IERI SI AZI
49
description
REVISTA CLASEI A 10-A A
Transcript of IERI SI AZI
Cuprins
1.Editorial…………………..1
Sectiunea I – Creatie
2.O poveste…..……………...2
3.O data la un milion de ani…4
4.Când?unde?c/Stil/Insomnie..6
5.Iubirea……………………..7
6.Copilarie de poveste……….8
7.O poveste de viata………....10
8.Ruga………………..………12
9.Joc cu doi………………..…13
10.Copilaria…………..……….14
11.Visarea…………..………..16
12.Fragment de realitate……...18
13.De vorba cu muntii……..…20
14.Colaj……………..………..22
16.Poveste de iarna………..…24
17.Declaratie……..…………..25
18.Miros de… …………..……....26
19.Vis……..……………….…….27
20.O stea……………………….…28
21.Chirilus………………………..30
22.Campionii sporturilor de iarna...32
23.Interviu…………….…………..34
24.Comenius………….…………..36
25.Lear how to draw………….…..38
26.Mi-e dor……………………….41
Sectiunea II – Pasiuni,
mici placeri
27.REL……………….…………...42
28.Cum sa ne dezvoltam intuitia.…44
29.Bucovina……………….……...46
30.Am invatat………………….….47
Editorial
Despre noi
17 septembrie 2012
Tot noi , elevii clasei a X –a A , mai mari cu un an , te întâmpinăm pe tine,
cititorule.Aceeași elevi conștiincioși , plini de veselie ,nu încetăm visăm spre noi orizonturi.
Adevărat! Am crescut , însă odată cu noi și aspirațiile noastre.Strigăm cu toții în cor
“Suntem mari!”, însă nu suntem decât niște adolescenți dornici de afirmare. Încetul cu încetul , noi
punem bazele unui viitor așa cum ni-l dorim.Adunăm , odată cu zilele ce trec , noi informații ,
impresii și păreri pe care le trecem în “agenda viitorului” .Sunt sfaturi, vorbe bune , întâmplări
din care putem lua ca exemple adevărate “felii de viață”.
Noile orizonturi par acum nelimitate , la fel ca dorința noastră care este, acum viza către
un nou început.Dorința de a reuși este asemeni soarelui ce se arată după furtună, este acea sclipire
ce te conduce către adevăratele simțiri,spre spargerea barierelor .Visele nostre sunt infinite , sunt
cele ce te ghidează către adevărata întruchipare a lor,căci acum , adolescent fiind și lipsiți de
putere ,singura modalitate de a le programa “evadarea din ireal”, este să continui să visezi.
Încrede-te,deci,în simțirile tale și dă frâu liber gândurilor și nu lăsa pe nimeni să stea în
calea devizelor tale.Fă să sclipească orice cuvântare , gest,întruchipare din ceea ce tu , ca un
oarecare vvei face diferența.Doar acea sclipire,ce o poți numi amprenta ta originală,te face diferit
în fața celor ce te ascultă și apreciază.
Suntem adolescenți ,dornici de cunoaștere,asteptăm,deci ,ca în fața fiecăruia dintre noi
,în acea dimineață însorită să se deschidă ușa către un nou început,către pagina noastră de viitor
scrisă așa cum ne-am dorit.
De aici suntem ca și împliniți , însă nu trebuie să încetăm să sperăm și să ne dorim
căci,dacă ne vom pori aici,mulțumiți doar că la ceea ce de mult am râvnit s-a împlinit ,vom trăi ca
niște oameni stinși. Nu înceta să speri, și spun: Ia cu demnitate propriile gânduri și poartă-le spre
noi orizonturi.
Sandu Mădălina
1
O poveste
Era târziu.
Eu lucram la romanul
ce va apărea în l ibrării în
toamnă. De când eram
mică, mi -am dorit să scr iu o
carte , un roman de
aventuri , pe care î l vedeam
ca pe un univers al meu. În
seara acesta scrisesem
mult, mă dureau ochii ș i
mâna, însă tumultul ideilor
nu se oprea. Refuzam cu
încăpățânare să mă despart
de lumea magică, înlănțuită
cu l i tere e legante între
paginile unui mic caiet . În
acele rânduri , scrise în noapte , când alaiul intim de ste le mă inspiră,
am pus o parte din sufletul meu, din trăir i le ș i temerile mele. Vârful
peniței contura suav personaje , locuri și le dădea viață, îndrumandu -
le spre a- şi găsi locul şi scopul în acţiunea cărţi i .
Scriam despre aventurile unei fete , Ana, care era o copie a
mea. Rememoram surâzând f iecare amintire a copilăriei mele , de la
jocurile de-a “Baba-oarba” alături de alţ i ghiduşi până la cl ipeleîn
care mă îndrăgostisem, transpunandu - le pe hârtie . Această idee, de a
scrie o astfe l de carte , îmi venise acum un an când, am găsit , rătăcită
într -un dulap, o cutie ce conţinea jurnalele mele de când eram micuţă
şi abia învăţasem să scriu, şi din adolescenţă, cea mai frumoasă
perioadă a vieţi i . Am cit i t în acea după-amiază toate paginile , rând cu
rând, cuvânt cu cuvânt, transpunandu -mă în ipostazele trecutului , ş i
zâmbind mereu, la amintirea unor momente.
Nu am o vârsta înaintată, însă mi se pare că au trecut zeci de
ani, de când nu m -am mai jucat de-a ”Ascunsa ” până târziu, noaptea,
cu copii din sat , de când nu am mai jefuit pomii roditori ai vecinilor
2
sau dulapurile cu dulceţuri ale
bunici i , de când nu aveam altă gri jă decât
joaca şi mă ducea mama seara în pat
extenuată de atâta fugă şi râs, dar fericită
şi entuziasmată. Nu am experienţa de
viaţa dar când mă gândesc cât eram de
copilaroasă şi câte năstruşnici i făceam,
mă pufneşte râsul . Fiecare mică «
dragoste » are povestea ei , în f iecare mă
implicam, deşi ştiam că nu se poate
înfir ipa ceva serios la o vârsta fragedă.
Acum, după ce am adunat o parte
din aceste întâmplări şi le -am modelat
într -un roman, am început să privesc
altfe l viaţa. Viaţa este într-adevăr, ca o
poveste . Are personaje , o acţiune complexă, ce se desfăşoară pe o
perioada lungă de t imp ; are incipit , deznodământ…Protagonistul eşti
tu. De-a lungul vieţi i te confrunţi cu o multitudine de probleme,
cunoşti atâtea şi atâtea persoane, unele rămân în poveste până la
sfârşit , alte le sunt doar episodice . Drumul vieţi i poate să f ie uşor sau
greu, întâmplări le petrecute te pot face atât fer icit cât şi tr ist . Toate
obstacolele întâlnite au rolul de a te forma, de a te maturiza, în
diferite fe luri .
Mama îmi întrerupse această reverie , venind lângă mine şi
punându-mi uşor mâna pe umăr.
-La ce te gândeai ? mă întrebă.
-La viaţă. La întâmplări le la care am luat parte până acum. Mi se pare
că am trăit mereu o poveste .
-Da, viaţa este o poveste . Dar, aşa cum stai şi savurezi basmele spuse
de bunica sau romanele de aventuri , aşa trebuie să- ţ i trăieşti viaţa,
bucurandu-te de f iecare cl ipă, întrebându-te ce î ţ i rezervă vi i torul şi
încercând să- i faci un sfârşit cât mai frumos.
Ștambert Diana
3
4
O dată la un million de ani…
Poveştile apar ca fiind sclipiri în mintea obosită a omului de monotonie. Imaginarea, speranaţa îţi dau un sentiment de ambiţie şi voinţa iar când visele devin realitate sufletul saltă zburdalnic, îmbie zâmbetul să-ţi inunde fiinţa si te transformă într-o persoană împlinită.
Într-un oraş mare, într-o familie de afacerişti, a venit neaşteptat pe lume un copil. Parinţii, mult prea ocupaţi , au decis să-l lase bunicilor,până la vârsta de zece ani, deoarece nu aveau timp şi nici răbdare să se ocupe de el cum trebuie.Mama şi tatăl erau două persoane foarte inteligente care deşi mereu preocupaţi de munca lor au planificat în detaliu viitorul fiului lor, Sorin.
Bunicul şi bunica au devenit mai mult decât simplii bunci ai baiatului, chiar parinţi spirituali deoarece îi conturau băiatului copilaria cu bunatatea şi dragostea lor. Bunicul, fost profesor de muzică şi lăutar, l-a învăţat pe Sorin tot ce ştia în arta muzicii.Mintea frageda a băiatului prindea repede sunetele muzicale, recunoscându-le cu uşurintă.Cu un acordeon vechi şi prăfuit, notele au devenit prietenii copilului, ancorând fiecare zi în sunetul lor armonios.
La zece ani , copilul a fost smuls din braţele bătrânilor de către părinţii care obervaseră ruptura creată între ei şi Sorin, lăsându-l in grija unei bone care nu exprima nici pe departe bunătate sau căldură. În seara de Crăciun băieţelul a aprimit un frumos pian din partea parinţilor săi , lucru care l-a bucurat enorm şi care l-a legat pe veşnicie de ceea ce avea să-i schimbe viaţa, muzica. Deşi viscolul nu se oprea din a întări nămeţii, părinţii copilului au plecat la birou să aducă nişte formulare şi nişte documente uitate, dar atât de grabiţi să plece, nu s-au mai întors niciodată. Din neatenţie cei doi au suferit un accident de maşina căruia nu i-au facut faţă. Sorin a rămas orfan întorcându-se la îndureraţii şi posomorâţii săi bunici.
După cinci ani , Sorin împlinind cincisprezece ani, s-a angajat la un post de radio , unde avea o emisiune de difuzare a topurilor muzicale. Pensia bătrânilor se risipea uşor pe medicamente şi facturi lunare, astfel încât tânărul a considerat că era de datoria sa să-şi ajute bunicii. Postul nu-i aducea foarte mulţi bani pentru că nu era încă major iar peste asta era şi foarte încâlcit şi dezordonat ca persoană, împiedicându-se mereu în propriile şireturi.
Într-una din zile, foarte de dimineaţa, cei de la radio au adus un pian în camera de emisie, deoarece un faimos cantăreţ trebuia să-şi facă debutul noii sale piese. Sorin ajuns mai tarziu la studio s-a aşezat ca de obicei pe scaunul său care abia se mai ţinea pe picioare. Mircea işi difuza emisiunea fiind foarte emoționat pentru momentul muzical al artistului care trebuia să iasă perfect.Plimbându-se ,Sorin a văzut pianul şi scânteindu-i ochii l-a rugat pe coordonator să-l lase să încerce puţin să cânte.
-Măi tembelule !…azi eşti mai tembel ca ieri..pe bună dreptate, își spuse coordonatorul sorbindu-şi furios cafeaua.
-Vă rog domnule..două minute, măcar un minut, doar nu pot să-l sparg ! adăugase sfios Sorin.
-Şi despre vaza mea cu flori ce zici ?
-A fost un accident..din cauza şireturilor ! spune furios baiatul uitându-se supărat la tenişii săi.Lasaţi-mă măcar să verific..să vad cum se aude, un mic test nu strică.
