Igiena radiatiilorAs univ dr CirnatuDefinitie .ClasificareRadiaţiile sunt un factor fizic al biosferei, care acţionează prin intermediul atmosferei exercitând efecte chimice, fizice sau biologice sanogene sau patogene, în funcţie de doză şi timpul de expunere. Reprezinta emisia sau propagarea in mediu a unor unde sau particule, insotite de transport de energie după modul de producere pot fi radiaţii electromagnetice sau radiaţii nucleare în funcţie de efectul produs asupra materiei pot fi radiaţii neionizante şi radiaţii ionizante Radiatii neionizanteSurse - cea mai importantă sursă naturală este soarele. Clasificarea : radiaţii infraroşii (calorice): 56% din spectrul solar, lungimea de undă 3000-800 micrometri radiaţii luminoase (vizibile): 41-42% din spectrul solar, lungimea de undă 400-800 micrometri. radiaţii ultraviolete: 1-2% din spectrul solar, cu lungimea de undă 400-10 micrometri. Radiaţiile infraroşii (calorice)Efectele biologice sunt în funcţie de lungimea de undă şi durata expunerii Expunere - Supraexpunerea: Efectele asupra tegumentelor: încălzirea tegumentelor (efect folosit în fizioterapie), arsuri. Efecte asupra ochilor - afectarea conjunctivei şi corneei se produce cheratita - opacifierea locală a cristalinului, urmată de opacifierea completă duce la apariţia cataractei Efecte asupra sistemului nervos central - expunerea la radiaţii infraroşii a cutiei craniene şi a regiunii retrocervicale duce la apariţia insolaţiei Efecte generale, de stimulare a unor funcţii ale organismului Prevenirea efectelor nefavorabile asupra organismului se poate face prin următoarele măsuri:Utilizarea îmbrăcăminţii de culoare deschisă Utilizarea ochelarilor de protecţie având lentile cu oxizi metalici Acoperirea cu materiale de culoare deschisă a extremităţii cefalice în timpul expunerii Gradarea timpului de expunere la soare

Amenajarea zonelor verzi pe plajă, care conferă umbră şi răcoare. Radiaţiile luminoase (vizibile)Efecte asupra organismului -supraexpunere Efecte asupra tegumentelor: sub acţiunea radiaţiilor luminoase pot apare fenomene de fotosensibilizare, în prezenţa substanţelor fotodinamice de origine externă (gudroane, smoală, produse cosmetice, medicamente, alimente precum ţelina, lămâia, pătrunjelul) sau de origine internă (porfirine, derivaţi indolici) Efecte asupra ochilor - fototraumatism retinian. Iluminatul insuficient produce: scăderea funcţiilor vizuale cu efort de adaptare; apariţia miopiei, hipermetropiei în cazul unor predispoziţii; scade capacitatea la munca fizică şi intelectuală; scade efectul terapeutic la bolnavii cu spitalizări îndelungate. Efecte psihice apărute prin intermediul analizatorului vizualInfluenţează bioritmurile. Prevenirea efectelor nefavorabile asupra organismuluiDepistarea precoce a deficienţelor de vedere şi corectarea prin lentile dioptrice. Corectarea factorilor externi: Se recomandă să fie creat un iluminat optim, astfel încât chiar în perioada anului cu lumină naturală redusă (iarna), radiaţia luminoasă solară directă să pătrundă în interiorul încăperii minimum 1-2 ore/zi. Radiaţiile ultravioleteClasificarea, în funcţie de efectele asupra organismului se face în trei categorii: Ultraviolete de tip A: lungimea de undă este între 400-320 mµ (ultraviolete lungi). Ele au efect pigmentogen. Ultraviolete de tip B, cu lungimea de undă între 320-280 mµ (ultraviolete medii). Au efect eritematogen şi favorizează sinteza vitaminei D. Ultraviolete de tip C: lungimea de undă între 280-180 mµ(ultraviolete scurte), cu efect bactericid. Efecte asupra organismuluiEfecte generale: stimulează metabolismul glucidic şi lipidic; cresc numărul elementelor figurate sanguine; cresc viteza de circulaţie a sângelui; intensifică activitatea musculară; stimulează oxidarea celulară, cresc capacitatea de efort fizic. Efecte specifice: - efectul pigmentogen, prin oxidarea promelaninei; - efectul eritematogen (eritem ultraviolet sau biochimic); - efectul antirahitic

