic. Lumânările ar trebui să fie suflate pe rând, ultima la sfârşitul scenei.

Scena e inundată iar în întuneric, înainte ca Ana să se dezbrace de tot… Se face linişte. Apoi se aud tropăituri – copiii ies din scenă pe întuneric – şi iar lini şte. MIHAI : Şi mamele au plecat în treaba lor, pentru că ce şi-au dorit copiii nu mai era

treaba lor. Deloc. Şi copiii au plecat singuri şi fericiŃi într-un palat frumos ca un orfelinat şi au luat-o cu ei pe Ana şi au aşteptat să li se îndeplinească dorinŃa. Şi Iisus se uita de pe cruce şi s-a oprit puŃin din murit ca să vadă dacă li se îndeplineşte sau nu dorinŃa. Pentru că era şi dorinŃa lui pentru că era şi ziua lui. Iar dorinŃa…

SCENA X – FEMEILE

Se aude uşa deschizându-se. MARIA (off): De ce e întuneric aici? ILEANA (off, în şoaptă): Crezi că au venit deja… fetele? ClienŃii? Crezi că… se

iubesc? MARIA (off, în şoaptă): Nu cred. La televizor au râs de noi. Maria aprinde lumina. Mihai e pe cruce, mort. E prins de cruce cu piroane în picioare şi în mâna stângă, iar dreapta îi atârnă pe lângă corp, cu ciocanul căzut jos. MARIA : Oh! Ai zis… ai zis c-o să-l aperi! Ai zis că n-o să se întâmple nimic. Ai

zis…

36

ILEANA : (şocată de privelişte) Ei… o să fie… o să fie bine. ÎŃi promit. MARIA : Da… ? ILEANA : Ei, nu chiar acum… peste 3 zile. Când învie. MARIA : Da. Crezi… ? ILEANA : Tu nu crezi?! MARIA : Ba da. Cred. ILEANA : O să pun camera. Să arătăm când învie. MARIA : Da. Da. Crezi că l-a durut? ILEANA : Sigur că l-a durut. Asta e şi ideea. Dar el suportă mai uşor. E Iisus. MARIA : Da. ILEANA : Nu vrei să plângi puŃin la cameră? Să vadă femeile şi copiii. Şi bărbaŃii.

Sacrificiul, ştii? MARIA : Nu pot să plâng. Sunt fericită. Ştiu că o să fie bine. ILEANA : Ok. Atunci… io mă duc să-mi pregătesc fetele. MARIA : Ai zis că Ana era singura ta fată. ILEANA : (încearcă s-o dreagă, dar e evident că vrea să spele putina) Am zis… am

minŃit. Atunci nu credeam în Iisus… Acum cred. Şi tu crezi. Şi toată lumea o să creadă, când învie. Şi fetele mele o să ducă mai departe sacrificiul. Lumea mai bună. Toată treaba cu iubirea. Fetele mele. Şi atunci o să fim bogate. O să facem bani buni cu fetele noastre şi cu iubirea. Bani buni. Şi cu banii ăştia… poate adopŃi nişte copii, ce zici? Din Africa.

MARIA : Da. ILEANA : Temporar. Până îi salvăm şi pe ei. Asia. America. Iubire pentru tot

pământul şi bani pentru noi, cu ajutorul lui Iisus şi al fetelor mele. Românce. MARIA : Da. ILEANA : Bine atunci. Mă duc să… mă pregătesc. MARIA : Da. ILEANA : O să vin înainte să învie.

37

MARIA : Crezi… că învie? ILEANA : Sigur… Şi tu crezi. O să vezi. Mă întorc repede. Dă să plece. MARIA : (cu adâncă tristeŃe) Ştiu. ILEANA : (cu teamă, aproape umană) Că… nu mai învie? MARIA : Că nu mai vii. Ştiu că nu mai vii înapoi. Ileana pleacă fără să zică nimic.

Maria se aşază pe scăunel la picioarele lui Iisus şi aşteaptă. Şi aşteaptă. Şi aşteaptă. MARIA (plângând): Dă-mi un semn. Dacă te las să-Ńi faci tort… îmi dai un semn?

Dacă… dacă te las să te… (în clipa asta Maria realizează că nu plânge cu perle!!!) să te fuŃi… îmi dai un semn?