-Uite cum facem, eu voi fi la staţie ,începi şi termini când iţi spun eu, mă duc să mă asigur că nu te aude nimeni. Închide şi tu uşa asta măcar,zise intrigat coordonatorul.
Baiatul a închis uşa cu cheia, s-a aşezat la pian şi-a pus căştile pe urechi aşteptând semnalul.În acest timp, artistul voind să intre în camera de emisie nu a putut, iar până să ajunga coordonatorul la staţie Mircea a şi început.. “Doamnelor şi domnilor.. „ în acest moment coordonatorul a început să alerge disperat auzind începerea emisiunii. “În atenţia dumneavostră..momentul serii..”
-Stai omule , ce faci?! strigă coordonatorul.
-Ce faceţi dumneavostră? zise îndepartând microfonul Mircea care facea conexiunea audio la camera de emisie spunând hotărât apoi :” Poţi începe ! „
Sorin a început imediat , muzica l-a cuprins nu se putea opri .Cu căştile pe urechi nu auzea nici bătăile în uşă,nici vocea raguşită a coordonatorului care strigă disperat „ Te dau afară ! Te dau afară, ai înțeles ?! Ieşi imediat…întrerupem transmisia !”
Telefoanele au început imediat să sune, ascultatorii au remarcat diferenţa de voce şi still melodic dintre cel pe care trebuiau să-l audă şi cel pe care tocmai îl auziseră.Toţi au fost curioşi „Cine este acest tânăr ? „ , „Puteţi să-l mai puneţi o data să cânte ? „
Atunci viitorul lui Sorin a luat o direcţie diferită. Talentul dar şi povestea sa de viaţa au impresionat publicul care l-a primit cu braţele deschise.
După mult timp, treizeci de ani de carieră, într-un interviu la radio ,Sorin după ce a răspuns întrebărilor a mai adăugat cîteva cuvinte ascultătorilor ,pe care în timp ce ascultam emisiunea le-am notat pe o bucata şifonată de hârtie.
„ Toţi trăim o necontenită poveste. Fiecare răsărit de soare reprezintă începutul unui nou paragraf în marea carte a vieţii.Toţi oamenii sunt meniţi să fie fericiţi, unii doar uită că sunt autorii propriei cărţi „
Costea Loredana
5
6
Când?unde?c..
Am început un stagiu nou din viaţă
Şi mă gândesc cum să-l termin
Căci viaţa-i doar 3 stagii pe o aţă:
Stagiul copil, adolescent şi-apoi bătrân
Mai vezi greşeli gramaticale
Mai vezi câte-un cuvânt tăiat
Sunt doar greşelile banale
Făcute-n viață ne-ncetat
Dar gata...nu vreau să fac filosofie...
Poate vă dau şi de gândit
Ce-i viaţa de nu o poezie
Ce-i viața de nu....3 strofe și atât.
Insomnie
Adorm… dar sufletul e treaz...
Iar luna... e doar o rază pe obraz...
Visez... dar visele se scurg..
ca lacrimi. Şi incep sa fug...
Alerg de vise, de şoapte şi de somn..
Dar nu mă pot feri .... şi tot plângând...
adorm.
Stil….
Ne-am îngânat destul întru iubire...
Acum, când reportajul nostru e gata...
Mă simt ca tenişii uzaţi.Rupt.Murdar.
Mascat de niște cusături...
La început eram un stil de viaţă.
Tu al meu, eu al tău....
Tu în stânga mea.. eu în dreapta ta...
Doi tenişi fericiţi...
Ne-am bucurat de praful de pe străzi
De maşinile ce ne urmăreau...
De caldarâmul prea înalt
Sau de naşterea unui mers...
Ne bucuram că eram la fel...
Cântam in aceeasi cadenţă...
Un stil....
Gabriel Dranca 6
”ceea ce a fost clădit cu iubire, nu poate fi doborât niciodată!”
(Mircea Florian- „Arta de a suferi”)
Muller Erika
Iubirea este un
sentiment complex. Când
simţi că iubeşti şi când ştii
că eşti iubit, nimeni şi
nimic nu-ţi mai poate
distruge fericirea. Eşti
sigur pe tine şi vezi în orice
măcar un aspect bun,
pozitiv.
Iubind ne dezvoltăm ca persoane. Când iubeşti, încerci să-i faci pe cei din jur să se simtă bine, încerci să le demonstrezi că merită să lupţi pentru ceea ce îţi doreşti cu adevărat, încerci să împărtăşeşti cu cei dragi tot ce ţi se întâmplă şi eşti mult mai activ.
Iubind, te simţi mai tânăr. Dragostea umple golurile din inimă şi poate vindeca cele mai adânci şi neştiute răni formate de-a lungul
timpului.
Când dragostea este în floare, poţi dezvolta o pasiune pentru un anumit lucru şi poţi să faci lucruri la care nu te aşteptai, de care nu te credea capabil. Atunci când iubeşti îţi dezvolţi anumite capacităţi şi talente cu care ai fost înzestrat, dar în care nu ai crezut.
Când dragostea este împărtăşită, nimic rău nu se mai
poate întâmpla; dar, dacă treci printr-o experienţă grea şi neplăcută, ştii că ai pe cine conta, ştii că are cine să te
ajute şi să îţi ofere un umăr pe care să plângi.
Eu consider că iubirea înseamnă acceptare,
profunzime, sinceritate, respect şi lista poate continua. Sunt de părere că iubirea este cel mai frumos sentiment cu putinţă. Dragostea poate fi exprimată printr-un simplu
gest, printr-un zâmbet, printr-o faptă, prin ceva care nu cere
nimic în schimb.
Dragostea este un sentiment atât de complex, încât nimeni nu poate să îl înţeleagă. Dragostea este un sentiment care înseamnă fericire, fapt pentru care atunci când iubeşti, împarţi în jurul tău doar bucurie, ajutându-i pe alţii să treacă mai uşor peste încercări şi probleme.
7
Copilărie de poveste
Fiecare moment al zilei a fost dăruit de Dumnezeu cu un farmec aparte.
Dimineaţa ne încântă cu lumina ei tânără care izbucneşte la răsărit, umplându-
ne sufletele de bucurie şi speranţe.
Pe masură ce soarele urcă pe cereasca mîndră scară ,totul în jur prinde putere sub
căldura lui binefăcătoare. Cu toate acestea parcă nimic nu mă fascinează mai mult
decât spectacolul bolții cereşti în timpul nopţii.
Îmi amintesc de nopţile de vară petrecute sub vişinul din curtea bunicilor.
De cum se lăsau umbrele înserării, mă refugiam sub crengile copacului bătrân.
La apus mai licărea o vreme strălucirea acestuia , apoi se stingea cu totul. Îndată se
iveau stelele ca nişte licurici rătăciţi în iarba cerului.
Osteniţi de treburile zilei, se aşezau lângă mine bunicul şi bunica. Cu vocea lui
blândă, bunicul începea să depene amintiri de odinioară ,când era şi el copil.
Firul poveștii se împletea cu aromele calde ale ierburilor care pluteau in aerul
văratic .
Tărâmul magic al copilarie mele s-a petrecut într-un sătuc mic,dar valoros, de
la marginea unei păduri. Acolo ne strângeam în vacanţa de vară eu şi toţi verisorii
mei.Trăiam într-o lume agiată, aglomerată, agresivă ,care ne sorbea de vlagă ca un
vampir înfometat, care părea că a stat la pândă pentru hrană …sute de ani. Aerul
îmbâcsit al micului sătuc, plin de mizerie parcă ne îmbolnaviseră sufletele şi ne
obosiseră trupurile.
Oare îşi mai aduce cineva aminte de mine ? De copilul din colţul străzii, cu
hainele zdrenţuite şi obrajii roşii care abia se mai vedeau de noroiul ce îi acoperea
,care mereu era cu ochii în lacrimi cand se întorcea de la şcoală? Eram sigură că
trăiam într-un glob de cristal pe care Terra încerca să-l spargă, încerca să ne elibereze,
8
9
dar noi, nici măcar nu vroiam să fim salvaţi, ne plăcea să trăim închişi, să fim singuri,
doar noi şi problemele noastre.
Alergam mereu după timp sau el alearga după noi,aruncând in fiecare secundă,
minut, oră, săptămână cu câte o săgeată argintie sau cu câte un rid pe faţa noastră
Vroiam măcar o dată ca timpul să se oprească în loc, ca Zeul Timp să aţipească
măcar o clipă, să înceteze să mai controleze anii care trec parcă într-o secundă prin
Poarta Timpului.
Îmi doream să fac tot ce nu făcusem până atunci, să pot petrece cât mai mult timp cu
bunicii încercaţi de greutăţile vieţii.
Îmi amintesc cum bunica ,de fiecare dată când eram posomorât venea la mine şi
cu cea mai mare blândeţe mă făcea să-i spun tot ce am pe suflet. Îmi amintesc de
platoul cu gogoşi pufoase şi moi cu care bunica ne aştepta de fiecare dată , pentru a ne
mai îmbuna puţin sufletele. Copilăria mea se regăseşte în odaia bunicii, în sfaturile
prietenoase pe care mi le dădea cu drag: să ne bucurăm de lucrurile care sunt cu
adevărat importante: de răcoarea ploii ce cade lin pe pielea fină mângâindu-te, de
mirosul florilor din grădina pe care mama îl iubea atât de mult, de roua dimineţii…
Pentru mine , copilaria a fost ca o viată de poveste , ca un univers plin de
miracole ,de joc ,de veselie scăldată de lumina aprinsă a bucuriei.
Uneori glasul bunicului se oprea şi priveam toţi trei frumuseţea cerului înstelat.
Luna plină poleia totul cu o lumină argintată .Aveam impresia că razele ei ţes o scară
de lumină care cobora până la vişinul nostru .Îmi imaginam că mă pot urca pe acea
scară ca să ajung la puzderia de stele şi să le număr .
Începeam numărătoarea, dar nicioadată nu ajungeam până la capăt. Auzeam,ca
prin vis,şoaptele văntului sau scârţâitul porţii din spatele grădinii. Pleoapele îmi
cădeau grele de somn şi atunci braţele calde ale bunicii mă purtau până în odaia de la
fereastra căreia luna îmi veghea visele.
Seliman Caterina
O poveste de viaţă
Alina, unicul copil al familie i sale , este o fată frumoasă, cu
părul lung şi blond, iar ochii de un verde scânteietor care , pe
lângă o frumuseţe nemaiîntâlnită î i oglindesc şi sufletul care din
păcate nu este la fel de frumos ca şi înfăţişarea. Alina nu a înţeles
faptul că viaţa nu le oferă tuturor un mod de a trăi la fe l de uşor
ca al e i . Ea se poartă mereu urât cu colegii e i , spunându - le mereu
lucruri răutăcioase , deoarece aceştia vin uneori la şcoală cu haine
rupte sau chiar nu au ce să mănânce . Deşi are posibil i tatea, nu
încearcă niciodată să î i a jute , nu încearcă să aducă o rază de
lumină în viaţa lor deja atât de întunecată de gri j i , ci îşi doreşte
ca totul să i se cuvină şi prietenii e i să f ie doar copii bogaţi .
Într -o seară, Alina se aşează pe pat, ochii f i indu - i într-o
continuă pendulare ; luminile încep să se confunde cu umbrele şi
dintr-o data ceva se întâmplă…
Alina deschide ochii şi se trezeşte într -un ger cumplit .