- efectul bactericid sau bacteriostatic. Efecte nocive: - asupra ochilor, cu apariţia fotooftalmiei; - asupra tegumentelor, în special datorită radiaţiei ultraviolete de tip B - favorizează îmbătrânirea pielii şi cancerul cutanat (epiteliomul şi melanomul). Măsurile de prevenire a efectelor nefavorabileUtilizarea îmbrăcăminţii din materiale naturale, de culoare deschisă, care reţine sau reflectă radiaţiile ultraviolete (materialul plastic permite pătrunderea unei mari cantităţi de radiaţii) Expunerea la soare în scop sanogen să se facă progresiv. În prima zi, expunerea să fie de 5-15 minute, crescând durata zilnică sau la două zile cu 5-10 minute. Să se evite expunerile între orele 11-16. Utilizarea ochelarilor speciali cu lentile care conţin substanţe absorbante pentru radiaţiile ultraviolete cu lungime de undă mică (sticla cu plumb absoarbe parţial şi aceste radiaţii). Utilizarea substanţelor protectoare tegumentare, care absorb radiaţiile ultraviolete sau le reflectă (unguente, creme, loţiuni, etc.). Radiaţiile ionizante  Prin radiaţii ionizante (în franceză), atomice (în engleză), nucleare, radioactive se înţeleg radiaţiile care au capacitatea de a dislocui electroni din atomii materiei iradiate, cu producere de ioni. Dacă în cazul radiaţiilor neionizante, efectele benefice, sanogene predomină, în cazul radiaţiilor ionizante lipseşte orice efect sanogen. ClasificareRadiaţii ondulatorii (unde) Radiaţiile X sau Röntgen Sursa: aparat generator. Emisie: numai pe durata funcţionării generatorului, fără radiaţii remanente. Radiaţiile gamma Sursa: substanţe radioactive. Emisie: continuă, pe toată durata dezintegrării nucleare şi cu scăderea intensităţii în funcţie de reducerea numărului de atomi prin dezintegrare. Radiaţii corpusculare (particule) Sursa: substanţe radioactive. Radiaţiile corpusculare cuprind radiaţiile alfa, beta, electronii (în acceleratori de particule), protoni (încărcate electric pozitiv), neutroni (elemente neutre electric). Radioactivitatea naturală şi artificialăRadioactivitatea naturală

Definită ca fond natural de radiaţii, radioactivitatea naturală se datorează radiaţiilor cosmice şi conţinutului factorilor de mediu (sol, aer, apă, alimente) în substanţe radioactive numite şi izotopi radioactivi naturali. Cele mai importante elemente radioactive naturale aparţin familiilor: Uraniu 238, Radiu 226, Thoriu 232, Potasiu 40. Radioactivitatea artificială Radioactivitatea artificială este produsă în laborator prin bombardarea (activarea) unor nuclee stabile cu neutroni sau particule accelerate, prin reacţii de fisiune sau de fuziune. Până în prezent s-au obţinut peste 1200 izotopi artificiali. Contaminarea habitatului uman cu substanţe radioactive rezultate din activităţi umane este sinonimă cu poluarea radioactivă: prezenţa în interiorul sau pe suprafaţa factorilor de mediu şi a organismelor, a materialelor radioactive artificiale, cu depăşirea conţinutului radioactiv natural şi cu efecte negative asupra omului. Radioexpunerea medicală este cea mai importantă sursă de iradiere artificială Utilizare în radiologie Radiodiagnostic cu radiaţii X (radioscopia şi radiografia medicală) Radioterapia - Röentgenterapia cu radiaţii X (fotoni) - Betaterapia cu particule beta (electroni) - Terapia cu particule, altele decât fotoni şi electroni (protoni, neutroni, produşi în acceleratori de particule); - Telecobaltoterapia, cu radiaţii emise de sursă "închisă" de Cobalt 60; - Curieterapia cu radiaţii beta şi gamma emise de diferite radioelemente: endocurieterapie (interstiţială, endotumorală, curiepunctură) şi curieterapie de contact; Radiologie de intervenţie, care permite evitarea actului chirurgical (montare de sonde vasculare) sub control radiologic, ghidarea de material de puncţie. Utilizare în medicina nucleară de radiaţii ionizante emise de surse "deschise" în scop diagnostic, terapeutic şi de cercetare aplicativă. Minimum de iradiere in radiodiagnostic:- limitarea numărului examenelor; - folosirea parametrilor optimi de lucru; - protecţia abdomenului cu şorţuri plumbate; - optarea pentru radiografie, mai puţin iradiantă comparativ cu radioscopia; limitarea numărului de filme/examen;filme radiologice de mare sensibilitate; filme de dimensiune minimă necesară pentru mărimea organului investigat;