Ileana intră din nou. Maria se ridică sperând că e un semn. ILEANA : Am uitat să iau camera… Să o pregătesc… pentru înviere… Maria se aşază. Ileana ia camera şi dă să iasă cu ea. Iese încet, cu frică, cu spatele spre uşă, nevrând s-o deranjeze sau înfurie pe Maria. MARIA (spre Mihai): Dacă mă iubeşti… îmi dai un semn? Ileana e pe punctul să iasă pe uşă. Pune mâna uşor pe clanŃă... Vrea s-o şteargă cât mai discret. MARIA : Dacă mă iubeşti… un singur semn. Orice. MIHAI (mort, tare, de pe cruce): Nu sunt Iisus Hristos. Ileana aude şi se întoarce lacomă, ridicând camera să filmeze momentul.

SCENA XI – POVESTEA 6, ÎNVIEREA

MIHAI (mort, vorbeşte de pe cruce. Este exact atmosfera şi eclerajul de la începutul poveştilor lui, deci în timpul ăsta Maria şi Ileana sunt “îngheŃate”): ULTIMA POVESTE, POVESTEA CU ÎNVIEREA.

38

Mihai îşi revine la stadiul de mort pe cruce, femeile se “dezgheaŃă”, iar ultima poveste, povestea cu învierea, se spune singură după cum urmează: ILEANA: (nu-i vine să creadă) A zis… a făcut… a zis… o minune! MARIA : Ai auzit? Ai auzit şi tu? Mai crezi că sunt nebună? ILEANA : Dacă tu eşti nebună, atunci şi eu sunt nebună. Dar a făcut. A vorbit. A fost

o minune. Şi am filmat tot. Minunea. MARIA : Dar a zis… ai fost atentă ce-a zis? ILEANA : Nu contează ce-a zis. A zis. Minunea e că a zis. Am totul pe cameră.

Dovada că a zis. MARIA : Deci e Iisus, da? ILEANA : BineînŃeles că e Iisus. Ai auzit. A făcut o minune! MARIA : Ştiam eu. Am ştiut tot timpul. Ştii că am ştiut, da? ILEANA : (o îmbrăŃişează şi plânge de fericire) Doamne! Da! Da, da, da! El e. E el.

Iisus. Sigur că e Iisus. O să vină oamenii. Am dovada. O să vină să-l vadă. O să… o să se facă mai buni. O să… o să punem bilete la intrare. O să vindem lucruri sfinŃite. BucăŃele de cruce.

MARIA : De maşină. ILEANA : BucăŃele sfinŃite de maşină. Iar cu banii… cu banii… o să iei şi tu nişte

bani. Să faci ceva… ceva bun cu ei, nu? Ar trebui totuşi să facem şi ceva bun cu ei. Ceva bun pentru copii. Să facem…

MARIA : Un orfelinat. Un orfelinat… ILEANA : Frumos ca un palat. Un orfelinat ca un palat intitulat… MARIA : “Copiii lui Doamne Doamne!” ILEANA : Şi dacă una din fetele mele… fetele mele românce… fetele lui Iisus care

duc iubirea mai departe… dacă iubirea o să meargă prea departe atunci pruncii lor… pruncuşorii lor vor fi fericiŃi în orfelinatul ca un palat. Şi fetele vor fi libere şi fericite şi copiii vor fi fericiŃi, pentru că…

MARIA : …vor fi copiii lui Doamne Doamne. ToŃi. Iar eu… Eu… Eu… Apare Preotul, care îi şopteşte Mariei. PREOTUL : Neprihănită ai fost, neprihănită vei fi, şi neprihănită vei rămâne.

39

MARIA : (repetă după el) Neprihănită am fost, neprihănită voi fi şi neprihănită voi rămâne.

ILEANA : Să mergem. Să ducem vestea! PREOTUL : Să ne bucurăm şi să ne veselim! MARIA : Să-i căutăm pe copiii lui Doamne Doamne! Ies toŃi trei, dănŃuind într-o fericire euforică. Mihai, mort, pe cruce, rămâne singur pe scenă. Lumina se schimbă iar în atmosfera de “poveste”. MIHAI: (zâmbind de pe cruce) Sfârşit.

- sfârşit -