Ridicându-se în picioare , se apropie de geamul spart şi îngheţat şi
vede fulgii albi şi scl ipitori de nea coborând uşor din cerul
fumuriu şi tr ist . Uitându -se în jurul e i , Alina vede o camera
improvizată cu pereţi i care stau să se dărâme. Apoi se mai uită o
data la scândura pe care dormise, când, brusc, o dure re cumplită
î i distrage atenţia şi simte lacrimile reci cum i se preling pe obraz.
Picioarele e i aproape sângerau din cauza fr igului infernal .
Era neajutorată, era singură într -un infinit de zăpadă, nu avea ce
să mănânce. Privea spre crenguţele brazilor u scaţi care tremurau
în bătaia vântului la fe l ca şi ea. Simţea că nu mai are mult până
când se va înălţa spre ceruri . Începea să vadă copii care râdeau în
jurul e i şi încerca să î i str ige , dar totul era în zadar deoarece
nimeni părea să nu o audă. Dorea să le ceară ajutorul , dar era
ignorată. Lumina care intra pe micuţa fereastră părea în ochii
fete i ca un foc puternic din care săreau domol scânteile speranţei .
Focul se înălţa mereu şi Alina încerca să ajungă la e l , dar parcă,
ceva nevăzut, ceva mai puterni c decât ea o ţ inea la depărtare .
Degetele ei tremurânde zgâriau podeaua putrezită; fata căzu cu
capul pe genunchi nemaimişcându -se .
10
Când deschise ochii se trezi din nou în patul e i de acasă simţind
căldura care o înconjura. Se r idică în picioare , merge la geam şi
vede că acesta nu este spart . Îşi dă seama că totul a fost doar un
vis. Meditând la ceea ce a visat realizează că de fapt cea din vis
nu era ea, ci era întruchiparea tuturor acelor copii săraci de care
ea îşi bate joc şi pe care nu î i preţuieşte . În următoarea zi când
fata a fost la şcoală, a început să se poarte altfe l cu colegii e i , ba
chiar le dăruia câte un cadou celo r care se descurcau mai greu.
Parinţi i ş i colegii se uitau nedumeriţi la ea şi aproape că nu o mai
recunoşteau. Cu toate acestea nimeni nu î i spunea nimic, probabil
de teama ca ea să nu se întoarcă la vechiul e i comportament
.
Viaţa este ca o poveste , este povestea noastră în care ne
construim proprii le personaje . Este ca un vis frumos, ca o
călătorie pe mare . Avem momente în care sunt valuri , dar şi
momente în care apa este l impede ; sunt zi le cu furtuni, dar şi zi le
însorite . La îmbarcarea în aceast ă călătorie , noi ne gândim la o
destinaţie , dar pentru a ajunge acolo trebuie să luptăm din greu,
însă nu trebuie să î i uităm pe cei din jurul nostru şi să î i dăm pe
ei la o parte pentru a ajunge noi în vârf. În viaţă niciodată nu va
rămâne nepedepsit cel care face lucruri nedrepte ; chiar dacă la
început va părea astfe l , în f inal , cu toţi i vom primi ceea ce
merităm.
Este un mister rămas încă nedescifrat de oameni, un şir
interminabil de întrebări cărora avem datoria să le găsim în f inal
şi răspunsuri , este un amalgam de sentimente şi emoţii . Viaţa este
ca un portal uriaş în care ste le le se leagă de pământ cu ploi de
raze. În lumina slabă, în melancolia clarului de lună, cu toţi i
trebuie să simţim şi să ascultăm susurul şoaptelor care ne
îndreaptă spre nean t .
Viaţa oricărui om, f ie ea mai bună sau mai rea, mai uşoară
sau mai grea, este o poveste . Din copacul vieţi i unele frunze vor
cădea şi se vor r isipi , dar , imediat , alte le vor creşte , vor înmuguri
şi le vor lua locul , copacul redevenind ceea ce a fost la început.
Mereu după întuneric va veni lumina şi din spatele norilor negri
va răsări soarele unui nou început.
Bud î i Simona
11
Rugă
Privește-mă în ochi...
Te rog să nu te pierzi.
Știu... poți simți căldura
Și poți să mă și crezi.
...Ce vezi?
Privirea-mi piere când te văd plângând
Și glasul tău parcă e altul.
Simt cum s-oprește timpu-n loc,
Însă, te rog,
Să ținem pasul.
E greu,
Greu pentru amândoi
Durerea ne apasă,
Însă, te rog,
Te rog eu, vino,
Nu mă lăsa să cad în plasă.
Te rog,
Nu vreau să fiu a lui,
Chiar dacă poate-ar fi plăcut.
Și dacă pierzi de data asta
N-o mai luăm de la-nceput.
Nu vreau să mor,
Nu mă lăsa să sufăr.
Nu vreau să cred că nu mai poți să lupți.
Te rog,
Ascultă-mi simpla rugă
Și-am să te las să mă seduci.
Ungureanu Oana
12
13
Joc cu doi
-Dansezi?
-Da! Ceva...
-Ia stai jos. Da` croșetezi?
-Mi se pare că glumești.
Mă stresezi, mă alarmezi.
Unde-i „tu” de mai-nainte?
Unde-i „tu”, aia fierbinte?
-Ai pierdut.
Jocu-i stupid:
Ține bila lângă tine,
Dac-o pierzi o iau la mine
Și-o primești când vreau.
Dragă, nu-s o jucărie!
Poate am corp de păpușă,
Părul lung și pielea fină,
Dar am sentimente pure.
Am o inimă...
La tine.
-O vrei înapoi sau nu
Sigur nu o s-o primești.
Gata, schimbul e făcut.
Și-mi convine,
Și-ți convine.
Vrei s-o iei de la-nceput?
Oricum n-o să fie bine.
Vrei să fii soția mea?
Hai, mărită-te cu mine! Oana Corina Ungureanu
Visarea
M-am trezit întinsă în iarbă,o iarbă moale şi deasă, pe firele căreia
începuseră să înflorească stele mici de gheață. Din văzduh coborau uşor fulgi
deşi,cuminţi, ce se aşezau pe sol, formând încetişor un covor alb. M-am ridicat
confuză, încercând să-mi dau seamă unde mă aflăm.În orice direcţie mă uităm,nu
reuşeam să văd decât zăpada albă, în contrast cu iarba incredibil de verde. Ceva
îmi spunea că trebuia să mă mişc din acel loc, să merg mai departe dar…unde?Nu
exista nicio direcţie, nu puteam să merg decât ‘’înainte’’.
Am făcut câţiva paşi timizi, timp în care nesiguranţa de care dădusem
dovadă cu câteva minute înainte făcu loc fricii şi disperării.
Eram pierdută.
Ca un copil, am izbucnit în lacrimi şi am început să alerg. Mintea mea se
blocase la idea conform căreia mă aflăm într-un pustiu bizar,nu aveam niciun
reper spaţial şi nu ştiam ce să fac pentru a ajunge undeva. Oriunde.
Am mers mult,dar nu am cedat.Exista ceva în interiorul meu care mă
împiedica să fac asta.Eram deznădăjduită,dar nu renunţam să merg; nu ştiam
către ce mă îndrept dar picioarele mele mă purtau mai departe, prin iarbă. Odată
cu trecerea timpului, devaneam tot mai confuză, neștiind unde mă poartă această
forţă ce îmi ghida toate mişcările.
Dar aveam să aflu.
Mi se părea că mersesem ore în şir, eram extenuată şi o durere cumplită
îmi cuprinse picioarele. Lacrimile îmi scăldau necontenit obrajii şi îmi doream să
se sfârşească acel chin odată. Chiar în momentul în care credeam că voi ceda şi voi
leşină, am zărit, la câţiva metri depărtare, o siluetă . Era un om aplecat deasupra
unei mese.
Adunându-mi toate puterile şi încercând să mai rezist câteva minute, am
continuat să merg până am ajuns la mai puţin de un metru distanţă de persoana ce
părea că scrie concentrat ceva într-o carte imensă. Am căzut în genunchi, plângând
şi gâfâind dar fericită că am ajuns totuşi undeva. Spre surprinderea mea, bărbatul
nu se opri din scris; păru că nici nu îmi observase prezenţa.
Odată ce mi-a revenit suflul, m-am ridicat şi m-am apropiat de masă.
Bătrânul, cu barba albă şi deasă, cu ochii senini, albaştri, scria de zor. Paginile
uriaşe înlănţuiau, între litere elegante, universul unei povesti. Curioasă, am
început să citesc.
16
Povestirea era amplă, dar am recunoscut-o de la primele paragrafe. Erau
amintiri ;povestea era propria mea viaţa, iar bătrânul acesta o scria.
Am regăsit acolo tot. Fiecare întâmplare a copilăriei şi adolescenţei mele,
era însemnată, în detaliu, într-o manieră ce denota faptul că acestea fuseseră
anticipate. Ca şi cum cineva a ştiut exact ce şi cum avea să se întâmple. Toate
persoanele pe care le
cunoscusem, familia, prietenii, erau portrete atent conturate în cuvinte rostite de o
peniţă fermecată.
M-am oprit din citit în momentul în care ajunsesem în present, dandu-mi
seamă că exact în acel moment, bătrânul îmi scria viitorul.
-Nu! am strigat, încercând să îl fac să înceteze dânsul peniţei pe albul foii. Opreşte-
te, te rog !
El îşi întoarse chipul spre mine şi îmi zâmbi. Apoi se ridică şi mă învită pe
mine să mă aşez. Eram confuză, dar nu am refuzat. Îmi dădu mie stiloul şi am
înţeles că dorea ca eu să continui povestea.
-Ce să scriu ? l-am întrebat.
-Ce crezi tu că ar trebui, mi-a răspuns scurt.
Atunci am ştiut exact despre ce era vorba. După ce am terminat, bătrânul îmi luă
din mâna instrumentul şi puse punctul ultmei propoziţii. Mă mângâie pe păr şi-mi
spuse:
-Eşti o faţa bună.
-Tu cine eşti ? l-am întrebat iar el zâmbi din nou.
Apoi, totul se destrămă, iar eu m-am trezit din nou în patul meu din
camera spaţioasă. Nu-mi venea să cred că fusese doar un vis.
Dar apoi, mi-am dat seamă de imensă încărcătură de semnificaţii pe care le
purta acest vis…Am învăţat că orice ar fi, nu trebuie să cedez în viaţa. Drumul
poate luă o întorsătură neaşteptată, care să-ţi testeze toate puterile. A fost greu şi
dureros să ajung la bătrân dar am reuşit. Apoi am ştiut că această cărare a vieţii
depinde de alegerile tale, de decizii, de nevoi şi de dorinţe. Vechea zicală
‘’Norocul şi-l face omul’’ este adevărată dar omul nu trebuie să uite nicioadata că
există cineva care ne are grija pretutindeni şi vegheza asupra noastră mereu.
Ștambert Diana
17
18
Fragment de realitate
Poveştile , scorniri ale minţii omeneşti însetate de născocire au menirea de a
îndepărta monotonia ,aşa că ,drag lecturantule, lasă-mă să-ţi alung plictisul şi să-ţi
povestesc câteva fragmente dintr-o povestioară care m-a impresionat profund.