- pentru femei în perioada de procreere: examen în absenţa sarcinii (obligatoriu examenul ginecologic); examen în primele 10 zile ale ciclului menstrual; excluderea examenului în primele trei luni de sarcină (sensibilitate maximă între săptămâna 6-16 de sarcină, perioadă de organogeneză maximă), riscul teratogen scăzând mult după luna a IV-a, dar fără ca nici o perioadă de sarcină să nu fie lipsită de riscuri pentru făt; se preferă examenul cu ultrasunete pentru diagnosticul şi supravegherea sarcinii şi pentru diagnostic în patologia asociată. Alte tipuri de iradiereIradierea profesională a persoanelor din unităţi nucleare medicale, energetică nucleară, de cercetare, industriale, agricole etc. Iradierea populaţiei prin produse de larg consum ce conţin generatoare de radiaţii: televizoare, cadrane luminiscente. Iradierea populaţiei prin explozii nucleare produse în atmosferă sau în subteran, pentru perfecţionarea armelor nucleare şi în scop paşnic (teste experimentale desfăşurate în perioada 1952-1968; încetarea experimentelor după 1968 conform acordurilor internaţionale); prin deşeuri radioactive; prin accidente la centrale nucleare electrice în exploatare (potenţial foarte puţin probabil de accident nuclear în caz de exploatare corectă). Efectele radiaţiilor ionizante asupra organismului umanMod de acţiune al radiaţiilor ionizanteSunt acceptate două teorii care încearcă să explice apariţia efectelor biologice. "Teoria ţintei" sau teoria acţiunii directe, explică moartea celulară prin acţiunea radiaţiilor ionizante asupra unor porţiuni radiosensibile din celulă, numiţi centri vitali, un rol important revenind dozei şi naturii radiaţiei. "Teoria radicalilor liberi" sau teoria acţiunii indirecte, indică, cu cea mai mare probabilitate, reacţii primare cu apa din organism, ionizând-o. Rezultă radicali radiolitici de tip hidroxil (HO) şi hidroxiperoxidic (HO2) foarte activi care declanşează reacţii secundare cu molecule identice de apă, dar şi cu molecule neafectate de reacţii primare, albumine, lipide, minerale etc. Timp de injumatatire - dezintegrareEfectele biologice ale radiaţiilor ionizanteefecte precoce, obligatorii, expresia unui prag, cel mai adesea reversibile, cu gravitate dependentă de doză; efecte cronice, cu probabilitatea apariţiei proporţională cu doza şi a relaţiei liniare doză-efect, cu evoluţie lentă, aparent aleatorii, grave, cel mai frecvent nereversibile. Efectele precoce

- Faza prodromală, cu durată de câteva ore, este caracterizată prin greţuri, vărsături, diaree, oboseală. - Faza de latenţă este cea în care persoana radioexpusă nu prezintă nici un simptom. Durata este dependentă de doză şi de natura formei clinice ulterioare. Pentru doze sub 10 Gy, durata este între 5-14 zile. Sindromul hematopoetic limfopenia, leucopenia şi trombocitopenia, şi la urmă anemia. Simptomele ca: tendinţă la hemoragie, scăderea rezistenţei la infecţii, anemie, apar între o săptămână jumătate şi 6-8 săptămâni de la expunere. Sindromul gastro-intestinal Este consecinţa distrugerii mucoasei intestinale şi leziunilor vaselor mici din submucoasă. Debutul este mai precoce faţă de sindromul hematopoetic, câteva zile - o săptămână, prin pierderi importante de lichide, consecinţa vărsăturilor, diareei, hemoragiilor. Prognosticul este grav: aproape întotdeauna este însoţit de atingere medulară ireversibilă. Decesul are loc între 10-14 zile. Sindromul pulmonar prin pneumonie interstiţială este prezent în 80% din cazurile de expunere la 10 Gy pentru grefă de măduvă osoasă. Sindromul nervos apare la radioexpunere la doze foarte mari, 20-30 Gy. Perioada de latenţă este foarte scurtă, de la câteva ore la 1-3 zile. Decesul intervine la câteva ore până la o săptămână de la expunere. Afectarea cutanată, sub formă de eritem, rezultă la expuneri la doze de 5-8 Gy, după câteva zile, la câteva săptămâni de la expunere. Expunerea externă localizată determină manifestări patologice în funcţie de regiunea expusă.Leziunile cutanate sunt cele mai frecvente şi apar la nivelul mâinilor şi degetelor, la câteva ore după expunere. Leziunile oculare apar la expuneri la doze de 2 Gy şi la nivelul componentei cu cea mai mare radiosensibilitate, cristalinul; opacifiere rapid progresivă a cristalinului; posibil conjunctivită acută de gravitate moderată. Leziunile gonadelor se datoresc radiosensibilităţii celulelor germinale. La bărbat: spermatogoniile sunt cele mai radiosensibile; sterilitate tranzitorie începând cu doze de 0,3 Gy şi definitivă începând cu 5 Gy; celulele endocrine puţin radiosensibile, rămân indemne; radioexpunerea gonadelor masculine nu produce castrare. La femeie: sterilitate prin distrugerea ovocitelor şi tulburări ale ciclului menstrual prin distrugerea celulelor endocrine; castrare la 6-8 Gy. Sensibilitatea organelor la radiatii Efecte asupra dezvoltării embrionului umanDe importanţă majoră pentru embriogeneză sunt primele 6-7 săptămâni de gestaţie. Dacă în această perioadă are loc o radioexpunere chiar redusă,

