Ludosan Nicolae

Anul I A.M.G

Igiena apei

Apa este un constituent esen ial al materiei vii, având rol deosebit în țdesfă urarea tuturor proceselor vitale. Datorită proprietă ilor sale, apa ș țreprezintă mediul propice de producere a diferitelor procese fiziologice. Participarea apei este indispensabilă în procesele de absorb ie, difuziune i ț șexcre ie, în osmoză, în men inerea echilibrului acido-bazic, în termoreglare, înț ț metabolismul intermediar etc. fără apă toate reac iile biologice ar deveni țimposibile.

Embrion (de 3 zile) ……………………… 97%Foetus (de 3 luni)………………………… 91%Sugar …………………………………….. 70-75%Adult …………………………………….. 60-65%Vârstnic ………………………………….. 50-55%

Nevoile de apă ale individului

Nevoia de apă pe 24h a unui adult este ≈ 2,5 litri, din care 1,5 l îl constituie apa ca atare, restul fiind acoperit de apa care intră în compozi ia diferitelorț alimente i care este variabilă de la un aliment la altul i apa care ia na tereș ș ș din metabolizarea diferitelor trofine în organism.Pierderile de apă ale organismului uman pe 24h se cifrează tot la ≈ 2,5 litri, din care 1,5 l, se elimină pe cale renală, restul apei fiind eliminată prin piele, pulmon i tubul digestiv.ș

În anumite condi ii pot apărea situa ii, în afara celor patologice, când seț ț realizează fie un aport crescut, fie o pierdere mărită. Primul caz, denumit bilan hidric pozitiv, se întâlne te în perioada de cre tere i dezvoltare, înț ș ș ș graviditate i în convalescen ă după boli grave. ș ț

Cel de-al doilea sau bilan hidric negativ apare în cazul muncii fiziceț intense sau al unui climat excesiv de cald.

În afara apei folosite pentru nevoile pur fiziologice, omul folose te apa iș ș în multiple alte scopuri. Astfel, apa este consumată pentru men inereaț cură eniei corporale, cu precădere apă caldă sau/ i pentru călireaț ș organismului i cre terea rezisten ei sale nespecifice, mai ales apa rece.ș ș țOmul folose te apa i pentru nevoile sale gospodăre ti sau menajere.ș ș ș

Conform recomandărilor O.M.S., cantitatea minimă de apă pentru nevoi individuale este de 5 litri/24h, asigurând aproape exclusiv numai nevoile fiziologice, cantitatea optimă este de 100 l/zi.

Patologia infec ioasă transmisă prin apăț

Cantitatea mare de apă folosită în comun de popula ie oferă mariț posibilită i ca în condi iile poluării, apa să constituie un important factor deț ț îmbolnăvire. Bolile produse prin apă cuprind în general un mare număr de persoane, îmbrăcând caracterul unor boli cu extindere în masă

Pentru apari ia unei boli hidrice sunt necesare trei condi ii i anume:ț ț ș existen a unui eliminator de germeni (bolnav, purtător), viabilitatea în apă aț germenilor patogeni un timp suficient pentru producerea bolii i existen aș ț unei popula ii receptive.țCea mai frecventă formă de boală infec ioasă de natură hidrică este ț epidemia.

Epidemiile hidrice prezintă o serie de caractere proprii:

− Caracterul exploziv sau cuprinderea unui număr mare de persoane într-un timp relativ scurt;

− Afectarea persoanelor receptive, care consumă apă contaminată, indiferent de sex, vârstă, de profesie etc.;

− Suprapunerea epidemiei pe aria de alimentare cu apă a popula iei dinț aceea i sursă (conductă, izvor, fântână);ș

− Apari ia epidemiei în orice anotimp, dar cu precădere în zona noastrăț climatică în anotimpul rece, datorită supravie uirii mai îndelungate aț germenilor patogeni în apă la temperatură scăzută i reduceriiș antagonismului microbian;

− Încetarea epidemiei, ca urmare a măsurilor luate, tot atât de brusc cum a început, mai rămâne un număr mic de cazuri, care se găsesc în incuba ie sau se transmit prin contact.ț

O ultimă formă de manifestare a bolilor hidrice infec ioase este forma țsporadică sau de cazuri izolate care se întâlnesc mai ales în anumite boli mai pu in caracteristice transmiterii prin apă.ț

Bolile bacteriene transmise prin apă

HOLERA: reprezintă o afec iune bacteriană digestivă în care apa joacă un rol țprincipal. Vibrionul holerei este un germen, în general, pu in preten ios fapt ț țcare îi conferă o rezisten ă destul de mare în apă, de câteva săptămâni. țVibrionul holeric poate supravie ui în apă până la 50-60zile. Indiferent însă deț aceste păreri, transmiterea hidrică a holerei poate ajunge până la 90% din cazurile de îmbolnăviri apărute (O.M.S.).