Într-o oarecare zi de toamnă, o familie de oameni muncitori, dar totuşi săraci,a
fost binecuvântată cu o copilă ,Ileana. Dupa voia lui Dumnezeu, aceasta a fost
urmată de încă şase fraţi, toţi şapte îngreundând şi mai mult situaţia materială a
familiei.Ileana a rămas totuşi cea mai iubită de mamă ,a rămas « Lenuţa mamei »,
şi astfel în fiecare seară cele două coseau la lumina focului sau a lămpii cu gaz.
Copilăria fetei s-a scurs repede, iar trăsăturile mature le-au înlocuit ,grăbite,pe
cele infantile şi inocente.
În ziua de Sf. Maria , la horă în sat, frumuseţea fetei a orbit toţi flăcăii, căci juca
şi chiuia ca nimeni alta, ajungând acasă cu opincile rupte, năframa boţită şi cu
inima furată de cel mai fermecător voinic al satului, Neculai. Prăpastia dintre cei
doi o reprezenta nu doar diferenţa de statut social dar şi duşmania familiilor
lor.Neculai, un tânăr răsfăţat în averile parinteşti , nu reprezenta pentru familia
fetei decît un golan arogant, fără gânduri serioase şi fără ţinută morală .Ileana,
deşi muncitoate, curată şi nespus de frumoasă, era categorisită drept o fată
proastă, necultivată, care ar fi reprezentat o pată în prestigiul familiei baiatului.
Dar nimic nu a stat în calea celor doi căci se mulţumeau să se întalnească în toate
zilele de marţi, în lanul de porumb unde nimeni nu-i putea vedea sau auzi.
Mama fetei ,simţind ce se întampla între cei doi, a căutat ,şi într-un final a găsit
un peţitor mai potrivit pentru fata sa, mai înstărit, mai deştept, dar mai batrân,
lucru care dezgustand-o pe tânără, nu facut-o decât să-l iubească şi mai mult pe
sortitul său. Într-o marţi de dimineaţă, fata a primit o veste oribilă ; părinţii săi o
obligau să se mărite cât de curând posibil cu bătrânul bogătaş.
-Vei face cum ţi se spune ! Tu eşti încă prostucă, fata noastră, de-ţi tot umblă
mintea la golanul de Neculai ! zise mama hotărâtă.
-Mamă, jur că nu-ţi voi mai aduce amărăciune, dar nu mă pune să iau de soţ
namila aia gârbovită, că-mi voi plânge de milă până la sfarşitul zilelor !spuse
înlăcrimată Ileana,tristeţea întunecându-i frumuseţea. În acea seară trecând
aparent nepăsător prin faţa casei iubitei sale, Neculai fluieră subtil. Recunoscând
semnul de întalnire ,Lenuţa neştiind cum să iasă din ogradă, a vărsat pe furiş
găleata cu apă, fiind imediat trimisă la fântână.
19
Îngrozit de veştile primite, voinicul a hotărât, ca cel târziu a doua zi,să plece
amândoi în lume. Fata sperioasă se opuse :
-Mai Neculai, dar văd că ai înnebunit de tot ! Cum să lăsăm noi parinţi şi
fraţi, iar apoi să plecăm printre străini ?
-Pentru mine n-are să mai fie nici părint, nici frate,nici nimic !Dacă tu te măriţi
nu are să mai fie îndreptare ! Când te-oi vedea purtând în pântece copilul
blestematului de chiabur, atunci pun carul cu boi să treacă peste mine şi atunci
vom şti una şi bună ! strigă disperat Neculai.
Răspunsul flăcăului i-a împăienjetit ochii fetei , dar a convins-o ,şi astfel
lasându-se purtaţi de val a doua zi cei doi au plecat la oraş.
Viaţa nu le-a surâs imediat după plecare.Astfel au trăit momente grele îndurînd
foamete şi frig,dar parcă dragostea nu contenea în a-i ţine în viaţa. După ce
Neculai s-a angajat brutar nici foamea , nici frigul nu i-a mai doborât,căci în fiecare
seară acesta aducea câte doua pâini proaspete şi agonisind bani au început să stea
cu chirie.Dar acest suiş abrupt a avut drept urmare o bruscă afundătură. Neculai
căzut în patima banului, iar apoi a alcoolului ,devenise un om distant faţă de
nevsta sa, care între timp adusese un copil pe lume.Văzând că nu se mai poate
bizui pe soţul său care lipsea cu zilele de acasă fără motiv, Lenuţa s-a apucat de
cusut,asta era singura şansă a sa de a întreţine cum se cuvine familia.
Reamintindu-şi tactica de lucru şi cumpărând de la o bătrână o maşină de cusut, a
devenit,în scurt timp,foarte cautată pentru munca sa. Cu acul şi mintea ageră şi-a
croit continuu existenţa. Comportamentul degradant al soţului ei o facea mereu să
se întrebe cum ar fi fost viaţa alături de peţitorul bătrân, care nu îi mai părea așa
dezagreabil. Suferinţele sale erau înlănţuite şi închise cu un « lacăt » în interiorul
sufletului, astfel încat zâmbea mereu, emanând putere, voinţă spunându-și mereu
sieşi ; « Pentru copil, pentru el voi arăta unei lumi întregi că nimic nu e îndeajuns
de cumplit spre a mă doborî !»
Timpul a trecut nefast. Neculai , prea târziu şi-a dat seama de greşeala sa,
murind la doar cincizeci de ani, lasând în urma sa o văduvă înlăcrimată şi un biet
student la medicină.
După opt ani Lenuța a trecut şi ea în nefiinţă, dar nu înainte de a-i lăsa fiului ei
cea mai de preţ bogăţie a sa :puterea de caracter şi hotărârea.
Viaţa acestei femei reprezintă sursă de inspiraţie pentru mine, un scriitor
infantil, incapabil să redea toate trăirile protagonistei.În propria-mi minte
personajul se contopeşte cu infinitatea şi nu devine altceva decât o veşnică enigmă
.Loredana Costea
De vorbă cu munții
Dealurile verzi apar de după munții spânzurați de coastă ,
iar cerul l impede și senin scaldă în ape copacii ce se înalță trufași
în văzduh.Razele soarelui izvorăsc din depărtări le necunoscute și
își deschid aripile spre o lume nouă , scursă din potirul creație i .
Poteca desenată printre trunchiurile nesfârșite curgea pe lângă
râul cr istal in odată cu gandurile mele lăsate odinioară să se
odihnească în altarul verde.Am ajuns iarăși în paradis ,dar acum
vreau să cunosc toate tainele ascunse bine sub plapuma de codri
ce își dezvăluie toată frumusețea lor în ochii mei abia i eșiț i din
întuner ic .
Munții își cântau melodia melancolic stropiți de câte un
cir ipit îndrazneț ce îmi tăia răsuflarea.Cerul parcă s -a mai
apropiat și e l să vadă splendoarea ce l -a înălțat pe buza prăpastie i
, care parcă tăia pământul până la capătul unui brad care ad unase
toate razele soarelui de dimineață păstrând î n el un mister
covârșitor .Nimic nu putea să - i acopere supremația : un rege care
conducea întreaga lume și căruia și cerul î i era slujbaș .Cu o teamă
îmbobocită în adâncul amintir i lor ,m -am apropiat să văd m inunea
care fura toate privir i le pierdute în jurul lui .M -am așezat să mă
odihnesc , iar umbra răcoroasă îmi dădea putere să merg tot mai
adânc în mister .
De la tulpină mă uit în sus și văd f irmituri albas tre cernute
pe crengile trufaș , formând parcă un labir int unde lumina se
pierde neputincioasă .Somnul mă fură încet , însă foșnetul
frunzelor din sufletul copacului năștea o voce răgușită , parcă
venită dintr -un bătrân înțelept :
-Și tu ai venit aici să - ț i plângi amarul ca toți cei lalț i ș i după
ce se bucură de al inarea mea pleacă fără să mai întoarcă privirea
…atâția ani s-au revărsat peste mine și atâtea suflete și -au lăsat
aici durerea uitându -mă în golul infinit al lumii nepătrunse.
-Cuvinte atât de înțelepte de la o f i ință
necuvântatoare…mintea mea zboară spre ireal , căci
20
20
vorbele acelea nu au fost simple ,ci încoronate cu magie .Acum eu
o să plec , dar mă voi întoarce să - ț i aduc comoara veșnică pe care
știu că ț i -o dorești , însă nimeni nu a reușit…
-Atunci când m-am născut , am ales o s tea pe cer căreia i -am spus
povestea, și ea m-a ajutat să adun în mine atâta dure re .Steaua
aceea era steaua ta ,ea ț i -a șoptit de comoară, fără ca tu să ști i , ș i
astfe l ai devenit vii torul meu.Sunt bătrân și nu mai am loc în
suflet să adun atâtea amintir i .
O lacrimă mi -a căzut din ochi , m-a făcut să înfrunt
oboseala și să mă duc la peștera unde se af la comoara.Comtinuând
printre simfonii le de verde închis și verde deschis , am zărit o
stâncă ce lăsa doar o spărtură pe unde să pătrundă aerul .Am
intrat în pustiu și mergeam fără să văd nimic în jurul meu…pas cu
pas , c l ipă după cl ipă , ș i nimic nu îmi dădea vreo speranță .Parcă
eram între două brațe strânse fără vreo putere de a ieși .
Tot în întuneric am ajuns la un zid rece care prevestea
sfârșitul…nici eu nu am reușit să - i redau bătrânului vi i torul , iar
prezentul meu se oprește aici , doar lacrimile mai alunecau pe
obraz și se auzea căzând pe piatra tare pe care nu o mai simțeam
sub picioare .Când m -am uitat în jos am văzut o sămânță
luminoasă care mi -a dat o rază de bucurie .Cu ajutorul e i m -am
întors la bătrânul copac melancolic lăsat în bătaia vântului .
-Apropii - te de rădăcina mea și așează acolo sămanța pe care
ai găsit -o…îți mulțumesc…acum voi putea renaște .
La început nu am înțeles ce voia să spună , dar am văzut
cum se topea încet și se afunda în pământ , adânc…tot mai
adânc.Apoi sămânța a intrat ț i ea, în urma ei rămânând o f loare
din care se va naște un nou copac.Acum doar t impul trebuie să
mai atingă cu cl ipele sale petalele și un brad tânăr se va î nălța
spre cer .
Sel iman Caterina
21
22
23
24
Poveste de iarnă
Un suflu de gheață sfarmă între degetele mâinilor sale aerul rece și sec ce
îmbracă văzduhul …o răcoare blândă încă mai rătăcește între trecut și prezent.
Undeva ,gâlgâitul trudit al unui pârâiaș ce în ropotul său grăbit izbește
pietrele ce-i ies în cale ,nu e departe de a se asemăna cu tânguielile neînțelese ale
unor oameni gânditori . Și stinsă…și domoală –valea pe unde aleargă pare a-l
acompania perfect creând o simfonie a unor mișcări nedeslușite ,și totuși atât de
limpezi. Clopot de sticlă aburită - cerul –falnic păzitor al orizontului ,cerne de sus
puzderie nesfârșită de pietricele albe ,atent șlefuite de mâna celui mai fin bijutier.
Apoi , bătaia lină a unei adieri abia simțite ,le leagănă prin văzduhul amorțit și
,într-un final ,le așterne pe solul înghețat. Îmbrăcate în zahăr pudră ,coamele
munților se desenează tot mai lămurit pe pânzișul cenușiu al orizontului .