sub 0,1 Gy, pot apare malformaţii congenitale la nivelul creierului, ochiului, scheletului. În caz de radioexpunere inoportună, întreruperea de sarcină este legiferată în funcţie de doza de expunere şi vârsta gestaţiei: întreruperea sarcinii cu vârsta sub 10 săptămâni, începând cu 1,5 centigray; întreruperea sarcinii cu vârsta peste 10 săptămâni, începând cu 5 centigray. Efectele tardive - Scăderea duratei de viaţă - Carcinogeneza: Cancerele cutanate, tumorile osoase, leucemiile, cancerele tiroidiene, tumorile pulmonare, etc. - Cataracta, cu debut la polul posterior al cristalinului, apare după radioexpunerea ochilor mai ales la neutroni, după o latenţă de 6 luni-câţiva ani. - Radiodermitele cronice, apar după radioexpunere importantă a pielii, mai ales la betaemiţători, în cadrul radioterapiei Efecte stocastice genetice rezultatul atingerii cromozomilor celulelor sexuale, interesează descendenţii indivizilor radioexpuşi. Se estimează că circa 10% dintre nou-născuţi sunt purtători de anomalii genetice de gravitate variabilă, mergând de la manifestări inaparente până la tulburările de dezvoltare şi malformaţii grave. Mutaţia cromozomială este accidentul care stă la originea erorilor de programare a informaţiei genetice. Acţiunile genetice sunt relativ frecvente, putând indica agresiuni diverse din habitatul uman (poluanţii), cu sau fără legătură cu radioexpunerea. Expunere maximaExpunerea maximă nu trebuie să depăşească 1 mSv/an, în medie, timp de 5 ani. 50 msv/an epunerea profesionala5 msv/an –anumite grupuri populationale20 mSv/30 ani pentru intreaga populatie Modalitati de protectie1.limitarea duratei expunerii: pentru oamenii care sunt expuşi la radiaţii pe lângă cele de fundal datorită naturii muncii lor, doza este micşorată şi riscul îmbolnăvirii în principiu eliminat prin limitarea duratei expunerii;2. distanţa: intensitatea radiaţiilor descreşte direct proporţional cu distanţa de la sursă;3. bariere: barierele de plumb, beton sau apă oferă o protecţie bună împotriva radiaţiilor penetrante cum ar fi radiaţiile γ. Prin urmare,

materialele radioactive sunt adesea depozitate sau mânuite în apă sau cu ajutorul roboţilor în camere construite din beton gros sau cu pereţi îmbrăcaţi în plumb;4. depozitare: materialele radioactive sunt izolate şi ţinute în afara mediului. Izotopii radioactivi (de ex. cei pentru medicină) sunt eliminaţi în incăperi închise, în timp ce reactoarele nucleare funcţionează într-un sistem cu bariere multiple care împiedică scurgerile de material radioactiv. Camerele au o presiune atmosferică scăzută, astfel încât orice scurgere ar avea loc nu ar ieşi din încăpere.Campurile electromagnetice sunt radiatii electromagnetice neionizante, energia lor nu este suficienta pentru a rupe legaturile chimice si a genera ioni.Marimi fizice care caracterizeaza campurile electromagnetice             FRECVENTA: numarul de oscilatii ale campului, prin acelasi punct, in timp de 1 secunda; se masoara in hertzi: un camp cu frecventa de 1 Hertz oscileaza o data intr-o secunda.            LUNGIMEA DE UNDA : distanta dintre doua puncte corespondente (doua varfuri de ex.) ale unor oscilatii succesive; se masoara in metriCampurile electromagnetice CLASIFICARE IN FUNCTIE DE FRECVENTA(f):             1) CAMPURI STATICE    f = 0 Hertzi                        a) ELECTRICE                         b) MAGNETICE            2) CAMPURI DE JOASA FRECVENTA    3 Hz - 100 kiloHertzi                        a) ELECTRICE                         b) MAGNETICE             3) CAMPURI DE INALTA FRECVENTA     100 kHz - 300 GigaHertzi                         a) RADIOFRECVENTA (300 kHz - 300 MegaHertzi)                         b) MICROUNDE (300 MHz - 300 GigaHertzi) Surse de Campuri ELECTROMAGNETICE             Fondul natural electromagnetic este format din campuri electrice si magnetice statice generate de Pamant si campuri de joasa frecventa generate de fenomene din atmosfera si magnetosfera. Campurile naturale de inalta frecventa sunt de origine cosmica sau sunt generate in timpul furtunilor. surse artificiale In domeniul de joasa frecventa sursele principale sunt liniile de inalta tensiune, statiile de transformare, instalatiile electrice, aparatura

