Acest document poate fi folosit în exclusivitate numai în scopul pentru care este în mod specific furnizat şi nu poate fi reprodus, copiat, împrumutat sau întrebuinţat integral sau

parţial, direct sau indirect în alt scop, conform legii drepturilor de autor.

NECESITATEA EXECUTĂRII LUCRĂRILOR DE IGNIFUGAREConform normativului de siguranţă la foc P118/ 99, fiecare constructie are un grad de rezistenta la foc

stabilit prin proiectare, functie de riscul de incendiu sau categoria de pericol, de destinaţie, de categoria de importanta a constructiei.

Acest grad de rezistenta la foc este caracterizat de elementul cel mai dezavantajos privind comportarea lui la foc.

Fiecărui element de constructie i se stabileste prin încercări o limită de rezistenta la foc şi o clasă de combustibilitate.

Limita de rezistenţă la foc este durata de timp până la care elementul îşi pierde capacitatea de rezistenţă la foc într-un incendiu standard.

Clasa de combustibilitate este o caracteristică a materialului de construcţie privind comportarea la foc al acestuia.

Materialele de construcţii se clasifică din punct de vedere al comportării la foc şi al aportului pe care îl au la iniţierea şi dezvoltarea incendiului, conform STAS 11357/90 în două grupe:1) -materiale incombustibile - cele care nu ard, nu se aprind, nu se termodegradează sub influenţa temperaturilor înalte notate cu CO.2) - materiale combustibile - cele care se aprind, ard sau se degradează sub influenţa temperaturii înalte.

Materialele combustibile se împart după modul cum se inflamează, în patru clase de combustibilitate:C1 - practic neinflamabile;C2 - dificil inflamabile;C3 - mediu inflamabile;C4 - uşor inflamabile.

Una din condiţiile esenţiale de protecţie la foc, este limitarea utilizării materialelor combustibile care se aprind uşor, propagă focul şi aduc un aport mare la dezvoltarea incendiilor. Prin normele specifice fiecărei activităţi se impune utilizarea materialelor combustibile numai din clasa C1 şi C2 de combustibilitate. Deoarece materialele de construcţii din lemn, plastice şi textile fac parte din clasa C4 de combustibilitate, este necesar a li se îmbunătăţii comportarea la foc. Acest lucru se obţine prin tratarea la suprafaţa sau în masa materialelor, cu substanţa inhibitoare de flacără care pot întârzia aprinderea materialului şi pot reduce viteza de propagare a incendiului.

Substanţele inhibitoare de flacără acţionează prin:a) - formarea unui strat absorbant al gazelor inflamabile din descompunerea materialelor combustibile;b) - formarea unei bariere pentru flăcări;c)- descompunerea în gaze inerte care diluează amestecul combustibil;d) - reducerea cantităţilor de distilate gudronoase şi favorizarea producerii unui strat de rezidiu cărbunos cu mare stabilitate la acţiunea flăcării.

Procedeul de îmbunătăţire a comportării la foc a materialelor combustibile se numeşte IGNIFUGARE. Ignifugarea nu exclude aprinderea şi arderea materialului, ci îi conferă acestuia o comportare la foc îmbunătăţită pe o anumită perioadă de timp sau posibilitatea de a nu arde atunci când se îndepărtează sursa de căldură. Ignifugarea nu exclude şi alte măsuri de protecţie la foc, cum ar fi: instalaţii de semnalizare, instalaţii de stins incendii, mijloace de primă intervenţie. Ignifugarea este una din cerinţele privind siguranţa la foc pentru îmbunătăţirea gradului de rezistenţă la foc a clădirii.

O ignifugare corect executată, întreţinută în timp poate îmbunătăţii gradul de rezistenţă la foc a unei clădiri, de la gradul V la gradul III şi poate reduce alte măsuri de protecţie care sunt foarte scumpe. O ignifugare corectă executată poate localiza un incendiu, în focarul iniţial, prin limitarea aprinderii şi arderii în continuare a materialelor de construcţii, jucând rolul de barieră, sau poate prelungii faza de ardere lentă, ceea ce duce la neafectarea rapidă a structurii de rezistenţă şi totodată, posibilitatea unei intervenţii din interior, fără a se ajunge la faza de ardere generalizată. Ignifugarea se trece din faza de proiectare, proiectantul fiind singurul cu atribuţii şi drepturi de a alege substanţa. Ignifugarea materialelor şi produselor combustibile ESTE RECOMANDATĂ la: - construcţiile noi, la modificarea sau schimbarea destinaţiei sau a condiţiilor de utilizare a celor existente, precum şi periodic la expirarea perioadei de menţinere a calităţii lucrării de ignifugare specificată de producător;- realizarea unor elemente de construcţie, cum sunt tavane, închideri sau mascări finisaje ş.a.- tratamente termice şi acustice interioare;

- construcţiile provizorii combustibile pentru ateliere, remize, depozite, magazii etc. în care se lucrează cu substanţe combustibile sau cu foc deschis;- investitorii sau proprietarii pot solicita ignifugarea şi în alte situaţii.