Deasupra lor ,coroanele bătrânilor brazi uitați de mult de țaigărele uriașe și pline
de rugină ale ceasului ce picură necontenit trecutul ,prezentul și viitorul
Universului ,se ridică albe asemenea unor mâini ce se doresc a fi ademenitoare .
De nicăieri ,clinchete cristaline de clopoței răsună tainic în urechile naturii .Simplu
,pur și de necuprins ,albul transpune totul în poveste aducând misterul ,magicul și
irealul într-o lume reală. Steluțe de lumină ,construite cu migală ,țes perdeaua
infinită a ceea ce înseamnă comuniune dintre cer și pământ . Din liniștea
necuprinsului se desprinde doar jocul unor îngeri albi cu aripi pale ,fine , a căror
fâlfâit însuflețește văzduhul .Dealurile ,bătrâni pionieri ai vremii ,uitați de licărul
timpului ,mai poartă pe obrazul lor doar urmele lăsate de șinele săniilor unor copii
atinși de feeria iernii .
Apusul de soare închide sfera unei zile consemnând în cartea vremii o altă
filă a ceea ce va însemna trecut ,pregătind cerneala ce va scrie viitorul
,îngăduindu-ne acum să ne trăim prezentul.
Zâmbesc încă odată …mă apropii de fereastră privind stelele ce lucesc
asemenea unei puzderii de luminițe de ceară presărate pe cer și las fulgii de nea
să-mi curețe sufletul …în singurătate …în întuneric și în speranță
.Băican Iuliana
Bucățele de suflet
Există o mie și o sută de motive pentru care atunci când nu ești lângă mine
simt că viața mea își pierde sensul.
.
Te-am văzut.Mi-ai
plăcut.Abia atunci am înțeles ce
înseamnă dragostea la prima
vedere.Se zice că durează mai
puțin de o secundă să te
îndrăgostești.Nu credeam asta
însă am simți-o pe propria
inimă.Fiecare privire
fulgerătoare pe care mi-o
dădeai părea să dureze la
infinit.Infinitul în care m-aș
putea pierde fără să simt lipsa
realității.
25
Există o mie și o sută de motive
care îmi fac inima să tresalte de
fiecare dată când te văd sau îți
aud vocea.
Există o mie și o sută de motive
pentru care de fiecare dată când
ne certăm totul se preschimbă,la
final,într-o joacă de copii,lipsită de
griji și probleme.
Există o mie și o sută de
motive pentru care alături
de tine simt că timpul se
oprește și că nimic nu ni se
poate întâmpla
O mie și o sută de motive pe
care aș putea să încerc să ți le
enumăr.Mi-ar lua o viață
întreagă în care aș trăi cu
teama că am neglijat vreunul
sau am acordat prea multă
importanță altuia.Când de
fapt totul se rezumă la doua
cuvinte puerile cu o
însemnătate profundă :”Te
iubesc!”. Te iubesc pentru
cine ești , ce faci și pentru cine
sunt când ești lângă mine.
Lăcustă Andreea ,
26
Miros de...
Viaţa...o pictură în culori de lacrimi
pe-un imens şevalet
al unui cer inodor...
petale de rouă...
mirosul când plouă...
şi zgomotul surd al unui izvor.....
sunt toate acestea o mică poveste,
pictată de viaţă
pe-un cer incolor...
aud paşii ploii care prin aer aleargă
iar cerul devine de viaţă izvor...
doar ceaţa se lasă....
prea gri şi prea groasă..
nu pot să mă mişc şi nu pot să zbor..
ramân doar cu gândul
la amintirea albastră
a cerului viu....
un cer inodor.
Pața Marius
27
Visul
Este o noapte rece de iarnă. Cerul îngheţat cerne bobiţe mari şi pufoase de
zahăr.Stelele sclipitoare se află sub stăpânirea reginei întunericului, care cu fiecare
noapte ce trece devine din ce în ce mai specială, mai puternică, mai strălucitoare.
Fumul hornurilor din jur dispare încet,încet ca o nălucă în văzduh,luând cu el
amintiri de neuitat.
Stau lângă focul ce arde cu putere în şemineu şi mii de gânduri îmi vin acum în
minte,gânduri nedesluşite de nimeni până acum,pe care încerc să le dezleg.
Un vânt cald de primăvară îşi face simţită prezenţa,răpindu-mă încet în lumea
ciudată şi totodată frumoasă a viselor.
Visez că sunt pe malul mării,alergând cu tălpile goale, lăsând urme fierbinţi în nisip.
Soarele îşi lasă razele roşiatice să cadă uşor peste marea de un albastru pur,parcă fiindu-
i frică să nu rănească perfecţiunea.Aud valuri ce se lovesc de ţărm,care,dacă le asculţi
mai atent, fredonează un cântec al tăcerii. Poate că şi mării îi e dor...
Nisipul purtat de vânt îmi acoperă trupul,inundându-mi sufletul şi parfumându-mi-l
cu aroma verilor trecute,amintindu-mi de copilărie, de toate clipele şi visele ce au fost
uitate.
O mare de fluturi albaştri zboară către soare,lăsând în urma lor amprente de prafuri
sclipitoare.
Ating apa rece, cristalină,ce îţi trezeşte toate simţurile,lăsându-mi trupul să plutească
în voia ei.
O mână caldă îmi atinge umărul. Era mama.
-Ai adormit. Mergi mai bine în camera ta, aici e prea cald…
Petcu Teona
28
Stea căzătoare
O rază de soare timidă își întinde brațul către mine.Ar vrea să mă
mângăie.Nu îndrăznește.În ajutorul ei vine norul care îi dă curajul de a mă
îmbrațișa.Și atunci? De ce se teme? Se teme de viață?
Nu! Viața este un dar divin pe care o ființă supremă, fără a face
deosebire a făcut-o cadou Pământului și tuturor celor ce îl înnobilează.Și
soarele are viață și norul are viață, la tot pasul există viață.Dar oare acest
dar este îndeajuns de prețuit? Nu!
Se spune că fiecare se naște sub paza unei stele.Gândesc și mă
înspăimânt.Călătoresc în necunoscut.Oare îmi voi putea îndeplini menirea
ce mi s-a dat? Voi putea oare să urmez calea, să nu mă abat din
drum?Știu.Fiecare are drumul său bine stabilit dinainte.Viața se aseamănă
de cele mai multe ori cu un rol într-o piesă de teatru pe care trebuie să o
adaptezi din mers.Nu cred că exista ființă care să fie lăsată, să nu lupte
pentru a se putea bucura de acest dar divin.Îmi pun deseori întrebarea: ce
este viața? cât mă voi bucura de ea? Cu strângere de inima încerc să îmi
dau răspunsuri care să mă liniștească.Îmi spun că sunt propriul meu
stăpân, că acea stea care mi-a fost hărăzită mă însoțește și îmi ghidează din
umbră pașii fără a-i simți prezența.
Alteori, viața poate fii asemănată cu un bilet câștigător, dar care să
nu te bucure îndeajuns pentru că CINEVA a hotărât acest lucru.Nimeni nu
dorește să fie doar un simplu trecător prin viață și atunci, indiferent de
obstacole, trebuie să lupte pentru a putea răzbate, uneori singur, alteori
apelând la un umar care să-l sprijine.Chiar dacă uneori simțim deznădejde
în suflet, o speranță trebuie să licărească ca din cenușă , să renaștem și să ne
continuăm drumul spre desăvârșire.
Viața este asemenea cerului care a fost împodobit cu mii de stele, însă
multe nu reușesc decât să sclipească o dată, ca mai apoi să
se stingă, iar în locul lor o nouă pleiadă de stele să le ia
locul.Loviturile pe care le primești trebuie să îți dea tărie,
să te facă să reziști valurilor puternice, să ai puterea de a
te ridica de fiecare dată cu mai multă dăruire și voință.
29
Viața este asemenea unui ghem uriaș pe care depeni împliniri și
frustrări, amintiri și bucurii, un ghem din care trebuie să împletești fapte
bune, urme că ai trecut demn prin viață, că ai luptat neobosit, că esti
pregătit în orice moment să ajungi la capătul
firului, că ai stiut să pregatești pe cineva care să aibă tăria și puterea de a
reînoda firul rupt, de a lupta pentru continuitate.Deci viața e o lupta, o
lupta ce trebuie învățată.Nu trebuie să treci prin viață nepăsător și să lași în
urmă ta un semn care îi va face pe înaintași să nu te dea uitării.Viața trebuie
traită în prezent cu putere și încredere în viitor.
Ca să te poți bucura de viață trebuie prețuite lucrurile mărunte,
nu cele mărețe, cele care te fac pe tine să te simți împlinit.Nu trebuie să dai
atenție lucrurilor negative și acelor care te întristează, ci acelor momente în
care te-ai simțit împlinit și cu adevărat fericit. Viața este o muzică pe care
dacă o asculți cu plăcere nu te obosește, ci te relaxează, visezi cu ochii
deschiși.
O! Lumina s-a stins pentru mine.O rază slabă de soare încearcă să
mă ajute, să ajungă la mine. Îmi întinde o mână, însă norul care până acum
o îmbia să mă ajute este împotriva mea.El o sfătuiește să mă lase să mă
odihnesc. Ce rău îmi pare! Raza își întinde brațul spre altcineva.Acolo jos,
cineva a pășit spre o nouă viață.Începe o nouă luptă.Are nevoie de o
îmbrățișare.Eu sunt singură în această imensitate.Privesc! Mă bucur.Și eu
am fost iubită de nor, de soare.Este un cerc imens fără început și fără
sfârșit.Sunt departe.Și soarele are viață, dar eu? Sunt trecătoare, dar mă
bucur, mă simt împlinită.Acum, altcineva a preluat acea luptă, își pune
aceleași întrebări care mi-au măcinat existența.
Acea ființă supremă își impune voința de fiecare dată.Când o
stea se stinge, o altă stea îi ia locul care trebuie să
strălucească mai puternic și nu contează cât va
lumina ci cum va lumina
Szekely Monica
30
Adolescentul de azi Adolescenţa a fost considerată vârsta de aur, a marilor realizări, vârsta
marilor elanuri, integrării sociale, vârsta participării la progresul social dar și ingrată,
a crizelor, anxietăţii, nesiguranţei, insatisfacţiei, contestaţiei, marginalităţii,
subculturii, vârsta dramei, cu tot ce are ea ca strălucire, dar și artificiu etc.
Adolescentul este copilul-adult ce cautã senzaţii şi emoţii puternice.El încearcã sã
depãseascã limitele pe care adulţii le impun, adeseori tocmai din dorinţa de a nu se
supune lor, cãci ideea e sã trãiesti cât mai diferit și mai presus de ceilalţi.
Experienţa propie este dovada ceea mai puternicã și mai convingãtoare, care
ţine loc de întrebãrile fãrã rãspuns la care adulţii, în general, nu se sinchisesc sã caute
soluţii. Tânãrul adolescent simte însã și dorinţa de-a se retrage în sine ca la semnalul
unei voci interioare mai presus de voinţã. Aceste momente sunt mai intense decãt
escapadele dese din cotidian. Ele presupun lupta între diferitele emoţii ce-l încearcã,
momemte de rãscruce în conturarea modului de a gãndi și de a acţiona.
