IDENTITATE EUROPEAN IDENTITATE NATIONAL STATALAdrian Severin

Solutionarea problemei identitate european versus identitate national-statal constituie piatra de temelie pentru dezvoltarea noii arhitecturi institutionale europene, care va trebui finalizat n cadrul unei noi Conferinte Interguvernamentale (CIG), pn n 2004. Abordarile extrem de diferite[1]{1}ale acestei probleme avndu-si originile nc n timpul celui de al II-lea rzboi mondial[1][2]au convins liderii Europei de necesitatea unei dezbateri extinse al crei traseu va fi stabilit n "Declaratia de la Laeken", principalul document politic al Summit-ului de la Laeken din decembrie 2001. Cu ct viziunea asupra Europei viitoare promoveaz o integrare mai profund a actualelor state-natiune europene, cu att mai mare este teama celor din urm n fata pericolului de a-si pierde identitatea. n ce const, de fapt, aceast identitate si de ce ar fi o nenorocire att de mare disparitia ei? Cum s-ar putea pierde identitatea national si cum ar putea fi ea nlocuit de o identitate european? Iat doar cteva ntrebri care frmnt astzi constiintele europenilor.A. Conventia de la Laeken procesuleuropean ca un drum cu dou sensuriCu Summit-ul de la Laeken va ncepe, ntr-o manier oficializat, o larg dezbatere la nivelul continentului privind viitorul Europei si transformrile institutionale necesare. n cadrulConsiliului european informal de la Gand, din 19 octombrie 2001, s-a stabilit ca, la Laeken, sa fie desemnat un presedinte al Conventiei - organismul care trebuie s realizeze documentele finale privind schimbarile din tratate, viitoarele competente ale organismelor comunitare si modul de guvernare. AttGuvernele Statelor membrect si Comisia European vor avea reprezentantin cadrul Conventiei. De asemenea,Parlamentele nationale, dar si Parlamentul European vor fi reprezentate n Conventie,urmnd s fie ales un prezidiu al Conventiei, compus din 5 membri: un presedinte,reprezentantul Guvernelor nationale, reprezentantul Comisiei Europene,reprezentantul Parlamentelor nationale, si reprezentantul Parlamentului European .Liderii Uniunii europene au considerat cimplicarea societtii civileeste absolut necesar , aceasta urmnd screeze"o retea n jurul Conventiei", dup cum explica Presedintele in exercitiu al UniuniiEuropene, domnulGuy Verhofstadt: "Dect s mai initiem o incint suplimentar, dect s selectionm noi niste organizatii , ONG-uri, parteneri sociali, institute de studii pe probleme europene, academicieni, am decis s organizam pe lng Conventie o asemenea retea n care toat lumea poate s fie prezent, toate organismele societtii civile, ONG, universittile, toate instantele care se ocup de problematica european. Acestea vor putea intra n contact direct cu aceast Conventiepentru a-si exprima prerile . Dar si Conventia poate solicita opinii, luri de pozitie sau avize diverselor persoane sau organizatii care fac parte din aceast retea."Liderii Uniunii Europene s-au dovedit constienti deproblema afirmarii identitatii si interesului national nu numai n ceea ce priveste statelemembre.Statele candidate vor fi si ele reprezentate la lucrrile Conventiei prin membri ai Parlamentelor si Guvernelor nationale, care in functie de progresele fcute de trile lor, dar si de calitatea reprezentantilor trimisi vor negocia chiar statutul tarilor respective n viitoarea Uniune European extins.Procesul european proces constnd n proiectarea si edificarea unei Europe unite apte de a depsi stadiul Europei-Piat spre a deveni o Europ Putere - trebuie privit ca rezultat al unei deplsri cu sens dublu. Pe de o parte este vorba despre miscarea Vestului european ctre Estul continentului realitate numit extinderea UE - iar pe de alt parte avem n vedere miscarea de o complex si adesea conflictual diversitate al Europei Centrale si Orientale ctre Occident realitate care ar putea fi numit expansiunea dezordinii orientale.Cele dou Europe (oriental si occidental) si au izvoare culturale comune n literatura elen, religia iudaic si dreptul roman. Fluviile plecate dintr-un loc unic s-au desprtit, ns, spre a iriga teritorii spirituale si istorii diferite, ajungnd s se verse n dou mri nsemnnd dou modele de viat distincte.Europa Occidental a ajuns la o identitate caracterizat prin pluralism politic, participare social, respect al diversittii, concurent liber si loial, suprematia legii si primordialitatea drepturilor omului. (Aceste valori sunt frecvent sintetizate ca fiind democratia pluralist/participativ, statul de drept si drepturile omului, la care credem c trebuie adugat si ceea ce am numi democratia economic, respectiv caracterul sacru al propriettii private si formarea liber a preturilor pe piat. Ele includ, evident, egalitatea sanselor si laicitatea statului.) n paralel cu aceste trsturi considerate a fi pozitive, Occidentul european a acumulat sivulnerabilitti avndu-si rdcinile n modele comportamentale negative. Consumismul, egoismul si lipsa de flexibilitate a pietei muncii consecutiv unui exces de protectie social - sunt doar cteva dintre ele. La nivelul structurilor comunitare (institutiile Uniunii Europene) lor li se adaug birocratismul, lipsa de transparent si desisteme de rspundere fat de cettean, precum si un anume deficit de legitimitate. Dincolo de toate acestea,statele Occidentului, chiar dac mai sunt afectate de unele puseuri nationaliste, au prsit ntr-o foarte mare msur cultura independentei spre a tri n cultura interdependentei. Pentru Rsritul european, n schimb, independenta statului-natiune si caracterul absolut al suveranittii sale rmn trsturi esentiale ale identittii att la nivelul elitei politice ct si la acela al mentalului popular.Europa Central si Oriental este caracterizat, nc, prin insecuritate existential si cultural-identitar, individual si colectiv, national si international si prin srcie. Adic exact aceleasi realitti careau fcut din Europa Occidental, la finele celui de al doilea rzboi mondial, o adevrat Uniune a Fricii transformat apoi ntr-un proiect politic realizat prin mijloace economice, Comunitatea European a Crbunelui si Otelului, spre a deveni o Uniune de Valori ntrupat n Uniunea European de astzi. Insecuritatea si disparittile economico-sociale, dar si lipsa unei societti civile dezvoltate si, mai ales, a unei clase de mijloc puternice, au imprimat popoarelor si statelor din jumtatea estic a continentului mentalitti si atitudini circumscriind modele de viat caracterizate printr-o combinatie ciudat de individualism si