Ignifugarea NU SE RECOMANDĂ la:- materiale combustibile care sunt în contact permanent cu atmosfera umedă(peste 70% umiditate);- suprafeţe aparente ale materialelor şi produselor din lemn, finisate;- tămplăria interioară şi exterioară, pardoselile, mobilierul, împrejmuirile.

NU SE IGNIFUGHEAZĂ construcţiile cu destinaţie incompatibilă cu substanţele ignifuge( depozite cereale. produse alimentare în vrac ş.a.). părţile neaparente ale finisajului interior sau ale altor elemente de construcţie respective, indiferent de durata de menţinere a calităţii lucrării de ignifugare.

Ignifugarea materialelor combustibile ale monumentelor istorice sau de arhitactură se stabileşte, de la caz la caz, de proiectant şi de comisia monumentelor istorice.

IGNIFUGAREA MATERIALELOR COMBUSTIBILECondiţii generale privind produsele ignifugePentru ignifugarea materialelor şi elementelor de construcţii combustibile este obligatorie utilizarea numai

a produselor avizate de I.G.S.U.; conform Legii nr.10 aceste produse vor fi agrementate tehnic, iar conform sistemului de evaluare a conformităţii din România vor avea certificat de conformitate.

La alegerea produsului de ignifugare se va ţine cont de:- gradul de rezistenţă la foc la care trebuie să ajungă construcţia (stabilit de proiectant);- performanţele produsului ce reies din specificaţia tehnică;- clasa de combustibilitate şi limita de rezistenţă la care trebuie să ajungă materialul combustibil;- locul elementului în structură (rezistenţă, finisaj);- condiţiile specifice în care este utilizat materialul (în interior sau exterior).Condiţii referitoare la personalul de execuţie:Lucrările de ignifugare se execută numai de personalul instruit şi atestat în acest scop conform legilor

nr.212/97; O.M.I. 86/2001, HG 259/2005 şi a procedurilor de atestare elaborate de C.N.S.I.P.C. şi aprobate de inspectorul general al I.G.S.U. Personalul de execuţie efectiv va fi pregătit şi instruit de către persoana fizică care a obţinut în prealabil un certificat de competenţă.Obligaţii pentru executant şi beneficiar, conform prevederilor art. 2.3. din Norma tehnică C58-96 şi a art. 2.1(Obligaţiile şi răspunderile executanţilor de lucrări) din Normativul C 300-94Executantul lucrărilor de ignifugare este obligat să facă dovada calităţii lucrărilor executate:- vizual cu beneficiarul (pe faze de lucrări şi la sfârşitul lucrării);- cu un raport de încercare eliberat de un laborator autorizat; şi să anunţe ISU pe teritoriul căreia lucrează, cu 30 de zile înainte de începerea lucrării.Beneficiarul lucrării are datoria de a urmării pe tot parcursul executării lucrării calitatea acesteia, recepţia la terminarea lucrării şi face urmărirea în timp pe toată durata de garanţie a lucrării.

IGNIFUGAREA MATERIALELOR   ŞI PRODUSELOR DIN LEMN ŞI/SAU PE BAZĂ DE LEMN Ignifugarea materialelor combustibile se poate face prin următoarele metode:

a) tratament de suprafaţă (pulverizare şi/sau pensulare);b) prin impregnare (în instalaţii speciale);c) în masa materialului.

Tratamentul de suprafaţă:La preluarea frontului de lucru se va verifica cu atenţie suprafaţa suport ce trebuie ignifugată. În cazul

podurilor se va verifica starea învelitorii. Lemnul nu trebuie să fie putred. Toate se consemnează în procesul-verbal de prelucrare a frontului de lucru.

Pregătirea suprafeţelor:La aplicarea produselor ignifuge de suprafaţă se va avea în vedere:

- curăţarea suprafeţelor (de praf, noroi, var, vopsea sau impurităţi, inclusiv protecţii ignifuge anterioare), prin periere, răzuire, etc.;- chituirea tuturor crăpăturilor, fisurilor, nodurilor, îmbinărilor şi golurilor existente pe suprafeţele ce se protejează cu chit, realizat din praf de cretă şi produs ignifug în raport de (1 : 1) – cantitate de chit reprezintă 0,1 kg/m.p; - tratarea cu substanţă a rosturilor (de chertare) şi apoi întocmirea unui proces-verbal de lucrări ascunse, împreună cu beneficiarul în care se vor specifica operaţiile executate (tratări de rosturi, crăpături, fisuri etc. prin chituire).