Pãrinţii se dovedesc de multe ori a fi fãrã rãbdare și refuzã sã-i asculte şi ce-i
mai important sã-i înţeleagã. Frica de a comunica cu cei cãrora le datoreazã viaţa
poate fi în egalã mãsurã atribuitã şi tinerilor. La prima confruntare de opiniile
gãturile cu familia tind sã se rãceascã şi se distanţeazã,ca mai târziu sã dea frâu liber
unor emoţii şi dorinţe faţã de nişte oameni mai mult sau mai puţin interesaţi sã
valorifice frustrarea lor. Pe fondul unor astfel de probleme pãrinţii înceteazã sã mai
fie modelele ideale din copilãrie. Afectivitatea copiilor lor este acumulatã astfel
pentru prieteni, care sunt adesea aleşi întâmplãtor. Relaţiile cu aceştia sunt intense şi
profunde. Simpatia şi admiraţia capãtã forme și trãsãturi asemãnãtoare cu ale
dragostei, sentiment foarte stimulator pentru adolescenţi, cãci el presupune
dãruire,apropiere şi împãrtãsire a dorinţelor, visurilor. Prietenii adevãraţi sunt
condiţia necesarã "împlinirii" unui adolescent. Scopul lor e sã-si împãrtãşeascã unul
altuia experienţele şi sã gãseascã un echilibru permanent în cel în care are încredere
şi speranţa cã va gãsi rãspunsul la întrebãrile ce-l frãmântã.
Adolescenţa este perioada când adolescentul se vede nevoit să facă faţă
cerinţelor societăţii, dar se poate vedea uneori neputincios în fata unor astfel de
cerinţe. De asemenea apar contradicţii şi între ceea ce aşteaptă el de la viaţa şi ce i se
oferă în schimb.
Nevoile adolescentului sunt pe de o parte generate de trebuinţele pe care le resimte
din noua perspectivă în care se află, dar sunt şi alte nevoi care au evoluat din
perioadele anterioare şi au căpătat o nouă formă datorită noii situaţii în care se află
individul. Nevoile adolescentului capătă o serie de forme precum: nevoia de creaţie
cu valoare socială, apare reciprocitatea afectivă,nevoia de a împărtăşi
31
sentimentele, nevoia de prietenii elective.
Condiţia socială pare să îi intereseze pe mulţi tineri. Multe fete işi caută un
partener cu bani, care să le asigure un viitor fără ca ele să fie nevoite să lucreze. Dacă
tot mai mulţi tineri preferă să işi asigure un viitor prin orice altceva dar nu munca,
ţara în care aceştia trăiesc va avea numai de suferit pe viitor . Toate aceste aspecte ale
părţii materiale a tineretului interacţionează cu componenta spirituală a sa. Este clar
că moralitatea este influenţată de condiţia socială şi de concepţia tinerilor despre
lumea materială. Se poate uşor constantă că în rândul tot mai multor tineri
moralitatea este la un nivel foarte scăzut. La această situaţie s-a ajuns datorită mass-
mediei, filmelor şi datorită stării sociale a multor tineri: unii obisnuiţi cu banii încă
de mici, alţii săraci dar dornici să iasă din această stare prin orice mijloace.
Credinţa și-a pierdut aproape orice mai însemnă pentru tineret. Câţi tineri de la
oraşe mai merg la Biserica măcar de marile sărbatori? Muzica promovează in general
"liber-cugetătorii" şi este "la modă" să faci cum a facut orice membru al unei formaţii
indiferent de moralitatea sa.
La prima dragoste,mulţi părinţi au cam aceeaşi reacţie când copiii lor ajung la
vârsta adolescenţei şi simt primii fiori ai dragostei, păşesc în primele relaţii: sunt
speriaţi, în loc să se apropie de copii, se îndepartează tot mai mult de aceştia. Este un
lucru stupid din partea părinților de a interzice copilului să iubească.Doar e la vârsta
adolescenţei e un lucru firesc.În general adolescentul îşi găsește sprijinul în persoana
iubită de multe ori aceasta devine confidentul perfect.
Pasiunile adolescentului:tinerii din ziua de azi au preocupări din ce în ce mai
variate. Unii dintre ei practică un sport :fotbal, tennis, atletism. Unii tineri sunt
preocupaţi cu cititul,cu excursiile sau pur și simplu ascultă muzică. Preocuparile
variază de la individ la individ în funcție de domeniul de interes. Cele mai mari 2
hobby-uri ale adolescentului român după parerea mea sunt fotbalul și muzica. Cei
mai mulţi tineri au ca modele în viaţă fotbalişti sau oameni din lumea muzicii. Ce e
tragic însă e că tânărul din ziua de azi nu mai citeşte aşa mult, el preferând să vadă
un film să asculte muzică sau să stea degeaba. Desigur uitatul la filme sau ascultatul muzicii
nu sunt nişte lucruri rele ,ele chiar ajutând tânărul să se relaxeze, însă adolescentul preferă
mai mult televizorul decât cartea de multe ori acest lucru este în dezavantajul lui.Din pacate
adolescenţii mai au şi "pasiuni" negative pentru ei,cum ar fi fumatul şi băutura.Tinerii din
ziua de azi încep încă de la vârste fragede să consume alcool şi să fumeze ceea ce este un
lucru îngrijorător. Mulţi au încercat să gasească o definiţie adolescenței, dar numai cei ce
trăiesc, în prezent, această perioadă pot spune că e cea mai frumoasă, dar şi cea mai grea,
deoarece te afli într-o continuă schimbare. Doar în aceşti ani ai puterea să pluteşti şi să ai
puterea să pendulezi între cer şi pământ.
Chiriluş IonuţSursa: http://www.scritube.com/sociologie/Adolescentul-de-azi212641917.php
32
Campionii sporturilor de iarnă
estita stațiune Vatra
Dornei găzduiește
sportivi de valoare,
aflați la o înaltă performanță
pe care mulți dintre locuitorii
orașului o admiră cu sinceritate.
Astfel, Vatra Dornei este
considerat orașul sporturilor albe.Pârtiile de schi și de sanie pentru concursuri și
agrement primesc în fiecare an mii de turiști din țară,dar și de peste hotare,amatori
dar și sportivi de performanță.
Sunt mandră să fac parte din colectivul clasei a X-a A din cadrul Liceului
Teoretic „Ion Luca” Vatra Dornei.În permanență am avut parte de susținerea
colegilor care m-au încurajat în cele mai grele momente din perioada tensionată a
competițiilor de schi alpin. De aceea,faptul că i-am simțit alături de inima mea m-a
motivat și mai mult să lupt pentru a nu-i dezamăgi atât pe ei cât și pe profesorii
care m-au îndrumat mereu să-mi urmez visul și pasiunea,spunând „Este un drum
lung care te duce până la înălțimi nemaiîntalnite”.Țin să mulțumesc pe această cale
tuturor colegilor și profesorilor care au avut
rabdarea de a mă îndruma și ajuta în a face față
efortului uriaș de a recupera lecțiile pierdute timp
de 3-4 luni.Fară intenția de a-mi lăuda realizările
vreau să amintesc rezultatul de la Campionatul
European desfășurat în Muntii Uludag,Turcia, în
anul 2011,unde am obținut titlul de
vicecampioană europeană. De asemenea în anii 2009,2010,2011 și 2012 am păstrat
V
titlul de triplă campioană nățională.Recunosc cu mândrie că atât fară munca și
ajutorul antrenorilor cât și eforturile părinților nu aveam parte de așa copilărie
frumoasă,plină de călătorii și experiențe deosebite.De aceea părerea mea este că
orice copil ar trebui să aibă o copilărie plină de amintiri,disciplină și ordine.
Încă de mic pasiunea pentru
sanie a pus stăpânire pe
mine,făcându- mă să îmi doresc din
tot sufletul să ajung la o
performanță înaltă.Ca în fiecare
sport,fară sprijin financiar și
sufletesc nu aș fi reușit nici măcar
să iau parte la Campionatele
Naționale.La fel ca în momentul
de față îmi voi aminti și peste 50 de
ani cu drag despre amintirile
din liceu și sport colectate si
păstrate cu grijă în suflet,împărtășind experiența cu draga mea colegă Raluca,care deși
nu este langă mine la competiții deoarece sporturile noastre nu au puncte comune,ea
a dorit să mă susțină telefonic la fiecare moment important din perioada
iernii.Împreuna am cunoscut sentimentul victoriei și am avut bucuria de al împărtăși
cu restul colectivului clasei aX-a A,formând alături de ei un tot unitar.În urma orelor
interminabile de antrenament am reușit să justific cu mândrie toata perioada pe care
am pierdut-o la școală.Unul din cele mai frumoase rezulatate s-a dovedit medalia de
bronz de la Campionatele ce s-au desfășurat la Igls,Innsbruck pe 19-22 decembrie.O
altă performanță de succes a fost locul 3 obținut la Campionatul Național Școlar din
2011 și locul 2 la Campionatul de starturi sanie din 2010.
Holcă Raluca și Lupu Alexandru
33
Vatra Dornei acum 20 de ani şi în prezent
Pentru a ne da seama cât de mult s-a
schimbat oraşul nostru, i-am luat un interviu
bunicului meu, Petru Ţăranu, fost primar al oraşului
Vatra Dornei si al oraşului Gura Humorului.
Țăranu Codrin: Ce credeți că s-a
schimbat în mentalitatea dornenilor
de pe vremea când ați fost primar?
Ţăranu Petru: Dacă pe vremea când
eram eu primar era ordine şi
disciplină,uneori impusă,după
decembrie ’89 intră în discuţie
democraţia ,uneori prost
înţeleasă.Unii consideră că pot face
ce vor într-o viaţă democratică ,fără a
ţine cont că democraţia presupune o
ordine şi o disciplină liber-
consimţită.Ceea ce se petrece astăzi e
un comportament care de multe ori
face casă bună cu anarhia.Asta se
asociază şi cu lipsa de competenţă a
multor cadre de conducere.
Țăranu Codrin: Credeți că oamenii
din generaţiile care v-au urmat au
această ordine în sânge?
Ţăranu Petru: Unii da,alţii nu.
34
Țăranu Codrin: Spune-ți-mi câteva
trăsături definitorii ale oamenilor de
atunci si câteva ale oamenilor de
acum.
Ţăranu Petru: Atunci,prima ar fi
unitatea de acţiune.A doua se poate
defini uneori ca o evadare de la
principiul “Omul-valoare supremă”
şi,în fine,ceea ce caracteriza o
trăsătură definitorie a patriotismului.
În acest sens aş da ca exemplu
comportamentul uman în situaţiile
critice pentru ţara(în contextual
ocupării
Cehoslovaciei).Acum,remarc lipsa
unităţii de acţiune în foarte multe
cazuri,dezbinarea.În foarte multe
cazuri,situaţia omului nu
interesează.De foarte multe ori
patriotismul e luat în derîderare.
Țăranu Codrin: Credeți că aceste
diferenţe se reflectă în
comportamentul diferit al oraşului?
Ţăranu Petru: Cred că da.Situaţia
actuală a oraşului nu a fost niciodată
așa în perioada cât eram eu primar.
Țăranu Codrin: Observați o
ineficienţă la nivelul conducerii
oraşului?