colectivism, printr-o slbiciune cronic a spiritului rational si pozitiv. Individualismul si are originile n experienta rezistentei pasive mpotriva totalitarismului si explic o redus participare social, fiecare ncercnd s se salveze pe sine prin practicarea unui joc de sum nul. El nu a ajuns n faza spiritului de ntreprindere si a excelentei competitionale, ci se manifest prin energia consumat n acumularea primitiv de capital. Colectivismul este o expresie inertial a experientei sociale comuniste si se manifestprin lipsa spiritului de initiativ si teama asumrii de riscuri, ca si prin tendinta de a transfera ntreaga rspundere si ntreaga grije pentru rezolvarea problemelor comunittii, ctre stat. Colectivismul este tot att de departe de comunitarismul occidental si de solidaritatea social, precum este si individualismul. El este responsabil pentru mentinerea centralismului n administratie si modesta evolutie a principiului subsidiarittii, precum si pentru ineficienta economic consecutiv unor cereri de protectie social fr legtur cu productivitatea muncii. n fine, lacunele spiritului rational si pozitiv face din Europa Central si Oriental locul unei religiozitti necunonoscute astzi n Occident (uneori chiar ordinea de stat este marcat de clericalism),al practicrii unui nationalism de secol XIX retoric n form si retrograd n continut, ca si al recurgerii la confruntare violent ca form de rezolvare a unor conflicte etnice (cultural-identitare) si religioase. Asa se face c pentru cettenii trilor respective ncrederea n Biseric si Armat trece naintea ncrederii n institutiile specifice democratiei dintr-un stat laic. Iredentismul, rzboaiele religioase si gndirea solutiilor la problemele politico-economice n termeni etnici ca, de altfel, si celelalte trsturi evocate anterior - sunt parte a identittii acestei bucti de Europ (inclusiv ct priveste statele din Grupul de la Visegrad) ele fiind cu att mai accentuate cu ct ne deplasm mai la Est. De aici nu ar trebui, ns, s se ajung la concluzia superiorittii absolute a Europei occidentale. Aceasta, n primul rnd, ntruct n materie de identitate este periculos a se judeca n termenii morali de bine si de ru, ori n cei, tot subiectivi, de superior si inferior, ci trebuie s se rationeze n context ontologic si pragmatic, fiind vorba despre optiuni referitoare la modul de a exista si de adecvarea la provocrile si oportunittile oferite de mediul nconjurtor. n al doilea rnd, pentru c est europenii aduc n patrimoniul identitar comun atuuri certe deduse dintr-o istorie relativ mai vitreg, precum un nivel ridicat de adaptabilitate (flexibilitate), imaginatie mai dezvoltat, un spirit de sacrificiu cu mult mai accentuat consecint a obisnuintei culipsa de confort si a religiozittii sporite, un mai mare devotament pentru familie, o rat oarecum mai accentuat a natalittii (important mai cu seam n conditiile n care scderea de populatie n Occident va genera un tot mai acut deficit de fort de munc educat susceptibil, n lipsa aportului est-european, a atrage migratie din spatii culturale mai deprtate de standardele europene), o mai mare rezistent la efort si o disponibilitate sporit pentru munc, n special cea grea chiar dac travaliul lor nu este si foarte disciplinat.Asa cum stau lucrurile n prezent, se poate afirma cextinderea UE - despre care am putea vorbi si ca despre un imperialism pozitiv occidental - are un caracter pseudo sau cvasi globalizator evident mentinndu-ne la scara continentului european. Aceastantruct Uniunea concepe integrarea european exclusiv ca pe un transfer al modelului su aquis-ul comunitar ctre trile Europei Centrale si Orientale. Dimpotriv, miscarea integratoare care se deplaseaz de la Est la Vest expansionismul dezordinii orientale dispunnd de o proteicitate similar migratiunilor barbare care au drmat cu peste un mileniu n urm Imperiul Roman de Apus are un cert caracter globalizator. ntr-adevr ea tinde chiar dac lucrul nu estetotdeauna constient iar intentia, de cele mai multe ori, nu este declarat - spre o sintez a modelului Occidental cu traditiile, experientele, valorile si abilittile caracteriznd viata european care a existat si continu s existe n afara Uniunii Europene. Din perspectiv vestic, procesul european este limitat la o extindere, ceea ce pune accentul pe aspectul cantitativ al problemei. Din perspectiv estic, procesul vizeaz realizarea unei sinteze identitare, ceea ce deplaseaz accentul pe latura calitativ, rezultatul final urmnd a consacra schimbarea n toate componentele noii Uniuni.ntrebarea care se pune este care dintre aceste dou tentative va izbndi?Integrarea european (constructia unei Europe unite) nu este un exercitiu de fantezie, ci o ncercare vital menit a oferi o securitate durabil pentru ambele jumtti ale Europei. Principala cale spre stabilizarea securittii este folosirea puterii pentru exportul propriului model de viat. Cu alte cuvinte este vorba despre construirea unei identitti comune a Marii Europe bazate pe un set unic de valori si pe institutii compatibile integrate unui sistem de gestiune unitar conceput la nivel continental. Procesul european este, deci, o chestiune de putere si de cultur. Cine are puterea s transfere altora propria paradigm cultural-identitar si mrste puterea necesar spre consolidarea securittii proprii. Privit din acest unghi de vedere, aquis-ul comunitar este, n fapt, un aquis identitar.Problema este c n prezent UE nu are capacitatea nici de voint si nici de efort spre a-si impune modelul n afara frontierelor sale, desi securitatea sa, ntr-o lume aflat n plin proces de globalizare, cere mai mult ca oricnd o astfel de extindere. Capacitatea de voint ar implica renuntarea la confortul actual si la sentimentul de superioritate care caracterizeaz Europa Occidental spre a face din integrarea european un proces preponderent politic menit s conduc spre o entitate continental dotat cu o structur de institutii politice unitar. Capacitatea de efort se refer la mobilizarea resurselor economico-financiare apte a consolida unitatea politic prin echilibrarea dezvoltrii sub-regionale n interiorul ei si prin lichidarea disparittilor economico-sociale dintre natiunile europene care ar intra n componenta Europei unite.Nefiind, asadar, n msur s conjuge securitatea prin integrare cu securitatea prin dezvoltare, UE va fi, inevitabil, n situatia de a constata nu doar c nu-si poate consacra identitatea ca atare n jumtatea estic a continentului, ci si c tria defensivei sale mpotriva