IARBĂ ROŞIE Denumirea latină: Polygonum persicaria L.

Denumirea rusă: Горец почечуйный

Denumirea engleză: Ladysthumb

Familia: Polygonaceae

Descriere. Plantă erbacee, anuală. Tulpină erectă, glabră,

ramificată, cu noduri bazale pronunţate şi ochree tubuloasă

prevăzută cu peri. Frunzele alterne, lanceolate sau oblong-lanceolate,

lung-acuminate, glabre, des cu pete brune-roşietice, scurt peţiolate sau

sesile. Tecile dens îmbracă tulpina,cu perişori alipiţi de suprafaţă.

Flori albe sau roşietice, neglanduloase, grupate în spice axilare şi

spice terminale.

Răspândire. Planta creşte prin locuri mlăştinoase, pe

marginea râurilor, pâraielor, lacurilor, din zona dealurilor până

în cea subalpină.

Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se

folosesc părţile aeriene de iarbă roşie, recoltate în faza

înfloririi. Se taie părţile plantei înflorite cu lungimea până la

40 cm, înlăturând tulpinile lignificate de la bază. Se usucă la

umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite.

Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene conţin

flavonoidele: hiperozida, avicularina, cvercitina, izocvercitina, rutinozida,

kempferolul; vitaminele C şi K, substanţe tanante şi pectinice,

poliholozide, acizi organici, ulei volatil. Infuzia din părţi aeriene de iarbă

roşie se foloseşte ca remediu hemostatic la hemoragii uterine şi

hemoroidale şi ca purgativ la constipaţii atonice şi spastice.