Ţăranu Petru:Când am fost eu
primar aveam foarte puţini angajaţi
şi se făceau lucrări cu mult mai
temeinice decât acum.Atunci aveam
în jur de 27 de angajaţi,acum sunt în
jur de 200,în contextul în care
beneficiază şi de tehnologie mai
avansată.
♥Learn how to draw♥
On your way from beginner to professional!
I've been practicing my drawing skills from a long time but not just
that.I'm trying to get information about the mentality you should have while
drawing.So,by searching onto the best drawers, certain behavior had I noticed.
These work either way if you are a beginner, a middle state draw worker
or a person who hasn't touched a draw pencil yet.
1 . How often should we practice ?
It's not about time, but about
determination.You draw whenever you feel like it,
but this doesn't mean you draw once a month. You
must try to constantly practice and even take all of
your free time within it. Try practicing more and
more each day. If you don't fell like determined to do
it, than just start a fun way to determinate yourself
by game working. For exemple, you chose for
yourself that, in one week, you must finish 20 draws. Or even a better ideea: For
a period of time decide to draw 1 or more draws per day. Of course there will
also be these so called "stuck inspiration days" when you simply will not be able
to draw well or not even be in the mood.Then just stop.Don't overdo it 'cause
whatever you will draw, you will dissapoint yourself. Just don't let yourself
disscouragedby that. Whatever happens keep working hard because in this way
you will surellyget to the top.
38
2 . How long does it take to be a pro?
Of course that profesionalism does not simply fly from person to person
by mistake. The practicing takes years. If you give up art just because you want
yourself to be a real artist with no working than you realy are fair forpitty. Work
hard, practice a lot and don't count time. You will wake up one day looking at
your old draws and think "It looks awful!”and happilyrealise how much you
have improved. Never give up. And don't be discouraged by the good artists
drawings by thinking "Why can't I draw like him? I will never reach his/hers
standards.". They also were beginers once just like you. If you wanna draw like
them than try improving.Art classes can also be a lot helpful.
3 . What tools should we use for our art?
I myself think that it is a lot more important to be able to draw traditional
well and not digital.Ask me why?Because usually when drawing digitaly you
only improve your coloring skills and your general knowledge about the
program you are using and not your sketching skills.Of course you improve in
that point too, but not like when you draw traditionaly. Draw with whatever falls
in your hands with no discernment. Every tool can be good if you know how to
use it. I myself use right now just a mecanical pencil,a cheap eraser and A4 paper.
Don't buy complicated tools if you don't know how to use them. You will just
spend a lot of money for nothing. If it's just improvement practicing you won't
need more than pencil, eraser and paper.
*Still, I can give some advice about what are the good tools after you think you
are good enough to start making more than practice.
-When you draw sketch you should better use mechanical pencil. It's
better if it's 0.5 or 0.3 or 0.7 but not bigger.
Smaller sizes give you more accuracy. Rotring is a great company that
produces mecanical pencils. The pencil should better be made in metal and not
plastic because you draw better when you feel the heavinessfrom the tool.This is
something an architecture student taught me.For the mechanical pencil you
should use 2B mins.They are a lot better than the HB whom realy look horrible in
your drawing(I have used them alot and realised they were totally bad)
-For shading you should buy normal pencils with a soft mine and should
be 8B,7B,6B,5B,4B,3B pencils(You should know that the darker pencils are the B's
: 4B,6B ...; and the lighter are the H's : 3H,8H,2H...). My personal favourite is the
5B.
-For erasers try
Staedtler's Mars Plastic ,
Kneaded eraser or R.I.P.
Sakura (I myself never
used them but good
artists always say those
are the best)
-I never had the
chance to use other but
A4 paper but artists say
those sheets are really
good: Watercolor Paper,
Copic Paper, Pastel paper.
-For traditional
color I totally recommend
Copic. I wanted to buy it
myself but it is too
expensive for me. Still, if
you have the money for
them they, make amazing
results, especially for
beginers.
39
40
-You should also find yourself some good liners. COPIC also produces
some good ones.
*For more information about tools for art you should watch the anime
Bakuman.. It is really helpful in this point.
4 . What should we practice?
It is very important to practice
realism, even if you are aproaching
anime and manga style. When having
such skills it easyer for you to create
your own style by making a
combination between realism and
mangastyle.It is also really, really
helpful to learn proportions and
improve your visual skils.Proportions
are very important for any tipe of
drawing.
Adding shadows and lights is
something that takes a lot of time to
learn. It's really complicated,
especially when you should draw soft
materials.
Perspective and backgrownd practice is primordial. You can not draw a
manga where characters fly in the air.
You must always try to draw many details, that makes the draw more
professional.But this takes a lot of patience so it is also something to practice.
Obreja Elena
MI-E DOR…
Mi-e dor de tot ce am visat, Mi-e dor de tot ce-am așteptat, Mi-e dor de nopțile cu lună plină Petrecute mereu în gradină. Mi-e dor de clipele pierdute, Mi-e dor de semnele de mult trecute, Mi-e dor de prietenii mei buni, De marile noastre “minuni”. Mi-e dor de lacul ce albastru, Din “vasul de alabastru”, Mi-e dor de tot ce a plecat… Și-mi pare rău ca-am neglijat Parfumul umbrei și cenușa lui, Ce sunt exemplele oricui.
Muller Erika
41
REL-utopie UNESCO?
La începutul verii,la sediul de la Paris al UNESCO,s-a desfășurat
Congresul mondial pentru resurse educaționale libere(REL).Scopul principal al
reuniunii a fost prezentarea celor mai bune practici REL la nivel de politici de
stat,inițiative private și experți,verificarea gradului lor de implementare,chiar
în momentul aniversării a 10 ani de la Forumul UNESCO 2002,cel care a marcat
momentul apariției conceptului REL,așa utopic cum pare el pentru lumea de
azi,mai ales românească.
“ Prin intermediul REL,universități și experți din întreaga lume vor putea
accesa și își vor putea împărtăși și completa cunoștințele pentru a realiza
resurse mai bune de învățare,cercetare și cunoaștere” , susține UNESCO.
Ce este REL?
Conceptul REL(Resurse Educaționale Libere) se referă la accesul deschis
la resurse educaționale , facilitat de tehnologiile informațiilor și comunicațiilor
pentru consultare,utilizare și adaptare proprie de către orice utilizator,în
scopuri necomerciale.
Avantajele REL
Tehnologiile informaționale permit tuturor doritorilor de cunoaștere
accesul și schimbul de resurse online.Până în urmă cu câțiva ani ,majoritatea
lucrărilor,a articolelor științifice și de specialitate ,create erau
protejate,necesitând autentificarea utilizatorilor.Astăzi,cele mai multe resurse
sunt create și publicate liber pe web,făcându-se uz de sistemele de colaborare
web 2.0. REL poate fi comparat cu open source software.Resursele educaționale
deschise implică însă o schimbare fundamentală de mentalitate în procesul
educațional.Schimbare pentru care lumea se pare că nu este încă suficient de
pregătită.
De ce viitorul se bazează pe REL?
Prin Congresul REL de la Paris ,UNESCO și-a prospus să găsească noi
argumente pentru accelerarea dezvoltării REL la nivel mondial
42
,impulsionând în acest fel participarea și sprijinul guvernelor,al tuturor
educatorilor,ONG-urilor și universităților.Asigurarea accesului liber ,fără
precedent și pentru oricine,la unele dintre cele mai bune surse și material de
cercetare din lume,este doar începutul procesului de globarizare al accesului și
utilizării libere a informației educaționale.
Raport mondial privind folosirea REL
În viziunea UNESCO,resursele educaționale libere(REL)sunt orice tip de
materiale didactice disponibilitatea și accesibile publicului.
Profesorii,specialiștii,studenții și elevii sunt încurajați să folosească,să copieze,să
adapteze resursele științifice care se potrivesc nevoilor lor și ale elvilor lor de
cunoaștere.Pentru a vedea care este situația implementării noțiunii REL în toate țările
lumii,la 10 ani de la lansarea initiative ,UNESCO și COL(the Commonwealth of
Learning-n.n.) au realizat un Raport mondial privind folosirea REL în lume.Datele
necesare au fost culese prin intermediul unui chestionar trimis,încă din ianuarie
2012,tuturor guvernelor și miniștrilor educației din statele member.Pâmă la data
limită de predare a chestionarelor, nu răspunseră decât 82 de țări.Țara noastră,inclusă
în grupul țărilor din zona Europa și America de Nord,nu face parte însă din cele care
au răspuns apelului UNESCO pentru implementarea și dezvoltarea REL.
E pur și move
Potrivit Raportului mondial de folosire,REL pare să se concentreze la nivelul
învățământului secundar și superior.În Austria de exemplu,REL sunt susținute de mai
multe departamente ale Ministerului Federal pentru Educație ,Artă și
Cultură.Instituția susține o platformă specială pentru crearea și accesul liber la
cunoștințe de matematică de către toate școlile austriece prin intermediul aplicației
GeoGebra(calculi de geometrie și algebră interactive).În țara noastră însă,exceptîndu-i
poate pe cei 5 oficiali înscriși pe lista participanților la Conferința UNESCO de la
Paris,nu se mai știe mai nimic despre REL.Nici măcar Comisia Națională a României
pentru UNESCO nu sulfă o vorbă,nici măcar pe pagina ei de internet,care ar fi fost de
așteptat să folosească măcar mediul online pentru diseminarea informațiilor privind
activitatea ,programelor și hotărârile UNESCO,astfel că și românii să afle despre
noutățile celui mai altruist forum mondial. Sandu Mădălina
Sursa: Revista Școala EDU
43
44
Cum să ne dezlovltăm intuiția?
Dumnezeu a creat omul, și, de asemenea, tot
el ne-a dat înţelepciune. Intuiția este
capacitatea de a comunica cu sufletul său, din
punctul de vedere al religiei. Intuiţia noastră
nu se opreşte niciodată. Noi folosim intuiţia
când luăm orice decizie , fie ea reuşită sau nu
noi nu ne dăm seama de aceasta. Nu avem
nici o idee cum să răspundem la semnalele
primite din interiorul nostru, acţionând haotic,
fără a ne consulta cu vocea interioara. Pur şi
simplu nu înţelegem acest fenomen.
Abilitaţile intuitive posedă fiecare om, dar nu
toţi ştiu cum să ne folosim ele!
Ce este intuiția?
Intuitia este definită drept o
cunoastere spontană, profundă şi instantanee
a realităţii, proces care nu depinde de
raţiunea obişnuită. Este capacitatea de a
percepe sau de a cunoaste lucrurile, adevarul,
in mod direct, fara ajutorul mintii logice.
Intuitia este o modalitate de cunoastere care
ne ofera un nivel de informatii care in mod
obisnuit sunt inaccesibile partii analitice,
logice si rationale a creierului
“Nu există căi logice către aceste legi,
numai intuiția care se sprijină pe o
întelegere simpatetică a experienței
poate ajunge la ele.” - Albert Einstein
Cum să ne dezvoltăm senzaţia de
intuiţie?
Dezvoltarea intuiției și percepția
extrasenzorială ne va permite să ne
concentrăm pe cele mai importante momente
din viaţa noastră. Iată câteva modalităţi de
dezvoltare a intuiţiei:
1. Încercaţi să ghiciţi evenimentele
viitorului
Acesta este cel mai simplu mod de a
ne consolida intuiția. Când sunteţi în picioare,
la staţia de autobuz încercaţi să ghiciţi
numărul de autobuz, troleibuz sau microbuz,
care ar trebui să se apropie. Ghiciţi ce se va
întâmpla mâine, cum va fi vremea, însorită
sau înnorată, va cădea zapadă sau nu.