invaziei cu care o amenint actuala dezordine oriental este depsit de forta de atractie a standardelor sale de viat. mpinsi de disperarea pe care insecuritatea si srcia prelungite si fr de perspective le-o alimenteaz, pe de o parte, si sedusi de civilizatia apusean, pe de alt parte, europenii de est vor gsi, cu sigurant, energia spre a drma zidurile de aprare cu care acest Apus a nlocuit demolatul Zid al Berlinului. Din acest punct de vedere, UE este cu mult mai ndrepttit s se gndeasc la pericolul ca identitatea sa s se modifice n urma actiunii de extindere. n fapt nu va fi vorba despre o Uniune mai mare, ci despre o alt Uniune. n discutie nu este extinderea UE ci unificarea Europei.Pentru ca ntlnirea Vestului cu Estul si sinteza lor n cadrul procesului de integrare european s nu conduc la convulsii, la anarhie si instabilitate, sau pentru ca ele s nu genereze fenomene nocive de felul celor rezultate din ncrucisarea culturii (identittii) de clan cu cultura (identitatea) statului-natiune, n unele prti ale lumii si chiar n Europa (n Balcani n special n Kosovo si Macedonia -, n Sicilia, n Tara Bascilor, n Corsica, precum si n Orientul Apropiat si Asia Central), va fi nevoie ca viziunea asupra Europei unite de mine s fie dezvoltat n comun de ctre toti europenii, deopotriv din Apus si din Rsrit. UE nu poate fi unica responsabil pentru derularea procesului european. Iar acest proces nu poate si nu trebuie s fie unul de transfer identitar ci unul de sintez identitar. Impactul cultural al unificrii Europei trebuie acceptat si asumat de toti participantii la proces. Pentru moment se pare c Europa Central si Oriental este mai dispus la aceasta.B. Frontierele noii Europen definirea identittii noii Europe unite s-ar putea pleca poate chiar de la ideile generoase ale "printilor fondatori"[1][3] ai UE de acum jumtate de secol. Este, de fapt, impresionant s constati cum ele sunt reactualizate si dezbtute de toate think-tank-urile europene.Imperialismul European rezolvase pn n secolul al XIX-lea n mod satisfctor problema dezvoltrii prin integrare (pe prti ntinse ale teritoriului Europei comparabile cu cele ale UE de astzi existau piete interne unice, moned unic, politic extern si de aprare comun, liber circulatie a persoanelor, sisteme judiciare si de administratie unitare) dar s-a prbusit sub lovitura conflictelor cultural-identitare pe care nu a stiut s le rezolve. Statele-natiune nscute pe ruinele vechilor imperii au asigurat o anume democratizare a vietii interne si internationale dar nu au reusit s rezolve garantarea pcii si excluderea rzboiului ca mijloc de solutionare a disputelor internationale. Astzi, n contextual unei dezvoltri tehnologice care conduce implacabil spre globalizare, statele-natiune se dovedesc prea mari spre a rezova problemele mici ale comunittilor pe care le guverneaz si prea mici spre a rezolva problemele mari ale lumii. Mretia viziunii printilor fondatori ai UE a constat n ntelegerea faptului c pacea, ca obiectiv politic, poate fi asigurat prin solutia economic a punerii si gestionrii n comun a resurselor economice cu caracter strategic. Aceast modalitate de a-i aduce mpreun pe fostii inamici a generat apoi un set de valori comune care au creat fundatia pentru un edificiu politico-economic al Europei occidentale.n prezent, dup prbusirea bipolarismului, se ridic o prim ntrebare n legtur cu trasarea granitelor viitoarei Europe unite, respectiv cu definirea identittii geografice a acestei Europe. Cu alte cuvinte care dintre fostii adversari pot intra n alctuirea politic a noii Uniuni continentale? Rspunsul la aceast ntrebare se loveste de obstacole cantitative si calitative. Astfel,o Europ de la Atlantic la Urali, adic o Europ care s includ un stat precum Rusia, avnd o cert aderent la culturaeuropean, ar avea avantajul suprapunerii identittii geografice cu cea spiritual, dar ar crea problema aproape insurmontabil a integrrii unui teritoriu, cel rusesc, cu mult mai amplu dect cel al actualei Uniuni Europene, al trilor candidate si al trilor din vecintatea imediat a acestora. Mai mult dect att, nu se poate face abstractie de faptul c Federatia Rus se ntinde pn la Oceanul Pacific si n consecint acoper un ntreg spatiu de tranzit, spatiul euro-asiatic. Europa unit nu poate cuprinde o asemenea diversitate cultural fr s-si pun n pericol coerenta intern.Aceasta nu nseamn ns c proiectul Europei Unite se poate realiza fr implicarea n consultrile prealabile nu numai a statelor membre ale UE si ale celor candidate, ci si a celor din vecintatea sa ori care vor suporta efectele aparitiei ei. Aceste dinurm state, avnd un interes legitim n desfsurareaprocesului european, vor trebui integrate ntr-o formul de parteneriat special cu entitatea european n care se va materializa respectivul proces.Care este continentul cu care se poate identifica, deci, Europa unit? Care sunt frontierele europene, la dimensiunile istorice pe care UE de astzi si le poate asuma? Europa acoper un teritoriu cuprins ntre Oceanul Atlantic inclusiv Marea Britanie si Irlanda, plus Groenlanda si frontiera vestic a Federatiei Ruse eventual, si Transcaucazia. O rezolutie adoptat de Consiliul Europei, n 1993, privind ntinderea Europei, a circumscris un spatiu de jurisdictie european similar, cu exceptia notabil c el includea n ntregime si Federatia Rus.Proiectul politic al Uniunii Europene, n coordonatele pe care le argumentm si le propunem, cuprinde ntreaga comunitate a statelor europene, incluznd, potential, tri precum Republica Moldova, Belarus elitele pro-europene ale celor dou state sunt astzi practic prsite n eforturile lor de a da Moldovei si Belarusului o identitate european si Ucraina. Actorii politici din aceste state si-au exprimat, de mai multe ori, dorinta ca trile lor s apartin, ntr-o zi, spatiul european. Avnd n vedere atitudinile politice majorate si o istorie de europenitate pe care cu greu o poate contesta cineva, este foarte probabil ca reprezentantii legitimi ai acesor tri s si exprime dorinta lor de a-si asuma statutul politic al Constitutiei Europei Federale. Este ns la fel de probabil ca intrarea acestei margini continentale n sub-structurile Europei Federale s fie foarte lent, de ordinul deceniilor.Un caz semnificativ din mai multe puncte de vedere este Turcia. n conceptia noastr, Europa Federal trebuie s-si asigure unitatea valorilor politice simultan cu mbrtisarea diversittii etno-culturale, valoare central a Marii Europe. Din punct de vedere al