Pentru ignifugarea prin impregnare, materialul lemnos trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: - să fie decojit(să nu aibă la suprafaţă coajă);

- să nu fie tratat în profunzime sau la suprafaţă cu substanţe chimice care să împiedice pătrunderea produsului ignifug în masa materialului.

Aplicarea primului strat:- se verifică umiditatea lemnului (valoare maximă 18%);- se verifică umiditatea şi temperatura aerului (valori: maxim 60% şi minim 100C);- se verifică dacă umiditatea epruvetelor tăiate corespunde cu cea a lucrării;- se face o probă de densitate a produsului ignifug dacă firma are în dotare densimetru;- se trece la aplicarea primului strat de soluţie ignifugă pe lucrare şi epruvete şi se face calculul consumului specific realizat astfel: se cântăreşte epruveta înainte - uscată - şi după aplicarea soluţiei - udă, se face diferenţa maselor şi se se raportează la suprafaţa acestuia;- se aplică stratul al doilea, se calculează consumul specific realizat pe cele două straturi.

În cazul în care substanţa se aplică în două straturi, iar consumul spcific obţinut este egal sau mai mare decât cel specificat de producător, putem considera că lucrarea este terminată, în caz contrar se mai aplică un strat.

La terminarea lucrării se întocmeşte un proces-verbal de recepţie provizorie (model în Norma tehnică C 58-96, pag.18), se împachetează şi sigilează probele - în prezenţa beneficiarului - şi se trimit la un laborator acreditat însoţite de:

- comandă fermă;- proces-verbal de recepţie provizorie;- copie după avizul de expediţie de la producător;- certificat de calitate şi- certificat de atestare firmă.

Metoda de verificare a eficacităţii ignifugării se bazează pe pierderea de masă, conform SR 652/98 în care o probă este formată din trei epruvete pentru fiecare 1000 m.p., cu dimensiunile (150 x 400 x max 48)mm.

După primirea buletinului de încercare se face recepţia la terminarea lucrării cu întocmirea unui proces-verbal de recepţie calitativă (model M.L.P.A.T.); aceasta împreună cu raport de încercare vor apărea în cartea tehnică a construcţiei respective.

Ignifugarea materialelor pe bază de lemn:În cazul ignifugării cu produse de suprafaţă a materialelor de tip PAL, PFL, PAL-CON, PAF etc. se au în

vedere următoarele:- aplicarea se face prin aceleaşi procedee ca şi la lemn masiv (tratare la suprafaţă şi/sau în masa lor),

respectându-se consumul specific precizat de producător pentru fiecare produs de ignifugare, de temperatura mediului, de compatibilitatea suport-produs;

- uscarea materialelor ignifugate se va realiza în timp cât mai scurt astfel încât produsele să nu fie degradate de umiditate.

Condiţiile impuse sunt:- umiditatea lemnului - maxim 10% - pentru elementele de finisaj

- maxim 18% - pentru celelalte.- temperatura aerului minim 100C.

Metode utilizate pentru verificarea lucrărilor de ignifugare:1. - SR 652/1998 - metoda verificării eficacităţii ignifugării prin pierdere de masă

O probă este formată din trei epruvete cu imensiunile 150 x 400 x max. 48 min./1000 m.p.IGNIFUGAREA MATERIALELOR TEXTILE

Din punct de vedere al modului de a se aprinde materialele textile sunt:a) uşor aprinzibile: - fibra naturală - bumbac, in, cânepă, iută;

- materiale plastice; - lână în ţesătură uşoară.

b) greu aprinzibile - fibră de sticlă; - lână în ţesătură grea.

Materialele textile utilizate în construcţii aparţin claselor de combustibilitate C3 şi C4 şi se aduc în clasele C1 şi C2

prin ignifugare, prin metodele:- imersie şi fulardare - aplicate în general materialelor în val;- pulverizate - aplicată materialelor ce nu pot fi demontate;- termodegradare - când se doreşte obţinerea unor produse cu caracteristici precizate - ex. fibră tip carbon.Ignifugarea prin pulverizare:În cazul ignifugării prin pulverizare se ţine cont de compatibilitatea dintre soluţia utilizată şi materialul

textil , care trebuie să fie spălat şi curăţat de praf sau alte impurităţi.