FEBRA TIFOIDĂ: este produsă de bacilul tific (Salmonella typhi), care are o rezisten ă în mediul extern, respectiv în apă, de 20-21 de zile. Boala este țspecific umană, germenul fiind eliminat din organism odată cu dejectele de către persoane bolnave sau purtătoare. Pătrunderea în organism se realizează odată cu apa ingerată. Febra tifoidă a fost considerată în trecut principala boală infec ioasă transmisă prin apă i a rămas încă o problemă importantă ț șde sănătate în unele ări subdezvoltate. ț

DIZENTERIA: este produsă de bacilii dizenterici (Shigella disenteriae) a căror rezisten ă în apă este diferită fiind cuprinsă între 4 i 7 zile. În prezent, ț șdizenteria reprezintă afec iunea bacteriană cea mai răspândită i aceasta ț ș

datorită receptivită ii crescute a popula iei în lipsa unui vaccin adecvat, cât i ț ț șdiseminării largi în mediul extern a germenilor dizenterici.

LEPTOSPIROZELE: sunt afec iuni care pot îmbrăca forma epidemică, dar care țmai frecvent se întâlnesc sub formă sporadică. În mod obi nuit în apă mai alesș în apele stătătoare, se găsesc leptospire nepatogene. Uneori însă pot ajunge în apă i leptospire patogene, dintre care cele mai cunoscute sunt leptospira șictero-hemoragică, leptospira grifo-tifoza, leptospira pomona i leptospira șcanicola, ultimele trei anicterigene. Rezisten a în apă a leptospirelor patogene țeste suficient de mare, în jur de câteva săptămâni. În apa cu un pH u or alcalinș însă supravie uirea lor este sporită, putând ajunge la ț câteva luni.

TUBERCULOZA: poate recunoa te i o transmitere hidrică, viabilitatea în apă ș șa bacilului Koch este destul de mare, până la 100-150 zile, mai mult chiar, bacilul tuberculos este deosebit de rezistent fa ă de dezinfectan ii obi nui i ai ț ț ș țapei.

BRUCELOZA: rar transmisă prin apă, recunoa te ca surse de poluare animale șca porcul (brucella surs), vaca, prin avorturi, membrane i lichidele fetale etc. șBrucelele au o viabilitate de 40-60 de zile în apă i rezistă ș suficient de bine la dezinfec ie.ț Cel mai adesea dau cazuri sporadice.

TULAREMIA: este o boală cu focalitate naturală, al cărui agent Pasteurella Tularensis este eliminat prin dejecte (urină i fecale) de obolani, dar se ș șgăse te i în cadavrele acestora. Are o ș ș rezisten ă mare de 2-3 luniț , în apă i șrezită bine la dezinfectante. Rar produce epidemii, mai frecvent apar cazuri sporadice.

Bolile virotice transmise prin apă

POLIOMIELITA: a fost multă vreme contestată ca având o transmitere hidrică,pericolul mare de răspândire a bolii se bazează i pe faptul că virusurileș poliomielitice au mare rezisten ă în mediul înconjurător, în apă eleț supravie uiesc 150-180 zile. ca urmare a extinderii vaccinăriiț

antipoliomielitice, afec iunea a încetat de a mia fi una din cele mai răspânditeț viroze, pericolul răspândirii sale a rămas totu i prezent.ș

HEPATITA VIRALĂ:

este o altă boală infec ioasă care recunoa te ca agent determinant un virus.ț ș

se poate afirma cu destulă certitudine că viabilitatea în apă a virusului este deosebit de mare, peste 180-200 de zile. Mai mult chiar, rezisten a sa la clor iț ș al i dezinfectan i uzuali ai apei este de asemenea mare. Mai mult chiar, ț țrezisten a sa la clor i al i dezinfectan i uzuali ai apei este de asemenea mare.ț ș ț ț

Boli parazitare transmise prin apă: Ambiaza, Tricomoniaza, Lambliaza, Strongiloidoza, Geohelminteazele, Fascioloza, Schistosomiaza, Paragonimiaza

Opistorcoza si Filariozele.

GU A ENDEMICĂ:Ș sau distrofia endemică tireopată este o afec iune cu țextindere în masă a cărei importan ă constă nu numai în numărul mare al țcazurilor cât i în complica iile mai ales nervoase i endocrine pe care le ș ț șpoate avea.

CARIA DENTARĂ: reprezintă o altă afec iune cu largă răspândire în masă, careț se întâlne te la toate vârstele i la ambele sexe.ș șMult mai importantă este intensitatea sau numărul de din i caria i, la ț țetiopatogenia cariei dentare au fost incrimina i factori multipli ca alimenta ia ț țdefectuoasă, mai ales în săruri de calciu i fosfor i în vitamine, consumul ș șexagerat de dulciuri, mastica ia defectuoasă, lipsa de igienă a cavită ii bucale, ț țabsen a radia iilor ultraviolete, diversele traume psihice etc.ț ț

Astfel s-a constatat că, cu cât concentra ia fluorului este mai scăzută, cuț atât frecven a persoanelor cu carii dentare e mai mare, cu atât numărulț cariilor la aceea i persoană este mai mare cu atât vârsta la care apare cariaș este mai mică.