asezrii sale geografice, al legturilor sale europene, al aportului economic si al aportului su strategic militar si n sensul politicii sale externe - Turcia apartine de drept Europei Federale. Dar tot Turcia demonstreaz c asumarea Constitutiei europene de ctre un stat presupune o pregtire anterioar minim a institutiilor interne, pe baza unor ntelegeri ferme cu Uniunea, prevzute n Tratatul de aderare. O democratie militar nu poate s intre ntr-o structur eminamente civil. Numai o rezolvare convingtoare a situatiei politice interne n asteptarea integrrii aici intrnd, de sigur, conditii privind prevalenta institutiilor civile, drepturile omului, inclusiv drepturile minorittilor ar putea permite unei tri precum Turcia s devin parte a Federatiei.C. Identitate national n context international1. Aspecte generale privind problema identittiin abordarea relatiei dintre identitatea european si identitatea national trebuie nceput prin a stabili la ce se refer conceptul de identitate att atunci cnd se are n vedere Europa ct si atunci cnd sunt avute n vedere natiunile care urmeaz a se integra n viitoarea Europ unit (printre care si Romnia). Cu alte cuvinte, ar fi de vzut prin ce este caracteristic Europa n raport cu alte entitti continentale si prin ce este caracteristic o tar ca Romnia n raport cu alte entitti national-statale. Aceasta implic efectuarea unei distinctii ntre natiunea civic legat de teritoriu si de administrarea sa n folosul celor care l locuiesc n primul rnd ca cetteni si natiunea cultural legat de un anumit mod specific de a produce valori universale. De asemenea trebuie luat n consideratie dimensiunea cultural a Europei si impactul cultural al procesului european al integrrii europene asupra natiunilor care particip la el ca si asupra Europei nsesi.n cadrul prezentei analize identitatea va fi considerat din perspectiva relatiilor internationale n care subiecte sunt actualele state. Nu este vorba, deci despre identitatea unei persoane ori a unui grup etnic sau religios, ci de sensul identittii unei societti creatoare de stat n contextul raporturilor pe care acesta le stabileste cu comunitatea international.Momentul istoric al redesenrii arhitecturii europene[1][4]a coincis cu, dac nu a determinat chiar revenirea la temele culturii si ale identittii n relatiile internationale. David Campbell a recunoscut n identitatea national instrumentul prin care un stat si disciplineaz societatea, apelul la identitate fiind o strategie de stabilire a diferentei[1][5].Astfel, cineva poate identifica amenintri specifice mpotriva crora statul pretinde c are remedii specifice oferind astfel protectie celor ce se tem de acele amenintri. n cazul Romniei o asemenea abordare ar pune accentul pe teme precum Romnia versus Occident si versus Orient, Romnia versus Ungaria si Romnia versus Rusia[1][6].n cazul procesului de integrare european paradigma identittii n relatiile internationale trebuie utilizat n sensul punerii accentului pe asemnri mai mult dect pe deosebiri, precum si n acela al distinctiei ntre deosebirile structurale si cele conjuncturale, ntre cele de esenta lucrurilor si cele de natura lucrurilor. Utiliznd conceptul de identitate din perspectiva excluderii, Iver Neumann[1][7]a definit constructia identittii europene ca si contrast al Europei civilizate n raport cu Estul barbar. Dar n fata extinderii UE sau a ideii de unificare european contrastul este dominat de nevoia de a dezvolta compatibilitatea si asemnarea ntre natiunea care se vrea parte a Europei unite (respectiv caut aderarea la UE) si toate celelalte natiuni care doresc acelasi lucru si sunt deja ori vor deveni parte n proces.n ceea ce o priveste, identitatea european trebuie s fie si rezultatul unui proces de negociere ntre participantii la procesul european. n etapa actual a extinderii UE asimilarea aquis-ului comunitar coincide cu redefinirea aquis-ului identitar, n special prin dezvoltarea de obiective strategice, de conceptii si de institutii compatibile, att n trile membre ale Uniunii ct si n trile candidate.Sub aspectul obiectului su, identitatea european ar putea cuprinde urmtoarele sase elemente[1][8]:sinergia identittilor nationale ale statelor membre ale Uniunii Europene;identitatea autorittilor centrale din Bruxelles (Comisia European, Consiliul European, Parlamentul European) care se afl sub observarea permanent a statelor membre;identitatea ca rezultat al unui comportament comun si al unor obiective mprtsite (dezvoltarea PESC ar urma s reflecte cel mai fidel o asemenea identitate);identitatea societtilor multinationale care activeaz n trile europene si care promoveaz interesele europene pe piata mondial;identitatea retelelor formate din grupuri socio-profesionale, institutii, organizatii etc. care promoveaz actiuni, initiative si idei europene;identitatea bunurilor, serviciilor, persoanelor si institutiilor din Europa privite n ceea ce au ele distinct fat de restul lumii.n contextul integrrii europene se pune problema dac identitatea national are de suferit de pe urma procesului de integrare si, tot astfel, dac identitatea european identificabil pentru moment cu cea a UE are de pierdut ca urmare a admiterii de noi membri n Uniune; dac pierderea de identitate este si o pierdere real n planul capacittii de promovare a aspiratiilor legitime ale unei natiuni n concursul cu celelalte; dac n cutarea identittii amenintate se poate descoperi ceva cu adevrat substantial de natur a interesa destinul unei anumite natiuni, singur si n cadrul grupului european?2. Identitatea national si integrarea economicCe nseamn integrare european din punctul de vedere al identittii nationale? Rspunsul este diferit dup cum ne referim la procesul de integrare n actuala UE sau ntr-o posibil viitoare confederatie/federatie pan-european.A adera la UE nseamn a te supune cu sau fr dispense de timp ansamblului structurilor care reprezint masinria Uniunii Europene, asa cum a fost aceasta definitivat prin Tratatul de la Maastricht, cu cei trei piloni de referint: Comunitatea Economic European; Politica Extern si de Securitate Comun; Justitia si Afacerile Interne. Comunitatea European are institutii integrate. Ceilalti piloni reprezint, nc, procese interguvernamentale.Prin crearea Sistemului Monetar European si introducerea monedei unice, Comunitatea European a devenit o unitate economic si monetar. Crearea Bncii Centrale Europene, ca institutie care asigur politica de emisiune si de credit a Uniunii Economice