Mă numesc Ion. Ion... Da, Ion. Ion și atât. Ce ar mai conta și vreun alt nume? Oricum nu are cine să mă mai strige acum. Numai eu am rămas.. Au plecat cu toții. Nevastă-mea, Ileana, a plecat acum vreo 7 ani. Nimeni nu știe unde, dar toți știu că a plecat. Știu că o să se întoarcă. Eu știu. O aud uneori noaptea în vis cum îmi șoptește la ureche: "Nu mai durează mult. Voi veni după tine.". Eu știu! Și copiii... Doamne, copiii! Cine știe ce-o mai fi cu ei? Și ei au dispărut. Dar nu pe rând; ci așa.. toți deodată. Ca să nu plâng de mai multe ori; să trag un bocet și acela să fie zdravăn. S-au dus spre locuri mai bune.. Spre locuri unde pot fi ei înșiși. Și le dau dreptate. Eu unul dacă aș fi putut pleca, aș fi făcut-o, numai să scap de nenorociții aceștia care mi-au șters amintirile și mi-au băgat toate minciunile lor pe gât. M-AU DISTRUS!!! Cine sunt eu? Ion.. Nici eu nu mai știu cum. Aveam odată o familie fericită; o soție, Ileana, pe care o iubeam enorm și care ma iubea la rândul ei. Oh, Doamne, îmi cer mii de scuze! Iar vă plictisesc cu poveștile mele. Iertare.. Asta este tot ce mi-a mai rămas. Nu-mi mai amintesc nimic altceva, așa că îmi spun povestea oricând pot, ca să n-o uit. Oare cum ar fi să uit? Să trăiesc doar în prezent? Să nu mă mai gândesc la ce a fost? Ar fi mult mai bine... N-ar mai fi nicio urmă de tristețe sau de regret sau de nimic. NIMIC. Asta ar fi. Nimic. Eu aș fi un nimic. Nu aș ști cine sunt și ar trebui să mă încred în oameni. Oamenii sunt cei mai răi; nu te poţi încrede în ei. Asta o ştiu tot de pe propria piele, căci vine din când în când la mine în odaie o duduie care-mi spune mereu că trebuie să uit. O întreb întotdeauna: DE CE? Şi ea niciodată nu-mi răspunde, căci nici ea nu ştie ce să-mi zică. Ştie doar că trebuie să mă convingă că nu e bine să fiu eu. Sper că nu vă plictisesc... Dar dacă v-aş plictisi, nu m-aţi mai asculta, nu-i aşa...? Oh, Doamne... Şi parcă o aud din nou cum îmi spune: "Ion, ce mai faci, Ion? Pregateşte-te căci vin acum". Şi parca o şi văd cum se apropie şi-mi mângâie faţa. Şi parcă...