BOLILE CARDIOVASCULARE: reprezintă afec iuni cele mai răspândite la oraț actuală în întreaga lume, dar cu precădere în ările avansate, unde dau cel maiț ridicat procent de mortalitate. Etiologia bolilor cardiovasculare este multifactorială cuprinzând factori genetici, alimentari, psihici, metabolici etc. Un rol important se acordă astăzi sedentarismului, obezită ii, stresului,ț fumatului, alcoolismului i altor factori.ș

Un element incriminat în bolile cardiovasculare este cobaltul. Influen aț sa a fost dovedită nu în apă ci în bere, unde a fost utilizat ca stabilizator al spumei i în care caz a produs o cardiopatie denumită chiar a băutorilor deș bere. De i mecanismul cobaltului este mai pu in bine cunoscut, totu i i seș ț ș atribuie un rol important în producerea bolilor cardiovasculare.

Substan ele toxice din apăț

INTOXICA IA CU NITRA I: Ț Ț cunoscută sub numele de cianoză infantilă sau methemoglobinemia infantilă cianotică a fost descrisă pentru prima dată de Comly în 1945 i denumită intoxica ie cu apă de pu .ș ț ț

INTOXICA IA CU PLUMB: Ț principalele simptome ale intoxica iei cronice cu țplumb prin apă constau din oboseală nejustificată, paloare, anorexie, diaree sau mai frecvent constipa ie, dureri articulare i musculare, semne în cea mai ț șmare parte necaracteristice. Numai punerea în eviden ă a plumbului în apă țpoate conduce către diagnosticul de intoxica ie cu plumb.ț

INTOXICA IA CU MERCUR:Ț prezintă o serie de semne ca cefalee, vertije, insomnie, oboseală, tulburări de memorie, tulburări vizuale la care se adaogă o u oară anemie. Cu timpul însă apar tulburări grave, mai ales renale, cu șpoliurie, polakiurie, azotemie etc.

INTOXICAŢIA CU CADMIU: ac ionează asupra ficatului inactivând anumite țenzime cu rol în metabolismul hidra ilor de carbon, asupra sistemului țformator de globule ro ii, cu producerea de anemie, dar mai ales asupra ș

rinichiului, cu cre terea eliminării de calciu i proteine. Ca urmare, apar, ș șfrecvent fracturi spontane, mai ales la femei multipare.

Condi iile fizice - ț Temperatura apei (trebuie să fie cuprinsă între 7 i 15ș oC)- Turbiditatea apei (pentru a fi potabilă turbiditatea apei nu

trebuie să depă ească 5 grade SiOș 2 cu limita excep ionalăț 10 grade/dm3)

- Culoarea apei (Pentru a fi potabilă culoarea apei nu trebuie să depă ească 15 grade cu limita excep ională 30ș ț de grade/dm3)

- Radioactivitatea apei (norma stabilită la 0,1 Bq/dm3 sau 2,7pCi/dm3 pentru emi ătorii de radia ii i de 1 Bq/dmț ț α ș 3 sau 27pCi/dm3 pentru emi ătorii de radia ii )ț ț β

Cea mai importantă condi ie bacteriologică de potabilitate este lipsa totală dinț apă a germenilor patogeni

Pentru a fi potabilă apa trebuie să îndeplinească următoarele condi iiț biologice:

− Sestonul ob inut prin filtrare pe fileu să nu depă ească 1 cmț ș 3 la m3

de apă pentru instala ii centrale i 1 cmț ș 3 la 100 l apă, pentru instala ii locale;ț

− Organismele vizibile cu ochiul liber să fie absente;− Organismele caracteristice apelor poluate să fie absente;− Organismele dăunătoare sănătă ii, ca ouă i larve de parazi i, săț ș ț

fie absente;− Organismele care prin înmul ire în masă modifică caractereleț

organoleptice ale apei să fie absente sau în exemplare izolate;− Organismele animale microscopice să nu depă ească 20/dmș 3 apă;− Triptonul de poluare format din resturi fecaloide sau industriale

să fie abesnt.

Igiena aprovizionării cu apă

Sistemul central constă dintr-o re ea care transportă apa sub presiuneț direct la consumator. Acest sistem prezintă o serie de avantaje i anume:ș

− Asigură cantitatea de apă necesară popula ie, datorită cunoa teriiț ș exacte a debitului distribuit;

− Oferă posibilitatea de tratare a apei în cazul când aceasta nu corespunde condi iilor de potabilitate;ț

− Permite o bună protec ie a sursei i instala iilor i un controlț ș ț ș permanent asupra calită ii apei distribuite.ț