si Monetare, este ilustrarea unui nalt nivel de integrare concretizat n controlul supranational al activittilor economico-financiare. n msura n care politicilemonetare la nivel national au un anume specific tinnd de traditiile unuia sau altuia dintre state (ex. o anumit relatie de autonomie ori de dependent ntre banca central si puterea executiv) sau dac statele n cauz le utilizau pentru promovarea unor obiective specifice lor (ex. stimularea exporturilor si/sau descurajarea importurilor pe un anumit teritoriu), ele constituiau o parte a identittii nationale care se pierde sau, cel putin, este afectat ca urmare a procesului de integrare.Este, deja, un fapt unanim admis acela c integrarea economic atinge sfera suveranittii. Competente esentiale privind politicile economice si financiare relevante pentru dezvoltarea national sunt transferate la nivelul institutiilor europene Comisia European, Banca Central European etc. ntrebarea este n ce msur acest transfer de competente, mpreun cu aranjamentele aferente lor transfer de resurse, protectia spatiului comercial intern al Uniunii s.a. asigur o mai mare eficient, o mai mare functionalitate a economiei statelor membre ? Dac rspunsul este pozitiv si, de fapt, cresterea gradului de performant a economiei statelor care se integreaz este chiar tinta integrrii atunci transferul de suveranitate sau, altfel spus, reorganizarea exercitiului suveranittii nu duneaz intereselor nationale ci, dimpotriv le serveste.Este aceast problem de suveranitate si una de identitate national? Se poate pune, oare, semnul egalittii ntre atributele suveranittii si cele ale identittii? Un caz evident este acela al monedei care nu este doar un instrument financiar ci si un simbol national. n conditiile nivelului actual de integrare european simbolul monetar se pierde. Cstigurile obtinute pe plan economic inclusiv al confortului celor care fac plti transfrontaliere n numerar prin utilizarea unei singure monede pe teritoriul unui numr relativ mare de state, compenseaz din plin srcirea simbolic-cultural. De altfel, aceast simbolistic era deja erodat ca urmare a dezvoltrii tehnologice care a dus la nlocuirea operatiunilor de plat n numerar cu folosirea monedei electronice.O abordare mai profund a acestei dimensiuni esentiale a integrrii europene care este aderarea la sistemul monedei unice, ne conduce, ns, la observatia c nu soliditatea monedei duce la soliditatea unei economii ci, exact invers, tria economiei d trie monedei. n consecint, pentru a asigura stabilitatea monetar este nevoie de politici macroeconomice adecvate. Aceasta aduce n discutie politica fiscal care, la rndul su, este legat de o anumit conceptie asupra politicii de protectie social. Iar atitudinea fat de protectia si asistenta social este nu doar o chestiune de ideologie ci si una de mentalitate, de cultur; deci, de identitate. Multe dintre trile cu puternice traditii legate de ocrotirea social (ex. trile nordice) doresc, de aceea, ca politica bugetar s nu intre n sfera de competent a UE. Mai devreme sau mai trziu aceasta se va dovedi o imposibilitate. n consecint, solutia va fi aceea de a defini n comun o identitate a Europei sociale care s sintetizeze identittile nationale actuale n materie. Exercitiul este departe de a fi lesnicios mai ales dac ne gndim c la diversitatea deja existent n cadrul UE va trebui s se adauge si obiceiurile societtilor apartinnd fostului bloc sovietic pentru care solidaritatea social nseamn, adesea, eterna asteptare ca altcineva s-ti rezolve problemele.n fata unor asemenea probleme de mare complexitate Romnia ar trebui s caute drumul mpcrii a dou tendinte aparent contradictorii si anume: eficienta si generozitatea. Aceasta presupune, pe de o parte, acceptarea si promovarea msurilor viznd cresterea concurentei si a flexibilittii pe piata muncii. Pe de alt parte, protectia social va trebui s se manifeste aproape exclusiv pe terenul pe care se asigur reducerea dependentei individului fat de actiunea factorului politic fie el national sau international - sau de riscurile decurgnd din functionarea nestingherit a mecanismelor pietii, respectiv n domeniile nvtmntului (autonomia prin cunoastere/calificare/educatie), snttii (autonomia prin vigoarea biologic) si ocrotirea mediului (autonomia prin securitate ecologic). n fine, solidaritatea social focalizat la cei vulnerabili, marginalizati si exclusi ar trebui trecut cu precdere n responsabilitatea societtii civile.Integrarea economic european are un impact asupra identittii nationale si atunci cnd este vorba despre formularea programelor de dezvoltare ca si despre structura productiei la nivel national. ntr-adevr, multe state au o identitate economic rezidnd n practicarea unor activitti economice pentru care exist traditii dar nu (mai) exist avantaje comparative. De asemenea, n unele state exist traditii privind consumul anumitor produse (n special n domeniul alimentar) pe care Uniunea le socoteste nocive pentru sntate si le interzice comercializarea pe piata european.Astfel de probleme se pot rezolva prin recunoasterea dreptului la diversitate la nivelul Europei unite, n conditiile promovrii unui sistem al subsidiarittii globale apt a conduce la cresterea flexibilittii si adaptabilittii mecanismului de adoptare a deciziilor (inclusiv pe terenul economic si al politicilor de dezvoltare regional). Un asemenea sistem trebuie negociat si proiectat mpreun de toti membrii actuali si viitori ai UE, de ctre toti cei ce au vocatia construirii Europei unite a viitorului.3. Identitatea national si securitatea europeanPrin Tratatul de la Amsterdam (iunie 1997) a fost dezvoltat, sub aspect institutional, pilonul Politicii Externe si de Securitate Comune prin creerea Grupului de analiz si planificare de politic extern a Consiliului de Ministri al UE si prin numirea unui Comisar pentru politic extern.Un alt pas cu importante efecte institutionale a fost decizia Summit-ului de la Koln (iunie 1999) de a crea naltul reprezentant pentru politic extern si de securitate. Prerogative n materie de politic extern mai au Consiliul Ministrilor de externe, Comisia european si Presedintia UE.Dimensiunea pur militar a UE este, pentru moment, mai slab dezvoltat. Aprarea Uniunii tine n primul rnd de dezvoltarea Uniunii Europei Occidentale organizatie gndit de ctre trile membre (care au aderat la Tratatul constitutiv din 1954) ca un cadru european de aprare comun. UEO nu si-a construit o comand militar integratceea