Străduiţi-vă să vă conduceţi de vocea
interioară. Sau, înainte de a ridica receptorul
telefonului, încercaţi să ghiciţi cine vă
apelează. Şi apoi, după ce aţi aflat cine e la
receptor presupuneţi, motivul pentru care
această persoană vă contactează, cum va
reacţiona la cuvintele tale, etc.
2. Dezactivaţi judecătorul intern
În timp ce condamnaţi o altă persoană
sau pe sine însuşi ca, de exemplu: "sunt gras”,
„el nu prezintă nimic”, „ea este urâtă”, ei sunt
plictisitpri" ect., de fapt, acest lucru nu este o
manifestare de intuiţie, vorbeşte doar
senzaţia noastră de "critic intern ". Atunci
când judecam o altă persoană, varsaţi energia
negativă pe oamenii din jurul dumneavoastră
şi frînaţi intuiția să se manifeste. Şi data
viitoare când auziți același interior "critic", să
te opreşti şi spune-ţi că e greşit. Când începe
să te întrebe despre "probleme pozitive",
subconstientul tau, prin intuitie, va emite o
decizie.
3. Meditează singur
Cel mai bun mod de a dezvolta
intuitia, este meditatia. Găsiţi cel puţin o
jumătate de oră pe zi pentru a rănîne singur
cu gândurile tale. Cu capacitatea de a te auzi
în singurătate, puteţi învăţa să vă auziţi vocea
interioara, chiar si atunci cand nu sunteţi
singur, şi să vă creaţi o idee puternică şi
atractivă, intuitivă, atunci când aveţi nevoie
de ea.
4. Puneţi-vă întrebări pentru sine si
pentru ceilalti
Întrebările sunt un mod excelent de
consolidare a intuiţiei tale. Cele mai puternice
perspective creative vin după o lungă sesiune
de întrebări şi răspunsuri. Organizează
împreună cu prietenii o discuţie pe probleme
dificile, politice, filozofice, medicale, ştiinţifice,
sociologice, literare.
5. Nu evitaţi spaima
Puţini dintre noi preferă spaima. Cu
toate acestea, majoritatea oamenilor trebuie
să trăiască, să învingă frica sa personală. Dacă
veţi rezista la frica, nu veţi împiedică corpul să
asculte intuitia, ea nu va fi blocată de frică.
Într-o situaţie stresantă, atunci când simţi
frica, nu puteţi lua drept o decizie, care vă
poate ajuta să rezolvaţi problema. Deci,
permiteţi-vă să simţiţi frica, şi străduiţivă să o
depăşiţi. Concentraţi-vă doar pe ea şi să
încercaţi să simţiţi teama complet, astfel încât
să deviniţi mai puternic, consolidând astfel
intuitia ta.
6. Opriţi logica
Logica noastra construieste bariere,
frontiere, prin care se ia în considerare
situaţia, dar nu ne permite să privim la ea din
altă perspectivă. Înainte de a lua decizii
importante, ar trebui să dormi bine, şi dacă ai
suficient timp, ar trebui să meditezi. Este
necesar, şi mai presus de toate, să te calmezi
şi să încerci pentru un timp să te concentrezi
asupra problemei, apoi, cu excluzînd logica,
încearcă să luaţi o decizie privind din exterior,
adică cu ochii altuia. Apoi închide ochii pentru
câteva minute, uită de problemele tale,
despre ceea ce crezi şi relaxează-te, iar decizia
va veni de la sine.
7. Credeţi în sine
Dacă doriţi să obţineţi întotdeauna
rezultate bune şi să luaţi decizii corecte,
trebuie să ai încredere în calitățile tale
intuitive. Cu cât mai mult te bazezi pe intuitie,
cu atât mai mult o dezvolţi şi, prin urmare, te
ajuţi pe tine. Încearcaţi cât mai des posibil să
vă spuneţi ceea ce doriţi ,să vă treziți intuitia ,
cel mai important lucru aici este să credeţi în
ceea ce spuneţi. Desigur, intuitia, nu se va
dezvolta peste noapte, dar dacă lucraţi din
greu în această direcţie, eu sunt sigur că veţi
avea în curând posibilitatea de a prezice
viitorul.
Avram Ionuț
http://totul.md/ro/expertitem/1529.htm
45
Bucovina, un colț din Rai
Bucovina este o regiune istorică, devenită, în Imperiul Austriac, Ducatul Bucovinei.
Numele provine din cuvântul slav “buk”(fag). Astfel termenul “Bucovina” se poate traduce
prin “Țara Fagilor”. Bucovina este cunoscută pentru mănăstirile frumoase construite de
mari domnitori și boieri moldoveni ca Ștefan cel Mare, Petru Rareș, mușatinii, familia
Movileștilor . Fiecare mănăstire are culoarea sa specifică: Voroneț (albastru); Humor (roșu);
Sucevița (verde); Moldovița (galben).
Mănăstirea Voroneț
Este situată în satul Voroneț, la 4 km de Gura Humorului și la 36 km de Suceava. A
fost ridicată în 1488 de către Ștefan cel Mare în doar patru luni și jumătate. De mici
proporții, cu plan trilobat, biserica face parte din puținele monumente de arhitectură
religioasă din nordul Bucovinei. Pictura interioară a bisericii datează în cea mai mare parte
din timpul domnitorului Ștefan cel Mare. Printre aceste picture de interior atrag atenția
mai ales Cina cea de Taină, Împărtășirea Apostolilor, Ciclul patimilor. Pictura exterioară
datează din timpul lui Petru Rareș. Figurile biblice din aceste fresce exterioare sunt
apropiate de viață, însuflețite, firești. Predomină albastrul și verdele.
Bucovina mai este cunoscută pentru obiceiurile și tradițiile specifice acesteia. În
Săptămâna Mare, începând cu marți până vineri, pe lângă simpla vopsire, se mai practică și
încondeierea ouălor. Deși femeile sunt cele care se ocupă de înfrumusețarea lor, există,
însa, și excepții când, familii întregi cunosc și practică acest meșteșug.
În Bucovina, Crăciunul este sărbătoarea care se păstrează, poate mai mult decât în
alte părți, fără mari abateri de la tradiție. Datinile de Crăciun sunt pregătite cu mult înainte,
odată cu Postul Crăciunului când încep să se constituie cetele de colindători și se învață
colindele ce vor fi rostite în timpul marii sărbători. În Bucovina, colindatul nu este numai o
datină, ci, prin modul de organizare, a devenit o adevărată instituție, cu legi și reguli
specifice. Poate cel mai important moment în derularea sărbătorii Crăciunului este seara de
ajun, atunci când se pregătește o masă specială, numită "masa de ajun", și încep colindele.
Colindatul, însa, moment culminant al Crăciunului, s-a păstrat cu multă acuratețe în
majoritatea comunităților bucovinene. Datina este deschisă de către copii, care, în jurul
prânzului,în grupuri mici, încep colindul, trecând, pe rând, pe la toate casele. În trecut, micii
colindători, înainte de a pleca să vestească Nașterea lui Iisus, se strângeau în cete pentru a-
și cere iertare unii de la alții. Răsplata tradițională a micilor colindători constă în colăcei,
mere, pere și nuci, dar în zilele noastre, gazdele oferă mai ales bani și dulciuri.
46 Dranca Diana
http://www.manastiri-bucovina.go.ro/
Am învăţat...
“Am învățat ... că cea mai bună şcoală din lume este la picioarele unei persoane în vârstă.
Am învățat ... că atunci când ești îndrăgostit, se vede.
Am învățat ... că doar o singură persoană spunându-mi:"Mi-ai făcut ziua mai
frumoasă!" îmi face ziua mai frumoasă.
Am învățat ... că a avea un copil care doarme în braţele tale este unul dintre
sentimentele cele mai pașnice din lume.
Am învățat ... că a fi bun este mai important decât a fi corect.
Am învățat ... că niciodată nu ar trebui să spui “nu” la un cadou de la un copil.
Am învățat ... că pot mereu să mă rog pentru cineva atunci când nu am puterea să-l ajut
în vreun alt mod.
Am învăţat ... că indiferent cât de serioasă este viața, toată lumea are nevoie de un
prieten cu care să se comporte prosteşte.
Am învățat ... că, uneori, tot ceea ce are nevoie o persoană este o mână de ţinut și o
inimă care să o înţeleagă.
Am invăţat ... că viaţa este ca o rolă de hârtie igienică. Cu cât se apropie mai mult de
final, cu atât mai repede merge.
Am învățat ... că ar trebui să fim bucuroși că Dumnezeu nu ne dă tot ceea ce Îi cerem.
Am învățat ... că banii nu cumpără categoria socială.
Am învățat ... că acele mici întâmplări de zi cu zi ne fac viața atât de spectaculoasă.
Am învățat ... că sub duritatea fiecărui om se află cineva care vrea să fie apreciat și iubit.
Am învățat ... că Dumnezeu nu a făcut totul într-o zi. Ce mă face pe mine să cred că eu
pot?
Am învăţat ... că a ignora faptele nu schimbă faptele.
Am învățat... că dragostea, nu timpul, vindecă toate rănile.
Am învățat ... că cea mai ușoară cale pentru mine să cresc ca şi persoană este să mă
înconjor de oameni mai inteligenţi decât mine.
Am învățat ... că fiecare om pe care îl cunoşti merită să fie întâmpinat cu un zâmbet.
Am învățat ... că nu e nimic mai dulce decât sa dormi cu ai tăi copiii și să le simţi
respirația lor pe obrajii tăi.
Am învăţat ... ca nimeni nu este perfect, până când nu te îndrăgosteşti de el.
Am învăţat ... ca viaţa este grea, dar eu sunt mai dur.
Am învățat ... că oportunitățile nu sunt niciodată pierdute, cineva le va lua pe cele pe
care le ratezi.
Am învățat ... că atunci când nutresc amărăciune, fericirea va ancora în altă parte.
Am învățat ... că ar trebui să ne păstrăm cuvintele atât moi cât și blânde, pentru că
mâine poate vom fi nevoiţi să le mâncăm.
Am învățat ... că un zâmbet este un mod ieftin de a ne îmbunătăți aspectul.
Am învățat ... că nu pot alege cum mă simt, dar pot alege ce să fac să-mi schimb starea.
Am învățat ... că toată lumea vrea să trăiască pe vârful muntelui, dar toată fericirea și
creșterea au loc în timp ce-l urci.
Am învățat ... că cel mai bine este să dai sfaturi în doar două situații: atunci când ţi se
cere asta și atunci când este vorba de o situaţie pe viaţă şi pe moarte.”
(Andy Rooney)
Culese şi traduse de Petcu Teona
47
48
Colectivul de redacție
Cerceja Bogdan
Sandu Mădălina Ionela
Șutac Cosmina
Profesori îndrumători
Cornețchi Daniela
Gîm Lavinia
Sursele de inspitație:
http://www.google.ro
https://www.google.ro/imghp?hl=ro&tab=
wi
http://weheartit.com/
http://www.deviantart.com/
Revista EDU
http://www.manastiri-bucovina.go.ro/
http://ro.wikipedia.org
