Din verbul "diakonein" cu insemnarea verbala a organul prin care se face o

lucrare, a lucra in folosul altuia s-au derivat cuvintele "diaconia" si "diakonos" cu

insemnarea de slujire, respectiv slujitor. In scrierile Noului Testament verbul

"diakonein" este intrebuintat spre a exprima:

a) Lucrarea ingerilor in raport cu Mantuitorul (Matei IV, 11) - ingeri venind

slujeau lui.

b) Lucrarea profetilor - lor le-a fost descoperit ca nu pentru ei insisi ci pentru voi

slujeau aceste lucrari care acum s-au vestit (I Petru I, 12).

c) Lucrarea Mantuitorului in lume, "Fiul Omului nu a venit ca sa I se slujeasca, ci

ca sa slujeasca" (Matei XX, 28).

d) Diferite feluri de lucrare a slujitorilor Bisericii potrivit cu harul primit de

fiecare. "Dupa harul pe care l-a primit fiecare slujiti-va de el spre folosul tuturor" (I

Petru IV, 10-11).

Asa lucrarea Apostolilor si a celor care ii ajutau si indeosebi lucrarea diaconilor,

slujirea de toate zilele (F.Ap. VI, 2).

Dar termenul diakonia are si intelesul de lucrare spirituala pe care biserica o

savarseste prin slujitorii ei pentru mantuirea credinciosilor. Astfel diaconia este

numita:

a) "Lucrarea ingerilor pentru mantuirea credinciosilor". "Ingerii care nu sunt toti

duhuri slujitoare, trimisi ca sa slujeasca pentru cei ce vor fi mostenitorii mantuirii"

(Evrei I, 14).

b) Lucrarea Bisericii de implinire a operei Mantuitorului de impacare a omului

cazut cu Dumnezeu. Si toate sunt de la Dumnezeu, care ne-a impacat cu Sine prin

Hristos si care ne-a dat noua slujirea impacarii. (II Cor. V, 18).

c) Lucrarea Bisericii de zidire a Trupului tainic a lui Hristos. "Si El a dat pe unii ca

sa fie apostoli, pe altii prooroci spre desavarsirea sfintelor, la lucrul slujirii, la

zidirea trupului lui Hristos" (Efeseni IV, 4).

d) Lucrarea slujitorilor bisericesti in general ca "slujirea Cuvantului" (F. Ap. IV, 4)

"slujirea de a marturisi Evanghelia harului lui Dumnezeu" (F. Ap. XX, 24).

e) Lucrarea slujitorilor bisericesti potrivit cu harul primit de fiecare. "Si felurite

slujiri sunt, dar acelasi Domn" (I Cor. XII, 5).1

In concluzie, cuvantul diakonos - cu putine exceptii in cartile Noului Testament -

are sens religios, referindu-se la cel care indeplineste o slujire religioasa. In acest

inteles insusi Mantuitorul este numit slujitor al taierii imprejur (Romani XV, 8) - in

intelesul ca Mantuitorul s-a pus inainte de toate in serviciul poporului iudeu.

Apostolii sunt numiti "diakonoi (II Cor. VI, 4), diakonoi Hristou (I Cor. XI, 25) -

slujitori ai lui Dumnezeu, slujitori ai lui Hristos".Folosit la inceput cu o insemnare

atat de larga pentru a caracteriza pe ostenitorii care-si inchina viata operii de

mantuire a lumii, incetul cu incetul termenul diakonos si-a restrans sfera notiunii

limitandu-se la denumirea slujitorilor unei singure trepte a ierarhiei bisericesti,

devenind numele slujitorului bisericesc care lucreaza ca ajutor al preotului sau

Episcopului

Prima amintire despre diaconi ca persoane oranduite in slujba Bisericii, se

face de Sfantul Evanghelist Luca (F.Ap. VI, 1-6) care vorbeste despre alegerea

celor 7 diaconi, asezati in treapta diaconiei, prn rugaciune si punerea mainilor -

adica prin hirotonie.Sfantul Ioan Gura de Aur comentand acest loc spune: "Aceasta

este hirotonia, se aseaza mana pe barbat, iar Dumnezeu savarseste totul. Si mana

Lui este aceea care atinge capul celui ce se hirotoniseste daca se hirotoneste cum

trebuie".2

1 Prea Sfinţintul Stephanos, Episcop de Nazianz ,Slujiri sacramentale şi harisme în Biserica ortodoxă, Editura Institutului European, 1998,p 1062 Ibidem, p.156

Privitor la alegerea celor 7 diaconi, I. P. S. Mitropolit Iustin Moisescu in

lucrarea sa "Ierarhia bisericeasca in epoca apostolica" arata ca cei 7 barbati amintiti

in F. Ap. cap. VI sunt cei dintai diaconi a caror hirotonie este amintita in Noul

Testament, dar ei nu trebuiesc socotiti ca cei dintai diaconi in Biserica

Crestina.Sfantul Evanghelist Luca autorul cartii Faptelor Apostolilor vorbeste in

cap. VI, 1-6 despre hirotonia a 7 barbati elinisti in treapta diaconiei cu indatorirea

deosebita de a purta grija la agapele fratesti de vaduvele eleniste. Prilejul asezarii

lor in ierarhia bisericeasca a fost dat de cartirea elenistilor impotriva evreilor ca

vaduvele lor erau trecute cu vederea la slujirea cea de toate zilele.Aceasta slujire

era strans legata de agape - mese ale dragostei - care aveau loc oarecum in cadrul

liturgic, urmand indata dupa impartasirea credinciosilor.Aceasta slujire avea

caracter religios neputand fi indeplinita de simpli credinciosi. Apostolii nu s-au

ocupat cu slujirea de mese, pentru ca daca ei ar fi indeplinit si aceasta lucrare n-ar

fi creat nemultumiri. Ori, intrucat aceasta slujire avea caracter religios si ea exista

chiar din primele zile ale Bisericii, desigur ca au existat si diaconii care s-o

indeplineasca, despre a caror hirotonie nu se face amintire. S-ar putea ca primii

diaconi sa fi fost instituiti numai pentru a savarsi o opera cu caracter social -

lucrare de pastorire. Noi insa vedem ca ei indeplineau si cele doua lucrari legate de

indatoririle Ierarhiei bisericesti - propovaduirea, de exemplu: Cuvantarea Sfantului

Arhidiacon Stefan petceluita cu moartea martirica a acestuia si sfintirea - botezul

dregatorului etiopian de catre diaconul Filip (F. Ap. VIII, 38).3

Dintre scriitorii Noului Testament, Sfantul Apostol Pavel vorbeste mai larg

despre diaconi - ca o categorie de slujitori din Ierarhia bisericeasca.La inceputul

Epistolei catre Filipeni, Apostolul "saluta pe sfintii care sunt in Filipi impreuna cu

episcopii si diaconii".Numele de sfinti se dadea crestinilor din epoca apostolica, iar

3 Ibidem,p. 161

slujitorii sunt impartiti aici in doua categorii: episcopii, numiti uneori si preoti si

diaconii. Vom arata la locul cuvenit pricina pentru care numele episcop si preot se

confundau adeseori. Marele Apostol mai arata ca pentru a intra in Ierarhia

bisericeasca diaconii trebuiau sa primeasca harul divin prin Sfanta Taina a

hirotoniei, cerandu-li-se pentru hirotonie aceleasi conditii ca si preotilor: credinta

dreapta, cucernicie, viata morala, barbati ai unei singure temei (I Timotei III, 8).