ce a fcut ca alianta s rmn pe hrtie.Obiectivele stabilite de naltul reprezentant pentru politic extern si de securitate si de Consiliul European de la Tampere (octombrie 1999) se refer la crearea unui nou Comitet politic si de securitate si a unui Comitet militar al UE sprijinit pe un stat major cu atributii de aviz si consiliere[1][9].Potrivit celor existente n prezent se poate spune c UE impune luarea deciziilor n domeniul militar si al politicii externe att la nivel interguvernamental ct si la nivel supraguvernamental. Delegarea unor competente ce tin de suveranitate ori exercitarea acestor competente ntr-o manier indirect este indiscutabil si n aceast privint. Nimic, ns, din datele actuale nu sugereaz existenta unor efecte de ordin simbolico-cultural si din acest punct de vedere nu se poate determina cum aprarea si politica extern comun ar atinge sfera cultural a identittii nationale. n sistemul curent, nici simbolurile militare nationale nu sunt periclitate. Este, ntr-adevr, posibil ca pe viitor integrarea european s determine schimbarea unor politici cum ar fi generalizarea recurgerii la armata profesionist dar aceastea rmn aspecte functionale. Optiunea pentru o armat profesional n contrast cu traditia armatei populare intr n discutie oricum, fie c statul n cauz ader la Uniunea European, fie c nu.Dincolo de aspectul simbolisticii, problema adversarilor traditionali si a aliatilor traditionali nu tine nici ea de identitatea national. Inamicii si aliatii se schimb n functie de evolutia jocului de interese si a echilibrului de putere ntr-un mediu international el nsusi n schimbare.Ceea ce poate face integrarea european pe terenul identittii este s determine iesirea din cultura independentei spre a se intra n cultura interdependentei si, odat cu aceasta, nlocuirea diplomatiei distributive cu diplomatia integrativ, abandonarea jocului de sum nul n favoarea strategiei proiectelor comune, precum si ntelegerea faptului c securitatea prin multiculturalism, democratie, dezvoltare si cooperare este superioar securittii prin confruntare, dup cum geo-economia este preferabil geo-politicii. Pentru ca o asemenea schimbare n planul identittii culturale s aib loc ntr-un timp rezonabil va fi nevoie de un program de informare si educatie public de o deosebit amploare. Numai un asemenea program poate schimba mesajul ereditar la nivelul masei critice a populatiei, provocnd tranzitia de la instinctul rzboiului (care este, de fapt, firescul biologic) la instinctul pcii.Este de anticipat si chiar de dorit ca mprtsirea unei asemenea identitti ideatic-comportamentale la scara ntregii Europe s determine o adncire a integrrii n domeniul politicii externe si de securitate comune. Aceasta va duce la aparitia unei adevrate identitti europene de aprare, cu att mai necesar cu ct n fata amenintrilor neconventionale pe care le poart cu sine globalizarea, problemele securittii nu pot fi rezolvate dect n comun. Dramatismul confruntrii n curs de desfsurare ntre lumea civilizat si terorismul globalizat probeaz o atare afirmatie.Statele relativ mai mici si mai vulnerabile din Europa Central si de Est par mai bine plasate spre a ntelege n sensul cel mai constructiv nevoia unei politici externe si a unei identitti de aprare europene. Se dovedeste astfel c esential n realizarea ei este nivelul compatibilittii pe planul valorilor politice, iar nu nivelul dezvoltrii economice.O Europ unit dotat cu institutii politice proprii care s genereze si s gestioneze identitatea european de aprare si securitate va permite si rezolvarea relatiei transatlantice n sensul ntririi, iar nu al slbirii ei. Existenta unei baze tehnologice apte a permite o echitabil mprtire a poverilor aprrii ntre America si Europa si ntelegerea, ntr-un context debarasat de complexe, frustrri si prejudecti, a nevoii de a combate pericolele globale cu forte pe msura dimensiunilor globalizrii, vor conduce spre aceast concluzie. Romnia trebuie s mearg pe o asemenea cale si s sustin un asemenea curs.4. Identitatea national si valorile socio-politice europeneLa Consiliul European de la Copenhaga (1993) Uniunea european a luat hotrrea ca statele asociate din Europa Central si de Est care doresc acest lucru, i pot deveni membre de ndat ce se vor dovedi capabile s satisfac anumite cerinte de ordin economic si politic Criteriile de la Copenhaga. ndeplinirea respectivelor criterii presupune ca trile candidate s fi realizat: a) stabilitatea institutiilor care garanteaz democratia, statul de drept, drepturile omului si respectul pentru protectia minorittilor; b) o economie de piat functional, ca si capacitatea de a rezista presiunilor generate de competitia si de fortele pietei interne a Uniunii; c) disponibilitatea de a si asuma obligatiile de membru, incluznd aderenta la scopurile uniunii politice, economice si monetare; d) s fi creat conditiile pentru integrare prin adaptarea structurilor administrative, astfel nct legislatia Comunittii Europene s fie transpus n legislatia national si implementat prin structuri administrative si legislative.Criteriile de la Copenhaga descriu limpede transformrilepe care o natiune trebuie s le sufere pentru a fi acceptat n cadrul Uniunii Europene. Unele sunt legate asa cum s-a artat anterior de dimensiunea economico-monetar a UE. Altele vizeaz capacitatea de a contribui la edificarea unei politici externe si de securitate comune.Procesul de aderare poate fi lansat, ns, doar din momentul n care sunt ndeplinite criteriile politice care descriu compatibilitatea trii candidate cu valorile UE. Acest element indic faptul c la temelia tuturor lucrurilor stau valorile considerate a fi "valori europene si anume democratia, statul de drept, drepturile omului si respectul pentru protectia minorittilor.Nimic altceva din procesul de integrare european nu se apropie mai mult de tema identittii nationale si respectiv, a identittii europene,dect valorile civico-politice care stau al baza democratiei si a drepturilor omului. Aceste valori au fost definite n timp si istoria lor poate fi chiar istoria integrrii europene.nc din 1948, Congresul de la Haga asupra ideii europene considera Europa ca pe o unitate spiritual si cultural a crei esent politic rezid n promovarea drepturilor omului si a progresului economic realizabil doar prin msuri de integrare sectorial[1][10]. C unitatea de principii civico-politice nu poate dect s se ntreasc n spatiul UE, o arat elaborarea si adoptarea ca declaratie politic, n