Ignifugarea nu trebuie să schimbe aspectul materialelor (culoare, textură) şi nu trebuie să le înrăutăţească rezistenţa mecanică şi la radiaţii ultraviolete.

Soluţiei ignifuge utilizate i se va face o probă de pH (care trebuie să fie neutru), iar la pulverizarea acesteia se va utiliza o duză foarte mică.

Consumul specific realizat se verifică astfel: se ia o bucată de material având dimensiunea de 0,25 m., se pulverizează cu soluţie, aceasta cântărindu-se înainte şi după pulverizare, se face diferenţa de mase şi se înmulţeşte cu 4 rezultând cantitatea de substanţă/m.p. În calcul, la determinarea necesarului de soluţie de ignifugare se adaugă, funcţie de procedeul de aplicare şi o cantitate aferentă pierderilor.

La materialele tip plush sau catifea pulverizarea se face pe dos.Materialul recoltat pentru probe va avea 1,5 m.p., cu margine, pentru a se putea stabili dispunerea ţesăturii

în bătătura şi urzeală (se vor face aproximativ 10 probe) şi va fi însoţit de aceleaşi documente ca şi în cazul ignifugării materialelor combustibile din lemn, când se va trimite laboratorului autorizat pentru verificare.

Pregătirea probelor se va face numai în prezenţa beneficiarului.După primirea buletinelor de încercare se face recepţia definitivă a lucrării. Depozitarea şi păstrarea

produselor ignifuge pentru materialele textile se va face în încăperi uscate, ferite de umezeală, îngheţ şi temperaturi prea ridicate.

IGNIFUGAREA MASELOR PLASTICEMaterialele plastice sunt substanţe polimerizate organice cu conţinut ridicat de carbon care constituie cauza

combustibilităţii lor şi aparţin claselor de combustibilitate C3 şi C4. Arderea materialelor plastice are o serie de trăsături specifice:- datorită temperaturii se produce o deformare mare;- prin descompunerea termică rezultă produse gazoase inflamabile;- temperatura de aprindere şi ardere este foarte joasă;- arderea în sine este rapidă şi însoţită de degajare de căldură radiantă, de gaze fierbinţi şi de fum;- cad picături incandescente ce sunt noi focare de incendiu;Aceste caracteristici crează un risc ridicat de pericol pe care îl prezintă utilizarea materialelor plastice.Combustibilitatea maselor plastice depinde de gradul de oxidare în care se găsesc elementele din

combinaţie.Ex.: un material plastic care este format din carbon şi hidrogen are o combustibilitate foarte mare datorită afinităţii acestor elemente cu oxigenul.

Combustibilitatea poate fi apreciată funcţie de următorii parametrii:-influenţa monomerilor;-structura materialelor plastice;-greutatea moleculară;-urme de solvenţi (mai ales la materialele spongioase);-plastefianţi;-forma materialelor plastice.Propagarea incendiului depinde foarte mult de forma pieselor din material plastic.Ex.: la un material plastic spongios propagarea este rapidă şi chiar foarte rapidă.Arderea depinde de viteza de descompunere a materialelor plastice şi de faptul că se topesc cu uşurinţă,

ceea ce duce la favorizarea răspândirii flăcărilor prin crearea de focare noi. Viteza de ardere este mare , cu degajări mari de căldură. Temperaturile din ardere se ridică la aproximativ 12000 C.

Metodele de reducerea combustibilităţii materialelor plastice sunt următoarele:1) - prin mijloace chimice reactive - folosirea intervenţiei în molecula monomerului sau polimerului.2) - prin mijloace aditive - folosirea unor substanţe organice şi anorganice care se adaugă în polimeri.

Dintre cei anorganici se folosesc sărurile de amoniac, fosfaţi, trioxidul de stibiu, fibră de sticlă, azbest, făină de mică, făină de roci).

Dintre cei organici se folosesc parafine halogenate, compuşi ai fosforului, sulf etc.3) - vopsele şi straturi de protecţie.Vopsele: - spumante;

- obişnuite ignifuge.Straturi de protecţie din metal, ipsos, lemn ignifugat etc. Ignifugarea maselor plastice:

- se realizează prin tratament în masă - şi este cea mai eficientă;- pentru P.V.C.. polipropilenă, poliesterii - se pot aplica tratamente de suprafaţă;- pentru polistiren expandat, extrudat (presat), poliuretan - tratament de ignifugare în masă;

- pentru răşini form. aldehide - ignifugare în masă;- termodegradare succesivă.

Metoda de verificare este conform STAS 7248 - metoda propagării flăcării pe orizontală (panou radiant).