electrocasnica (frigider, televizor, radio, uscator de par, aspirator, robot de bucatarie, hota, cuptorul cu microunce etc - orice aparat conectat la priza). Un aparat electrocasnic produce camp magnetic doar atunci cand este pornit, in schimb campul electric este prezent si in cazul in care aparatul este inchis si legat la priza. Orice actiune de pornire/oprire a unei instalatii /dispozitiv electric determina aparitia unor campuri tranzitorii caracterizate de o variatie foarte rapida in timp. liniile de inalta tensiune liniile de inalta tensiune Sursele de campuri de inalta frecventa sunt emitatoarele folosite pentru transmisii radio -TV, antenele pentru comunicatii mobile (telefoane mobile si statiile de baza), sistemele antifurt (din magazine de ex.), telefoanele fixe fara fir, sistemele de navigatie maritima si aeriana, radarele pentru controlul traficului, cuptoarele cu microunde.Statiile de baza (antenele de telefonie mobila)    sunt montate la inaltimi intre 15 – 50 m de sol, pe acoperisurile cladirilor mai inalte sau pe turnuri, pe stalpi sau piloni construiti special pentru acest scop, pe dealuri. in cazul in care ne aflam in fata antenei, pe directia emiterii fascicolului principal, campurile electric si magnetic, deci si densitatea de putere, scad, iar la aproximativ 10 m de antena ajung sub limitele recomandate de normele internationale si nationale pentru expunerea populatiei antenele de telefonie mobila Efecte Biologice : stimularea nervoasa si musculara la campuri de joasa frecventa efectele termice determinate de absorbtia energiei de inalta frecventa. Pe starea de sanatateNu s-a evidentiat pana in prezent nici un mecanism prin care campurile electromagnetice pot induce sau promova diferite tipuri de cancere, leucemii, afectiuni cardiovasculare, depresii, afectiuni neurodegenerative etc.  Posibil cancerigene   campurile magnetice de extrem de joasa frecventa au fost clasificate in 2002 de catre Agentia Internationala de Cercetare asupra Cancerului (IARC) de tipul 2B, posibil carcinogene, datorita asociatiei

gasite intre expunerea la campuri magnetice cu frecventa de 50 Hz generate de liniile de inalta tensiune si cresterea incidentei leucemiei la copii. 

             In 2011 campurile de radiofrecventa au fost si ele clasificate de catre IARC in categoria 2 B (este posibil sa existe un risc), pe baza riscului crescut gasit pentru gliom – o tumora cerebrala maligna, la utilizatorii de telefon mobil. Aceasta categorie – 2B - include cafeaua – avandu-se in vedere riscul pentru vezica urinara, muraturile asiatice, cloroformul, in total 266 de agenti. Pentru a face o comparatie, in categoria 1, „carcinogeni pentru oameni” se afla, printre alti 105 agenti, bauturile alcoolice si radiatia solara. Profilaxie In cazul campurilor de joasa frecventa (50 Hz) generate in apropierea liniilor de inalta tensiune este recomandat sa desfasuram activitati (locuinta, alte activitati pe timp indelungat) la distante suficient de mari de acestea (peste 60 m, in functie si de tensiunea si curentul liniei).

In privinta utilizarii telefoanelor mobile, in cazul in care vorbim frecvent la telefon, se recomanda folosirea dispozitivelor „hands free” – casti sau dispozitive care utilizeaza tehnologia bluetooth - sau trimiterea de SMS –uri.