luna decembrie 2000, la Nisaa Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii europene. Ea va reprezenta,cel mai probabil,nucleul unei Constitutii europene cu sanse s devin legea fundamental a Uniunii. Romnia trebuie s se implice alturi de trile membre si candidate att n redactarea acetei Constitutii ct si n efortul ca ea s capete valoare juridic.Ajunsi n acest punct ne putem pune din nou ntrebarea n legtur cu ce anume s-ar putea pierde din identitatea national ca urmare a unei asemenea integrri politice? Afecteaz, oare, integrarea politic anumite valori nationale?S notm c valorile europene pe care le-am invocat sunt sistematizate prin codificri ale UE formnd un sistem care cuprinde:normele interne fiecrui stat n parte, privind drepturile omului, gndite ca expresie a principiului subsidiarittii;participarea trilor membre UE la sistemul international de protectie a drepturilor omului;instrumentele specifice elaborate n cadrul UE. Centrul de greutate extra-national al acestui sistem rezult din apartenenta tuturor trilor membre ale UE la Consiliul Europei.Acestea fiind spuse se impune s observm c Romnia ca si toate celelalte tri candidate este ea nssi membr a Consiliului Europei. n consecint, principiile civico-politice fundamentale extranationale ale UE au fost deja asumate si chiar asimilate prin aderarea la Consiliul Europei. n nssi Recomandarea formulat de Adunarea Parlamentar a Consiliului Europei referitor la admiterea Romniei, ca si n alte documente al Consiliului, au fost cerute anumite transformri institutionale, legislative si de atitudine care, odat operate, au fost susceptibile s modifice specificul national romnesc (ex. introducerea institutiei avocatul poporului/ombudsman, specific trilor nordice, dar necunoscut n Europa Central si Oriental; dreptul individual de recurs la Curtea European a Drepturilor Omului pentru toti cei nemultumiti de solutiile n materie pronuntate de instantele nationale; dezincriminarea homosexualittii si a lesbianismului; discriminarea pozitiv n problema minorittilor nationale; toleranta fat de sectele religioase etc.)Prin transformarea Consiliului Europei ntr-o organizatie cu adevrat pan-european organizatie care include si Federatia Rus s-au creat premisele unui proces de constructie si dezvoltare permanent a setului de valori si principii civico-politice europene pe directii convergente. Acest proces este din ce n ce mai mult unul de sintez, iar rezultatele sale sunt cu att mai valoroase cu ct sunt caracterizate printr-un sincretism mai accentuat. El demonstreaz c nu orice traditii constituind elemente de identitate merit a fi pstrate, dup cum atest si faptul c orice popor are o contributie pozitiv de adus la patrimoniul valorilor europene. De asemenea, practica evolutiv a Consiliului Europei ca si cea a OSCE indic faptul c drepturile omului nu pot fi privite ca o dogm fr riscul alimentrii unor tendinte centrifuge n cadrul procesului european. Promovarea valorilor esentiale legate de conceptul drepturilor omului si care alctuiesc nucleul dur al identittii europene, trebuie s se realizeze de o manier pragmatic prin edificarea la nivel national ca si la nivel european, a unor institutii compatibile cu folosirea crmizilor nationale reprezentate de traditiile pozitive ale fiecrei tri implicate.Integrarea european poate s mearg spre aprofundarea directiei initiate de Consiliul Europei, dar nu s-i schimbe natura. Astfel, prin mecanismul plngerilor la Curtea European pentru Drepturile Omului, instant care ofer persoanelor fizice dreptul la remedii obtinute la nivel continental, autorittile nationale sunt controlate printr-un mecanism supranational[1][11]. Noua Cart a Drepturilor Fundamentale mai face un pas n directia recunoasterii drepturilor economice si sociale ce pot fi completate n cadrul unei Constitutii europene asigurnd o codificare cu generalitate european.Asa cum n materie de economie Romnia va avea de optat, n cadrul unei Europe unite, ntre un Euro puternic si un Leu traditional dar debil, tot astfel, pe terenul valorilor civico-politice ea a trebuit s aleag ntre o civilizatie european de sintez n care va aduce tot ceea ce este mai bun si mai integrabil dintre elementele identittii sale nationale si un spatiu socio-cultural unde justitia era perceput n functie de conjuncturile politice, unde institutiile publice puteau interveni n viata privat si dicta inclusiv orientrile sexuale, unde membrii minorittilor erau tratati n mod diferentiat fat de membrii majorittii, unde pe msur ce societatea se polarizeaz exclusii se vd lipsiti de orice beneficiu al solidarittii sociale.Ca urmare, temerea de a pierde identitatea national prinintegrarentr-o Europ unit, se dovedeste n general irational sau/si artificial.Desigur, n conditiile recunoasterii "dreptului la diversitate", regulile de natur civico-politic necuprinse n codificarea Consiliului Europei si al Uniunii Europene vor rmne s supravietuiasc precum parte a unei identitti nationale subsidiare. n ceea ce priveste temele identitare esentialmente culturale precum limba, traditiile istorice, personalittile, specificul creatiei artistice, mentalittile de viat, ele nu se supun unui control n cadrul institutional european. Nu este mai putin adevrat, ns, c anumite tensiuni pot s apar n unele cazuri speciale. Ar fi de amintit, astfel, politicile europene n domeniul educatiei care cer ca alte popoare (n special, vecinii) s nu apar n manualele de istorie ca inamici. Un alt exemplu este legat de tendinta de a limita exercitarea liberttilor religioase de ctre minorittile religioase pe temeiul unei esentialitti confesionale de un anumit fel a natiunii majoritare. Asemenea teme sunt ns si parte a dezbaterilor interne dintr-un anumit stat si nu doar component a procesului european. Dintr-o atare perspectiv se poate spune c identitatea national si dezbaterea cultural care o reflect se bucur n Romnia si de suficient demnitate si de o considerabil prolificitate si de o substantial tolerant pentru ca din dinamica lor intern s se mplineasc un specific n acelasi timp si romnesc si european.n acest sens, romnii pot sustine cu temei c au vocatia natural a europenismului; c rmnnd ei nsisi pot fi, totodat, europeni.D. ConcluziiEuropa "cooperrilor avansate, altfel spus, Europa cu 21 de viteze, "avizat" de Summit-ul din decembrie de la Nisa, este un cadru potrivit, desi nu neaprat ideal,pentru desfsurarea proiectului politic romnesc. Este o formul n care Europa ne-ar "astepta", dnd posibilitatea celor dou proiecte - al "lor", indispensabil conservrii stabilittii politice si pcii continentului si al "nostru", orientat ctre o Europ unit si de sintez - s se desfsoare n paralel.Integrndu-ne n zona de "geo economics" a UE, singura n care decizia are deja un accentuatcaracter federal sau supranational, Romnia va beneficia de implanturile de productivitate pe care liberul schimb, fondurile structurale si stabilitatea indus de calitatea de membru al UE, le vor atrage.Dobndind un drept de "co-decizie" pentru zona de "geo politics" - specific pilonilor interguvernamentali ai UE - n ceea ce priveste politica extern, securitatea, justitia si afacerile interne - Romnia va putea spromoveze proiectul propriu de modernizare.Dup ce Europa unit dotat cu o suprastructur politic reprezentativ va lua fiint, Romnia si va pstra libertatea de decizie esential n cadrul sistemului subsidiarittii globale care va realiza echilibrul ntre vechile identitti nationale si noua identitate european. "Momentul de ruptur se va anunta singur: politicienii si elita romneasc n general vor sti cnd am depsit cu totul faza n care identitatea politic national nu mai este n nici un fel pus n cauz si cnd putem deci s investim aceast identitate n cadrul unui stat federal european"[1][12].Europa viitorului nu poate fi dect rezultatul unui proces de unire a Occidentului cu Orientul att sub raportul spatiului ct si sub cel al valorilor. Pe planul celor din urm, avansul Occidentului nu poate fi contestat. El este rezultatul unei experiente istorice refuzate Europei Centrale si de Est. Acest avans singur nu este, ns, suficient, spre a transforma "Europa-Piat" de astzi n "Europa-Putere" de mine.Pentru a fi viabil, Europa unit va trebui s consacre "dreptul la diversitate" si "dreptul la solidaritate". Aceasta nseamn a lega concurenta cu justitia, eficienta cu generozitatea si respectul diversittii cu egalitatea sanselor.n msura n care doresc s depseasc prin unitate actualul lor deficit de putere si insecuritatea dedus din el, natiunile europene vor fi obligate s nteleag c identitatea lor se compune din elemente negative sau obsolite, care trebuie abandonate si elemente pozitive care trebuie conservate. (n Romnia, spre exemplu, nrdcinarea principiului umanist privind respectul diversittii s-a transpus, pe planul raporturilor interconfesionale, n deschiderea bisericii ortodoxe ctre un nou tip de relatie cu catolicismul a se vedea n acest sens istorica ntlnire de la Bucuresti dintre Papa Ioan Paul al II-lea si Patriarhul Teoctist si ctre acceptarea, chiar dac fr entuziasm, a activittii cultelor neoprotestante. Aceasta a impus schimbarea unor elemente de identitate ale ortodoxiei romnesti, schimbare materializat n ntinerirea ierarhiei si, mai ales, n abandonarea rezervei fat de implicarea n activittile de asistent social. Pe un alt plan, cel economic, nevoia integrrii pe piata intern european i conduce pe romni ctre abandonarea culturii improvizatiei sintetizat n expresia popular las c merge si asa pentru a-si asimila cultura rigorii/ a lucrului bine fcut, asociat n mentalul colectiv cu Occidentul conform zicalei lucrul bine fcut este lucru nemtesc.)La rndul su, Uniunea european de astzi va fi indispensabil s observe c problema ei nu este aceea de a-si transfera modelul n jumtatea estic a continentului, ci de a asista trile de acolo n constructia unor institutii compatibile, bazate pe un set mprtsit de valori si executate cu "crmizile traditiilor nationale".n ceea ce i priveste pe romni, ei sunt interesati s nlocuiasc o impredictibil cooperare interguvernamental n care intr mereu cu handicapuri, cu un statut cert implicnd drepturi garantate si obligatii limpede asumate. n acest context, Romnia trebuie s scape de complexul elevului codas si s-si nsuseasc pozitia arhitectului responsabil de viitorul casei comune europene, la un loc cu ceilalti arhitecti din Apus si din Rsrit. Ca europeni, romnii nu risc s-si piard identitatea ci doar s rateze, prin timiditate sau miopie, sansa de a-si furi propriul destin.

[1][1]Cancelarul german, Gerhard Schroeder aprecia c dezbaterea lansat de ministrul su de externe , Joschka Fischer, referitoare la alegerea unui presedinte european se dovedeste a fi "o iluzie perfect"[2][2]Jean Monnet, 5 august 1943."here will be no peace in Europe, if the states are reconstituted on the basis of national sovereigntyThe countries of Europe are too small to guarantee their peoples the necessary prosperity and social developpment. The European States must constitute themselves a federation "[3][3]Without Monnetsaction there would be no Community- Il Federalista , M. Albertini, 1977[4][4]Vezi si volumul chiar cu acest titlu editat de Yosef Lapid, Friedrich Kratochwil, The Return of Culture and Identity in IR Theory, London and Boulder, Co, Lznne Rienner Publishers, 1996[5][5]David Campbell,Writing security: United States Foreign Policy and the Politics of Identity, Manchester University Press, 1992[6][6]Asa cum o face, de exemplu, Olga Gzarfasova prin "definirea identittii slovace" prin opozitie la "bad slovaks" or "irredentist Hungarians" ntr-un studiu consacrat raporturilor dintre identitate si integrare:"From Defense against the Others to the formulation of its Own Interests: The Case of Slovakia",in Petr Drulak,National and European Identities in EU Enlargement, Institute for International Relations , Prague, 2001[7][7]Iver Newmann,Use of the other: "The East" in European identity formation, Manchester Universitz Press, 1999[8][8]Aceasta definire a identittii europene apartine dlui Liviu Muresan, nNational and European Identities in EU Enlargement, pg. 154, Institute for International Relations, Prague, 2001[9][9]Lor li se adaug o nou Unitate de planificare si reactie rapid[10][10]Peste aproape cincizeci de ani, Roman Herzog, presedintele de atunci al Germaniei, enunta, cu prilejul celei de a 40-a aniversri a Societtii atlantice germane (martie, 1996), conditiile recunoasterii europene a noilor tri candidate la UE: Decisiv este ca noile state membre s fie democratii consolidate, care s-au debarasat de mostenirea nationalismului si au redescoperit principiile societtii deschise, ale economiei libere si ale culturii umaniste.[11][11]Ca parte a aquis-ului comunitar, Directiva anti rasist a UE devine si ea obligatorie[12][12]Sorin Moisa,Un concept romnesc privind viitorul Uniunii europenen Studii Internationale, nr. 6/2001, Ed. Pro,pg. 41.